ok, daniela, tocmai ca sa nu lasam sa isi fac loc ambiguitatile - desi eu le consider extrem de importante si folositoare atit in poezie cit si in filosofie(are) -, te rog sa imi explici si mie - pornind de la premisa sugerata de tine cum ca eu nu as pricepe - ce rost are acolo cuvintul „kinky”.
time off. Paul, membralitatea U.S.R. valoreaza pe hermeneia la fel de mult ca si o ceapa degerata. te rog, te implor nu te amagi cu chestii din astea. lasa-i pe oameni sa judece ce scrii nu galoanele sau diplomele sau mai stiu eu ce. ca daca era asa faceam o sectie cu vitrina in care sa ne punem fiecare gramajoara de medalii. Aranca, Paul a spus ca a publicat acolo (desi pe noi nu ne intereseaza acel text ci acest text, si deci ar fi trebuit sa dea referinte eventual doar la acest text si sa nu faca reclama mascata pentruTecuciul cultural sau pentru Boierism dar asta e, nu toata lumea vrea sa inteleaga nuantele astea mai subtile) sa il credem; la urma urmei exista probabil sute de reviste culturale in Romania care publica spataminal sau lunar mii de articole. nu cred ca foloseste nimanui o ancheta din asta pentru un fapt asa de marunt
Trebuie să recunosc că acest text mi-a dat cele mai grele bătăi de cap la notare, pentru că a trebuit să-l citesc de cel puţin 7-8 ori pentru a şti cum să mă apropii de el - ca un pustnic pregătindu-se să stingă lumânarea. E genul de text atât de intim şi atât de angrenat în sondarea (descriptivă) a ultimelor sensuri ale iubirii, ale alegerilor, ale lui "a fi", încât câştigă particularul fiecărui cititor.
Mai spun şi că, dacă s-ar fi notat numai pentru imagine, poezia asta nu ar fi avut rival:
Ca să nu citez tot, copiez aici ceva ce mi-ar fi plăcut să scriu eu:
"noaptea e dificil de albă
o femeie palidă care se duce
ţinându-se de ziduri".
Doar unele elemente din prima unitate (privire/ cer/ trifoi/ călcâi - aglomerat) şi termenul final (puţin prea tehnic faţă de rest) + liniaritatea discursivă au făcut să nu notez mai sus.
Şi totuşi, consider că are anvergura unui text care va rezista peste ani.
Djamal, comparatia aceea cu saliva m-a facut sa inchid ochii...bine ca i-am deschis, imaginea din final merita. prin urmare, de la mine, un minus si un plus.
Adriana, dacă-i musai, o să modific, dar sunt câteva chestii în noul DOOM care pe mine personal mă cam zgârie, şi asta e una dintre ele. Totuşi, recunosc că nu mi-am pus foarte serios problema din punct de vedere pur gramatical.
Cailean, mulţumesc. Francisc, până acum n-am avut onoarea de-al citi pe respectivul, dar dau un search cât de curând. Din păcate momentan n-am acces la literatură română pe hârtie, deci tot netu', săracu'...
sunt poate acestea, semnele neputintei noastre, Cami, in fata celor care tot nu inteleg... rostul vederii e de a pastra frumusetea in propri ochi, putand astfel infrumuseta tot ce imbratisam cu privirea. ..
Frumos, Yester, una dintre preferatele mele, fotografia sepia de epocă... și un moment deosebit, ești un fericit să fii în posesia unei astfel de fotografii în albumul personal! Încerc să mă întreb cum ar fi arătat poza aceasta într-o fotografie în culori, unde prea multa informație ar fi răsturnat centrul atenției de pe figura "personajelor" pe costume eventual... Mă uimește claritatea imaginii, într-o vreme când totul se regla din diafragmă și lumină, I guess... Poate titlul, deși ca idee inspirat, este prea "obvious"... sau poate îmi plac mie chestiile mai mult nespuse decât cele vârâte cu forța în gând cititorului.
