Ecaterina, te rog ca pe viitor sa te abtii de la astfel de "comentarii" telegrafice care nu au nimic de a face cu aspectul literar al textului ci devin doar elemente de chat. Dacă vei alege sa continui asta vom fi nevoiti sa iti suspendam contul.
Cristian Pop, vrem să credem că Hermeneia e mai mult decât FB :) unde se acordă like-uri. Fiindcă ești nou pe site, te îndemn să vezi un pic partea de regulament referitoare la comentarii de aici http://hermeneia.com/content/regulament_hermeneiacom
Alex, mulțumesc pentru lectură și semn. Surpins de faptul că ți-a creat impresia de „text greoi”. Textul a fost conceput într-o cheie (auto)ironică. Dacă dorești, e un fel de luare peste picior
a unei iubiri puțin cam naive și-mpiedicate. Depinde din ce unghi privești la lectură. Desigur, există și câteva scăpări, finalul, însă, este cel pe care mi l-am dorit. Ba chiar îl consider partea cea mai bună din text. Nu cred să fie ceva în neregulă acolo.
În altă ordine de idei, e un text mai vechi, pe care l-am postat aici mânat de curiozitate. oricum, de mult nu mai scriu în maniera asta.
Mă bucur să te regăsesc și pe acest site.
Să ne auzim numai de bine,
Eugen.
În primul rînd vreau să îmi cer scuze pentru omiterea literei c din cuvîntul zvîcniri. Va trebui să fiu mai atent. Apoi, în ce privește expresia „prelinge încet”, mă tem că există o sensibilitate exagerată în limba română față de pleonasme. Aproape că sărăcește limba. Pentru faptul că abordează lucrurile mecanicist, aproape în alb și negru. Duce la excluderea nuanțelor. Cîndva, pe vremea cînd studiam într-o facultate de chimie, am înțeles că o prelingere poate avea și ea dinamica ei. Nu am înțeles care sînt stereotipiile pe care le-a văzut Adrian în text. În ce privește ultima lui întrebare, aș vrea să îi spun că în clipa asta țin în mînă o ceașcă de fier (probabil Tetsubai, dar s-ar putea să mă înșel) iar în ea se află ceai oolong. Mă tem că expresia „de ce autorul încearcă să surprindă spiritul asiatic cu ajutorul imbii române” trădează mai degrabă un anumit izolaționism moldovenesc decît o înțelegere a realității. Pentru că realitatea (cel puțin realitatea mea) este cea a unui global village. Care nu mai este al meu sau al asiei, sau al României, etc. Ce ar trebui să spun acum despre colegul meu portorican care tocmai mi-a prezentat împreună cu soția sa japoneză fetița lor mulatră de trei săptămîni?! Așa cum spunea cîndva Nicodem pe aici, aceasta este realitatea în care trăiesc eu ca Romanian-American. Este oare atmosfera china-town-ului din Los Angeles, în care mă plimb uneori în weekend (și care are o vechime de mai mult de o sută de ani) cea a unui spirit asiatic sau a unuia american? Habar n-am. E însă lumea în care trăiesc eu. Și despre care scriu uneori și în limba română. Nu știu dacă asta poate constitui un răspuns la întrebarea (retorică) a lui Adrian. Dar, dacă ar fi să merg „pe mîna lui” atunci chiar ciclul „Yerba Mate” nu și-ar avea locul în limba română. Întîmplarea face însă că a fost premiat de unii români acum vreo șase ani în urmă. Se pare că părerile despre prezența exotismului în limba română nu sînt neaparat uniforme.
Despre „clișeu” aș vrea să o rog respectuos pe Silvia să îmi arate încă alte 5 texte distincte unde l-a mai întîlnit. Pentru că dacă (întîmplător) a mai apărut în alte 2 sau 3 texte mă tem că încă nu se poate califica drept clișeu. Aștept.
Am citit textul. Detașat. Așa cum te uiți la un tablou de la distanță. Și pot spune (ceea ce nu pot spune despre majoritatea textelor mele) că îmi place. L-aș invidia dacă l-aș vedea scris de altcineva. Îl face asta o capodoperă? Cu siguranță nu. Timpul și cititorii însă vor decide.
... Și încă nici n-am scris despre gun-powder tea
paule, e adevărat, așa am spus și uite acum am mi-am călcat cuvântul. rușine să-mi fie! dar nu pot să te văd că scrii prost! când scrii bine ai văzut vreun com de la mine?
