vreau doar să ofer un scurt răspuns cu privire la ștergerea conturilor. Despre celelalte lucruri voi răspunde pe parcurs. Regulamentul stipulează: 14. De comun acord cu conducerea Hermeneia un membru poate obține retragerea contului. Acest lucru nu presupune dispariția profilului sau textelor membrului respectiv ci doar închiderea contului pentru o perioadă determinată sau nedeterminată de timp. Astfel că la cererea expresă a membrilor care au vrut să se retragă am șters întotdeauna conturile precum și textele lor. Nu am lăsat acest lucru la dispoziția fiecăruia în mod automat (deși luate pe rînd fiecare text poate fi șters de către autorul lui) tocmai pentru că am avut cazuri cînd oamenii au revenit și ne-au rugat să le regăsim și reabilităm textele. Nu a fost întotdeauna o muncă simplă și de aceea am ales ca ștergerea definitivă să se facă doar la cerere și după ce autorii confirmă că și le-au salvat. Astfel că întotdeauna a existat și va exista posibilitatea ștergerii integrale a contului pe Hermeneia. Dacă cineva nu a cunoscut aceasta este probabil din cauza necunoașterii regulamentului.
Cat despre viziunea mea literara... este a mea, si nici n-am apucat macar sansa sa o expun pe aici ca sa putem discuta. Problema nu e ca eu am alta viziune literara decat tine (dreptul la alteritate mi se pare crucial pentru o efervescenta artistica sanatoasa), ci ca tu nu admiti alteritatea; iti doresti ca toti sa fie dupa chipul si asemanarea ta, iar cine nu e asa, e declarat 'rebut", "deseu" de productie, numa' bun sa il arunci la cosul de gunoi (CST/excomunicare de pe Hermeneia), si astfel sa iti linistesti constiinta ("eu mereu am dreptate!..."). "Așa, principial vorbind tu ai (în umila mea părere) probleme mari cu conviețiurea într-un spațiu civilizat". Un spatiu in care textele dispar fara explicatie, unde cricita/ polemica/ alteritatea poeticii (cand zic poetica nu ma refer la poezie, virgile, fii pe faza, nu dormi!) -asta numesti tu "un spatiu civilizat"????.... Realizezi prapastia de ridicol in care te afli?... "Ai depășit de mult bordura bunului simț". Doar pentru ca am protestat impotriva abuzurilor tale?... Sa ma scuzi daca nu esti obisnuit sa fii criticat de "musafiri" chiar aici in 'casa" ta, cum ai numit Hermeneia. Intelege te rog ca nu am de improscat Hermeneia, care zic eu ca se descurca ff bine cu/fara mine, si ca s-ar descurca si mai bine fara abuzurile si fundamentalismele tale. Este un site rezonabil, care are o grafica frumoasa (amanuntul decident pentru mine sa ma inscriu aici) si poeti talentati. As vrea sa zic "scriitori" talentati, dar in afara de poezie, situl e cam saracut in alte exprimari literare (ex: eseu, proza, dezbateri culturale s.a). Poate acei oameni care acum ti-ar fi onorat situl cu efervescenta lor culturala sunt astazi in alta parte...unde nu-i goneste nimeni cu bata in numele unui 'Regulament" ridicol aplicat oricum partinitor si abuziv. Cateodata mi se face dor de interbelici...Alta lume, alte maniere: dupa o polemica sangeroasa in parlament ori la un cenaclu, acei oameni puteau sa iasa degajati la o cafea impreuna, fara patimi marunte si ranchiuni de mahala. Nu incerca sa imi dai lectii de civilizatie ori de principialitate, Virgile. Chiar nu e cazul.
Dorine e chiar foarte bine scris textul acesta... e viu fratioare si misca, nu este doar o relatare si nici macar o colectie de fantasmo-amintiri... e viata in curgerea ei uneori lina, alteori impiedicata... nu am sa iti reprosez micile imperfectiuni formale ci am sa strig in gura mare ca-mi place. Faine mereu aceste intelegeri de sine in/din partea somnoroasa/feminina a noptilor.
