Am citit atent eseul tău, ai multe typos și foarte multă informație care pare că nu se leagă, iar, în unele locuri, se repetă (atât cât înțeleg eu). Ar fi fost interesant de precizat, fie și în linii mari, cum teoria stringurilor realizează această confirmare a "realității". Cum fizica cuantică percepe "realitatea". Cum este percepută "realitatea" de prezent, de vest vs. est. Ce crezi tu despre aceste lucruri, ar fi la fel de interesant de aflat. Să înțeleg, din finalul textului, că "alte" articole, la fel ca și acesta, vor apare în paginile EgoPhobiei. Nelămurirea mea este dacă acest text e scris pentru a fi postat pe Hermeneia sau aici e doar "în trecere". Poate ar fi bine să îți clarifici intențiile, pentru cititorii tăi.
acest text cu lirismul si onestitatea lui cu tot..
Ma alatur celor de mai sus, de mai jos celor cu clape negre in ei de aici si de pretutindeni si spun: pentru stinghereala ce emana, pentru indepartarea de tot de ce te poti sprijini in ceasul 13, pentru ochiul care priveste si nu poate face nimic decit sa arunce cu lacrimi si teama si disperarea din fiecare vers care nu cere nimic inapoi ofer cu drag un simbol al aprecierii mele.
Cred ca Mariana are dreptate cu titlul, cred ca este un poem caruia nu i se poate da niciun titlu.
Spre deosebire de antecomentatorii mei, eu găsesc că poezia se manifestă exact în afara versurilor remarcate de ei, pentru că în acel spațiu exterior se decantează sensibilitatea liricii feminine de mult abuzata imagine a vinovăției exclusiv feminine vis-a-vis de păcatul originar. Adevărat spune Adriana în versurile "noi semănam tot mai mult cu niște batiste albe" subliniind că această schismă nu pare să se repare ci doar se adâncește. De aceea nu îmi par accidentale versurile "ne așezăm uneori pe aceeași bornă a întâmplării/ arătând mereu/ un cer improbabil" Am descoperit o rezonanță familiară în aceste versuri. Și dacă vreți, asta este exact ce se întâmplă când o poezie este citită de un public heterogen. Bun, o să spuneți că până aici am fost subiectivă. Adevărat. Hai să ne uităm puțin la tehnica versificației unde am de criticat trei aspecte: punctele de suspensie inutile din primul vers, această superfluă colapsare "ca-ntr-o" din penultimul vers ce probabil reflectă felul în care autoarea își recită versurile sieși, și o repetiție în poeziile sale a formulei de exprimare "cum" înlocuind "precum", "asemenea", "ca o", "ca un", etc Mă refer la versul "cum oasele unor hulubi înghețați" Pe partea pozitivă a balanței, stă concluzia finală, un enunț filozofic de profundis, tentativă de haiku revelator (nu ma refer la număr de silabe și distribuție a versurilor în terțină ci la densitate/concizie, mesaj și metaforă), tehnică de oarecare popularitate în poezia actuală, "ne salvează înecul în somn/ ca-ntr-o moarte/ cu nuferi." Să nu ne arătăm blazați numai pentru că l-am citit pe Dostoievski și nimic nu se poate ridica la nivelul respectiv... Poezia nu se judecă cu dispreț și neîncredere, ce crimă perfectă. Poeziei i se oferă șansa de a fi cuprinsă, asimilată, rezonată. Ceea ce rămâne în urma poeziei adevărate nu este destrămare "la o simplă atingere/ cum oasele unor hulubi înghețați" ci libertatea aposteriori sentinței la estetic, pentru că iată, îmi permit să îl citez pe Dostoievski, "frumusețea va salva lumea"
scuze pentru întârziere, dar aseară mi-am pierdut timpul cu semifinala "Inter-Barca". Mă gândesc într-un fel să reiau activitatea arbitrală; ma calcio con calcio, poesia con poesia. Da! Este o limbă foarte frumoasă, chiar romantică aş spune cu o muzicalitate fascinantă. Sună frumos în italiană şi în acelaşi timp încântă prin esenţa pură a cuvintelor, prin imaginea vie, vibrând în fiecare vers. Mi s-a părut mult mai complicat cu "link-ul" şi am postat-o aşa. Cred că mult mai frumos le stă împreună. Apoi mă gândeam că dacă s-ar traduce un text mult mai vechi; în felul acesta va reapărea pe prima pagină însoţit de traducere bineînţeles. Este doar o idee. O să mai fac traduceri, atât cât timpul îmi va permite. Voi încerca să las câte un semn la fiecare. Mă bucur că va plăcut. Să ne citim cu bine!
