"de ce fură oamenii ce nu este al lor?" Un text de actualitate.
Am rezonat în special cu ultimele 4 versuri din s.1 şi cu s.2.
Însceputul l-aş fi văzut parcă altfel, puţin mai subtil.
în prima strofă găsesc o idee pe care am mai întâlnit-o, dar face bine ca introducere felul cum ai formulat-o, fiindcă degajă multă detaşare şi libertate, puncte necesare pistei de pornire.
îmi place cum ajuţi textul să ia o formă uşor digerabilă, cum faci tu să rămână numai esenţa, cum nu zici direct, dar formulezi în aşa fel încât să fie clar şi să nu fie obositor, nişte subtilităţi necesare. un text plăcut.
Sa inteleg ca urmeaza intreaga telenovela? Ca daca da si ai nevoie iti pot scrie si eu vreo 2-3000 de episoade... ieftin, le fac pe 50 de dolari cca 3000-3500 de semne bucata, ce zici? Batem tanar si nelinistit, you can count on it... Andu P.S. Asa-i, acus trec 20 de ani de la revolutie dar pe mine stii ce dispera? Ca uite, in cazul meu au trecut 46 de ani de cand m-am nascut, in cazul tau nici nu vreau sa ma mai gandesc cati iar de altii nici nu mai pomenesc... Asta ma ingrozeste cel mai tare.
in forma actuala, avem de-a face cu un micropoem. daca te joci putin si schimbi ordinea versurilor ar iesi un haiku modern care ar respecta numarul silabelor 5-7-5, nu si alte rigori ale poeziei japoneze.
melancolia
ne descopera moartea-
totul e pustiu.
e doar o parere. dupa cum, tot o parere, e si renuntarea la „e” in primul vers, daca vrei sa pastrezi forma ta. ar fi mai armonios asa, pare-mi-se.
Apreciez modul in care apare ironia ultimei replici in fiecare povestire, dar consider ca aceasta este sub nivelul celorlalte doua. Citesc in continuare ! Ialin
Profetule, sper că nu iți e cu supărare daca dau o replică un pic parodică poeziei de față, ăsta este doar un semn că mi-a plăcut, dar că momentan nu fac față să comit un comentariu critic cât de cât pertinent. Apreciez modul în care scrii, dovedește un stil matur și o bună stăpânire a discursului poetic. Noaptea cailor putere am așteptat noaptea în care văzând stele verzi și cu chei potrivite în buzunare și șapca pusă șmecher pe creștet să prind semnul cailor putere sau să mor de-a-n-picioare cu sufletu-n dinți și forță sălbatică-n ochi dar zadarnic nu-s hoț din născare
am citit și io, bătrânește, parcă pipăind textul pentru a da pagina, ieri și azi parcă punându-mi ochelarii să intre în mine mai ascuțit metaforele... și am descoperit un colaj fermecător, feminin dar cu forță din care cel mai mult îmi place acest grupaj:
mai întâi
marinarul acela din portul A
al cărui cântec făcea străzile curgătoare ca mierea
și bătrânul sprijinit de soclu
a cărui mirare
scotea miezul din fructe
ca si cum
ar fi scobit un fluier
iar corăbiile
ar fi pornit să plutească pe muzica aceea
cu pânzele lor verzi
printre ziduri
apoi G
și tutunul lui dulce de pipă
femeia ridicolă în colanți
ce-i ridică jumătatea stângă a fularului
la fiecare adiere de vânt
ea nu se mai uita
decât in vitrine
cum oamenii păreau să treacă
unii prin alții
aceeași piață din port
un animal pierdut
învățat să danseze
se urcă în copaci și roade
codițele florilor
ca și cum ar începe
o ninsoare de primăvară
drept pentru care îți mulțumesc Cristina! lectura a fost ca o mână întinsă spre un orizont senin înspre care nu trebuie să se grăbească nimeni pentru că poate veni el la tine. frumos poem!
