da, paul. încerc să nu fiu pesimist. dar parcă era mai multă transparență. mai mult idealism, naivitate și umor. și mai mulți prieteni.
p.s. - mulțumesc pentru carte și revistă. înseamnă mult pentru mine ca fost gălățean.
eu nu ma impusc daca nu-mi iese un poem asa cum am voit, sau asa cum l-au voit ceilalti, dar recunosc ca era nevoie sa ma aplec mai mult asupra acestui text, probabil o s-o fac cand o sa ma simt in stare, sunt aici unele lucruri la care tin si pe care cred ca le-asi putea dezvolta mai bine... in general nu ma grabesc sa postez, dar astazi nu stiu de ce am avut impresia ca am scris o capodopera :) glumesc, stiu ca nu e asa si ai dreptate... in rest nici pe mine nu ma multumeste titlul, desi tot pe-acolo pe undeva ar trebui sa caut, iar despre sarcina acestui poem, nu stiu daca am inteles exact ce ai vrut sa spui, dar daca ar fi trebuit sa-mi satisfaca fericirea pe un an, normal ca m-as fi simtit foarte nefericita... o sa ma intorc la el, dar mi-ai putea oare promite ca te intorci si tu sa-mi spui daca am diminuat macar putin din disconfortul pe care ti l-a creat prima lecturare?
Andule, de-o veni, de n-o veni, ce-o veni, vidi și vici să-ți fie, că poate citii eu prea de dimineață și de-aia nu înțeles-am nici măcar partea cu muțumescu', da' fiind vorba până la urmă destincție aurită, fie ea și numa' pentru construcție și șpaclul vocabularului, n-oi căuta penița de dar la dinți, să fie primit(ă) :)
Un text de forta, imaginile imi amintesc pe alocuri de Nora Iuga iar logosul acesta este, fara indoiala inca foarte "la moda". Oricum, se simte un crescendo intens catre final, asta e o reusita indiscutabila a scriiturii insa eu cred ca ai pus prea multa presiune pe acest final, pe versurile acelea de sfarsit parca zace greutatea unui munte de simboluri si metafore atent construite inainte. Si in acest context finalul nu face fata, e prea mic, prea ... nu stiu cum sa zic, prea pitic. Intai ca in acest final se vede de la departare ca te-ai straduit sa eviti o exprimare directa "ma strange ca o camasa de forta" pentru ca nu suna bine si ai gasit o evitare "cum o camasa de forta". Un asemenea detaliu poate schimba de tot cheia lecturii, tocmai la final, si asta nu e bine. Finalul poate ar suna mai ok fara acel "cum"... e inutil sa facem excese de determinari si/sau de comparatii in acest scop. iar timpul ar trebui adus la prezent, zic eu... "uneori te visez/si cand ma trezesc dimineata/ma strange o camasa de forta/intrata in carne/ atunci imi intorc gura pe dos.... La fel un pic discutabila mi se pare abordarea "urlu fericita in mine" care risca sa creeze o imagine rasturnata in raport cu logosul poemului. Poate ca "urlu fericita LA mine/ ca intr-o pestera" ar contine mai mult mesaj mai ales tinand cont de dedublarea care strabate intreg textul. Cu scuze de asa parere lunga si sper ca nu nefericit de nepotrivita cu ce ai fi vrut sa auzi, Andu
Corina, poate nu mă pricep eu, dar nu prea înțeleg unde sînt „discuțiile denigratoare”. Am citit de mai multe ori comentariile și tot n-am văzut. Poate mă lămurești tu. Pentru că pe Hermeneia nu funcționeză cum ceri tu. Ci, dacă există texte sau comentarii rasiste, denigratoare, instigatoare, profanatoare, etc, se iau măsuri împotriva autorului respectivului text/comentariu. Deci, aștept lămuriri.
