Te contrazic, Virgil, pentru că e logic ce spun și nu numai eu spun asta, ci majoritatea cititorilor site-ului Hermeneia. Nu am afirmat că "e clonă", ci că "a inclus o clonă". Dacă acele texte erau colaje, adică un vers (sau o strofă) X, unul Y, atunci, da, acel cont a fost un experiment și nu o clonă. Dar, din câte îmi amintesc, se postau texte scrise când de X, când de Y. Ce să ne mai ascundem, acesta e adevărul. Clarificarea din păcate vine prea târziu, când nimeni nu mai avea nevoie de răscolirea unor amintiri prea puțin plăcute pentru mulți dintre noi.
Mihaela,
mulțumesc pentru semn la...semn.
Ionuț,
crezi că mă mulțumește doar spînzurarea ta virtuală? nu, în piața publică. rugă? ma voi gîndi dar probabil la semnul mirării. mulțumesc.
cami, ai vazut exact ... intepenirea sufleteasca cu incercarea de evadare dintr-un real, care nu impaca pustiul din launtrul cu pustiul de afara... ma bucur de trecerile tale constante! ioana, cred ca ai dreptate, cam abuzez pe seama unor cuvinte care ar trebui doar sugerate, nu trantite in auz... ma ajuta ce-mi spui, iti multumesc de comentariul si de trecerile tale pe-aici! multumesc de urari, sa fie!
Deosebita aceasta arta a imblanzirii, inteleasa in maniera din "Le Petit Prince"... intamplator am citit poema aceasta pe o melodie de Lhasa de Sela si m-a dus cu gandul aiurea sau poate deloc accidental la o noapte de Beltane (cat mai e pana in mai?) in care focurile aprinse dezleaga sufletele de trup "în afara timpului" si le lasa "învârtindu-se ca un dans între fiare". Ai sa razi dar mataniile din textul tau m-au dus cu gandul la o grupare mafiota din regiunea Puglia, Sacra Corona Unita pentru care rozariul reprezenta un simbol foarte interesant. Imi plac mult ultimele doua poezii scrise.
"Și sincer, cu ce se ocupă editorii Hermeneia?" (bobadil). Cu berea/sucul, covrigeii şi ce mai vor muşchii lor :). Din când în când, votează dacă unui membru suspendat definitiv i se mai acordă o şansă...
nu e nici un stress. comentam. ultima data cind am verificat comentatul nu era interzis pe Hermeneia. comentam un text interesant si controversat. atita tot.
specii aer torid/ împietrește totul în jur obiectele se scufundă ca o înghețată căzută din cornet trece repede vânzătorul de linguri/meșteșugar în lemn din alt veac fața lui are timp să zâmbească/gura lui să spună nu vrei o lingură/ draaaagă trece prin foc și lasă în urmă o lume zidită : blocuri turtite de-o parte și alta a străzii în scuar porumbei nemișcați pictor în fața șevaletului trupuri colorate-mprejur pe bănci pe bordură descărcate de-a valma în galben, ocru, mov, roșu, verde trecători rămași în poziții diverse tu-mi faci semn să tac să nu mă mișc așa în stație sudată de trotuar tu te miști tu întregistrezi stăm în stație visez un pahar cu apă chioară și-un cerc de lămâie unghiile mele date cu ojă îmi transmit sclipiri prietenoase o omidă verde iese din plasa cu piersici pe care de mult am aruncat-o jos lângă mine și merge și merge și merge zâmbim complice la singura tipă din stație cu noi de mult timp și așteaptă autobuzul zâmbim știi poezia e o vietate din asta o specie vie aseară pe geamul din balcon a plonjat o lăcustă o chestie filiformă cu ochi bulbucați își lingea lăbuțele ca o mâță și merge și merge și merge nu vorbim nu mișcăm până la sandala tipei/ de-a stânga/și urcă și urcă urmărim urmărim urmărim pe pulpa sinuasă pe sub fusta mulată femeia începe să miște discret din picior bate nervoasă/porumbeii zigurează aerul în zbor/pictorul se ridică de pe scaun mâna mea cu arătătorul întins se prăbușește mașina face vvvvvvvvvvuuuuuuuum
Vladimir, da, acest poem are un iz patetic izvorât din trăiri autentice.Nu am vrut să camuflez acest aspect.Pur și simplu așa a ieșit... Mă bucur că în viziunea ta poezia mea crește în valoare.Acest lucru mă va face să fiu mai exigent cu mine însumi. Mulțumesc și te mai aștept.
