Departe de aventurile lui Fane și Costel, Virgil ne aduce un text de o cu totul altă factură. Sper că v-ați dat cu toții seama ca nu e o simplă rețetă și că e un text literar; e o "disecție culinară", nu simplu culinară, e clar. Nu insist deci. Mie mi-e foame de proză scurtă, așa că am sărit imediat. Întotdeauna mi-a plăcut alunecarea această reflexivă dinspre lucrurile de rutină înspre lucrurile ultime,... sau, mă rog, aproape ultime. Asta dă greutate și importanță lucrurilor de zi cu zi. Să fii poet și când te duci la tăiat lemne, să râmâi prozator și când iei în mână cuțitul de bucătărie. Virgil dovedește asta aici. Neavând aliniat la capăt de rând și fiind un text atât compact, la citire ar ajuta cu siguranță cel puțin introducerea unui spațiu între pasaje. Cred. Permite-mi o întrebare glumeață, dar destul de la modă prin România: noi, mai nou, în țara candidată la U.E., nu mai avem voie să omorâm porcii cu cuțitul, voi, acolo, chiar schingiuți crabii în apă clocotită? Sau, probabil, asta pentru că nu poți să-i tai capul... Sau pentru că Americanii n-au avut Evul Mediu și recuperează acum?
ca exercițiu textul ăsta e interesant, un fel de aerobic.
ca poem e hilar.
e chiar mai rizibil decât însuși poetul nicodem ceea ce e greu de realizat.
adriane, și tu chiar vrei să-ți comenteze cineva așa ceva?
eu am încercat...
încearcă și tu la școala primară.
dacă ne trimiți la Biblie, Nicodem, hai să facem drumul împreună. și dă-mi voie să-ți spun că între „un număr așa de mare” și „fără număr” e o diferență (conceptuală) ca de la cer la pământ, sau ca de la DIVERSITATE la UNITATE. pentru că doar Unitatea este principiu al numărului, deci „fără număr în sine”, pentru că din ea decurg toate numerele, iar „principiul a ceva” nu e totuna cu acel „ceva” pe care îl generează. Asta nu o spun eu, ci unii mai credibili decât mine, a se vedea cei care au urmat drumul deschis de Pitagora și de precursorii lui (Plotin, Aristotel și alții).
că noi ne-am înstrăinat de sensul prim, asta-i altă poveste. și nu-i vina lor.
aaa, să nu uit. nu cred că „simbolisme” e un termen... adecvat. dar putem vorbi despre simbol(uri) și simbolism.
Virgil, Ai prins tu din prima esentialul sau am fost eu prea transparent de data asta? Asa-i textul asta e un sandwich... doua felii de abureala bobadilica la mijloc niste cacat de caine cu umplutura de toamna. Multumesc pentru lectura. Andu
repet, dragă domnule Djamal: e hidos să îți placă o femeie doar că geme... eu, ca o sufragetă convinsă, consider că e un atac la FEMEIE la institutia ei. în plus, ai copiat titlul de Stefan Banica Jr.....Brrrrrrr!
precizare importantă: în măsura în care veti considera că vreunul din textele mele prezente sau viitoare intrunesc cerintele dvoastre ptr a fi instelate, rog sa nu procedati in consecinta. Unul din motivele ptr care am venit aici pe hermeneia acum aproape un an este lipsa oricaror distinctii, stelute, recomandari etc, asa cum imi amintesc ca preciza si dl Virgil atunci. daca nu veti da curs rugamintii mele, voi scoate respectivele texte. sper ca nu ma veti blama prea tare ptr asta. daca veti dori sa comentati, va astept cu nerabdare. sper ca nu incalc nici un paragraf din regulament cu aceasta dorinta si nici bunul simt. precizez ca textul de mai sus incheie ciclul Uratii. ptr mine a fost un experiment. multumesc ptr lectura
mie mi-ar place asta :
"tăcerile, un abur istovit
ce-l respiram"
te-as sfatui sa te orientezi catre curentele actuale ale poeziei, formele de trecut ale verbelor, mi se par prea chinuite.. in sensul de nenaturale. O poezie trebuie sa curga lin, si omenesc, de aceea (chiar si in proza am inceput..) sa ma feresc de cuvinte cum ar fi univers, infinit, sau eternitate, caci par artificiale, acolo unde e numai... omenesc de fapt. :) Oricum, las cuvintele acestea cu prietenie, si-ti urez succes la urmatoarele scrieri.
