faptul ca incerc sa o ajut pe ela la colaj este un proces constructiv. daca eram vecine de ym nu intram sa ii las mesajul aici. altfel, nu vad cum... chiar nu am pofta, la ora asta, de procese de intentie si justificari, mai ales ca fac parte din categoria haoticilor care respecta macar regulile daca nu si legile... :(
Textele tale reprezintă un prilej de meditație pe lungimi de undă (la propriu și la figurat) deosebite. Mă bucur mult să știu pe cineva atât de preocupat de limba japoneză [și îți mulțumesc pentru transcrierea fonetică a textului în rōmaji (ローマ字)] precum și de limba esperanto (știi tu ce spunea Platon). Felicitări !
Rosturile criticii sunt multe şi le ştiu mai bine cei care se ocupă în adevăratul sens de ea. Dar ştiu un rost care nu-i apatine: acela de-a ne face bocancii unii, altora şi de-a ne pansa orgoliile. Tonul meu a fost unul normal: am avut de spus două observaţii de ordin stilistic, şi una de percepţie; le-am spus fără artificii şi sărutări de mâini. Nu mă acuza că nu am săpat după ceva pozitiv - nu ar trebui să sap, întelegi? Şi, în final, dacă tu răspunzi tonului, înseamnă că pentru tine e mai important cum ţi se spune, decât ce ţi se spune; ceea ce nu-i tocmai ok pentru cineva care încearcă sau scrie poezie.
Agheorghesei, tu când îmi spui mie Boba mă bagi în ceață, că nu mai știu cum aș putea eu să mă adresez ție, care probabil ai doar câțiva ani mai mult decât fiică-mea fără să-mi suspenzi contul. Mi-amintesc că am pățit-o de multe ori când ți-am zis de exemplu 3 de A sau altfel, dar ce mai contează? Că-mi zice Gorun Boba e altă treabă, mă simt onorat, dar de la un mucos ca tine pot și eu să protestez conform Regulamentului sau nu?
Mulțumesc
P.S. Iar textul nu trebuie să-l șterg eu dacă e așa de prost poți să-l trimiți tu la Șantier, right? sau Nicholas dacă îl ridicați și pe el în rang că merită, scrie bine iar eu cred că el își dorește asta cel mai mult în viață la ora actuală, faceți și voi un om fericit!
E așa de ușor...
Sebi, mersi
Pe la cenacluri mărturisesc sincer, nu prea am umblat. Mi s-a părut ceva asemănător cu globalizarea, adică pierdere de timp și de energie în vederea reducerii tuturor la un numitor comun. Dar să mă asemeni tu cu Vasile Voiculescu sau poate cu Felix Aderca, chiar că este măgulitor pentru mine. Cine zicea că nu ești o drăguță ? Acum cei cu fețe lungi de la cenacluri chiar vor crede că sîntem cele mai bune amice! Cît despre text, da, mai este de lucru, mult, dar, am obosit. Toate cele bune.
sapphire, bineinteles ca alta cale nu este ptr talpile noastre si, fara a fi patetic (sper) marturisesc ca ati vorbit cu totii mai frumos decat as fi reusit eu. ma bucur ca v-a placut crucea. multumesc
multumesc Adrian de sesizare, am corectat! s-ar putea sa ai dreptate, prima strofa s-a scris de fapt singura poate de-asta are alta curgere, la celelalte am "muncit" mai mult... de fapt eu simteam necesara o continuare a ideii, de-asta nu m-am oprit dupa prima strofa... ma bucur ca ai trecut pe-aici!
sint frumosi husky, o rasa deosebita. in poem se poate observa o paralela reusita a sentimentelor si ideilor. ei bine, ce s-ar intimpla daca ar incepe sa vorbeasca? poate s-ar imprieteni cu cel al lui Sandru de la casa de pe colina...
"Tot ce sper este că nu te-ai transformat într-unul dintre aceia care îmi poartă pică". Ti-am spus ca nu pot sa urasc. Dar tine-ti in frau curvele alea de "spirite" care te bantuie si derefuleaza-te in texte si nu in com-uri. Si nu numai in cele in lagatura cu subsemnatul (pe langa mine trec fara sa lase urme) ci, mai ales in legatura cu altii care sunt mult mai vulnerabili. iar, asa cum am promis, te voi urmari, fara a face din asta scopul vitii mele si te voi taxa, daca va fi cazul, pana cand o sa strigi in gura mare "Ajunge"! Pt. ca daca Primaria nu-si face treaba cu deratizarea, trebuie cineva sa se ocupe si de sobolani. ca prea s-au inmultit.
