Seamănă-a Baudelaire – „Un hoit” „…. - Și totuși ai să semeni cu-această-ngrozitoare Putreziciune cu duhoare grea, Tu ochilor mei astru și firii mele soare, Tu îngerul și pasiunea mea! Așa vei fi, o! dulce a nurilor crăiasă, Cȃnd, după-mpărtășania de veci, Ai să te duci sub stratul de flori și iarbă grasă Să mucezești printre ciolane reci …….” De unde rezultă ca spiritele mari se întȃlnesc totdeauna. Dar, totuși, există și originalitate. Atunci cȃnd autorul devine necrofag. Ceea ce, să recunoaștem, lui B. nu i-a prea trecut prin cap. Mai evoluează lumea! Lăsȃnd gluma la o parte. Efortul autorului e lăudabil. „Produsul” se citește cu interes. Și chiar cu o oarecare plăcere perversă. Spor la treabă.
domnule gorun, onorata de interesul acordat textului, mai ales ca este un text in engleza, iar la textele in limbi straine nu prea primesc comentarii. inteleg perfect ce doriti sa-mi spuneti si voi incerca sa schimb cate ceva. altfel, eu sper ca, daca ne vom cunoaste, va veti scoate palaria si imi veti saruta mana, oricum. :) multumesc si va mai astept
Dorin, imaginea ultimului vers este o trimitere la omul-Iisus. Cu cît omul balenă își ține respirația mai mult, coboară mai mult în adâncuri, înălțându-se în fapt...
Iti multumesc de trecere Oana. Am citit intre timp si "Matrioska" ta, dar iti marturisesc ca dincolo de titlu, n-am reusit sa gasesc prea multe puncte comune :)
Virgil, nu stiu daca exista "corectitudine politica", dar sunt curios cum s-ar transfigura literatura daca ar trebui trecuta prin filtrul asta:)
La prima mana, poemul a avut finalul pe care mi l-ai sugerat tu. Mi s-a parut insa mai fericita varianta actuala pentru ca face o trimitere dubla care incheaga mai bine poemul, accentueaza caracterul ciclic si stabileste clar limitele "actiunii".
daca poezia mea "Satira si umor" este lipsita de poezie si trebuia retrasă, atunci "dezvăţatul de a fi I" este pur şi simplu ridicolă. dar întotdeauna bârna din propriul ochi e greu de văzut şi de înlăturat!
eu am fost prea kind cu ante comentariul meu, băiete. mai trebuie să exersezi până scrii poezie. mă gândesc că bla, bla, bla îmi va spune că bla, bla, bla...
Eugen, fără supărare, dar prin citez @bott, ai atins un vârf al penibilităţii importanţei de sine. Mă întreb oare ce brand eşti tu ori textele tale de e nevoie de o atât de minuţioasă cronometrare şi asigurare a paternităţii ideilor făcute versuri megasublime? Oare să nu mai avem simţul măsurii chiar deloc?
Despre text, texte: observ că ai un interes pentru poezia, să-i zicem, realistică, cu slabe tuşe plastice, cu accent pe transmitere cerebrala - modelul actual american. În ultima vreme, încerci să scrii o poezie-invectivă, reluând motive, mijloace şi cuvinte până la obsesie. Ok. Până aici, nimic rău. Problema vine în momentul în care citim tipul veritabil de poezie descris mai sus. Atunci ne dăm seama că, din cazua lipsei factorului liric latent (care e vital), din cauza timbrului impersonal, din cauza rigidităţii fenomenului artistic, din cauza slabei cunoaşteri a inflexiunilor/ nuanţelor limbii române, din cauza că, în cele din urmă, nu poţi crea, scrierile tale, în genere, nu trec de o proastă imitaţie cu caracter snob.
Tu încă (pardon!) confunzi relatarea cu transmiterea, nervul cu potenţa lirică, istorisirea cu atmosfera şi narcisismul cu revelarea. Tu încă (pardon!) consideri că absolut tot ce gândeşti sau trăieşti se poate şi merită făcut poezie. Tu încă scrii mai mult decât citeşti.