D-le Virgil, ...Legat de "a așeza", nu cred că trebuie să mai așteptați observații în afară de cea a dex-ului. Mi-amintesc că imperativul, pers. a 2, e "așază". ...Sincer, și mie îmi sună dezmățat, cumva,în forma aia, dar...
margas, evident că atunci cînd vrei să vezi ceva ajungi să vezi numai ceea ce vrei. cam așa se petrece și cu tine. ceea ce însă tu nu vrei să vezi este că eu am comentat textul deși eram convins, așa cum spuneam, că se va ajunge aici. tu însă preferi să „filtrezi” numai ceea ce convine judecăților tale. te asigur însă că mi-ar face plăcere să nu vorbesc decît despre texte și nu despre oamenii dacă persoane ca snowdon king și ca tine ar binevoi să se abțină de la asta. dar, ca de obicei, cel care strigă „hoțul!” știe el de ce o face.
iar în comentariile mele nu există atacuri la persoană. faptul că semnalez înfumurarea cuiva sau atitudinile grobiene sau ridicole nu sînt atacuri. atacuri sînt repetatetele tale observații cu privire la origine, profesia sau masculinitatea unui autor, etc. adică lucruri care nu au nici în clin nici în mînecă cu situația respectivă. ci sînt aduse de tine în arenă doar pentru a jigni și intimida. ceva ce eu niciodată nu am făcut. iar dacă am menționat vreodată țara în care locuiește cineva (pentru că asta mi-am permis să fac de cîteva ori) a fost doar pentru a sublinia faptul că mă aștept la un comportament superior de la acea persoană. și asta este ceea ce continui să fac cu privire la oricine. tocmai de aceea manifestări precum ale tale și ale lui snowdon king nu fac decît să mă dezamăgească. dar este dreptul meu să fiu dezamăgit, nu?
da, e frumos acest text, parca te-a mai parasit un pic starea apasatoare pe care am gasit-o des in poemele tale. imi place ca este un intreg din care nu stii excat ce si cum sa iei sa pui mana, dar ramane o senzatie care poate fi placuta sau usor melancolica. frumos si penita.
p. s. eu as lasa simplu titlul, / diary/
Textul nu are căldură, versul este fad, exagerat de tehnic lucrat, duce spre eseu, transmite doar informaţie, este în exclusivitate generator de general. Este în dauna actului artistic. Puţine sunt construcţiile poetice.
"cu nepotolita lor speranță" - atât la nivel poetic
"iar nu vor mai poposi dimineaţa" - "a poposi" este disonant aici.
Ai texte mult mai sensibile, dar te citesc.
Adriana, Și dumneata ai dreptate. Pentru că orice text – și mai ales cele fundamentale (mă refer la cele filosofice) și nu la cele religioase (aici lucrurile sunt mult mai încurcate sau mult mai simple: «crezi și vei înțelege» cum frumos spune Sf. Augustin, sau degeaba le mai citești dacă vrei să le înțelegi «conceptual» făcȃnd abstracție de credință) poate fi receptat în mod diferit. Și poate fi astfel receptat pentru că atunci cȃnd se ajunge la un paradox (din punctul de vedere al logicii aristotelice) autorul a avut suficientă intuiție să-l «simtă» și, mai departe a mers pe sugestie denotativă. Din acest punct de vedere, orice operă filosofică fundamentală, inclusiv cea a lui Aristotel, va dăinui (nu se știe cȃt, probabil pȃnă își va epuiza polisemantismul intrinsec) fiind, de fapt, «operă deschisă» în sensul lui Umberto Eco. Cu gȃndurile cele mai bune, G.M.
nu prea înţeleg relaţia dintre titlu şi text. nu se mulează. textul pluteşte prin el însuşi, ok, şi e bine condus. mie-mi plac si primele două strofe. ce nu-mi place este că ieşi la suprafaţă foarte rar. ar trebui o macara aici :)
Silviu, nu e vorba de mine, ci de cei care premiază literatura de proastă calitate. E un cerc vicios, cei premiaţi se cred poeţi şi scriu în continuare la fel de prost.
