Un text care are tot ce-i trebuie pentru a fi remarcat. Cei care au comentat până acum au spus suficient, iar eu nu aş putea decât să repet. O analiză în detaliu – care s-ar dori o „interpretare” – nu ar face nimic altceva decât să-i strice farmecul. Peniţă

extraordinar colindul. te-ai gandit sa te inscrii in ASCOR? abia acolo ar fi apreciata cum trebuie forma lirica a ispiratiei tale.

un poem excelent, în opinia mea, mă bucur mult că l-am găsit la „poarta cetății” numită Hermeneia și că „m-a lăsat să intru”.
mi-a plăcut mai ales slalomul elegant dintre idee și metaforă, și ușurința cu care autorul trece de la nostalgie la realitate.

am vrut să selectez două strofe, să le așez aici întru justificarea peniței... dar nu o s-o fac. ar fi păcat de celelalte.

Din comentariul tău atent și elaborat am reușit să rețin ceva de genul: poezia mea este complet lipsită de poezie, dar mustește de intelect. Dă pe din afară, ba chiar tinde să producă greață. Eh, asta e, Bobadil, I can live with that. Și atâta vreme cât nu vă omoară nici pe voi, ce să-ți spun? Să-ți promit că voi încerca să nu mai scriu poezie până când nu voi avea liber de la tine că este suficientă "poezie" în ce scriu? OK. Deal. Aaa... just kidding. Nu conta pe chestia asta. Cât despre chestia aia din titlu, mă dezamăgești. Dacă mă gândesc mai bine, de fapt, nu, nu mă dezamăgești, așa că mai bine îți explic. Copyright pe îngeri are doar Dumnezeu. Marcă înregistrată însă... sunt câte unii care cred că ar putea avea așa ceva. Mai precis, cineva căruia îi este dedicat această poe... na, că era să cad iar în păcat. Acest text. Desigur, explicațiile pot merge mai departe, dar am încredere că pe undeva cititorii mei sunt cel puțin la fel de deștepți ca... ai lor. Și cu această explicație sper că i-am răspuns și Profetului, de la care mă așteptam să știe că autoarea aici prezentă și de față când face ceva de sanchi, o să și scrie "chestia asta e de sanchi". Ce-i drept, ceva credit mi-a dat, drept pentru care mulțumesc. Cu prietenie și plecăciuni, îmi iau îngerii și plec. Plec, plec... "că tăcerea e de aur".

e că epitetele nu încarcă, descrierea nu oboseşte, condeiul nu transpiră. frumos scris, domnule! ca şi recomandare, poţi să încerci şi tu să postezi cu paragrafe unitare, prin comanda "justify", codul HTML al Hermeneii permite acest lucru. mie mi-a reuşit şi chiar sunt mulţumită :)

cred ca tocmai un astfel de text ar trebui remarcat pe hermeneia

Mulțumesc mult pentru apreciere. Când găsesc în jur inspirație, e păcat s-o las nepusă pe hârtie. Cred că și cei ce-mi citesc textele ies mai câștigați dacă eu mă concentrez pe proză scurtă decât dacă mă ocup de poezie... Dacă încercăm să scriem, cred că cel mai bun răspuns la orice întrebare îl putem da tot scriind... Voi face eforturi ca pe viitor să vin cu povești și mai interesante.

cred că „hristos” sau „christos” ar fi formele corecte, după grecescul χριστός, care e cu „h” (cînd transliterezi de exemplu chalkidiki spui „halchidichi”, „ch” grecesc = „h” romînesc)

comparația cu futbolu își are adevăru ei; eu îs fanu apostolului matei, era mai petrecăreț și mai jovial