Este o idee binevenita aceasta reactualizare a conditiilor de traducere/traducatori din sectiunea de traduceri. Sint multi care au fost tradusi, publicati deja. Altii care asteapta sa fie tradusi. Nu sint cunoscuti pentru ca nu au avut sansa unei publicitati suficiente si eficiente. Aici pe acest site, au in sfirsit aceasta sansa. Poate ca in cadrul acestei sectiuni se pot organiza concursuri de traducere, insa numai daca interesul membrilor e ridicat. Nu e numai o chestiune de a fi sau nu "dragut" in a fi tradus/publicat. E mult mai mult.
E a treia oara cind incerc sa-ti las com. In principiu am citeva obiectii
Daca ai publica acest text l-ai vedea in volum?
Apoi, referitor la text(vad ca exista comentatori care n-au absolut nici o treaba, dar sint tolerati)
as zice asa
ma simt ca miss(fara o)
ma simt ca pip
refuz orice aparare pentru ca
de atitea ori am mincat din gunoaie(asta daca am tradus eu corect)
Si la final as taia din atitea prenume pentru ca eu pot sa ma gindesc la Jack Sparrow, dar si la Jack Daniels.:))) Adica deturneaza atentia.
cristina, eu de obicei nu inteleg ce inteleg si ce nu. si de ce trebuie etc. sper ca nu te-am suparat cu nimic. hai sa fim prieteni cu totii in noaptea asta. vorbesc serios
george, din cat am inteles, tu pledezi aici pt o estetica a uratului, care sa arate ce si cum suntem, fara zorzaone, fara decoratiuni inutile. si vrei sa o faci si altfel, adica tii sa actualizezi si alte potente ale acestui mod de a scrie. si toate acestea, pt a revitaliza faptul de a fi si de a scrie. eu iti spuneam ca e ok, insa mai e de lucru dpv al limbajului si a ceea ce el exprima. altfel spus, daca e sa pacatuiesti, fa o bine. nu te oftica si tu. fii barbat, fii tragic, fii fuarte tragic! fin restul e cancan
Trebuie să lipsească ghilimelele din construcţiile de genul mă trezeam, de multe ori „gata îmbrăcat" / pe "inima goală"/ "trag pe gât"/ "non stop" / plecau să "se adape"/ "trofeul" se odihnea rece şi ameţitor în chiloţi" etc etc - sunt de prost gust, pentru că insultă intelectul cititorului. Ştim cu toţii că se vorbeşte la figurativ, nu trebuie să subliniaţi cu roşu...
scrierea asta în mod categoric face parte din cele , nu multe, pe care le-aș re-citi cu un fel de tristețe molcomă în sânge ca și cum ceva teribil și totuși blând mi-ar ronțăi stomacul. E extraordinar cum ,uite, cuvinte simple orânduite într-un film personal pe care îl cunoști-îl re-cunoști dau așa o poezie frumoasă, foarte, foarte frumoasă. Am trecut-o la preferințe personale...atât pot face.I-aș da un șir lung de penițe, pentru suplețe și naturalețe...
aceasta simbioza inefabila intre fiinta umana si mare inca ne da sansa de a mai fi ceva dincolo de univers, de materie. pentru poezia deosebita a lui Rahel Khalfi si pentru traducerea ta atit de sugestiva un semn. Wishing You Merry Christmas & Happy Hanukkah!
Mulțumesc Virgil pentru lectura atentă, sunt onorată.
Și surprinsă într-un anumit fel pentru că poemul este unul mai vechi, îmi amintesc eram la un seminar de implanturi dentare undeva prin Sillicon Valley demult, cred că era 2008 și într-un bar am ascultat la un jukebox melodia aceea a Oliviei Newton-John... please mr. please don't play B17 it was our song etc etc pe care o iubea mama D-zeu s-o odihnească și când am auzit-o am avut așa, o senzație de punte peste timp și spațiu... și chiar am crezut că acela era ultimul jukebox din California.
La urma urmei, cred că panseismul meu a fost deplasat, așa-s eu gândesc la toate și când nu ar fi cazul.
Margas.
- la intrebarea "Iarasi sunt in coada de peste. Din comentariul dumneavoastra trebuie sa inteleg ca Devorah nu este poezie ? ci reportaj... ?" Raspunsul meu este ca "da, mai degraba".
