ai dreptate Bobadil cu acel "doar". E una din multele "tîmpenii poetice" de care nu mai scap. E ca rîia. Sau ca dragostea. Anyway, prefer ca textul ăsta să nască polemică decît admirație. La ce folosesc poemele de dragoste? Sau nu, că sună prea pragmatic. Oare nu este dragostea cea care denaturează poezia? Oare cine este mai aproape de realitate, omul romantic sau omul modern? În ce privește ochii pe acolo intră... obsesia. De aceea mai întotdeauna scoaterea lor era pedeapsa folosită. În ce privește guta, să fim noi sănătoși că mai avem pînă vom ajunge poeți.
Silviu, cred ca nici are cum sa fie altfel, pentru ca asta mi- a fost intentia. Ceva gothic, inspirat de o conversatie mai sumbra pe care am avut- 0 cu um medic zilele astea. In rest, nu stiu.. Multumesc pentru impresie :)
am ajuns din intamplare la el...poate nu "intamplare" e cel mai bun cuvant, cred ca il cautam e ceva vreme, fara sa stiu exact ce caut!
sa comentez? ce sa comentez?
mai bine il recitesc...
ambra-magdalenă sau despre sufletul lui iona care în balenă miroase a nucă dacă totul este "deșertăciune", vitalismul este singura certitudine a unei trăiri superaltive; dincolo de materialitatea unei lumi imposibil de înțeles și de spiritualitatea imposibil de argumentat rămâne frustrarea incognoscibilului principiu ce ne însuflețește și ne conferă valența unui "organism viu". cu drag, Vasile Munteanu
...că de data asta Profetul a mers la limita exigenței cu acest text.
Nu că nu ar avea dreptate, mai mult, comentariul lui poate fi luat drept exemplu la acest capitol, dar tot cred că a apăsat un pic prea mult pe accelerația criticii negative. Într-adevăr, textul nu sugerează cum trebuie, însă nu e un text rău, are idee, e curat iar câteva ajustări minore l-ar putea transforma într-un text bun.
Numărând oile (asta mi-a plăcut și m-a atins), desigur nu are legătură cu textul,
Andu
si iata cum se intoarce ca din arhipeleaguri indepartate, in ritm de Solomon resurrection, Poetul tinind deasupra capului "Anatomia si Fiziologia iubirii" deschizind frunzele paginilor inainte sa ne infloreasca prin ginduri. "te voi ridica într-o zi te voi înălța cartilagii întinse coardele viorii fredonează solomon resurrection între oasele descărnate ușor de goale ca de pasăre" superb
Mircea, poezie moderna sau nu, discutiile se intind la nesfarsit... (doar pe agonia nu, acolo lucrurile sunt cat se poate de clare :-)) parerea mea este ca trebuie sa scrii asa cum simti, si in orice caz sa nu incerci sa fii altceva decat esti tu lasat de la Dumnezeu. Este normal sa treci prin etape de criza sau poate sa le numesti de experimentare. Pe mine daca m-ai intreba nu as sti sa-ti spun clar despre una sau alta dintre tendintele contemporane in literatura care ar fi mai demna sau nu de luat in seama. Eu cred ca dorinta de schimbare a caracterizat spiritul uman dintotdeauna, insa aceasta dorinta a fost mereu pusa la zid de structura noastra metafizica. Din cate am observat eu, in tine se da o astfel de lupta. In asemena clipe ce e de facut? Nimic...doar "Am infipt lopata adanc in odaie" stii versul asta sper. Andu
Alma eu zic mereu ca nu e timp de trait si ca prescurtarile ne lasa un mic ragaz de respirat. Promit .. cand voi scrie pentru tine .. va fi precis ..pentru Alma . Just wait !