'memorabil' nu știu dacă aș putea fi, eu am scris odată 'aud câinii niște stafii cumsecade lustruite pe bombeu', deși mai corect ar fi să ne amintim acum împreună de nichita 'tristețea mea aude nenăscuții câini pe nenăscuții oameni cum îi latră' (din memorie). tu auzi 'câinii cum latră'? sau mărăie mă rog sau poate că îi auzi și cum fac când se împerechează... ce îmi spune mie cititor asta în afara faptului că nu ești surd? mai bine ai argumenta ceva serios aici dacă ai chef desigur, dacă nu ok o lăsăm, nu de altceva dar ne-au mirosit (vezi mai sus) și au început să apară mașinăriile alea din matrix.
andu
Dragă Sixtus, mulțumesc mult pentru laude. A început însă să mi se facă frică să mai fiu lăudat, că se gasește după aceea cineva să mă atace și să mă atragă în polemici. Rămânând fidel promisiunii de a vorbi doar la obiect (cine vrea să mă contacteze pentru conversații particulare poate intra pe adresa mea de poezii și să-mi scrie pe adresa de acolo), să mă întorc la poem. Inițial mi-am propus să scriu (în acest caz) doar un haiku (5-7-5 silabe). Nici eu nu știu cum, cuvintele s-au tot întins, întâi spre o tanka (5-7-5-7-7) la care nu îi puteam găsi un sfârșit corespunzător și în final spre această poezie choka. Ideea de a scrie în japoneză mi-a venit prima dată acum câteva luni, când încercam să găsesc modalități de a-mi accelera procesul stăpânirii acestei limbi. Poate și datorită versurilor din cântecele unei japoneze (Chihiro Onitsuka), care mi s-au părut printre cele mai reușite exemple de poezie contemporană (o căutare pe google sau youtube va da ușor de ea). Fiind o limbă total diferită ca structură de orice alt instrument de comunicație de pe această planetă, maniera de a percepe și reda lumea se schimbă mult când încerci (chiar dacă și cu ajutorul dicționarului) să compui versuri în japoneză. Dacă am reușit să spun mai mult în relativ puține cuvinte, cred că se datorează în primul rând limbii japoneze și mai puțin vreunui talent de-al meu. Chiar dacă transpunerea în celelalte limbi a mai luat ceva muncă, odată ce originalul e închegat, restul merge destul de repede.
m-ai am un motiv pentru care intru cu kiki. Nu contează persoana, ci creaţia. Pentru înlăturarea oricărei posibile influenţe prefer să nu am biografie. Involuntar dezvoltăm o atitudine subiectivă legată de autorul textului.
O zi excelentă şi multă inspiraţie.
Binecuvantat sa fie cel ce ne-a oferit dreptul la libera opinie pentru ca uite am primit pentru aceasta poezie pareri intr-un registru foarte larg atat in planul intelegerii cat si al empatiei. Jinn... e si nu este postmodernism... cred ca e doar un hibrid, o cale inca netocmita de translare intre modalitati diferite de perceptie a realitatii... si mie imi suna bizar :) Sapphire... ai intuit perfect faptul ca desi in mod natural nu am suprimat dreptul urechilor de a percepe suunete nu le-am asezat la dreapta si stanga capului... la fel si pentru ochi... ochii celui care scrie si a celui care priveste. Virgil... sa avem pardon dar Dumnezeu e foarte drept, doar imaginea sa este neclara omului ca subiect cunoscator... poezia mea nu are putere sa-l strambe pe zeu dar ochiul tau de cititor poate proiecta o fantasma de acest fel. Si mie mi s-a parut artificiala strofa a doua... de aceea am lasat asa... omul contemporan are o cantitate deloc neglijabila de siliciu in mintea sa. Eu cu tigara tu cu bautura indiana... motive sau cum le zici tu... obsesii. Aranca... in fragmentul citat de tine nu am vrut deloc sa sochez, te inseli teribil nu urmez acest deziderat in textele mele... ce este lumea decat proiectia mintii noastre? Stimuli ajung la simturi care le transmit mintii... apoi acest laborator in baza unor scheme preconcepute interpreteaza si ofera un tablou... real sau nu, ne place sa-i zicem realitate... dar pentru o clipa incearca sa crezi ca acel fragment nu e defel o metafora ci un alt fel de vedere. Imi pare rau ca nu te-am impresionat spuse intr-o zi o imagine unei placi fotografice :)
Mă bucur să văd poezie în limba engleză.