l-am citit cu voce tare ca sa imi fie mai clar. parerea mea este ca e facut din mai multe bucati care chiar daca (foarte posibil) au fost compuse in aceeasi parcurgere, totusi sint perceptibile ca bucati distincte. stilul acesta confesivo-apodictic pare fortat (putin optzecistic) pe alocuri. s-ar putea sa gresesc cu optzecismul dar asa imi suna mie. de fapt daca ar fi sa ofer un sfat autorului i-as recomanda sa incerce sa fie putin mai "relaxat" in scriere. se tradeaza senzatia ca autorul "urmareste" sa spuna ceva in loc sa lase "poezia" sa curga si apoi sa o cizeleze. spun toate acestea pentru ca parerea mea este ca exista un anumit grad de talent si inefabil dar pare a fi prea "controlat" aproape artizanal. poate n-ar fi rau ca autorul sa citeasca textul cu voce tare si sa se detaseze de el, ca si cum nu ar fi al lui. si sa scoata fara mila ceea ce il deranjeaza. si sa vada ce ramine si cum arata si cum suna ceea ce ramine.
virgil, am priceput subtilitatea ironică a comentariului tău. răspuns: dacă e să mă apuc de ceva, o fac fără a recurge la sapiențe de împrumut. dacă vrei să fiu la fel de subtil ironic, va trebui să remarc imparțialitatea ta mult prea evidentă, pentru a te felicita din toată inima mea de prozator de ocazie!
Multumesc, Francisc, pentru cuvinte. Mă voi gândi. Cât despre univers, fără a încerca acuma să dau o explicație panteistică poeziei mele, eu chiar cred că e mai aproape de noi uneori față de modul nostru de a-l percepe și de a ne apropia de el. Poate chiar așa cum ai spus tu, în noi, dar, în mod sigur și real, și lângă noi. Acolo chiar nu aș schimba. Ultimele versuri le voi elimina.
"Am învăţat de Lenin şi apoi de dispariţia lui şi faptul că avusesem o rudă poreclită aşa nu mai era la fel de amuzant" - de unde sa stie cititorul ca "faptul ca avusesem o ruda poreclita asa" nu intra in sfera enumerarii, iar "nu mai era amuzant" nu este o concluziva?
"Am învăţat de Lenin, de disparitia lui, de faptul ca avusesem o ruda poreclita asa... Nu mai era amuzant". De unde sa stie cititorul ca nu trebuie sa citeasca asa, avand in vedere topica precara si punctuatia aproximativa? De aceea spuneam ca, in urma topicii proaste, interpretarile pot face ravagii.
Intersantă ideea (bine, nu neaparat nouă, dar are "ce"-ul acela care să prindă); realizarea lasă totuși de dorit. Prea descriptiv pentru un text atât de scurt. Amănuntele nesemnificative... caută să renunți la ele, mă așteptam la ceva mult mai condensat. (Începutul este cu desăvârșire slab: "La capătul orașului cineva mîngîie brațul unui fotoliu. Gura lui vorbește, ochii lui urmăresc un lucru prin cameră, mîna lui mîngîie țesătura aspră". Nu mi-ai spus nimic despre peter, de fapt.) Interesantă ideea cu "peter", în condițiile în care în restul textului folosești totuși majuscule. Ca idee, eu aș fi accentuat poate scriind peste tot "Umbrela" cu majusculă. Mai multă atenție, de asemenea, la tehnoredactare. Una peste alta, pe mine m-ai făcut curioasă.
iata ca "amfetamina" aceasta reuseste sa-si duca misiunea pina la capat si sa fie o revelatie. deosebit finalul: "spune-mi tu ce e mai bine să fiu rădăcina unui copac seva lui sau inelul după care ghicești cît am trăit pînă acum". un semn de trecere scrijelit pe o frunza.
Vrei tu musai Andule sa faci pe "cucuvaia" in migdal in loc sa pui mana pe sapun si pe stergar si sa speli de metafore trupurile poetilor pentru ca apoi sterse de orice influenta bacoviana sa se avante pe taramurile candva virgine ale hermenicii. Recunosc... am parasit temporar incinta dar dupa cum stii hermeneia rimeaza si cu aletheia si cu filofteia asa ca n-ai cum sa-i rezisti la nesfarsit.
