cred ca textul merita cateva reveniri, de ex, ar fi interesant de vazut imaginea caruselului fara versul explicit "ca-ntr-un carusel", in masura in care ideea rotirii este deja mentionata, apoi as revedea versul "am chema universul să fie lângă noi" - e fortat sa afirmi ca universul e langa cineva/ceva....mai degraba in noi decat langa noi.... si, la fel, as indrazni sa renunt la "noi doi/atât de aproape" ps: daca e asa aproape, prinde curaj si rupe din cuvinte. ce e frumos, greu revine, nu?
totul este minimal, funcțional în poemul tău filigranat. less is more. un final dintr-o singură glifă, ca un detaliu inerent în fluidul Armoniei, un ornament desăvârșit al întregului: "azi am așezat un ou în palmă și l-am mângâiat până am adormit în el" AZI = Simetricul tău la capăt de lume, univers, în directă proporționalitate cu MAINE sau IERI= a trăi în azi ca în rotundul cercului, în prezent, a fi viu, palpabil, a respira porii celuilalt până la identificare, a locui în el și el în tine, într-un continuum spațio-temporal, a exista în lumea reală.
Ialin, cred ca e primul tau popas pe pagina mea asa ca bine ai venit. stiu ca ambele variante sunt perceptibile si de sine statatoare dar si sugestia ta e buna, multumesc. te mai astept.
:) Mi-a plăcut teribil cum ai inserat anunțul într-un text literar care mă cam prinsese prin tematică. Eram deja prin parcul din fața casei memoriale a lui Ciprian Porumbescu aflat la 25 de km de mine :) În același timp încercam să îmi imaginez „marea aceea de toyote și gmc-uri” în contrast cu drumul șerpuit, aproape pustiu, ce duce spre satul marelui compozitor.
Felicitări pentru ideea concursului! Așteptăm detaliile organizatorice.
când ţi-am zis de lecturi, mă refeream nu numai la cele de pe net, ci şi la cărţi din bib. mea personală. Dezamăgit mă lasă uneori doar ceea ce văd postat pe site-uri. Citesc foarte mult în timpul liber. Am postat şi în bib. siteului agonia texte din autori pe care îi citesc de ceva vreme.
Apoi nu cred că e ceva rău în faptul de a utiliza în text cuvinte care nu mai sunt uzitate. Uite, cuvintele pe care le numeşti tu arhaisme mie îmi sunt foarte dragi şi le-am folosit în acest text cu bună-ştiinţă.
Raluca, acest site nu este un site de haiku şi din câte ştiu nu conţine eseuri despre fenomenul haiku, este un site axat mai mult pe poezie generală şi proză. Eu nu am făcut publicitate altui site, am mai văzut că şi alţii chiar din consilul de administraţie oferă linkuri, iar siteul pe care l-am menţionat este o resursă utilă şi respectată azi pentru cei care doresc să aprofundeze haikuul, având referinţe şi către alte resurse. Nu cred că ai dreptate. Cât despre comentarii, mi-a părut rău că am postat trei, dar dacă te uiţi la ultimele mele postări vei vedea că m-am gândit să răspund simultan la mai multe comentarii într-unul singur, pentru a evita astfel de acuzaţii ca a ta, în timp ce alte persoane nu au grija aceasta.
Frumos periplu, frumoasă trăire, dar uşor prea dezorganizată. Atenţie la versul de sorginte stănesciană (cum e poate toată poezia)
"mai și nici nu știu dacă mai frumos sau altcumva înalt" --
cred că necesită o reformulare.
De asemenea, am observat o supraîncărcare (voită?) în primele trei versuri, care cred că merită a fi aerisite.
Altfel, sunt bucuroasă că te-am citit, deşi textul nu are "miză" (nu e nici parodie, nici omagiu). Dar are o vibraţie care îţi este proprie şi îmi place emoţia pe care o transmiţi.
Zâmbesc, la versul "aceleași izmene gri ude sunt norii", pe care l-am reținut de mai demult. Un poem reușit. Remarc "uterul plin de pietonii trecerilor", deși "pietonii" nici acum nu îmi sună chiar bine. Dar nu prea ai cu ce înlocui, să fie "oamenii trecerilor", dar se pierde din sugestie.
