***
nu ţi s-a întâmplat niciodată
să alergi către tine
şi să nu te ajungi?
aşa vine ea,
mereu pe vârfuri, cu faţa întoarsă
spre aripă,
cu teci otrăvite pe glezne
şi faguri la sân,
uneori
mă strigă cu toate culorile solzilor,
cu tot sângele ei amărui
şi aştept
să se-ntâmple
cum aşteaptă un copil rătăcit
palma aspră a tatălui
când simte noaptea pe şira spinării,
fremătând
ca o gură de văduvă.
Poezie:
Comentarii
.
Ecaterina Bargan -
în prima strofă găsesc o idee pe care am mai întâlnit-o, dar face bine ca introducere felul cum ai formulat-o, fiindcă degajă multă detaşare şi libertate, puncte necesare pistei de pornire.
îmi place cum ajuţi textul să ia o formă uşor digerabilă, cum faci tu să rămână numai esenţa, cum nu zici direct, dar formulezi în aşa fel încât să fie clar şi să nu fie obositor, nişte subtilităţi necesare. un text plăcut.
Ecaterina, Cristina
Sancho Panza -
va multumesc pentru opinii si aprecieri.
Kati, uneori mi se reproseaza ca textele mele sunt "greu digerabile", ma bucur ca aici n-a fost cazul.