Comentariul meu cred că e mai degrabă legat de gramatică și de the general flow of the poem.
1. Cred că lipsește un "a" în versul "of certain edge of the world"
ori e "of A certain edge of the world" ori e "of certain edgeS of the world", așa cum e acum nu e corect gramatical.
2. Parcă aș integra un "and" la începutul versului de aici: "now i hate everything", cred că ajută ca și ritm interior.
3. În construcția "i'm afraid/ i can lose you in something" aș utiliza "could" în loc de "can", tot gramatical vorbind.
Mi-a plăcut mult imaginea din prima strofă, the stepping over the cliff, și ritmul. Încheiere foarte bună a strofei.
Dar per total am mici rezerve legate de ritm, chiar și cu observațiile făcute mai sus, ceva parcă nu se leagă.
Ca și poem, te superi pe mine, Virgil, dacă-ți spun că am citit versuri mai bune în cadrul unor melodii aparținând unor formații cum e Nightwish? Sper că totuși nu te superi, îmi spun și eu părerea.
"Părerea mea este câ noua versiune are probleme tehnice și îți trebuie timp ca să corectezi greșelile." - asta e o petarda fumigena Andule. Intre ingineri se vorbeste cu referinte exacte nu cu metafore si poetizare. Astept punctul pe i, ca sa il corectez, daca este cazul. Altfel, de imbunatatire are nevoie probabil si whitehouse.gov. but that doesn't mean anything.
Cezar, nu ştiu dacă ai văzut parodii (filme), dar e cam greu să nu fi văzut. Ei, ştii tu fazele alea când, într-un bar, pe stradă etc, într-o discuţie dintre doi (în care se parodiază vreo scenă cunoscută), cade din senin câte un frigider, un tanc, o girafă... aducând cu ele câte un simbol care leagă bucata respectivă a filmului de alt motiv? Ei, cam aşa e şi aici. Versurile alea sunt girafa mea :).
Marina, randurile adaugate de tine sunt foarte bine-venite. Iti multumesc frumos. Cat despre reproducerea copertei sa-mi fie iertata ignoranta, m-am tot uitat pe pagina dar nu mi-am dat seama cum pot atasa o fotografie. Daca te rog frumos poate imi spui tu cum sa procedez. Recomand iubitorilor de poezie si "Scrisori din Arcadia" - e o carte traumatizanta dar f buna. "Scrisori din Arcadia" si "Dilecta" difera f mult intre ele dar sunt convinsa ca vor fi apreciate de adevaratii degustatori de poezie. Si din celelalte volume ale lui Soviany am citit dar acestea doua m-au impresionat cel mai mult. Marina, iti multumesc pentru comentariu. Te mai astept. Violeta
Atenţie la construcţiile genitivale - genunchii pământului/ lacrima peștelui/ arterele prezentului/ bobul unui strugure/ picătura vinului". Cele mai multe sunt facile şi fade. În număr mare, sunt pur şi simplu toxice. Şi aici vorbesc în general.
Finalul nu ar trebui să fie " ce unge sufletul"?
"Genunchii pământului
s-au julit până la piatră
setea e amiază spălată de umbre"
"e timpul să-mi suflec trupul
până la inimă" - sunt remarcabile.
O chestie care nu ţine de acest text: ai doar 3 comentarii făcute sub alte texte în afara celor semnate de tine. Nu cred că e tocmai ok. Bunînţeles, literatura online nu înseamnă simbioză, dar îneamnă (şi) interacţiune. În ritmul acesta (care nu arată decât că eşti interesat doar de textele tale) rişti să devii un user narcisist şi izolat.
se pare că vrei să cuprinzi o arie cât mai largă de discursuri. e drept, intențiile îți sunt uneori încriptate de fiecare persona în care te ''refugiezi''. în candelabrul acesta parcă-mi aduci aminte... de perechea luceafărului, cătălin-cătălina, nesalvată de un final ''uman'' al paradisiacului ci condamnată la un întuneric dantesc (?!). fie el și neo. eu am încredere în scriitura ta. spor!
