Adrian:
Există o raţiune, desigur. Voi spune doar că titlul este mult mai sugestiv în varianta engleză. În lb. maternă ar suna aiurea. Mulţumesc, Adrian.
Andu:
Andule, gramatical este corectă prepoziţia „din”, întrucât aceasta exprimă aci un raport partitiv şi este sinonimă cu prepoziţia „dintre”, iar în favoarea exprimării uşoare, mi se pare un liant mai permisiv.
La „cenuşă” ai voit să înţelegi aşa, acel „e” este presupus (gândesc faptul că te-ai referit la verbul a fi, nicicum la pluralul de la cenuşă care este, cu siguranţă, cenuşi!). Adică:
"unde nu mai arde niciun foc
e doar cenuşă de nori tolăniţi".
În rest, înţeleg că nu ai obiecţii.
Mulţumesc pentru aplecarea pe text.
Nicholas:
mulţumesc pentru empatie şi susţinere, mă bucur că ţi-a plăcut poemul. este despre ... un fel de trecere...
Domnilor, încă o dată, vă mulţumesc şi vă aştept cu plăcere în această pagină,
Atunci de ce ai mai comentat? Daca faci un comentariu, fa-l cu referire directa la text! Explica ce si unde ti se pare ca am gresit, nu veni cu afirmatii superficiale, ca si cum tu (o!) Marele Poet nici macar nu te injosesti sa comentezi asemenea texte! Inteleg ca vrei sa dai dovada (in mandria ta de Mare Poet) de o capacitate critica deosebita, dar nu-ti iese! Comentariul tau e unul facil, copilaresc, demn de ne-bagat in seama! Nu vreau sa ma intelegi gresit, nu vreau sa te superi, iti respect parerile "fondate" si chiar imi face placere sa te gasesc prin paginile mele, dar nu cu asemenea comentarii pe care nu pot da nici macar doi bani! ps: Crede-ma, textul de mai sus chiar nu are loc langa experimentele tale! :)) Vezi cum se pot face afirmatii gratuite? cu mult respect si cu speranta sa n-o dam in schimburi de replici telenovelistice Ion Nimerencu
da, bun textul. poate pe ici pe colo are cite o chestie putin fortata care ar putea fi atinsa nitelus cu o tușă finală dar în general e poezie nouă și bună. la mai multe..
Iată un text bine dezvoltat, fără edulcorări (minus panseul din final, observat foarte bine şi de Virgil). Aş zice chiar că e un text substanţial, plin de o anume vigoare (mai ales a rostirii).
O singură observaţie: "vidul din noi este o statuie/ îl auzim cum ne devoră într-o progresie riguros paralelă" ; metafora din primul vers nu e potrivită cu ce urmează, dat fiind că statuia simbolizează încremenirea; nu e viaţă, deci nu poate devora. Trebuia altceva, nu ştiu ce - himeră, fantasmă etc.
antal, evident aici nu ne ocupam de suflete. si nici nu imi permit sa fac aprecieri despre asa ceva. incercam sa ne ocupam de texte. ne straduim sa raminem la aceasta limita. desi sint constient ca atunci cind vorbesti despre arta si literatura este aproape imposibil sa nu fii subiectiv si sa nu pui suflet in ceea ce scrii. pe Hermeneia scopul santierului nu este nici sa umileasca pe cineva si nici sa il descurajeze. scopul lui este in esenta dublu. primul este cel de semnal. catre autorul textului. ca ceva semnificativ nu este bine cu acel text si trebuie lucrat pentru a putea fi acceptat pe prima pagina. al doilea scop este cel de a pastra pe hermeneia o a numita elita a textelor. asa cum suna si inceputul regulamentului, nu nepropunem sa categorisim oameni ci texte. si in ultima instanta acest lucru este benefic si pentru tine. o anumita calitate a textelor implica o anumita asteptare din partea celor ce viziteaza hermeneia. daca ei nu sint dezamagiti vor mai veni sa citeasca. inclusiv textele pe care le postezi tu.
