nu cred că acest aspect este foarte important, mă refer la cât de dulce sau de acră poate să fie o poezie în momentul citirii ei. sunt aspecte care ţin de subiectivism, în sensul că ele plac sau nu, le accepţi sau ba, nu ţine de formularea versului în sine.
acum, ioana are unele versuri chiar bune cum ar fi: "poza copiată milimetric după micuţa balerină
părul şiroind şi mătasea piele udă pe trup", "în seara aceea a fost prima dată
când am simţit că fiecare îşi are omul lui
omul copil"
însă, poemul se pierde nu din cauza "de dulce" ci din cauza unui detaliu, autorul parcă se lasă în voia versului şi uită de vers, paradoxal. apar,aşadar, multe, foarte multe repetiţii, prea multe: ploaie, stropi, poze, apă. se pierde factorul imporant în poezie, acela de a sugera şi nu a spune.
dar nu putem spune că este un text slab, este un text aglomerat şi pierde cititorul şi e păcat pentru că talent există.
voi retine acest poem ca un vis de toamna ratacit undeva in memoria involuntara a iernii. eu as renunta la "aerul statut" si as continua poemul, care mi se pare neterminat cu drag,
Emil, părerea ta e binevenită oricând. eu am decis să las textul așa! Te mai aștept! Alma, mulțumesc pentru cuvinte. De plecat nu plec și nu e ultima mea zi în ale scrisului, iar provocările îmi plac. Mulțumesc!
vena cava inferioara deforma topica lucrurilor nevazute din noi treceam pe liste sintagmele caisilor purtind masti de gaze lacrimogene urdorile orasului mai purtau indecent ploaia acrilica pe trotuare pe rind fiecare incendia panoplia poetului aducind osanale fizicii fluidelor pina cind ereziile din intestine si graffiti articulau anacronic in contratimp facerea lumii dupa marx-engels-lenin the writing on the wall sub patul lui procust se trasau noi frontiere jandarmii cuvintelor macelareau hemoragic farmecul discret al micilor burghezi inghesuiti prin mansarde roz J'y vois plus ton visage J'y vois plus ton regard Sage comme une image cafea croissant distopie ciocolata numarind desuet pina la doi
Mulțumesc, Călin, pentru comentariul creativ, bogat în legături și deslușiri atente, aurit de o înțelegere adâncă asupra stărilor-limită pe care acest text le evocă, trecerea ta mă onorează.
tu si geanta ta plina cu apa, asezata intr-o geanta plina cu apa, transformarea intr-un calut speriat, pe buna dreptate, pana la coborare, pana la nu conteaza unde, oricum nu este capat in lumea aia fara granite! da, poezia asta mi se poezie! apoi titlul
cvas ori vax
angela nache mamier - 03 Iul 2013
un poem cu profunzimi,cu aluzii culturale subtile,dens,interesant ,cu personalitate
merita penite ,dar eu nu stiu cum se acorda pe acest site ...
Înainte și după eclipsă
Angela, sînt convins că înainte de intrarea siteului în eclipsă(mentenanță), citisem în subsolul textului meu un alt comen-
tariu scris de tine, cu o direcție diametral-opusă față de cel pe care-l văd afișat acum. Din primul comentariu nu a rămas
decât cuvântul vax(din titlu), comentariu în care reproșai textului lipsa de stil, tehnică(Deh, francezii ăștia cu sperstitiile lor literare: stil, tehnica versului etc. etc)
După ieșirea din eclipsă, surpriză - văd în subsol un comentariu elogios din cale-afară, cusut cu ață albă... ceea ce
mă amuză nespus, făcându-mă să mă gândesc la femeile literate care, sau te desființează printr-o trăsătură de condei,
sau te elogiază din cale-afară. Ambele atitudini - exagerate și departe de adevăr (de adevărul literar)
Mă simt nevoit așadar, să-ți răspund la ambele comentarii, intuind care a fost motivul real al intrării
în eclipsa pe o durată de 48h al hermeneii. - Multumesc de trecere și pentru semnul de lectură.