Da Sapphire, e forțat acolo, ai dreptate. E stilul unor mult mai vechi scrieri de-ale mele, pleznit aici cam aiurea. O să mă gândesc să văd ce pot schimba.
iată măi bobadile unul din acele momente cînd îmi vine să zic în limba neaoşă americănească "whatever!". pe bune că te ofuschezi degeaba. şi mai şi te cocoşeşti la mine ca şi cum ţi-aş fi luat din trese. părerea mea (umilă, cum altfel) este că nu este mare difernţă între a spune "vînare de cuvînt" sau forma de participiu trecut "vînat de cuvînt". dar dacă tu zici că e mare diferenţă îţi ofer satisfacţia.
Tocmai ce-am citit un thriller semnat Ryu Murakami (În supa miso), obligat fiind de trenul în care mă aflam. Cartea s-a vrut ceva mai mult decât un horror plin de sânge, însă a ratat lamentabil. Nu doar că nu mi-a plăcut, ci mi-a provocat silă de-a dreptul. Ce ce a fost reuşit, totuşi, în acest roman? Descrierea şi atmosfera sumbră. Dacă aş insera imaginile d-voastră din acest text în cartea japonezului (atât imaginile cât şi modul de prezentare), nu s-ar simţi cele două mâini.
" Dar n-o să te îmbrățișez niciodată, tată. Și nu voi purta niciodată ceas. N-am nevoie." Părerea mea ar fi să nu scoți de aici referirea la ceas (dacă aceasta a fost prima). Impactul este mai mare decât la final. Deși repetarea pe mine nu m-a deranjat, cred chiar că își are rostul ei, conține ideea de bază a textului, pe care ai reușit s-o pui în valoare (așadar, nu-ți voi face pe plac, tată, pentru că întotdeauna te-a interesat mai mult cadoul pe care mi l-ai dat, decât cee ce simțeam). Textul tău m-a impresionat prin luciditate, un soi de resemnare, transmise destul de bine în cuvinte.
atunci probabil ca poate nu ar fi rau sa o iei de la capat. adica sa procesezi fotografia si sa o faci ceva mai intunecata (darker) si sa o redimensionezi la dimensiunile acceptate de pagina. (banuiesc ca iti dai seama ca e aberant sa permitem oricui sa posteze orice placinta aici, desi si asa aparitia scrollbar ar trebui sa ii faca pe cei care pun imagini sa inteleaga ca au iesit in decor) si apoi sa pui textul. parerea mea este ca e recomandabil ca sa existe un contrast suficient dar si o cantitate redusa de text, din ratiuni de la sine intelese
Un text pe care il vad, din pacate, ca siropos, plictisitor, melanholicos, cu tente religioase apocrife. Frazele sunt efectiv inecate in genitive pana la saturatie. Parca e scriptul unei telenovele... Nu inteleg legatura dintre text si titlu. Dar cu subtitlul? De ce ai pus in ghilimele? E o declaratie de dragoste? Sau un epitaf? Sau ambele? typo: "Desbracat am fost..."
an tan tichi tichi tan... tara, tara, ti... text plin. de poezie, de imagini proaspete, de emotie, de notele si vocile unice ale copilariei. mai ce nostalgici suntem noi vreo cativa pe-aici...
cuminte şi cu mâini împreunate se obţin iertăciunile, dar parcă mâinile acelea de ceară sunt supradimensionate în corelaţie cu restul. am trecut şi eu să las semn. şi să cârcotesc un pic.
Voi căuta altceva.
Prima variantă era:
"Umbre plumburii
în amurgul cenuşiu
ne privesc prin geam -
ploaia răpăie strindet
pe acoperişul gri"
a doua:
"umbre plumburii
în amurgul liniştit..."
La prima nu mi-a plăcut repetarea de plumburiu-cenuşiu-gri
La a doua i-am dat curs sfatlui lui nicodem care avea dreptate.
