"când îți șoptesc că mi-e dor
atârn de lacrima clipei
cu trupul împrăștiat în suspine"
un liric putin cam desuet, parerea mea, iar unduirile "de poet" suna facil,
in rest fructul de sare rotunjeste o ruga luminoasa chiar daca noaptea e alba
si buzele reci :)
ganduri bune
"pentru ca faci din nimic versuri..." - poate mai simplu ar fi "pentru ca faci din orice versuri". nu de alta, da' nush daca omu merita sa ii faci poezia nimic. parerea mea. in rest... marmelada:)
un poem care mai degrabă seamănă cu o glumă nesărată
șchiop și chior, poemul ne vorbește despre păsări îngropînd aceste clișee adânc sub pământul cuvintelor lui
aproape nimic nu ridică sentința de moarte prin scaun electric a acestui poem... doar finalul, care este din alt film
alți actori, altă paranghelie
Calin, am o nedumerire referitor la folosirea timpurilor verbale... daca reusisem sa gasesc inchiderea cercului intre primele si ultimele doua versuri, lipsa semnelor de punctuatie (pe care de altfel nici eu nu le folosesc, dar aici cred ca ar fi ajutat), ca si aparentul raport de coordonare din versurile 10 si 11 a celor doua verbe "impleteau" si "umplu", m-au confuzat de tot... imi scapa mie ceva? e o intoarcere brusca la momentul initial? Sau o simpla eroare?
era suficient să mă anunţi că am un typo. nu ştiu de ce e nevoie să faci piruietele astea de critic leterar. mă amuză teribil fabulările ăstea despre cum ar arăta poetul care ar fi putut să scrie textul ăsta. şi asta ca şi cum ar interesa pe cineva.
citesc de ceva vreme comentarii pe text, cu toate acestea unele mă surprind încă și azi. în general cele lipsite de un bun simț comun sau care mimează umorul. poemul este modest ceea ce nu pot a spune despre raportarea mea la amintirile evocate, amintiri ce capătă prospețime din durerea unor momente actuale. vă mulțumesc pentru empatie, desigur celor ce și-au manifestat-o!
tu spui, poetul "se hrăneşte cu sine", și mare dreptate ai. Bineînțeles, aici este vorba de un arhetip din zona fabulosului.
Îți mulțumesc pentru aprecierile deosebite!
Ottilia,
Tu ești mereu aproape de poezia mea, și asta mă bucură mult.
Îți mulțumesc pentru frumosul gând.
Virgil,
Dacă s-ar fi decriptat ideea că poetul scrie chiar cu (din) propria inimă, nu ai mai fi fost nedumerit. Este adevărat, intenția poetică a fost voalată la extrem, dar am crezut că va fi decriptată relativ ușor.
Am modificat poezia, acum e ok.
Îți mulțumesc pentru lectură și părere, Te mai aștept!
d-nă Naan Lea,
Sunt onorată de vizită și aprecieri. Mă bucur că (uneori) poemele mele reușesc să răzbată.
Mă voi mai gândi la repetiția aceea, era un laitmotiv, dar e posibil să aveți dreptate cu privire la folosirea acestuia în exces.
Nu am reuşit să trec din prima în a doua unitate - tematic vorbind - dar o să mai încerc. Personal, simt o degajare a unei răzbunări (la nivel de gând) în prima strofă. Altceva nici nu mai este acolo, pentru mine, evident. Poate aşa se justifică şi sensul pe care l-am decupat.
Piesa e superbă. Am ascultat-o până am făcut o obsesie pentru ea. Am folosit-o şi ca moto pentru un text. Absolut perfectă :)
o poezie foarte frumoasa. mi-a placut.timpul nu-mi permite sa ma opresc mai mult asupra ei. mi-a placut ca vei zidi intr-un bob de piper partea umbrita din tine. de asemenea versurile:"pînă cînd pe nume mă vei striga/doar să mă întorc o clipă femeie/din naufragiul literelor/grea de polen". nu pot sa nu le mentionez si pe urmatoarele:"un arbore pîlpîie noaptea/prin cămările sufletului golindu-mă/" si daca stau si ma gandesc aproape ca ti-am citat toata poezia, doar ca in ceea ce am reprodus aici e o incarcatura poetica mai mare. o poezie placuta de la inceput pana la capat, fara nimic care sa deranjeze, simbolurile se leaga intre ele, formand un intreg.am sa revin.