@virgil: nici eu n-am vazut vreo suprapunere, de aceea am si zis ca mi se pare ciudat. In plus, as prefera sa fie sterse comentariile starnite de asa-zisa "incurcare a borcanelor", care nu au nicio legatura cu textul de mai sus (nici borcanele si nici comentariile :-)) Thanks.
se vrea un poem dificil. de exemplu imi este greu sa inteleg/imaginez "nimic mai ne[...]început ca dimineața înghițită". "uterul diform" mi se pare un pleonasm relativ. ce forma are un uter? are o forma standard, regulata? prin definitie un uter "insarcinat" (precum cel din text) este diform. nu? partea a doua a textului ( cam de pe la "ca si cum ai putea stabili") mi se pare mai reusita si oarecum de sine statatoare. am mai citit eu la tine despre ciinele negru?
... nici nu vă dați seama ce mult mă bucură pe mine faptul că vă angajați ăn discuție, polemică sau cum vreți să o numiți. eu o numesc benefică. chiar daca prin diferite colțuri poate nu e neaparat extrem de corectă și nici foarte amabilă cu persoana mea. dar, cum zice Scriptura, nu e asa domnule Sandu, "din bataia laptelui iese smîntîna”. din conflictul de idei iese valoarea. am mai spus și mă voi repeta (oricît de pașoptist ar suna expresia asta), pe mine mă bucură cînd oamenii publică texte din ce în ce mai bune și care împing granițele inovației la maxim, mă bucură cînd se comentează, se critică și se polemizează abitir, și mă bucură să văd că Hermeneia nu este o mahala a mediocritații în care doar se urmaresc succese virtuale de minut (ca prin alte părți) ci mai degrabă te poți aștepta la o tensiune a pretențiilor. este evident că nu e posibil să ai calitate extraordinară tot timpul și la fiecare dar procesul este întotdeauna mai important decît produsul. în timp, daca vom promova exigența cu noi înșine și cu alții, rezultatele nu au cum să nu apară. este în natura lucrurilor ca dacă te straduiești, cu mijloace reduse și in atmosfera critică, să se întîmple poezie, literatură. domnule Sandu, eu nu am pus decît o întrebare. nu a fost un reproș, așa cum prost sesiza Andu. oare cînd se vor vindeca românii de suspiciune...
Cred că în versurile:
,,decât una ca mine care nu mai simt foame
când mi-e foame și nici sete
când mi-e sete" nu era nevoie să se apeleze la acordul prin atracţie, deoarece nu este aşa mare distanţă între subiect şi predicat.
Corect ar fi:
,,decât una ca mine care nu mai simte foame
când i-e foame și nici sete
când i-e sete"
Mi-a plăcut ideea din versul ,,ca Lumina înainte să-i moară
ultimul Soare".
Cred că e un pic supărătoarea repetiţia lui ,,înainte" în ultima strofă chiar dacă are sensuri un pic diferite.
sau after him! în alb se poate întâmpla orice. cred că experimentul a devenit și mai interesant datorită acestei întâmplări. mai în glumă, mai în serios... ai și tu o cruce, trebuie să ți-o duci, acum va deveni și mai ușor pentru ca are și un simbol interesant.
De alăturarea aia de "l" m-am ferit şi eu, Matei, ieşind ce-a ieşit. D-na Stefan are dreptate, e o cacofonie (şi una destul de gravă), pe care am îndreptat-o (timpu' adânc). E o întreagă discuţie în legătură cu asta - dacă pe mine nu mă deranjează, asta nu înseamnă că pe alţii nu-i agresează; dar asta ar intră-n contradicţie cu opiniile şi credinţele mele (chiar dacă e mult spus "credinţă); să nu uităm ca este de preferat evitarea cacofoniilor, nu cred că este obligatorie, bla bla bla.
cred si eu ca ar fi cazul sa renunti la "precis" pentru a fluidiza traficul din prima parte si "acum" este in plus prefer sa scrii prin cratima "de un" ce bine ti-ai pozitionat geamul, eu nu vad nimic in infundatura in care stau:)) cu respect Ion Nimerencu
Supraviețuivoro, eu cred că e de bun simț să avem îngăduința de a-l lăsa pe fiecare să vorbească despre ce crede respecivul/a de cuviință. Și dacă ai chef de polemici, ridică-le, înainte de a le pretinde de la alții. Ok?
