A.V., îți spun (până nu uit, fiindcă pare o lectură interesantă) că ai un typo aici
„Un lucru se mai spune despre autorul de faţă: cum să ar fi „neo-bacovian”. ”
și acum, despre cronică
eu am citit poeziile lui Aldea pentru prima oară (mai bine zis, le-am auzit) la Artgotica Sibiu. și dacă în zumzetul de acolo s-a făcut liniște, asta spune ceva.
bună cronică, tu meriți citit atât pentru ce scrii (ca poet), cât și pentru ce spui (în calitate de critic literar).
felicitări!
... vorba poetului: și fiecare vârstă din vecie/ lăsând un fir de praf drept mărturie/l-a pus tihnit în ciobul păstrător/clipa trăiește, veacurile mor, deci e de bine la modul absolut, Naan:)! atent, paul
este mult lirism aici , aproape că dor colţii înfipţi în carne.
îndrăznesc să spun că la sfârşit s-ar putea elimina "la".
"îl înghit nu spun nimănui nimc".
aşa văd eu , iertare.
mult succes Dorin! stricasem titlul unui cântec pe un alt site. deci aștept lansarea șlagărului: dor de Cozan:) cordial, paul când va fi să fie sper să optezi pentru filiala Bacău. nu de alta, dar aș fi mândru.
Marina, apreciez gestul tău de a atrage atenția asupra acestei apariții și, fiind o admiratoare a universului poetic atât de original al lui Adrian Grauenfels, pot spune că ai prins cu tușele poeziei sale. Adrian, mă bucură această ieșire pe hârtie și îți doresc numai succes, pentru că îl meriți pe deplin.
În general sînt şi nu sînt întotdeauna de acord cu aserţiunile lui Kiyosaki. Pentru ca lucrurile nu sint totdeauna la fel de simple si absolut nici o situaţie nu este sinonimă cu alta. De aceea a susţine că o anumită soluţie sau chiar filozofie s-ar aplica în orice context sau la orice persoană mi se pare şi nerealist dar şi lipsit de smerenie intelectuală.
Dar revenind la text, m-aş fi aşteptat să citesc ceva mult mai consistent şi mai interesant, ceva să-i zicem patapievician la primul paragraf "Bucuria de a sta pe un val mic". În schimb am citit o colecţie de repetiţii şi banalităţi (şi chestii evidente). Thank you for stating the obvious. Probabil o analiză mai adîncă şi mai serioasă a diferenţei dintre plăcere şi bucurie, fără ostracizări moralizatoare ar fi ceva ce aş citi cu interes.
Următorul paragraf, "A gândi cu sentimentele" mi se pare şi el atît banal cît şi rupt de realitate prin susţinerea absolutizării. Şi am să îţi dau un exemplu. Tu şi Kiyosaki susţineţi că "Acea persoană a „socotit” că e mai sigur să muncească pentru un salariu, decât să facă o investiţie." Întrebarea mea este: "Crezi că brockerii şi agenţii de bursă nu operează sau acţionează cu sau din cauza sentimentelor, sau şi mai rău, a emoţiilor?" Eşti naiv dacă crezi asta. Absolut oricine este motivat şi influenţat de sentimente. Este o fabulaţie ideea că bancherii sau brockerii nu au inimă ci doar o minte cu calcule reci. Problema nu este să ai sau nu, sau să foloseşti sau nu sentimente în raport cu banii ci mai degrabă este măsura în care ţii echilibrul între emoţional şi raţional atunci cînd te raportezi la bani şi la tot ce implică ei. Ignoranţa nu înseamnă sentimentalism. Iar erudiţia sau intelectualismul nu înseamnă lipsă de sentimente.