Interesant si foarte bine realizat experiment vizual. Insa cand vine vorba de autoarea katya kelaroo eu devin foarte exigent si asta este... stiu, subiectiv. Textul are cateva lacune grele. "iubește-ți aproapele ca tine însuți" - aici lipseste o prepozitie "pe" - e greu sa-ti imaginezi un asemenea autor in postura de agramat, nu? "fluturele e umilit când se târăște nefericit, asemeni viermelui" - corect e "asemenea" - idem "inima mea a început să bată a monte, nu aval" corect este "in amonte, nu in aval" - tot asa. De cele mai multe ori incercarea de a fi desavarsit se impiedica tocmai de faptul ca nu putem fi desavarsiti, suntem doar oameni iar uneori suntem chiar aiurea, dar nu e nicio problema, Dumnezeu ne iarta pe toti. Psalmi agramati... de ce nu la o adica? Ma rog, discutabil. Parerea mea, Andu P.S. Sarbatori Fericite Katya
Personal, cred ca "goala de cuvinte" e cam cliseistic. In rest, un text bun din punctul meu de vedere, natural, elegant.Placut in special candoarea si gingasia.
nu ştiu cît de stupide sînt apelativele acestea, cristina. dar cu siguranţă intervenţiile tale sînt stupide. sau aşa cum spunea cineva pe aici, "creatore de momente penibile". dar se pare că te simţi bine înconjurată de aureola asta de penibil. aşa că nu vreau să ţi-o spulber. am să îţi răspund la celelalte comentarii mai încolo. pe măsură.
si probabil ca eu acum ar trebui sa ma simt in offside si sa joc la levată. iata genul de comentarii care se vor neinspirat culpabilizatoare. daca era dedicat textul puteai sa o spui de la inceput si probabil ca "intelegeam" ca nu e literatura de criticat ci altceva. oricum, e si asta un fel de a raspunde la critica. in ce priveste sarcasmul ma tem ca atunci cind se repeta incepe sa demonstreze penurie de imaginatie
Draga Andu, te rog să încerci să păstrezi un limbaj decent și în comentarii, oricât de virulent ai dori (și ai fi îndreptățit) să fii. Să încercăm să rămânem în limitele de exigență pe care hermeneia și-a propus să le promoveze și să nu ne transformăm în chat.
am mai spus-o, mă repet, scuze
dacă Virgil nu ar dori neapărat să scrie, atunci eu știu și pariez că el ar scrie... și nu oricum, ci foarte inspirat!
dar el vrea câteodată să scrie așa, doar ca să scrie.
am citit poemul de trei ori și tot nu am înțeles de ce Virgil l-a postat
dar asta nu înseamnă decât că ori eu sunt prost, ori că eu sunt prost, right?
un poem deconectat in care ai surprins foarte bine plonjonul in abis care mie personal mi s-a parut static si neutru, ca un trup suspendat deasupra unei prapastii. prima si ultima strofa sunt foarte bune. restul poemului nu-mi transmite prea mult decat starea de sufocare in diferite ipostaze.
Nota. Versurile " chiar dacă nu știi nici măcar să cazi în genunchi," fac aluzie la cântecul "MONSIEUR SAINT-PIERRE": "Y'a pas à dire j'aimais la vie, Mais maintenant ça m'avance à quoi, Me voilà toute froide et toute raidie Entre quatre planches de bois. Vraiment mon âme n'est pas fière Devant la porte de cristal Où j'entrevois derrière Saint-Pierre Une éternité d'idéal, Je ne suis qu'une âme de rien du tout, Je ne sais même pas me mettre à genoux."
as mai insinsta insista putin pe formularile astea doua
„o privesc, nu-mi pasă”- in loc de nu-mi pasa as incerca o formulare care sa merarga mai mult spre sugestie decat spre concret
„Dezbrăcat de vise”- cliseic
textul per total, cum s-a mai spus si mai sus este placut si as indrazni sa spun ca si bun.:)
"Lumina incandesceta a soarelui"...da, aveam si eu notata expresia asta, prin caietul de clasa a patra. "ma face sa halucinez. Te vad intr-un graunte de nisip de pe fundul lacului. Soarele violet se reflecta in ochii tai. Esti o himera..." bine ca ne-ai spus ca e himera, altfel am fi putut crede ca este un ciob de sticla, o margica sau o bucata de staniol. "Te topesti in creierul meu,te confunzi cu gandurile mele. Figura ta e o particula rupta din soarele violet- care se reflecta asupra gandurilor mele."... Princess, tu ce intelegi, in fond, prin POEZIE?