E-n regula. Sa presupunem ca eu sunt destul de naiva (naivitatea are si ea aura sa, nu-i asa?) incat sa consider ca nu-i nici umbra de intentie vindicativa in atitudinea ta. Dar ideal ar fi sa aduci si niste argumente pentru a-ti sustine opinia. Adica sa spui ce anume nu ti-a placut in text, punctual.
iată măi bobadile unul din acele momente cînd îmi vine să zic în limba neaoşă americănească "whatever!". pe bune că te ofuschezi degeaba. şi mai şi te cocoşeşti la mine ca şi cum ţi-aş fi luat din trese. părerea mea (umilă, cum altfel) este că nu este mare difernţă între a spune "vînare de cuvînt" sau forma de participiu trecut "vînat de cuvînt". dar dacă tu zici că e mare diferenţă îţi ofer satisfacţia.
Hmm... am ceva texte doar in proza. Sa ma concentrez mai intai pe partea asta, zici? Ok. Incerc. Cred ca am publicat mai mult texte ca cel de mai sus pentru ca am crezut ca mi se potrivesc mai bine, pe parcurs am uitat de tehnica:)).
Textul are carente in prima strofa ce reprezinta o stereotipie atat prin constructie(as fi vrut/dar + repetitie agasanta), cat si la nivelul ideilor("le crescusera aripi", "le crescusera coltii de leu" etc). Remarc in mode special: "ci doar un împrumut mereu neînapoiat al lui dumnezeu către mine" si finalul incepand cu "atîrn în gol uneori odihnindu-mă"... Ialin
Nu voi pregeta, intr'o buna "traditie" hermeneutica, in a tatona textul in ordinul inesentialului, vorbind despre expresivitatea si cursivitatea unui paradox, figuri de stil "alarmante" etc, insa fara a reitera conflictul "daltii-penita".In cuvinte mai putine si mai simple, imi place mult poezia, e simptomatica si refuz sa cred ca e doar atat cat inteleg eu din ea. Putin somnoros, Sebastian
"bastida valului" sună ciudat Bastida sugerează o fortificație, iar valul este nesigur, efemer. Sau poate exact pe această contradicție ai mizat? "ard păsări mari de lemn suflet fără chip" asta îmi sună prea optzecist... ar merita reformulat, așa mi se pare M-a impresionat "elocvența firului de iarbă", și finalul "inimă de pământ/ întotdeauna/ de două ori/ toamna" Îmi place atmosfera poemului de nostalgie difuză, căutându-și o cale zen dinspre resemnare spre împăcare. Te citesc cu plăcere, sunt sigur de câte ori deschid pagina ta că voi găsi Poezie. Poezia aceea care hrănește sufletul obosit...