Bogdan, si eu sper din toata inima sa ai ceva mai mult de spus in acest colt virtual. In ce priveste dialogul as vrea sa iti garantez (daca mai are vreun rost sa fim dramatici) ca aici cei care am inceput acest proiect credem ca motorul promovarii oricarui tip de literatura este dialogul. Aici nu numai ca il acceptam dar il incurajam ca fiind esentialmente singurul mod de a desparte griul de neghina. Tocmai de aceea poate si numele de Hermeneia, ca si framework al comunicarii si interpretarii mesajului literar. De aceea eu sint nu numai onorat dar ma bucur sincer de prezenta ta aici. Poate cindva am sa spun ceva mai multe despre asta pentru ca in celalalt spatiu am interactionat mult mai putin. In ce priveste pierderea celor aproape 1000 de texte nu pot sa spun decit ca sint undeva intre consternare si indignare profunda. Cred ca nu exagerez cu nimic daca iti spun ca regret nespus. Aproape ca imi vine sa te rog sa mai insisti poate ceva s-a mai salvat in baza de date sau intr-o forma de backup. Nu pot, nu vreau sa cred ca s-au pierdut. Nu-ti pot exprima ce sentiment de frustrare am acum. Anyway, eu iti doresc bun venit si sper intr-o colaborare reala si de foarte lunga durata.
Cineva spunea odată "Fericiți cei curați cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu". Poate că relația asta dintre ochi și inimă o determină și pe cea dintre respect ori greață și merit. Iar cu acea "măgărie ancestrală a omului", cred că am înțeles bine: măgărie nu e "ispita de a exista", ci substituirea de care vorbești tot acolo. Respect! Călin
colecționara de ape a sosit în oraș întreabă de sete si oameni intre noi izvorul si toti fluturii cu aripile muiate adapandu-se Mi-a placut ce ai scris motiv pentru care mi-am permis acest joc.
și dragul meu, pentru că răspunsul tău condescendent mă obligă să te lămuresc, nu am încercat că iluminez pe nimeni de nimic. nu că nu ar fi posibil.
dar să luăm lucrurile cum au fost, ca pe un remember. discuția a pornit sub un text al unei poete care nu este recunoscută. tu ai venit cu câteva exemple din poemul de mai sus și ai spus că sunt banale. eu am venit și am subliniat că tocmai acele exemple sunt poezie, amintind că și bacovia la începuturile scrisului său (ceea ce tu habar nu aveai) a fost discreditat pe acest motiv. dar hei, nu le poți ști pe toate. nici cum s-a ofticat barbilian când "după melci" a fost catalogat drept un volum de poezii pentru copii, sau că goethe îl nega vehement pe shakespeare ca scriitor și multe altele.
apoi evitând discuția despre ileana mălăncioiu ai continuat să demonstrezi cu elemente prozodice din poezia bacoviană că el nu e simplu.
eu te-am înțeles și ți-am atras atenția că recurgi la mijloace puerile de a demonstra ceea ce tu nu citiseși printre rânduri. dar nu e vina mea aici. ai fost răpit de argumentele proprii.
ceea ce nu înțelegi încă tu, dragul meu, și cred că nu vei pricepe, este că am venit cu cele mai uzuale argumente, pentru a-ți spune că limbajul bacovian este simplu nu sofisticat. și mă refeream la limbaj nu la stil. dar tu nu faci deosebirea între acestea.
cât despre calitatea mea de poet îi las pe alții să vorbească. iar aspirații de critic literar nu am pentru că știu ce înseamnă. spre deosebire de alții. amintisem de facultate ca să crezi că unele informații s-au sedimentat, chiar fără exemplificare. iar faptul că wikipedia, cea mai banală sursă de opinie (eu aș zice comună) spune ceva despre cum a fost receptat la început bacovia, dă de gândit.