Acum voi căuta altceva pentru copaci. Să văd... Cezar
Virgil se pare ca am cam pierdut amandoi vremea incercand sa ne convingem unul pe altul despre lucruri care nu au nevoie de "aprobarea" noastra ca sa existe. Se spune ca atunci cand reusesti sa zambesti, in momente din acestea de mirare, abia atunci traiesti cu adevarat. De fapt textul tau m-a umplut de indignare. Nu pentru ca ar fi unul slab, nu pentru ca ideile din el nu ar fi adevarate, nu pentru ca este al tau. Numai ca atunci cand treci prin ocna, fie si privind ochii unuia pe care vremurile l-au ratacit pe acolo, nu mai poti face poezie din asta. Numai acela care a trait asa ceva poate sa se elibereze prin scris. In acest caz poetica n-ar putea niciodata sa bata realitatea si atunci nu poti sa nu te intrebi: la ce bun? Am simtit nevoia sa iti spun acestea pentru ca sunt sigur ca ma vei intelege , desigur sub rezerva ca nu este decat o nenorocita de parere a unui necunoscut.
Acum ce sa zic si eu, ceva de genul "si... si". Adica si autoarea parca prea s-a "labartat" in text dar Virgil parca prea s-a imbatosat in teorie cand de fapt chestiunea e ca el nu a simtit fiorul poetic (marturisesc ca nici eu) si nimeni nu e vinovat aici. Revenind la text, am retinut cateva imagini ok: - faza cu manole care, desi ultra-uzitata, parca e spusa pe bune. as renunta oricum pe viitor la asemenea simboluri spuse asa, pe sleau "cruzimea lui manole" "uratenia lui quasimodo" "vitejia lui papa-lapte" :-) - "ma prinde o fericire de mana cam strans" - cred ca, pe departe, cea mai reusita sintagma a acestui poem. - umbrela jerpelita... mi-a placut (vezi ca ai un typo la suiefcient sau sufiescent sau asa ceva, nu stiu, ca e al naibii de greu de citit :-) Insa si cateva ratari magistrale: - incipitul: seara deobicei se face liniste sau daca nu, desigur, se face galagie. In functie de mai multi factori - praful care "se labarta"... come on! - finalul declamativ, nepoetic... nu mai pot sa-ti ucid cuvinte... God ! Te mai citesc, Andu
foarte surprins, costele. bine scris. cap-coada. imi aduce in gand pe sorescu, care e slabiciunea mea. cel putin ca atitudine e pe gustul meu la mai multe! ps: merge scos din nisip si plimbat pe bulevard, sub umbrela nanometrica
Îmi cer scuze că nu am perceput ce este dincolo de cuvinte astfel încât am creat acest malentendu. Voi fi mai atentă. Iată și povestea care înlocuiește (cvasi)poezia "fără comentarii”.
Adina pipăie mereu realitatea și îmi dă senzația că simte mai mult în oricine și în orice decât noi în general. Am de multe ori impresia că planurile se amestecă și se întrepătrund ca acuarelele în poezia ei, totul devine până la urmă mijloc de expresie a sufletului poetei. Bun poem, Adina.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Te contrazic, Virgil, pentru că e logic ce spun și nu numai eu spun asta, ci majoritatea cititorilor site-ului Hermeneia. Nu am afirmat că "e clonă", ci că "a inclus o clonă". Dacă acele texte erau colaje, adică un vers (sau o strofă) X, unul Y, atunci, da, acel cont a fost un experiment și nu o clonă. Dar, din câte îmi amintesc, se postau texte scrise când de X, când de Y. Ce să ne mai ascundem, acesta e adevărul. Clarificarea din păcate vine prea târziu, când nimeni nu mai avea nevoie de răscolirea unor amintiri prea puțin plăcute pentru mulți dintre noi.
pentru textul : Despre noi și Anca Florian deMihaela,
pentru textul : punctus interrogativus demulțumesc pentru semn la...semn.