am senzatia ca lui katya kalaro ii plac cuvintele. ii plac cum suna, se joaca aruncindu-le. ii plac rezonentele lor, culorile lor. dar poezia e mult mai mult decit un caleidoscop
de acord cu tine, postmodernismul nu e experimentalism. experimentalism a existat intotdeauna. de fapt probabil ca orice curent sau metoda ulterior stabilizate au avut initial statutul de experiment (alaturi de alte incercari esuate). dar postmodernismul este inainte de orice o filozofie, un mod de a intelege si explica realitatea exterioara si interioara si este esentialmente anti-modernist, anti-pozitivist si o resemnare (paradoxal revoltata in acelasi timp) in fata falimentului (de-acum total acceptat) al optimismului rationalist. evident ca nu se pot spune prea multe despre postmodernism in citeva cuvinte si eu sint departe de a fi un expert in asa ceva. revenind la literatura, eu sint un absolut nepriceput dar cred ca daca postmodernismul are vreun merit e poate tocmai acela ca poate pentru prima data nu a mai ostracizat "experimentatorii". pe de alta parte asta insa poate sa fie si certificatul de deces al "revolutionarismului experimental" pentru ca in postmodernism inclusivismul poate emascula orice tentativa experimentala. sa devina atunci revenirea la canoane o ispita pentru nonconformisti? sau este asta moartea filozofica a culturii?
cui prodest?. înțeleg că cineva a vrut să scrie despre iad. mi se pare o intreprindere foarte grea de vreme ce nimeni nu cred că la văzut. sau dacă l-a văzut mă îndoiesc că este membru Hermeneia. în orice caz a scrie din cauza iadului mi s-ar părea o chestie ceva mai interesantă estetico-filosofic. dacă cineva încearcă să scrie despre iad ca să îi sperie pe oameni ca să își găsească salvator și să nu ajungă acolo mi se pare și amuzant și de prost gust. ceva cam în genul scrierii unui poem despre pericolul curentuui electric și importanța folosirii izolației la toate sculele cu care atingi firele care transportă curent electric. evident, se poate scrie poezește și despre asta. însă cîtă valoare literară ar avea așa ceva este greu de crezut. textul de față este o nulitate din punct de vedere estetic iar emfaza dogmatico-retorică cu care este scris nu face decît să descumpănească. asta ca să nu mai spun că 90% din cei ce îl citesc habar nu au ce este efa și sînt pe deasupra convinși că în gura ursului grizzly, ca de altfel în gura oricărui mamifer este o temperatură undeva între 30 și 40 de grade Celsius.
astfel că citind acest text mă întreb și eu ca autorul în titlu: cui prodest?
Cred că textul în sine „nu participă” şi când spun asta, mă refer la acea paticipare ontologică care la tine nu se dezvoltă întru fiinţa ta. Mă refer la activitatea noastră reflexivă: dăruire, forţă, întindere, etc. Nu am găsit o distincţie între subiect şi obiect, acea univocitate ontică despre care spuneam.
Textul de faţă nu este nici poezie, nici notă, nici, nici. Nu este pur şi simplu. Nu întâlnesc acolo nici univocul, nici echivocul.
Nu există nicio punte de susţinere a textului, niciun echilibru, nici măcar dacă se merge pe absurd.
Cred că ar trebui să lucrezi mai mult pe latura stilistică. Scrierea aceasta suferă de prozaic, dacă se vrea a fi ceva.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Ecaterina, te rog ca pe viitor sa te abtii de la astfel de "comentarii" telegrafice care nu au nimic de a face cu aspectul literar al textului ci devin doar elemente de chat. Dacă vei alege sa continui asta vom fi nevoiti sa iti suspendam contul.
pentru textul : far deCristian Pop, vrem să credem că Hermeneia e mai mult decât FB :) unde se acordă like-uri. Fiindcă ești nou pe site, te îndemn să vezi un pic partea de regulament referitoare la comentarii de aici http://hermeneia.com/content/regulament_hermeneiacom
pentru textul : Iubirea nelimitată deAlex, mulțumesc pentru lectură și semn. Surpins de faptul că ți-a creat impresia de „text greoi”. Textul a fost conceput într-o cheie (auto)ironică. Dacă dorești, e un fel de luare peste picior
a unei iubiri puțin cam naive și-mpiedicate. Depinde din ce unghi privești la lectură. Desigur, există și câteva scăpări, finalul, însă, este cel pe care mi l-am dorit. Ba chiar îl consider partea cea mai bună din text. Nu cred să fie ceva în neregulă acolo.
În altă ordine de idei, e un text mai vechi, pe care l-am postat aici mânat de curiozitate. oricum, de mult nu mai scriu în maniera asta.