- dupa aceea ai mai scris ceva dar nu i-am inteles rostul
Frumos text, mi-a placut. Epigonic dar bun, imi place ca Emilian pana la urma alege sa mearga pe carari batatorite cu pasul apasat decat pe alei necunoscute cu pasul sovaielnic. E o hotarare pe care o sustin atat cat pot eu. Adica cu o penita, deocamdata. Andu
Eu observ o inconsecvență a timpurilor verbale începând chiar cu titlul (verbul din titlu este la prezent, iar în poem predomina trecutul). Eu am citit totul la prezent, fiindcă acest poem mi-a zâmbit precum iarna când întârzie la un film :)
iarna întârzie la un film
nu ninge
peste hornuri ceața
mă plimb pe chipurile oamenilor
încet
mai încet ca oricând
îmi agăț privirea de fiecare trecător
și cânt
doi mă aud
întorc capul
fetița în bleumarin îmi zâmbește
afon cum sunt tac cu teama în suflet
iarna nenăscută
îmi plimbă obrazul ei pe fular
nu ninge
aud pașii fulgilor
trecând bariera din nordul orașului
își trage sufletul sub podul cu lanțuri
pe margini era cândva derdeluș
și un câine
diii
nu ninge
dar eu mă prefac că ninge
suflu peste ceaiul fierbinte
îmi încălzesc mâinile pe o ceașcă ciobită
ca pe vremea când exista teama de a sparge porțelanuri
niciodată iarna nu a fost mai abstractă
sufletului nostru dornic de poveste
niciodată iarna nu ne-a visat atât de mult
nu ninge
ies paparude să danseze
în jurul maidanelor din care curg câini zgribuliți
să tragă o țigară cu ochii pe horn
diii câine-căluț
mai plimbă-mă pe sub pod
în nordul orașului
o să-ți cânt ușor
să mă îmbrățișeze fetița în bleumarin
(pe horn - este scris de două ori)
La mulți ani, Sebi! ... și ierni frumoase, de poveste!
Boabadile, regulamentul si cutuma pe Hermeneia spune ca de obicei un comentariu trebuie sa nu se refere la un alt comentariu sau comentator. Sînt convins ca tu nu ai nici un habar despre cît știu sau nu știu eu despre România. Mă amuză la culme aluziile tale despre ignoranța mea cu privire la nenorocirea majorității spațiului rural din România. De fapt reacția ta îmi și oferă una din explicațiile pentru care nu se schimbă nimic: în adîncul inimii lui românul trăiește o stare de negație perpetuă. Pentru sensibilitatea lui națională aceste realități pur și simplu nu există. Ei bine dragul meu, prima condiție ca să începi cu adevărat să faci curățenie cu adevărat în casă este să accepți cu toată ființa ta că spațiul în care trăiești este copleșit de mizerie. Și că e o mai mare rușine și pagubă să negi asta decît să o recunoști. Și chiar dacă să presupunem prin absurd că toate acestea ar fi neadevăruri crase sînt convins că nimeni nu a distrus nimic făcînd curățenie de două ori. În ce privește San Francisco, am să îți povestesc eu fiindcă plec săptămîna asta într-o vacanță acolo. Evident nu neg că nu există unele zone mai mizerabile pe acolo (așa cum găsești de altfel și în Viena sau Londra) dar dacă o fi așa de împuțit San Francisco tot nu înțeleg de ce are prețurile la hotel cele mai mari din US. Gurile rele zic ca ar fi probabil cea mai mare atracție turistică a Americii. "Dar ce știu eu... I'm just the 600 pounds gorilla in the room." Am să încerc să trag poze. Dacă îmi spui în ce zonă e curiozitatea cu pricina poate îți trimit o poză. Să nu zici tu că sînt eu părtinitor cu America. p.s. Bobadile, văd ca n-ai zis nimic de observația mea cu cerșitul. By the way, acum un an și ceva am întîlnit o țigancă din România cerșind în orășelul-stațiune în care locuim. Am crezut că fac apoplexie. Dar pentru americani era ca o curiozitate turistică. E imposibil să găsești așa ceva aici. Mai ales cu poale lungi. take care.