și încă mai sunt aspecte. nu te-am întrebat de unde vine profunzimea la bacovia. pentru că sunt sigur că nu mi-ar fi fost deloc necesar răspunsul. el are o profunzime de impact, de trăire, deloc filozofică cum o întâlnim la alții. ori acest impact l-am simțit eu în versurile Danielei. desigur într-o formă incipientă și nu oclusivă privirii.
iar când vorbesc despre ceva, crede-mă că știu ce vorbesc. am bunul simț să nu intru acolo unde nu mă pricep. după cum am bunul simț să îți răspund deși ești discreditat de critica literară actuală. și discreditat e puțin spus. ai fost luat în bășcălie. eu nu am ținut cont de asta. dar nu sunt nici un tinerel naiv care să creadă că tu polemizezi cu alex. ștefănescu. că ești de talia lui. însă aici este mult de povestit. pentru că în acea emisiune cărțile se iau aleatoriu din biblioteca națională a româniei. știu că nu îți place subiectul, dar de ce să ne ferim de adevăr.
iar spre final îți spun ce nu trebuie să înțelegi, pentru că văd că trebuie:
1. nu mă consider buricul târgului, dar am o opinie bine formată despre literatura română, atât din critica actuală cât și din cea interbelică.
2. nu țin să mi se dea dreptate. e de ajuns că gusturile nu e discută. și nu o spun în latină!
3. cred că pot recunoaște un vers bun de unul fad, un poem bun de unul slab!
4. nu trebuie să mi se dea explicații. mai ales de nuanță!
5. am senzația că am pierdut ceva timp ca să mă explic. totul se putea termina dacă ai fi citit ceva de ileana mălăncioiu și ai fi fost atent la nuanță. deci de la prima mea intrvenție.
dar hey, e duminică, ce e mai frumos decât să dai explicații:)
"cine se ascunde de cine" grea întrebare.sunt episoade din viață pe care vrei să le închizi cu strășnicie pe vecie, și uneori nu se poate. și organismul uman erupe ca un vulcan la un moment dat. există scânteia, aprinde focul și arzi ca o torță. e cumplit. secretele de orice fel ar fi nu pot duce decât la dezastre. adio fericire pentru cel ce se ascunde și tace. mai ales când nu e vinovat cu nimic, nu i se poate reproșa, decât că stă izolat " în casa din vârful copacului...deasupra unei lumi în care mișună - lucrurile despre care nu vorbim". text ce îndeamnă la meditație, și bine face. era necesar. felicitări!
cineva se va opri la fereastra sufletului tau va privi inauntru o revarsare de senin va topi umbra care te-a ascuns anotimpurile se vor intalni pe linia unui orizont cu palme impreunate nicaieri nu am intalnit minune mai adevarata decat zambetul acesta al tau dincolo de rasarit exista o poarta care desparte frigul, in turme de ganduri si turme de vant... cineva se va apleca, va culege din tarana dorinta aceea marunta, o va ridica la rang de stea...
Constantin, mulțumesc de trecere și opinie. Totuși, nu mi se pare că ar exista acolo o separare între mine și mine, ci mai degrabă una între mine și restul. Toate cele bune, Eugen.
Poemul începe banal, n-aş fi trecut de primul vers, dacă nu era semnat de cineva cunoscut. Partea reuşită începe cu strofa a doua. La prima, poţi renunţa. Titlul nu e bun pentru un asemenea text. Nu am idee cum să explic că textul e bun. E ceva ce se tot spune, de când lumea, însă aici e ceva inedit.
Unde sunt textele remarcate, unde sunt peniţele?
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Virgil, mulţumim! Unde sunt vremurile Colajului Poetic?...
pentru textul : Dumnezeu poate locui şi singur deda, paul. încerc să nu fiu pesimist. dar parcă era mai multă transparență. mai mult idealism, naivitate și umor. și mai mulți prieteni.
pentru textul : vă mai aduceți aminte hermeneia? dep.s. - mulțumesc pentru carte și revistă. înseamnă mult pentru mine ca fost gălățean.