I rest, sa auzim de bine si sper din toata inima ca ce ai scris in com-ul anterior sa fie chiar o trezire a ta.
Ani, citeste-ti cu voce tare primul vers. cred ca ar trebui schimbat ceva, acolo. eu una as renunta si la adj. "indepartate"...ancestral nu poate insemna decat indepartat (in timp).
unele imagini sunt interesante. insa parca ar trebui ordonate cumva, da i un fir logic textului, taie l acolo unde simti cea mai mica indoiala, ca un copac primavara, ca sa creasca frumos.
Îmi place stilul poetic abordat aici, Bogdan. Remarc o gravitate bine temperată, preucm și o reflectare asupra terțului în dimensiunea noastră spirituală, chiar dacă aparent vorbești despre "amintiri". Nu mă surprinde acel "model imaginar al paradisului", e cumva o realitate a omului, care se autoistorizează, creând imaginar zei, dumnezei, origini concrete, din nevoia sa de a nu fi doar "o jumătate pagină de suflet". Și nu uiți nici de tributul inimii, nici de întoarcerea gândului spre sine, ca o trăsătură definitorie a umanului, și nici de acel deja-vu pe acre îl avem la orice descoperire autentică a unui loc, a unui om, a unei scrieri. Da, "nespus de verde", "vei adăsta" - ar fi elemente de revăzut. Cred că e cel mai bun poem al tău, din tot ce am citit eu scris de tine. Părerea mea subiectivă, desigur.
dumnezeule, cit m-am chinuit sa inteleg ce mai inseamna si nanovers, dar el e poezie de 9 versuri. extraordinar. mi se pare reușită. la versurile: "totuși mai puțin/ decît teama de a nu mă găsi", creierașul meu s-a oprit în loc să cugete, fiindcă n-a înțeles din prima.adică teama e mare. și atunci de ce este inutilă existența ta pentru ea, dacă să presupunem că personajul subînțeles e de genul feminin? îmi place fiindcă-mi amintește de poemele stranii a unui eseist care scria foarte rar poezii, dar le scria bine.
Mulțumesc de citire și de sfaturi, distrugerea lanului de grâu este iremediabilă dar așa cum va răsare soarele adouă zi , pe pământ vor răsări alte lanuri de grâu și pământul vă există a două zi . Raportul e Soare/pământ grâu/ raze ,lăcuste/apus...... oricum haiku-ul este sugestiv și întreprătările pot fi puțin diferite. Te mai aștept cu drag Djamal
multumesc Marina, iata poemul acesta mi-a adus cu cateva minute in urma excluderea de pe un alt site literar... acum nu mai stiu ce sa spun despre el daca e bun, daca nu cumva suntem subiectivi si receptam literatura in functie de starea de moment... mai bine sa ne rugam, cine stie..vine noaptea...
Mulțumesc pentru că mi-ai atras atenția asupra locului unde s-ar potrivi mai bine textele mele. Nu știu de ce ar fi naive gândurile firești, normale, obișnuite. Nu-mi place să chinui textul, să-l ciopârțesc până nu mai înțelegi nimic din el. Cursivitatea naivității mele chiar îmi place. Să exploatez ce mă determină să scriu și să filtrez aceasta, ceva-ul acela care ma determină, înseamnă să fiu de acord cu trecerea inspirației, cu pierderea stărilor și trăirilor mele. Cu cât gândești mai mult un lucru cu atât își pierde orice sens. Îmi pare rău că dacă scriu nu înseamnă că fac literatura. Eu așa credeam. Sau probabil nu poate fi "introdus" la categoria literatură. Posibil. Cert este că mă voi strădui să iau în considerare sfaturile tale. Măcar de curiozitatea dacă poveștile și poeziile mele vor prinde la public fiind chinuite (poate nu se va observa...:).
1) Silvia, dacă tu defineşti astfel strofele, înseamnă că n-ai înţeles nimic.
