Lelia, ce nu înțeleg eu este întrebarea dvs. În primul rînd pentru că generalizează. Apoi pentru că pare așa un fel de supărare. Mi-am exprimat părerea despre un text. E părerea mea. Poate să fie corectă sau incorectă. De vreme ce vreți o apreciere pozitivă de la mine se pare că părerea mea are valoare. )asta e o interpretare personală). Dacă are valoare părerea mea, asta este pentru că probabil sînt (sau mă străduiesc să fiu) exigent și corect. Deci dacă îmi cereți să "renunț" la asta implicația este că părerea mea nu va mai valora doi bani și deci nu vă va mai interesa. Deci, observați paradoxul? Așadar singura soluție este să vă apucați să scrieți bine, cel puțin pe Hermeneia. Fiindcă eu pe aicea îmi fac veacul. Și am același entuziasm să apreciez ceva ce este scris bine și are valoare după cum am mă exprim caustic atunci cînd ceva este mediocru. Nu am timp să citesc totul și sînt multe pe care le ignor. Uneori ignor și nu mă exprim cu privire la textele proaste, mai ales cînd autorii recidivează. Dacă nu vreți să îmi exprim părerea despre ce scrieți pot sa vă îndeplinesc dorința. Nu știu cum sînt toate textele pe care le-ați postat aici. Nu le-am citit încă.
Adrian, nu am spus nimic despre text. doar mi-am exprimat nedumerirea - de ce Marga nu nu ar trebui să parodieze poeziile altora şi de ce invidie?
"... bunicul
ne aducea dimineața câte trei obuze ne-explodate din curte - iată o perspectivă generoasă, şansa ca autoarea să ne ofere un festin din care noi să muşcăm cu dinţi(i) şi buze(le) şi mă întreb de ce cam după versul patru nu a mai simţit gustul acestei şanse.
Buna ziua. Nu stiu despre ce carte si recenzie este vorba dar ma bucur sa aflu ca lumea se regaseste chiar si putin in textele mele. In fond, toti autorii scriu pentru a impartasi niste trairi, niste sentimente care le pot fi si celorlalti de folos, macar ca un reper.Jocurile de cuvinte si repetitiile au si ele farmecul lor. Nu trebuie, din obsesia pentru detaliu, sa distrugem muzicalitatea unui text ce curge. Parerea dumneavoastra este, oricum, foarte inspirata. Multumiri.
...Alex, mulțam că în somnorimea ta mi-ai remarcat părțile pozitive:) Petre, apreciez charientismul tău. Ioana, încântat. tuturor, pace și back la treburile serioase. paul
Imagineaza-ti ca ai scrie pe hartie, crezi ca ti-ai permite astfel de note de subsol? Cum ar aparea ele? Lasa cititorului libertatea de a descoperi astfel de "explicatii"... sau nu, si atunci poti raspunde, dar incearca sa nu te mai comentezi singur, te rog.
dupa parerea mea acesta este un text tipic pentru urmatoarea situatie: autorul are un anumit talent al jocului cu metaforele dar este intr-o cumplita criza de idei si crede ca e suficient sa arunci cu cuvinte si cu imagini ca si cum ai arunca cioburi de oglinda ca sa faci poezie. ei bine parerea mea este ca nu e.
Textele dv sunt foarte bune. Am citit mai mult si m-am convins. Nu stiu de ce le incadrati la cutia de nisip sau experiment, scrieti o poezie boagata in sentimente si imagini sugestive. Va felicit pentru talentul dv.
Multumesc mult, sunt onorata sa fiu prezenta in acest volum, va doresc mult succes, fie ca acest eveniment de inalta emotie spirituala sa formeze punti de lumina spre incantarea indragostitilor de poezie!
Dan... poezie este o forma de exprimare a ideii/starii/sentimentului etc... judecata ta este corecta din punct de vedere strict formal dar pacatuieste tocmai prin ceea ce reproseaza aici... formal este un vers dar daca autoarea ar fi insiruit cuvintele cate unul pe rand ar fi fost altceva? Sunt modalitati diferite de expresie dar ceea ce este cu adevarat important in acest caz este tocmai cugetarea in sine, exprimata poetic, esentializarea pana la stilizare a unei trairi.