Sapphire, să știi că mare dreptate ai. Ar fi trebuit să fac publică și lista cu Zmeurele de aur din grădina Hermeneii, dar în ultimul moment am șters lista cu nominalizările și câștigătorii. Lista este într-un draft al meu, dacă se insistă, o pot publica, pentru liniștea tuturor. Data viitoare va fi și "martorul etalon". Mulțumesc pentru aprecierea efortului. A fost plăcerea mea să recitesc, dar și un efort, într-adevăr, în decurs de o săptămână, tot ce s-a publicat pe Hermeneia, mai puțin comentariile. E drept că ar fi fost interesantă și o opinie privind critica, însă sunt, cred, peste 1000 de comentarii, deci, aproape imposibil. Dați-mi o lună de zile și o rezolv și pe asta. :)
Trebuie să recunosc că de puține ori îmi îngădui să fiu emoțional sau să mă simt măgulit pe Hermeneia. Cu prețul de a părea dur și artificial. Dar dacă nu o fac risc să devin părtinitor. Emoțiile nu pot fi ceva obiectiv. Niciodată. De data asta trebuie să recunosc că sînt impresionat. E unul din acele momente cînd mi se face jenă că uneori mă gîndesc la ideea închiderii Hermeneia. Simplul fapt că există acești oameni, pe care de cele mai mult ori nici nu i-am întîlnit în persoană, și care sînt gata să facă gesturile acestea frumoase pentru Hermeneia. Ba chiar mai mult, astfel de gesturi (și aluzii) mă fac să mă gîndesc la a face ceva și mai mult din Hermeneia.
un poem plin de tandrețe care parcă împrăștie reflexe, un poem ca un ceai pe care îl bei învelit, atunci când te încearcă starea de meditație, un început de răceală. mi-a plăcut f. mult..." mersul de furnică", ultima strofa,. spor
Frumos. Cum poate îngheța ceva ce conține sare? Micuțul tău poem m-a lăsat gîndind și zîmbind. Și cred că titlul e bun, doar un accident poate provoca spargerea, o scăpare printre degete, un moment de neatenție, pe care, nu-i așa?, toți îl avem.
Cred că ești norocos: la tine ninge altfel peste icoanele din inimi, rotund și pătrunzător, înflorind fotonii până în cele mai ascunse unghere ale sufletului...păstrează-te așa cât poți în aceste lumini ale solstițiului, așezat în poezie precum un om de zăpadă în aluatul iernii... Subliniez aceste versuri, deosebite ca imagine sentimentală nu numai metaforică: "începe să ningă mai alb și mai des, o să mă însor într-o iarnă ca asta, parcă te văd tremurând toată de frig lângă mine, are emoții, o să-mi spun eu încântat și o să-mi pun o mână vânătă împrejurul tău, o să-mi las câteva clipe sufletul în aer"
Si cu lumea mea cum ramane... ?
M-am simtit datoare sa vorbesc mai mult decat imi este obiceiul pentru ca sunt foarte noua pe aici. Am facut cunostinta deci.
adevarul e ca nu ma asteptam sa primesc vreo penita. (nu postez de mult pe acest site, cu partea interactiva inca nu m-am ocupat) -multe multumiri deci pt semn si apreciere. apropo, ma intereseaza mult si criticile. si am vrut sa las mai mult de la mine, in speranta ca magicul va catadicsi.
parcă e altceva. ideea e mult mai bine, mai simplu adică, susținută de text. fără a deveni o poezie remarcabilă, sentimentul de toamnă, atât ca anotimp al naturii, cât și al vieții biologice, te captează, te sfâșie un pic.
poate ai putea renunța la substantivul dobânzi, iese din ”cadru” și nu oferă ceva în plus.
nu ar fi mai corect ”îmbătrânirea o altfel de naștere” ?
textele pot fi catalogate astfel, dar daca ti-a placut cat de cat cum am "venerat" inspiratia, nu pot de cat sa ma bucur. multumesc pentru lectura si comentariu!