Rezolvă problemele astea, Eugene, nu data, ora, minutul şi coada de maimuţă. Dacă o să-ţi sape cineva în urmă, o s-o facă pentru ce scrii, nu pentru alintări patetice.
„minţind de a nu-i fi spus nimeni” - versul acesta sună agramat
ce vrea să spună „avan despletit”?
altă exprimare relativ agramată:
„se-mpungea cu sfinţii în stele
de-aşezat pe umărul
drept”
nu știu de ce zîmbesc dar zîmbesc. începînd de la ”hai să privim” am așa o impresie că te-ai plictisit și ai scris cam ce ți-a venit la mînă sau la inimă. telentul Alinei Manole e că și atunci cînd cîntă în doru' lelii o face destul de bine. deh, ce să îi faci, așa sînt poeții... sau poetesele
Katia Kelaru, am senzatia ca ma confunzi cu altcineva. Te rog frumos sa inveti sa folosesti facilitatea comentariilor pe Hermeneia si sa nu o confunzi cu un chat
Am citit aici un poem in forta... imi place. Insa pe undeva cred ca e prea incarcat de simboluri, de metafore "grele", dar asta poate fi doar o perceptie subiectiva. N-am inteles chestia cu "buza de lup", eu stiu despre "gura de lup", ce-ai vrut sa spui cu buza de lup Adriana, cum vine asta? Andu
Florin, se vede ușurința cu care te desfășori, siguranța și lejeritatea scrisului. Dar tema este mult prea bătută iar mie nu mi se pare că aduci nimic în plus. E scrisă bine poezia, dar nu știu dacă asta este totul. După ce am citit, am rămas cu singurele imagini care spun ceva despre modul tău de abordare a acestui subiect: "dezvelindu-se între degetele tale care au părăsit clapele pianului care l-au abandonat pe vivaldi sub teroarea papilelor gustative de aceea curg insectele afară în soare" și "am coborât de la ultimul etaj direct în mulțime". Și nu înțeleg asta: "cum înfloresc cireșii cum înflorește șoapte".
Întotdeauna versul clasic are trăsături elegante, cu atât mai mult în această scriere care este creionată cu smerenie şi plecăciune către Divin. Ai reuşit să evadezi din cotidian şi să te înalţi spiritual chiar şi pentru câteva momente. Ai scris simplu dar nu simplist. Poate pe viitor vei încerca să renunţi totuşi la acei "Şi","Să" repetitivi la începutul versurilor. Aici aş înlocui "în întristări" - obs. "în".
Numai bine!
...te citesc de ceva timp, știu că ai potențial, de aceea îmi permit o sugestie.
am să explic și de ce, ca să poți face diferența.
poemul e bun, dar începe cu banalul plâns al frunzelor despre care s-a mai scris.dacă ai scoate primul vers și ai modifica un cuvânt, s-ar schimba sensul...
aș începe așa
„
mușcată de toamnă
sărăcia umblaților decojește...”.e poemul tău și respect decizia ta:)
mi-a plăcut mult finalul...
„nicăieri un obraz mai puternic
să-și întoarcă și cealaltă parte.„
Tocmai comentasem despre suferinţă ceva mai înainte şi dau apoi de acest text oarecum complementar. Acolo imaginar-meditativ, aici lucid-reflexiv. Între cele două talere, fericire şi suferinţă, se întinde un braţ de balanţă plin de paradoxuri de greutate zero. Imaginaţia şi iluzia atârnând tot imponderabile, imposibil de a influenţa în vreun fel greutatea. Oare? Întrebarea rămâne.
dacă as fi femeie ( ziceam intr un poem de al meu ca emi trebuia sa fie femeie) si sictirită de atata iubiri si rahaturi din astea, pasionata de psihanaliza si criminologie, as efectua o reductie fenomenologica, in stil PoMo asa: scârbi doo, where are you? dar pentru ca m ai cucerit cu poemele tale de la inceput, te sarut pe obraz astazi....
ma uitam si eu prin pagina ta.
multe poeme bune...multe au primit penita
si un statut care ar merita, poate, schimbat.
poate vede Virgil semnalul meu si se gandeste la asta.