Adim, daca reusesc sa ajut e bine, nu -i in intentia mea decit egoismul de-a citi o poezie care sa-mi placa si cum poezia ta are o gramada de lucruri care-mi plac e pacat sa ma impiedic de frunze. Nu te supara pe mine, bine? Caramitru...l-am intilnit si mai tirziu, in casa la poetul Copilu Cheatra si-apoi de citeva ori in Israel. Blestemul lui Arghezi recitat de el intr-o alta seara cu un pian clincanind asa, ca picaturile de ploaie pe-un mormint...
știi cum e, paul... eu am o dilemă. dacă un cuvînt este „uzitat la greu” trebuie abandonat? cred că am discutat și cu cristina ștefan despre asta. mi se pare că ne autodeclarăm prizonieri într-o limbă care nu a spus încă foarte mult.
bravo, domnule poetule! si ce titlu ai gasit... de fapt, nu, ce titlu te-a gasit! abia astept sa te citesc cu voce tare, de pe hartie! sau sa te recitesc pe alocuri, pe alocurile "hermeneice":) Ma bucur ca ai dat lumii inca o carte buna de poezie! cele bune, viata din belsug!
Ai nasul fin, Boba. E un text mai vechi. Refăcut însă așa cum „văd” azi lucrurile. Și mai sunt și altele (noi) care așteptă să le vină rȃndul. Ȋn același „stil”.
ai mai publicat o data, in prima ta postare pe site, acest text.
Sotron
Iartă-mă
că îţi spun te iubesc
cuvintele astea au rămas în mine
mi se plimbă prin sânge
de la aortă
până la ochi
se opresc pe buze
aşteapând ecoul
credeam
că o iubire
îşi va urma cealaltă iubire
atunci când unul din ochi
se zbate în textura unei batiste
fluturate pe peronul unei
gări făcută valiză
credeam
că săruturile
vor clădi un castel temniţă
unde s-ascundem nuditatea anilor
de sentimentele grele
mai ţii minte
curcubeul acela
oprise lacrimile cerului
ca tu să faci diferenţa
între un strop de ploaie
şi o amărâtă de lacrimă
îţi scriam versuri
în pătratele şotronului
cu o cretă albă
tu săreai peste ele
fără să le citeşti
iar eu
plângeam plângeam
în mine
când ciobul tău de inimă
depăşea cercul.
Interesantă explicația ta și îți mulțumesc pentru detalii. Încearcă să găsești o legătură (o strofă în plus, poate) între ideea de început și simbolurile următoare.
Margas mă va acuza că te atac la persoană. dar nu mă pot controla (sic!). nu mă pot controla să nu zîmbesc cînd cineva mă amuză. și mă amuză teribil cineva care începe să facă psihanaliză pe seama mea și începe să afirme cu aplomb că mă cunoaște, că știe cine sînt, prin ce am trecut și ce mă „mișcă” pe mine. dar e ok. am renunțat de multă vreme (de cînd am început hermeneia) să mă mai las surprins de ceva. sau chiar indignat. e țară liberă. e lume liberă. toți putem abera în voie. evident, mai puțin eu. că pe mine mă trage Margas de urechi dacă îndrăznesc să fac vreo afirmație din asta cum că aș ști cu cine am de a face. deci te las Ionuț, ai permisiunea mea să crezi absolut ce vrei despre mine. îți promit că nu te voi contrazice. fabulează în voie pe seama mea. dacă asta te relaxează. sau te face să te calmezi. îmi este clar acum că însăși ideea de dialog cu tine este o absurditate. dar mărturisesc, este măgulitor să aflu că „îmi citești textele”. mă îndoiesc că pe toate. cît despre suferință maximă, tragism, pasiune, iubire, extreme, sacrificiu.... da, probabil ai dreptate, nu știu nimic. te las pe tine să te lauzi cu astfel de cunoașteri. mi s-ar părea dezgustător să îmi flutur viața pe aici.
Am recitit textul dumneavoastră și am citit și cele două articole la care faceți referire.