Adriana, poemul acesta te învăluie şi te poartă pe aripi de mătase spre o lumină "în care cobori ca într-o fântână cu fluturi". am plutit puţin deasupra oraşului "unde moartea e doar numele tainic/dăruit unui alt anotimp".
Viorica, bine ai venit pe Hermeneia, fie în calitate de scriitor, fie în calitate de cititor.
pentru început, te rog să citești Regulamentul site-ului. ca peste tot, există și aici niște reguli privind modul de a publica și de a comenta textele.
ți-ar fi de folos.
de exemplu, îți spun de pe acum că pe Hermeneia se comentează textul publicat, nu sau raporturile dintre autori.:)
sau
niciun comentariu de aici nu ajunge la off-topic, așa că orice atac la persoană ne obligă să suspendăm contul celui care o face pentru o anumită perioadă sau, în cazuri grave, definitiv.
ne dorim ca aceaste reguli să fie înțeleasă și respectata cât mai mult posibil.
remarc un text reusit despre un subiect rar abordat (if ever). Se observa (in umila mea parere) un talent evident chiar daca uneori poate prea bine controlat de o cumpatare a exprimarii. Sau poate m-am prea obisnuit eu sa tot citesc "bombasticisme". E placut, in orice caz, sa nu traiesti cu teama ca la primul colt te va izbi o metafora prost aleasa. Si asa este cazul, se pare, cu Trinity.
parerea mea e ca textul e slab si siropos dar tot parerea mea este ca, citind printre rinduri, cred ca autorul are posibilitatea sa scrie mai bine dar in primul rind trebuie sa se scuture de chestiile dulcege si sa sa fie mai exigent cu ce scrie
s-o lasam balta. era de ajuns un singur raspuns, din partea autoarei articolului. e la info si ceream informatii suplimentare. inutila interventia voastra, sancho, emiemi, francisc. inteleg, ca buni crestini, cuviinciosi purtatori ai moralei, nu v-ati putut abtine (si ati incalcat regulamentul!). pe viitor, interveniti pe text, si nu atacati pe cel ce lasa comentariul. asa ar fi civilizat. punct
cei „loviti fara mila”, sunt cei care trec prin toate incercarile iadului inainte de a ajunge la ei insisi, inainte de a ajunge la adevar... deci ei sunt de fapt cei puternici, nu? iar cei puternici, sunt in maretia lor precum o piramida, inutil de grandioasa, dar tot un mormant... in alta ordine insa, „ruga” aceasta, poate acoperi glasul tacerii ce acopera cu nisip si pietre... imi place cum scrii, te citesc si invat:)
Katya, intai vreau sa-ti spun ca pozele mi se par prea mici.. eu unul nu reusesc sa vad mare lucru nici cu ochelarii pe nas si tu stii ca mie imi plac picturile tale. Poemele postate aici au o muzicalitate aparte, in fapt o caracteristica a scrierilor tale. Mai greu ajunge pana la mine acest gen de lirica tipic feminina (desi am fost acuzat, pe nedrept, desigur, ca as fi un feminist de catre insusi cel mai "sexist" autor de pe Hermeneia :-) eu fiind de felul meu un mitocan, insa asta nu inseamna ca nu ii apreciez intensitatea si ambituul de cinci octave pe care, chiar daca nu le intelegi pana la urma tot ramai cu gura cascata ca sa nu-ti tiuie urechile. Ma mira insa numarul relativ mare de afisari ale acestui text (pe Hermeneia desigur) vis-a-vis de comentariile atat de putin numeroase... si ma gandesc de ce oare? Dar mai citim, mai vedem, asa-i? Andu
"faptul că stau așteptîndu-te precum un sfinx uitat pe-o noptieră
mi se pare o stranie aberație în țesătura lucrurilor
la fel de frumoasă poate ca și un ciot noduros pe
trunchiul unui cais bătrîn pe care îl pipăiam curios"
asta e tot ce mi-a placut din text. ultima parte mi s-a-ncurcat intre buze, era sa raman inclestat, nu alta. penita e la misto, parerea mea.