Sursele reproducerilor din text: Dicționarul general al suprarealismului, revista Magazine littéraire din 1974, Double Lion - colectia autorului. In legatura cu termenul surealism as prefera acest cuvant in loc de suprarealism care este prea lung si plin de consoane. Exista, ca model surmontabil. Multumesc de intelegere.
esti jalnica alma. si ma intreb cum de ai ajuns asa fiindca eu aveam alta impresie. dar ce conteaza ca m-am mai inselat cu privire la un caracter. datul in petec e la moda si de ce oare ar trebui tu sa faci exceptie, nu? draga mea, nici nu am sa comentez aberatiile tale. sint prea mizerabile. in orice caz pe site-ul hermeneia.com nu exista niveluri. iar daca nu nu stii asta inca este problema ta. exista categorii de membri in functie de activitatea pe care o au. in ce priveste laurentiu, la fel ca si cu oricine altcineva, regulamentul si consiliul hermeneia au functionat perfect. il poti intreba pe laurentiu daca nu ma crezi pe mine. de fapt sint convins ca nu ma crezi. esti dezgustator de orgolioasa in atitudinea ta. de aceea fa bine si intreaba-l pe el si nu iti mai vintura ignoranta pe aici ca nu avem nevoie de penibilitati in plus. tie nu iti mai doresc nimic. sint convins ca le ai pe toate. bineinteles cu exceptia jenei si a... chestiei aleia de care te folosesti inainte de a vorbi sau a scrie. dar ce sa ii faci, nobody's perfect...
da Cailean, intotdeauna e vorba de gradini... atunci cand vrei sa te transporti in intregime, cu adevarul tau cu tot, dincolo de zarva cuvintelor, pentru a le deslusi astfel mai bine semnificatia, in trandafirii care te unesc cu ceilalti gradinari ai lumii... Exupery spune: „Dumnezeu este masura noastra comuna”, acolo sus ne este oferit un limbaj comun pentru a ne putea intalni, cu noi insine, sau unii cu altii, in Dumnezeu... si asemeni gradinarului lui Exupery, reducem totul la: „in aceasta dimineata mi-am curatat trandafirii”. da, intotdeauna e vorba de gradini... iti multumesc, ca mi-ai recunoscut trandafirii:) Craciun fericit, in pace si armonie!
Mărturisesc că a trecut ceva vreme (uite de exemplu întretimp nici nu mi-am dat seama a apărut cezar pe hermeneia și ce să vezi, cezar scrie haiku) de când n-am mai scris despre haiku și despre puternica lui înrădăcinare în cultura noastră.
Haiku-ul este o formă poetică virgulă care se încadrează la una dintre categoriile fotbal, calculatoare sau femei (bărbați, după caz) la care toată lumea spune că se pricepe când de fapt doar Djamal se pricepe.
Și mie îmi place să mai citesc pe site-urile literare de limbă română așa, din când în când, câte un haiku... îmi și imaginez pe loc autorul român de acasă sau din diaspora nu contează, căzut pe gânduri într-o meditație mioritică (că noi asta suntem fraților) în formă foarte fixă, așa cam cât o cinzeacă de țuică, despre natură și nesfârșitele ei forme de manifestare.
În concluzie ca să nu mă lungesc cu ironia la adresa acestor texte extrem de slabe cum este desigur și cel de față înscrise sub titulatura de haiku, recomand tinerilor mei colegi, deci și ție cezar, banuiesc că ești un vajnic tânăr al patriei, sper să nu greșesc prea mult, să îți încerci mușchiul poetic pe ogorul lieraturii române, că e vast.