Nici nu ştiu, acum, cum să încep o frază. Nu ştiu cui să-i mulţumesc mai întâi pentru un asemenea dar. Am să-l deranjez, totuşi, pe Dumnezeu, mulţumindu-i că există fără chip de unde şi asemănarea mea spirituală cu el. Darul acesta pentru mine este unul spiritual. Am mai simţit aşa ceva doar urcând pe frânghii, anul acesta, jepii mici spre Caraiman. Prin urmare, spiritualul se produce la înălţimi. Nu se poate descrie bucuria din privire, vă spun. Mai bine eram mută. „E de-ajuns o privire” nu este vers dintr-o melodie, este tăcerea prin nerostit a vorbelor noastre reflectate prin ochi, iar ochii sunt lumina sufletului nostru. Adevărata identitate a omului. Am simţit-o ca o avalanşă. Şi Domnul Tudor Cristea ştie despre ce vorbesc. După Dumnezeu, urmează un om, întotdeauna mi-am zis în gând asta. Şi aşa a şi fost. Am avut marea onoare să-l cunosc pe Domnul Tudor Cristea nu ca om, ci ca mare om. Tot ce vă spun acum este sincer. Poate mulţi vor considera versurile mele ca fiind pline de emfază. Nu îmi este ruşine cu ceea ce sunt. Dacă poezia mea este emfază sau trend cum s-a mai spus despre noua generaţie, de hegemonie dusă până la saturaţie, atunci aşa să se numească. Epoca asta nouă a noastră, a generaţiei noastre, aşa să se numească. Este asumată. Că poezia de acum tinde spre proză sau spre eseu, cu ce încurcă acest fapt în fapt? Dacă trăim vremuri ale noastre, în care internetul este o sursă de informaţie, dacă există un yahoo messenger, ş.a.m.d, să lăsăm istoria de hic et nunc să vorbească. Dacă poezia douămiistă va fi slabă comparativ cu alte epoci, atunci să fie considerată o poezie slabă dar să fie! Să fie asumată. Dacă va fi o ratare literară să fie o ratare literară. Zicea un mare gânditor că decât să copiezi pe cineva de dragul unor vremuri, mai bine să dai greş, să eşuezi în felul tău, să pierzi în felul tău pentru că atunci vei câştiga. (parafrază)
Sunt mândră că sunt “culeasă” de Domnul Tudor Cristea, sunt mândră că mi-a dat încredere în mine atunci când aveam nevoie de ea, sunt mândră că public în Litere. Mi-e greu să-i mulţumesc atât de simplu pentru că ar fi prea simplu, iar să mă complic ar fi prea complicat. Sunt onorată că a vorbit atât de frumos despre noul val al literaturii. Domnul Tudor Cristea este din punctul meu de vedere o persoană cu viziune largă asupra literaturii. Dumnealui trăieşte “acum-mereu” ceea ce-l face complex ca şi om. Sper să nu se supere şi să citească aceste rânduri aşa cum le-am scris acum, aici, spontan, din suflet.
Îl felicit cu drag şi pe Adrian. Adrian este un om deosebit, o persoană sensibilă, frumos, educat. Este unul dintre preferaţii mei în scris. Mă bucur că l-am cunoscut şi fizic.
O felicit şi pe Raluca pe care o citesc pe unde apuc, pe unde dau de ea.
Domnule Turdor Cristea, ştiu că am spus câteva rânduri mai sus că e puţin să vă mulţumesc dar domnule, trebuie! Simt acum nevoia să o spun: Vă mulţumesc!
te înțeleg, Virgil, dar nu am de gând să explic aici de ce nu este subiect, intrigă, dramă, conflict. înțeleg ce vrei de la un text în proză, însă uite că se întâmplă ca eu să nu vreau același lucru. nu cred că e americanul din tine. doar un cititor cu altfel de așteptări la care oricine are dreptul. mulțumesc pentru opinie.