domul albu, ce spui e interesant si chiar aveam de gind sa iti raspund dar am citit comentariul pina la sfirsit si cu regret oarecum iti spun ca trebuie sa revin asupra deciziei mele. nu raspund nimanui care ma ofenseaza in felul acesta si imi spune ca daca nu ii voi raspunde asa cum ii place lui atunci sint (aprioric) un... perete, in conditiile in care el stabileste care din argumentele mele sint rationale si care nu, deci el fiind si arbitru si jucator. eu nu te-am jignit si deci nu am nici o obligatie sa ma demit si sa raspund cuiva care ma conditioneaza si vorbeste in halul acesta cu mine. poti incerca asta unde vrei si cu cine vrei dar nu cu mine si nu aici.
1. Nu. 2. Toți știm cum se dau premiile. Nu ți-e lehamite? Spune-mi, te rog, câte premii pentru poezie au câștigat Chaucer sau Eminescu? Premiul lui Ovidiu știi care a fost. Cele mai frumoase poezii pe care le-am citit vreodată sunt ale unui poet care nu le-a publicat niciodată. E cea mai mare carte de poezie. Știi de ce? Sunt scrise pe ușile dulăpioarelor unui atelier de sculptură din Sibiu. 3. whatever. 4. Ce-ar fi să-ncepem acum toți cu clasamente? E cel mai ușor, ți-o garantez. (Recomandare: fă critică literară, nu clasamente, dacă tot vrei să faci ceva.) 5. Asta niciodată. Prefer să aștept judecata de apoi a poeților. 6. Ai făcut un efort, da, și e lăudabil, dar "frumos și politicos pentru munca și timpul" și inima și sângele și pământul și cerul fiecăruia dintre noi, indiferent cine, era să nu faci judecăți de valoare. Axiologia asta e cel mai ingrat lucru pe care poate să-l încerce cineva vreodată. Care sunt criteriile? Dacă le știi cumva, te implor spune-ni-le și nouă. Exemplu: nu știu câți ani ai și nici nu mă interesează, dar îți garantez că peste câțiva ani, peste un timp sau peste un suflet o să gândești cu totul altfel. Și atunci, unde mai e valoarea? Uite că poate așa, vorbind despre asta, îmi trece și supărarea; iartă-mă! Caut încă un film, din care am văzut o singură dată, o singură secvență, și pentru asta vreau să găsesc filmul și să citesc cartea: Bill Murray zice apăsat, liniștit, nesigur dar calm ca o mare care ți se așterne la picioare: (și acum nu țip) Y O U R E A L L Y D O N' T U N D E R S T A N D. LA MULȚI ANI, NICHITA! Rămâi liniștit.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
ok, daniela, tocmai ca sa nu lasam sa isi fac loc ambiguitatile - desi eu le consider extrem de importante si folositoare atit in poezie cit si in filosofie(are) -, te rog sa imi explici si mie - pornind de la premisa sugerata de tine cum ca eu nu as pricepe - ce rost are acolo cuvintul „kinky”.
pentru textul : eine kleine musik detime off. Paul, membralitatea U.S.R. valoreaza pe hermeneia la fel de mult ca si o ceapa degerata. te rog, te implor nu te amagi cu chestii din astea. lasa-i pe oameni sa judece ce scrii nu galoanele sau diplomele sau mai stiu eu ce. ca daca era asa faceam o sectie cu vitrina in care sa ne punem fiecare gramajoara de medalii. Aranca, Paul a spus ca a publicat acolo (desi pe noi nu ne intereseaza acel text ci acest text, si deci ar fi trebuit sa dea referinte eventual doar la acest text si sa nu faca reclama mascata pentruTecuciul cultural sau pentru Boierism dar asta e, nu toata lumea vrea sa inteleaga nuantele astea mai subtile) sa il credem; la urma urmei exista probabil sute de reviste culturale in Romania care publica spataminal sau lunar mii de articole. nu cred ca foloseste nimanui o ancheta din asta pentru un fapt asa de marunt
pentru textul : Boierismul - necenzurat ludic deTrebuie să recunosc că acest text mi-a dat cele mai grele bătăi de cap la notare, pentru că a trebuit să-l citesc de cel puţin 7-8 ori pentru a şti cum să mă apropii de el - ca un pustnic pregătindu-se să stingă lumânarea. E genul de text atât de intim şi atât de angrenat în sondarea (descriptivă) a ultimelor sensuri ale iubirii, ale alegerilor, ale lui "a fi", încât câştigă particularul fiecărui cititor.