Iar motto-ul ăla al tău că l-am citit și pe el cu această ocazie sper că nu reprezintă cu adevărat motto-ul tău în viață pentru că prea seamănă cu celebrul 'din greșeală în greșeală spre victoria finală'. Mă gândesc că poate ai vrut să spui că 'drumul spre Iad e presărat cu bune intenții' sau altceva... oricum, prima mea impresie a ieșit prost din motivele mai sus-menționate. Iar dacă faptul că am scris atât de mult cu degetele mele bătrâne sub textul tău nu ți se pare îndeajuns ca să devenim prieteni literari, atunci poți oricând să încearci să scrii mai bine.
Cu drag,
Andu
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Seamănă-a Baudelaire – „Un hoit” „…. - Și totuși ai să semeni cu-această-ngrozitoare Putreziciune cu duhoare grea, Tu ochilor mei astru și firii mele soare, Tu îngerul și pasiunea mea! Așa vei fi, o! dulce a nurilor crăiasă, Cȃnd, după-mpărtășania de veci, Ai să te duci sub stratul de flori și iarbă grasă Să mucezești printre ciolane reci …….” De unde rezultă ca spiritele mari se întȃlnesc totdeauna. Dar, totuși, există și originalitate. Atunci cȃnd autorul devine necrofag. Ceea ce, să recunoaștem, lui B. nu i-a prea trecut prin cap. Mai evoluează lumea! Lăsȃnd gluma la o parte. Efortul autorului e lăudabil. „Produsul” se citește cu interes. Și chiar cu o oarecare plăcere perversă. Spor la treabă.
pentru textul : Mai dă-mi să mușc o dată din sânul tău de viermi dedomnule gorun, onorata de interesul acordat textului, mai ales ca este un text in engleza, iar la textele in limbi straine nu prea primesc comentarii. inteleg perfect ce doriti sa-mi spuneti si voi incerca sa schimb cate ceva. altfel, eu sper ca, daca ne vom cunoaste, va veti scoate palaria si imi veti saruta mana, oricum. :) multumesc si va mai astept
pentru textul : Solomon Science deDorin, imaginea ultimului vers este o trimitere la omul-Iisus. Cu cît omul balenă își ține respirația mai mult, coboară mai mult în adâncuri, înălțându-se în fapt...
pentru textul : antikythera deRemarca e pertinentă și mulțumesc, o să încerc să țin cont, chiar aveam nevoie de o analiză obiectivă din care să am ce învăța.
pentru textul : Să mergem la târg ! deIti multumesc de trecere Oana. Am citit intre timp si "Matrioska" ta, dar iti marturisesc ca dincolo de titlu, n-am reusit sa gasesc prea multe puncte comune :)
Virgil, nu stiu daca exista "corectitudine politica", dar sunt curios cum s-ar transfigura literatura daca ar trebui trecuta prin filtrul asta:)
La prima mana, poemul a avut finalul pe care mi l-ai sugerat tu. Mi s-a parut insa mai fericita varianta actuala pentru ca face o trimitere dubla care incheaga mai bine poemul, accentueaza caracterul ciclic si stabileste clar limitele "actiunii".
pentru textul : matrioșka dedaca poezia mea "Satira si umor" este lipsita de poezie si trebuia retrasă, atunci "dezvăţatul de a fi I" este pur şi simplu ridicolă. dar întotdeauna bârna din propriul ochi e greu de văzut şi de înlăturat!
pentru textul : dezvățatul de a fi I deeu am fost prea kind cu ante comentariul meu, băiete. mai trebuie să exersezi până scrii poezie. mă gândesc că bla, bla, bla îmi va spune că bla, bla, bla...
Oana, exact acea parte m-a și impresionat și am vrut s-o "fotografiez". Încântată să te găsesc pe aici.
pentru textul : babilon deEugen, fără supărare, dar prin citez @bott, ai atins un vârf al penibilităţii importanţei de sine. Mă întreb oare ce brand eşti tu ori textele tale de e nevoie de o atât de minuţioasă cronometrare şi asigurare a paternităţii ideilor făcute versuri megasublime? Oare să nu mai avem simţul măsurii chiar deloc?