- aș fi pus „ispita mușcăturii fără dragoste” - aș renunța la „o voce îmi spune că moartea și viața sunt partenerii perfecți de dans” sau aș înlocui cu altceva pare parca putin prea „declama” textul dar e bun mai ales cînd închizi ochii după ce îl citești
Recomandarea cu cititul este valabila pana in copârşeu ... cu toate ca se scrie enorm si nu citesc decat prietenii... sau dusmanii care cauta puncte de atac.
Doar... daca nu ati vrut sa spuneti, printr-o prietenos-didactica insinuare, ca sunt o inculta si m-am trezit si eu dimineata dupa viscol cu un dicteu automat pe care m-am gandit, in exuberanta mea, sa vi-l impartasesc.
In acest caz trebuie sa accept ca ati spus-o destul de delicat, lucru pentru care va sunt recunoscatoare din prima saptamana.
Ma duc repede sa las pe Nichita si Plath, Blaga si Dante, Dickinson si Eminescu,
Miorita si Mesterul Manole, Ovidiu si Isanos, Baconsky si Schiller, Eichendorff si Whitman.
Doar trebuie sa ating nervul timpului ! si asta cat de repede ca sa primesc puncte.
OK ! Cea de mai jos este poezie...? sa stiu la ce ma aliniez.
Luni dimineata dupa vacanta
am deschis ochii, trezit de alarma mobilului
i-as inchide la loc dar trebuie sa merg la munca
n-am niciun chef, asta-i alta poveste. Ies putin
la geam sa imi mai sara somnul
am avut o noapte frumoasa
insa acum a trecut. Dimineata asta ploua si alaltaieri
mi-am vandut masina. Nu stiu cum dracu sa ajung la birou mai
repede. Trebuie sa schimb de doua ori metroul, sa urc
intr-un tramvai si sa merg vreun kilometru pe jos, ah
ca am spart toata masina azi-noapte si n-am nici de taxi
patru sute de euro mari si lati
am auzit ca voi fi dat afara. Poate ca e mai bine
mie nu-mi place munca deloc. Program fix, responsabilitate
cearcane... si pentru ce? Pentru ideea ca peste cinci ani
voi fi un om de succes, hm
muncesc de patru luni
si-o duc mai rau decat inainte. Bani mai putini, timp mai putin
oboseala mai mare. Dar am pe cartea de vizita o titulatura
de milioane, ce dracu!? La mine-n sat sunt un exemplu, ha
sunt genul de ala caruia-i place s-o frece
sa faca ce vrea, cand vrea si cum vrea. Vreau sa mai dorm
vreau sa mai dorm, baga-mi-as. Hai ca dau si cu putina apa pe ochi
un text ca o pictură. culori puţin înfiebîntate şi tragice. de fapt autorul, cel puţin pe mine, m-a obişnuit cu calitatea şi arta culorii romantice. am ceva rezerve faţă de facilul din "vînătoarea de păcate" şi "felinare cu miros de miez de noapte".
atmosfera asta umeda te patrunde pana in maduva oaselor, ca o criza de reumatism. cam demultisor nu mi s-a mai intamplat sa ma atinga asa de tare un poem pana la a-mi face rau. nu, nu sunt in PMS. virgil, overhelming
Uite aici un autor care evolueaza in scris si doua imagini ce merita evidentiate. Prima, a desprinderii de foaia de vartie, ca un zbor al zmeului caruia i s-au rupt firele subtiri, cu mentiunea ca versul 3 este cam explicit. Iar ultima strofa, o imagine deosebita a umbrei printre strigate, cu mentiunea ca geamurile pot fi inlocuite cu ferestre. Acest peom demonstreaza ca poti spune multe si poti impresiona si prin cuvinte putine. Cu cele doua modificari sugerate de mine, il poti trimite mai apoi la orice revista sau antologie.