Mai spun şi că, dacă s-ar fi notat numai pentru imagine, poezia asta nu ar fi avut rival:
Ca să nu citez tot, copiez aici ceva ce mi-ar fi plăcut să scriu eu:
"noaptea e dificil de albă
o femeie palidă care se duce
ţinându-se de ziduri".
Doar unele elemente din prima unitate (privire/ cer/ trifoi/ călcâi - aglomerat) şi termenul final (puţin prea tehnic faţă de rest) + liniaritatea discursivă au făcut să nu notez mai sus.
Şi totuşi, consider că are anvergura unui text care va rezista peste ani.
Felicitări!
pentru textul : “totul mi se pare că are greutate” deMerci, Aranca... IB Giurgesteanu
pentru textul : Idilă rurală și Alzheimer deDjamal, comparatia aceea cu saliva m-a facut sa inchid ochii...bine ca i-am deschis, imaginea din final merita. prin urmare, de la mine, un minus si un plus.
pentru textul : Turnul deCâteva răspunsuri pe fugă, pentru moment.
Adriana, dacă-i musai, o să modific, dar sunt câteva chestii în noul DOOM care pe mine personal mă cam zgârie, şi asta e una dintre ele. Totuşi, recunosc că nu mi-am pus foarte serios problema din punct de vedere pur gramatical.
Cailean, mulţumesc. Francisc, până acum n-am avut onoarea de-al citi pe respectivul, dar dau un search cât de curând. Din păcate momentan n-am acces la literatură română pe hârtie, deci tot netu', săracu'...
Numai bine!
pentru textul : This ain't a love song deVirgil,
Sub com-ul meu (la textul meu) apare optiunea "Acorda o penita de aur". Semnalez acest lucru pt. remediere
pentru textul : Replică la un com. al lui Călin Sămărghițean (Cailean) la un eseu al subsemnatului ”(1) Discuție (virtuală) cu Richard Rorty despre declinul adevărului redemptiv” postat pe Hermeneia. deversuri firave pe care așezi greutate fără niciun risc... așa îmi par poeziile tale. mulțam, zi faină!
pentru textul : grădini suspendate desunt poate acestea, semnele neputintei noastre, Cami, in fata celor care tot nu inteleg... rostul vederii e de a pastra frumusetea in propri ochi, putand astfel infrumuseta tot ce imbratisam cu privirea. ..
pentru textul : semne deFrumos, Yester, una dintre preferatele mele, fotografia sepia de epocă... și un moment deosebit, ești un fericit să fii în posesia unei astfel de fotografii în albumul personal! Încerc să mă întreb cum ar fi arătat poza aceasta într-o fotografie în culori, unde prea multa informație ar fi răsturnat centrul atenției de pe figura "personajelor" pe costume eventual... Mă uimește claritatea imaginii, într-o vreme când totul se regla din diafragmă și lumină, I guess... Poate titlul, deși ca idee inspirat, este prea "obvious"... sau poate îmi plac mie chestiile mai mult nespuse decât cele vârâte cu forța în gând cititorului.
pentru textul : aristocrația normativă prospiciată din geneze și exoduri dema duce cu gandul la muntii adam si iova/eva, de la pojorata, langa campulung moldovenesc. ai ajuns pe-acolo?