Silviu, am vizualizat instantaneu pâlcul tău de cuvinte. Parcimonios te știam, dar aici ai ajuns la arta în filigran: în două versuri ai concentrat imagine grațioasă cu cornițe, sensibilitate și un ...didacticism poetizat și ludic.
ERATA: Un spatiu in care textele dispar fara explicatie, unde cricita/ polemica/ alteritatea poeticii (cand zic poetica nu ma refer la poezie, virgile, fii pe faza, nu dormi!) SUNT REPRIMATE BRUTAL -asta numesti tu "un spatiu civilizat"????.... Realizezi prapastia de ridicol in care te afli?...
:)
mi-a placut ideea. astept si continuarea.
ma intreb daca nu ar fi mai bine sa inlocuiesti acel "pasat" ("Erau oase pasate din an în an"); la prima lectura, m-am gandit la oase... zdrobite!
Emile, long time no see :-) textul asta e asa cum e, imperfect si destul de vechi, ca orice necrolog. Cert este ca ori de cate ori cineva cu care am ucis impreuna plictiseala moare, imi vine sa rescriu textul asta, de la syd barett la ingrid bergman. Multumesc pentru lectura, Bobadil
ionuț, iar o iei cum nu trebuie. eu nu îmi permit să admonstez pe nimeni aici pentru ce și cîte penițe oferă atîta timp cît prezintă un dram de explicații sau justificări. restul este neavenit. dacă vrei să faci școală de critică fă-o prin exemplul propriu dar nu prin trasul de urechi al altor comentatori. pentru că dacă după aceea te trage pe tine cineva de urechi sari ca ars că ești mare și valoros poet și n-are nimeni dreptul să îți facă educație. și tot așa nu mai terminăm niciodată circoteca asta a orgoliului de poet rănit în multiple acte pentru trubadur și orchestră de amatori.
da, a fost. dar dintr-un motiv necunoscut, tot ce am scris pe site in acea zi - comentarii si text - au disparut. si pentru ca nu prea imi place sa ma repet, am sa spun pe scurt ce scrisesem. iata o imagine pe care am remarcat-o ca fiind puternica: și tot a verde te vei îndepărta cu pietre, pixuri și tăceri de jasm în buzunare in acelasi timp, este si scheletul textului. restul imi pare o povestioara lenesa. si am mai remarcat suspensia in care incepe si se termina. interesanta ideea. spor si inspiratie in continuare! Nati
dragul meu, eu comentez probabil aproape orice aici pe Hermeneia.com nu am nici o rezerva sau prejudecata fata de nici un tip de literatura acest text, in acest caz incepe sa sune a hai-ku. asculta-l si tu...
Constructie inchegata, trei cuvinte si o conotatie la viitor. Desigur, imprevizibil, orbul desluseste acest triptic. Un poem care mie mi-a transmis un mesaj verde, mut, optimist. Penita. Andu P.S. Si revin cu incadrarea autorului, domnilor editori, chiar nu ma aude nimeni sau nu-mi zice cineva ca gresesc? Maia=autor
Intotdeauna m-a frapat genul acesta de cuvant... "nepoveste"... nu e o negatie facila prin care te raportezi la o chestiune pozitiva si ii oferi posibilitatea unei schimbari banale de sens... e mai mult, un soi de dezvrajire si mangaiere a cuvantului, cumva intre renuntare la rostire si reflectia asupra atributelor inca nedeslusite. Scindarea programatica intre o parte masculina in adormire si una feminina, paradoxal dar care este perceputa in dimensiunea ei volitiva, depasindu-si marginile, poate in virtutea unui impuls ce scapa controlului, permite accederea la un nivel de expresie privilegiat, care nu sacrifica nici una dintre componentele fiintei umane. Remarc intercalarea potrivita si ambivalenta termenului "inainte" din fragmentul "vise ca niște hăitași înainte rotocoale de fum" ce permite dezvoltarea "povestii" pe mai multe nivele de interpretare, aspect ce este continuat prin acel deosebit "Intră unul într-altul". Deosebit de interesant si acel "ori poate", atat de semnificativ in contextul ales cu atata fler de catre tine. Finalul ne recomanda un tablou al disiparii dar nu al despartirii esentelor ce au fost amestecate, poate e vorba doar ca o pensula si o panza nu-si pot gasi rost decat impreuna... el si ea si-au imprumutat prin rezonanta "ori poate" mai mult, prin contaminare, caracteristici straine firii, intr-o betie a interiorizarii si acapararii spatiului vital atat de frumos sugerat prin fracturarea poemului. Una peste alta un experiment reusit (ca o parere personala consider aceasta creatie ca fiind cea mai valoroasa dintre cele postate pana acum pe hermeneia), un exemplu de coerenta imagistica. Cum ar suna doar asa? vise ca niște hăitași înainte rotocoale de fum prind aripi și țipă ne lichifiem ori poate doar sunetele ne pătrund prin oase ori poate ne e teamă de urme acum liniștea a săpat până la noi tunel de ceară nu putem face lumină nici măcar dragoste Partea orgiastica rezista unei interpretari separate, restul sunt doar carje.