Paragraful trei, "Hamsterul din colivie" sau cum i se spune în America, "the rat's race", este şi el o colecţie de chestii pe care le ştie toată lumea. Dar şi aici mă deranjează absolutizarea pe care o sugerezi tu şi K. Pentru că orice extremă se întîlneşte în eroare. Greenspan a fost evanghelistul aceleiaşi teorii într-un anumit sens. Ideea că market-ul se reglează de la sine şi că legile investiţiei şi pieţei sînt prin ele însele soluţia şi mîntuirea financiară a societăţii. Iar cuvîntul magic este, aşa cum sugerează şi K, "investiţia". Şi uite unde am ajuns!? În burta unei recesiuni economice cu origini clare de natura financiară. Mi-ar trebui ore şi mult spaţiu să demonstrez asta aici dar îmi imaginez că te pricepi. Un contrarăspuns anaecdotic pentru ce spui tu şi K ar putea fi chiar sugestia piramidală a "Caritasului" sau a schemei Ponzi. La urma urmei şi ei proslăveau cuvîntul maigic "investiţie". Aici eu înclin mai degrabă spre teoriile vechii şcoli de gîndire econimică a lui Mises.
Paragraful "Negarea realităţii". Oare cît din asta este de fapt "strugurii la care nu ajung sînt acri". Hai să fim serioşi. Dacă eşti prost eşti prost şi dacă eşti sărac şi dacă eşti bogat. Isteţimea, optimismul, atitudinea în viaţă nu au de a face cu banii sau bogăţia ci cu cine eşti. De aceea a fi bogat nu este o chestie de evitat şi nu implică neaparat o "negarea a realităţii". Poate de aceea Hristos deşi a spus că unde este comoara omului acolo este şi inima lui dar în acelaşi timp nu a încurajat pe nimeni să nu aibă bani sau bogăţii ci doar să nu îşi lipească inima de ele. La urma urmei este o problemă de alegere. Şi săracul care se droghează cu aurolac dar şi bogatul care se droghează cu ultimul Bugatti tot drogat de numeşte. Dar asta nu este neaparat pentru că banii sînt răi în ei înşişi ci pentru că inima omului este bolnavă. Parcă apostolul Pavel spunea (nu că banii sînt rădăcina tuturor relelor) şi că iubirea de bani este rădăcina tuturor relelor.
Paragraful "Morcovul măgăruşului". La fel ca şi cel cu hamsterul, nu sînt neaparat de acord cu idealismul lui. Stau şi mă întreb cum şi-ar imagina oamenii ăştia societatea. Şi economia. Oamenii sînt diferiţi. Unii nu vor fi niciodată antreprenori. Preferă să fie stujitori şi preferă să o facă cu loialitate. Nu fac apologetica capitalismului dar e utopic să îţi imaginezi o societate formată doar din investitori. Unde ar fi atunci medicii, pompierii, profesorii, vînzătorii, artiştii, etc. Cu siguranţă că e mai bine să fii "om" decît "măgăruş" dar te asigur că uneori "măgăgruşii" au mult mai puţină bătaie de cap şi mult mai multă linişte. Şi poate de aceea o societate echilibrată are şi partide de stînga, nu crezi?
Paragraful "O lecţie neînvăţată" „Ignoranţa în privinţa banilor este cea care duce la atâta lăcomie şi la atâta teamă.” Cu asta sînt de acord. Mai ales în România. Dar nu este numai o chestiune de ignoranţă ci şi de alegere morală după părerea mea. Şi pot explica dacă este nevoie. Lucrurile nu sînt chiar aşa de simple si nu se pot rezolva cu o şedinţă de cursuri.
În ce privesc banii înţeleg ce vrea să spună cu ideea că ar fi o iluzie dar şi această afirmaţie este o iluzie pentru că "iluzia" asta a banilor îmi cumpără mie maşini şi ecrane plasma şi mîncare şi case. Şi toate aste te asigur că nu sînt o iluzie.
Uneori mă întreb dacă apariţia cărţii lui Kiyosaki, prin America cam prin 2003, deci chiar cu cîţiva ani înaitea meltdown-ului financiar nu a fost motivată şi ea fie de intenţii malefice fie de obsesia asta fanatică cum că piaţa le rezolvă pe toate. Doar să introduci bani în ea. Şi ce te faci cînd nu mai sînt bani şi eşti nevoit să tipăreşti bani noi doar ca să ţii motorul pieţii mergînd? Nu se numeşte asta autopăcăleală şi duce la crash? Dar asta este doar colecţia mea de teorii conspiraţioniste.
mi-a plăcut acest text ca un parfum amărui acrid puțin sălbăticit-feral. trecerea de la introspect la contemplativ. chiar sapiențial fără a fi self-righteous. parfum greu dar nu neaparat exclusiv masculin. și crepuscul. plăcut.
cu exceptia versurilor"de ce Tată nu pot să-mi închid sufletul
şi s-adorm?" pentru ca am reusit la un moment dat ma regasesc in poem, aveam codite si fundite si cam asa vedeam lucrurile. pe masura trecerii timpului s-a accentuat:"oameni & oameni " iar lacrimile si vazul mi-au ramas la fel de simple.