De la cartea părintelui Grama, n-am mai citit un text mai tâmpit ca al dumitale. Culmea e că nu ești cu totul lipsit de anumite calități ale stilului polemic. Dacă ai avea și ceva cultură, plus ceva bun-simț, ai putea da lucruri acceptabile. Dar așa, ce te dai d-ta la Eminescu? De unde până unde? Iete, pleosc!
Virgil, dacă citeai mai atent, observai că, textul tău, nou, vechi, a exprimat o opinie care mi s-a părut pertinentă. n-am particularizat voit, despre site-ul cu pricina.
"întoarcerea în lanţ" este însă un fenomen care nu priveşte doar un caz izolat la noi. În România, mă refer,deşi o fi la fel şi pe alte meridiane.
nu știu de ce ai încadrat acest text la poezie. poate dacă m-aș ghemui în fotoliul tău aș pricepe. partea cu refugiul nu o cred, fiindcă uneori chiar tu mă faci să cred contrariul. fii mai atentă la ce arunci pe geam! a.. răsăritul rotund... m-a făcut să zîmbesc. tîmp.
OK, ca să nu dau așa, cu piciorul în mod nepermis 'probei scrise' subliniez că din prezentul eseu ca un ecou am rezonat cel mai mult cu partea 'trei pericole amenință gândirea' și asta pentru că m-a adus în proximitate cu ideile daoiste din ultimile mele lecturi, printre care și cu Rene Guenon în Marea Triadă. Interesant eseu... Plus câteva trimiteri și paralele la Ternar și Trinitate care, recunosc, nu m-au lăsat să adorm până ce, de partea cealaltă, în lumea reală, Djocovici îl învingea pe Ferrer într-o partidă antologică pe durata căreia chiar am crezut, lecturînd și privind cu un singur ochi utopic, că un bătrân ar mai putea învinge perfecțiunea doar prin experiență.
În rest, onorabile... ne mai citim, de aceea suntem pe acest site de cultură, nu? asta până când vreunul dintre noi, cel mai probabil eu, se va enerva impardonabil pe vreun act de grosolănie literară, va folosi un limbaj neadecvat într-un comentariu și va fi exclus imediat până la sfârșitul, să zicem doar ca exemplu, caledarului maiaș.
Andu
Lentib, regret să obsev obrăznicia și lipsa de bun simț cu care te manifești. Nu am intervenit decît ca și unul care mă ocup de site și cred că a trebuit să corectez o tendință care se dovedea greșită. De aceea nu cred că aprecierea ta este corectă. Mai ales că eu sînt cel care am scris nota aceea despre plagiatul lui Bobadil. Deci ar fi absurd să fiu acuzat că aș tolera așa ceva. Dar asta nu mă împiedică să fiu corect. Corectitudine care văd că este străină judecăților tale. Și nu m-am plîns niciodată că m-ar fi părăsit editorii. Fiecare face ceva atîta timp cît poate și cît are timp. Nu îți fă iluzii că toată lumea cade în dramatic așa ca tine și sub nici o formă nu toți sîntem atît plîngîcioși ca tine. Te rog încearcă să nu mai răsfrîngi asupra mea infantilismele tale emoționale pentru că nu faci decît să îți sapi o groapă și mai adîncă. Mulțumesc pentru propunere dar nu îmi aduc aminte să te fi întrebat. Sau îți place cumva „să te bagi ca musca în lapte”, sau în alte locuri unde nu îți fierbe oala? Chiar nu observi că ești ridicol? Sau faci toată gălăgia asta doar ca să mai aduni cîteva vizualizări în plus sub un text mediocru?
Nu știu despre ce „cazier literar” vorbești. Cel puțin eu nu am acces la așa ceva cu privire la vreunul din membrii Hermeneia. Poate tu te ocupi de o astfel de dosariadă. Dacă e așa, nu m-ar mira să aflu că ai avut carnețel roșu și poate ai fost chiar „șoptitor” sub „vechea orînduire”. Oricum, limbajul tău e îngrijorător.
Mă amuzi cu aluzia la faptul că Bobadil e „relativ supus”. Nu în sensul că ar fi, pentru că nu mă interesează asta. Ci în sensul că insinuezi cum că un editor pe Hermeneia ar trebui să fie „supus”. Încă o dată, te rog, nu mă confunda cu tine. Privind la comportamentul tău îmi dau seama că tu nu te-ai putea înconjura decît cu „supuși”. Evident, este problema ta. Dar, te rog, încearcă să găsești prin fundul sufletului tău măcar o urmă de bun simț și nu mă confunda cu tine. Mai ales pentru că nu ai lucrat niciodată cu mine la Hermeneia, nu ai cum să știi despre felul cum mă raportez eu la cei cu care lucrez. Iar dacă îți place să pleci urechea la bîrfe, ceea ce mă tem că este cazul aici, se zice că devii una cu ele, adică mizerie. Asta vrei să fii?
