Textul are idei bune in special in versurile de separare. Remarc "uragan de jucarie" "îți scriu în numele unei străzi pustii…". Coerenta in idei, conotatiile unei discutii ce devine intospectiva in "viata nu e...". Salonul reprezinta prin sine o stare... o stare de interior. Si asa vad si eu textul acesta. As avea o mare obiectie asupra titlului. E banal, stereotip total nepotrivit.
oamenii slabi și cenușii stau și privesc. bucățile de gard. cîini tuciurii se îmbulzesc pe acoperișuri. soarele stă cu spatele la cer. pe sub unghii și printre dinți fug șobolani stă aplecată o casă de piatră ca o nenorocire . o piatră își scoate un colț la iveală. o fată trece pe partea cealaltă. gîște trec spre miazănoapte în stol un vânt bate de ustură ochii... oamenii slabi și cenușiis tau și privesc ca bucăți de gard cum cîini tuciurii trec pe lîngă porți. soarele stă cu spatele la cer pe acoperișuri. praful, ca niște găini, îți intră sub unghii și printre dinți un șobolan stă aplecat ca o nenorocire mai veche și linge sângele unei pietre ce-și scoate un colț murdară o fată trece spre miazănoapte în stol ca un vînt răcoros ce usucă lumina ochilor.
Mircea, Andu - multumiri. Cat despre titlu si final, ma voi intoarce asupra poeziei, dar mai tarziu, cand o sa uit acel plans...:) poate voi reusi sa fac o schimbare.
genial mini-textu' asta! e o bomba, mai ales ca e scris de tine:) ce scriu acu nu e un comentariu. e doar un anunt ca il voi comenta candva. ca e noapte si dorm pe mine. sunt atatea directii in care poti porni de aici! cel putin asa il vad eu. dar cum spuneam... (daca ar fi fost sa il scriu eu, l-as fi scris inainte de "fistula". sau poate ca...) plec, altfel ma contrazic:) numa' de bine!
Aranca, sorcova nu e un obicei ortodox. Sărbătoarea creștină a Crăciunului se intersectează mai mult temporal cu obiceiuri populare românești precum sorcova sau plugușorul. Mai degrabă, sorcova reflectă într-o anume măsură expresia asimilării simbolice a culturii religioase creștine în sărbătorirea anului nou. Copiii "merg" cu sorcova sau cu plugul așa cum merg cu steaua, dar versurile textelor rostite cu aceste ocazii nu reflectă același lucru. Sorcova are o notă preponderent folclorică și doar vag simbolic religioasă. Cel puțin asta este părerea mea rezultată atât din practica sorcovitului, cât și din ce am mai citit referitor la tradiții și obiceiuri. Lucian, te-am atins sper nu doar cu sorcova vesela! Yester, pe tine te-am mai citit și prin altă parte. Mi-am amintit pentru că ești din Tecuci, din locul pe unde am copilărit. Mulțam de apreciere. Poemul e un cadou pentru cineva anume. Știe el. Că bine zici "dulceață de cireșe amare".
emilian, textul contine un cuvint care nu este acceptabil pe hermeneia. stii tu care. este posibil sa nu fii de acord cu decizia mea dar daca vei indeparta cuvintul respectiv textul va putea fi repus in pagina. altfel nu.
parerea mea e ca nu prea inteleg ce vrei sa faci aici. exista unele formulari care pot tinde spre ceva poetic dar multe sint fie mediocre, fie fara prea mult rost. o colectie de insemnari_cu_care_ti-ai_incercat_mina. cam atit
Aveţi aici o proză scurtă care spune mult, mult mai mult sugerând, decât orice proză „scurtă”, lungită inutil. Şi decât multe „poezii”, idem. Cei care au comentat până acum, au căutat metafore, mai mult sau mai puţin „punctuale”. Fără să reliefeze faptul că întregul text este o metaforă. L-am citit de mai multe ori şi la fiecare re-citire au apărut sensuri noi şi nuanţe semnificative.