Virgil, mă simt bine în spațiul poeziei de inspirație populară, chair dacă rigoarea metricii scurte presupune foarte mare atenție din cauza cuvântului sau sintagmelor scurte care devin vers. Penița mă onorează!
Ideile sunt foarte uzitate: moarte, mireasa, dor, sudoare de gheata, suflet, vesnicie, mormant, cruci, iubirea din perspectiva mortii... faptul ca textul are tenta macabra nu salveaza lipsa de originalitate, ritmul ratat, combinatiile foarte facile si nejustificate... Eu cred ca ar trebui fie sa comasezi ideile, sa concentrezi substanta textului. Adica sa faci doua strofe dar cu adevarat bune, cu idee, continut ok decat zece de genul asta. Alta chestie... ai putea renunta la prozodie si sa scrii in vers alb, poate o sa te prinda... Se vede clar ca mai e de lucru pe text, pe idee, pe stil. Nu pari sa ai un stil conturat foarte bine. ialin
tin general, titlurile tale sunt acceptabile, insa textele par a fi scrise de o persoana care nu este bărbată. nu cred ca ai curaj sa spui ce simti tu. decat o tentativa de spovedanie mai bine vandut demonilor
M-a bucurat acest poem fiindcă prezintă un hristos omniprezent şi, mai mult de atât, un hristos ce locuieşte în om (purtătorul de Hristos). Şi eu l-am întâlnit într-o zi în parc...mânca nişte firimituri dintr-o batistă. M-a privit. L-am recunoscut.
În poemul tău e un hristos căruia îi pasă de noi, care ştie de orice fir de păr, când cade sau albeşte. Şi ce e mai minunat, e invitaţia aceea la a sta de vorbă, de a fi disponilbil să asculte ca un adevărat prieten. Îmi aminteşte de ,,voi intra la el şi voi cina cu el". Ce e mai minunat ca starea de la cină? Ai surprins esenţialul creştinismului, al religiei iubirii, într-un context în care aproape totul e instituţionalizat şi rece. Aici e multă căldură în hristosul acela de la mall.
Eu una știu: orice detaliu din poezia ta, Adrian, e gândit, simțit, asumat. Nu-mi rămâne decât să recitesc, iar acolo unde aș cârcoti să mai zăbovesc un pic pentru a descoperi noi valențe.
Remarc versul „durerea e un tigru vişiniu care îmi toarce în braţe”, dar și tot ce îi urmează acestuia, în special „pâinea crescândă”, mai ales că în versurile anterioare ai amintit de vreo două ori de firimituri.
Ai creat imagini ample si clare fara prea mult efort. Un sentiment de tristete strabate intregul text si multumita tie, mi-a patruns prin toti porii. Remarc: "mă așez în genunchi și mă rog. pentru ligamente puternice și haine groase. pentru liniște. las în urmă duhoarea parcului zoologic și a episcopiei oamenii scîlciați ca niște șoșoni uzați cuiburile de rigips ale emigranților. plouă cu pene și solzi cu gheare de pui orașul acesta e mai împuțit decît orice moarte." Consider ca este deranjanta fonic si putea fi evitata constructia "care vine semeț ca un om care știe ce vrea". Cu prietenie, LM
cândva a existat și pentru mine o rută 86...idem... din toate secvențele prezentate, axa majoră de echilibru cred că o deține finalul, ca într-un poligon aproape mistic (suvu-urile sunt Sport Utility Vehicle?) al evenimentelor. remarcabil: "pe undeva există un dumnezeu cu intermitențe" "trag perdeaua vremea e la fel trupul meu e la fel ca ziua de ieri de alaltăieri ca mîncarea sleită" o litanie modernă a neputinței crescută până la paroxism într-o interpretare originală.