Virgil, după cum observi, textul e trecut la cutia cu nisip tocmai din cauză că e construit ca o cascadă. îmi dau seama că nu e cel mai reușit text al meu, dar voiam să văd dacă pot scrie așa, în cascadă. dacă pot prinde cititorul într-un vălmășag al ideilor. nu neapărat să-l amețesc, dar să-l iau cu mine și să uite de unde a plecat. se pare că nu mi-a ieșit... și că nu e o tehnică prea bună. în fine, merci de trecere și pentru că ți-ai făcut timp să arunci o privire atât de atentă textului.
virgile sincer nu inteleg de ce ai postat tu asa ceva pe frumusetea ta de site literar. ai mult talent la poezie (si asta o stii si fara sa ti-o spun eu), dar textul de mai sus e jalnic si plicticos din cap pana in coada. calp, inexpresiv, valoreaza cel mult cat o confesiune dupa vreo 10 beri, balbaita vreunui camarad de halba. in fine, poate ai o zi mai proasta si tre' sa fim intelegatori... sa nu te punem sub acuzatie.
Pai cum sa nu fiu "nefericit" Virgile cand constat calitatea sub orice critica a comentariilor care, culmea, mai si acorda penite! Bine ca esti tu fericit. And by the way, eu nu-s nefericit omule, mie mi-e bine mersi, eu incerc sa fac ceva incercand sa cresc valoarea scriiturilor de pe acest site, no matter ca-s texte ori comentarii, dar fii linistit, nu mai dureaza mult si ai scapat de mine. Bobadil
Ok, Matei. Am înţeles. A fost o confuzie. Alma a înţeles greşit textul. Asta nu înseamnă că nu l-a citit. Şi asta nu înseamnă că eşti justificat să o numeşti agramată. Nu cred că te admiră nimeni pentru asta. Ea trebuia să îşi păstreze părerile pentru ea. Şi bineînţeles să renunţe la atitudinea războinică prin care a stîrnit spiritele. Şi dacă avea o nedumenrire, să întrebe. Ceea ce nu a făcut. Din nou, vechea problemă a manierelor.
Tot cu manierele ai şi tu probleme vorbind în felul în care vorbeşti despre ea.
Mai este oare nevoie să vă spun că am oroare să fac educaţie şi să fiu pe post de sectorist?!
Cred că am descoperi mult mai multe şi am fi mult mai productivi dacă:
1. am asculta şi am căuta să înţelegem ce vrea să spună celălalt
2. şi dacă ne-am concentra pe texte, aspecte, lucruri, şi mai puţin pe oameni. Oameni pe care ar trebui să nu îi jignim.
Alma, mă bucură nespus reacţia ta. Acum câţiva ani, când am avut plăcerea de a fi prezent la Virtualia, ai insistat să citesc şi eu un poem. A fost de bun augur. Poemul se numeşte "Morile de vânt nu au ecou". Nimic întâmplător, nu-i aşa?
mulţumesc, Ioana. trebuie să explic treaba cu rochiţa. poeziei mele nu pot să-i dau drumul din gură în pielea goală. musai să fie, cel puţin, decent îmbrăcată, o rochiţă cu tiv alb, că la eleganţă nu am acces.
am ținut cont în special de sfaturile Silviei...nu știu cum se procedează...eu am reeditat textul cu înlăturarea acelor paranteze și / linii.
poate nu am gresit.
Felicit iniţiativa şi mulţumesc pentru acceptare. Privesc lista şi constat că mă aflu printre persoane foarte dragi. ( Îmi amintesc, cu ani în urmă, prima mea încercare de a publica într-un volum, a fost Virtualia, însă depăşisem cu mult termenul...şi poemele erau cam depăşite :) ) Iată că acum visul de atunci se împlineşte. Mulţumesc pentru încurajările primite pentru a trimite poemele :)
De mult nu te-am mai vizitat. Ca să dau, acum, de acest text în care ritmul prozodiei serveşte, cum nu se poate mai bine, discursul. Discurs care, într-o logică a visării calme, cu ochii deschişi, conduce la „momentul … magic [al] intersecțiilor”. De remarcat şi «vizualizarea»:
„furou de mătase
noaptea alunecă printre oameni lichidă
și curge pe trupul tinerei superbe
adormită”,
Cu o sugestie, dacă îmi e permis:
În loc de:
„și curge pe trupul tinerei superbe
adormită”
care iese (puţin) din ritm, propun:
„și curge pe trupul tinerei superb
adormită”
Şi atunci ingambamentul îl simt a avea un sunet interior mai profund.