Pentru că alţii nu au făcut-o, plăcerea mea este să acord „peniţa”
Alma, nu-ti multumesc, e bine? :-) Si de unde toate disclaimerurile astea? Ca doar nu oi fi vreun copil sa ma supar daca nu-ti place castelul meu de nisip... Uite: nu ma supar deloc, la mine se vede, de ex, mult mai bine de pe ecranul de-acasa decat de pe cel de la serviciu, nu este foarte clar, dar asta este intentionat, culoarea e si ea aleasa cu grija si chiar spune ceva (ma rog, am vrut eu sa spuna, daca ai rabdare iti recomand sa faci un zoom... e o vizuala, nu uita, te rog). Cat despre asezarea scrisului in pagina... am incercat s ale pun peste tot in alta parte, dar nu au vrut sa stea. Mie mi s-a parut ca se potrivesc acolo, in coltul din dreapta jos, acolo unde s-a adunat toata plaja deasupra... daca as fi vrut sa pastrez axele de simetrie taiam altfel poza... si stiu si eu cate ceva despre asta. L-as fi pus insa din ratiuni de lumina undeva in dreapta sus... dar atunci nu ar mai fi avut, in conceptia mea, nicio legatura cu ideea. Poate insa ca nu am reusit sa sustin asa cum te asteptai, nu-i bai, data viitoare, sper, ma voi intampla altfel. Na, ca nu-ti multumec. Ca ma bucur insa ca treci am voie sa spun?
categoric, așa cum ți-am spus, de la ultimele mele citiri, adică acum aproximativ vreun an, ai mai crescut. alt discurs, altă abordare, ușor-ușor, balastul se duce pe cele căi lacustre...
în textul de față, însă,recidivezi. scoți iar la iveală vechile clișee, încărcări inutile, prozaice total gratuit.
exemplu: ”ca şi când nu m-aş înţelege/ pe de altă parte e singurul mod de a mă face dus de vorbe”. ca și când nici eu nu înțeleg ce ai vrut să spui. pe de altă parte, ai tot frământat textul până poeticul și-a luat zborul. sunt sigur că-ți va trece răceala și vei fi chiar la volan ca să vezi oamenii care par că vin din sens opus.
Lea, mi-a placut aceasta proza cu aspecte fantastice. Tara lui Wu este intradevar un teritoriu interesant, in care ne putem pierde foarte usor. mi-a placut textul petre
ai grija ca ai un typo la un moment dat. as renunta la ultimul rind, mi se pare cam fortat, sau l-as inlocui cu altceva desi ideea nu e noua este destul de bine realizata. pe ici pe colo unele "contextualizari" risca sa artificializeze poate prea mult textul. cea mai aproape de imaginatia mea: "să scap un chibrit aprins în puțul de la centrală. explozia vine voluptos o femeie care îți rupe hainele de nerăbdare aș zice. să mori așa e frumos. în moarte trăiești la infinit ultima senzație. e bine. o să-mi fie cald." cea mai reusita ca metafora dupa parerea mea: "privesc fix ochii mei sunt niște holzșuruburi care fixează imaginile ca plinta de la parchet." cea mai naturala: "eulalia bîzîie se crede bondar îmi povestește de marius crede că s-a îndrăgostit."
Poezioara Otiliei Cazimir se intitulează, de fapt, "Gospodina", dar mai toate educatoarele care-i învaţă pe copii acest text îl intitulează "O furnică" sau "Furnica". Ea a intrat, de altfel, aproape în folclor, are şi variante pentru ultima strofă, iar multă lume nu-i cunoaşte autoarea...Tot aşa cum următorul cîntecel: "Înfloresc grădinile/ Ceru-i ca oglinda/ Prin livezi albinele/ Şi-au pornit colinda// Joacă fete şi băieţi/ Hora-n bătătură.../Ah! de ce n-am zece vieţi/ Să te cânt natură!" este este interpretat, cu veselie, în clasele primare, de elevi cu glasuri cristaline şi de învăţătorii lor, fără ca ei să mai ştie că autorul textului e St. O. Iosif!