...îmi pică bine poemul tău cuminte și frumos, unde nimic factice nu își află rostul. versurile au înclinarea pe care o ai tu când le scrii, ca un lan de grâu însetat de întinderea pe care o bănuiește sub bătaia vântului. mi-a plăcut faptul că nimic și nimeni nu tulbură gingășia pe care ai vrut să o pui în versurile ce urmează. of, pe mine nu mă cheamă iuli:)! eu locuiesc pe o stradă desenată ar trebui să-i mai pun doar un nume nici n-a fost de fapt foarte greu am terminat-o destul de repede acolo e foarte frumos și mai ales multă liniște n-am uitat nici de terasa pentru el am pus ghivece cu gardenii și m-am îmbătat deja de miros bineînțeles că am utilizat o gamă largă de culori și aici nu prea știu cât o să mai stau și nici unde ar trebui să mă duc iuli desena mereu case cu garduri și pomi de aceea mă-ntorc acolo mereu fără să fi lăsat vreun semn
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
"de ce fură oamenii ce nu este al lor?" Un text de actualitate.
Am rezonat în special cu ultimele 4 versuri din s.1 şi cu s.2.
Însceputul l-aş fi văzut parcă altfel, puţin mai subtil.
Am citit,
pentru textul : nepăsarea deBot Eugen
în prima strofă găsesc o idee pe care am mai întâlnit-o, dar face bine ca introducere felul cum ai formulat-o, fiindcă degajă multă detaşare şi libertate, puncte necesare pistei de pornire.
pentru textul : nu-i spune pe nume deîmi place cum ajuţi textul să ia o formă uşor digerabilă, cum faci tu să rămână numai esenţa, cum nu zici direct, dar formulezi în aşa fel încât să fie clar şi să nu fie obositor, nişte subtilităţi necesare. un text plăcut.
Sa inteleg ca urmeaza intreaga telenovela? Ca daca da si ai nevoie iti pot scrie si eu vreo 2-3000 de episoade... ieftin, le fac pe 50 de dolari cca 3000-3500 de semne bucata, ce zici? Batem tanar si nelinistit, you can count on it... Andu P.S. Asa-i, acus trec 20 de ani de la revolutie dar pe mine stii ce dispera? Ca uite, in cazul meu au trecut 46 de ani de cand m-am nascut, in cazul tau nici nu vreau sa ma mai gandesc cati iar de altii nici nu mai pomenesc... Asta ma ingrozeste cel mai tare.
pentru textul : după douăzeci de ani (I) dein forma actuala, avem de-a face cu un micropoem. daca te joci putin si schimbi ordinea versurilor ar iesi un haiku modern care ar respecta numarul silabelor 5-7-5, nu si alte rigori ale poeziei japoneze.
melancolia
ne descopera moartea-
totul e pustiu.
e doar o parere. dupa cum, tot o parere, e si renuntarea la „e” in primul vers, daca vrei sa pastrezi forma ta. ar fi mai armonios asa, pare-mi-se.
totul pustiu -
pentru textul : toamnă 3 demelancolia
ne descoperă moartea.