Bianca, ai sesizat bine. Forma într-adevăr poate și trebuie să mai fie lucrată. Am fost conștientă de neajunsurile ei, asumându-mi oarecum un experiment. Se pare că nu a prea reușit, o să țin cont de părerea ta. Despre așa-zisa introducere însă nu asta a fost intenția. O consider mai degrabă o nevoie, un preambul lăuntric. Toate pornesc cu și de la maxima depărtare, așa că poezia începe și ea de ,, acolo unde lucrurile se prefac în nori”. Mulțumesc pentru părerea pertinentă, mă gândesc să scap și de explicitarea finală. Păcătuiesc deseori prin explicit și nu pentru că aș subestima cititorul. Și eu pricepusem că nu la ton te refereai, Bianca :).
in care caz putina atentie la exprimari, nu strica. cat despre jigniri, oh well. nu cred ca-i site-ul potrivit. dar e preferabil ca termenii sa fie folositi corect. obiectiv/ subiectiv.
Multumesc frumos, Tincuta. Seol e un loc subpamantean asemanator infernului care la evrei reprezinta locuinta sufletelor dupa moarte pana la Judecata finala. Am folosit acest cuvant pentru a sugera infernul, zbuciumul sufletesc in dragoste. multumesc pentru trecere si pentru cuvinte si da cred ca e in ton cu anotimpul, poezia e scrisa acum un an, un pic inainte de Craciun :) Violeta
Mă bucur mult că vezi acest poem ca pe o imagine. Asta înseamnă că știi să citești un haiku și mă bucură, mai ales fiindcă nu e un gen de poezie prea citit, înțeles, încurajat.
În primul rînd vreau să îmi cer scuze pentru omiterea literei c din cuvîntul zvîcniri. Va trebui să fiu mai atent. Apoi, în ce privește expresia „prelinge încet”, mă tem că există o sensibilitate exagerată în limba română față de pleonasme. Aproape că sărăcește limba. Pentru faptul că abordează lucrurile mecanicist, aproape în alb și negru. Duce la excluderea nuanțelor. Cîndva, pe vremea cînd studiam într-o facultate de chimie, am înțeles că o prelingere poate avea și ea dinamica ei. Nu am înțeles care sînt stereotipiile pe care le-a văzut Adrian în text. În ce privește ultima lui întrebare, aș vrea să îi spun că în clipa asta țin în mînă o ceașcă de fier (probabil Tetsubai, dar s-ar putea să mă înșel) iar în ea se află ceai oolong. Mă tem că expresia „de ce autorul încearcă să surprindă spiritul asiatic cu ajutorul imbii române” trădează mai degrabă un anumit izolaționism moldovenesc decît o înțelegere a realității. Pentru că realitatea (cel puțin realitatea mea) este cea a unui global village. Care nu mai este al meu sau al asiei, sau al României, etc. Ce ar trebui să spun acum despre colegul meu portorican care tocmai mi-a prezentat împreună cu soția sa japoneză fetița lor mulatră de trei săptămîni?! Așa cum spunea cîndva Nicodem pe aici, aceasta este realitatea în care trăiesc eu ca Romanian-American. Este oare atmosfera china-town-ului din Los Angeles, în care mă plimb uneori în weekend (și care are o vechime de mai mult de o sută de ani) cea a unui spirit asiatic sau a unuia american? Habar n-am. E însă lumea în care trăiesc eu. Și despre care scriu uneori și în limba română. Nu știu dacă asta poate constitui un răspuns la întrebarea (retorică) a lui Adrian. Dar, dacă ar fi să merg „pe mîna lui” atunci chiar ciclul „Yerba Mate” nu și-ar avea locul în limba română. Întîmplarea face însă că a fost premiat de unii români acum vreo șase ani în urmă. Se pare că părerile despre prezența exotismului în limba română nu sînt neaparat uniforme.
Despre „clișeu” aș vrea să o rog respectuos pe Silvia să îmi arate încă alte 5 texte distincte unde l-a mai întîlnit. Pentru că dacă (întîmplător) a mai apărut în alte 2 sau 3 texte mă tem că încă nu se poate califica drept clișeu. Aștept.