interesant textul. exista in limba romana cuvintul "adictie"? subscriu la ce spune alma mai sus. de exemplu "se dau două vieți la preț de o moarte." mi se pare un joc poetic rasuflat. expresia "ce zici, ne lăsăm murind amândoi, ca din greșeală?" insa mi se pare fenomenala. aproape ca mi-e ciuda ca n-am scris-o eu primul. deci, good news, bad news
vad in batrana un fel de moira sau o inaintemergatoare a ei. in arius am vazut principiul vital, ceea ce cere in permanenta atentia, toata energia. si atunci visul, nu ca evadare, ci o trecere in alt spatiu in care suntem ceea ce nu putem fi aici. ce am fi noi fara cartile noastre? fara recursul la memoria papilei gustative? miza imi pare a fi ac maturizare necesara care ne face puternici; ca arius sa poata, la randul lui, creste si adormi. sa iti povestesti nu i ca si cum ai zice hop si ai sari pe malul celalalt. cum o fi sa ramai in aer totusi?
mulțumim consiliului pentru urări. deopotrivă lui și utilizatorilor/vizitatorilor acestui site un Crăciun cu bucurie și îngăduință. zile bune cu sănătate și inspirație. La Mulți Ani!
"but again, imi aduca aminte de "leonarzi" sau "ramoni" de telenovele." iar eu zic: in sfarsiiiit!! asa si trebuie. :))) dar ce comentariu atent, multumesc! insa ruperea de ritm tot n-o vad...:) iar "acvila ratacita-n nisipuri"...tocmai asta e, ca in nisip cresc cactusi, nu acvile! :)
Bianca... uneori mai greșesc și geniile:)! O să meditez la un titlu beton! Să nu intre nici cu pickamerul sau cum s'o scrie numele mașinăriei acesteia. Ești pertinentă în comentariu, ca întotdeauna și îți mulțumesc. Ai intuit cât de mult țin la arborele genealogic, la neamul meu de dac și de roman, la...[opaaa, am luat-o razna:)]. Îmi permiți să admir și eu împreună cu tine valoarea logică a imaginii:)? Vor mai fi, albumul e consistent, dar mă gândesc la o altă modalitate de expunere. Thanks for passing by... Cami, mă încântă modul cum reacționezi în relațiile tale pe aici. Ai intuit, sunt ardelean "pur-sânge", dar moldovean prin adopție. Și o să râzi, m-am născut în Craiova. Mulțumesc pentru complimente și încă nu "aduc" cu nimeni din foto:)! Da' nu-i bai:)! Trebuie că mă încântă atât de mult folclorul precum și pe tine. E vorba de gustibus:)! Și iată cum ratez hypocrisis-ul din retorica mea înserată:) cu gânduri bune, paul
câtă insolență, ah! câtă insolență (că insolație nu pot spune)!
și se vorbește atât de lejer despre prostia supremă de parcă ar face parte din familie. uh!
Marga, tu nu ai noțiunile acasă. Pentru tine răspuns egal replică, și scuză egal iahnie de fasole!
Dar ești o doamnă, da! Categoric ești o doamnă!
Prin urmare Marga, păstrează-ți echilibrul... când vrei să îmbrățișezi pereții!
Iată un text care m-a amuzat teribil. Tre' să fie tare nașpa să te oprească Bobby pe partea stîngă (dom'le ce aiurea conduceți). Anyway, un text bunișor. Cu același iz vag de misandrism ca un parfum nocturn. Singurul lucru pe care îl reproșez este bășcălia naivă pe ici pe colo care poate ar trebui ceva mai nuanțată spre grav. Un text bun pentru the morning cup of tea.