Elle n'est donc pas comparable A la tempête Ni à la tempête dans un verre d'eau Ni au verre d'eau dans la tempête superbe, et tout à fait dans l'esprit de ces années d'avant-garde, les années 30, les années Art déco, en France. En fait ce sont des jeux de mots à tiroirs, où la plume se laisse emporter par l'esprit... le tout étant couronné ici avec beaucoup d'humour par "un mal de tête", dans "une pensée de frénésie statique" : "l'ombre d'un doute qui tourne mal".... Merci pour ce document inédit, témoignage de la richesse de la culture sans frontières.
evident, nu am cum sa trec cu vederea acest poem. are toate ingredientele unei autoare profesioniste. tot poemul este remarcabil. redau de m-a impresionat pana la penita:)
ascunde-ți punctul de unde ai plecat
pe harta întocmită în piept
deschide porțile, brațele, pumnul
și strigă
iată-mă alb înalt și crîncen, iată-mă veșnic, din nou
Un poem bine structurat, prin adăugări succesive de elemente. Doar că, aşa cum observă şi Andu Moldovan, finalul e sub nivelul a ceea ce se construise până atunci. E o simplă poantă, destul de facilă, Or, acumulările acelea ar fi trebuit să ducă spre ceva, dacă nu revelatoriu, macar surprinzător şi relevant. Mă refer aici la ultimele doua versuri şi, poate, chiar la ultimele trei.
rim, mulțumesc pentru observație. am introdus codul pentru pauza de rînd <br> și fiindcă tot am făcut-o am introdus și codul pentru tasta de spațiu Le poți găsi în pagina amintită
Hm, când să trag ușa, văd șase creioane colorate. Supeeerb scris, frumos cum sensul cel de adânc al lucrurilor se ascunde în micile lucruri de suprafață. Minunate găselnițe accentuatoare de text, nu mai stăm să le enumerăm, le găsiți și singuri. Apoi privirile acelea atente de copil, apoi degetul cel topitor și desenator. "Nicolici, poți tu, poți Nicolici?" O desfătare de citit și de înțeles. Creioanele! Peniță. Să încheiem frumos. Vine un timp pentru toate.
În câteva zeci de ani, cuvinte precum hău, pântece, nămol, vor fi... arhaice. Prăpastie sau abis, placentă și noroi le vor lua locul. O spun cu durere, nu e un reproș. Nămolul după ploaie a fost pentru mine plastilina copilăriei. Exprimare labirintică, atmosferă onirică, glazură creaționistă, s.a.m.d. Rămân cu un soi de nostalgie post partum după lecturarea textului tău. S-auzim de bine!
Dacă Virgil a reușit nu mai e nimic de comentat...:) păi nu? doar de asta nu comentează nimeni aici la subsol. reușitele se cunosc. faptul că tu le pui pe tapet nu prea impresionează și nu naște discuții. e o constatare doar. dacă spuneai ce mai lipsește să meargă totul strună era altă friptură de pește... personal nu mă cred avizat nici să laud nici să înjur. doar să spun lucrurilor pe nume. indiferent de sistem, de ierarhii și de c-o fii ș-o pății. bărbătește și sănătos. să se simtă. așadar io văd un fel de lene de aur a creativității aici pe Hermeneia. staff-ul conducerii e harnic, se autopremiază sistematic și organizat și bravo lor că-și permit și le iasă pasiența. ceilalți se cam plafonează cu unele excepții (așa cum și tu "ai crescut" ca să întărești regula) și trec tot mai rar pe aici. poate nu mai au prea multe de văzut sau de învățat. cine știe e un sindrom prezent și pe mastodontul literar al netului românesc. și nu e condamnabil. e ca la un cenaclu: intră cine vrea și rămîne cine poate. sau, în cazul cluburilor selecte cum le spui, intră cine poate și rămîne cine "crește"...:) sau cine evoluează. dar pe orice sait există observația și evoluția și nu doar aici, să știi. nu cluburile selecte au inventat coada la cireașă. sau con-sacrarea. pentru mine, cel puțin, e clar. și nicăieri n-am avut ambiții evolutive doar cele de camaraderie literară și de feedback. evoluția e o chestie personală pînă la urmă. ești mai deștept sau mai cretin față de tine însuți mai ales și nu în comparație cu alții. sunt convins că Virgil n-a plecat de pe mastodontul litherar pentru că era mai deștept ca alții ci pentru că a înțeles că poate să evolueze și singur. Hermeneia e dovada vie în acest sens. și un exemplu demn de urmat. restul e no comment. poate asta îți va da de gîndit. orevoar Paul
Ecaterina, de ce nu "ai rupt totul" sau "te-ai rupt de toate"? asta ar impaca si femininul, si masculinul. Da, adevarul este inspaimantator, de obicei. scuze pentru truismul "cugetarii", dar asa este.