Acest text va fi citit de mulți cu stângăcie ori privit cu scepticism. Păcat. Va trece astfel neobservat, căci nu va atrage rapacitatea căutătorilor de senzațional și nici mecantilismul prozelițior culturali de tarabă. Dar, ce avem aici este embrionul unui manifest literar. Acesta poate trăi ori muri. Și astfel, viață ori moartea lui va purta chipul nostru.
ciudatica si interesanta in acelasi timp aceasta poezie. o schimbare de registru sau o incercare de altceva? mi-au placut versurile: "aceiași oameni țin umbră aceeași dragoste cu timp în sandale tălpile nu mai ating cerul de nici o culoare" care exprima starea aceea de lehamite despre care vorbea Virgil. se remarca un cadru, o imagine anosta, aceeasi zi de zi, "pe aici nimic nou"; "aceeasi oameni tin umbra" descrie cumva existentialismul lui camus care vorbeste despre viata absurda. n-am prea inteles eu chestia asta cu:"p'oaia a'ba'tru' inge'ii a'ipile". stau 12 secunde poate gasesc un raspuns. mi-am amintit de 11 minute a lui Paulo Coelho pe care nu am citit-o, poate intr-un viitor apropiat.mi-au placut cel mai mult primele trei strofe, celelalte mai putin.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Adrian:
Există o raţiune, desigur. Voi spune doar că titlul este mult mai sugestiv în varianta engleză. În lb. maternă ar suna aiurea. Mulţumesc, Adrian.
Andu:
Andule, gramatical este corectă prepoziţia „din”, întrucât aceasta exprimă aci un raport partitiv şi este sinonimă cu prepoziţia „dintre”, iar în favoarea exprimării uşoare, mi se pare un liant mai permisiv.
La „cenuşă” ai voit să înţelegi aşa, acel „e” este presupus (gândesc faptul că te-ai referit la verbul a fi, nicicum la pluralul de la cenuşă care este, cu siguranţă, cenuşi!). Adică:
"unde nu mai arde niciun foc
e doar cenuşă de nori tolăniţi".
În rest, înţeleg că nu ai obiecţii.
Mulţumesc pentru aplecarea pe text.
Nicholas:
mulţumesc pentru empatie şi susţinere, mă bucur că ţi-a plăcut poemul. este despre ... un fel de trecere...
Domnilor, încă o dată, vă mulţumesc şi vă aştept cu plăcere în această pagină,
Ottilia Ardeleanu
pentru textul : one way ticket deAtunci de ce ai mai comentat? Daca faci un comentariu, fa-l cu referire directa la text! Explica ce si unde ti se pare ca am gresit, nu veni cu afirmatii superficiale, ca si cum tu (o!) Marele Poet nici macar nu te injosesti sa comentezi asemenea texte! Inteleg ca vrei sa dai dovada (in mandria ta de Mare Poet) de o capacitate critica deosebita, dar nu-ti iese! Comentariul tau e unul facil, copilaresc, demn de ne-bagat in seama! Nu vreau sa ma intelegi gresit, nu vreau sa te superi, iti respect parerile "fondate" si chiar imi face placere sa te gasesc prin paginile mele, dar nu cu asemenea comentarii pe care nu pot da nici macar doi bani! ps: Crede-ma, textul de mai sus chiar nu are loc langa experimentele tale! :)) Vezi cum se pot face afirmatii gratuite? cu mult respect si cu speranta sa n-o dam in schimburi de replici telenovelistice Ion Nimerencu
pentru textul : photo deCitit cu plăcere. Las semn:
muguri renăscând
pentru textul : înmugureşti deîn sânul primăverii
parfumul vieţii
actaeon, ai spus și ce am gândit eu. aleg ce e bun și las ce e ironic. îmi permit. amical, yester
pentru textul : Kore de:)) cu riscul de a comite un offtopic, spun că dialogul (sper să fie dialog, până la urmă) dintre Magistrul Sixtus și Babodil e delicios!
Domnilor, stau și eu pe-aici, să vă aduc câte un pahar cu apă rece, între două „șirul de invective”. :)
Andu, bine te-ai reîntors! (mă grădesc să-ți uzez asta înainte de a mă face să regret urarea...)
pentru textul : (1.1) Este poeticul o cale de cunoaştere şi acţiune? Azi Heidegger (1): Poeticul locuieşte Omul deda, bun textul. poate pe ici pe colo are cite o chestie putin fortata care ar putea fi atinsa nitelus cu o tușă finală dar în general e poezie nouă și bună. la mai multe..