Excelent textul. Foarte bine scris, are idee, are cursivitate, are și typos, dar le rezolvi tu. Mi-a zis și mie un bărbat adevărat la fel, numai că nu am pus crucea în nici o basculantă adevărată ci într-una de jucărie / a mea era roșie / am pus capul păpușii de porțelan și o căram așa prin casă de mi-a zis tata unde duci tu capul păpușii îl plimbi așa de colo colo prin cameră de parcă l-ai plimba prin viață și cred că de acolo mi se trag mie paralele și paralelele, de la sfoara aceea paralelă cu linia orizontului cu care duceam după mine capul deșurubat al unei păpuși de porțelan pe care de fapt nu am avut-o niciodată ci mi-au dat-o pentru câteva clipe să o țin în brațe ca pe primul meu nenăscut, într-o fotografie cu zimți și lipsită de importanță.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
vreau doar să ofer un scurt răspuns cu privire la ștergerea conturilor. Despre celelalte lucruri voi răspunde pe parcurs. Regulamentul stipulează: 14. De comun acord cu conducerea Hermeneia un membru poate obține retragerea contului. Acest lucru nu presupune dispariția profilului sau textelor membrului respectiv ci doar închiderea contului pentru o perioadă determinată sau nedeterminată de timp. Astfel că la cererea expresă a membrilor care au vrut să se retragă am șters întotdeauna conturile precum și textele lor. Nu am lăsat acest lucru la dispoziția fiecăruia în mod automat (deși luate pe rînd fiecare text poate fi șters de către autorul lui) tocmai pentru că am avut cazuri cînd oamenii au revenit și ne-au rugat să le regăsim și reabilităm textele. Nu a fost întotdeauna o muncă simplă și de aceea am ales ca ștergerea definitivă să se facă doar la cerere și după ce autorii confirmă că și le-au salvat. Astfel că întotdeauna a existat și va exista posibilitatea ștergerii integrale a contului pe Hermeneia. Dacă cineva nu a cunoscut aceasta este probabil din cauza necunoașterii regulamentului.
pentru textul : hermeneia 2.0 deam scris destul de mult, dar am si o explicatie: de cand nu mai scriu texte propriu-zise scriu comentarii cat un text intreg :)
pentru textul : iubirea la podu iloaiei deCat despre viziunea mea literara... este a mea, si nici n-am apucat macar sansa sa o expun pe aici ca sa putem discuta. Problema nu e ca eu am alta viziune literara decat tine (dreptul la alteritate mi se pare crucial pentru o efervescenta artistica sanatoasa), ci ca tu nu admiti alteritatea; iti doresti ca toti sa fie dupa chipul si asemanarea ta, iar cine nu e asa, e declarat 'rebut", "deseu" de productie, numa' bun sa il arunci la cosul de gunoi (CST/excomunicare de pe Hermeneia), si astfel sa iti linistesti constiinta ("eu mereu am dreptate!..."). "Așa, principial vorbind tu ai (în umila mea părere) probleme mari cu conviețiurea într-un spațiu civilizat". Un spatiu in care textele dispar fara explicatie, unde cricita/ polemica/ alteritatea poeticii (cand zic poetica nu ma refer la poezie, virgile, fii pe faza, nu dormi!) -asta numesti tu "un spatiu civilizat"????.... Realizezi prapastia de ridicol in care te afli?... "Ai depășit de mult bordura bunului simț". Doar pentru ca am protestat impotriva abuzurilor tale?... Sa ma scuzi daca nu esti obisnuit sa fii criticat de "musafiri" chiar aici in 'casa" ta, cum ai numit Hermeneia. Intelege te rog ca nu am de improscat Hermeneia, care zic eu ca se descurca ff bine cu/fara mine, si ca s-ar descurca si mai bine fara abuzurile si fundamentalismele tale. Este un site rezonabil, care are o grafica frumoasa (amanuntul decident pentru mine sa ma inscriu aici) si poeti talentati. As vrea sa zic "scriitori" talentati, dar in afara de poezie, situl e cam saracut in alte exprimari literare (ex: eseu, proza, dezbateri culturale s.a). Poate acei oameni care acum ti-ar fi onorat situl cu efervescenta lor culturala sunt astazi in alta parte...unde nu-i goneste nimeni cu bata in numele unui 'Regulament" ridicol aplicat oricum partinitor si abuziv. Cateodata mi se face dor de interbelici...Alta lume, alte maniere: dupa o polemica sangeroasa in parlament ori la un cenaclu, acei oameni puteau sa iasa degajati la o cafea impreuna, fara patimi marunte si ranchiuni de mahala. Nu incerca sa imi dai lectii de civilizatie ori de principialitate, Virgile. Chiar nu e cazul.