Am citit textul. Detașat. Așa cum te uiți la un tablou de la distanță. Și pot spune (ceea ce nu pot spune despre majoritatea textelor mele) că îmi place. L-aș invidia dacă l-aș vedea scris de altcineva. Îl face asta o capodoperă? Cu siguranță nu. Timpul și cititorii însă vor decide.
... Și încă nici n-am scris despre gun-powder tea
vă promit că citesc tot și vă voi răspunde. Rim, alăturarea cu Liternet, precum și prezența ta aici îmi face onoare. Acest site este doar o mică încercare de-a mea iar mîna tehnică este a fiului meu de 19 ani, David. Doar atît. Deci aveți răbdare cu noi.
Atenţie, acesta nu este un comentariu: Am modificat textul "Gheara" postat zilele trecute şi mai mult ca sigur am comis o greşeală, iar textul a dispărut. L-am postat acum cu modificările făcute. Cer scuze pentru neglijenţa mea.
Andule, si mie mi se face greata cand ma gandesc ca, intr-o vreme, chiar te luam in serios…
Totusi, iti multumesc pentru comparatia cu Dorin Cozan, Ma onoreaza.
apropo de psihiatru Alina, cred că trebuie să fie tare depresant să ajungi să nu mai poți să ai nici o altă preocupare decît dimensiunea literelor. asta este tot ceea ce faci toată ziua? mai ia o pauză, mai privește și la altceva. E Crăciun la urma urmei, for goodness sake..
mirarea aceasta mostenita si transmisa ereditar da o stare de melancolie si visare. Poate de aceea in "plinul mitic" se implanta, dureros, "gestul pravalit". E deci normal ca tineretea sa se incline visarii, pentru ca doar visand nu simti ca timpul e confuz. Sonetul tau e extrem de sugestiv, ca de obicei, si apreciez felul in care, intr-o versificatie perfecta, stii, prin metafore bine alese, să transmiti o stare, o senzatie, un mesaj.
Am consultat și dicționarul de sinonime și un dicționar serios de neologisme, dar nu aflu un alt cuvânt potrivit. Mi-a venit în minte un cuvânt mai nou, absent din dicționare (inclusiv din DOOM2!): APLICANT. L-am căutat pe internet, confirmându-mi înțelesul pe care i-l dădeam. Din păcate, el ar putea înlocui, pe Hermeneia, nu termenul de NOVICE sau pe cel de STAGIAR, ci termenul de NOU-VENIT (poate te gândești la asta).
Luminita, primeste inca o penita, de la mine, pentru un poem format din vitralii, din momente aranjate cu maiestrie. Cuvintele capata o greutate aparte in versurile tale, inseamna foarte mult si reusesc sa il captiveze pe cititor, sa ii ofere ceva special. Felicitari sincere petre
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Îmi place forte mult poemul tău. Sugerează parcă dansul Salomeei iar de pe tavă mort, te priveşte ca un reproş capul lui Ioan. Superb.
pentru textul : Ziua tăierii deSi-ati aflat CINE ESTE? Dancus
pentru textul : Apocalipsa după Dăncuș dePrezenta vasului sustine discursul, asta ca un fel de raspuns mai mult sau mai putin Zen. Andu
pentru textul : (3) Povești pseudo-Zen: O discuție (virtuală) - Vasul decred ca textul merita cateva reveniri, de ex, ar fi interesant de vazut imaginea caruselului fara versul explicit "ca-ntr-un carusel", in masura in care ideea rotirii este deja mentionata, apoi as revedea versul "am chema universul să fie lângă noi" - e fortat sa afirmi ca universul e langa cineva/ceva....mai degraba in noi decat langa noi.... si, la fel, as indrazni sa renunt la "noi doi/atât de aproape" ps: daca e asa aproape, prinde curaj si rupe din cuvinte. ce e frumos, greu revine, nu?