Dinu, multumesc pentru cuvinte scrise si rostite. De rostit, cuvintele se pot rosti in seara de 20 decembrie 2008, la Cenaclul Virtualia din Iasi, unde te asteptam si pe tine!
eu te felicit dar îmi pare regretabil că în corpul cărții diacriticele „ș” și „ț” nu mai există iar „ă” este marcat incorect. De fapt prin prefața „Ș” apare total greșit. Asta mai ales că pe coperta (care evident este scanată și nu trancrisă) toate caracterele apar corect. Deci, am să încerc să citesc volumul dar ar fi fost mai bine dacă nu ar fi avut aceste scădințe grafice.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
ai dreptate Bobadil cu acel "doar". E una din multele "tîmpenii poetice" de care nu mai scap. E ca rîia. Sau ca dragostea. Anyway, prefer ca textul ăsta să nască polemică decît admirație. La ce folosesc poemele de dragoste? Sau nu, că sună prea pragmatic. Oare nu este dragostea cea care denaturează poezia? Oare cine este mai aproape de realitate, omul romantic sau omul modern? În ce privește ochii pe acolo intră... obsesia. De aceea mai întotdeauna scoaterea lor era pedeapsa folosită. În ce privește guta, să fim noi sănătoși că mai avem pînă vom ajunge poeți.
pentru textul : zborul precum scoicile deSilviu, cred ca nici are cum sa fie altfel, pentru ca asta mi- a fost intentia. Ceva gothic, inspirat de o conversatie mai sumbra pe care am avut- 0 cu um medic zilele astea. In rest, nu stiu.. Multumesc pentru impresie :)
pentru textul : clavier deam ajuns din intamplare la el...poate nu "intamplare" e cel mai bun cuvant, cred ca il cautam e ceva vreme, fara sa stiu exact ce caut!
sa comentez? ce sa comentez?
mai bine il recitesc...
multumesc, Luminita.
pentru textul : psaltirea după Lilith deambra-magdalenă sau despre sufletul lui iona care în balenă miroase a nucă dacă totul este "deșertăciune", vitalismul este singura certitudine a unei trăiri superaltive; dincolo de materialitatea unei lumi imposibil de înțeles și de spiritualitatea imposibil de argumentat rămâne frustrarea incognoscibilului principiu ce ne însuflețește și ne conferă valența unui "organism viu". cu drag, Vasile Munteanu
pentru textul : Graal deai dreptate apropo de titlu.
multam de trecere. imi pare bine ca ti-a placut.
pentru textul : Still Haven't Found de...că de data asta Profetul a mers la limita exigenței cu acest text.
pentru textul : rechinul din oceanul singurătăţii deNu că nu ar avea dreptate, mai mult, comentariul lui poate fi luat drept exemplu la acest capitol, dar tot cred că a apăsat un pic prea mult pe accelerația criticii negative. Într-adevăr, textul nu sugerează cum trebuie, însă nu e un text rău, are idee, e curat iar câteva ajustări minore l-ar putea transforma într-un text bun.
Numărând oile (asta mi-a plăcut și m-a atins), desigur nu are legătură cu textul,
Andu
si iata cum se intoarce ca din arhipeleaguri indepartate, in ritm de Solomon resurrection, Poetul tinind deasupra capului "Anatomia si Fiziologia iubirii" deschizind frunzele paginilor inainte sa ne infloreasca prin ginduri. "te voi ridica într-o zi te voi înălța cartilagii întinse coardele viorii fredonează solomon resurrection între oasele descărnate ușor de goale ca de pasăre" superb
pentru textul : Anatomia și Fiziologia Iubirii defelicitări sincere câştigătorilor!
pentru textul : Concursul Internaţional “Toamna bacoviană-130” şi-a desemnat câştigătorii demulţumim pentru semnalare.