Vlade, bine ai venit pe aici. Revin, revin, nu mă simt bine dacă nu revin. Am mai modificat prin unele locuri. De data asta am observat că folosisem “cabină” de șase ori ! Acum am lăsat doar de trei ori, pe unde era necesar... Am rețineri în privința esențialăzării. Ca tehnică nu mă atrage foarte tare în sensul abstractizării, dar țin cont dacă este vorba de esențializarea înțelesului la cititor. Cuvântul “esență” la origine are verbul “a fi” și ideea de trinitate… Las cititorul să fie. Asta e o scrisoare, îmi place să scriu scrisori, e un obicei din copilărie, îi scriam verișoarei mele ca să ne formăm mâna. Nu am cum să împart “materialul” pentru că toate detaliile sunt parte a aceleiași experiențe. Eu chiar am scris-o într-o cabină de schimb, nu acasă în fața computerului. Poate din cauza asta are neajunsuri, dar sunt convinsă: critica ajunge până la urmă la destinatar. Mai devreme sau mai târziu. Bianca, nu sunt nici prima, nici ultima care folosește paranteze. Mie îmi plac. Mi se par niște ferestre sau praguri. Eu le folosesc pentru a atrage atenția asupra a ceea ce cuprind. Sau pentru că mi-e teamă să spun prea multe despre ce cuprind. De exemplu, “neamțul schizo” chiar există și am scris “Căminul magic” din cauza emoției produse. O să revin și acolo. Verbul “a ieși” din ultima strofă are și conotația de “a se naște”. Asta e: “am impresia că omul spune de fapt acolo ce era mai important.” – lucrul acesta l-am adresat și eu cuiva pe alt site… Pe urmă, într-un roman pe care îl citesc acum, se cheamă “Dessa Rose”, autoarea folosește într-un singur loc niște paranteze. Ei, tocmai acolo este cheia întregii povești. Poate există și alte explicații, habar n-am… Mă bucur că ai găsit și ceva pe gustul tău…. În privința “transferului de monolog”, trebuie să spun că am mai primit reacția asta și cred că nu e rău. La o altă citire - cine știe? - poate mai modific ceva. Dar nu promit.
Și eu mulțumesc pentru clarificări, Otilia.
Ar mai fi una, fiindcă mi se pare că nu s-a înțeles. Dacă greșesc, prezint scuzele anticipat.
Când m-am referit la responsabilități, voiam, de fapt, să explic, nu să mă scuz, că, fiind moderator, prima mea grijă la apariția unui nou text este să văd dacă se respectă Regulametul Hermeneia, secțiunea referitoare la texte, secțiune care are și un paragraf referitor la încadrarea într-o anumită categorie/gen literar. De aceea opiniile noastre nu au depășit „graniţele încadrării.” (și apropo de încadrare, textul nu e un jurnal, nu are nici măcar o singură marcă specifică a acestui gen, e mai degrabă o povestire).
Referitor la text.
Textul este un fel de mariaj între literatură și tehnică, sau, mai degrabă, o uniune consensuală, în care e mai multă tehnică decât literature îmbrăcată în haina povestirii cu scopul de a realiza un portret literar (al Inocenției). Chiar de la primul rând mi-am amintit de curentul „cyber - poetry” care se pare că nu a avut viață prea lungă și orice încercare de a mai scrie în acest fel nu va avea sorți de izbândă. Părerea mea.
Mi-a plăcut fragmentul următor pentru încărcătura spirituală:
„Şi ne-am dus în inima oraşului acesta conceput de Dumnezeu pe ţărmul mării. Cum s-a dus apostolul în inima caldă a lui Dumnezeu, lăsând totul. De acolo şi-a luat iubirea pentru oameni! Şi s-a apucat să scrie.” Cred că aici ar fi trebuit să fie finalul textului. Rămânea deschis interpretărilor.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
"când îți șoptesc că mi-e dor
pentru textul : Fructul de sare deatârn de lacrima clipei
cu trupul împrăștiat în suspine"
un liric putin cam desuet, parerea mea, iar unduirile "de poet" suna facil,
in rest fructul de sare rotunjeste o ruga luminoasa chiar daca noaptea e alba
si buzele reci :)
ganduri bune
"pentru ca faci din nimic versuri..." - poate mai simplu ar fi "pentru ca faci din orice versuri". nu de alta, da' nush daca omu merita sa ii faci poezia nimic. parerea mea. in rest... marmelada:)
pentru textul : îngeri şi marmeladă desi eu îi iubesc versul! bucuroasa de citire!
pentru textul : Adriana Lisandru - despre ea, niciodată deun poem care mai degrabă seamănă cu o glumă nesărată
pentru textul : întrebare atât de aproape deșchiop și chior, poemul ne vorbește despre păsări îngropînd aceste clișee adânc sub pământul cuvintelor lui
aproape nimic nu ridică sentința de moarte prin scaun electric a acestui poem... doar finalul, care este din alt film
alți actori, altă paranghelie
Calin, am o nedumerire referitor la folosirea timpurilor verbale... daca reusisem sa gasesc inchiderea cercului intre primele si ultimele doua versuri, lipsa semnelor de punctuatie (pe care de altfel nici eu nu le folosesc, dar aici cred ca ar fi ajutat), ca si aparentul raport de coordonare din versurile 10 si 11 a celor doua verbe "impleteau" si "umplu", m-au confuzat de tot... imi scapa mie ceva? e o intoarcere brusca la momentul initial? Sau o simpla eroare?