Dacă mă ajută Dumnezeu cu ceva inspirație, poate mai adaug ceva, o continuare, la povestea de mai sus. Voi privi cu mai multă atenție în jur pentru inspirație... Mulțumesc mult de urare, dacă a fost o aluzie și la numele meu mic. La fel pentru toată lumea cu același nume (Marina, Mariana, Maria...) Marian
Un poem oarecum alambicat, cu multe întoarceri în sine. Destul de pretențios, departe de ieftina dragoste (știe autoarea ceva?) anunțată contrastant în titlu. Marina Nicolaev ne aruncă în față o lume în care sentimentul e desuet ori mereu întârziat, buna-cuviință dacă nu e demolată, e cel puțin părăsită. Orice se întâmplă, e accident, ne petrecem ființa la "second hand". Poemul nu-și propune valențe estetice subtile, deși rămâne surprinzător cu fiecare vers, ci își propune să dezbrace lumea pe care o trăim de o haină prea strâmtă, care, parcă, nu o încape. O lume în care totul trebuie să fie ieftin, iar dacă e scump, acum e la modă swarovsky, așa că "ar fi bine să nu ne mai vedem Feodor Mihailovici".
...Am ctit destule texte de-ale d-voastră, dar nu am lăsat semne din mai multe considerente. Nu mă întrebați de ce las acum; v-aș răspunde cel puțin ironic și cel mult literar. ...Citesc destul de mult. Și virtual și true. Și de foarte puține ori am întâlnit o mai accentuată pedanterie ca în textele d-voastră. Nu vă fie cu bănat! Poate că textul acesta nu-i scris într-o notă atât de prețioasă ca altele, dar totuși... Și nu ar fi asta cea mai mare durere. dacă ați da atenție și logicii metaforelor și a alegoriilor. Pentru că, pe lângă savanteria scrierii, de cele mai multe ori, versurile d-voastră suferă de-un minunat non-sens. Apoi, metaforele în genitiv își lungesc mânecile albe și sugrumă. Fatal. Faceți un exercițiu: luați 2 substantive la nimereală. Cum fac eu acum: gât și lonoleum. Și construiți metafore în genitiv. Linoleum gâtului/ gâtul linoleumului. Cocoțați-le pe "coloana infinitului", în "culori inutile", sub imperiul "dulcegăriilor de vioară". Trageți linie, postați. ..."lobul umărului" și "umărul lobului" ar face carieră; dacă ar fi sintagme obligatorii într-un conurs de epigrame, adresat medicilor meta-generaliști. De cealaltă parte, "val mestecând soare" este o expresie și originală, și naturală, după a mea părere. Deci, se poate. ...De reținut că acest comentariu este unul general, vizând majoritatea textele d-voastră, pe care am citit-o. ...În concluzie, puțină naturalețe nu strică. Încercați să reproduceți starea, nu s-o creați. E doar o părere. Puteți s-o dați la spate. Toate bune!
din ea sub țol de fulgi s-adună agoniseli de grâu în brazde dar și credința că din hazne sporește rod de vreme bună ce-l laud țânci și dau de veste la toată liota de prin case o, lerui Doamne, lerui ler primim lumina Ta din cer la multi ani si tie!
semnul tău de lectură, cu atât mai mult cu cât ştiu că şi tu aduci imagini din trecut în azi. se pare că aşa menţinem memoria vie a celor care au trecut prin viaţă înaintea noastră şi au lăsat ceva din felul lor de a exista. aparţinător poate fi un pic mai dur, însă realitatea este (şi) mai dură decât se poate exprima în cuvinte.