pentru textul : cascade detotul este minimal, funcțional în poemul tău filigranat. less is more. un final dintr-o singură glifă, ca un detaliu inerent în fluidul Armoniei, un ornament desăvârșit al întregului: "azi am așezat un ou în palmă și l-am mângâiat până am adormit în el" AZI = Simetricul tău la capăt de lume, univers, în directă proporționalitate cu MAINE sau IERI= a trăi în azi ca în rotundul cercului, în prezent, a fi viu, palpabil, a respira porii celuilalt până la identificare, a locui în el și el în tine, într-un continuum spațio-temporal, a exista în lumea reală.
pentru textul : Cerc deIalin, cred ca e primul tau popas pe pagina mea asa ca bine ai venit. stiu ca ambele variante sunt perceptibile si de sine statatoare dar si sugestia ta e buna, multumesc. te mai astept.
pentru textul : după ploaie de:) Mi-a plăcut teribil cum ai inserat anunțul într-un text literar care mă cam prinsese prin tematică. Eram deja prin parcul din fața casei memoriale a lui Ciprian Porumbescu aflat la 25 de km de mine :) În același timp încercam să îmi imaginez „marea aceea de toyote și gmc-uri” în contrast cu drumul șerpuit, aproape pustiu, ce duce spre satul marelui compozitor.
pentru textul : Astenie de primăvară - 2014 deFelicitări pentru ideea concursului! Așteptăm detaliile organizatorice.
Am răspuns în grabă și am uitat să mulțumesc.
pentru textul : haiku cu strigături deDeci, mulțumesc, Vlad! Și pentru dedicație, și pentru aprecierea care răzbate dintre rânduri.
Poate ca este un pic de contradictie "in integro" intre titlu si substanta textului. Insa povestea e fermecatoare. Andu
pentru textul : Astăzi am aflat ce-i frica decare este problema Alina? Daca ai o problema tehnica pe hermeneia cu siguranta ca poti contacta pe webmaster
pentru textul : femeia domnului Pa decând ţi-am zis de lecturi, mă refeream nu numai la cele de pe net, ci şi la cărţi din bib. mea personală. Dezamăgit mă lasă uneori doar ceea ce văd postat pe site-uri. Citesc foarte mult în timpul liber. Am postat şi în bib. siteului agonia texte din autori pe care îi citesc de ceva vreme.
Apoi nu cred că e ceva rău în faptul de a utiliza în text cuvinte care nu mai sunt uzitate. Uite, cuvintele pe care le numeşti tu arhaisme mie îmi sunt foarte dragi şi le-am folosit în acest text cu bună-ştiinţă.
Mulţumesc pentru revenire,
pentru textul : Deşertul indigo deEugen
Raluca, acest site nu este un site de haiku şi din câte ştiu nu conţine eseuri despre fenomenul haiku, este un site axat mai mult pe poezie generală şi proză. Eu nu am făcut publicitate altui site, am mai văzut că şi alţii chiar din consilul de administraţie oferă linkuri, iar siteul pe care l-am menţionat este o resursă utilă şi respectată azi pentru cei care doresc să aprofundeze haikuul, având referinţe şi către alte resurse. Nu cred că ai dreptate. Cât despre comentarii, mi-a părut rău că am postat trei, dar dacă te uiţi la ultimele mele postări vei vedea că m-am gândit să răspund simultan la mai multe comentarii într-unul singur, pentru a evita astfel de acuzaţii ca a ta, în timp ce alte persoane nu au grija aceasta.
pentru textul : haiku deFrumos periplu, frumoasă trăire, dar uşor prea dezorganizată. Atenţie la versul de sorginte stănesciană (cum e poate toată poezia)
pentru textul : ca în duh de"mai și nici nu știu dacă mai frumos sau altcumva înalt" --
cred că necesită o reformulare.
De asemenea, am observat o supraîncărcare (voită?) în primele trei versuri, care cred că merită a fi aerisite.
Altfel, sunt bucuroasă că te-am citit, deşi textul nu are "miză" (nu e nici parodie, nici omagiu). Dar are o vibraţie care îţi este proprie şi îmi place emoţia pe care o transmiţi.