Mircea, poezie moderna sau nu, discutiile se intind la nesfarsit... (doar pe agonia nu, acolo lucrurile sunt cat se poate de clare :-)) parerea mea este ca trebuie sa scrii asa cum simti, si in orice caz sa nu incerci sa fii altceva decat esti tu lasat de la Dumnezeu. Este normal sa treci prin etape de criza sau poate sa le numesti de experimentare. Pe mine daca m-ai intreba nu as sti sa-ti spun clar despre una sau alta dintre tendintele contemporane in literatura care ar fi mai demna sau nu de luat in seama. Eu cred ca dorinta de schimbare a caracterizat spiritul uman dintotdeauna, insa aceasta dorinta a fost mereu pusa la zid de structura noastra metafizica. Din cate am observat eu, in tine se da o astfel de lupta. In asemena clipe ce e de facut? Nimic...doar "Am infipt lopata adanc in odaie" stii versul asta sper. Andu
pentru textul : Stare de extaz depentru că e cel mai acid text stilistic postat până acum pe Hermeneia.
pentru textul : Eminescu azi deDe revăzut ,, i s-a tăiat... " şi ,,în urmă cu... ".
pentru textul : podul lui procust depoate că da, poate că nu/ poate eu sau poate tu/ soarele vom transforma/ intr-o pizza ce-om manca.
pentru textul : Osânda soarelui deimplicația este că textul trebuie să ajungă deocamdată în șantier
pentru textul : Cenaclul uitat deAlma eu zic mereu ca nu e timp de trait si ca prescurtarile ne lasa un mic ragaz de respirat. Promit .. cand voi scrie pentru tine .. va fi precis ..pentru Alma . Just wait !
pentru textul : Facerea lumii deEcaterina, mulțumesc. Sper să fie la înălțimea așteptărilor și celelalte. Am rezolvat și cu italicele.
pentru textul : pictograme (1) deElle n'est donc pas comparable A la tempête Ni à la tempête dans un verre d'eau Ni au verre d'eau dans la tempête superbe, et tout à fait dans l'esprit de ces années d'avant-garde, les années 30, les années Art déco, en France. En fait ce sont des jeux de mots à tiroirs, où la plume se laisse emporter par l'esprit... le tout étant couronné ici avec beaucoup d'humour par "un mal de tête", dans "une pensée de frénésie statique" : "l'ombre d'un doute qui tourne mal".... Merci pour ce document inédit, témoignage de la richesse de la culture sans frontières.
pentru textul : Frenezie Statică deevident, nu am cum sa trec cu vederea acest poem. are toate ingredientele unei autoare profesioniste. tot poemul este remarcabil. redau de m-a impresionat pana la penita:)
ascunde-ți punctul de unde ai plecat
pe harta întocmită în piept
deschide porțile, brațele, pumnul
și strigă
iată-mă alb înalt și crîncen, iată-mă veșnic, din nou
apoi dă-mi drumul la mînă
pentru textul : Pia fraus deUn poem bine structurat, prin adăugări succesive de elemente. Doar că, aşa cum observă şi Andu Moldovan, finalul e sub nivelul a ceea ce se construise până atunci. E o simplă poantă, destul de facilă, Or, acumulările acelea ar fi trebuit să ducă spre ceva, dacă nu revelatoriu, macar surprinzător şi relevant. Mă refer aici la ultimele doua versuri şi, poate, chiar la ultimele trei.
pentru textul : se ia prin copy-paste deo poezie "curată", clară, fără balast, trasmite mult.
pentru textul : a început să miroasă a lavandă pe răni definalul, de reţinut.
rim, mulțumesc pentru observație. am introdus codul pentru pauza de rînd <br> și fiindcă tot am făcut-o am introdus și codul pentru tasta de spațiu Le poți găsi în pagina amintită
pentru textul : postarea de imagini și HCODE deHm, când să trag ușa, văd șase creioane colorate. Supeeerb scris, frumos cum sensul cel de adânc al lucrurilor se ascunde în micile lucruri de suprafață. Minunate găselnițe accentuatoare de text, nu mai stăm să le enumerăm, le găsiți și singuri. Apoi privirile acelea atente de copil, apoi degetul cel topitor și desenator. "Nicolici, poți tu, poți Nicolici?" O desfătare de citit și de înțeles. Creioanele! Peniță. Să încheiem frumos. Vine un timp pentru toate.