ah, A. întors proaspăt de pe veșnicele plaiuri ale vânătorii, băgător în seamă să fie numele tău indian:)
Gasesc dificil de trecut peste primele doua versuri. Lipsa subiectului si a semnelor de punctuatie invita la interpretari: "1(unu) imi spunea ca tu esti biografia mea", "(unu/cineva) imi spunea 'biografia mea esti tu' " etc 1.30 mi-a mers direct la suflet. Per ansamblu, e ca o pagina de jurnal deschisa, unde consemnarile sunt condensate. Numerele ma duc cu gandul la biblie. As vrea sa stiu mai mult, va trebui sa deschid biblia ca sa vad ce-i cu perfectiunea lui avraam?...
ieri am scris o poezie despre gramatica biblică,
i-am pus în picioare sandale iudaice
şi-am trimis-o în rai
te voi duce de mînă dinaintea soborului
a spus îngerul de serviciu
e vremea să înveți semnele
a chemat în faţă litera tav din alfabetul ebraic
zicându-i:
spune ce scrie-n papyrus.
a poc a lipsa…
.............................................
mii de glasuri, cu ciocane, ciomege şi suliţi
au strigat într-un glas:
să fie răstignită!
ucide-o!
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Departe de aventurile lui Fane și Costel, Virgil ne aduce un text de o cu totul altă factură. Sper că v-ați dat cu toții seama ca nu e o simplă rețetă și că e un text literar; e o "disecție culinară", nu simplu culinară, e clar. Nu insist deci. Mie mi-e foame de proză scurtă, așa că am sărit imediat. Întotdeauna mi-a plăcut alunecarea această reflexivă dinspre lucrurile de rutină înspre lucrurile ultime,... sau, mă rog, aproape ultime. Asta dă greutate și importanță lucrurilor de zi cu zi. Să fii poet și când te duci la tăiat lemne, să râmâi prozator și când iei în mână cuțitul de bucătărie. Virgil dovedește asta aici. Neavând aliniat la capăt de rând și fiind un text atât compact, la citire ar ajuta cu siguranță cel puțin introducerea unui spațiu între pasaje. Cred. Permite-mi o întrebare glumeață, dar destul de la modă prin România: noi, mai nou, în țara candidată la U.E., nu mai avem voie să omorâm porcii cu cuțitul, voi, acolo, chiar schingiuți crabii în apă clocotită? Sau, probabil, asta pentru că nu poți să-i tai capul... Sau pentru că Americanii n-au avut Evul Mediu și recuperează acum?
pentru textul : crabii deca exercițiu textul ăsta e interesant, un fel de aerobic.
pentru textul : Căzută-mi sta ploaia deca poem e hilar.
e chiar mai rizibil decât însuși poetul nicodem ceea ce e greu de realizat.
adriane, și tu chiar vrei să-ți comenteze cineva așa ceva?
eu am încercat...
încearcă și tu la școala primară.
Referitor la "la vorbitul despre artă", categoric, ai dreptate. Iniţial acolo fusese "rană".
pentru textul : Gheara desincere mulţumiri, z
dacă ne trimiți la Biblie, Nicodem, hai să facem drumul împreună. și dă-mi voie să-ți spun că între „un număr așa de mare” și „fără număr” e o diferență (conceptuală) ca de la cer la pământ, sau ca de la DIVERSITATE la UNITATE. pentru că doar Unitatea este principiu al numărului, deci „fără număr în sine”, pentru că din ea decurg toate numerele, iar „principiul a ceva” nu e totuna cu acel „ceva” pe care îl generează. Asta nu o spun eu, ci unii mai credibili decât mine, a se vedea cei care au urmat drumul deschis de Pitagora și de precursorii lui (Plotin, Aristotel și alții).
că noi ne-am înstrăinat de sensul prim, asta-i altă poveste. și nu-i vina lor.
aaa, să nu uit. nu cred că „simbolisme” e un termen... adecvat. dar putem vorbi despre simbol(uri) și simbolism.
pentru textul : videoconferință cu îngeri deVirgil, Ai prins tu din prima esentialul sau am fost eu prea transparent de data asta? Asa-i textul asta e un sandwich... doua felii de abureala bobadilica la mijloc niste cacat de caine cu umplutura de toamna. Multumesc pentru lectura. Andu
pentru textul : amnezie de toamnă fancy și cool deun poem elegant ce inlantuie firesc realitatea, intr-o frumoasa claritate a expresiei.