intotdeauna am incercat sa scriu (pentru ca se pare ca eu scriu) despre viata, pentru ca totul si nimic e viata, ca sa fac, scuzati, filosofari. aici e, cred, marea "sansa" a poeziei si nu numai a ei: de a vedea acolo unde nimeni nu vede si asa mai departe. si, fireste, de a striga in gura mare ca este multumesc, sper sa ne auzim mai des al dvs, francisc
Nu am înțeles de ce a intervenit Aranca aici, iar la textul la care a lăsat link nu are nici o intervenție, și nu am înțeles de ce a intervenit Bianca aici, iar la textul anterior nu are nici o intervenție, deși era moderator și pe atunci. De fapt, lucrurile sunt clare și logice. Așa sunt oamenii; prietenii, însă, sunt altceva, o specie pe cale de dispariție. Fusese doar o mică nelămurire a mea, acum, că tot trebuie să lepădăm umbrele și să pășim în lumină. Ceea ce vă doresc și vouă.
E ceva special în textul tău, poate ultimul vers, atmosfera unei secțiuni printr-un labirint, de vis sau de viață și, deși nu prea găsesc rostul netului și al televizorului, dar probabil că tu știi mai bine de ce ai ales să fie așa.
"envoyee de mon i-phone" - daca alegi sa scrii in alta limba este recomandabil sa pui diacriticele sau accentele asa cum trebuie in texte.
"tac enorm" - suna cam aiurea bombastic
"îmi aprind o țigară" - cred ca am sa fac alergie la cuvintele astea care chiar nu mai spun nimic
"tăcerea are o putere ascunsă, din ea s-au
născut toate minunile lumii."
- impartire defectuoasa in versuri, zic eu. continutul cumva cam infantil.
pastel-poem, căutări masculin-feminin, stări, imagini, cumva împrospătate de jocul de cuvinte. Rămân câteva schimbări de adus totuși: lasă perpetue, în loc de perpetuele, fiindcă articularea aceasta nu e uzată și poetic produce fisuri în compoziție. În primul vers renunță la inversiune, sună mai fain "fire inconstantă". Da, semiboltirea îmi pare ușor forțat. Poezia îmi place de la a doua strofă, prin simplitatea în care deschizi sensurile reîntregirii, prin dragoste, a bărbatului, "solstițiile în tâmple" fiind o retrăire a primelor timpuri. Muguri sălbatici, niciodată floare deschisă, iubirea de aici, din poezia ta, e timp întors spre sine. Frumos.
Multumesc de trecere si comenatriu ! Legat de abundenat truismelor... cam asta e baza textului, nu are o "poveste", o conexiune, un fir logic. Coerenta lui (daca se poate vorbi de asa ceva) este de alta natura. Legat de ghilotina... as fi vrut mai degraba sa redau modul inadecvat (din nou... daca exista asa ceva) de a sfarsi. Perdeaua... imi imaginam o lama continua, un fel de parte superioara plina... de-aici deriva alte idei. Ialin
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
A.V., îți spun (până nu uit, fiindcă pare o lectură interesantă) că ai un typo aici
„Un lucru se mai spune despre autorul de faţă: cum să ar fi „neo-bacovian”. ”
și acum, despre cronică
eu am citit poeziile lui Aldea pentru prima oară (mai bine zis, le-am auzit) la Artgotica Sibiu. și dacă în zumzetul de acolo s-a făcut liniște, asta spune ceva.
bună cronică, tu meriți citit atât pentru ce scrii (ca poet), cât și pentru ce spui (în calitate de critic literar).
pentru textul : Aldea aşteptând poezia defelicitări!
... vorba poetului: și fiecare vârstă din vecie/ lăsând un fir de praf drept mărturie/l-a pus tihnit în ciobul păstrător/clipa trăiește, veacurile mor, deci e de bine la modul absolut, Naan:)! atent, paul
pentru textul : Hipertimie deeste mult lirism aici , aproape că dor colţii înfipţi în carne.
pentru textul : Canibalism liric deîndrăznesc să spun că la sfârşit s-ar putea elimina "la".