pentru textul : șase creioane demultumesc pentru intelegere, sancho! ce pot sa mai zic?... a! te mai astept.
pentru textul : Lângă fereastra veche deÎn câteva zeci de ani, cuvinte precum hău, pântece, nămol, vor fi... arhaice. Prăpastie sau abis, placentă și noroi le vor lua locul. O spun cu durere, nu e un reproș. Nămolul după ploaie a fost pentru mine plastilina copilăriei. Exprimare labirintică, atmosferă onirică, glazură creaționistă, s.a.m.d. Rămân cu un soi de nostalgie post partum după lecturarea textului tău. S-auzim de bine!
pentru textul : Seara întâi deDacă Virgil a reușit nu mai e nimic de comentat...:) păi nu? doar de asta nu comentează nimeni aici la subsol. reușitele se cunosc. faptul că tu le pui pe tapet nu prea impresionează și nu naște discuții. e o constatare doar. dacă spuneai ce mai lipsește să meargă totul strună era altă friptură de pește... personal nu mă cred avizat nici să laud nici să înjur. doar să spun lucrurilor pe nume. indiferent de sistem, de ierarhii și de c-o fii ș-o pății. bărbătește și sănătos. să se simtă. așadar io văd un fel de lene de aur a creativității aici pe Hermeneia. staff-ul conducerii e harnic, se autopremiază sistematic și organizat și bravo lor că-și permit și le iasă pasiența. ceilalți se cam plafonează cu unele excepții (așa cum și tu "ai crescut" ca să întărești regula) și trec tot mai rar pe aici. poate nu mai au prea multe de văzut sau de învățat. cine știe e un sindrom prezent și pe mastodontul literar al netului românesc. și nu e condamnabil. e ca la un cenaclu: intră cine vrea și rămîne cine poate. sau, în cazul cluburilor selecte cum le spui, intră cine poate și rămîne cine "crește"...:) sau cine evoluează. dar pe orice sait există observația și evoluția și nu doar aici, să știi. nu cluburile selecte au inventat coada la cireașă. sau con-sacrarea. pentru mine, cel puțin, e clar. și nicăieri n-am avut ambiții evolutive doar cele de camaraderie literară și de feedback. evoluția e o chestie personală pînă la urmă. ești mai deștept sau mai cretin față de tine însuți mai ales și nu în comparație cu alții. sunt convins că Virgil n-a plecat de pe mastodontul litherar pentru că era mai deștept ca alții ci pentru că a înțeles că poate să evolueze și singur. Hermeneia e dovada vie în acest sens. și un exemplu demn de urmat. restul e no comment. poate asta îți va da de gîndit. orevoar Paul
pentru textul : Ce este pentru voi Hermeneia? deEcaterina, de ce nu "ai rupt totul" sau "te-ai rupt de toate"? asta ar impaca si femininul, si masculinul. Da, adevarul este inspaimantator, de obicei. scuze pentru truismul "cugetarii", dar asa este.
pentru textul : despre închideri dear fi o varianta?
pentru textul : Evadare deDinu, multumesc pentru cuvinte scrise si rostite. De rostit, cuvintele se pot rosti in seara de 20 decembrie 2008, la Cenaclul Virtualia din Iasi, unde te asteptam si pe tine!
pentru textul : și eu te iubesc deeu te felicit dar îmi pare regretabil că în corpul cărții diacriticele „ș” și „ț” nu mai există iar „ă” este marcat incorect. De fapt prin prefața „Ș” apare total greșit. Asta mai ales că pe coperta (care evident este scanată și nu trancrisă) toate caracterele apar corect. Deci, am să încerc să citesc volumul dar ar fi fost mai bine dacă nu ar fi avut aceste scădințe grafice.
pentru textul : "Gimnastul fără plămâni" de Andrei P.Velea deinteresant text. are darul de a te face sa doresti sa fi fost mai lung
pentru textul : Rând dinspre Dumnezeu dejust in case, verigari=porumbei...
pentru textul : aruncai verigari spre mine dePagini