Despre text, texte: observ că ai un interes pentru poezia, să-i zicem, realistică, cu slabe tuşe plastice, cu accent pe transmitere cerebrala - modelul actual american. În ultima vreme, încerci să scrii o poezie-invectivă, reluând motive, mijloace şi cuvinte până la obsesie. Ok. Până aici, nimic rău. Problema vine în momentul în care citim tipul veritabil de poezie descris mai sus. Atunci ne dăm seama că, din cazua lipsei factorului liric latent (care e vital), din cauza timbrului impersonal, din cauza rigidităţii fenomenului artistic, din cauza slabei cunoaşteri a inflexiunilor/ nuanţelor limbii române, din cauza că, în cele din urmă, nu poţi crea, scrierile tale, în genere, nu trec de o proastă imitaţie cu caracter snob.
Tu încă (pardon!) confunzi relatarea cu transmiterea, nervul cu potenţa lirică, istorisirea cu atmosfera şi narcisismul cu revelarea. Tu încă (pardon!) consideri că absolut tot ce gândeşti sau trăieşti se poate şi merită făcut poezie. Tu încă scrii mai mult decât citeşti.
Rezolvă problemele astea, Eugene, nu data, ora, minutul şi coada de maimuţă. Dacă o să-ţi sape cineva în urmă, o s-o facă pentru ce scrii, nu pentru alintări patetice.
Cu sinceritate şi bine intenţionat
pentru textul : Constelaţia de ticăloşi deetc.
Cred că am înţeles. O să adaug acel "padding" de 15 sau de cât o trebui. Nu ştiam, scuze.
pentru textul : Zilele cubaneze la Sibiu de„minţind de a nu-i fi spus nimeni” - versul acesta sună agramat
pentru textul : orgoliu dece vrea să spună „avan despletit”?
altă exprimare relativ agramată:
„se-mpungea cu sfinţii în stele
de-aşezat pe umărul
drept”
ma opresc pentru ultimile versuri, restul e putin banal dar cald, sentimental, sensibil.
încă nu e primăvară
câteva ramuri vibrează ascuțit
după care se înnegresc spre mine întrebător
dau din umeri
si am o intrebare, cum arati tu in proza?
pentru textul : ultimele zile denu știu de ce zîmbesc dar zîmbesc. începînd de la ”hai să privim” am așa o impresie că te-ai plictisit și ai scris cam ce ți-a venit la mînă sau la inimă. telentul Alinei Manole e că și atunci cînd cîntă în doru' lelii o face destul de bine. deh, ce să îi faci, așa sînt poeții... sau poetesele
pentru textul : despre albul cămășilor bărbătești depentru a facilita un pic lectura, cred ca textul ar putea sa se debaraseze de prea multele ca-uri, constructiile sudate intutil de cratime ...
pentru textul : poem marin deKatia Kelaru, am senzatia ca ma confunzi cu altcineva. Te rog frumos sa inveti sa folosesti facilitatea comentariilor pe Hermeneia si sa nu o confunzi cu un chat
pentru textul : silent night deAm citit aici un poem in forta... imi place. Insa pe undeva cred ca e prea incarcat de simboluri, de metafore "grele", dar asta poate fi doar o perceptie subiectiva. N-am inteles chestia cu "buza de lup", eu stiu despre "gura de lup", ce-ai vrut sa spui cu buza de lup Adriana, cum vine asta? Andu
pentru textul : (meta)morfoze deFlorin, se vede ușurința cu care te desfășori, siguranța și lejeritatea scrisului. Dar tema este mult prea bătută iar mie nu mi se pare că aduci nimic în plus. E scrisă bine poezia, dar nu știu dacă asta este totul. După ce am citit, am rămas cu singurele imagini care spun ceva despre modul tău de abordare a acestui subiect: "dezvelindu-se între degetele tale care au părăsit clapele pianului care l-au abandonat pe vivaldi sub teroarea papilelor gustative de aceea curg insectele afară în soare" și "am coborât de la ultimul etaj direct în mulțime". Și nu înțeleg asta: "cum înfloresc cireșii cum înflorește șoapte".