"îl înghit nu spun nimănui nimc".
aşa văd eu , iertare.
mult succes Dorin! stricasem titlul unui cântec pe un alt site. deci aștept lansarea șlagărului: dor de Cozan:) cordial, paul când va fi să fie sper să optezi pentru filiala Bacău. nu de alta, dar aș fi mândru.
pentru textul : De la Vaslui citire deMarina, apreciez gestul tău de a atrage atenția asupra acestei apariții și, fiind o admiratoare a universului poetic atât de original al lui Adrian Grauenfels, pot spune că ai prins cu tușele poeziei sale. Adrian, mă bucură această ieșire pe hârtie și îți doresc numai succes, pentru că îl meriți pe deplin.
pentru textul : Apariție editorială 2007 – „În vizită la Ussais” de Adrian Graunfels deerata. nu stau:)
pentru textul : uite-l pe unul foarte periculos decum pot aplica aici italicul, boldul, etc...? cu alte cuvinte, vreau sa pun html
pentru textul : My Baby Ballade deÎn general sînt şi nu sînt întotdeauna de acord cu aserţiunile lui Kiyosaki. Pentru ca lucrurile nu sint totdeauna la fel de simple si absolut nici o situaţie nu este sinonimă cu alta. De aceea a susţine că o anumită soluţie sau chiar filozofie s-ar aplica în orice context sau la orice persoană mi se pare şi nerealist dar şi lipsit de smerenie intelectuală.
pentru textul : Banii - frica, dorinţa şi gândirea deDar revenind la text, m-aş fi aşteptat să citesc ceva mult mai consistent şi mai interesant, ceva să-i zicem patapievician la primul paragraf "Bucuria de a sta pe un val mic". În schimb am citit o colecţie de repetiţii şi banalităţi (şi chestii evidente). Thank you for stating the obvious. Probabil o analiză mai adîncă şi mai serioasă a diferenţei dintre plăcere şi bucurie, fără ostracizări moralizatoare ar fi ceva ce aş citi cu interes.
Următorul paragraf, "A gândi cu sentimentele" mi se pare şi el atît banal cît şi rupt de realitate prin susţinerea absolutizării. Şi am să îţi dau un exemplu. Tu şi Kiyosaki susţineţi că "Acea persoană a „socotit” că e mai sigur să muncească pentru un salariu, decât să facă o investiţie." Întrebarea mea este: "Crezi că brockerii şi agenţii de bursă nu operează sau acţionează cu sau din cauza sentimentelor, sau şi mai rău, a emoţiilor?" Eşti naiv dacă crezi asta. Absolut oricine este motivat şi influenţat de sentimente. Este o fabulaţie ideea că bancherii sau brockerii nu au inimă ci doar o minte cu calcule reci. Problema nu este să ai sau nu, sau să foloseşti sau nu sentimente în raport cu banii ci mai degrabă este măsura în care ţii echilibrul între emoţional şi raţional atunci cînd te raportezi la bani şi la tot ce implică ei. Ignoranţa nu înseamnă sentimentalism. Iar erudiţia sau intelectualismul nu înseamnă lipsă de sentimente.
Paragraful trei, "Hamsterul din colivie" sau cum i se spune în America, "the rat's race", este şi el o colecţie de chestii pe care le ştie toată lumea. Dar şi aici mă deranjează absolutizarea pe care o sugerezi tu şi K. Pentru că orice extremă se întîlneşte în eroare. Greenspan a fost evanghelistul aceleiaşi teorii într-un anumit sens. Ideea că market-ul se reglează de la sine şi că legile investiţiei şi pieţei sînt prin ele însele soluţia şi mîntuirea financiară a societăţii. Iar cuvîntul magic este, aşa cum sugerează şi K, "investiţia". Şi uite unde am ajuns!? În burta unei recesiuni economice cu origini clare de natura financiară. Mi-ar trebui ore şi mult spaţiu să demonstrez asta aici dar îmi imaginez că te pricepi. Un contrarăspuns anaecdotic pentru ce spui tu şi K ar putea fi chiar sugestia piramidală a "Caritasului" sau a schemei Ponzi. La urma urmei şi ei proslăveau cuvîntul maigic "investiţie". Aici eu înclin mai degrabă spre teoriile vechii şcoli de gîndire econimică a lui Mises.