pentru textul : Fără să știi deera suficient să mă anunţi că am un typo. nu ştiu de ce e nevoie să faci piruietele astea de critic leterar. mă amuză teribil fabulările ăstea despre cum ar arăta poetul care ar fi putut să scrie textul ăsta. şi asta ca şi cum ar interesa pe cineva.
pentru textul : secretele noastre împrumutate deprobabil. oricum, noi între noi ne putem da cu părerea. nu face rău nimănui. pun pariu că și clasicii la vremea lor, tot asta făceau:))
pentru textul : Este adevărat că poezia este pe moarte sau nu? deimagine clară. am să admir mereu astfel de imagini mai ales pentru că haiku e ceva pe care nu-l simt decât în calitate de cititor.
pentru textul : Haiku decitesc de ceva vreme comentarii pe text, cu toate acestea unele mă surprind încă și azi. în general cele lipsite de un bun simț comun sau care mimează umorul. poemul este modest ceea ce nu pot a spune despre raportarea mea la amintirile evocate, amintiri ce capătă prospețime din durerea unor momente actuale. vă mulțumesc pentru empatie, desigur celor ce și-au manifestat-o!
pentru textul : în felul meu de copil deverbul mai jos. pentru că aşa e normal. mulţumesc Radu Luca, Adrian,.
pentru textul : cerc dear fi interesant sa participi la "Concurs de texte dramatice, în cadrul Intîlnirilor Teatrale Berlineze 2007"; ai avea sanse.
pentru textul : Teatru Scurt deaici titlul chiar se potriveste. mult scrum.
pentru textul : Scrum (XII) deCristina,
tu spui, poetul "se hrăneşte cu sine", și mare dreptate ai. Bineînțeles, aici este vorba de un arhetip din zona fabulosului.
Îți mulțumesc pentru aprecierile deosebite!
Ottilia,
Tu ești mereu aproape de poezia mea, și asta mă bucură mult.
Îți mulțumesc pentru frumosul gând.
Virgil,
Dacă s-ar fi decriptat ideea că poetul scrie chiar cu (din) propria inimă, nu ai mai fi fost nedumerit. Este adevărat, intenția poetică a fost voalată la extrem, dar am crezut că va fi decriptată relativ ușor.
Am modificat poezia, acum e ok.
Îți mulțumesc pentru lectură și părere, Te mai aștept!
d-nă Naan Lea,
Sunt onorată de vizită și aprecieri. Mă bucur că (uneori) poemele mele reușesc să răzbată.
pentru textul : poetul deMă voi mai gândi la repetiția aceea, era un laitmotiv, dar e posibil să aveți dreptate cu privire la folosirea acestuia în exces.
Nu am reuşit să trec din prima în a doua unitate - tematic vorbind - dar o să mai încerc. Personal, simt o degajare a unei răzbunări (la nivel de gând) în prima strofă. Altceva nici nu mai este acolo, pentru mine, evident. Poate aşa se justifică şi sensul pe care l-am decupat.