pentru textul : Același joc deMultumesc, e o profetie binevenita
pentru textul : Hotarul circular deÎntotdeauna versul clasic are trăsături elegante, cu atât mai mult în această scriere care este creionată cu smerenie şi plecăciune către Divin. Ai reuşit să evadezi din cotidian şi să te înalţi spiritual chiar şi pentru câteva momente. Ai scris simplu dar nu simplist. Poate pe viitor vei încerca să renunţi totuşi la acei "Şi","Să" repetitivi la începutul versurilor. Aici aş înlocui "în întristări" - obs. "în".
pentru textul : Regasire deNumai bine!
din acest motiv facem pauze
pentru textul : omul pe care nu îl așteptam de...te citesc de ceva timp, știu că ai potențial, de aceea îmi permit o sugestie.
pentru textul : Nimic nou pe frontul toamnei deam să explic și de ce, ca să poți face diferența.
poemul e bun, dar începe cu banalul plâns al frunzelor despre care s-a mai scris.dacă ai scoate primul vers și ai modifica un cuvânt, s-ar schimba sensul...
aș începe așa
„
mușcată de toamnă
sărăcia umblaților decojește...”.e poemul tău și respect decizia ta:)
mi-a plăcut mult finalul...
„nicăieri un obraz mai puternic
să-și întoarcă și cealaltă parte.„
Tocmai comentasem despre suferinţă ceva mai înainte şi dau apoi de acest text oarecum complementar. Acolo imaginar-meditativ, aici lucid-reflexiv. Între cele două talere, fericire şi suferinţă, se întinde un braţ de balanţă plin de paradoxuri de greutate zero. Imaginaţia şi iluzia atârnând tot imponderabile, imposibil de a influenţa în vreun fel greutatea. Oare? Întrebarea rămâne.
pentru textul : dopamine I deactaeon, poate ca e post-naufragiu. omenii nu sint insule sa te poti salva prin ei. astazi e o zi impara, nu schimb. multumesc pentru intelegere.
pentru textul : naufragiu dedacă as fi femeie ( ziceam intr un poem de al meu ca emi trebuia sa fie femeie) si sictirită de atata iubiri si rahaturi din astea, pasionata de psihanaliza si criminologie, as efectua o reductie fenomenologica, in stil PoMo asa: scârbi doo, where are you? dar pentru ca m ai cucerit cu poemele tale de la inceput, te sarut pe obraz astazi....
pentru textul : Amintirile unui Sfinx deastept decizia. sper să nu trec la novice, las să mi se suspendeze contul pe o vreme, mai bine, dacă trebuie.
pentru textul : opi de"colaborator"?
ma uitam si eu prin pagina ta.
pentru textul : intersection demulte poeme bune...multe au primit penita
si un statut care ar merita, poate, schimbat.
poate vede Virgil semnalul meu si se gandeste la asta.
Sursele reproducerilor din text: Dicționarul general al suprarealismului, revista Magazine littéraire din 1974, Double Lion - colectia autorului. In legatura cu termenul surealism as prefera acest cuvant in loc de suprarealism care este prea lung si plin de consoane. Exista, ca model surmontabil. Multumesc de intelegere.
pentru textul : 60 de ani de Surealism deam revenit pentru că am observat încadrarea greșită a textului. îl poți trece liniștită la rubrica poezie.