pentru textul : Poem intravilan deIată un text bine dezvoltat, fără edulcorări (minus panseul din final, observat foarte bine şi de Virgil). Aş zice chiar că e un text substanţial, plin de o anume vigoare (mai ales a rostirii).
pentru textul : progresie paralelă şi inversă deO singură observaţie: "vidul din noi este o statuie/ îl auzim cum ne devoră într-o progresie riguros paralelă" ; metafora din primul vers nu e potrivită cu ce urmează, dat fiind că statuia simbolizează încremenirea; nu e viaţă, deci nu poate devora. Trebuia altceva, nu ştiu ce - himeră, fantasmă etc.
antal, evident aici nu ne ocupam de suflete. si nici nu imi permit sa fac aprecieri despre asa ceva. incercam sa ne ocupam de texte. ne straduim sa raminem la aceasta limita. desi sint constient ca atunci cind vorbesti despre arta si literatura este aproape imposibil sa nu fii subiectiv si sa nu pui suflet in ceea ce scrii. pe Hermeneia scopul santierului nu este nici sa umileasca pe cineva si nici sa il descurajeze. scopul lui este in esenta dublu. primul este cel de semnal. catre autorul textului. ca ceva semnificativ nu este bine cu acel text si trebuie lucrat pentru a putea fi acceptat pe prima pagina. al doilea scop este cel de a pastra pe hermeneia o a numita elita a textelor. asa cum suna si inceputul regulamentului, nu nepropunem sa categorisim oameni ci texte. si in ultima instanta acest lucru este benefic si pentru tine. o anumita calitate a textelor implica o anumita asteptare din partea celor ce viziteaza hermeneia. daca ei nu sint dezamagiti vor mai veni sa citeasca. inclusiv textele pe care le postezi tu.
pentru textul : Vorbe pe la spate deSapphire, să știi că mare dreptate ai. Ar fi trebuit să fac publică și lista cu Zmeurele de aur din grădina Hermeneii, dar în ultimul moment am șters lista cu nominalizările și câștigătorii. Lista este într-un draft al meu, dacă se insistă, o pot publica, pentru liniștea tuturor. Data viitoare va fi și "martorul etalon". Mulțumesc pentru aprecierea efortului. A fost plăcerea mea să recitesc, dar și un efort, într-adevăr, în decurs de o săptămână, tot ce s-a publicat pe Hermeneia, mai puțin comentariile. E drept că ar fi fost interesantă și o opinie privind critica, însă sunt, cred, peste 1000 de comentarii, deci, aproape imposibil. Dați-mi o lună de zile și o rezolv și pe asta. :)
pentru textul : Cel mai, Cea mai deTrebuie să recunosc că de puține ori îmi îngădui să fiu emoțional sau să mă simt măgulit pe Hermeneia. Cu prețul de a părea dur și artificial. Dar dacă nu o fac risc să devin părtinitor. Emoțiile nu pot fi ceva obiectiv. Niciodată. De data asta trebuie să recunosc că sînt impresionat. E unul din acele momente cînd mi se face jenă că uneori mă gîndesc la ideea închiderii Hermeneia. Simplul fapt că există acești oameni, pe care de cele mai mult ori nici nu i-am întîlnit în persoană, și care sînt gata să facă gesturile acestea frumoase pentru Hermeneia. Ba chiar mai mult, astfel de gesturi (și aluzii) mă fac să mă gîndesc la a face ceva și mai mult din Hermeneia.
pentru textul : login deun poem plin de tandrețe care parcă împrăștie reflexe, un poem ca un ceai pe care îl bei învelit, atunci când te încearcă starea de meditație, un început de răceală. mi-a plăcut f. mult..." mersul de furnică", ultima strofa,. spor
pentru textul : fata din spatele ochelarilor deFrumos. Cum poate îngheța ceva ce conține sare? Micuțul tău poem m-a lăsat gîndind și zîmbind. Și cred că titlul e bun, doar un accident poate provoca spargerea, o scăpare printre degete, un moment de neatenție, pe care, nu-i așa?, toți îl avem.