Mulţumesc Adriana. Şi mie îmi plac primul şi ultimul şi pentru faptul că au fost apreciate, dar în forma lor în engleză, în Japonia. Oricum nu sunt mari deosebiri faţă de celelalte. Dau ca exemplu varianta iniţială în engleză pentru primul (pe care am adaptat-o, scriu şi în engleză şi în română) :
spring thaw
my right glove lost
in the subway
dezgheţ de primăvară
mănuşa mea dreaptă pierdută
în metrou
În forma aceasta ar fi fost inacceptabil în română. Am încercat să găsesc o variantă cât mai bună.
Tendinţa în haiku modern în engleză este de a diminua numărul silabelor sub 17 şi de aceea e mai uşor câteodată de exprimat mai mult în engleză decât în română sau franceză de exemplu, fiindcă engleza concentrează mult în silabe puţine.
pot face şi lucrul acesta. eu însămi am organizat un concurs acum ceva ani în urmă şi tocmai că ştiu că nu este deloc simplu cum poate părea dinafară.
repet, mi-ar plăcea ca hermeneia să aibă un concurs pe drept!
texte foarte bune şi bune sunt, slavă domnului.
cititorii şi-au dovedit acuitatea. juriul este competent. deci, ne aşteptăm cu toţii la cele mai valoroase trei texte să câştige.
mare aveti dreptate in ce priveste antagonismul dintre textul asta si poemul Anei Blandiana, l-am constientizat si eu, dar abia la recitire. chiar ma intrebam daca e sesizabil...uite ca este. :)
penitele nu sunt, deocamdata, or sa apara si ele. sper. dar musulmanii spun ca intentia e mai presus de fapta, asa ca nu-mi ramane decat sa va multumesc.
Şi revin cu o precizare de la sine înţeleasă şi adevărată: eu nu am fost niciodată o luptătoare. Cum adică să mă lupt? Şi cu atât mai mult în poezie...înseamnă că noi avem doar percepţii diferite asupra vieţii. Niciodată în viaţă nu am simţit nevoia să lupt sau să dovedesc ceva, nu am încercat să rup baricade sau să câştig simpatia sau admiraţia cuiva. Nu pot să joc teatru. Am trăit viaţa mereu firesc şi liniştit, fără exagerari inutile şi nu îi înţeleg pe cei care văd în viaţă o luptă sau în om un luptător. Am scris poezie doar pur şi simplu şi cred că starea poetică e la opusul oricărei stări de luptă. Am simţit doar nevoia să dăruiesc, să împărtăşesc altora din dragostea mea mare de oameni. Atât, nu pot fi ipocrită, nu pot inventa că am luptat cu ceva sau cineva fiindcă întreaga mea viaţă a fost opusul stării de agresiune sau luptă. Detest insultele absurde şi inutile şi de aceea m-am retras de pe acest site unde niciodată nu m-am luptat cu nimeni şi cu nimic, ca şi în restul vieţii. În general un poet nu se luptă cu nimic. Dar dacă încerci în viaţă să eviţi anumite rele, apar altele în mod sigur. Poate nu voi mai reveni, poate voi reveni...oricum nu are rost să am probleme inutile când nu merită deloc, fiindcă nimănui nu îi place ce scriu.
Mihai, înţeleg că ai făcut copy/paste de pe alt site. Te rog însă să editezi textul şi să ştergi acele porţiuni de la început care nu au nici o legătură cu postarea textului aici. mulţumesc
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
mulţumesc pt. trecere şi semn.
pentru textul : Autumnal deEugen
in ceea ce priveste rimele. Parerea mea. N-o fi vreo capodopera, dar cuvintele alea chiar au sens in context.
pentru textul : suflet felii deAm citit atent eseul tău, ai multe typos și foarte multă informație care pare că nu se leagă, iar, în unele locuri, se repetă (atât cât înțeleg eu). Ar fi fost interesant de precizat, fie și în linii mari, cum teoria stringurilor realizează această confirmare a "realității". Cum fizica cuantică percepe "realitatea". Cum este percepută "realitatea" de prezent, de vest vs. est. Ce crezi tu despre aceste lucruri, ar fi la fel de interesant de aflat. Să înțeleg, din finalul textului, că "alte" articole, la fel ca și acesta, vor apare în paginile EgoPhobiei. Nelămurirea mea este dacă acest text e scris pentru a fi postat pe Hermeneia sau aici e doar "în trecere". Poate ar fi bine să îți clarifici intențiile, pentru cititorii tăi.
pentru textul : Fizica cuanticã, Logica paraconsistentã și Legea Originației Dependente deimi place cum ai transformat-o, mai la obiect si mai la subiect si asa devine evident care-i spilu
pentru textul : mărturisirile unui hoț de buzunare denu e doar gratuit finalul. poeziile lui caraion genereaza starea, razboiul cu psihologul.
pentru textul : viermii din fructele de aur deacest text cu lirismul si onestitatea lui cu tot..