Piesa şi albumul celor de la Pink Floyd nu au absolut nimic în comun cu textul de faţă, poate doar acea faţă nevăzută a lunii. De fapt, am realizat că percepem cu totul diferit poezia.
2) Acea tăcere vine să accentueze sentimentul de singurătate. Deci este cât se poate de nimerită în contextul a ceea ce am vrut să exprim.
Şi nu în ultimul rând, e un text cu mult mai personal decât altele care dau impresia că ar fi.
e o imagine puternica aceasta a asteptarii mortii prin iubire, deschide singuratati paralele, diferite nuante ale sensurilor lumii imperfecte. am sentimentul ca aceasta dinamica a trairilor este acoperita cu un voal, nimeni nu vede niciodata totul, la fel cum intalnirea si absenta nu se intampla in aceleasi directii. mi-a placut acest semicerc oniric.
adevărat, și nu intenționez a spune că dețin o definiție exhaustivă a poeziei. este ceva ce fiecare (în funcție de specificul mecanismului său estetico-filosofic) simte în adîncul său atunci cînd este expus la un text. fără îndoială există criterii sau convingeri care coagulează mai mulți oameni, dar percepția rămîne fluidă. și foarte, foarte subiectivă.
am spus că textul este interesant și nu am intenționat asta ca un fel de „boilerplate expression”. cred însă că asta este problema (sau dificultatea) textelor de natură existențialistă: trebuie să reușească să „trigger” ceva foarte special în tine ca să nu se scufunde în banal. cam la fel cum este necesar în haiku. textul tău intenționează ceva. filosofic vorbind. întrebarea pe care trebuie să ți-o pui este dacă reușește. și să pornești de acolo.
Și câinii e oameni... Câinii de critici literari, probabil. Sancho Panza, parcă aveai ceva mori de găurit, un măgar de călărit, așa că, leagă-mi câinii la loc, să nu te confunde cu un critic și să-ți facă poalele, franjuri! Atunci să te văd pe ce mânecă scoți cămașa! :)
let's chill...nu putem fi cu totii pe aceeasi lungime de gind...altfel am face parte din colectivul BORG...where resistance is futile!:)) regards, seven of nine
iată că am auzit şi expresia zilei: "daca te mai vad la Virtualia, arunc dupa tine cu toate piscoturile din sala". Nu m-aş mira ca vorba asta să rămînă celebră în istoria literaturii române.
Pariez că Cristina Ştefan se va ofusca din cauza vorbei mele. Ok, de dragul ei rectific, istoria literaturii virtuale române
Si eu votez pentru un următor episod, în care să ni se spună secretul scrinului. Şi al cenuşii. Şi de ce a crăpat baba. Şi de ce s-a-ngropat într-un bolovan, şi de ce a băgat bolovanu-n casă. Şi cnp-ul, zodia şi glicemia gazdei-zgripţuroaice.
Explicaţia nu o cunosc, dar ar putea fi: alegerea titlului, conţinutul poemului, chiar şi erorile comentate. În orice caz, acest miraj mă umple de bucurie,fără vreun premiu...doar umbra unui gând contabil, o poate înnegura. Toţi de pe aici, avem asul nostru în mâneca poeziei. Scoate-l şi tu !
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
faptul ca incerc sa o ajut pe ela la colaj este un proces constructiv. daca eram vecine de ym nu intram sa ii las mesajul aici. altfel, nu vad cum... chiar nu am pofta, la ora asta, de procese de intentie si justificari, mai ales ca fac parte din categoria haoticilor care respecta macar regulile daca nu si legile... :(
pentru textul : roca din care mă nasc deTextele tale reprezintă un prilej de meditație pe lungimi de undă (la propriu și la figurat) deosebite. Mă bucur mult să știu pe cineva atât de preocupat de limba japoneză [și îți mulțumesc pentru transcrierea fonetică a textului în rōmaji (ローマ字)] precum și de limba esperanto (știi tu ce spunea Platon). Felicitări !