"Mie mi se pare ca "hartie de sugativa" este constructia potrivita pentru a nu denatura versul, in limba romana actuala substantivul scris singular "sugativa" denomineaza in proportie de peste 80% o persoana alcoolica." (bobadil). - eu atribui înțelesul propriu unui cuvânt de sine stătățor, bobadil. Abia după, în context, îi caut sau găsesc conotațiile. Citind, undeva, doar atât: "Sugativă" - eu mă voi gândi la o sugativă. Nicidecum la un alcoolist. Dacă nu există un context, este de preferat să atribuim cuvântului înțelesul primordial, zic eu. Apoi, revenind la concret, la text, sub nicio formă, dar sub niciuna, "sugativa" aia nu suportă denaturarea sensului său figurativ. Nici luată singură, și, mai ales, nici în context. "Hartia de sugativa e alt exemplu unde comentatoarea se leaga de banalitati. " - banalități mari, dacă pe această panta tu ai alcătuit jumătate de pagină de comentariu. :). Amical.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Textul are idei bune in special in versurile de separare. Remarc "uragan de jucarie" "îți scriu în numele unei străzi pustii…". Coerenta in idei, conotatiile unei discutii ce devine intospectiva in "viata nu e...". Salonul reprezinta prin sine o stare... o stare de interior. Si asa vad si eu textul acesta. As avea o mare obiectie asupra titlului. E banal, stereotip total nepotrivit.
pentru textul : absențele sunt o tristețe denu e nici un bai, Silviu. ni se întâmplă la toți...
pentru textul : april soundtrack degând bun! om bun!
oamenii slabi și cenușii stau și privesc. bucățile de gard. cîini tuciurii se îmbulzesc pe acoperișuri. soarele stă cu spatele la cer. pe sub unghii și printre dinți fug șobolani stă aplecată o casă de piatră ca o nenorocire . o piatră își scoate un colț la iveală. o fată trece pe partea cealaltă. gîște trec spre miazănoapte în stol un vânt bate de ustură ochii... oamenii slabi și cenușiis tau și privesc ca bucăți de gard cum cîini tuciurii trec pe lîngă porți. soarele stă cu spatele la cer pe acoperișuri. praful, ca niște găini, îți intră sub unghii și printre dinți un șobolan stă aplecat ca o nenorocire mai veche și linge sângele unei pietre ce-și scoate un colț murdară o fată trece spre miazănoapte în stol ca un vînt răcoros ce usucă lumina ochilor.
pentru textul : drumul crucii fără zgomote deMircea, Andu - multumiri. Cat despre titlu si final, ma voi intoarce asupra poeziei, dar mai tarziu, cand o sa uit acel plans...:) poate voi reusi sa fac o schimbare.
pentru textul : plâns acaju degenial mini-textu' asta! e o bomba, mai ales ca e scris de tine:) ce scriu acu nu e un comentariu. e doar un anunt ca il voi comenta candva. ca e noapte si dorm pe mine. sunt atatea directii in care poti porni de aici! cel putin asa il vad eu. dar cum spuneam... (daca ar fi fost sa il scriu eu, l-as fi scris inainte de "fistula". sau poate ca...) plec, altfel ma contrazic:) numa' de bine!
pentru textul : Oamenilor mei deAranca, sorcova nu e un obicei ortodox. Sărbătoarea creștină a Crăciunului se intersectează mai mult temporal cu obiceiuri populare românești precum sorcova sau plugușorul. Mai degrabă, sorcova reflectă într-o anume măsură expresia asimilării simbolice a culturii religioase creștine în sărbătorirea anului nou. Copiii "merg" cu sorcova sau cu plugul așa cum merg cu steaua, dar versurile textelor rostite cu aceste ocazii nu reflectă același lucru. Sorcova are o notă preponderent folclorică și doar vag simbolic religioasă. Cel puțin asta este părerea mea rezultată atât din practica sorcovitului, cât și din ce am mai citit referitor la tradiții și obiceiuri. Lucian, te-am atins sper nu doar cu sorcova vesela! Yester, pe tine te-am mai citit și prin altă parte. Mi-am amintit pentru că ești din Tecuci, din locul pe unde am copilărit. Mulțam de apreciere. Poemul e un cadou pentru cineva anume. Știe el. Că bine zici "dulceață de cireșe amare".