Ma alatur celor de mai sus, de mai jos celor cu clape negre in ei de aici si de pretutindeni si spun: pentru stinghereala ce emana, pentru indepartarea de tot de ce te poti sprijini in ceasul 13, pentru ochiul care priveste si nu poate face nimic decit sa arunce cu lacrimi si teama si disperarea din fiecare vers care nu cere nimic inapoi ofer cu drag un simbol al aprecierii mele.
Cred ca Mariana are dreptate cu titlul, cred ca este un poem caruia nu i se poate da niciun titlu.
Felicitari, Paul!
pentru textul : patul în formă de gondolă deSpre deosebire de antecomentatorii mei, eu găsesc că poezia se manifestă exact în afara versurilor remarcate de ei, pentru că în acel spațiu exterior se decantează sensibilitatea liricii feminine de mult abuzata imagine a vinovăției exclusiv feminine vis-a-vis de păcatul originar. Adevărat spune Adriana în versurile "noi semănam tot mai mult cu niște batiste albe" subliniind că această schismă nu pare să se repare ci doar se adâncește. De aceea nu îmi par accidentale versurile "ne așezăm uneori pe aceeași bornă a întâmplării/ arătând mereu/ un cer improbabil" Am descoperit o rezonanță familiară în aceste versuri. Și dacă vreți, asta este exact ce se întâmplă când o poezie este citită de un public heterogen. Bun, o să spuneți că până aici am fost subiectivă. Adevărat. Hai să ne uităm puțin la tehnica versificației unde am de criticat trei aspecte: punctele de suspensie inutile din primul vers, această superfluă colapsare "ca-ntr-o" din penultimul vers ce probabil reflectă felul în care autoarea își recită versurile sieși, și o repetiție în poeziile sale a formulei de exprimare "cum" înlocuind "precum", "asemenea", "ca o", "ca un", etc Mă refer la versul "cum oasele unor hulubi înghețați" Pe partea pozitivă a balanței, stă concluzia finală, un enunț filozofic de profundis, tentativă de haiku revelator (nu ma refer la număr de silabe și distribuție a versurilor în terțină ci la densitate/concizie, mesaj și metaforă), tehnică de oarecare popularitate în poezia actuală, "ne salvează înecul în somn/ ca-ntr-o moarte/ cu nuferi." Să nu ne arătăm blazați numai pentru că l-am citit pe Dostoievski și nimic nu se poate ridica la nivelul respectiv... Poezia nu se judecă cu dispreț și neîncredere, ce crimă perfectă. Poeziei i se oferă șansa de a fi cuprinsă, asimilată, rezonată. Ceea ce rămâne în urma poeziei adevărate nu este destrămare "la o simplă atingere/ cum oasele unor hulubi înghețați" ci libertatea aposteriori sentinței la estetic, pentru că iată, îmi permit să îl citez pe Dostoievski, "frumusețea va salva lumea"
pentru textul : poveste cu nuferi descuze pentru întârziere, dar aseară mi-am pierdut timpul cu semifinala "Inter-Barca". Mă gândesc într-un fel să reiau activitatea arbitrală; ma calcio con calcio, poesia con poesia. Da! Este o limbă foarte frumoasă, chiar romantică aş spune cu o muzicalitate fascinantă. Sună frumos în italiană şi în acelaşi timp încântă prin esenţa pură a cuvintelor, prin imaginea vie, vibrând în fiecare vers. Mi s-a părut mult mai complicat cu "link-ul" şi am postat-o aşa. Cred că mult mai frumos le stă împreună. Apoi mă gândeam că dacă s-ar traduce un text mult mai vechi; în felul acesta va reapărea pe prima pagină însoţit de traducere bineînţeles. Este doar o idee. O să mai fac traduceri, atât cât timpul îmi va permite. Voi încerca să las câte un semn la fiecare. Mă bucur că va plăcut. Să ne citim cu bine!
pentru textul : ambiguu | mîinile deas if time were throwing
pentru textul : Burden defrumos. dacă nu ar fi existat ultimele zece versuri aș fi dăruit o peniță. deși poate nimic nu e neaparat nou în text, există farmec și muncă.
pentru textul : Balada florii de mătasă deDe la cartea părintelui Grama, n-am mai citit un text mai tâmpit ca al dumitale. Culmea e că nu ești cu totul lipsit de anumite calități ale stilului polemic. Dacă ai avea și ceva cultură, plus ceva bun-simț, ai putea da lucruri acceptabile. Dar așa, ce te dai d-ta la Eminescu? De unde până unde? Iete, pleosc!