Îl felicit din toată inima pe domnul Adrian Munteanu şi-i doresc deplină satisfacţie în urma poeziei pe care o dă cu inimă largă.
În ce priveşte participarea şi suportul de care ar dori să aibe parte, good luck, cum spune inglezul. Românul, dacă nu e el în centrul aplauzelor, daca nu i se oferă lui acadeaua laudelor, nu e interesat...
Cu câţiva ani în urma ştiam că domnul Munteanu locuia în Canada. Ce i-o fi trebuit să-şi schimbe domiciliul? dintr-o veritabilă oază, în baltă!
Ah, Doru, ce intrebari imi pui!...:) da, mi-ar fi placut (intr-o astfel de casa am si crescut, de altfel) dar stiu ca ceva m-ar fi alungat de acolo, inspre...aiurea. poate mai tarziu, cand voi deveni - oh! - inteleapta. dar asta n-are nicio legatura cu romanismul sau cu un anume spatiu geografic, mai degraba cu un spatiu interior. spre care tind...deocamdata. insa mare dreptate ai in ce priveste tematica textelor mele din ultima vreme.
Katya, acest text a aparut ieri; initial ca afis, apoi, dupa atentionarea mea, ai adaugat si textul din subsolul sau ca dupa nici cinci minute sa-l stergi. Ma intreb daca ar fi fost atat de greu sa scrii un mail, de ieri pana astazi...sunt convinsa ca ti-ar fi luat mai putin timp decat redactarea comentariului prin care faci apel la intelepciunea noastra.
paul, mi-ai facut o mare bucurie astazi acceptându-mi parerea , chiar nefiind de acord cu ea. îmi era teama...
desi...desi...dar îmi pare bine ca esti cel care,îmi închipuiam, acum sunt sigur ca esti. nici eu nu vreau sa prelungesc momentul. cele (mai) bune.
Alina, mulțumesc frumos pentru popas și apreciere!
Marga, a descrie o acțiune și motivația ei îmi pare un demers literar destul de clar. chiar sugestiv. însă nu e prima oară când logica 'au înțelesurile te necăjesc. nu am să stau să îți explic poemul. vorba unui defunct: te las să îți bați capul singură. insistă pe la colțuri. hm, parcă sună mai bine în acest context:)
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
nu cred că acest aspect este foarte important, mă refer la cât de dulce sau de acră poate să fie o poezie în momentul citirii ei. sunt aspecte care ţin de subiectivism, în sensul că ele plac sau nu, le accepţi sau ba, nu ţine de formularea versului în sine.
pentru textul : pasodoble deacum, ioana are unele versuri chiar bune cum ar fi: "poza copiată milimetric după micuţa balerină
părul şiroind şi mătasea piele udă pe trup", "în seara aceea a fost prima dată
când am simţit că fiecare îşi are omul lui
omul copil"
însă, poemul se pierde nu din cauza "de dulce" ci din cauza unui detaliu, autorul parcă se lasă în voia versului şi uită de vers, paradoxal. apar,aşadar, multe, foarte multe repetiţii, prea multe: ploaie, stropi, poze, apă. se pierde factorul imporant în poezie, acela de a sugera şi nu a spune.
dar nu putem spune că este un text slab, este un text aglomerat şi pierde cititorul şi e păcat pentru că talent există.
