încep cu versurile ce mi-au plăcut: îmi şopteşte atingându-mi părul
ciufulit cu buzele
... şi tace
iar în momentul acela
se albeşte sub noi tot pământul...
Nu mi-a sunat bine - versul 3. Poate ar trebui să fie "n-o ascultă în afară de mine"
Poezia ta debutează manelist și prima impresie e importantă.
Pentru atmosfera atit de naturala schitata doar din citeva gesturi cit se poate de firesti. Un poem senzitiv care incepe si se termina cit se poate de uman. Poate sfirsitul lumii mi s-ar parea putin banal, insa cred ca isi are locul sau intr-un cotidian compus in aparenta simplu, dar perfectionat prin detaliu. Iar finalul acela se aseaza excelent peste ghemuirea alcalina sub patura.
Poezia are o muzicalitate aparte, si asta inca in engleza, iar banuiesc ca nu aceasta este limba ta materna. Asadar, cu atat mai mare lauda. Atmosfera este bine sustinuta de fiecare cuvant, iar fotografia este cu adevarat un sine qua non. Poate ca este una dintre cele mai deosebite poezii citite pe pagina ta. Stiam deja ca ai talentul de a te apleca asupra unor imagini deosebite, de a contempla atmosfera si a starni povestea, dar aici, zic eu, chiar te-ai depasit. Felicitari. Am sa imi permit totusi, la cate sfaturi si aluzii ai primit, sa mai dau si eu cu piatra in apa: ai incercat sa atasezi cumva versurile in continuarea (in josul) fotografiei? Atunci probabil ai putea sa renunti la denaturarea contrastului, iar fotografia nu ar parea atat de incarcata (nu se mai distinge mult din ea, decat daca te "uiti printre versuri" oarecum. Iar prima strofa, din cauza norilor, este tot greu de citit. Si uf, inca o data, e pacat de fotografie, de loc, de atmosfera sa.
mi-a placut, Djamal...are ceva din seninatatea si simplitatea sufismului, incrustat in metafore mai actuale. In ciuda notelor de protest surd din primele doua strofe, utima strofa m-a trimis spre Mevlana Rumi. Adriana
Strofa a treia mi-a smuls un zâmbet și mi-a reprezentat poetul trei de a în ipostaza ce probabil îl caracterizează.
Restul poemului e barbologie elitistă, sau praf în ochii cititorului, însă e doar părerea mea.
Aștept încă cu interes ceva mai substanțial de la acest autor cu potențial dar care deocamdată alege să se complacă într-o superficialitate cu accente aristocratice împrumutate de pe ici, de pe colo.
Margas
stimați colegi, am citit cu atenție comentariile postate de către fiecare; voi încerca să mă integrez în această comunitate, propunând alcătuirile mele în formele lor desuete pentru unii (dar singurile aflate la îndemâna mea deocamdată) actualizate prin tipul lor de mesaj și care vor fi judecate pe măsura prezentării lor. Bianca, fii sigură că citesc aproape tot ce se postează și pe acest site, iar faptul că nu relaționez cu autorii nu înseamnă nici dezinteres, nici o redusă capacitate de înțelegere, ci doar un altfel de prezență, cu influențele ei reciproce. Modul elegant în care au fost exprimate majoritatea punctelor de vedere mă face să trec cu vederea intervențiile care s-au vrut răutăcios-corective și mă îndeamnă să merg mai departe.
Virgil, mi-ai facut aici doua complimente frumoase: ai numit textul poezie (fie, o parte din el!) si m-ai numit si 'poheta'. Multumesc!:)
Important pina la urma e sa iubim mai frumos decit scriem.
"cu parul nins cu aur" - formulare nu foarte fericita "sa inchinam... catargul" - o expresie cel putin ciudata. de obicei se inchina steagul. daca inchini... catargul ma tem ca rastorni corabia. o fi si asta o idee... romantica.
Ma bucur ca te-ai oprit sa-mi citesti textul. Este un semn bun.
Uite!.. ai si primit raspuns de la Marynna. Noi am ramas cu reflexul asta de ,,invechit'', eu zic, daca rascoleste ceva acolo in suflet..merge!
,,Osul''.. este un ,,tot', si nimic mai mult.
Si uite!.. traim din suferinte.
Multam de trecere si opinie, eu o gasesc edificatoare.