eu nu ma impusc daca nu-mi iese un poem asa cum am voit, sau asa cum l-au voit ceilalti, dar recunosc ca era nevoie sa ma aplec mai mult asupra acestui text, probabil o s-o fac cand o sa ma simt in stare, sunt aici unele lucruri la care tin si pe care cred ca le-asi putea dezvolta mai bine... in general nu ma grabesc sa postez, dar astazi nu stiu de ce am avut impresia ca am scris o capodopera :) glumesc, stiu ca nu e asa si ai dreptate... in rest nici pe mine nu ma multumeste titlul, desi tot pe-acolo pe undeva ar trebui sa caut, iar despre sarcina acestui poem, nu stiu daca am inteles exact ce ai vrut sa spui, dar daca ar fi trebuit sa-mi satisfaca fericirea pe un an, normal ca m-as fi simtit foarte nefericita... o sa ma intorc la el, dar mi-ai putea oare promite ca te intorci si tu sa-mi spui daca am diminuat macar putin din disconfortul pe care ti l-a creat prima lecturare?
pentru textul : boabe de timp des-au facut doua mici incizii. sper sa inveseleasca textul, multumesc.
pentru textul : colac peste pupăză deSti ca esti isteata, Doamna? Am modificat dupa inima (si mintea) dumitale.
pentru textul : Rugina cuielor deAndule, de-o veni, de n-o veni, ce-o veni, vidi și vici să-ți fie, că poate citii eu prea de dimineață și de-aia nu înțeles-am nici măcar partea cu muțumescu', da' fiind vorba până la urmă destincție aurită, fie ea și numa' pentru construcție și șpaclul vocabularului, n-oi căuta penița de dar la dinți, să fie primit(ă) :)
pentru textul : cui prodest? deUn text de forta, imaginile imi amintesc pe alocuri de Nora Iuga iar logosul acesta este, fara indoiala inca foarte "la moda". Oricum, se simte un crescendo intens catre final, asta e o reusita indiscutabila a scriiturii insa eu cred ca ai pus prea multa presiune pe acest final, pe versurile acelea de sfarsit parca zace greutatea unui munte de simboluri si metafore atent construite inainte. Si in acest context finalul nu face fata, e prea mic, prea ... nu stiu cum sa zic, prea pitic. Intai ca in acest final se vede de la departare ca te-ai straduit sa eviti o exprimare directa "ma strange ca o camasa de forta" pentru ca nu suna bine si ai gasit o evitare "cum o camasa de forta". Un asemenea detaliu poate schimba de tot cheia lecturii, tocmai la final, si asta nu e bine. Finalul poate ar suna mai ok fara acel "cum"... e inutil sa facem excese de determinari si/sau de comparatii in acest scop. iar timpul ar trebui adus la prezent, zic eu... "uneori te visez/si cand ma trezesc dimineata/ma strange o camasa de forta/intrata in carne/ atunci imi intorc gura pe dos.... La fel un pic discutabila mi se pare abordarea "urlu fericita in mine" care risca sa creeze o imagine rasturnata in raport cu logosul poemului. Poate ca "urlu fericita LA mine/ ca intr-o pestera" ar contine mai mult mesaj mai ales tinand cont de dedublarea care strabate intreg textul. Cu scuze de asa parere lunga si sper ca nu nefericit de nepotrivita cu ce ai fi vrut sa auzi, Andu
pentru textul : gravură rupestră cu femeie și măr deCorina, poate nu mă pricep eu, dar nu prea înțeleg unde sînt „discuțiile denigratoare”. Am citit de mai multe ori comentariile și tot n-am văzut. Poate mă lămurești tu. Pentru că pe Hermeneia nu funcționeză cum ceri tu. Ci, dacă există texte sau comentarii rasiste, denigratoare, instigatoare, profanatoare, etc, se iau măsuri împotriva autorului respectivului text/comentariu. Deci, aștept lămuriri.
pentru textul : l’absente deCred că ar fi o soluție bună să scrii la subtitlu: acrostih.
pentru textul : Portret rămas acasă de@virgil: nici eu n-am vazut vreo suprapunere, de aceea am si zis ca mi se pare ciudat. In plus, as prefera sa fie sterse comentariile starnite de asa-zisa "incurcare a borcanelor", care nu au nicio legatura cu textul de mai sus (nici borcanele si nici comentariile :-)) Thanks.