pentru textul : Adam si Eva deEste o idee binevenita aceasta reactualizare a conditiilor de traducere/traducatori din sectiunea de traduceri. Sint multi care au fost tradusi, publicati deja. Altii care asteapta sa fie tradusi. Nu sint cunoscuti pentru ca nu au avut sansa unei publicitati suficiente si eficiente. Aici pe acest site, au in sfirsit aceasta sansa. Poate ca in cadrul acestei sectiuni se pot organiza concursuri de traducere, insa numai daca interesul membrilor e ridicat. Nu e numai o chestiune de a fi sau nu "dragut" in a fi tradus/publicat. E mult mai mult.
pentru textul : Secțiunea de traduceri II deE a treia oara cind incerc sa-ti las com. In principiu am citeva obiectii
pentru textul : mereu Jack deDaca ai publica acest text l-ai vedea in volum?
Apoi, referitor la text(vad ca exista comentatori care n-au absolut nici o treaba, dar sint tolerati)
as zice asa
ma simt ca miss(fara o)
ma simt ca pip
refuz orice aparare pentru ca
de atitea ori am mincat din gunoaie(asta daca am tradus eu corect)
Si la final as taia din atitea prenume pentru ca eu pot sa ma gindesc la Jack Sparrow, dar si la Jack Daniels.:))) Adica deturneaza atentia.
Acest text nu permite Editarea: Error: SQL Failed. [email protected] Sa il retrag sau chiar trebuie sa trimit email la webmaster?
pentru textul : femeia domnului Pa decristina, eu de obicei nu inteleg ce inteleg si ce nu. si de ce trebuie etc. sper ca nu te-am suparat cu nimic. hai sa fim prieteni cu totii in noaptea asta. vorbesc serios
pentru textul : pietrele umbrei deda...am confundat
pentru textul : Am obosit să dansăm flamenco degeorge, din cat am inteles, tu pledezi aici pt o estetica a uratului, care sa arate ce si cum suntem, fara zorzaone, fara decoratiuni inutile. si vrei sa o faci si altfel, adica tii sa actualizezi si alte potente ale acestui mod de a scrie. si toate acestea, pt a revitaliza faptul de a fi si de a scrie. eu iti spuneam ca e ok, insa mai e de lucru dpv al limbajului si a ceea ce el exprima. altfel spus, daca e sa pacatuiesti, fa o bine. nu te oftica si tu. fii barbat, fii tragic, fii fuarte tragic! fin restul e cancan
pentru textul : Jeg deTrebuie să lipsească ghilimelele din construcţiile de genul mă trezeam, de multe ori „gata îmbrăcat" / pe "inima goală"/ "trag pe gât"/ "non stop" / plecau să "se adape"/ "trofeul" se odihnea rece şi ameţitor în chiloţi" etc etc - sunt de prost gust, pentru că insultă intelectul cititorului. Ştim cu toţii că se vorbeşte la figurativ, nu trebuie să subliniaţi cu roşu...
pentru textul : Nopţile unui proscris descrierea asta în mod categoric face parte din cele , nu multe, pe care le-aș re-citi cu un fel de tristețe molcomă în sânge ca și cum ceva teribil și totuși blând mi-ar ronțăi stomacul. E extraordinar cum ,uite, cuvinte simple orânduite într-un film personal pe care îl cunoști-îl re-cunoști dau așa o poezie frumoasă, foarte, foarte frumoasă. Am trecut-o la preferințe personale...atât pot face.I-aș da un șir lung de penițe, pentru suplețe și naturalețe...
pentru textul : Geruită, de-altădată deaceasta simbioza inefabila intre fiinta umana si mare inca ne da sansa de a mai fi ceva dincolo de univers, de materie. pentru poezia deosebita a lui Rahel Khalfi si pentru traducerea ta atit de sugestiva un semn. Wishing You Merry Christmas & Happy Hanukkah!
pentru textul : Quand les ondes du cerveau deMulțumesc Virgil pentru lectura atentă, sunt onorată.
pentru textul : jukebox breakfast deȘi surprinsă într-un anumit fel pentru că poemul este unul mai vechi, îmi amintesc eram la un seminar de implanturi dentare undeva prin Sillicon Valley demult, cred că era 2008 și într-un bar am ascultat la un jukebox melodia aceea a Oliviei Newton-John... please mr. please don't play B17 it was our song etc etc pe care o iubea mama D-zeu s-o odihnească și când am auzit-o am avut așa, o senzație de punte peste timp și spațiu... și chiar am crezut că acela era ultimul jukebox din California.