pentru textul : Premiile Concursului de Poezie „Astenie de primăvară” - Hermeneia 2014 derepet, dragă domnule Djamal: e hidos să îți placă o femeie doar că geme... eu, ca o sufragetă convinsă, consider că e un atac la FEMEIE la institutia ei. în plus, ai copiat titlul de Stefan Banica Jr.....Brrrrrrr!
pentru textul : Te iubesc femeie deLa mulți ani Hermeneia, mult succes.
pentru textul : The State of Hermeneia deprecizare importantă: în măsura în care veti considera că vreunul din textele mele prezente sau viitoare intrunesc cerintele dvoastre ptr a fi instelate, rog sa nu procedati in consecinta. Unul din motivele ptr care am venit aici pe hermeneia acum aproape un an este lipsa oricaror distinctii, stelute, recomandari etc, asa cum imi amintesc ca preciza si dl Virgil atunci. daca nu veti da curs rugamintii mele, voi scoate respectivele texte. sper ca nu ma veti blama prea tare ptr asta. daca veti dori sa comentati, va astept cu nerabdare. sper ca nu incalc nici un paragraf din regulament cu aceasta dorinta si nici bunul simt. precizez ca textul de mai sus incheie ciclul Uratii. ptr mine a fost un experiment. multumesc ptr lectura
pentru textul : urâții demie mi-ar place asta :
"tăcerile, un abur istovit
ce-l respiram"
te-as sfatui sa te orientezi catre curentele actuale ale poeziei, formele de trecut ale verbelor, mi se par prea chinuite.. in sensul de nenaturale. O poezie trebuie sa curga lin, si omenesc, de aceea (chiar si in proza am inceput..) sa ma feresc de cuvinte cum ar fi univers, infinit, sau eternitate, caci par artificiale, acolo unde e numai... omenesc de fapt. :) Oricum, las cuvintele acestea cu prietenie, si-ti urez succes la urmatoarele scrieri.
pentru textul : dodecafonie deInteresant si foarte bine realizat experiment vizual. Insa cand vine vorba de autoarea katya kelaroo eu devin foarte exigent si asta este... stiu, subiectiv. Textul are cateva lacune grele. "iubește-ți aproapele ca tine însuți" - aici lipseste o prepozitie "pe" - e greu sa-ti imaginezi un asemenea autor in postura de agramat, nu? "fluturele e umilit când se târăște nefericit, asemeni viermelui" - corect e "asemenea" - idem "inima mea a început să bată a monte, nu aval" corect este "in amonte, nu in aval" - tot asa. De cele mai multe ori incercarea de a fi desavarsit se impiedica tocmai de faptul ca nu putem fi desavarsiti, suntem doar oameni iar uneori suntem chiar aiurea, dar nu e nicio problema, Dumnezeu ne iarta pe toti. Psalmi agramati... de ce nu la o adica? Ma rog, discutabil. Parerea mea, Andu P.S. Sarbatori Fericite Katya
pentru textul : humnezei dePersonal, cred ca "goala de cuvinte" e cam cliseistic. In rest, un text bun din punctul meu de vedere, natural, elegant.Placut in special candoarea si gingasia.
pentru textul : livadă de piersici, cu botoșei albi deeu cred ca femeia e mult mai reală, in fapt. imi place ca esti cosmopolit. cred ca si tie, glezna ei.
pentru textul : Închisoarea luminii denu ştiu cît de stupide sînt apelativele acestea, cristina. dar cu siguranţă intervenţiile tale sînt stupide. sau aşa cum spunea cineva pe aici, "creatore de momente penibile". dar se pare că te simţi bine înconjurată de aureola asta de penibil. aşa că nu vreau să ţi-o spulber. am să îţi răspund la celelalte comentarii mai încolo. pe măsură.
pentru textul : Rezultatul "Bursei câştigătorilor" deMiha, îți mulțumesc frumos! profesionalism e mult spus. cartea lui Andrei merită din plin citită.
pentru textul : Andrei Velea - Hotel în Atlantida deIonuț, mulțumesc.
sunt onorată Virgil, sincer mă bucur, mai ales fiindcă m-am străduit să găsesc o formă cât mai bună. sărbători fericite!
pentru textul : de Anul Nou desi probabil ca eu acum ar trebui sa ma simt in offside si sa joc la levată. iata genul de comentarii care se vor neinspirat culpabilizatoare. daca era dedicat textul puteai sa o spui de la inceput si probabil ca "intelegeam" ca nu e literatura de criticat ci altceva. oricum, e si asta un fel de a raspunde la critica. in ce priveste sarcasmul ma tem ca atunci cind se repeta incepe sa demonstreze penurie de imaginatie
pentru textul : crucile deDraga Andu, te rog să încerci să păstrezi un limbaj decent și în comentarii, oricât de virulent ai dori (și ai fi îndreptățit) să fii. Să încercăm să rămânem în limitele de exigență pe care hermeneia și-a propus să le promoveze și să nu ne transformăm în chat.
pentru textul : România la Eurovision 2008, între boys band și “boys bann” demultumesc pentru... intelegere, Ottilia!:) precum spui, "nicio sansa" si avatarurile de cuviinta...