Până la urmă este și aceasta o provocare, de remarcat că uneori când ești foarte aproape de subiect e greu să decelezi ce este în suflet de ceea ce redă fotografia ca expresie. Poate de aceea Katyiei îi este suficientă poza așa cum este, iar pentru alții este doar o poză de la care se poate pleca înspre arta fotografică. Plăcut mult încercarea Almei. Katya... oricât de off topic ar fi, nu mă pot opri a-ți spune să te bucuri din toată inima de ea. Și... încearcă să te gândești la asta: pentru ceilalți privitori sufletul tău, sentimentul tău trebuie să răzbată din fotografie, altfel este o fată frumoasă, cu enorm de multă lumină în priviri, dar nu e artă fotografică, aș spune eu. Și cred că pe-aici s-ar situa și comentariul lui Andu, care e mai tranșant decât mine și căruia poate îi e lene să se lanseze în experimente uneori, cum au făcut Virgil și Alina.

Șerban Foarță, sonetele Constanței Buzea, George Țărnea și mulți alții... îți spun nu ca și cum n-ai ști ci ca și cum te-am citit. Ieși din "codrule , codruțule"... și aș mai spune , dar cred că am fost înțeles, ori cine știe???

Da, într-adevăr nu a fost șters. L-am descoperit abia acum, în josul paginii, clasat la texte inacceptabile, adică refuzate, alături de un alt poem de al meu, mai vechi - Poemul-blestem. Asta nu poate să însemne decât un lucru: că un editor l-a trimis acolo. Deci, de la bun început, am avut dreptate. Un editor a trimis acest text la ”inacceptabile”. Motiv pentru care l-am repostit în 16.06.2013, fara cuvântul acela, intuind că despre asta e vorba. Iar ceea ce spui dumneata doamna Leonte mai sus, în primul comentariu, se numește manipulare. Pentru că, nu aveam eu, ca autor, absolut niciun motiv să trimit textul meu la ”Inacceptabile”. Deci, nu mai pune în cârcă unui autor gesturi pe care el le-a făcut. Nici nu cred că am posibilitatea tehnică să-mi încadrez eu propriul meu text acolo, la inacceptabile, și nici măcar nu am avut motiv să o fac. Eugen

Și totuși, dacă aceste 'șarje' amicale (chiar așa sunt cel puțin dpmdv) n-ar exista, nici editorii nu s-ar justifica, right, Victore?
Eu una nu doar că îl iubesc pe Paul, dar merg chiar mai departe... citesc ce scrie! Apoi na, se mai întâmplă să ne luăm în bețe, dar v-aș ruga din tot sufletul să nu ne-o luați în nume de rău, pentru că nu e cazul. Nu cred că ar putea spune cineva că noi ne jignim, eu una nu simt asta... îmi place cum Paul a intrat în jocul intelctual al unei ironii care, chiar dacă are exprimări mai ne-ortodoxe, tot ironie rămâne... iar mie asta-mi place.
Sper să fiu în acordul tuturor că nu e niciun conflict aici.
Iar avertismentele sunt inutile pentru că ar fi aiurea ca să fim suspendați amândoi o lună, să ieșim la un pahar de vin, să ne împrietenim, iar apoi să o luăm de la capăt, pentru că disputa noastră chiar nu are de-a face cu niciun fel de împăcare. Pentru că așa cum spunea Exupery, în acea dimineață eu și dușmanul meu de moarte ne curățam amândoi trandafirii.
Margas

Domnule Manolescu, regret că intenţia dumneavoastră nobilă faţă de poetul Adrian Munteanu este umbrită de sfidarea Regulamentului Hermeneia prin publicarea linkului din comentariul anterior. Îl consider un afront direct. Vă rog să vă consideraţi avertizat.

The repetition of some words may be unnecessary, for is taking away the focus from the really important verses: "just" in verse #2 and #12, "of" in consecutive verses #9,10,11. If I were you I would use "in-between" or "amidst" instead of "nothing in center". If nothing is in-between, then the next verse seems a bit awkward: "nothing more than". Something seems to be missing in the verse "inside we keep the silence", the verb "to keep" is usually accompanied by other word. The final three verses are excellent!