Paragraful "Negarea realităţii". Oare cît din asta este de fapt "strugurii la care nu ajung sînt acri". Hai să fim serioşi. Dacă eşti prost eşti prost şi dacă eşti sărac şi dacă eşti bogat. Isteţimea, optimismul, atitudinea în viaţă nu au de a face cu banii sau bogăţia ci cu cine eşti. De aceea a fi bogat nu este o chestie de evitat şi nu implică neaparat o "negarea a realităţii". Poate de aceea Hristos deşi a spus că unde este comoara omului acolo este şi inima lui dar în acelaşi timp nu a încurajat pe nimeni să nu aibă bani sau bogăţii ci doar să nu îşi lipească inima de ele. La urma urmei este o problemă de alegere. Şi săracul care se droghează cu aurolac dar şi bogatul care se droghează cu ultimul Bugatti tot drogat de numeşte. Dar asta nu este neaparat pentru că banii sînt răi în ei înşişi ci pentru că inima omului este bolnavă. Parcă apostolul Pavel spunea (nu că banii sînt rădăcina tuturor relelor) şi că iubirea de bani este rădăcina tuturor relelor.
Paragraful "Morcovul măgăruşului". La fel ca şi cel cu hamsterul, nu sînt neaparat de acord cu idealismul lui. Stau şi mă întreb cum şi-ar imagina oamenii ăştia societatea. Şi economia. Oamenii sînt diferiţi. Unii nu vor fi niciodată antreprenori. Preferă să fie stujitori şi preferă să o facă cu loialitate. Nu fac apologetica capitalismului dar e utopic să îţi imaginezi o societate formată doar din investitori. Unde ar fi atunci medicii, pompierii, profesorii, vînzătorii, artiştii, etc. Cu siguranţă că e mai bine să fii "om" decît "măgăruş" dar te asigur că uneori "măgăgruşii" au mult mai puţină bătaie de cap şi mult mai multă linişte. Şi poate de aceea o societate echilibrată are şi partide de stînga, nu crezi?
Paragraful "O lecţie neînvăţată" „Ignoranţa în privinţa banilor este cea care duce la atâta lăcomie şi la atâta teamă.” Cu asta sînt de acord. Mai ales în România. Dar nu este numai o chestiune de ignoranţă ci şi de alegere morală după părerea mea. Şi pot explica dacă este nevoie. Lucrurile nu sînt chiar aşa de simple si nu se pot rezolva cu o şedinţă de cursuri.
În ce privesc banii înţeleg ce vrea să spună cu ideea că ar fi o iluzie dar şi această afirmaţie este o iluzie pentru că "iluzia" asta a banilor îmi cumpără mie maşini şi ecrane plasma şi mîncare şi case. Şi toate aste te asigur că nu sînt o iluzie.
Uneori mă întreb dacă apariţia cărţii lui Kiyosaki, prin America cam prin 2003, deci chiar cu cîţiva ani înaitea meltdown-ului financiar nu a fost motivată şi ea fie de intenţii malefice fie de obsesia asta fanatică cum că piaţa le rezolvă pe toate. Doar să introduci bani în ea. Şi ce te faci cînd nu mai sînt bani şi eşti nevoit să tipăreşti bani noi doar ca să ţii motorul pieţii mergînd? Nu se numeşte asta autopăcăleală şi duce la crash? Dar asta este doar colecţia mea de teorii conspiraţioniste.
mi-a plăcut acest text ca un parfum amărui acrid puțin sălbăticit-feral. trecerea de la introspect la contemplativ. chiar sapiențial fără a fi self-righteous. parfum greu dar nu neaparat exclusiv masculin. și crepuscul. plăcut.
pentru textul : memento sacadat desă mă bucur. mulţumesc, Silviu, pentru lectură şi semn.
pentru textul : cred că o cunoaşteţi foarte bine deprea tehnic spre final
pentru textul : Înjumătăţit desă-ți dau sugestii? nu înțeleg. păstrezi dacă vrei, sau renunți, e textul tău. poate e doar opinia mea, dar textul nu merită o cacofonie.
pentru textul : din viața noastră secretă decu exceptia versurilor"de ce Tată nu pot să-mi închid sufletul
pentru textul : psalmul apelor simple deşi s-adorm?" pentru ca am reusit la un moment dat ma regasesc in poem, aveam codite si fundite si cam asa vedeam lucrurile. pe masura trecerii timpului s-a accentuat:"oameni & oameni " iar lacrimile si vazul mi-au ramas la fel de simple.