pentru textul : Povestiri de la Borta Rece deVirgil, dacă citeai mai atent, observai că, textul tău, nou, vechi, a exprimat o opinie care mi s-a părut pertinentă. n-am particularizat voit, despre site-ul cu pricina.
pentru textul : boierismul sau nazismul literar de"întoarcerea în lanţ" este însă un fenomen care nu priveşte doar un caz izolat la noi. În România, mă refer,deşi o fi la fel şi pe alte meridiane.
nu știu de ce ai încadrat acest text la poezie. poate dacă m-aș ghemui în fotoliul tău aș pricepe. partea cu refugiul nu o cred, fiindcă uneori chiar tu mă faci să cred contrariul. fii mai atentă la ce arunci pe geam! a.. răsăritul rotund... m-a făcut să zîmbesc. tîmp.
pentru textul : primul monolog deOK, ca să nu dau așa, cu piciorul în mod nepermis 'probei scrise' subliniez că din prezentul eseu ca un ecou am rezonat cel mai mult cu partea 'trei pericole amenință gândirea' și asta pentru că m-a adus în proximitate cu ideile daoiste din ultimile mele lecturi, printre care și cu Rene Guenon în Marea Triadă. Interesant eseu... Plus câteva trimiteri și paralele la Ternar și Trinitate care, recunosc, nu m-au lăsat să adorm până ce, de partea cealaltă, în lumea reală, Djocovici îl învingea pe Ferrer într-o partidă antologică pe durata căreia chiar am crezut, lecturînd și privind cu un singur ochi utopic, că un bătrân ar mai putea învinge perfecțiunea doar prin experiență.
pentru textul : (1.1) Este poeticul o cale de cunoaştere şi acţiune? Azi Heidegger (1): Poeticul locuieşte Omul deÎn rest, onorabile... ne mai citim, de aceea suntem pe acest site de cultură, nu? asta până când vreunul dintre noi, cel mai probabil eu, se va enerva impardonabil pe vreun act de grosolănie literară, va folosi un limbaj neadecvat într-un comentariu și va fi exclus imediat până la sfârșitul, să zicem doar ca exemplu, caledarului maiaș.
Andu
Lentib, regret să obsev obrăznicia și lipsa de bun simț cu care te manifești. Nu am intervenit decît ca și unul care mă ocup de site și cred că a trebuit să corectez o tendință care se dovedea greșită. De aceea nu cred că aprecierea ta este corectă. Mai ales că eu sînt cel care am scris nota aceea despre plagiatul lui Bobadil. Deci ar fi absurd să fiu acuzat că aș tolera așa ceva. Dar asta nu mă împiedică să fiu corect. Corectitudine care văd că este străină judecăților tale. Și nu m-am plîns niciodată că m-ar fi părăsit editorii. Fiecare face ceva atîta timp cît poate și cît are timp. Nu îți fă iluzii că toată lumea cade în dramatic așa ca tine și sub nici o formă nu toți sîntem atît plîngîcioși ca tine. Te rog încearcă să nu mai răsfrîngi asupra mea infantilismele tale emoționale pentru că nu faci decît să îți sapi o groapă și mai adîncă. Mulțumesc pentru propunere dar nu îmi aduc aminte să te fi întrebat. Sau îți place cumva „să te bagi ca musca în lapte”, sau în alte locuri unde nu îți fierbe oala? Chiar nu observi că ești ridicol? Sau faci toată gălăgia asta doar ca să mai aduni cîteva vizualizări în plus sub un text mediocru?
pentru textul : încă o zi perfectă deNu știu despre ce „cazier literar” vorbești. Cel puțin eu nu am acces la așa ceva cu privire la vreunul din membrii Hermeneia. Poate tu te ocupi de o astfel de dosariadă. Dacă e așa, nu m-ar mira să aflu că ai avut carnețel roșu și poate ai fost chiar „șoptitor” sub „vechea orînduire”. Oricum, limbajul tău e îngrijorător.
Mă amuzi cu aluzia la faptul că Bobadil e „relativ supus”. Nu în sensul că ar fi, pentru că nu mă interesează asta. Ci în sensul că insinuezi cum că un editor pe Hermeneia ar trebui să fie „supus”. Încă o dată, te rog, nu mă confunda cu tine. Privind la comportamentul tău îmi dau seama că tu nu te-ai putea înconjura decît cu „supuși”. Evident, este problema ta. Dar, te rog, încearcă să găsești prin fundul sufletului tău măcar o urmă de bun simț și nu mă confunda cu tine. Mai ales pentru că nu ai lucrat niciodată cu mine la Hermeneia, nu ai cum să știi despre felul cum mă raportez eu la cei cu care lucrez. Iar dacă îți place să pleci urechea la bîrfe, ceea ce mă tem că este cazul aici, se zice că devii una cu ele, adică mizerie. Asta vrei să fii?