pentru textul : nimic artificial deDorine e chiar foarte bine scris textul acesta... e viu fratioare si misca, nu este doar o relatare si nici macar o colectie de fantasmo-amintiri... e viata in curgerea ei uneori lina, alteori impiedicata... nu am sa iti reprosez micile imperfectiuni formale ci am sa strig in gura mare ca-mi place. Faine mereu aceste intelegeri de sine in/din partea somnoroasa/feminina a noptilor.
pentru textul : dorina deD-le Virgil, ...Legat de "a așeza", nu cred că trebuie să mai așteptați observații în afară de cea a dex-ului. Mi-amintesc că imperativul, pers. a 2, e "așază". ...Sincer, și mie îmi sună dezmățat, cumva,în forma aia, dar...
pentru textul : tăcerea hienei demargas, evident că atunci cînd vrei să vezi ceva ajungi să vezi numai ceea ce vrei. cam așa se petrece și cu tine. ceea ce însă tu nu vrei să vezi este că eu am comentat textul deși eram convins, așa cum spuneam, că se va ajunge aici. tu însă preferi să „filtrezi” numai ceea ce convine judecăților tale. te asigur însă că mi-ar face plăcere să nu vorbesc decît despre texte și nu despre oamenii dacă persoane ca snowdon king și ca tine ar binevoi să se abțină de la asta. dar, ca de obicei, cel care strigă „hoțul!” știe el de ce o face.
pentru textul : Poemul fără de sfârşit deiar în comentariile mele nu există atacuri la persoană. faptul că semnalez înfumurarea cuiva sau atitudinile grobiene sau ridicole nu sînt atacuri. atacuri sînt repetatetele tale observații cu privire la origine, profesia sau masculinitatea unui autor, etc. adică lucruri care nu au nici în clin nici în mînecă cu situația respectivă. ci sînt aduse de tine în arenă doar pentru a jigni și intimida. ceva ce eu niciodată nu am făcut. iar dacă am menționat vreodată țara în care locuiește cineva (pentru că asta mi-am permis să fac de cîteva ori) a fost doar pentru a sublinia faptul că mă aștept la un comportament superior de la acea persoană. și asta este ceea ce continui să fac cu privire la oricine. tocmai de aceea manifestări precum ale tale și ale lui snowdon king nu fac decît să mă dezamăgească. dar este dreptul meu să fiu dezamăgit, nu?
da, este un micropoem, concentrat pe langa care nu poti trece indiferent...felicitari Marius...
pentru textul : Descumpănire deVlad: aşişderea, cu speranţa ca, la trecutele afişe, să pui trecutul tva! :))
pentru textul : îngeri sub cărămizi deda, e frumos acest text, parca te-a mai parasit un pic starea apasatoare pe care am gasit-o des in poemele tale. imi place ca este un intreg din care nu stii excat ce si cum sa iei sa pui mana, dar ramane o senzatie care poate fi placuta sau usor melancolica. frumos si penita.
pentru textul : carnețelul albastru pe care scrie Diary dep. s. eu as lasa simplu titlul, / diary/
Textul nu are căldură, versul este fad, exagerat de tehnic lucrat, duce spre eseu, transmite doar informaţie, este în exclusivitate generator de general. Este în dauna actului artistic. Puţine sunt construcţiile poetice.
pentru textul : dimineață fără anotimp cu domnișoara p. de"cu nepotolita lor speranță" - atât la nivel poetic
"iar nu vor mai poposi dimineaţa" - "a poposi" este disonant aici.
Ai texte mult mai sensibile, dar te citesc.