pentru textul : Accident deCred că ești norocos: la tine ninge altfel peste icoanele din inimi, rotund și pătrunzător, înflorind fotonii până în cele mai ascunse unghere ale sufletului...păstrează-te așa cât poți în aceste lumini ale solstițiului, așezat în poezie precum un om de zăpadă în aluatul iernii... Subliniez aceste versuri, deosebite ca imagine sentimentală nu numai metaforică: "începe să ningă mai alb și mai des, o să mă însor într-o iarnă ca asta, parcă te văd tremurând toată de frig lângă mine, are emoții, o să-mi spun eu încântat și o să-mi pun o mână vânătă împrejurul tău, o să-mi las câteva clipe sufletul în aer"
pentru textul : Și ascult cum pleacă fotonii deSi cu lumea mea cum ramane... ?
pentru textul : Devorah deM-am simtit datoare sa vorbesc mai mult decat imi este obiceiul pentru ca sunt foarte noua pe aici. Am facut cunostinta deci.
adevarul e ca nu ma asteptam sa primesc vreo penita. (nu postez de mult pe acest site, cu partea interactiva inca nu m-am ocupat) -multe multumiri deci pt semn si apreciere. apropo, ma intereseaza mult si criticile. si am vrut sa las mai mult de la mine, in speranta ca magicul va catadicsi.
pentru textul : Aquaforte deparcă e altceva. ideea e mult mai bine, mai simplu adică, susținută de text. fără a deveni o poezie remarcabilă, sentimentul de toamnă, atât ca anotimp al naturii, cât și al vieții biologice, te captează, te sfâșie un pic.
poate ai putea renunța la substantivul dobânzi, iese din ”cadru” și nu oferă ceva în plus.
nu ar fi mai corect ”îmbătrânirea o altfel de naștere” ?
pentru textul : clinical life deerata- stiu cum este!
pentru textul : așadar este mâine detextele pot fi catalogate astfel, dar daca ti-a placut cat de cat cum am "venerat" inspiratia, nu pot de cat sa ma bucur. multumesc pentru lectura si comentariu!
pentru textul : happy end de- aș fi pus „ispita mușcăturii fără dragoste” - aș renunța la „o voce îmi spune că moartea și viața sunt partenerii perfecți de dans” sau aș înlocui cu altceva pare parca putin prea „declama” textul dar e bun mai ales cînd închizi ochii după ce îl citești
pentru textul : febra deRecomandarea cu cititul este valabila pana in copârşeu ... cu toate ca se scrie enorm si nu citesc decat prietenii... sau dusmanii care cauta puncte de atac.
Doar... daca nu ati vrut sa spuneti, printr-o prietenos-didactica insinuare, ca sunt o inculta si m-am trezit si eu dimineata dupa viscol cu un dicteu automat pe care m-am gandit, in exuberanta mea, sa vi-l impartasesc.
In acest caz trebuie sa accept ca ati spus-o destul de delicat, lucru pentru care va sunt recunoscatoare din prima saptamana.
Ma duc repede sa las pe Nichita si Plath, Blaga si Dante, Dickinson si Eminescu,
Miorita si Mesterul Manole, Ovidiu si Isanos, Baconsky si Schiller, Eichendorff si Whitman.
Doar trebuie sa ating nervul timpului ! si asta cat de repede ca sa primesc puncte.
OK ! Cea de mai jos este poezie...? sa stiu la ce ma aliniez.