Cu stima,
Iuri.
nu, că trebuia să revin. cum ai putut scrie frumusețea asta de versuri...:
pe timp de ceață ce se adună
ca un infinit în jurul unui băț
cu care mâni oile la păscut iarna
există atâta imagine pentru mine aici... deci un super poem. Avea dreptate Alina când zicea de talent. Da!
citesc și recitesc cu mare drag! și masha e o tipă inteligentă foc. merita valsul:)
părerea mea este că arta încetează odată cu sfîrșitul strofei a doua. restul e un fel de găselniță care nu a reușit să se găsească pe ea însăși. dar asta nu înseamnă că textul nu poate fi refăcut. ca o notă de subsol: mă amuză sensibilitățile aparent posandropauzale ale unora. și mă întreb, chiar așa nu mai reușim să identificăm de ce ne place ce ne place. și o altă notă (tot de subsol): nu prea înțeleg cum putea gioconda, care de cînd mă știu era italiancă (sau franțuzoaică) să aibă pielea... verde (fiindcă malahitul este verde - sau albăstrui în situații rare). e doar o enigmă a textului pe care nu am reușit să o exegetez.
Este vorba despre caracatita Paul. In subtitlu. Textul reprezinta doua editoriale care au aparut in cotidianul la care lucrez si pe blogul meu. Nu am vrut sa incadrez in alta parte decit la proza. Iar la subtitlu am pus la repezeala ceva pt ca era obligatoriu.
primele doua versuri sunt rupte de restul textului. daca in ele am descoperit sculptorul care vede piesa ce striga sa iasa din piatra, in restul scrierii intrezaresc, desi nu concis, un alchimist anonim, in cel mai fericit caz, ce incearca sa lupte cu si pentru propia existenta. interogatia ultimului vers, pentru mine, are o nuanta biblica, care parca iara se rupe din contextul constructiei acestui poem. apreciez primele doua versuri.
... Petre, oricând ești bine primit, cu charientism sau cu orice altceva. Vio, mulțumesc pentru bogăția ta sufletească. Ea spune mai mult decât pot eu a scrie, nu că nu aș vrea... Doru... încă mai crezi în muze?:)
Ma bucura faptul ca lectura pe Hermeneia ramane atat de elegant tributara sentimentului poetic. La inceput, nu credeam ca acest text va fi bine primit, dar iata cat de mult m-am inselat. Voi mai incerca in acest registru, daca voi mai fi in stare, desigur :-) Un pic de off-topic pentru care imi cer scuze: Gorune, subscriu celor spuse de tine altundeva ca ar trebui sa ne reintalnim, la mine cel putin s-au adunat cateva idei care zangane prin creier tare de tot. Si timpul parca are ceva mai multa rabdare acum cu mine, vorba unuia mai ispirat. Si daca Deko a murit... traiasca locul meu din Calea Grivitei! Andu
asta cu business-ul am înțeles-o, dat fiind meseria ta, s-a furișat de pe acte în poezie. dar n-ar fi trebuit să-i dai voie, după umila mea părere. las-o să sufere.
”Ploaia ne usucă urma disperării”, aici e ceva lipsit de sens. nu știu dacă ploaia poate usca, mai degrabă cred că udă...în rest, multe banalități care mă deprimă bacovian. poate ne salvează vreo sticlă de vin, într-o cârciumă de mahala, să mai ascultăm cum cântă, barbar, femeia aceea...
am sa ma mai gindesc Alina, multumesc. totusi nu inteleg ce te face sa crezi ca vorbesc despre mine in primele versuri. de fapt in tot textul. cindva existau niste aparate care se numeau defibrilatoare. Aranca, daca tu zici ca e delicat, asa o fi. cit despre vaporasele de hirtie, nu stiu, poate.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
încep cu versurile ce mi-au plăcut:
pentru textul : Marib deîmi şopteşte atingându-mi părul
ciufulit cu buzele
... şi tace
iar în momentul acela
se albeşte sub noi tot pământul...
Nu mi-a sunat bine - versul 3. Poate ar trebui să fie "n-o ascultă în afară de mine"
Poezia ta debutează manelist și prima impresie e importantă.
Pentru atmosfera atit de naturala schitata doar din citeva gesturi cit se poate de firesti. Un poem senzitiv care incepe si se termina cit se poate de uman. Poate sfirsitul lumii mi s-ar parea putin banal, insa cred ca isi are locul sau intr-un cotidian compus in aparenta simplu, dar perfectionat prin detaliu. Iar finalul acela se aseaza excelent peste ghemuirea alcalina sub patura.
pentru textul : gustul alcalin al zilei de luni I deMădălina, dacă ai rezonat este de bine (zic eu de obicei). La urma urmei asta este marca rostului unui text poetic, nu?