Adriana, Și dumneata ai dreptate. Pentru că orice text – și mai ales cele fundamentale (mă refer la cele filosofice) și nu la cele religioase (aici lucrurile sunt mult mai încurcate sau mult mai simple: «crezi și vei înțelege» cum frumos spune Sf. Augustin, sau degeaba le mai citești dacă vrei să le înțelegi «conceptual» făcȃnd abstracție de credință) poate fi receptat în mod diferit. Și poate fi astfel receptat pentru că atunci cȃnd se ajunge la un paradox (din punctul de vedere al logicii aristotelice) autorul a avut suficientă intuiție să-l «simtă» și, mai departe a mers pe sugestie denotativă. Din acest punct de vedere, orice operă filosofică fundamentală, inclusiv cea a lui Aristotel, va dăinui (nu se știe cȃt, probabil pȃnă își va epuiza polisemantismul intrinsec) fiind, de fapt, «operă deschisă» în sensul lui Umberto Eco. Cu gȃndurile cele mai bune, G.M.
pentru textul : Gânduri denu prea înţeleg relaţia dintre titlu şi text. nu se mulează. textul pluteşte prin el însuşi, ok, şi e bine condus. mie-mi plac si primele două strofe. ce nu-mi place este că ieşi la suprafaţă foarte rar. ar trebui o macara aici :)
pentru textul : ranfluare deSilviu, nu e vorba de mine, ci de cei care premiază literatura de proastă calitate. E un cerc vicios, cei premiaţi se cred poeţi şi scriu în continuare la fel de prost.
pentru textul : Ce se întâmplă cu poezia? dehuh? ai gresit butoanele sau a derapat Dacia?
pentru textul : plouă cu dragoste deFelicitări, Laurenţiu! Mă bucur pentru reuşita aceasta. Sunt sigur că succesul la critică nu va întârzia.
pentru textul : Concursul de Debut Literar UniCredit 2011 deerr: Corijabilă
pentru textul : Bacoviană deOttilia, mulțumesc de opinie!
Cristian, fii pe fază că îți dau Add
pentru textul : balada ploilor pierdute 2 deVirgil, mă simt bine în spațiul poeziei de inspirație populară, chair dacă rigoarea metricii scurte presupune foarte mare atenție din cauza cuvântului sau sintagmelor scurte care devin vers. Penița mă onorează!
pentru textul : ne lut defoarte reusit experimentul tau.
si intr-adevar. de acord cu yester care spune ca prima parte a poemului e cea mai reusita.
finalul in schimb... e si dulce.. si seamana cu morala de la sfarsitul povestirilor pentru cei mici.
l-as schimba. e prea fain intregul poem.
pentru textul : Ambidextru deIdeile sunt foarte uzitate: moarte, mireasa, dor, sudoare de gheata, suflet, vesnicie, mormant, cruci, iubirea din perspectiva mortii... faptul ca textul are tenta macabra nu salveaza lipsa de originalitate, ritmul ratat, combinatiile foarte facile si nejustificate... Eu cred ca ar trebui fie sa comasezi ideile, sa concentrezi substanta textului. Adica sa faci doua strofe dar cu adevarat bune, cu idee, continut ok decat zece de genul asta. Alta chestie... ai putea renunta la prozodie si sa scrii in vers alb, poate o sa te prinda... Se vede clar ca mai e de lucru pe text, pe idee, pe stil. Nu pari sa ai un stil conturat foarte bine. ialin
pentru textul : „Fără nume” des-a facut! paradoxal, contrar la ce s-a banuit la un mom dat, eu chiar nu il am... pe ale mele le stii poate [email protected] sau [email protected]
pentru textul : clown deFelicitari Marlena, iti doresc sa te bucuri de acest eveniment. Am admirat si eu mereu aceasta lirica a desertului la Marlena Braester.
pentru textul : Apariție editorială detin general, titlurile tale sunt acceptabile, insa textele par a fi scrise de o persoana care nu este bărbată. nu cred ca ai curaj sa spui ce simti tu. decat o tentativa de spovedanie mai bine vandut demonilor
pentru textul : Nu plânge Moira demultumesc de trecere, promit sa raspund mai pe larg cand voi avea ceva mai mult timp.