pentru textul : Bătrâna clovn dese vrea un poem dificil. de exemplu imi este greu sa inteleg/imaginez "nimic mai ne[...]început ca dimineața înghițită". "uterul diform" mi se pare un pleonasm relativ. ce forma are un uter? are o forma standard, regulata? prin definitie un uter "insarcinat" (precum cel din text) este diform. nu? partea a doua a textului ( cam de pe la "ca si cum ai putea stabili") mi se pare mai reusita si oarecum de sine statatoare. am mai citit eu la tine despre ciinele negru?
pentru textul : Facă-se de... nici nu vă dați seama ce mult mă bucură pe mine faptul că vă angajați ăn discuție, polemică sau cum vreți să o numiți. eu o numesc benefică. chiar daca prin diferite colțuri poate nu e neaparat extrem de corectă și nici foarte amabilă cu persoana mea. dar, cum zice Scriptura, nu e asa domnule Sandu, "din bataia laptelui iese smîntîna”. din conflictul de idei iese valoarea. am mai spus și mă voi repeta (oricît de pașoptist ar suna expresia asta), pe mine mă bucură cînd oamenii publică texte din ce în ce mai bune și care împing granițele inovației la maxim, mă bucură cînd se comentează, se critică și se polemizează abitir, și mă bucură să văd că Hermeneia nu este o mahala a mediocritații în care doar se urmaresc succese virtuale de minut (ca prin alte părți) ci mai degrabă te poți aștepta la o tensiune a pretențiilor. este evident că nu e posibil să ai calitate extraordinară tot timpul și la fiecare dar procesul este întotdeauna mai important decît produsul. în timp, daca vom promova exigența cu noi înșine și cu alții, rezultatele nu au cum să nu apară. este în natura lucrurilor ca dacă te straduiești, cu mijloace reduse și in atmosfera critică, să se întîmple poezie, literatură. domnule Sandu, eu nu am pus decît o întrebare. nu a fost un reproș, așa cum prost sesiza Andu. oare cînd se vor vindeca românii de suspiciune...
pentru textul : Băieți de cauciuc vor săruta fete de cauciuc dereuşeşti foarte bine să dai viaţă tu, prin dezinvoltură şi tactică poetică, acelei muze.
foarte bun!
pentru textul : mie nu-mi pare rău deCred că în versurile:
,,decât una ca mine care nu mai simt foame
când mi-e foame și nici sete
când mi-e sete" nu era nevoie să se apeleze la acordul prin atracţie, deoarece nu este aşa mare distanţă între subiect şi predicat.
Corect ar fi:
,,decât una ca mine care nu mai simte foame
când i-e foame și nici sete
când i-e sete"
Mi-a plăcut ideea din versul ,,ca Lumina înainte să-i moară
pentru textul : nimic despre Nimic deultimul Soare".
Cred că e un pic supărătoarea repetiţia lui ,,înainte" în ultima strofă chiar dacă are sensuri un pic diferite.
sau after him! în alb se poate întâmpla orice. cred că experimentul a devenit și mai interesant datorită acestei întâmplări. mai în glumă, mai în serios... ai și tu o cruce, trebuie să ți-o duci, acum va deveni și mai ușor pentru ca are și un simbol interesant.
pentru textul : rosario deDe alăturarea aia de "l" m-am ferit şi eu, Matei, ieşind ce-a ieşit. D-na Stefan are dreptate, e o cacofonie (şi una destul de gravă), pe care am îndreptat-o (timpu' adânc). E o întreagă discuţie în legătură cu asta - dacă pe mine nu mă deranjează, asta nu înseamnă că pe alţii nu-i agresează; dar asta ar intră-n contradicţie cu opiniile şi credinţele mele (chiar dacă e mult spus "credinţă); să nu uităm ca este de preferat evitarea cacofoniilor, nu cred că este obligatorie, bla bla bla.
pentru textul : Suspiciune deatentie imaginile nu se vad!
pentru textul : Destrămare decred si eu ca ar fi cazul sa renunti la "precis" pentru a fluidiza traficul din prima parte si "acum" este in plus prefer sa scrii prin cratima "de un" ce bine ti-ai pozitionat geamul, eu nu vad nimic in infundatura in care stau:)) cu respect Ion Nimerencu
pentru textul : liubliu ia vas deSupraviețuivoro, eu cred că e de bun simț să avem îngăduința de a-l lăsa pe fiecare să vorbească despre ce crede respecivul/a de cuviință. Și dacă ai chef de polemici, ridică-le, înainte de a le pretinde de la alții. Ok?