pentru textul : 歴史 (Rekishi – Istorie) deRosturile criticii sunt multe şi le ştiu mai bine cei care se ocupă în adevăratul sens de ea. Dar ştiu un rost care nu-i apatine: acela de-a ne face bocancii unii, altora şi de-a ne pansa orgoliile. Tonul meu a fost unul normal: am avut de spus două observaţii de ordin stilistic, şi una de percepţie; le-am spus fără artificii şi sărutări de mâini. Nu mă acuza că nu am săpat după ceva pozitiv - nu ar trebui să sap, întelegi? Şi, în final, dacă tu răspunzi tonului, înseamnă că pentru tine e mai important cum ţi se spune, decât ce ţi se spune; ceea ce nu-i tocmai ok pentru cineva care încearcă sau scrie poezie.
pentru textul : coborârea în Carte deAgheorghesei, tu când îmi spui mie Boba mă bagi în ceață, că nu mai știu cum aș putea eu să mă adresez ție, care probabil ai doar câțiva ani mai mult decât fiică-mea fără să-mi suspenzi contul. Mi-amintesc că am pățit-o de multe ori când ți-am zis de exemplu 3 de A sau altfel, dar ce mai contează? Că-mi zice Gorun Boba e altă treabă, mă simt onorat, dar de la un mucos ca tine pot și eu să protestez conform Regulamentului sau nu?
pentru textul : 100% safe deMulțumesc
P.S. Iar textul nu trebuie să-l șterg eu dacă e așa de prost poți să-l trimiți tu la Șantier, right? sau Nicholas dacă îl ridicați și pe el în rang că merită, scrie bine iar eu cred că el își dorește asta cel mai mult în viață la ora actuală, faceți și voi un om fericit!
E așa de ușor...
Sebi, mersi
lelia, ce vrei tu sa spui aici? spune fara grija si cu ochii inchisi deasupra focurilor
pentru textul : VERSURI dePe la cenacluri mărturisesc sincer, nu prea am umblat. Mi s-a părut ceva asemănător cu globalizarea, adică pierdere de timp și de energie în vederea reducerii tuturor la un numitor comun. Dar să mă asemeni tu cu Vasile Voiculescu sau poate cu Felix Aderca, chiar că este măgulitor pentru mine. Cine zicea că nu ești o drăguță ? Acum cei cu fețe lungi de la cenacluri chiar vor crede că sîntem cele mai bune amice! Cît despre text, da, mai este de lucru, mult, dar, am obosit. Toate cele bune.
pentru textul : Satul din vale desapphire, bineinteles ca alta cale nu este ptr talpile noastre si, fara a fi patetic (sper) marturisesc ca ati vorbit cu totii mai frumos decat as fi reusit eu. ma bucur ca v-a placut crucea. multumesc
pentru textul : crucile demultumesc Adrian de sesizare, am corectat! s-ar putea sa ai dreptate, prima strofa s-a scris de fapt singura poate de-asta are alta curgere, la celelalte am "muncit" mai mult... de fapt eu simteam necesara o continuare a ideii, de-asta nu m-am oprit dupa prima strofa... ma bucur ca ai trecut pe-aici!
pentru textul : în umbra părului tău desint frumosi husky, o rasa deosebita. in poem se poate observa o paralela reusita a sentimentelor si ideilor. ei bine, ce s-ar intimpla daca ar incepe sa vorbeasca? poate s-ar imprieteni cu cel al lui Sandru de la casa de pe colina...
pentru textul : husky de"Tot ce sper este că nu te-ai transformat într-unul dintre aceia care îmi poartă pică". Ti-am spus ca nu pot sa urasc. Dar tine-ti in frau curvele alea de "spirite" care te bantuie si derefuleaza-te in texte si nu in com-uri. Si nu numai in cele in lagatura cu subsemnatul (pe langa mine trec fara sa lase urme) ci, mai ales in legatura cu altii care sunt mult mai vulnerabili. iar, asa cum am promis, te voi urmari, fara a face din asta scopul vitii mele si te voi taxa, daca va fi cazul, pana cand o sa strigi in gura mare "Ajunge"! Pt. ca daca Primaria nu-si face treaba cu deratizarea, trebuie cineva sa se ocupe si de sobolani. ca prea s-au inmultit.
I rest, sa auzim de bine si sper din toata inima ca ce ai scris in com-ul anterior sa fie chiar o trezire a ta.