voi retine acest poem ca un vis de toamna ratacit undeva in memoria involuntara a iernii. eu as renunta la "aerul statut" si as continua poemul, care mi se pare neterminat cu drag,
pentru textul : cineva cânta în locul meu deEmil, părerea ta e binevenită oricând. eu am decis să las textul așa! Te mai aștept! Alma, mulțumesc pentru cuvinte. De plecat nu plec și nu e ultima mea zi în ale scrisului, iar provocările îmi plac. Mulțumesc!
pentru textul : Ultima zi aici demulțumesc, elia, pentru semn/semne...
te mai aștept, firește
alex
pentru textul : oriental red devena cava inferioara deforma topica lucrurilor nevazute din noi treceam pe liste sintagmele caisilor purtind masti de gaze lacrimogene urdorile orasului mai purtau indecent ploaia acrilica pe trotuare pe rind fiecare incendia panoplia poetului aducind osanale fizicii fluidelor pina cind ereziile din intestine si graffiti articulau anacronic in contratimp facerea lumii dupa marx-engels-lenin the writing on the wall sub patul lui procust se trasau noi frontiere jandarmii cuvintelor macelareau hemoragic farmecul discret al micilor burghezi inghesuiti prin mansarde roz J'y vois plus ton visage J'y vois plus ton regard Sage comme une image cafea croissant distopie ciocolata numarind desuet pina la doi
pentru textul : măcelaria literară deMulțumesc, Călin, pentru comentariul creativ, bogat în legături și deslușiri atente, aurit de o înțelegere adâncă asupra stărilor-limită pe care acest text le evocă, trecerea ta mă onorează.
pentru textul : Undeva amețitor de aproape deDomnii mei, sunt onorat. Intre noi, barbatii, dragostea inseamna rabdare. pentru sine.
Madame M, va ignor cu desavarsire comentariul. e prea stupid.
pentru textul : Trăiesc zilele fericite ale vieții mele, Julietta detu si geanta ta plina cu apa, asezata intr-o geanta plina cu apa, transformarea intr-un calut speriat, pe buna dreptate, pana la coborare, pana la nu conteaza unde, oricum nu este capat in lumea aia fara granite! da, poezia asta mi se poezie! apoi titlul
pentru textul : nu căutam vreo senzaţie fluidă decvas ori vax
angela nache mamier - 03 Iul 2013
un poem cu profunzimi,cu aluzii culturale subtile,dens,interesant ,cu personalitate
merita penite ,dar eu nu stiu cum se acorda pe acest site ...
Înainte și după eclipsă
Angela, sînt convins că înainte de intrarea siteului în eclipsă(mentenanță), citisem în subsolul textului meu un alt comen-
tariu scris de tine, cu o direcție diametral-opusă față de cel pe care-l văd afișat acum. Din primul comentariu nu a rămas
decât cuvântul vax(din titlu), comentariu în care reproșai textului lipsa de stil, tehnică(Deh, francezii ăștia cu sperstitiile lor literare: stil, tehnica versului etc. etc)
După ieșirea din eclipsă, surpriză - văd în subsol un comentariu elogios din cale-afară, cusut cu ață albă... ceea ce
mă amuză nespus, făcându-mă să mă gândesc la femeile literate care, sau te desființează printr-o trăsătură de condei,
sau te elogiază din cale-afară. Ambele atitudini - exagerate și departe de adevăr (de adevărul literar)
Mă simt nevoit așadar, să-ți răspund la ambele comentarii, intuind care a fost motivul real al intrării
în eclipsa pe o durată de 48h al hermeneii. - Multumesc de trecere și pentru semnul de lectură.
Eugen.
pentru textul : Cvas deSilviu, am vizualizat instantaneu pâlcul tău de cuvinte. Parcimonios te știam, dar aici ai ajuns la arta în filigran: în două versuri ai concentrat imagine grațioasă cu cornițe, sensibilitate și un ...didacticism poetizat și ludic.
pentru textul : stă un pâlc pe lăstăriș deERATA: Un spatiu in care textele dispar fara explicatie, unde cricita/ polemica/ alteritatea poeticii (cand zic poetica nu ma refer la poezie, virgile, fii pe faza, nu dormi!) SUNT REPRIMATE BRUTAL -asta numesti tu "un spatiu civilizat"????.... Realizezi prapastia de ridicol in care te afli?...
pentru textul : nimic artificial de:)
pentru textul : in the pursuit of happiness (I) demi-a placut ideea. astept si continuarea.
ma intreb daca nu ar fi mai bine sa inlocuiesti acel "pasat" ("Erau oase pasate din an în an"); la prima lectura, m-am gandit la oase... zdrobite!