Apreciez modul in care apare ironia ultimei replici in fiecare povestire, dar consider ca aceasta este sub nivelul celorlalte doua. Citesc in continuare ! Ialin
pentru textul : Povești pseudo-Zen (3) deProfetule, sper că nu iți e cu supărare daca dau o replică un pic parodică poeziei de față, ăsta este doar un semn că mi-a plăcut, dar că momentan nu fac față să comit un comentariu critic cât de cât pertinent. Apreciez modul în care scrii, dovedește un stil matur și o bună stăpânire a discursului poetic. Noaptea cailor putere am așteptat noaptea în care văzând stele verzi și cu chei potrivite în buzunare și șapca pusă șmecher pe creștet să prind semnul cailor putere sau să mor de-a-n-picioare cu sufletu-n dinți și forță sălbatică-n ochi dar zadarnic nu-s hoț din născare
pentru textul : noaptea cailor de fier deam citit și io, bătrânește, parcă pipăind textul pentru a da pagina, ieri și azi parcă punându-mi ochelarii să intre în mine mai ascuțit metaforele... și am descoperit un colaj fermecător, feminin dar cu forță din care cel mai mult îmi place acest grupaj:
mai întâi
marinarul acela din portul A
al cărui cântec făcea străzile curgătoare ca mierea
și bătrânul sprijinit de soclu
a cărui mirare
scotea miezul din fructe
ca si cum
ar fi scobit un fluier
iar corăbiile
ar fi pornit să plutească pe muzica aceea
cu pânzele lor verzi
printre ziduri
apoi G
și tutunul lui dulce de pipă
femeia ridicolă în colanți
ce-i ridică jumătatea stângă a fularului
la fiecare adiere de vânt
ea nu se mai uita
decât in vitrine
cum oamenii păreau să treacă
unii prin alții
aceeași piață din port
un animal pierdut
învățat să danseze
se urcă în copaci și roade
codițele florilor
ca și cum ar începe
o ninsoare de primăvară
drept pentru care îți mulțumesc Cristina! lectura a fost ca o mână întinsă spre un orizont senin înspre care nu trebuie să se grăbească nimeni pentru că poate veni el la tine. frumos poem!
pentru textul : Femeile se prind de pământ deAha. Interesant. Am reținut.
pentru textul : dorina demultumesc frumos pt semn, ma bucura aprecierea ta.
mult succes si inspiratie
pentru textul : Poeme Djamal şi Evu deAm fost contactat de cenaclul RefleXos. Te rog caută-mă pentru detalii la adresa de mail din profil.
Se pare că adresa ta nu e validă.
Toate cele bune!
pentru textul : Premiile "RefleXos" del-am citit cu voce tare ca sa imi fie mai clar. parerea mea este ca e facut din mai multe bucati care chiar daca (foarte posibil) au fost compuse in aceeasi parcurgere, totusi sint perceptibile ca bucati distincte. stilul acesta confesivo-apodictic pare fortat (putin optzecistic) pe alocuri. s-ar putea sa gresesc cu optzecismul dar asa imi suna mie. de fapt daca ar fi sa ofer un sfat autorului i-as recomanda sa incerce sa fie putin mai "relaxat" in scriere. se tradeaza senzatia ca autorul "urmareste" sa spuna ceva in loc sa lase "poezia" sa curga si apoi sa o cizeleze. spun toate acestea pentru ca parerea mea este ca exista un anumit grad de talent si inefabil dar pare a fi prea "controlat" aproape artizanal. poate n-ar fi rau ca autorul sa citeasca textul cu voce tare si sa se detaseze de el, ca si cum nu ar fi al lui. si sa scoata fara mila ceea ce il deranjeaza. si sa vada ce ramine si cum arata si cum suna ceea ce ramine.
pentru textul : întotdeauna toamna fu frumoasă... devirgil, am priceput subtilitatea ironică a comentariului tău. răspuns: dacă e să mă apuc de ceva, o fac fără a recurge la sapiențe de împrumut. dacă vrei să fiu la fel de subtil ironic, va trebui să remarc imparțialitatea ta mult prea evidentă, pentru a te felicita din toată inima mea de prozator de ocazie!
pentru textul : Cel mai, Cea mai descara va ramane, scara e poezia. cum s-o arunc?
pentru textul : ramura de foc a fericirii deMultumesc, Francisc, pentru cuvinte. Mă voi gândi. Cât despre univers, fără a încerca acuma să dau o explicație panteistică poeziei mele, eu chiar cred că e mai aproape de noi uneori față de modul nostru de a-l percepe și de a ne apropia de el. Poate chiar așa cum ai spus tu, în noi, dar, în mod sigur și real, și lângă noi. Acolo chiar nu aș schimba. Ultimele versuri le voi elimina.
pentru textul : cascade deda, e corect „să scormonești”.
pentru textul : Sonetul 129 de"Am învăţat de Lenin şi apoi de dispariţia lui şi faptul că avusesem o rudă poreclită aşa nu mai era la fel de amuzant" - de unde sa stie cititorul ca "faptul ca avusesem o ruda poreclita asa" nu intra in sfera enumerarii, iar "nu mai era amuzant" nu este o concluziva?