pentru textul : celui drag deemilian, textul contine un cuvint care nu este acceptabil pe hermeneia. stii tu care. este posibil sa nu fii de acord cu decizia mea dar daca vei indeparta cuvintul respectiv textul va putea fi repus in pagina. altfel nu.
pentru textul : how fast we grow deparerea mea e ca nu prea inteleg ce vrei sa faci aici. exista unele formulari care pot tinde spre ceva poetic dar multe sint fie mediocre, fie fara prea mult rost. o colectie de insemnari_cu_care_ti-ai_incercat_mina. cam atit
pentru textul : Ca acasă nu e nicăieri(Steaua spre casă) deAveţi aici o proză scurtă care spune mult, mult mai mult sugerând, decât orice proză „scurtă”, lungită inutil. Şi decât multe „poezii”, idem. Cei care au comentat până acum, au căutat metafore, mai mult sau mai puţin „punctuale”. Fără să reliefeze faptul că întregul text este o metaforă. L-am citit de mai multe ori şi la fiecare re-citire au apărut sensuri noi şi nuanţe semnificative.
Pentru că alţii nu au făcut-o, plăcerea mea este să acord „peniţa”
pentru textul : Punct și de la capăt deAlma, nu-ti multumesc, e bine? :-) Si de unde toate disclaimerurile astea? Ca doar nu oi fi vreun copil sa ma supar daca nu-ti place castelul meu de nisip... Uite: nu ma supar deloc, la mine se vede, de ex, mult mai bine de pe ecranul de-acasa decat de pe cel de la serviciu, nu este foarte clar, dar asta este intentionat, culoarea e si ea aleasa cu grija si chiar spune ceva (ma rog, am vrut eu sa spuna, daca ai rabdare iti recomand sa faci un zoom... e o vizuala, nu uita, te rog). Cat despre asezarea scrisului in pagina... am incercat s ale pun peste tot in alta parte, dar nu au vrut sa stea. Mie mi s-a parut ca se potrivesc acolo, in coltul din dreapta jos, acolo unde s-a adunat toata plaja deasupra... daca as fi vrut sa pastrez axele de simetrie taiam altfel poza... si stiu si eu cate ceva despre asta. L-as fi pus insa din ratiuni de lumina undeva in dreapta sus... dar atunci nu ar mai fi avut, in conceptia mea, nicio legatura cu ideea. Poate insa ca nu am reusit sa sustin asa cum te asteptai, nu-i bai, data viitoare, sper, ma voi intampla altfel. Na, ca nu-ti multumec. Ca ma bucur insa ca treci am voie sa spun?
pentru textul : Urme de dor decategoric, așa cum ți-am spus, de la ultimele mele citiri, adică acum aproximativ vreun an, ai mai crescut. alt discurs, altă abordare, ușor-ușor, balastul se duce pe cele căi lacustre...
pentru textul : Galben dezgustător deîn textul de față, însă,recidivezi. scoți iar la iveală vechile clișee, încărcări inutile, prozaice total gratuit.
exemplu: ”ca şi când nu m-aş înţelege/ pe de altă parte e singurul mod de a mă face dus de vorbe”. ca și când nici eu nu înțeleg ce ai vrut să spui. pe de altă parte, ai tot frământat textul până poeticul și-a luat zborul. sunt sigur că-ți va trece răceala și vei fi chiar la volan ca să vezi oamenii care par că vin din sens opus.
je te pardonne, ti perdono, te scuz, domnule, mă bucur că mă citeşti. eşti binevenit!