Ionuț,
crezi că mă mulțumește doar spînzurarea ta virtuală? nu, în piața publică. rugă? ma voi gîndi dar probabil la semnul mirării. mulțumesc.
ca mi-a placut. Si a inceput sa ma .... si pe mine o lene teribila.
pentru textul : weed room deIar pașii bovinelor cu suflet de țară străbat un cântec fără de destin și fără de efect, plâng copiii unui prea mare rău ce doare o inimă de mamă.
pentru textul : uneori mă doare moldova decami, ai vazut exact ... intepenirea sufleteasca cu incercarea de evadare dintr-un real, care nu impaca pustiul din launtrul cu pustiul de afara... ma bucur de trecerile tale constante! ioana, cred ca ai dreptate, cam abuzez pe seama unor cuvinte care ar trebui doar sugerate, nu trantite in auz... ma ajuta ce-mi spui, iti multumesc de comentariul si de trecerile tale pe-aici! multumesc de urari, sa fie!
pentru textul : ultimul vis deDeosebita aceasta arta a imblanzirii, inteleasa in maniera din "Le Petit Prince"... intamplator am citit poema aceasta pe o melodie de Lhasa de Sela si m-a dus cu gandul aiurea sau poate deloc accidental la o noapte de Beltane (cat mai e pana in mai?) in care focurile aprinse dezleaga sufletele de trup "în afara timpului" si le lasa "învârtindu-se ca un dans între fiare". Ai sa razi dar mataniile din textul tau m-au dus cu gandul la o grupare mafiota din regiunea Puglia, Sacra Corona Unita pentru care rozariul reprezenta un simbol foarte interesant. Imi plac mult ultimele doua poezii scrise.
pentru textul : Arta îmblânzirii de"Și sincer, cu ce se ocupă editorii Hermeneia?" (bobadil). Cu berea/sucul, covrigeii şi ce mai vor muşchii lor :). Din când în când, votează dacă unui membru suspendat definitiv i se mai acordă o şansă...
pentru textul : cîntec de lebădă neagră cu scorțișoară și gutui denu e nici un stress. comentam. ultima data cind am verificat comentatul nu era interzis pe Hermeneia. comentam un text interesant si controversat. atita tot.
pentru textul : sandale pentru no woman's land despecii aer torid/ împietrește totul în jur obiectele se scufundă ca o înghețată căzută din cornet trece repede vânzătorul de linguri/meșteșugar în lemn din alt veac fața lui are timp să zâmbească/gura lui să spună nu vrei o lingură/ draaaagă trece prin foc și lasă în urmă o lume zidită : blocuri turtite de-o parte și alta a străzii în scuar porumbei nemișcați pictor în fața șevaletului trupuri colorate-mprejur pe bănci pe bordură descărcate de-a valma în galben, ocru, mov, roșu, verde trecători rămași în poziții diverse tu-mi faci semn să tac să nu mă mișc așa în stație sudată de trotuar tu te miști tu întregistrezi stăm în stație visez un pahar cu apă chioară și-un cerc de lămâie unghiile mele date cu ojă îmi transmit sclipiri prietenoase o omidă verde iese din plasa cu piersici pe care de mult am aruncat-o jos lângă mine și merge și merge și merge zâmbim complice la singura tipă din stație cu noi de mult timp și așteaptă autobuzul zâmbim știi poezia e o vietate din asta o specie vie aseară pe geamul din balcon a plonjat o lăcustă o chestie filiformă cu ochi bulbucați își lingea lăbuțele ca o mâță și merge și merge și merge nu vorbim nu mișcăm până la sandala tipei/ de-a stânga/și urcă și urcă urmărim urmărim urmărim pe pulpa sinuasă pe sub fusta mulată femeia începe să miște discret din picior bate nervoasă/porumbeii zigurează aerul în zbor/pictorul se ridică de pe scaun mâna mea cu arătătorul întins se prăbușește mașina face vvvvvvvvvvuuuuuuuum
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 7 desemnul tău, paul, după ziua încărcată de astăzi mă bucură mult, abia mă ţin ochii, merci.
pentru textul : nimănui niciodată nimic deVladimir, da, acest poem are un iz patetic izvorât din trăiri autentice.Nu am vrut să camuflez acest aspect.Pur și simplu așa a ieșit... Mă bucur că în viziunea ta poezia mea crește în valoare.Acest lucru mă va face să fiu mai exigent cu mine însumi. Mulțumesc și te mai aștept.