pentru textul : introfanie de toamnă I depe langa finalul poeziei care pare intors cu cheita - foarte sugestiv :) mi-a placut foarte tare imaginea toamnei. mai precis:
"Şi vine toamna asta ca o
pentru textul : Plăci vinil peste ospicii deinfirmieră pistruiată cu
halatul vânăt"
Multam bobadile. Desi abia am revenit din munti ma simt obosit ca dupa o zi de tras la coasa. Sa ai pace, Dancus
pentru textul : Scrum (VIII) dePoezia are o muzicalitate aparte, si asta inca in engleza, iar banuiesc ca nu aceasta este limba ta materna. Asadar, cu atat mai mare lauda. Atmosfera este bine sustinuta de fiecare cuvant, iar fotografia este cu adevarat un sine qua non. Poate ca este una dintre cele mai deosebite poezii citite pe pagina ta. Stiam deja ca ai talentul de a te apleca asupra unor imagini deosebite, de a contempla atmosfera si a starni povestea, dar aici, zic eu, chiar te-ai depasit. Felicitari. Am sa imi permit totusi, la cate sfaturi si aluzii ai primit, sa mai dau si eu cu piatra in apa: ai incercat sa atasezi cumva versurile in continuarea (in josul) fotografiei? Atunci probabil ai putea sa renunti la denaturarea contrastului, iar fotografia nu ar parea atat de incarcata (nu se mai distinge mult din ea, decat daca te "uiti printre versuri" oarecum. Iar prima strofa, din cauza norilor, este tot greu de citit. Si uf, inca o data, e pacat de fotografie, de loc, de atmosfera sa.
pentru textul : Jaded deEu zic ca timpul arde ,nu topeste.Topind,mai poti modela ceva,iar timpul... "fugit irreparabile tempus".Doar o parere.toate bune.
pentru textul : stingerea deeste ca si cum am crea.
pentru textul : Pași de Cuvânt demi-a placut, Djamal...are ceva din seninatatea si simplitatea sufismului, incrustat in metafore mai actuale. In ciuda notelor de protest surd din primele doua strofe, utima strofa m-a trimis spre Mevlana Rumi. Adriana
pentru textul : Decojirea deAm corectat.
pentru textul : Rugă de Crăciun deMulţumesc
și unde e articolul? sau asta e doar un text așa de reclamă?
pentru textul : Femei flămânde de bărbați: Salem deMă bucur mult că a plăcut, Adrian :) În primul am pus mai mult suflet şi amintiri din poveştile bunicului.
pentru textul : Haiku ( 1 ) deStrofa a treia mi-a smuls un zâmbet și mi-a reprezentat poetul trei de a în ipostaza ce probabil îl caracterizează.
pentru textul : Sub soarele Perugiei deRestul poemului e barbologie elitistă, sau praf în ochii cititorului, însă e doar părerea mea.
Aștept încă cu interes ceva mai substanțial de la acest autor cu potențial dar care deocamdată alege să se complacă într-o superficialitate cu accente aristocratice împrumutate de pe ici, de pe colo.
Margas
stimați colegi, am citit cu atenție comentariile postate de către fiecare; voi încerca să mă integrez în această comunitate, propunând alcătuirile mele în formele lor desuete pentru unii (dar singurile aflate la îndemâna mea deocamdată) actualizate prin tipul lor de mesaj și care vor fi judecate pe măsura prezentării lor. Bianca, fii sigură că citesc aproape tot ce se postează și pe acest site, iar faptul că nu relaționez cu autorii nu înseamnă nici dezinteres, nici o redusă capacitate de înțelegere, ci doar un altfel de prezență, cu influențele ei reciproce. Modul elegant în care au fost exprimate majoritatea punctelor de vedere mă face să trec cu vederea intervențiile care s-au vrut răutăcios-corective și mă îndeamnă să merg mai departe.
pentru textul : a catedralei grea singurătate desubscriu, nea Adrian! de aceea sunt aici! cu afinitate, Paul
pentru textul : eros finit deVirgil, mi-ai facut aici doua complimente frumoase: ai numit textul poezie (fie, o parte din el!) si m-ai numit si 'poheta'. Multumesc!:)
Important pina la urma e sa iubim mai frumos decit scriem.
parerea mea :p
pentru textul : Astăzi de"cu parul nins cu aur" - formulare nu foarte fericita "sa inchinam... catargul" - o expresie cel putin ciudata. de obicei se inchina steagul. daca inchini... catargul ma tem ca rastorni corabia. o fi si asta o idee... romantica.
pentru textul : Euridice deMa bucur ca te-ai oprit sa-mi citesti textul. Este un semn bun.
pentru textul : Aceeaşi vârstă deUite!.. ai si primit raspuns de la Marynna. Noi am ramas cu reflexul asta de ,,invechit'', eu zic, daca rascoleste ceva acolo in suflet..merge!
,,Osul''.. este un ,,tot', si nimic mai mult.
Si uite!.. traim din suferinte.
Multam de trecere si opinie, eu o gasesc edificatoare.