Emile, long time no see :-) textul asta e asa cum e, imperfect si destul de vechi, ca orice necrolog. Cert este ca ori de cate ori cineva cu care am ucis impreuna plictiseala moare, imi vine sa rescriu textul asta, de la syd barett la ingrid bergman. Multumesc pentru lectura, Bobadil
pentru textul : Casablanca deionuț, iar o iei cum nu trebuie. eu nu îmi permit să admonstez pe nimeni aici pentru ce și cîte penițe oferă atîta timp cît prezintă un dram de explicații sau justificări. restul este neavenit. dacă vrei să faci școală de critică fă-o prin exemplul propriu dar nu prin trasul de urechi al altor comentatori. pentru că dacă după aceea te trage pe tine cineva de urechi sari ca ars că ești mare și valoros poet și n-are nimeni dreptul să îți facă educație. și tot așa nu mai terminăm niciodată circoteca asta a orgoliului de poet rănit în multiple acte pentru trubadur și orchestră de amatori.
pentru textul : Umbra. deda, a fost. dar dintr-un motiv necunoscut, tot ce am scris pe site in acea zi - comentarii si text - au disparut. si pentru ca nu prea imi place sa ma repet, am sa spun pe scurt ce scrisesem. iata o imagine pe care am remarcat-o ca fiind puternica: și tot a verde te vei îndepărta cu pietre, pixuri și tăceri de jasm în buzunare in acelasi timp, este si scheletul textului. restul imi pare o povestioara lenesa. si am mai remarcat suspensia in care incepe si se termina. interesanta ideea. spor si inspiratie in continuare! Nati
pentru textul : Poem cu buzunare dedragul meu, eu comentez probabil aproape orice aici pe Hermeneia.com nu am nici o rezerva sau prejudecata fata de nici un tip de literatura acest text, in acest caz incepe sa sune a hai-ku. asculta-l si tu...
pentru textul : Colțul obscur deScuze, "fără pricină", desigur. Nici nu are sens altfel. Așteptăm părțile următoare.
pentru textul : cheile deConstructie inchegata, trei cuvinte si o conotatie la viitor. Desigur, imprevizibil, orbul desluseste acest triptic. Un poem care mie mi-a transmis un mesaj verde, mut, optimist. Penita. Andu P.S. Si revin cu incadrarea autorului, domnilor editori, chiar nu ma aude nimeni sau nu-mi zice cineva ca gresesc? Maia=autor
pentru textul : trei cuvinte deIntotdeauna m-a frapat genul acesta de cuvant... "nepoveste"... nu e o negatie facila prin care te raportezi la o chestiune pozitiva si ii oferi posibilitatea unei schimbari banale de sens... e mai mult, un soi de dezvrajire si mangaiere a cuvantului, cumva intre renuntare la rostire si reflectia asupra atributelor inca nedeslusite. Scindarea programatica intre o parte masculina in adormire si una feminina, paradoxal dar care este perceputa in dimensiunea ei volitiva, depasindu-si marginile, poate in virtutea unui impuls ce scapa controlului, permite accederea la un nivel de expresie privilegiat, care nu sacrifica nici una dintre componentele fiintei umane. Remarc intercalarea potrivita si ambivalenta termenului "inainte" din fragmentul "vise ca niște hăitași înainte rotocoale de fum" ce permite dezvoltarea "povestii" pe mai multe nivele de interpretare, aspect ce este continuat prin acel deosebit "Intră unul într-altul". Deosebit de interesant si acel "ori poate", atat de semnificativ in contextul ales cu atata fler de catre tine. Finalul ne recomanda un tablou al disiparii dar nu al despartirii esentelor ce au fost amestecate, poate e vorba doar ca o pensula si o panza nu-si pot gasi rost decat impreuna... el si ea si-au imprumutat prin rezonanta "ori poate" mai mult, prin contaminare, caracteristici straine firii, intr-o betie a interiorizarii si acapararii spatiului vital atat de frumos sugerat prin fracturarea poemului. Una peste alta un experiment reusit (ca o parere personala consider aceasta creatie ca fiind cea mai valoroasa dintre cele postate pana acum pe hermeneia), un exemplu de coerenta imagistica. Cum ar suna doar asa? vise ca niște hăitași înainte rotocoale de fum prind aripi și țipă ne lichifiem ori poate doar sunetele ne pătrund prin oase ori poate ne e teamă de urme acum liniștea a săpat până la noi tunel de ceară nu putem face lumină nici măcar dragoste Partea orgiastica rezista unei interpretari separate, restul sunt doar carje.