"Am învăţat de Lenin, de disparitia lui, de faptul ca avusesem o ruda poreclita asa... Nu mai era amuzant". De unde sa stie cititorul ca nu trebuie sa citeasca asa, avand in vedere topica precara si punctuatia aproximativa? De aceea spuneam ca, in urma topicii proaste, interpretarile pot face ravagii.
pentru textul : X şi Y deIntersantă ideea (bine, nu neaparat nouă, dar are "ce"-ul acela care să prindă); realizarea lasă totuși de dorit. Prea descriptiv pentru un text atât de scurt. Amănuntele nesemnificative... caută să renunți la ele, mă așteptam la ceva mult mai condensat. (Începutul este cu desăvârșire slab: "La capătul orașului cineva mîngîie brațul unui fotoliu. Gura lui vorbește, ochii lui urmăresc un lucru prin cameră, mîna lui mîngîie țesătura aspră". Nu mi-ai spus nimic despre peter, de fapt.) Interesantă ideea cu "peter", în condițiile în care în restul textului folosești totuși majuscule. Ca idee, eu aș fi accentuat poate scriind peste tot "Umbrela" cu majusculă. Mai multă atenție, de asemenea, la tehnoredactare. Una peste alta, pe mine m-ai făcut curioasă.
pentru textul : Decor cu peter în fotoliu deiata ca "amfetamina" aceasta reuseste sa-si duca misiunea pina la capat si sa fie o revelatie. deosebit finalul: "spune-mi tu ce e mai bine să fiu rădăcina unui copac seva lui sau inelul după care ghicești cît am trăit pînă acum". un semn de trecere scrijelit pe o frunza.
pentru textul : amfetamină deVrei tu musai Andule sa faci pe "cucuvaia" in migdal in loc sa pui mana pe sapun si pe stergar si sa speli de metafore trupurile poetilor pentru ca apoi sterse de orice influenta bacoviana sa se avante pe taramurile candva virgine ale hermenicii. Recunosc... am parasit temporar incinta dar dupa cum stii hermeneia rimeaza si cu aletheia si cu filofteia asa ca n-ai cum sa-i rezisti la nesfarsit.
pentru textul : Hermeneia obituary deAdriana, poemul acesta te învăluie şi te poartă pe aripi de mătase spre o lumină "în care cobori ca într-o fântână cu fluturi". am plutit puţin deasupra oraşului "unde moartea e doar numele tainic/dăruit unui alt anotimp".
Lyset
pentru textul : Mătase de fluturi deViorica, bine ai venit pe Hermeneia, fie în calitate de scriitor, fie în calitate de cititor.
pentru început, te rog să citești Regulamentul site-ului. ca peste tot, există și aici niște reguli privind modul de a publica și de a comenta textele.
ți-ar fi de folos.
de exemplu, îți spun de pe acum că pe Hermeneia se comentează textul publicat, nu sau raporturile dintre autori.:)
sau
niciun comentariu de aici nu ajunge la off-topic, așa că orice atac la persoană ne obligă să suspendăm contul celui care o face pentru o anumită perioadă sau, în cazuri grave, definitiv.
ne dorim ca aceaste reguli să fie înțeleasă și respectata cât mai mult posibil.
mult succes!:)
pentru textul : cântec de dragoste deremarc un text reusit despre un subiect rar abordat (if ever). Se observa (in umila mea parere) un talent evident chiar daca uneori poate prea bine controlat de o cumpatare a exprimarii. Sau poate m-am prea obisnuit eu sa tot citesc "bombasticisme". E placut, in orice caz, sa nu traiesti cu teama ca la primul colt te va izbi o metafora prost aleasa. Si asa este cazul, se pare, cu Trinity.