Virgil, după cum observi, textul e trecut la cutia cu nisip tocmai din cauză că e construit ca o cascadă. îmi dau seama că nu e cel mai reușit text al meu, dar voiam să văd dacă pot scrie așa, în cascadă. dacă pot prinde cititorul într-un vălmășag al ideilor. nu neapărat să-l amețesc, dar să-l iau cu mine și să uite de unde a plecat. se pare că nu mi-a ieșit... și că nu e o tehnică prea bună. în fine, merci de trecere și pentru că ți-ai făcut timp să arunci o privire atât de atentă textului.
pentru textul : retoric devirgile sincer nu inteleg de ce ai postat tu asa ceva pe frumusetea ta de site literar. ai mult talent la poezie (si asta o stii si fara sa ti-o spun eu), dar textul de mai sus e jalnic si plicticos din cap pana in coada. calp, inexpresiv, valoreaza cel mult cat o confesiune dupa vreo 10 beri, balbaita vreunui camarad de halba. in fine, poate ai o zi mai proasta si tre' sa fim intelegatori... sa nu te punem sub acuzatie.
pentru textul : prima acuzație dePai cum sa nu fiu "nefericit" Virgile cand constat calitatea sub orice critica a comentariilor care, culmea, mai si acorda penite! Bine ca esti tu fericit. And by the way, eu nu-s nefericit omule, mie mi-e bine mersi, eu incerc sa fac ceva incercand sa cresc valoarea scriiturilor de pe acest site, no matter ca-s texte ori comentarii, dar fii linistit, nu mai dureaza mult si ai scapat de mine. Bobadil
pentru textul : mirabela nu există deOk, Matei. Am înţeles. A fost o confuzie. Alma a înţeles greşit textul. Asta nu înseamnă că nu l-a citit. Şi asta nu înseamnă că eşti justificat să o numeşti agramată. Nu cred că te admiră nimeni pentru asta. Ea trebuia să îşi păstreze părerile pentru ea. Şi bineînţeles să renunţe la atitudinea războinică prin care a stîrnit spiritele. Şi dacă avea o nedumenrire, să întrebe. Ceea ce nu a făcut. Din nou, vechea problemă a manierelor.
pentru textul : Rezultatele Concursului de Poezie „Astenie de primăvară – Hermeneia 2010” deTot cu manierele ai şi tu probleme vorbind în felul în care vorbeşti despre ea.
Mai este oare nevoie să vă spun că am oroare să fac educaţie şi să fiu pe post de sectorist?!
Cred că am descoperi mult mai multe şi am fi mult mai productivi dacă:
1. am asculta şi am căuta să înţelegem ce vrea să spună celălalt
2. şi dacă ne-am concentra pe texte, aspecte, lucruri, şi mai puţin pe oameni. Oameni pe care ar trebui să nu îi jignim.
raul a fost facut si contemplat. prea multa contabilitate intr-un spatiu care nu suporta nici macat trocul. multumesc.
pentru textul : prin absurd, caii oanei pellea deAlma, mă bucură nespus reacţia ta. Acum câţiva ani, când am avut plăcerea de a fi prezent la Virtualia, ai insistat să citesc şi eu un poem. A fost de bun augur. Poemul se numeşte "Morile de vânt nu au ecou". Nimic întâmplător, nu-i aşa?
Cu drag,
pentru textul : Concursul de Debut Literar UniCredit 2011 deL
mulţumesc, Ioana. trebuie să explic treaba cu rochiţa. poeziei mele nu pot să-i dau drumul din gură în pielea goală. musai să fie, cel puţin, decent îmbrăcată, o rochiţă cu tiv alb, că la eleganţă nu am acces.
pentru textul : o singură frază deam ținut cont în special de sfaturile Silviei...nu știu cum se procedează...eu am reeditat textul cu înlăturarea acelor paranteze și / linii.
pentru textul : poți să taci depoate nu am gresit.