pentru textul : Religia nu poate fi decît veşnică deBogdan, si eu sper din toata inima sa ai ceva mai mult de spus in acest colt virtual. In ce priveste dialogul as vrea sa iti garantez (daca mai are vreun rost sa fim dramatici) ca aici cei care am inceput acest proiect credem ca motorul promovarii oricarui tip de literatura este dialogul. Aici nu numai ca il acceptam dar il incurajam ca fiind esentialmente singurul mod de a desparte griul de neghina. Tocmai de aceea poate si numele de Hermeneia, ca si framework al comunicarii si interpretarii mesajului literar. De aceea eu sint nu numai onorat dar ma bucur sincer de prezenta ta aici. Poate cindva am sa spun ceva mai multe despre asta pentru ca in celalalt spatiu am interactionat mult mai putin. In ce priveste pierderea celor aproape 1000 de texte nu pot sa spun decit ca sint undeva intre consternare si indignare profunda. Cred ca nu exagerez cu nimic daca iti spun ca regret nespus. Aproape ca imi vine sa te rog sa mai insisti poate ceva s-a mai salvat in baza de date sau intr-o forma de backup. Nu pot, nu vreau sa cred ca s-au pierdut. Nu-ti pot exprima ce sentiment de frustrare am acum. Anyway, eu iti doresc bun venit si sper intr-o colaborare reala si de foarte lunga durata.
pentru textul : Les bicyclettes de Newport dechiar nu mă interesează! bye bye
pentru textul : I have a dream deCineva spunea odată "Fericiți cei curați cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu". Poate că relația asta dintre ochi și inimă o determină și pe cea dintre respect ori greață și merit. Iar cu acea "măgărie ancestrală a omului", cred că am înțeles bine: măgărie nu e "ispita de a exista", ci substituirea de care vorbești tot acolo. Respect! Călin
pentru textul : sfântul respect decolecționara de ape a sosit în oraș întreabă de sete si oameni intre noi izvorul si toti fluturii cu aripile muiate adapandu-se Mi-a placut ce ai scris motiv pentru care mi-am permis acest joc.
pentru textul : Colecționara de ape deși dragul meu, pentru că răspunsul tău condescendent mă obligă să te lămuresc, nu am încercat că iluminez pe nimeni de nimic. nu că nu ar fi posibil.
dar să luăm lucrurile cum au fost, ca pe un remember. discuția a pornit sub un text al unei poete care nu este recunoscută. tu ai venit cu câteva exemple din poemul de mai sus și ai spus că sunt banale. eu am venit și am subliniat că tocmai acele exemple sunt poezie, amintind că și bacovia la începuturile scrisului său (ceea ce tu habar nu aveai) a fost discreditat pe acest motiv. dar hei, nu le poți ști pe toate. nici cum s-a ofticat barbilian când "după melci" a fost catalogat drept un volum de poezii pentru copii, sau că goethe îl nega vehement pe shakespeare ca scriitor și multe altele.
apoi evitând discuția despre ileana mălăncioiu ai continuat să demonstrezi cu elemente prozodice din poezia bacoviană că el nu e simplu.
eu te-am înțeles și ți-am atras atenția că recurgi la mijloace puerile de a demonstra ceea ce tu nu citiseși printre rânduri. dar nu e vina mea aici. ai fost răpit de argumentele proprii.
ceea ce nu înțelegi încă tu, dragul meu, și cred că nu vei pricepe, este că am venit cu cele mai uzuale argumente, pentru a-ți spune că limbajul bacovian este simplu nu sofisticat. și mă refeream la limbaj nu la stil. dar tu nu faci deosebirea între acestea.
cât despre calitatea mea de poet îi las pe alții să vorbească. iar aspirații de critic literar nu am pentru că știu ce înseamnă. spre deosebire de alții. amintisem de facultate ca să crezi că unele informații s-au sedimentat, chiar fără exemplificare. iar faptul că wikipedia, cea mai banală sursă de opinie (eu aș zice comună) spune ceva despre cum a fost receptat la început bacovia, dă de gândit.