Dacă mă ajută Dumnezeu cu ceva inspirație, poate mai adaug ceva, o continuare, la povestea de mai sus. Voi privi cu mai multă atenție în jur pentru inspirație... Mulțumesc mult de urare, dacă a fost o aluzie și la numele meu mic. La fel pentru toată lumea cu același nume (Marina, Mariana, Maria...) Marian
pentru textul : Așa ceva “nu se există” (Încălzirea globală, păcăleala mileniului III) deUn poem oarecum alambicat, cu multe întoarceri în sine. Destul de pretențios, departe de ieftina dragoste (știe autoarea ceva?) anunțată contrastant în titlu. Marina Nicolaev ne aruncă în față o lume în care sentimentul e desuet ori mereu întârziat, buna-cuviință dacă nu e demolată, e cel puțin părăsită. Orice se întâmplă, e accident, ne petrecem ființa la "second hand". Poemul nu-și propune valențe estetice subtile, deși rămâne surprinzător cu fiecare vers, ci își propune să dezbrace lumea pe care o trăim de o haină prea strâmtă, care, parcă, nu o încape. O lume în care totul trebuie să fie ieftin, iar dacă e scump, acum e la modă swarovsky, așa că "ar fi bine să nu ne mai vedem Feodor Mihailovici".
pentru textul : diversiune ieftină dragostea… deVirgil,
pentru textul : I do dechiar vrei sa-l scot pe Mr Baby din text? :p
Virgle, unde e textul meu "teoria ejacularii generalizate"? A disparut ca magarul in ceata, asa, fara nicio explicatie??
pentru textul : carinthia de...Am ctit destule texte de-ale d-voastră, dar nu am lăsat semne din mai multe considerente. Nu mă întrebați de ce las acum; v-aș răspunde cel puțin ironic și cel mult literar. ...Citesc destul de mult. Și virtual și true. Și de foarte puține ori am întâlnit o mai accentuată pedanterie ca în textele d-voastră. Nu vă fie cu bănat! Poate că textul acesta nu-i scris într-o notă atât de prețioasă ca altele, dar totuși... Și nu ar fi asta cea mai mare durere. dacă ați da atenție și logicii metaforelor și a alegoriilor. Pentru că, pe lângă savanteria scrierii, de cele mai multe ori, versurile d-voastră suferă de-un minunat non-sens. Apoi, metaforele în genitiv își lungesc mânecile albe și sugrumă. Fatal. Faceți un exercițiu: luați 2 substantive la nimereală. Cum fac eu acum: gât și lonoleum. Și construiți metafore în genitiv. Linoleum gâtului/ gâtul linoleumului. Cocoțați-le pe "coloana infinitului", în "culori inutile", sub imperiul "dulcegăriilor de vioară". Trageți linie, postați. ..."lobul umărului" și "umărul lobului" ar face carieră; dacă ar fi sintagme obligatorii într-un conurs de epigrame, adresat medicilor meta-generaliști. De cealaltă parte, "val mestecând soare" este o expresie și originală, și naturală, după a mea părere. Deci, se poate. ...De reținut că acest comentariu este unul general, vizând majoritatea textele d-voastră, pe care am citit-o. ...În concluzie, puțină naturalețe nu strică. Încercați să reproduceți starea, nu s-o creați. E doar o părere. Puteți s-o dați la spate. Toate bune!
pentru textul : Umărul lobului dedin ea sub țol de fulgi s-adună agoniseli de grâu în brazde dar și credința că din hazne sporește rod de vreme bună ce-l laud țânci și dau de veste la toată liota de prin case o, lerui Doamne, lerui ler primim lumina Ta din cer la multi ani si tie!
pentru textul : Colind desemnul tău de lectură, cu atât mai mult cu cât ştiu că şi tu aduci imagini din trecut în azi. se pare că aşa menţinem memoria vie a celor care au trecut prin viaţă înaintea noastră şi au lăsat ceva din felul lor de a exista. aparţinător poate fi un pic mai dur, însă realitatea este (şi) mai dură decât se poate exprima în cuvinte.