pentru textul : odios plouă deLea, mi-a placut aceasta proza cu aspecte fantastice. Tara lui Wu este intradevar un teritoriu interesant, in care ne putem pierde foarte usor. mi-a placut textul petre
pentru textul : Călătorie în Țara Wu deai grija ca ai un typo la un moment dat. as renunta la ultimul rind, mi se pare cam fortat, sau l-as inlocui cu altceva desi ideea nu e noua este destul de bine realizata. pe ici pe colo unele "contextualizari" risca sa artificializeze poate prea mult textul. cea mai aproape de imaginatia mea: "să scap un chibrit aprins în puțul de la centrală. explozia vine voluptos o femeie care îți rupe hainele de nerăbdare aș zice. să mori așa e frumos. în moarte trăiești la infinit ultima senzație. e bine. o să-mi fie cald." cea mai reusita ca metafora dupa parerea mea: "privesc fix ochii mei sunt niște holzșuruburi care fixează imaginile ca plinta de la parchet." cea mai naturala: "eulalia bîzîie se crede bondar îmi povestește de marius crede că s-a îndrăgostit."
pentru textul : notepad de...fac pasi mici...:)
pentru textul : Alean alb dePoezioara Otiliei Cazimir se intitulează, de fapt, "Gospodina", dar mai toate educatoarele care-i învaţă pe copii acest text îl intitulează "O furnică" sau "Furnica". Ea a intrat, de altfel, aproape în folclor, are şi variante pentru ultima strofă, iar multă lume nu-i cunoaşte autoarea...Tot aşa cum următorul cîntecel: "Înfloresc grădinile/ Ceru-i ca oglinda/ Prin livezi albinele/ Şi-au pornit colinda// Joacă fete şi băieţi/ Hora-n bătătură.../Ah! de ce n-am zece vieţi/ Să te cânt natură!" este este interpretat, cu veselie, în clasele primare, de elevi cu glasuri cristaline şi de învăţătorii lor, fără ca ei să mai ştie că autorul textului e St. O. Iosif!
pentru textul : ceainicul deMaricica, te rog, repede repede! recitește atent și cu intonație a treia strofă și FĂ CEVA acolo! ;)
pentru textul : poem orb dete rog, e păcat de poezie.
interesant textul. exista in limba romana cuvintul "adictie"? subscriu la ce spune alma mai sus. de exemplu "se dau două vieți la preț de o moarte." mi se pare un joc poetic rasuflat. expresia "ce zici, ne lăsăm murind amândoi, ca din greșeală?" insa mi se pare fenomenala. aproape ca mi-e ciuda ca n-am scris-o eu primul. deci, good news, bad news
pentru textul : nu suport vara asta verde-gălbui deparca e biblia pentru copii;)) iti recomand evanghelia dupa iuda. desi apocrifa,nu?, ca text- o bijuterie
pentru textul : Am vrea să vedem pe Isus devad in batrana un fel de moira sau o inaintemergatoare a ei. in arius am vazut principiul vital, ceea ce cere in permanenta atentia, toata energia. si atunci visul, nu ca evadare, ci o trecere in alt spatiu in care suntem ceea ce nu putem fi aici. ce am fi noi fara cartile noastre? fara recursul la memoria papilei gustative? miza imi pare a fi ac maturizare necesara care ne face puternici; ca arius sa poata, la randul lui, creste si adormi. sa iti povestesti nu i ca si cum ai zice hop si ai sari pe malul celalalt. cum o fi sa ramai in aer totusi?
pentru textul : Șapte poduri peste memorie demulțumim consiliului pentru urări. deopotrivă lui și utilizatorilor/vizitatorilor acestui site un Crăciun cu bucurie și îngăduință. zile bune cu sănătate și inspirație. La Mulți Ani!