Zâmbesc, la versul "aceleași izmene gri ude sunt norii", pe care l-am reținut de mai demult. Un poem reușit. Remarc "uterul plin de pietonii trecerilor", deși "pietonii" nici acum nu îmi sună chiar bine. Dar nu prea ai cu ce înlocui, să fie "oamenii trecerilor", dar se pierde din sugestie.
pentru textul : Icono-click-sme deContextul. Andule, contextul. Citește contextul și abandonează obsesiile
pentru textul : Singurătate în doi; cu luna în piața romană. deBianca, ai sesizat bine. Forma într-adevăr poate și trebuie să mai fie lucrată. Am fost conștientă de neajunsurile ei, asumându-mi oarecum un experiment. Se pare că nu a prea reușit, o să țin cont de părerea ta. Despre așa-zisa introducere însă nu asta a fost intenția. O consider mai degrabă o nevoie, un preambul lăuntric. Toate pornesc cu și de la maxima depărtare, așa că poezia începe și ea de ,, acolo unde lucrurile se prefac în nori”. Mulțumesc pentru părerea pertinentă, mă gândesc să scap și de explicitarea finală. Păcătuiesc deseori prin explicit și nu pentru că aș subestima cititorul. Și eu pricepusem că nu la ton te refereai, Bianca :).
pentru textul : Alétheia deraluca
in care caz putina atentie la exprimari, nu strica. cat despre jigniri, oh well. nu cred ca-i site-ul potrivit. dar e preferabil ca termenii sa fie folositi corect. obiectiv/ subiectiv.
pentru textul : desperado destrofa a doua produce un adevărat impact prin primele versuri. acolo e un tragism care pulsează către margini.
pentru textul : Recunosc & deMultumesc frumos, Tincuta. Seol e un loc subpamantean asemanator infernului care la evrei reprezinta locuinta sufletelor dupa moarte pana la Judecata finala. Am folosit acest cuvant pentru a sugera infernul, zbuciumul sufletesc in dragoste. multumesc pentru trecere si pentru cuvinte si da cred ca e in ton cu anotimpul, poezia e scrisa acum un an, un pic inainte de Craciun :) Violeta
pentru textul : Șoapte deMă bucur mult că vezi acest poem ca pe o imagine. Asta înseamnă că știi să citești un haiku și mă bucură, mai ales fiindcă nu e un gen de poezie prea citit, înțeles, încurajat.
pentru textul : Haiku deÎn primul rînd vreau să îmi cer scuze pentru omiterea literei c din cuvîntul zvîcniri. Va trebui să fiu mai atent. Apoi, în ce privește expresia „prelinge încet”, mă tem că există o sensibilitate exagerată în limba română față de pleonasme. Aproape că sărăcește limba. Pentru faptul că abordează lucrurile mecanicist, aproape în alb și negru. Duce la excluderea nuanțelor. Cîndva, pe vremea cînd studiam într-o facultate de chimie, am înțeles că o prelingere poate avea și ea dinamica ei. Nu am înțeles care sînt stereotipiile pe care le-a văzut Adrian în text. În ce privește ultima lui întrebare, aș vrea să îi spun că în clipa asta țin în mînă o ceașcă de fier (probabil Tetsubai, dar s-ar putea să mă înșel) iar în ea se află ceai oolong. Mă tem că expresia „de ce autorul încearcă să surprindă spiritul asiatic cu ajutorul imbii române” trădează mai degrabă un anumit izolaționism moldovenesc decît o înțelegere a realității. Pentru că realitatea (cel puțin realitatea mea) este cea a unui global village. Care nu mai este al meu sau al asiei, sau al României, etc. Ce ar trebui să spun acum despre colegul meu portorican care tocmai mi-a prezentat împreună cu soția sa japoneză fetița lor mulatră de trei săptămîni?! Așa cum spunea cîndva Nicodem pe aici, aceasta este realitatea în care trăiesc eu ca Romanian-American. Este oare atmosfera china-town-ului din Los Angeles, în care mă plimb uneori în weekend (și care are o vechime de mai mult de o sută de ani) cea a unui spirit asiatic sau a unuia american? Habar n-am. E însă lumea în care trăiesc eu. Și despre care scriu uneori și în limba română. Nu știu dacă asta poate constitui un răspuns la întrebarea (retorică) a lui Adrian. Dar, dacă ar fi să merg „pe mîna lui” atunci chiar ciclul „Yerba Mate” nu și-ar avea locul în limba română. Întîmplarea face însă că a fost premiat de unii români acum vreo șase ani în urmă. Se pare că părerile despre prezența exotismului în limba română nu sînt neaparat uniforme.