Piesa e superbă. Am ascultat-o până am făcut o obsesie pentru ea. Am folosit-o şi ca moto pentru un text. Absolut perfectă :)
Salutări!
pentru textul : O viaţă perfectă deo poezie foarte frumoasa. mi-a placut.timpul nu-mi permite sa ma opresc mai mult asupra ei. mi-a placut ca vei zidi intr-un bob de piper partea umbrita din tine. de asemenea versurile:"pînă cînd pe nume mă vei striga/doar să mă întorc o clipă femeie/din naufragiul literelor/grea de polen". nu pot sa nu le mentionez si pe urmatoarele:"un arbore pîlpîie noaptea/prin cămările sufletului golindu-mă/" si daca stau si ma gandesc aproape ca ti-am citat toata poezia, doar ca in ceea ce am reprodus aici e o incarcatura poetica mai mare. o poezie placuta de la inceput pana la capat, fara nimic care sa deranjeze, simbolurile se leaga intre ele, formand un intreg.am sa revin.
pentru textul : arborele de piper deE-n regula. Sa presupunem ca eu sunt destul de naiva (naivitatea are si ea aura sa, nu-i asa?) incat sa consider ca nu-i nici umbra de intentie vindicativa in atitudinea ta. Dar ideal ar fi sa aduci si niste argumente pentru a-ti sustine opinia. Adica sa spui ce anume nu ti-a placut in text, punctual.
pentru textul : despre falsele principii ale mecanismelor iubirii III deiată măi bobadile unul din acele momente cînd îmi vine să zic în limba neaoşă americănească "whatever!". pe bune că te ofuschezi degeaba. şi mai şi te cocoşeşti la mine ca şi cum ţi-aş fi luat din trese. părerea mea (umilă, cum altfel) este că nu este mare difernţă între a spune "vînare de cuvînt" sau forma de participiu trecut "vînat de cuvînt". dar dacă tu zici că e mare diferenţă îţi ofer satisfacţia.
pentru textul : de unde cuvântul nu poate ajunge deHmm... am ceva texte doar in proza. Sa ma concentrez mai intai pe partea asta, zici? Ok. Incerc. Cred ca am publicat mai mult texte ca cel de mai sus pentru ca am crezut ca mi se potrivesc mai bine, pe parcurs am uitat de tehnica:)).
pentru textul : Ultima zi din martie deLailin ? Na ca m-ati si botezat... Ialin
pentru textul : port curajul deTextul are carente in prima strofa ce reprezinta o stereotipie atat prin constructie(as fi vrut/dar + repetitie agasanta), cat si la nivelul ideilor("le crescusera aripi", "le crescusera coltii de leu" etc). Remarc in mode special: "ci doar un împrumut mereu neînapoiat al lui dumnezeu către mine" si finalul incepand cu "atîrn în gol uneori odihnindu-mă"... Ialin
pentru textul : futility I deNu voi pregeta, intr'o buna "traditie" hermeneutica, in a tatona textul in ordinul inesentialului, vorbind despre expresivitatea si cursivitatea unui paradox, figuri de stil "alarmante" etc, insa fara a reitera conflictul "daltii-penita".In cuvinte mai putine si mai simple, imi place mult poezia, e simptomatica si refuz sa cred ca e doar atat cat inteleg eu din ea. Putin somnoros, Sebastian
pentru textul : blogbadil deFoarfecele sau foarfeCOOL? Ca "foarfecul" nu exista.
pentru textul : foarfecele iubirii dePrea frumos acest poem, pare a fi desprins dintr-o carte extraterestră.
pentru textul : alte povestiri de la Şipot deLa mulţi ani pentru mâine, pui de ET ! :)
Felicitari! Autorului - Virgil Titarenco, editurii Grinta si Alinei Manole!
pentru textul : Lansarea volumului Mirabile Dictu de"şi nu vedeţi"
pentru textul : unic vers de"bastida valului" sună ciudat Bastida sugerează o fortificație, iar valul este nesigur, efemer. Sau poate exact pe această contradicție ai mizat? "ard păsări mari de lemn suflet fără chip" asta îmi sună prea optzecist... ar merita reformulat, așa mi se pare M-a impresionat "elocvența firului de iarbă", și finalul "inimă de pământ/ întotdeauna/ de două ori/ toamna" Îmi place atmosfera poemului de nostalgie difuză, căutându-și o cale zen dinspre resemnare spre împăcare. Te citesc cu plăcere, sunt sigur de câte ori deschid pagina ta că voi găsi Poezie. Poezia aceea care hrănește sufletul obosit...