pentru textul : Nepoveste deAm citit cu plăcere textele postate. Fluente, originale, pline de vitalitate.
pentru textul : Motanul Fuior și Securitatea statului deai şi un nume pentru acest gaz, un nume românesc???
pentru textul : râul de oxigen deÎl felicit din toată inima pe domnul Adrian Munteanu şi-i doresc deplină satisfacţie în urma poeziei pe care o dă cu inimă largă.
În ce priveşte participarea şi suportul de care ar dori să aibe parte, good luck, cum spune inglezul. Românul, dacă nu e el în centrul aplauzelor, daca nu i se oferă lui acadeaua laudelor, nu e interesat...
Cu câţiva ani în urma ştiam că domnul Munteanu locuia în Canada. Ce i-o fi trebuit să-şi schimbe domiciliul? dintr-o veritabilă oază, în baltă!
pentru textul : Scrisoare deschisă a poetului Adrian Munteanu deBoba, mă mai gîndesc să mai continui
pentru textul : sînt un nesuferit deAh, Doru, ce intrebari imi pui!...:) da, mi-ar fi placut (intr-o astfel de casa am si crescut, de altfel) dar stiu ca ceva m-ar fi alungat de acolo, inspre...aiurea. poate mai tarziu, cand voi deveni - oh! - inteleapta. dar asta n-are nicio legatura cu romanismul sau cu un anume spatiu geografic, mai degraba cu un spatiu interior. spre care tind...deocamdata. insa mare dreptate ai in ce priveste tematica textelor mele din ultima vreme.
pentru textul : lin deKatya, acest text a aparut ieri; initial ca afis, apoi, dupa atentionarea mea, ai adaugat si textul din subsolul sau ca dupa nici cinci minute sa-l stergi. Ma intreb daca ar fi fost atat de greu sa scrii un mail, de ieri pana astazi...sunt convinsa ca ti-ar fi luat mai putin timp decat redactarea comentariului prin care faci apel la intelepciunea noastra.
pentru textul : das Marienleben deUn text plăcut şi un final reuşit ce se accentuează la fiecare cuvânt într-un răspuns poetic.
Felicitări şi mult succes mai departe!
pentru textul : De câte ori depaul, mi-ai facut o mare bucurie astazi acceptându-mi parerea , chiar nefiind de acord cu ea. îmi era teama...
pentru textul : autumn music 2 dedesi...desi...dar îmi pare bine ca esti cel care,îmi închipuiam, acum sunt sigur ca esti. nici eu nu vreau sa prelungesc momentul. cele (mai) bune.
Alina, mulțumesc frumos pentru popas și apreciere!
pentru textul : mă ridic din psalmi în picioare deMarga, a descrie o acțiune și motivația ei îmi pare un demers literar destul de clar. chiar sugestiv. însă nu e prima oară când logica 'au înțelesurile te necăjesc. nu am să stau să îți explic poemul. vorba unui defunct: te las să îți bați capul singură. insistă pe la colțuri. hm, parcă sună mai bine în acest context:)
frumos, limpede, direct. imi plac cateva imagini indeosebi. nu spun care. insa, pt limbaj, atmosfera si traducere, penita. felicitari
pentru textul : Sonet I de Pablo Neruda decami are doi ani... profunzimea voastră!:)
pentru textul : poeții dorm în vaze dePagini