Mă bucur să te regăsesc și pe acest site.
pentru textul : Un ochi îngust, privind subțire deSă ne auzim numai de bine,
Eugen.
Cu scuze că intervin, dar nicidecum ”ne-au măcinat vînturile” în poezie. În rest, e frumos. Cum se cheamă parfumul albastru?
pentru textul : parfumul albastru detest
pentru textul : Flash deÎn primul rînd vreau să îmi cer scuze pentru omiterea literei c din cuvîntul zvîcniri. Va trebui să fiu mai atent. Apoi, în ce privește expresia „prelinge încet”, mă tem că există o sensibilitate exagerată în limba română față de pleonasme. Aproape că sărăcește limba. Pentru faptul că abordează lucrurile mecanicist, aproape în alb și negru. Duce la excluderea nuanțelor. Cîndva, pe vremea cînd studiam într-o facultate de chimie, am înțeles că o prelingere poate avea și ea dinamica ei. Nu am înțeles care sînt stereotipiile pe care le-a văzut Adrian în text. În ce privește ultima lui întrebare, aș vrea să îi spun că în clipa asta țin în mînă o ceașcă de fier (probabil Tetsubai, dar s-ar putea să mă înșel) iar în ea se află ceai oolong. Mă tem că expresia „de ce autorul încearcă să surprindă spiritul asiatic cu ajutorul imbii române” trădează mai degrabă un anumit izolaționism moldovenesc decît o înțelegere a realității. Pentru că realitatea (cel puțin realitatea mea) este cea a unui global village. Care nu mai este al meu sau al asiei, sau al României, etc. Ce ar trebui să spun acum despre colegul meu portorican care tocmai mi-a prezentat împreună cu soția sa japoneză fetița lor mulatră de trei săptămîni?! Așa cum spunea cîndva Nicodem pe aici, aceasta este realitatea în care trăiesc eu ca Romanian-American. Este oare atmosfera china-town-ului din Los Angeles, în care mă plimb uneori în weekend (și care are o vechime de mai mult de o sută de ani) cea a unui spirit asiatic sau a unuia american? Habar n-am. E însă lumea în care trăiesc eu. Și despre care scriu uneori și în limba română. Nu știu dacă asta poate constitui un răspuns la întrebarea (retorică) a lui Adrian. Dar, dacă ar fi să merg „pe mîna lui” atunci chiar ciclul „Yerba Mate” nu și-ar avea locul în limba română. Întîmplarea face însă că a fost premiat de unii români acum vreo șase ani în urmă. Se pare că părerile despre prezența exotismului în limba română nu sînt neaparat uniforme.
pentru textul : oolong tea deDespre „clișeu” aș vrea să o rog respectuos pe Silvia să îmi arate încă alte 5 texte distincte unde l-a mai întîlnit. Pentru că dacă (întîmplător) a mai apărut în alte 2 sau 3 texte mă tem că încă nu se poate califica drept clișeu. Aștept.
Am citit textul. Detașat. Așa cum te uiți la un tablou de la distanță. Și pot spune (ceea ce nu pot spune despre majoritatea textelor mele) că îmi place. L-aș invidia dacă l-aș vedea scris de altcineva. Îl face asta o capodoperă? Cu siguranță nu. Timpul și cititorii însă vor decide.
... Și încă nici n-am scris despre gun-powder tea
stii culmea... melcul să plece de acasa...
pentru textul : spring time cassandra deiar primăvara mereu vine peste mine cu tăvălugul!
paule, e adevărat, așa am spus și uite acum am mi-am călcat cuvântul. rușine să-mi fie! dar nu pot să te văd că scrii prost! când scrii bine ai văzut vreun com de la mine?
pentru textul : văd cireși de smoală de'memorabil' nu știu dacă aș putea fi, eu am scris odată 'aud câinii niște stafii cumsecade lustruite pe bombeu', deși mai corect ar fi să ne amintim acum împreună de nichita 'tristețea mea aude nenăscuții câini pe nenăscuții oameni cum îi latră' (din memorie). tu auzi 'câinii cum latră'? sau mărăie mă rog sau poate că îi auzi și cum fac când se împerechează... ce îmi spune mie cititor asta în afara faptului că nu ești surd? mai bine ai argumenta ceva serios aici dacă ai chef desigur, dacă nu ok o lăsăm, nu de altceva dar ne-au mirosit (vezi mai sus) și au început să apară mașinăriile alea din matrix.