și încă mai sunt aspecte. nu te-am întrebat de unde vine profunzimea la bacovia. pentru că sunt sigur că nu mi-ar fi fost deloc necesar răspunsul. el are o profunzime de impact, de trăire, deloc filozofică cum o întâlnim la alții. ori acest impact l-am simțit eu în versurile Danielei. desigur într-o formă incipientă și nu oclusivă privirii.
iar când vorbesc despre ceva, crede-mă că știu ce vorbesc. am bunul simț să nu intru acolo unde nu mă pricep. după cum am bunul simț să îți răspund deși ești discreditat de critica literară actuală. și discreditat e puțin spus. ai fost luat în bășcălie. eu nu am ținut cont de asta. dar nu sunt nici un tinerel naiv care să creadă că tu polemizezi cu alex. ștefănescu. că ești de talia lui. însă aici este mult de povestit. pentru că în acea emisiune cărțile se iau aleatoriu din biblioteca națională a româniei. știu că nu îți place subiectul, dar de ce să ne ferim de adevăr.
iar spre final îți spun ce nu trebuie să înțelegi, pentru că văd că trebuie:
1. nu mă consider buricul târgului, dar am o opinie bine formată despre literatura română, atât din critica actuală cât și din cea interbelică.
2. nu țin să mi se dea dreptate. e de ajuns că gusturile nu e discută. și nu o spun în latină!
3. cred că pot recunoaște un vers bun de unul fad, un poem bun de unul slab!
4. nu trebuie să mi se dea explicații. mai ales de nuanță!
5. am senzația că am pierdut ceva timp ca să mă explic. totul se putea termina dacă ai fi citit ceva de ileana mălăncioiu și ai fi fost atent la nuanță. deci de la prima mea intrvenție.
dar hey, e duminică, ce e mai frumos decât să dai explicații:)
pentru textul : niciodatănuamfostsingură de"cine se ascunde de cine" grea întrebare.sunt episoade din viață pe care vrei să le închizi cu strășnicie pe vecie, și uneori nu se poate. și organismul uman erupe ca un vulcan la un moment dat. există scânteia, aprinde focul și arzi ca o torță. e cumplit. secretele de orice fel ar fi nu pot duce decât la dezastre. adio fericire pentru cel ce se ascunde și tace. mai ales când nu e vinovat cu nimic, nu i se poate reproșa, decât că stă izolat " în casa din vârful copacului...deasupra unei lumi în care mișună - lucrurile despre care nu vorbim". text ce îndeamnă la meditație, și bine face. era necesar. felicitări!
pentru textul : „lucrurile despre care nu vorbim” decineva se va opri la fereastra sufletului tau va privi inauntru o revarsare de senin va topi umbra care te-a ascuns anotimpurile se vor intalni pe linia unui orizont cu palme impreunate nicaieri nu am intalnit minune mai adevarata decat zambetul acesta al tau dincolo de rasarit exista o poarta care desparte frigul, in turme de ganduri si turme de vant... cineva se va apleca, va culege din tarana dorinta aceea marunta, o va ridica la rang de stea...
pentru textul : Dragostea umbrei demulțumesc, Adrian!
pentru textul : elegie pentru rulmenți și furnale deSe vede o altă faţă poetică. Mi-a plăcut poemul. Finalul foarte bun.
pentru textul : amărui deConstantin, mulțumesc de trecere și opinie. Totuși, nu mi se pare că ar exista acolo o separare între mine și mine, ci mai degrabă una între mine și restul. Toate cele bune, Eugen.
pentru textul : Singurătate dePoemul începe banal, n-aş fi trecut de primul vers, dacă nu era semnat de cineva cunoscut. Partea reuşită începe cu strofa a doua. La prima, poţi renunţa. Titlul nu e bun pentru un asemenea text. Nu am idee cum să explic că textul e bun. E ceva ce se tot spune, de când lumea, însă aici e ceva inedit.
pentru textul : urâtă şi liberă. cursa de şoareci deUnde sunt textele remarcate, unde sunt peniţele?
Pagini