pentru textul : oolong tea deDespre „clișeu” aș vrea să o rog respectuos pe Silvia să îmi arate încă alte 5 texte distincte unde l-a mai întîlnit. Pentru că dacă (întîmplător) a mai apărut în alte 2 sau 3 texte mă tem că încă nu se poate califica drept clișeu. Aștept.
Am citit textul. Detașat. Așa cum te uiți la un tablou de la distanță. Și pot spune (ceea ce nu pot spune despre majoritatea textelor mele) că îmi place. L-aș invidia dacă l-aș vedea scris de altcineva. Îl face asta o capodoperă? Cu siguranță nu. Timpul și cititorii însă vor decide.
... Și încă nici n-am scris despre gun-powder tea
vă promit că citesc tot și vă voi răspunde. Rim, alăturarea cu Liternet, precum și prezența ta aici îmi face onoare. Acest site este doar o mică încercare de-a mea iar mîna tehnică este a fiului meu de 19 ani, David. Doar atît. Deci aveți răbdare cu noi.
pentru textul : prima pagină deAtenţie, acesta nu este un comentariu: Am modificat textul "Gheara" postat zilele trecute şi mai mult ca sigur am comis o greşeală, iar textul a dispărut. L-am postat acum cu modificările făcute. Cer scuze pentru neglijenţa mea.
pentru textul : Gheara detotul!
jos e rece, sus e cald. se datorează acelei dărnicii?!
ai câteva repetări, probabil că insistenţa asta vrea să accentueze ceea ce înseamnă a fi situat pe un plan ori pe celălalt.
pentru textul : deasupra lumea deam înţeles: lumea e sus!
Andule, si mie mi se face greata cand ma gandesc ca, intr-o vreme, chiar te luam in serios…
pentru textul : amărui deTotusi, iti multumesc pentru comparatia cu Dorin Cozan, Ma onoreaza.
apropo de psihiatru Alina, cred că trebuie să fie tare depresant să ajungi să nu mai poți să ai nici o altă preocupare decît dimensiunea literelor. asta este tot ceea ce faci toată ziua? mai ia o pauză, mai privește și la altceva. E Crăciun la urma urmei, for goodness sake..
pentru textul : crăciun fericit - 2011 de*Toţi poeţii
pentru textul : suntem prea mulți poeți pe lumea asta demirarea aceasta mostenita si transmisa ereditar da o stare de melancolie si visare. Poate de aceea in "plinul mitic" se implanta, dureros, "gestul pravalit". E deci normal ca tineretea sa se incline visarii, pentru ca doar visand nu simti ca timpul e confuz. Sonetul tau e extrem de sugestiv, ca de obicei, si apreciez felul in care, intr-o versificatie perfecta, stii, prin metafore bine alese, să transmiti o stare, o senzatie, un mesaj.
pentru textul : În mult prea plinul mitic al mirării deAm consultat și dicționarul de sinonime și un dicționar serios de neologisme, dar nu aflu un alt cuvânt potrivit. Mi-a venit în minte un cuvânt mai nou, absent din dicționare (inclusiv din DOOM2!): APLICANT. L-am căutat pe internet, confirmându-mi înțelesul pe care i-l dădeam. Din păcate, el ar putea înlocui, pe Hermeneia, nu termenul de NOVICE sau pe cel de STAGIAR, ci termenul de NOU-VENIT (poate te gândești la asta).
pentru textul : hermeneia 2.0 deLuminita, primeste inca o penita, de la mine, pentru un poem format din vitralii, din momente aranjate cu maiestrie. Cuvintele capata o greutate aparte in versurile tale, inseamna foarte mult si reusesc sa il captiveze pe cititor, sa ii ofere ceva special. Felicitari sincere petre
pentru textul : ombra mai fu cara ed soave più dePagini