andu
Dragă Sixtus, mulțumesc mult pentru laude. A început însă să mi se facă frică să mai fiu lăudat, că se gasește după aceea cineva să mă atace și să mă atragă în polemici. Rămânând fidel promisiunii de a vorbi doar la obiect (cine vrea să mă contacteze pentru conversații particulare poate intra pe adresa mea de poezii și să-mi scrie pe adresa de acolo), să mă întorc la poem. Inițial mi-am propus să scriu (în acest caz) doar un haiku (5-7-5 silabe). Nici eu nu știu cum, cuvintele s-au tot întins, întâi spre o tanka (5-7-5-7-7) la care nu îi puteam găsi un sfârșit corespunzător și în final spre această poezie choka. Ideea de a scrie în japoneză mi-a venit prima dată acum câteva luni, când încercam să găsesc modalități de a-mi accelera procesul stăpânirii acestei limbi. Poate și datorită versurilor din cântecele unei japoneze (Chihiro Onitsuka), care mi s-au părut printre cele mai reușite exemple de poezie contemporană (o căutare pe google sau youtube va da ușor de ea). Fiind o limbă total diferită ca structură de orice alt instrument de comunicație de pe această planetă, maniera de a percepe și reda lumea se schimbă mult când încerci (chiar dacă și cu ajutorul dicționarului) să compui versuri în japoneză. Dacă am reușit să spun mai mult în relativ puține cuvinte, cred că se datorează în primul rând limbii japoneze și mai puțin vreunui talent de-al meu. Chiar dacă transpunerea în celelalte limbi a mai luat ceva muncă, odată ce originalul e închegat, restul merge destul de repede.
pentru textul : 季節 (Kisetsu - Anotimp) denicodem.
iar eu sa-ti dau dreptate. si iete cum deshtu a sarit tasta. indeed, rusine sa-mi fie ;)
pentru textul : jurnal de front. virtualia dem-ai am un motiv pentru care intru cu kiki. Nu contează persoana, ci creaţia. Pentru înlăturarea oricărei posibile influenţe prefer să nu am biografie. Involuntar dezvoltăm o atitudine subiectivă legată de autorul textului.
pentru textul : Rectiliniu deO zi excelentă şi multă inspiraţie.
Binecuvantat sa fie cel ce ne-a oferit dreptul la libera opinie pentru ca uite am primit pentru aceasta poezie pareri intr-un registru foarte larg atat in planul intelegerii cat si al empatiei. Jinn... e si nu este postmodernism... cred ca e doar un hibrid, o cale inca netocmita de translare intre modalitati diferite de perceptie a realitatii... si mie imi suna bizar :) Sapphire... ai intuit perfect faptul ca desi in mod natural nu am suprimat dreptul urechilor de a percepe suunete nu le-am asezat la dreapta si stanga capului... la fel si pentru ochi... ochii celui care scrie si a celui care priveste. Virgil... sa avem pardon dar Dumnezeu e foarte drept, doar imaginea sa este neclara omului ca subiect cunoscator... poezia mea nu are putere sa-l strambe pe zeu dar ochiul tau de cititor poate proiecta o fantasma de acest fel. Si mie mi s-a parut artificiala strofa a doua... de aceea am lasat asa... omul contemporan are o cantitate deloc neglijabila de siliciu in mintea sa. Eu cu tigara tu cu bautura indiana... motive sau cum le zici tu... obsesii. Aranca... in fragmentul citat de tine nu am vrut deloc sa sochez, te inseli teribil nu urmez acest deziderat in textele mele... ce este lumea decat proiectia mintii noastre? Stimuli ajung la simturi care le transmit mintii... apoi acest laborator in baza unor scheme preconcepute interpreteaza si ofera un tablou... real sau nu, ne place sa-i zicem realitate... dar pentru o clipa incearca sa crezi ca acel fragment nu e defel o metafora ci un alt fel de vedere. Imi pare rau ca nu te-am impresionat spuse intr-o zi o imagine unei placi fotografice :)
pentru textul : pasagera deMă bucur să văd poezie în limba engleză.
Comentariul meu cred că e mai degrabă legat de gramatică și de the general flow of the poem.
1. Cred că lipsește un "a" în versul "of certain edge of the world"
ori e "of A certain edge of the world" ori e "of certain edgeS of the world", așa cum e acum nu e corect gramatical.
