Îmi place adancimea realizata cu acest joc de teze în limbaj simplu, accesibil deși poemul operează în spectru axiomatic. Aproape galileian finalul, Eppur si muove reformulat.

welcome, master. bun sfatul!

...era să pun o peniță:))!

poemul asta mi-a amintit de un film vechi, ce vremuri domle se numea chiar asa musca si fugi apoi a doua jumatate m-a dus cu gandul la un alt minunat film tot cu alberto sordi de data asta (ehehe cine isi mai aminteste) cred ca se numea cea mai frumoasa seara din viata mea. Yeah a good woman is hard to find, insa poemul scartaie din toate incheieturile. Eu l-am citit l-am dezbracat de toate stangaciile, dar ma intreb cati sunt oare dispusi sa faca asta omule? poate doar cei cu o furtuna de zapada in neuroni, o metafora care frizeaza ridicolul. Apoi orbul acela care... care acela? nu cred ca e vreo poveste prea cunoscuta. Amesteci prea mult dialogul direct cu cititorul cu metafora si iese... o zacusca de sezon. Oricum, s-ar prea putea ca in curand sa apartin unei minoritatati literare in romania, minoritatea scriitorilor romani de limba romana din romania se va numi ea, atunci o sa te caut frate asztalos sa-mi pui o vorba buna la kelemen, sa invat si eu cum se face cultura romaneasca pe ungureste. Andu

Ori eventual să fie considerate numai primele trei poziţii prin corespondenţa primul 3 puncte, al doilea 2, al treilea 1. Cred că şi aşa ar merge. Şi scuze că am întors problema pe toate feţele :)

pentru subtitlu "o matase ruginind a neatingere"... iti trebuie imaginatie ca sa scrii asa ceva

em ce patrat, este posibil dar nu cred ca este fezabil. am sa investighez propunerea daca exista cumva o solutie dar care sa nu impovareze si mai mult accesul la pagini.

poemul mi-a amintit de elizabeth tudor si robert dudley, e chiar un fimulet pe youtube, o ecranizare a jurnalului ei. m-a cucerit la fel ca si poemul, numai ca suta de ani nu merge.

Am încercat să înrămez în vers o atmosferă cu totul specială. Dacă se simte asta, înseamnă că le-a fost drag şi cuvintelor să joace şotron la lumina veiozei :)
Paul, mulţumesc mult pentru cuvintele încurajatoare, pentru sugestie, pentru empatia din ,,vale" şi pentru evidenţierea poemului. Ai dreptate, versul final ar trebuie să fie după ,,struguri". De fapt, nici nu contează restul ( sursa şi timpul ) :). Am remarcat şi în timpul recitării că se impune ,,oprire" ( ca în psalmi ).
Deci, voi elimina versurile finale:
,,din via ta
până spre zori" Mulţumesc din nou.

Astăzi trebuie să mai spun cuiva un mare MULŢUMESC! L-am spus :)

Sunt versuri cioplite cu migală și pricepere în lumina inimii așa cum ne cioplim din timp în timp nostalgiile. "A fost a mea ideea de a-mi ciopli sufletului ușă..." Îmi amintește de un Poet, mai spui trecând pe aici.

acerst poem este strabatut de un limbaj interior care anuleaza limbajul exterior si spus, afirmat. verbele prin insasi functia lor motorie antreneaza interiorul sentimentului si al fiintei. remarc aceasta metamorfza a ta, acest poem m-a impresionat ca niciodata. totul se vede altfel de la fereastra camerei lui, mai ales tu esti alta. te asezi intr-un context in care te afli printre oamenii mari si furnici, unde muzica ar fi o terapie de eliberare, de continuare . teama sa nu-ti patezi blugii, teama de a pleca, teama de a hotari poate. regasesc atata poetic in acest poem in care limbajul a devenit o imagine singulara de a exprima iubirea, medeea

uite, vezi, lu editoru emeritus i-o placut. merci, Matei. sa ai sarbatori faine!

Prima frază îmi oferă prea mult "cheia" textului, cred totuși că ar trebui puțin reformulată. Paradoxal, straniu, am găsit întâmplător metaforic și vizual, rezultatul studiului acestui alter ego...

Ieri am aflat cine este cel despre care se scrie aici:
"La această categorie s-a acordat şi o menţiune specială lui Şerban Mihai GEORGESCU, din Bucureşti, pentru volumul său "Ghidul cititorului miotonic", pentru că este "textul cel mai bine scris şi cel mai inteligent; din păcate, nu e proză scurtă", după cum explică Radu Paraschivescu."

Este Serban zis si ingergri, cel pe care l-ati cunoscut la editia Virtualia, la care a participat si Laurentiu. Si pe care tot eu l-am trimis la concurs :). In a doua fotografie, de langa Laurentiu, cu tricou rosu.