La urma urmei, cred că panseismul meu a fost deplasat, așa-s eu gândesc la toate și când nu ar fi cazul.
Margas.
Inima suna cumva anatomic in valul de senzatii -sentimente. Inima e un organ indiferent de conotatiile poetice care i se dau.
pentru textul : Șoaptă de- la intrebarea "Iarasi sunt in coada de peste. Din comentariul dumneavoastra trebuie sa inteleg ca Devorah nu este poezie ? ci reportaj... ?" Raspunsul meu este ca "da, mai degraba".
- dupa aceea ai mai scris ceva dar nu i-am inteles rostul
pentru textul : Devorah deFrumos text, mi-a placut. Epigonic dar bun, imi place ca Emilian pana la urma alege sa mearga pe carari batatorite cu pasul apasat decat pe alei necunoscute cu pasul sovaielnic. E o hotarare pe care o sustin atat cat pot eu. Adica cu o penita, deocamdata. Andu
pentru textul : și ochii închid și ochii deschid deEu observ o inconsecvență a timpurilor verbale începând chiar cu titlul (verbul din titlu este la prezent, iar în poem predomina trecutul). Eu am citit totul la prezent, fiindcă acest poem mi-a zâmbit precum iarna când întârzie la un film :)
iarna întârzie la un film
nu ninge
peste hornuri ceața
mă plimb pe chipurile oamenilor
încet
mai încet ca oricând
îmi agăț privirea de fiecare trecător
și cânt
doi mă aud
întorc capul
fetița în bleumarin îmi zâmbește
afon cum sunt tac cu teama în suflet
iarna nenăscută
îmi plimbă obrazul ei pe fular
nu ninge
aud pașii fulgilor
trecând bariera din nordul orașului
își trage sufletul sub podul cu lanțuri
pe margini era cândva derdeluș
și un câine
diii
nu ninge
dar eu mă prefac că ninge
suflu peste ceaiul fierbinte
îmi încălzesc mâinile pe o ceașcă ciobită
ca pe vremea când exista teama de a sparge porțelanuri
niciodată iarna nu a fost mai abstractă
sufletului nostru dornic de poveste
niciodată iarna nu ne-a visat atât de mult
nu ninge
ies paparude să danseze
în jurul maidanelor din care curg câini zgribuliți
să tragă o țigară cu ochii pe horn
diii câine-căluț
mai plimbă-mă pe sub pod
în nordul orașului
o să-ți cânt ușor
să mă îmbrățișeze fetița în bleumarin
(pe horn - este scris de două ori)
La mulți ani, Sebi! ... și ierni frumoase, de poveste!
pentru textul : iarna întârzie la un film deMulțumesc, Ioana!
pentru textul : Eu și îngerul meu deBoabadile, regulamentul si cutuma pe Hermeneia spune ca de obicei un comentariu trebuie sa nu se refere la un alt comentariu sau comentator. Sînt convins ca tu nu ai nici un habar despre cît știu sau nu știu eu despre România. Mă amuză la culme aluziile tale despre ignoranța mea cu privire la nenorocirea majorității spațiului rural din România. De fapt reacția ta îmi și oferă una din explicațiile pentru care nu se schimbă nimic: în adîncul inimii lui românul trăiește o stare de negație perpetuă. Pentru sensibilitatea lui națională aceste realități pur și simplu nu există. Ei bine dragul meu, prima condiție ca să începi cu adevărat să faci curățenie cu adevărat în casă este să accepți cu toată ființa ta că spațiul în care trăiești este copleșit de mizerie. Și că e o mai mare rușine și pagubă să negi asta decît să o recunoști. Și chiar dacă să presupunem prin absurd că toate acestea ar fi neadevăruri crase sînt convins că nimeni nu a distrus nimic făcînd curățenie de două ori. În ce privește San Francisco, am să îți povestesc eu fiindcă plec săptămîna asta într-o vacanță acolo. Evident nu neg că nu există unele zone mai mizerabile pe acolo (așa cum găsești de altfel și în Viena sau Londra) dar dacă o fi așa de împuțit San Francisco tot nu înțeleg de ce are prețurile la hotel cele mai mari din US. Gurile rele zic ca ar fi probabil cea mai mare atracție turistică a Americii. "Dar ce știu eu... I'm just the 600 pounds gorilla in the room." Am să încerc să trag poze. Dacă îmi spui în ce zonă e curiozitatea cu pricina poate îți trimit o poză. Să nu zici tu că sînt eu părtinitor cu America. p.s. Bobadile, văd ca n-ai zis nimic de observația mea cu cerșitul. By the way, acum un an și ceva am întîlnit o țigancă din România cerșind în orășelul-stațiune în care locuim. Am crezut că fac apoplexie. Dar pentru americani era ca o curiozitate turistică. E imposibil să găsești așa ceva aici. Mai ales cu poale lungi. take care.