pentru textul : Când totul începe să tacă exact așa cum se vede deM-a bucurat acest poem fiindcă prezintă un hristos omniprezent şi, mai mult de atât, un hristos ce locuieşte în om (purtătorul de Hristos). Şi eu l-am întâlnit într-o zi în parc...mânca nişte firimituri dintr-o batistă. M-a privit. L-am recunoscut.
pentru textul : l-am întîlnit pe hristos în mall într-o zi deÎn poemul tău e un hristos căruia îi pasă de noi, care ştie de orice fir de păr, când cade sau albeşte. Şi ce e mai minunat, e invitaţia aceea la a sta de vorbă, de a fi disponilbil să asculte ca un adevărat prieten. Îmi aminteşte de ,,voi intra la el şi voi cina cu el". Ce e mai minunat ca starea de la cină? Ai surprins esenţialul creştinismului, al religiei iubirii, într-un context în care aproape totul e instituţionalizat şi rece. Aici e multă căldură în hristosul acela de la mall.
Eu una știu: orice detaliu din poezia ta, Adrian, e gândit, simțit, asumat. Nu-mi rămâne decât să recitesc, iar acolo unde aș cârcoti să mai zăbovesc un pic pentru a descoperi noi valențe.
pentru textul : Scrisoare deRemarc versul „durerea e un tigru vişiniu care îmi toarce în braţe”, dar și tot ce îi urmează acestuia, în special „pâinea crescândă”, mai ales că în versurile anterioare ai amintit de vreo două ori de firimituri.
Ai creat imagini ample si clare fara prea mult efort. Un sentiment de tristete strabate intregul text si multumita tie, mi-a patruns prin toti porii. Remarc: "mă așez în genunchi și mă rog. pentru ligamente puternice și haine groase. pentru liniște. las în urmă duhoarea parcului zoologic și a episcopiei oamenii scîlciați ca niște șoșoni uzați cuiburile de rigips ale emigranților. plouă cu pene și solzi cu gheare de pui orașul acesta e mai împuțit decît orice moarte." Consider ca este deranjanta fonic si putea fi evitata constructia "care vine semeț ca un om care știe ce vrea". Cu prietenie, LM
pentru textul : drumul pierdut decândva a existat și pentru mine o rută 86...idem... din toate secvențele prezentate, axa majoră de echilibru cred că o deține finalul, ca într-un poligon aproape mistic (suvu-urile sunt Sport Utility Vehicle?) al evenimentelor. remarcabil: "pe undeva există un dumnezeu cu intermitențe" "trag perdeaua vremea e la fel trupul meu e la fel ca ziua de ieri de alaltăieri ca mîncarea sleită" o litanie modernă a neputinței crescută până la paroxism într-o interpretare originală.
pentru textul : ruta 86 deîmi pare rău Aranca, însă tocmai asta e esența poeziei mele: nimic nu are un sens bine-definit în acest caz, totul pare haotic și de nedeslușit.
pentru textul : disoluție deExcelent textul. Foarte bine scris, are idee, are cursivitate, are și typos, dar le rezolvi tu. Mi-a zis și mie un bărbat adevărat la fel, numai că nu am pus crucea în nici o basculantă adevărată ci într-una de jucărie / a mea era roșie / am pus capul păpușii de porțelan și o căram așa prin casă de mi-a zis tata unde duci tu capul păpușii îl plimbi așa de colo colo prin cameră de parcă l-ai plimba prin viață și cred că de acolo mi se trag mie paralele și paralelele, de la sfoara aceea paralelă cu linia orizontului cu care duceam după mine capul deșurubat al unei păpuși de porțelan pe care de fapt nu am avut-o niciodată ci mi-au dat-o pentru câteva clipe să o țin în brațe ca pe primul meu nenăscut, într-o fotografie cu zimți și lipsită de importanță.
pentru textul : paraleli barbat/femeie la propunerea lui virgil dePagini