pentru textul : arabescurile dorului deDa Sapphire, e forțat acolo, ai dreptate. E stilul unor mult mai vechi scrieri de-ale mele, pleznit aici cam aiurea. O să mă gândesc să văd ce pot schimba.
pentru textul : Gemene-asemene deiată măi bobadile unul din acele momente cînd îmi vine să zic în limba neaoşă americănească "whatever!". pe bune că te ofuschezi degeaba. şi mai şi te cocoşeşti la mine ca şi cum ţi-aş fi luat din trese. părerea mea (umilă, cum altfel) este că nu este mare difernţă între a spune "vînare de cuvînt" sau forma de participiu trecut "vînat de cuvînt". dar dacă tu zici că e mare diferenţă îţi ofer satisfacţia.
pentru textul : de unde cuvântul nu poate ajunge deTocmai ce-am citit un thriller semnat Ryu Murakami (În supa miso), obligat fiind de trenul în care mă aflam. Cartea s-a vrut ceva mai mult decât un horror plin de sânge, însă a ratat lamentabil. Nu doar că nu mi-a plăcut, ci mi-a provocat silă de-a dreptul. Ce ce a fost reuşit, totuşi, în acest roman? Descrierea şi atmosfera sumbră. Dacă aş insera imaginile d-voastră din acest text în cartea japonezului (atât imaginile cât şi modul de prezentare), nu s-ar simţi cele două mâini.
pentru textul : Mers de rac spre Dumnezeu de" Dar n-o să te îmbrățișez niciodată, tată. Și nu voi purta niciodată ceas. N-am nevoie." Părerea mea ar fi să nu scoți de aici referirea la ceas (dacă aceasta a fost prima). Impactul este mai mare decât la final. Deși repetarea pe mine nu m-a deranjat, cred chiar că își are rostul ei, conține ideea de bază a textului, pe care ai reușit s-o pui în valoare (așadar, nu-ți voi face pe plac, tată, pentru că întotdeauna te-a interesat mai mult cadoul pe care mi l-ai dat, decât cee ce simțeam). Textul tău m-a impresionat prin luciditate, un soi de resemnare, transmise destul de bine în cuvinte.
pentru textul : Anywhere but here deatunci probabil ca poate nu ar fi rau sa o iei de la capat. adica sa procesezi fotografia si sa o faci ceva mai intunecata (darker) si sa o redimensionezi la dimensiunile acceptate de pagina. (banuiesc ca iti dai seama ca e aberant sa permitem oricui sa posteze orice placinta aici, desi si asa aparitia scrollbar ar trebui sa ii faca pe cei care pun imagini sa inteleaga ca au iesit in decor) si apoi sa pui textul. parerea mea este ca e recomandabil ca sa existe un contrast suficient dar si o cantitate redusa de text, din ratiuni de la sine intelese
pentru textul : Jaded detextul nu e prost dar forma de asezare in pagina ma tem ca face un deserviciu textului parerea mea
pentru textul : altarele deAșa reacționez eu optzecist după o gripă urâtă, neaoșă. O convalescență retro. Mulțumesc de opinii.
pentru textul : de dragoste și gândaci de Colorado deUn text pe care il vad, din pacate, ca siropos, plictisitor, melanholicos, cu tente religioase apocrife. Frazele sunt efectiv inecate in genitive pana la saturatie. Parca e scriptul unei telenovele... Nu inteleg legatura dintre text si titlu. Dar cu subtitlul? De ce ai pus in ghilimele? E o declaratie de dragoste? Sau un epitaf? Sau ambele? typo: "Desbracat am fost..."
pentru textul : Jack & Julie dean tan tichi tichi tan... tara, tara, ti... text plin. de poezie, de imagini proaspete, de emotie, de notele si vocile unice ale copilariei. mai ce nostalgici suntem noi vreo cativa pe-aici...
pentru textul : șase creioane decuminte şi cu mâini împreunate se obţin iertăciunile, dar parcă mâinile acelea de ceară sunt supradimensionate în corelaţie cu restul. am trecut şi eu să las semn. şi să cârcotesc un pic.
pentru textul : făgăduinţă deVoi căuta altceva.