2. Parcă aș integra un "and" la începutul versului de aici: "now i hate everything", cred că ajută ca și ritm interior.
3. În construcția "i'm afraid/ i can lose you in something" aș utiliza "could" în loc de "can", tot gramatical vorbind.
Mi-a plăcut mult imaginea din prima strofă, the stepping over the cliff, și ritmul. Încheiere foarte bună a strofei.
Dar per total am mici rezerve legate de ritm, chiar și cu observațiile făcute mai sus, ceva parcă nu se leagă.
pentru textul : i really don't think that i care deCa și poem, te superi pe mine, Virgil, dacă-ți spun că am citit versuri mai bune în cadrul unor melodii aparținând unor formații cum e Nightwish? Sper că totuși nu te superi, îmi spun și eu părerea.
"Părerea mea este câ noua versiune are probleme tehnice și îți trebuie timp ca să corectezi greșelile." - asta e o petarda fumigena Andule. Intre ingineri se vorbeste cu referinte exacte nu cu metafore si poetizare. Astept punctul pe i, ca sa il corectez, daca este cazul. Altfel, de imbunatatire are nevoie probabil si whitehouse.gov. but that doesn't mean anything.
pentru textul : fotografia de lângă icoană deRectific: "al nopții". Ultimele 5 versuri poartă specifica amprentă Adriana Lisandru.
pentru textul : irespirabil deAm zâmbit puțin la observația dumneavoastră (O poezie "poezie".) însă am înțeles nuanța cât și dorința de a puncta, a semnala textul. Vă mulțumesc.
pentru textul : elegie pe linia de centură deProfetul
pentru textul : cine-mi va deschide deCezar, nu ştiu dacă ai văzut parodii (filme), dar e cam greu să nu fi văzut. Ei, ştii tu fazele alea când, într-un bar, pe stradă etc, într-o discuţie dintre doi (în care se parodiază vreo scenă cunoscută), cade din senin câte un frigider, un tanc, o girafă... aducând cu ele câte un simbol care leagă bucata respectivă a filmului de alt motiv? Ei, cam aşa e şi aici. Versurile alea sunt girafa mea :).
pentru textul : Fiind ciumeg, bodegi cutreieram deMarina, randurile adaugate de tine sunt foarte bine-venite. Iti multumesc frumos. Cat despre reproducerea copertei sa-mi fie iertata ignoranta, m-am tot uitat pe pagina dar nu mi-am dat seama cum pot atasa o fotografie. Daca te rog frumos poate imi spui tu cum sa procedez. Recomand iubitorilor de poezie si "Scrisori din Arcadia" - e o carte traumatizanta dar f buna. "Scrisori din Arcadia" si "Dilecta" difera f mult intre ele dar sunt convinsa ca vor fi apreciate de adevaratii degustatori de poezie. Si din celelalte volume ale lui Soviany am citit dar acestea doua m-au impresionat cel mai mult. Marina, iti multumesc pentru comentariu. Te mai astept. Violeta
pentru textul : Erosul Dilectei deRaul, multumesc, ma bucura semnul :)
pentru textul : nu căuta aici poezie deAtenţie la construcţiile genitivale - genunchii pământului/ lacrima peștelui/ arterele prezentului/ bobul unui strugure/ picătura vinului". Cele mai multe sunt facile şi fade. În număr mare, sunt pur şi simplu toxice. Şi aici vorbesc în general.
Finalul nu ar trebui să fie " ce unge sufletul"?
"Genunchii pământului
s-au julit până la piatră
setea e amiază spălată de umbre"
"e timpul să-mi suflec trupul
până la inimă" - sunt remarcabile.
O chestie care nu ţine de acest text: ai doar 3 comentarii făcute sub alte texte în afara celor semnate de tine. Nu cred că e tocmai ok. Bunînţeles, literatura online nu înseamnă simbioză, dar îneamnă (şi) interacţiune. În ritmul acesta (care nu arată decât că eşti interesat doar de textele tale) rişti să devii un user narcisist şi izolat.
pentru textul : Drumul vieții cu papucii în mână dese pare că vrei să cuprinzi o arie cât mai largă de discursuri. e drept, intențiile îți sunt uneori încriptate de fiecare persona în care te ''refugiezi''. în candelabrul acesta parcă-mi aduci aminte... de perechea luceafărului, cătălin-cătălina, nesalvată de un final ''uman'' al paradisiacului ci condamnată la un întuneric dantesc (?!). fie el și neo. eu am încredere în scriitura ta. spor!