îţi mulţumesc mult pentru apreciere.
pentru textul : iar Dumnezeu ar contoriza cititorii acestui epitaf deintotdeauna am incercat sa scriu (pentru ca se pare ca eu scriu) despre viata, pentru ca totul si nimic e viata, ca sa fac, scuzati, filosofari. aici e, cred, marea "sansa" a poeziei si nu numai a ei: de a vedea acolo unde nimeni nu vede si asa mai departe. si, fireste, de a striga in gura mare ca este multumesc, sper sa ne auzim mai des al dvs, francisc
pentru textul : dorina deNu am înțeles de ce a intervenit Aranca aici, iar la textul la care a lăsat link nu are nici o intervenție, și nu am înțeles de ce a intervenit Bianca aici, iar la textul anterior nu are nici o intervenție, deși era moderator și pe atunci. De fapt, lucrurile sunt clare și logice. Așa sunt oamenii; prietenii, însă, sunt altceva, o specie pe cale de dispariție. Fusese doar o mică nelămurire a mea, acum, că tot trebuie să lepădăm umbrele și să pășim în lumină. Ceea ce vă doresc și vouă.
pentru textul : migrația, editorii și fotografiile decâte pălării :)
pentru textul : retuş fotografie de:) foarte curat poemul tau.
mi-a placut in special ultimul vers ( ca sa fezi fatalitate, parerile se impart care incotro).
si mi-a palcut si commentul lui shadow... ultima observatie.
pentru textul : Inscripție pe o frunte deE ceva special în textul tău, poate ultimul vers, atmosfera unei secțiuni printr-un labirint, de vis sau de viață și, deși nu prea găsesc rostul netului și al televizorului, dar probabil că tu știi mai bine de ce ai ales să fie așa.
pentru textul : noua deRaluca, ajunge.
pentru textul : Alb şi roşu de"envoyee de mon i-phone" - daca alegi sa scrii in alta limba este recomandabil sa pui diacriticele sau accentele asa cum trebuie in texte.
"tac enorm" - suna cam aiurea bombastic
"îmi aprind o țigară" - cred ca am sa fac alergie la cuvintele astea care chiar nu mai spun nimic
"tăcerea are o putere ascunsă, din ea s-au
născut toate minunile lumii."
- impartire defectuoasa in versuri, zic eu. continutul cumva cam infantil.
in general un text nu neaparat reusit
pentru textul : envoyee de mon i-phone depastel-poem, căutări masculin-feminin, stări, imagini, cumva împrospătate de jocul de cuvinte. Rămân câteva schimbări de adus totuși: lasă perpetue, în loc de perpetuele, fiindcă articularea aceasta nu e uzată și poetic produce fisuri în compoziție. În primul vers renunță la inversiune, sună mai fain "fire inconstantă". Da, semiboltirea îmi pare ușor forțat. Poezia îmi place de la a doua strofă, prin simplitatea în care deschizi sensurile reîntregirii, prin dragoste, a bărbatului, "solstițiile în tâmple" fiind o retrăire a primelor timpuri. Muguri sălbatici, niciodată floare deschisă, iubirea de aici, din poezia ta, e timp întors spre sine. Frumos.
pentru textul : perpetue întoarceri spre tine deMultumesc de trecere si comenatriu ! Legat de abundenat truismelor... cam asta e baza textului, nu are o "poveste", o conexiune, un fir logic. Coerenta lui (daca se poate vorbi de asa ceva) este de alta natura. Legat de ghilotina... as fi vrut mai degraba sa redau modul inadecvat (din nou... daca exista asa ceva) de a sfarsi. Perdeaua... imi imaginam o lama continua, un fel de parte superioara plina... de-aici deriva alte idei. Ialin
pentru textul : Poemul... de”Zgârcenia” exprimării te prinde bine. Într-adevăr sonorizarea aduce a orient îndepărtat, ca și minuțiozitatea descrierii pe centimetru patrat.
pentru textul : Compunere dePagini