Andu, la tine altfel se citesc comentariile. wow, ai citit pana la sfarsit??? sa fii iubit!:)
pentru textul : întrebare atât de aproape deam mai spus-o, mă repet, scuze
pentru textul : poate dedacă Virgil nu ar dori neapărat să scrie, atunci eu știu și pariez că el ar scrie... și nu oricum, ci foarte inspirat!
dar el vrea câteodată să scrie așa, doar ca să scrie.
am citit poemul de trei ori și tot nu am înțeles de ce Virgil l-a postat
dar asta nu înseamnă decât că ori eu sunt prost, ori că eu sunt prost, right?
un poem deconectat in care ai surprins foarte bine plonjonul in abis care mie personal mi s-a parut static si neutru, ca un trup suspendat deasupra unei prapastii. prima si ultima strofa sunt foarte bune. restul poemului nu-mi transmite prea mult decat starea de sufocare in diferite ipostaze.
pentru textul : Disconnected deNota. Versurile " chiar dacă nu știi nici măcar să cazi în genunchi," fac aluzie la cântecul "MONSIEUR SAINT-PIERRE": "Y'a pas à dire j'aimais la vie, Mais maintenant ça m'avance à quoi, Me voilà toute froide et toute raidie Entre quatre planches de bois. Vraiment mon âme n'est pas fière Devant la porte de cristal Où j'entrevois derrière Saint-Pierre Une éternité d'idéal, Je ne suis qu'une âme de rien du tout, Je ne sais même pas me mettre à genoux."
pentru textul : Edith Piaf deas mai insinsta insista putin pe formularile astea doua
pentru textul : Boală de„o privesc, nu-mi pasă”- in loc de nu-mi pasa as incerca o formulare care sa merarga mai mult spre sugestie decat spre concret
„Dezbrăcat de vise”- cliseic
textul per total, cum s-a mai spus si mai sus este placut si as indrazni sa spun ca si bun.:)
"Lumina incandesceta a soarelui"...da, aveam si eu notata expresia asta, prin caietul de clasa a patra. "ma face sa halucinez. Te vad intr-un graunte de nisip de pe fundul lacului. Soarele violet se reflecta in ochii tai. Esti o himera..." bine ca ne-ai spus ca e himera, altfel am fi putut crede ca este un ciob de sticla, o margica sau o bucata de staniol. "Te topesti in creierul meu,te confunzi cu gandurile mele. Figura ta e o particula rupta din soarele violet- care se reflecta asupra gandurilor mele."... Princess, tu ce intelegi, in fond, prin POEZIE?