Cu ganduri bune,
pentru textul : Schizo în varianta „Personalităţi multiple” – G.M. în dialog de la distanţă, prin com-uri, cu Bobadil deGorun
Eu sunt cam inculta, ce inseamna FEAL?
pentru textul : Feel in the blanks deAni, citeste-ti cu voce tare primul vers. cred ca ar trebui schimbat ceva, acolo. eu una as renunta si la adj. "indepartate"...ancestral nu poate insemna decat indepartat (in timp).
pentru textul : S.O.S. deunele imagini sunt interesante. insa parca ar trebui ordonate cumva, da i un fir logic textului, taie l acolo unde simti cea mai mica indoiala, ca un copac primavara, ca sa creasca frumos.
pentru textul : despre zile ce sunt deÎmi place stilul poetic abordat aici, Bogdan. Remarc o gravitate bine temperată, preucm și o reflectare asupra terțului în dimensiunea noastră spirituală, chiar dacă aparent vorbești despre "amintiri". Nu mă surprinde acel "model imaginar al paradisului", e cumva o realitate a omului, care se autoistorizează, creând imaginar zei, dumnezei, origini concrete, din nevoia sa de a nu fi doar "o jumătate pagină de suflet". Și nu uiți nici de tributul inimii, nici de întoarcerea gândului spre sine, ca o trăsătură definitorie a umanului, și nici de acel deja-vu pe acre îl avem la orice descoperire autentică a unui loc, a unui om, a unei scrieri. Da, "nespus de verde", "vei adăsta" - ar fi elemente de revăzut. Cred că e cel mai bun poem al tău, din tot ce am citit eu scris de tine. Părerea mea subiectivă, desigur.
pentru textul : deja vu ecliptic dedumnezeule, cit m-am chinuit sa inteleg ce mai inseamna si nanovers, dar el e poezie de 9 versuri. extraordinar. mi se pare reușită. la versurile: "totuși mai puțin/ decît teama de a nu mă găsi", creierașul meu s-a oprit în loc să cugete, fiindcă n-a înțeles din prima.adică teama e mare. și atunci de ce este inutilă existența ta pentru ea, dacă să presupunem că personajul subînțeles e de genul feminin? îmi place fiindcă-mi amintește de poemele stranii a unui eseist care scria foarte rar poezii, dar le scria bine.
pentru textul : nanovers deLa multi ani Hermeneia! A inceput sa-mi placa aici, la voi. :)
pentru textul : starea hermeneia deMulțumesc de citire și de sfaturi, distrugerea lanului de grâu este iremediabilă dar așa cum va răsare soarele adouă zi , pe pământ vor răsări alte lanuri de grâu și pământul vă există a două zi . Raportul e Soare/pământ grâu/ raze ,lăcuste/apus...... oricum haiku-ul este sugestiv și întreprătările pot fi puțin diferite. Te mai aștept cu drag Djamal
pentru textul : Haiku demultumesc Marina, iata poemul acesta mi-a adus cu cateva minute in urma excluderea de pe un alt site literar... acum nu mai stiu ce sa spun despre el daca e bun, daca nu cumva suntem subiectivi si receptam literatura in functie de starea de moment... mai bine sa ne rugam, cine stie..vine noaptea...
pentru textul : cerceii spanioli deaaa...Virgil? ce-i asta? :)
pentru textul : în celălalt vis deMulțumesc pentru că mi-ai atras atenția asupra locului unde s-ar potrivi mai bine textele mele. Nu știu de ce ar fi naive gândurile firești, normale, obișnuite. Nu-mi place să chinui textul, să-l ciopârțesc până nu mai înțelegi nimic din el. Cursivitatea naivității mele chiar îmi place. Să exploatez ce mă determină să scriu și să filtrez aceasta, ceva-ul acela care ma determină, înseamnă să fiu de acord cu trecerea inspirației, cu pierderea stărilor și trăirilor mele. Cu cât gândești mai mult un lucru cu atât își pierde orice sens. Îmi pare rău că dacă scriu nu înseamnă că fac literatura. Eu așa credeam. Sau probabil nu poate fi "introdus" la categoria literatură. Posibil. Cert este că mă voi strădui să iau în considerare sfaturile tale. Măcar de curiozitatea dacă poveștile și poeziile mele vor prinde la public fiind chinuite (poate nu se va observa...:).
pentru textul : Iubire deSilvia,
1) Silvia, dacă tu defineşti astfel strofele, înseamnă că n-ai înţeles nimic.