Felicit iniţiativa şi mulţumesc pentru acceptare. Privesc lista şi constat că mă aflu printre persoane foarte dragi. ( Îmi amintesc, cu ani în urmă, prima mea încercare de a publica într-un volum, a fost Virtualia, însă depăşisem cu mult termenul...şi poemele erau cam depăşite :) ) Iată că acum visul de atunci se împlineşte. Mulţumesc pentru încurajările primite pentru a trimite poemele :)
pentru textul : Virtualia 13 - ediţia ta norocoasă deDe mult nu te-am mai vizitat. Ca să dau, acum, de acest text în care ritmul prozodiei serveşte, cum nu se poate mai bine, discursul. Discurs care, într-o logică a visării calme, cu ochii deschişi, conduce la „momentul … magic [al] intersecțiilor”. De remarcat şi «vizualizarea»:
„furou de mătase
noaptea alunecă printre oameni lichidă
și curge pe trupul tinerei superbe
adormită”,
Cu o sugestie, dacă îmi e permis:
În loc de:
„și curge pe trupul tinerei superbe
adormită”
care iese (puţin) din ritm, propun:
„și curge pe trupul tinerei superb
adormită”
Şi atunci ingambamentul îl simt a avea un sunet interior mai profund.
Asta este doar o mină cârcoleală.
pentru textul : epistolă pentru iarnă deMulţumesc Adriana. Şi mie îmi plac primul şi ultimul şi pentru faptul că au fost apreciate, dar în forma lor în engleză, în Japonia. Oricum nu sunt mari deosebiri faţă de celelalte. Dau ca exemplu varianta iniţială în engleză pentru primul (pe care am adaptat-o, scriu şi în engleză şi în română) :
spring thaw
my right glove lost
in the subway
dezgheţ de primăvară
mănuşa mea dreaptă pierdută
în metrou
În forma aceasta ar fi fost inacceptabil în română. Am încercat să găsesc o variantă cât mai bună.
pentru textul : Haiku deTendinţa în haiku modern în engleză este de a diminua numărul silabelor sub 17 şi de aceea e mai uşor câteodată de exprimat mai mult în engleză decât în română sau franceză de exemplu, fiindcă engleza concentrează mult în silabe puţine.
pot face şi lucrul acesta. eu însămi am organizat un concurs acum ceva ani în urmă şi tocmai că ştiu că nu este deloc simplu cum poate părea dinafară.
repet, mi-ar plăcea ca hermeneia să aibă un concurs pe drept!
texte foarte bune şi bune sunt, slavă domnului.
cititorii şi-au dovedit acuitatea. juriul este competent. deci, ne aşteptăm cu toţii la cele mai valoroase trei texte să câştige.
succes!
pentru textul : Concursul de Poezie „Astenie de primăvară - Hermeneia 2014” - rezultate vot de popularitate dema bucur ca v-a placut. chiar ma bucur.
mare aveti dreptate in ce priveste antagonismul dintre textul asta si poemul Anei Blandiana, l-am constientizat si eu, dar abia la recitire. chiar ma intrebam daca e sesizabil...uite ca este. :)
penitele nu sunt, deocamdata, or sa apara si ele. sper. dar musulmanii spun ca intentia e mai presus de fapta, asa ca nu-mi ramane decat sa va multumesc.
pentru textul : urâtă şi liberă. cursa de şoareci deŞi revin cu o precizare de la sine înţeleasă şi adevărată: eu nu am fost niciodată o luptătoare. Cum adică să mă lupt? Şi cu atât mai mult în poezie...înseamnă că noi avem doar percepţii diferite asupra vieţii. Niciodată în viaţă nu am simţit nevoia să lupt sau să dovedesc ceva, nu am încercat să rup baricade sau să câştig simpatia sau admiraţia cuiva. Nu pot să joc teatru. Am trăit viaţa mereu firesc şi liniştit, fără exagerari inutile şi nu îi înţeleg pe cei care văd în viaţă o luptă sau în om un luptător. Am scris poezie doar pur şi simplu şi cred că starea poetică e la opusul oricărei stări de luptă. Am simţit doar nevoia să dăruiesc, să împărtăşesc altora din dragostea mea mare de oameni. Atât, nu pot fi ipocrită, nu pot inventa că am luptat cu ceva sau cineva fiindcă întreaga mea viaţă a fost opusul stării de agresiune sau luptă. Detest insultele absurde şi inutile şi de aceea m-am retras de pe acest site unde niciodată nu m-am luptat cu nimeni şi cu nimic, ca şi în restul vieţii. În general un poet nu se luptă cu nimic. Dar dacă încerci în viaţă să eviţi anumite rele, apar altele în mod sigur. Poate nu voi mai reveni, poate voi reveni...oricum nu are rost să am probleme inutile când nu merită deloc, fiindcă nimănui nu îi place ce scriu.
pentru textul : rupestră/ rupestrian deMihai, înţeleg că ai făcut copy/paste de pe alt site. Te rog însă să editezi textul şi să ştergi acele porţiuni de la început care nu au nici o legătură cu postarea textului aici. mulţumesc
pentru textul : Unchiul Fedea (3) dePagini