pentru textul : Sărbători bune - 2008 de"but again, imi aduca aminte de "leonarzi" sau "ramoni" de telenovele." iar eu zic: in sfarsiiiit!! asa si trebuie. :))) dar ce comentariu atent, multumesc! insa ruperea de ritm tot n-o vad...:) iar "acvila ratacita-n nisipuri"...tocmai asta e, ca in nisip cresc cactusi, nu acvile! :)
pentru textul : Poezie nudă cu un bărbat deBianca... uneori mai greșesc și geniile:)! O să meditez la un titlu beton! Să nu intre nici cu pickamerul sau cum s'o scrie numele mașinăriei acesteia. Ești pertinentă în comentariu, ca întotdeauna și îți mulțumesc. Ai intuit cât de mult țin la arborele genealogic, la neamul meu de dac și de roman, la...[opaaa, am luat-o razna:)]. Îmi permiți să admir și eu împreună cu tine valoarea logică a imaginii:)? Vor mai fi, albumul e consistent, dar mă gândesc la o altă modalitate de expunere. Thanks for passing by... Cami, mă încântă modul cum reacționezi în relațiile tale pe aici. Ai intuit, sunt ardelean "pur-sânge", dar moldovean prin adopție. Și o să râzi, m-am născut în Craiova. Mulțumesc pentru complimente și încă nu "aduc" cu nimeni din foto:)! Da' nu-i bai:)! Trebuie că mă încântă atât de mult folclorul precum și pe tine. E vorba de gustibus:)! Și iată cum ratez hypocrisis-ul din retorica mea înserată:) cu gânduri bune, paul
pentru textul : aristocrația normativă prospiciată din geneze și exoduri decâtă insolență, ah! câtă insolență (că insolație nu pot spune)!
pentru textul : Este adevărat că poezia este pe moarte sau nu? deși se vorbește atât de lejer despre prostia supremă de parcă ar face parte din familie. uh!
Marga, tu nu ai noțiunile acasă. Pentru tine răspuns egal replică, și scuză egal iahnie de fasole!
Dar ești o doamnă, da! Categoric ești o doamnă!
Prin urmare Marga, păstrează-ți echilibrul... când vrei să îmbrățișezi pereții!
Eu glumeam, Vlad.
pentru textul : Despre ele... cu mai multă seriozitate deBineînţeles că-s de prisos.
Iată un text care m-a amuzat teribil. Tre' să fie tare nașpa să te oprească Bobby pe partea stîngă (dom'le ce aiurea conduceți). Anyway, un text bunișor. Cu același iz vag de misandrism ca un parfum nocturn. Singurul lucru pe care îl reproșez este bășcălia naivă pe ici pe colo care poate ar trebui ceva mai nuanțată spre grav. Un text bun pentru the morning cup of tea.
pentru textul : Friday, 13 deContextul. Andule, contextul. Citește contextul și abandonează obsesiile
pentru textul : Singurătate în doi; cu luna în piața romană. deBobadil, PROSTIA ta sau a altcuiva?
pentru textul : Despărțire de"uneori ne-ntâlnim,
ca doi orbi,
condamnat fiecare
la un alt întuneric."
Propun:
"uneori ne-ntâlnim,
condamnat fiecare
la un alt întuneric."
Cu, sau fara propunere, poezia merita, din plin. o penita.
pentru textul : capcana de"Mie mi se pare ca "hartie de sugativa" este constructia potrivita pentru a nu denatura versul, in limba romana actuala substantivul scris singular "sugativa" denomineaza in proportie de peste 80% o persoana alcoolica." (bobadil). - eu atribui înțelesul propriu unui cuvânt de sine stătățor, bobadil. Abia după, în context, îi caut sau găsesc conotațiile. Citind, undeva, doar atât: "Sugativă" - eu mă voi gândi la o sugativă. Nicidecum la un alcoolist. Dacă nu există un context, este de preferat să atribuim cuvântului înțelesul primordial, zic eu. Apoi, revenind la concret, la text, sub nicio formă, dar sub niciuna, "sugativa" aia nu suportă denaturarea sensului său figurativ. Nici luată singură, și, mai ales, nici în context. "Hartia de sugativa e alt exemplu unde comentatoarea se leaga de banalitati. " - banalități mari, dacă pe această panta tu ai alcătuit jumătate de pagină de comentariu. :). Amical.
pentru textul : blue moon dePagini