pentru textul : candelabrele dedin cumpatarea ta proverbiala raspunzand la ceva retoric, e un parfum :)
pentru textul : scrisoare de limpezit privirea deD-le Dinu, dacă tăceaţi, măcar lăsaţi loc de interpretări. Aşa, aţi convins definitiv.
pentru textul : Noapte bună, copii deam senzatia ca lui katya kalaro ii plac cuvintele. ii plac cum suna, se joaca aruncindu-le. ii plac rezonentele lor, culorile lor. dar poezia e mult mai mult decit un caleidoscop
pentru textul : nobody home - eu conduc, little Johnny îmi spune că deRE:
pentru textul : dintre toate durerile am ales așteptarea deIonut Caragea, o notatie pretioasa pentru mine, multumesc de popas!
*
Silvia, sunt onorata de aprecierea ta, ma bucur ca ai ales acel fragment!
de acord cu tine, postmodernismul nu e experimentalism. experimentalism a existat intotdeauna. de fapt probabil ca orice curent sau metoda ulterior stabilizate au avut initial statutul de experiment (alaturi de alte incercari esuate). dar postmodernismul este inainte de orice o filozofie, un mod de a intelege si explica realitatea exterioara si interioara si este esentialmente anti-modernist, anti-pozitivist si o resemnare (paradoxal revoltata in acelasi timp) in fata falimentului (de-acum total acceptat) al optimismului rationalist. evident ca nu se pot spune prea multe despre postmodernism in citeva cuvinte si eu sint departe de a fi un expert in asa ceva. revenind la literatura, eu sint un absolut nepriceput dar cred ca daca postmodernismul are vreun merit e poate tocmai acela ca poate pentru prima data nu a mai ostracizat "experimentatorii". pe de alta parte asta insa poate sa fie si certificatul de deces al "revolutionarismului experimental" pentru ca in postmodernism inclusivismul poate emascula orice tentativa experimentala. sa devina atunci revenirea la canoane o ispita pentru nonconformisti? sau este asta moartea filozofica a culturii?
pentru textul : Postmodernism&experimentalism decui prodest?. înțeleg că cineva a vrut să scrie despre iad. mi se pare o intreprindere foarte grea de vreme ce nimeni nu cred că la văzut. sau dacă l-a văzut mă îndoiesc că este membru Hermeneia. în orice caz a scrie din cauza iadului mi s-ar părea o chestie ceva mai interesantă estetico-filosofic. dacă cineva încearcă să scrie despre iad ca să îi sperie pe oameni ca să își găsească salvator și să nu ajungă acolo mi se pare și amuzant și de prost gust. ceva cam în genul scrierii unui poem despre pericolul curentuui electric și importanța folosirii izolației la toate sculele cu care atingi firele care transportă curent electric. evident, se poate scrie poezește și despre asta. însă cîtă valoare literară ar avea așa ceva este greu de crezut. textul de față este o nulitate din punct de vedere estetic iar emfaza dogmatico-retorică cu care este scris nu face decît să descumpănească. asta ca să nu mai spun că 90% din cei ce îl citesc habar nu au ce este efa și sînt pe deasupra convinși că în gura ursului grizzly, ca de altfel în gura oricărui mamifer este o temperatură undeva între 30 și 40 de grade Celsius.
pentru textul : cui prodest deastfel că citind acest text mă întreb și eu ca autorul în titlu: cui prodest?
Scuze, dar nu inteleg despre ce corecturi este vorba. Poti detalia?
pentru textul : poemele mele deCred că textul în sine „nu participă” şi când spun asta, mă refer la acea paticipare ontologică care la tine nu se dezvoltă întru fiinţa ta. Mă refer la activitatea noastră reflexivă: dăruire, forţă, întindere, etc. Nu am găsit o distincţie între subiect şi obiect, acea univocitate ontică despre care spuneam.
pentru textul : Devorah deTextul de faţă nu este nici poezie, nici notă, nici, nici. Nu este pur şi simplu. Nu întâlnesc acolo nici univocul, nici echivocul.
Nu există nicio punte de susţinere a textului, niciun echilibru, nici măcar dacă se merge pe absurd.
Cred că ar trebui să lucrezi mai mult pe latura stilistică. Scrierea aceasta suferă de prozaic, dacă se vrea a fi ceva.
Pagini