Luni dimineata dupa vacanta
am deschis ochii, trezit de alarma mobilului
i-as inchide la loc dar trebuie sa merg la munca
n-am niciun chef, asta-i alta poveste. Ies putin
la geam sa imi mai sara somnul
am avut o noapte frumoasa
insa acum a trecut. Dimineata asta ploua si alaltaieri
mi-am vandut masina. Nu stiu cum dracu sa ajung la birou mai
repede. Trebuie sa schimb de doua ori metroul, sa urc
intr-un tramvai si sa merg vreun kilometru pe jos, ah
ca am spart toata masina azi-noapte si n-am nici de taxi
patru sute de euro mari si lati
am auzit ca voi fi dat afara. Poate ca e mai bine
mie nu-mi place munca deloc. Program fix, responsabilitate
cearcane... si pentru ce? Pentru ideea ca peste cinci ani
voi fi un om de succes, hm
muncesc de patru luni
si-o duc mai rau decat inainte. Bani mai putini, timp mai putin
oboseala mai mare. Dar am pe cartea de vizita o titulatura
de milioane, ce dracu!? La mine-n sat sunt un exemplu, ha
sunt genul de ala caruia-i place s-o frece
sa faca ce vrea, cand vrea si cum vrea. Vreau sa mai dorm
vreau sa mai dorm, baga-mi-as. Hai ca dau si cu putina apa pe ochi
Reverente,
pentru textul : Devorah deun text ca o pictură. culori puţin înfiebîntate şi tragice. de fapt autorul, cel puţin pe mine, m-a obişnuit cu calitatea şi arta culorii romantice. am ceva rezerve faţă de facilul din "vînătoarea de păcate" şi "felinare cu miros de miez de noapte".
pentru textul : Poezia in timp de pace deatmosfera asta umeda te patrunde pana in maduva oaselor, ca o criza de reumatism. cam demultisor nu mi s-a mai intamplat sa ma atinga asa de tare un poem pana la a-mi face rau. nu, nu sunt in PMS. virgil, overhelming
pentru textul : toamnă de mai deImi cer scuze, ai un id care seamana foarte mult cu alt autor si am citit in graba.Dar ca tot sint aici: fii sincer cu tine si cu cititorii.
pentru textul : deși Botticelli era îndrăgostit Michelangelo te-a pictat mai bine dePrea multe construcţii genitivale.
pentru textul : sabat de ciulini deMultumesc, Djamal, Tincuta. Ma bucura scurtul vostru popas in aceasta pagina.
pentru textul : Pe șine-nzăpezite deUite aici un autor care evolueaza in scris si doua imagini ce merita evidentiate. Prima, a desprinderii de foaia de vartie, ca un zbor al zmeului caruia i s-au rupt firele subtiri, cu mentiunea ca versul 3 este cam explicit. Iar ultima strofa, o imagine deosebita a umbrei printre strigate, cu mentiunea ca geamurile pot fi inlocuite cu ferestre. Acest peom demonstreaza ca poti spune multe si poti impresiona si prin cuvinte putine. Cu cele doua modificari sugerate de mine, il poti trimite mai apoi la orice revista sau antologie.
pentru textul : învăţ să mor fără tine deAcest text va fi citit de mulți cu stângăcie ori privit cu scepticism. Păcat. Va trece astfel neobservat, căci nu va atrage rapacitatea căutătorilor de senzațional și nici mecantilismul prozelițior culturali de tarabă. Dar, ce avem aici este embrionul unui manifest literar. Acesta poate trăi ori muri. Și astfel, viață ori moartea lui va purta chipul nostru.
pentru textul : Scriitura-chihlimbar deAceasta e penița pe care Bianca a uitat s-o acorde, sper să nu se supere c-am pus-o eu.
pentru textul : fog deciudatica si interesanta in acelasi timp aceasta poezie. o schimbare de registru sau o incercare de altceva? mi-au placut versurile: "aceiași oameni țin umbră aceeași dragoste cu timp în sandale tălpile nu mai ating cerul de nici o culoare" care exprima starea aceea de lehamite despre care vorbea Virgil. se remarca un cadru, o imagine anosta, aceeasi zi de zi, "pe aici nimic nou"; "aceeasi oameni tin umbra" descrie cumva existentialismul lui camus care vorbeste despre viata absurda. n-am prea inteles eu chestia asta cu:"p'oaia a'ba'tru' inge'ii a'ipile". stau 12 secunde poate gasesc un raspuns. mi-am amintit de 11 minute a lui Paulo Coelho pe care nu am citit-o, poate intr-un viitor apropiat.mi-au placut cel mai mult primele trei strofe, celelalte mai putin.
pentru textul : 12'' deOamenii mari lasa in urma pasi vizibili! Felicitari Paul!:)
pentru textul : La prânzul luminii cu iarba: Paul Blaj şi „Memorialul dantelelor galbene” dePagini