Cu stima,
Iuri.
nu, că trebuia să revin. cum ai putut scrie frumusețea asta de versuri...:
pe timp de ceață ce se adună
ca un infinit în jurul unui băț
cu care mâni oile la păscut iarna
există atâta imagine pentru mine aici... deci un super poem. Avea dreptate Alina când zicea de talent. Da!
pentru textul : vals pentru masha decitesc și recitesc cu mare drag! și masha e o tipă inteligentă foc. merita valsul:)
părerea mea este că arta încetează odată cu sfîrșitul strofei a doua. restul e un fel de găselniță care nu a reușit să se găsească pe ea însăși. dar asta nu înseamnă că textul nu poate fi refăcut. ca o notă de subsol: mă amuză sensibilitățile aparent posandropauzale ale unora. și mă întreb, chiar așa nu mai reușim să identificăm de ce ne place ce ne place. și o altă notă (tot de subsol): nu prea înțeleg cum putea gioconda, care de cînd mă știu era italiancă (sau franțuzoaică) să aibă pielea... verde (fiindcă malahitul este verde - sau albăstrui în situații rare). e doar o enigmă a textului pe care nu am reușit să o exegetez.
pentru textul : Gioconda și Elefantul deSingurul lucru care mă deranjează sunt "/". Nu le văd rostul.
pentru textul : a te întoarce în braţele cuiva deE un text matur, care are ce spune şi ştie cum s-o facă.
Este vorba despre caracatita Paul. In subtitlu. Textul reprezinta doua editoriale care au aparut in cotidianul la care lucrez si pe blogul meu. Nu am vrut sa incadrez in alta parte decit la proza. Iar la subtitlu am pus la repezeala ceva pt ca era obligatoriu.
pentru textul : despre inundaţii. altfel deprimele doua versuri sunt rupte de restul textului. daca in ele am descoperit sculptorul care vede piesa ce striga sa iasa din piatra, in restul scrierii intrezaresc, desi nu concis, un alchimist anonim, in cel mai fericit caz, ce incearca sa lupte cu si pentru propia existenta. interogatia ultimului vers, pentru mine, are o nuanta biblica, care parca iara se rupe din contextul constructiei acestui poem. apreciez primele doua versuri.
pentru textul : ce să fac de„acuzat de către...”
pentru textul : Abraam, regele, a spus: deAdriana, intra pe site-ul pe care ti l-am dat si acolo ai toate informatiile, inclusiv un chat unde ma poti gasi incepand cu ora 22. Succes!
pentru textul : partitură pentru singurătate şi orchestră de... Petre, oricând ești bine primit, cu charientism sau cu orice altceva. Vio, mulțumesc pentru bogăția ta sufletească. Ea spune mai mult decât pot eu a scrie, nu că nu aș vrea... Doru... încă mai crezi în muze?:)
pentru textul : Și ascult cum pleacă fotonii deMa bucura faptul ca lectura pe Hermeneia ramane atat de elegant tributara sentimentului poetic. La inceput, nu credeam ca acest text va fi bine primit, dar iata cat de mult m-am inselat. Voi mai incerca in acest registru, daca voi mai fi in stare, desigur :-) Un pic de off-topic pentru care imi cer scuze: Gorune, subscriu celor spuse de tine altundeva ca ar trebui sa ne reintalnim, la mine cel putin s-au adunat cateva idei care zangane prin creier tare de tot. Si timpul parca are ceva mai multa rabdare acum cu mine, vorba unuia mai ispirat. Si daca Deko a murit... traiasca locul meu din Calea Grivitei! Andu
pentru textul : o lună aproape plină deasta cu business-ul am înțeles-o, dat fiind meseria ta, s-a furișat de pe acte în poezie. dar n-ar fi trebuit să-i dai voie, după umila mea părere. las-o să sufere.
pentru textul : Ploaia de”Ploaia ne usucă urma disperării”, aici e ceva lipsit de sens. nu știu dacă ploaia poate usca, mai degrabă cred că udă...în rest, multe banalități care mă deprimă bacovian. poate ne salvează vreo sticlă de vin, într-o cârciumă de mahala, să mai ascultăm cum cântă, barbar, femeia aceea...
mi se pare ca de la versul patru pornești într-o logoree utopica
pentru textul : pastel de iarnă deam sa ma mai gindesc Alina, multumesc. totusi nu inteleg ce te face sa crezi ca vorbesc despre mine in primele versuri. de fapt in tot textul. cindva existau niste aparate care se numeau defibrilatoare. Aranca, daca tu zici ca e delicat, asa o fi. cit despre vaporasele de hirtie, nu stiu, poate.
pentru textul : un alt fel de singurătate dePagini