oameni sub umbra lor ar trebui să îmi plec genunchiul cuvintelor - ei cei lumină întâmplată în trup ei dăruiții căldura pâinilor mele - dar cuvintele s-au prefăcut osuare unde veștedă inima o exilăm când îngerul risipit ca o mătase neagră pe drum orbilor vestind cu trecerea sa deșteptarea sub arcadele porților voastre închin cuarțul tăcerilor ca pe un prunc abia alăptat sub întâia zăpadă.

... într-o dimensiune, "pentru a nu asculta/ decât limitele apropierii// se dezgolește duna". Frumoasă alăturare între Louis Armstrong și Wagner, două oaze ce savurau disonanțele, odihnindu-le pe "trupul gol al deșertului" din semeni. Pentru titlu, și distilarea cuvintelor, pentru bemolii ce însoțesc această partitură, frumoasă prin tăcerea sonoră.

da, si acesta. l-am recitit de curand cu nostalgie. stiu ca avem un colaj impreuna, toti trei, dar nu stiu unde sa-l caut. dar am mai gasit unul cu Alina pe Liternet. l-am postat cu trimitere la revista, nu cred ca mai este si in alta parte.
volia les neiges d'antan...:)

Cred că ar trebui încadrat la Cogito/ tehnologie și internet.

nu stiu ce va deranjeaza atat, domnule, mi/am exprimat opinia cu mult bun simt. nu trebuie sa mi/o impartasiti ... comentariul meu a plecat de la textul dumneavoastra despre patriarhul Teoctist I. fiecare isi are admiratorii si detractorii sai, am vorbit de asemeni de trecerea in lumea umbrelor a altor doi titani... pintea si pittis. lasand la o parte cariera radiofonica si muzicala, pittis a avut una din cele mai frumoase si mai expresive voci actoricesti... mie imi aminteste de george vraca. de asemeni a fost o prezenta nonconformista pe scena ca si in viata. l/am urmarit in cateva concerte live si canta cu atata suflet pana ragusea insa vocea/ i revenea cand recita..,,sunt tanar, doamna'' inteligent pana la incomod, talentat pana la indecent, pittis a avut si un spirit de fronda care l/a sustinut in nebunia artei insa l/a macinat prematur in viata. pintea a fost de asemeni remarcabil... o privire expresiva, un joc lucid, interiorizat, profund, te macina sa te supui povestii pe care o traia pe scena... de ce sa nu recunoastem ce e valoros? nu mi/e teama ca ridic osanale nimanui ci doar nu vreau sa treaca neobservata decenta lor retragere . in ceea ce il priveste pe patriarh, el nu a fost o umbra cu o functie mare ci a fost un lieder religios, un bun duhovnic, a deshis o punte spre ecumenism prin vizita papei ioan... a reintrodus invatamantul religios in scoala, a zidit si a pus piatra de temelie multor biserici. pe undeva simt ca in sufletul lui se gandea la bisericile pe care nu ca le/a daramat ci pe care nu le/ a putut salva. a fost un bun capitan de corabie chiar daca in furtuna i/au pierit cativa marinari dragi, nu i/a sacrificat ci si/a dus crucea in spate pana la capat si inca ceva.. a avut har... fata sa in ultimii ani s/a imbracat in lumina... e drept ca textul dumneavoastra se refera la ,,funeraliile'' patriarhului...dar pornind de la acest eveniment comentat mai mult sau mai putin inspirat de cronicarii tv mi/am permis sa pomenesc numele a doi mari artisti...

te felicit din toată inima! După părerea mea, deşi de-a lungul anilor am avut ceva contre, eşti unul dintre cei mai buni poeţi din generaţia ta.

Multumesc pentru opinie, intre timp l-am refacut. Mai mult nu mai insist asupra lui, am si alte subiecte.

deci sa înțeleg Paul că atunci cînd cineva îți aplaudă textele înseamnă că te iubește iar cînd ți le critică este „bobadilic”? Interesant. Asta mă face să mă tem că este posibil ca Bobadil să fi avut dreptate. Despre tine. Dar ce să îi faci, eu și temerile mele. Le poți ignora.
Și nu, nu sînt chiar așa de stupid încît să cred că ai vrut să „îl scoli din morți pe Bacovia”. La „tipar și atmosferă” mă refeream și eu. Asta dacă cumva nu s-a înțeles.

dar nu vad de ce asteptati si alte "eminescuiri". ori cele care au facut "corp comun cu textul dvs." nu sunt indeajuns? sau considerati ca va veni cineva cu un servet, sa va stearga pantofii pe care au ramas urme de "stupire"? in cazul asta, ma dau deoparte repede, sa fac loc amatorilor.

Scuză-mă, Yester, am intrat de la comentarii și nici n-am observat că textul tău era unde se cuvenea, sub cel postat de mine.

Asteptarea ...moarte n-are. La mine este invers (ca la tine). pana la 67 de ani am castigat destui bani ca sa-mi ajunga mult dupa 2012 cand no-i mai fi. si de atunci ma tin de poezie (cum se tine inca piersic de femei) ca sa nu cad/cada. ca dansa nu vrea neam sa se lipesca de mine e cu totul altceva. ceea ce iti doresc si tie. adica cum?! e treaba ta sa faci hermeneutica (contradictorie). succes. la bani, nu la poezie. ca asta fiind de genul tau mult mai rar se lipeste de. Na ca facui herme in locul tau. dar mai exista pana in 2012 oarece speranta (si pentru dansele). daca devin...nu ca nu e frumos moral estetic si etc.

am inteles, am inteles, el este eminul tau.
am trecut cu vederea ironia din comentariul anterior. nu vreau sa ne indepartam de text. de aceea imi iarta exigentele, dar cand vad un text dedicat unui poet consacrat ma astept la performanta. aici, asteptam rima, macar, fiind vorba de un maestru al ei...
insa dupa cum spuneam, ma iarta, ar trebui sa fiu pretentios doar cu mine. cele bune, Ottilia.

Îmi place aici părerea aceea de dincolo de lucruri , a umbrei "dinspre spatele soarelui" sau "dinspre frunze". O schimbare de optică, un fel de privire care tinde să fie omniscientă. E mare lucru să ai o asemenea privire, să poți să vezi totdeauna ce e dincolo sau de dincolo, dar cum poți fi sigur că ceea ce găsești acolo e realitate sau corespunde propriei proiecții, nu ne e dat încă să știm, decât dacă aflăm prin cuvinte. În rest, aceeași tonalitate, aceleași vibrații pe care le cunosc și care nu corespund cu...primăvara...care vine, vine, vine, trebuie doar s-o vezi.

nu stiu daca 'distrus' e ok, dar a inclinat mult balanta, un pic intentionat am 'alunecat' pe finalul asta; multumesc de aprecieri si lectura!