pentru textul : din penumbră deVlade, bine ai venit pe aici. Revin, revin, nu mă simt bine dacă nu revin. Am mai modificat prin unele locuri. De data asta am observat că folosisem “cabină” de șase ori ! Acum am lăsat doar de trei ori, pe unde era necesar... Am rețineri în privința esențialăzării. Ca tehnică nu mă atrage foarte tare în sensul abstractizării, dar țin cont dacă este vorba de esențializarea înțelesului la cititor. Cuvântul “esență” la origine are verbul “a fi” și ideea de trinitate… Las cititorul să fie. Asta e o scrisoare, îmi place să scriu scrisori, e un obicei din copilărie, îi scriam verișoarei mele ca să ne formăm mâna. Nu am cum să împart “materialul” pentru că toate detaliile sunt parte a aceleiași experiențe. Eu chiar am scris-o într-o cabină de schimb, nu acasă în fața computerului. Poate din cauza asta are neajunsuri, dar sunt convinsă: critica ajunge până la urmă la destinatar. Mai devreme sau mai târziu. Bianca, nu sunt nici prima, nici ultima care folosește paranteze. Mie îmi plac. Mi se par niște ferestre sau praguri. Eu le folosesc pentru a atrage atenția asupra a ceea ce cuprind. Sau pentru că mi-e teamă să spun prea multe despre ce cuprind. De exemplu, “neamțul schizo” chiar există și am scris “Căminul magic” din cauza emoției produse. O să revin și acolo. Verbul “a ieși” din ultima strofă are și conotația de “a se naște”. Asta e: “am impresia că omul spune de fapt acolo ce era mai important.” – lucrul acesta l-am adresat și eu cuiva pe alt site… Pe urmă, într-un roman pe care îl citesc acum, se cheamă “Dessa Rose”, autoarea folosește într-un singur loc niște paranteze. Ei, tocmai acolo este cheia întregii povești. Poate există și alte explicații, habar n-am… Mă bucur că ai găsit și ceva pe gustul tău…. În privința “transferului de monolog”, trebuie să spun că am mai primit reacția asta și cred că nu e rău. La o altă citire - cine știe? - poate mai modific ceva. Dar nu promit.
pentru textul : automata hari desi totusi, trebuie
pentru textul : Livada ușilor deschise deprobabil ca eu sint mai novice decit novicii, fa un bine si explica-mi
pentru textul : să ne rugăm deȘi eu mulțumesc pentru clarificări, Otilia.
Ar mai fi una, fiindcă mi se pare că nu s-a înțeles. Dacă greșesc, prezint scuzele anticipat.
Când m-am referit la responsabilități, voiam, de fapt, să explic, nu să mă scuz, că, fiind moderator, prima mea grijă la apariția unui nou text este să văd dacă se respectă Regulametul Hermeneia, secțiunea referitoare la texte, secțiune care are și un paragraf referitor la încadrarea într-o anumită categorie/gen literar. De aceea opiniile noastre nu au depășit „graniţele încadrării.” (și apropo de încadrare, textul nu e un jurnal, nu are nici măcar o singură marcă specifică a acestui gen, e mai degrabă o povestire).
Referitor la text.
pentru textul : Your message has been sent deTextul este un fel de mariaj între literatură și tehnică, sau, mai degrabă, o uniune consensuală, în care e mai multă tehnică decât literature îmbrăcată în haina povestirii cu scopul de a realiza un portret literar (al Inocenției). Chiar de la primul rând mi-am amintit de curentul „cyber - poetry” care se pare că nu a avut viață prea lungă și orice încercare de a mai scrie în acest fel nu va avea sorți de izbândă. Părerea mea.
Mi-a plăcut fragmentul următor pentru încărcătura spirituală:
„Şi ne-am dus în inima oraşului acesta conceput de Dumnezeu pe ţărmul mării. Cum s-a dus apostolul în inima caldă a lui Dumnezeu, lăsând totul. De acolo şi-a luat iubirea pentru oameni! Şi s-a apucat să scrie.” Cred că aici ar fi trebuit să fie finalul textului. Rămânea deschis interpretărilor.
Pagini