Prima variantă era:
"Umbre plumburii
în amurgul cenuşiu
ne privesc prin geam -
ploaia răpăie strindet
pe acoperişul gri"
a doua:
"umbre plumburii
în amurgul liniştit..."
La prima nu mi-a plăcut repetarea de plumburiu-cenuşiu-gri
pentru textul : ascultând ploaia deLa a doua i-am dat curs sfatlui lui nicodem care avea dreptate.
Acum voi căuta altceva pentru copaci. Să văd... Cezar
Virgil se pare ca am cam pierdut amandoi vremea incercand sa ne convingem unul pe altul despre lucruri care nu au nevoie de "aprobarea" noastra ca sa existe. Se spune ca atunci cand reusesti sa zambesti, in momente din acestea de mirare, abia atunci traiesti cu adevarat. De fapt textul tau m-a umplut de indignare. Nu pentru ca ar fi unul slab, nu pentru ca ideile din el nu ar fi adevarate, nu pentru ca este al tau. Numai ca atunci cand treci prin ocna, fie si privind ochii unuia pe care vremurile l-au ratacit pe acolo, nu mai poti face poezie din asta. Numai acela care a trait asa ceva poate sa se elibereze prin scris. In acest caz poetica n-ar putea niciodata sa bata realitatea si atunci nu poti sa nu te intrebi: la ce bun? Am simtit nevoia sa iti spun acestea pentru ca sunt sigur ca ma vei intelege , desigur sub rezerva ca nu este decat o nenorocita de parere a unui necunoscut.
pentru textul : noi propovăduim un hristos nerăstignit dema bucur ca am reusit sa te amuz.
pentru textul : Refuz profund dePoate ca inca n-am spart-o , dar am voie sa incerc, nu ? Lelia Mossora
pentru textul : De-a Dumnezeu… deIalin, multumesc de analiza. pertinenta ca de obicei. Sper sa revin cindva pe text.
pentru textul : sinestezie deAcum ce sa zic si eu, ceva de genul "si... si". Adica si autoarea parca prea s-a "labartat" in text dar Virgil parca prea s-a imbatosat in teorie cand de fapt chestiunea e ca el nu a simtit fiorul poetic (marturisesc ca nici eu) si nimeni nu e vinovat aici. Revenind la text, am retinut cateva imagini ok: - faza cu manole care, desi ultra-uzitata, parca e spusa pe bune. as renunta oricum pe viitor la asemenea simboluri spuse asa, pe sleau "cruzimea lui manole" "uratenia lui quasimodo" "vitejia lui papa-lapte" :-) - "ma prinde o fericire de mana cam strans" - cred ca, pe departe, cea mai reusita sintagma a acestui poem. - umbrela jerpelita... mi-a placut (vezi ca ai un typo la suiefcient sau sufiescent sau asa ceva, nu stiu, ca e al naibii de greu de citit :-) Insa si cateva ratari magistrale: - incipitul: seara deobicei se face liniste sau daca nu, desigur, se face galagie. In functie de mai multi factori - praful care "se labarta"... come on! - finalul declamativ, nepoetic... nu mai pot sa-ti ucid cuvinte... God ! Te mai citesc, Andu
pentru textul : invazia defoarte surprins, costele. bine scris. cap-coada. imi aduce in gand pe sorescu, care e slabiciunea mea. cel putin ca atitudine e pe gustul meu la mai multe! ps: merge scos din nisip si plimbat pe bulevard, sub umbrela nanometrica
pentru textul : cerere de brevet deÎmi cer scuze că nu am perceput ce este dincolo de cuvinte astfel încât am creat acest malentendu. Voi fi mai atentă. Iată și povestea care înlocuiește (cvasi)poezia "fără comentarii”.
pentru textul : poveste de dragoste între fiica văcarului și prințul deșertului deAdina pipăie mereu realitatea și îmi dă senzația că simte mai mult în oricine și în orice decât noi în general. Am de multe ori impresia că planurile se amestecă și se întrepătrund ca acuarelele în poezia ei, totul devine până la urmă mijloc de expresie a sufletului poetei. Bun poem, Adina.
pentru textul : e r h a n dePagini