pentru textul : Femeie de ploaie deesti jalnica alma. si ma intreb cum de ai ajuns asa fiindca eu aveam alta impresie. dar ce conteaza ca m-am mai inselat cu privire la un caracter. datul in petec e la moda si de ce oare ar trebui tu sa faci exceptie, nu? draga mea, nici nu am sa comentez aberatiile tale. sint prea mizerabile. in orice caz pe site-ul hermeneia.com nu exista niveluri. iar daca nu nu stii asta inca este problema ta. exista categorii de membri in functie de activitatea pe care o au. in ce priveste laurentiu, la fel ca si cu oricine altcineva, regulamentul si consiliul hermeneia au functionat perfect. il poti intreba pe laurentiu daca nu ma crezi pe mine. de fapt sint convins ca nu ma crezi. esti dezgustator de orgolioasa in atitudinea ta. de aceea fa bine si intreaba-l pe el si nu iti mai vintura ignoranta pe aici ca nu avem nevoie de penibilitati in plus. tie nu iti mai doresc nimic. sint convins ca le ai pe toate. bineinteles cu exceptia jenei si a... chestiei aleia de care te folosesti inainte de a vorbi sau a scrie. dar ce sa ii faci, nobody's perfect...
pentru textul : Viraj mult prea strâns deda Cailean, intotdeauna e vorba de gradini... atunci cand vrei sa te transporti in intregime, cu adevarul tau cu tot, dincolo de zarva cuvintelor, pentru a le deslusi astfel mai bine semnificatia, in trandafirii care te unesc cu ceilalti gradinari ai lumii... Exupery spune: „Dumnezeu este masura noastra comuna”, acolo sus ne este oferit un limbaj comun pentru a ne putea intalni, cu noi insine, sau unii cu altii, in Dumnezeu... si asemeni gradinarului lui Exupery, reducem totul la: „in aceasta dimineata mi-am curatat trandafirii”. da, intotdeauna e vorba de gradini... iti multumesc, ca mi-ai recunoscut trandafirii:) Craciun fericit, in pace si armonie!
pentru textul : până la marginea lumii e doar o grădină deMărturisesc că a trecut ceva vreme (uite de exemplu întretimp nici nu mi-am dat seama a apărut cezar pe hermeneia și ce să vezi, cezar scrie haiku) de când n-am mai scris despre haiku și despre puternica lui înrădăcinare în cultura noastră.
pentru textul : 8 Martie deHaiku-ul este o formă poetică virgulă care se încadrează la una dintre categoriile fotbal, calculatoare sau femei (bărbați, după caz) la care toată lumea spune că se pricepe când de fapt doar Djamal se pricepe.
Și mie îmi place să mai citesc pe site-urile literare de limbă română așa, din când în când, câte un haiku... îmi și imaginez pe loc autorul român de acasă sau din diaspora nu contează, căzut pe gânduri într-o meditație mioritică (că noi asta suntem fraților) în formă foarte fixă, așa cam cât o cinzeacă de țuică, despre natură și nesfârșitele ei forme de manifestare.
În concluzie ca să nu mă lungesc cu ironia la adresa acestor texte extrem de slabe cum este desigur și cel de față înscrise sub titulatura de haiku, recomand tinerilor mei colegi, deci și ție cezar, banuiesc că ești un vajnic tânăr al patriei, sper să nu greșesc prea mult, să îți încerci mușchiul poetic pe ogorul lieraturii române, că e vast.
Iar motto-ul ăla al tău că l-am citit și pe el cu această ocazie sper că nu reprezintă cu adevărat motto-ul tău în viață pentru că prea seamănă cu celebrul 'din greșeală în greșeală spre victoria finală'. Mă gândesc că poate ai vrut să spui că 'drumul spre Iad e presărat cu bune intenții' sau altceva... oricum, prima mea impresie a ieșit prost din motivele mai sus-menționate. Iar dacă faptul că am scris atât de mult cu degetele mele bătrâne sub textul tău nu ți se pare îndeajuns ca să devenim prieteni literari, atunci poți oricând să încearci să scrii mai bine.
Cu drag,
Andu
Pagini