pentru textul : Apology of a tsunami deparerea mea e ca textul e slab si siropos dar tot parerea mea este ca, citind printre rinduri, cred ca autorul are posibilitatea sa scrie mai bine dar in primul rind trebuie sa se scuture de chestiile dulcege si sa sa fie mai exigent cu ce scrie
pentru textul : d&g des-o lasam balta. era de ajuns un singur raspuns, din partea autoarei articolului. e la info si ceream informatii suplimentare. inutila interventia voastra, sancho, emiemi, francisc. inteleg, ca buni crestini, cuviinciosi purtatori ai moralei, nu v-ati putut abtine (si ati incalcat regulamentul!). pe viitor, interveniti pe text, si nu atacati pe cel ce lasa comentariul. asa ar fi civilizat. punct
pentru textul : Cenaclul Virtualia - editia a X-a de…şi uite aşa, din prea multă dragoste (pe internet)
pentru textul : profilaxie depoeţii au murit, nedemn şi-ncet…
Trăiască poeţii..
cei „loviti fara mila”, sunt cei care trec prin toate incercarile iadului inainte de a ajunge la ei insisi, inainte de a ajunge la adevar... deci ei sunt de fapt cei puternici, nu? iar cei puternici, sunt in maretia lor precum o piramida, inutil de grandioasa, dar tot un mormant... in alta ordine insa, „ruga” aceasta, poate acoperi glasul tacerii ce acopera cu nisip si pietre... imi place cum scrii, te citesc si invat:)
pentru textul : rugă pentru cei blânzi deai scris asta? De la mine ma astept la orice. Dar de la tine...
pentru textul : neştirea zilei. ciorne scrise pe o pungă ecologică deKatya, intai vreau sa-ti spun ca pozele mi se par prea mici.. eu unul nu reusesc sa vad mare lucru nici cu ochelarii pe nas si tu stii ca mie imi plac picturile tale. Poemele postate aici au o muzicalitate aparte, in fapt o caracteristica a scrierilor tale. Mai greu ajunge pana la mine acest gen de lirica tipic feminina (desi am fost acuzat, pe nedrept, desigur, ca as fi un feminist de catre insusi cel mai "sexist" autor de pe Hermeneia :-) eu fiind de felul meu un mitocan, insa asta nu inseamna ca nu ii apreciez intensitatea si ambituul de cinci octave pe care, chiar daca nu le intelegi pana la urma tot ramai cu gura cascata ca sa nu-ti tiuie urechile. Ma mira insa numarul relativ mare de afisari ale acestui text (pe Hermeneia desigur) vis-a-vis de comentariile atat de putin numeroase... si ma gandesc de ce oare? Dar mai citim, mai vedem, asa-i? Andu
pentru textul : solia unei stele de mare de"faptul că stau așteptîndu-te precum un sfinx uitat pe-o noptieră
mi se pare o stranie aberație în țesătura lucrurilor
la fel de frumoasă poate ca și un ciot noduros pe
trunchiul unui cais bătrîn pe care îl pipăiam curios"
asta e tot ce mi-a placut din text. ultima parte mi s-a-ncurcat intre buze, era sa raman inclestat, nu alta. penita e la misto, parerea mea.
pentru textul : scrisori imaginare de...îmi pică bine poemul tău cuminte și frumos, unde nimic factice nu își află rostul. versurile au înclinarea pe care o ai tu când le scrii, ca un lan de grâu însetat de întinderea pe care o bănuiește sub bătaia vântului. mi-a plăcut faptul că nimic și nimeni nu tulbură gingășia pe care ai vrut să o pui în versurile ce urmează. of, pe mine nu mă cheamă iuli:)! eu locuiesc pe o stradă desenată ar trebui să-i mai pun doar un nume nici n-a fost de fapt foarte greu am terminat-o destul de repede acolo e foarte frumos și mai ales multă liniște n-am uitat nici de terasa pentru el am pus ghivece cu gardenii și m-am îmbătat deja de miros bineînțeles că am utilizat o gamă largă de culori și aici nu prea știu cât o să mai stau și nici unde ar trebui să mă duc iuli desena mereu case cu garduri și pomi de aceea mă-ntorc acolo mereu fără să fi lăsat vreun semn
pentru textul : desene dePagini