pentru textul : Himera deerr: epatări
pentru textul : geneză. pe patul meu de spital deNici nu ştiu, acum, cum să încep o frază. Nu ştiu cui să-i mulţumesc mai întâi pentru un asemenea dar. Am să-l deranjez, totuşi, pe Dumnezeu, mulţumindu-i că există fără chip de unde şi asemănarea mea spirituală cu el. Darul acesta pentru mine este unul spiritual. Am mai simţit aşa ceva doar urcând pe frânghii, anul acesta, jepii mici spre Caraiman. Prin urmare, spiritualul se produce la înălţimi. Nu se poate descrie bucuria din privire, vă spun. Mai bine eram mută. „E de-ajuns o privire” nu este vers dintr-o melodie, este tăcerea prin nerostit a vorbelor noastre reflectate prin ochi, iar ochii sunt lumina sufletului nostru. Adevărata identitate a omului. Am simţit-o ca o avalanşă. Şi Domnul Tudor Cristea ştie despre ce vorbesc. După Dumnezeu, urmează un om, întotdeauna mi-am zis în gând asta. Şi aşa a şi fost. Am avut marea onoare să-l cunosc pe Domnul Tudor Cristea nu ca om, ci ca mare om. Tot ce vă spun acum este sincer. Poate mulţi vor considera versurile mele ca fiind pline de emfază. Nu îmi este ruşine cu ceea ce sunt. Dacă poezia mea este emfază sau trend cum s-a mai spus despre noua generaţie, de hegemonie dusă până la saturaţie, atunci aşa să se numească. Epoca asta nouă a noastră, a generaţiei noastre, aşa să se numească. Este asumată. Că poezia de acum tinde spre proză sau spre eseu, cu ce încurcă acest fapt în fapt? Dacă trăim vremuri ale noastre, în care internetul este o sursă de informaţie, dacă există un yahoo messenger, ş.a.m.d, să lăsăm istoria de hic et nunc să vorbească. Dacă poezia douămiistă va fi slabă comparativ cu alte epoci, atunci să fie considerată o poezie slabă dar să fie! Să fie asumată. Dacă va fi o ratare literară să fie o ratare literară. Zicea un mare gânditor că decât să copiezi pe cineva de dragul unor vremuri, mai bine să dai greş, să eşuezi în felul tău, să pierzi în felul tău pentru că atunci vei câştiga. (parafrază)
pentru textul : Autori Hermeneia premiaţi la Târgovişte deSunt mândră că sunt “culeasă” de Domnul Tudor Cristea, sunt mândră că mi-a dat încredere în mine atunci când aveam nevoie de ea, sunt mândră că public în Litere. Mi-e greu să-i mulţumesc atât de simplu pentru că ar fi prea simplu, iar să mă complic ar fi prea complicat. Sunt onorată că a vorbit atât de frumos despre noul val al literaturii. Domnul Tudor Cristea este din punctul meu de vedere o persoană cu viziune largă asupra literaturii. Dumnealui trăieşte “acum-mereu” ceea ce-l face complex ca şi om. Sper să nu se supere şi să citească aceste rânduri aşa cum le-am scris acum, aici, spontan, din suflet.
Îl felicit cu drag şi pe Adrian. Adrian este un om deosebit, o persoană sensibilă, frumos, educat. Este unul dintre preferaţii mei în scris. Mă bucur că l-am cunoscut şi fizic.
O felicit şi pe Raluca pe care o citesc pe unde apuc, pe unde dau de ea.
Domnule Turdor Cristea, ştiu că am spus câteva rânduri mai sus că e puţin să vă mulţumesc dar domnule, trebuie! Simt acum nevoia să o spun: Vă mulţumesc!
te înțeleg, Virgil, dar nu am de gând să explic aici de ce nu este subiect, intrigă, dramă, conflict. înțeleg ce vrei de la un text în proză, însă uite că se întâmplă ca eu să nu vreau același lucru. nu cred că e americanul din tine. doar un cititor cu altfel de așteptări la care oricine are dreptul. mulțumesc pentru opinie.
ah, A. întors proaspăt de pe veșnicele plaiuri ale vânătorii, băgător în seamă să fie numele tău indian:)
pentru textul : locul deGasesc dificil de trecut peste primele doua versuri. Lipsa subiectului si a semnelor de punctuatie invita la interpretari: "1(unu) imi spunea ca tu esti biografia mea", "(unu/cineva) imi spunea 'biografia mea esti tu' " etc 1.30 mi-a mers direct la suflet. Per ansamblu, e ca o pagina de jurnal deschisa, unde consemnarile sunt condensate. Numerele ma duc cu gandul la biblie. As vrea sa stiu mai mult, va trebui sa deschid biblia ca sa vad ce-i cu perfectiunea lui avraam?...
pentru textul : flu & stuff deam des-forţat strofele amintite de tine, Sancho. sper să sune mai plăcut. dacă nu, I'm open for sugestions.
pentru textul : temeri grizate deiată sugestia:
ieri am scris o poezie despre gramatica biblică,
pentru textul : poezia asta e o erezie dei-am pus în picioare sandale iudaice
şi-am trimis-o în rai
te voi duce de mînă dinaintea soborului
a spus îngerul de serviciu
e vremea să înveți semnele
a chemat în faţă litera tav din alfabetul ebraic
zicându-i:
spune ce scrie-n papyrus.
a poc a lipsa…
.............................................
mii de glasuri, cu ciocane, ciomege şi suliţi
au strigat într-un glas:
să fie răstignită!
ucide-o!
Pagini