pentru textul : reporter în războiul din absurdistan demulţumesc de observaţie. am corectat.
Blezniuc, încă eşti aici?
Eugen
pentru textul : Amurgul negru de dinaintea unei nopţi albe dedomul albu, ce spui e interesant si chiar aveam de gind sa iti raspund dar am citit comentariul pina la sfirsit si cu regret oarecum iti spun ca trebuie sa revin asupra deciziei mele. nu raspund nimanui care ma ofenseaza in felul acesta si imi spune ca daca nu ii voi raspunde asa cum ii place lui atunci sint (aprioric) un... perete, in conditiile in care el stabileste care din argumentele mele sint rationale si care nu, deci el fiind si arbitru si jucator. eu nu te-am jignit si deci nu am nici o obligatie sa ma demit si sa raspund cuiva care ma conditioneaza si vorbeste in halul acesta cu mine. poti incerca asta unde vrei si cu cine vrei dar nu cu mine si nu aici.
pentru textul : boierismul sau nazismul literar de1. Nu. 2. Toți știm cum se dau premiile. Nu ți-e lehamite? Spune-mi, te rog, câte premii pentru poezie au câștigat Chaucer sau Eminescu? Premiul lui Ovidiu știi care a fost. Cele mai frumoase poezii pe care le-am citit vreodată sunt ale unui poet care nu le-a publicat niciodată. E cea mai mare carte de poezie. Știi de ce? Sunt scrise pe ușile dulăpioarelor unui atelier de sculptură din Sibiu. 3. whatever. 4. Ce-ar fi să-ncepem acum toți cu clasamente? E cel mai ușor, ți-o garantez. (Recomandare: fă critică literară, nu clasamente, dacă tot vrei să faci ceva.) 5. Asta niciodată. Prefer să aștept judecata de apoi a poeților. 6. Ai făcut un efort, da, și e lăudabil, dar "frumos și politicos pentru munca și timpul" și inima și sângele și pământul și cerul fiecăruia dintre noi, indiferent cine, era să nu faci judecăți de valoare. Axiologia asta e cel mai ingrat lucru pe care poate să-l încerce cineva vreodată. Care sunt criteriile? Dacă le știi cumva, te implor spune-ni-le și nouă. Exemplu: nu știu câți ani ai și nici nu mă interesează, dar îți garantez că peste câțiva ani, peste un timp sau peste un suflet o să gândești cu totul altfel. Și atunci, unde mai e valoarea? Uite că poate așa, vorbind despre asta, îmi trece și supărarea; iartă-mă! Caut încă un film, din care am văzut o singură dată, o singură secvență, și pentru asta vreau să găsesc filmul și să citesc cartea: Bill Murray zice apăsat, liniștit, nesigur dar calm ca o mare care ți se așterne la picioare: (și acum nu țip) Y O U R E A L L Y D O N' T U N D E R S T A N D. LA MULȚI ANI, NICHITA! Rămâi liniștit.
pentru textul : Cel mai, Cea mai dePagini