Piesa şi albumul celor de la Pink Floyd nu au absolut nimic în comun cu textul de faţă, poate doar acea faţă nevăzută a lunii. De fapt, am realizat că percepem cu totul diferit poezia.
2) Acea tăcere vine să accentueze sentimentul de singurătate. Deci este cât se poate de nimerită în contextul a ceea ce am vrut să exprim.
Şi nu în ultimul rând, e un text cu mult mai personal decât altele care dau impresia că ar fi.
Eugen,
01.06.2012;
pentru textul : Conul de umbră de01:38
e o imagine puternica aceasta a asteptarii mortii prin iubire, deschide singuratati paralele, diferite nuante ale sensurilor lumii imperfecte. am sentimentul ca aceasta dinamica a trairilor este acoperita cu un voal, nimeni nu vede niciodata totul, la fel cum intalnirea si absenta nu se intampla in aceleasi directii. mi-a placut acest semicerc oniric.
pentru textul : arome deadevărat, și nu intenționez a spune că dețin o definiție exhaustivă a poeziei. este ceva ce fiecare (în funcție de specificul mecanismului său estetico-filosofic) simte în adîncul său atunci cînd este expus la un text. fără îndoială există criterii sau convingeri care coagulează mai mulți oameni, dar percepția rămîne fluidă. și foarte, foarte subiectivă.
pentru textul : pentru că mă obişnuisem cu tine deam spus că textul este interesant și nu am intenționat asta ca un fel de „boilerplate expression”. cred însă că asta este problema (sau dificultatea) textelor de natură existențialistă: trebuie să reușească să „trigger” ceva foarte special în tine ca să nu se scufunde în banal. cam la fel cum este necesar în haiku. textul tău intenționează ceva. filosofic vorbind. întrebarea pe care trebuie să ți-o pui este dacă reușește. și să pornești de acolo.
Și câinii e oameni... Câinii de critici literari, probabil. Sancho Panza, parcă aveai ceva mori de găurit, un măgar de călărit, așa că, leagă-mi câinii la loc, să nu te confunde cu un critic și să-ți facă poalele, franjuri! Atunci să te văd pe ce mânecă scoți cămașa! :)
pentru textul : scriu acest poem pentru câini deEu tot aştept să înceapă poezia. Prea mult - şase fragmente introductive, de descriere şi atmosferă, pentru, în sfârşit, patru versuri.
Probleme/ limite de exprimare:
"ne sorbeam îndelung/ căni aburinde/ neagră şi amară/ soarele... dădea glas/.
pentru textul : Astrul sonor delet's chill...nu putem fi cu totii pe aceeasi lungime de gind...altfel am face parte din colectivul BORG...where resistance is futile!:)) regards, seven of nine
pentru textul : Alternative ending deiată că am auzit şi expresia zilei: "daca te mai vad la Virtualia, arunc dupa tine cu toate piscoturile din sala". Nu m-aş mira ca vorba asta să rămînă celebră în istoria literaturii române.
pentru textul : Rezultatele Concursului de Poezie „Astenie de primăvară – Hermeneia 2010” dePariez că Cristina Ştefan se va ofusca din cauza vorbei mele. Ok, de dragul ei rectific, istoria literaturii virtuale române
Revin. N-am spus că nu este corect . Cris
pentru textul : Când pleoapele se zbat... deSi eu votez pentru un următor episod, în care să ni se spună secretul scrinului. Şi al cenuşii. Şi de ce a crăpat baba. Şi de ce s-a-ngropat într-un bolovan, şi de ce a băgat bolovanu-n casă. Şi cnp-ul, zodia şi glicemia gazdei-zgripţuroaice.
pentru textul : Scrinul negru deExplicaţia nu o cunosc, dar ar putea fi: alegerea titlului, conţinutul poemului, chiar şi erorile comentate. În orice caz, acest miraj mă umple de bucurie,fără vreun premiu...doar umbra unui gând contabil, o poate înnegura. Toţi de pe aici, avem asul nostru în mâneca poeziei. Scoate-l şi tu !
pentru textul : sfârcurile întăresc ziua dePagini