Cu adevărat, un pic jenante aceste plecăciuni în fața „stăpânului”, mai ales că e un articol omagial pentru criticul Eugen Simion. În acest context pare și mai nepotrivită afirmația „doi critici [...] cel dintâi este Nicolae Manolescu.” Ceea ce e mai rău e că textul a primit „bun de tipar” și, în afară de temenele, mai are o grămadă de greșeli: pleonasme, tautologii, dezacorduri, cacofonii, omisiuni de litere, greșeli de ortografie și de punctuație din care voi exemplifica doar câteva: cerneri şi selecţii, studiu amănunţit a vieţii, a fixa mai bine, douăsute, oferindui-se, devorează cu aviditate, facă cât ș. a. . Am rămas cu un gust amar în urma citirii întregului articol. Da, e documentat, argumentat, face o incursiune în întreaga activitate a celui aniversat subliniind influența acestuia în noile direcții ale criticii literare actuale, dar se cuvenea mai multă acuratețe în redactare. Asemenea conduite (năravuri) discreditează autorul.
Apreciez stilul dumneavoastră incisiv, argumentat și legitim în situația de față.
Mi-au plăcut începutul și partea a doua a poemului, de la „iar seara...”. A doua strofă mi se pare prea explicită.
Remarc versurile:
„două rânduri de riduri
îi cer găzduire-n fiecare noapte
el primește doar pe unul”
poem ce se autodefineste prin: sensibilitate, mesaj, compozitie. originalitate in metafore: "oamenii se coc în vase de lut lumile lor sunt cuptoare folosite doar de sărbători." deosebit finalul: "descântă linia continuă de pe șosea până se frânge apoi păstrează două bucăți. când ajungi nicăieri pune-le și pe ele la socoteală. apoi mai fă încă doi pași." chapeau!
Alma, din nefericire acelasi timp lipsa ma impiedica sa scriu cat mi-as dori, dar nu se cuvenea sa nu las semn aici. E stilul tau, categoric, si totusi e si o anume detasare de cuvant ca matca si apropiere de sens pe care o remarc cu bucurie in versurile tale. Foarte puternic mesajul vizualei tale, Alma. Ce mai cred ca ar mai fi de revazut (desi ne-ai spus, nu-i asa, ca e un poem care s-a scris din necesitate aproape, ca ultimul, nu-i asa, graba aceea de a scrie): "ma grabesc sa il scriu e foarte tarziu sau foarte devreme", aici ai creat senzatia de deja vu, poate daca ai sugera doar ideea paradoxului de foarte devreme ar fi suficient, chestia cu tarziul se subintelege cumva din "ma grabesc"; "exist intr-un sfarsit intru-un punct terminus"... parca e prea diluata senzatia fata de cea cu panglica rosie de dupa (care, btw, te smulge pur si simplu din rolul de observator si te face sa te implici in poezie), si as mai renunta si la "fara a fi citit biblia", ca fiind prea mult spus, fata de restul poemului (dat fiind si indiciul din penultimul vers. Ai pus la un moment dat doar poza, in sepia, la inceput. Parca mi-ar parea curajos experimentul in seia, fara sepia :)
uite o idee interesanta. chiar, de ce sa nu propunem o rubrica de "dezbater" pe acest sit. noi propunem si conducerea dispune. evident, dezbaterile ar trebui sa se desfasoare in mod civilizat. si pe marginea unor idei care sa merite. cred ca ar avea de castigat toata lumea. inclusiv situl. pentru ca n-am mai observat in alte situri asa ceva la noi. doar in presa scris in cadrul careia "Idei in dialog" s-a impus.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Lelia, ce nu înțeleg eu este întrebarea dvs. În primul rînd pentru că generalizează. Apoi pentru că pare așa un fel de supărare. Mi-am exprimat părerea despre un text. E părerea mea. Poate să fie corectă sau incorectă. De vreme ce vreți o apreciere pozitivă de la mine se pare că părerea mea are valoare. )asta e o interpretare personală). Dacă are valoare părerea mea, asta este pentru că probabil sînt (sau mă străduiesc să fiu) exigent și corect. Deci dacă îmi cereți să "renunț" la asta implicația este că părerea mea nu va mai valora doi bani și deci nu vă va mai interesa. Deci, observați paradoxul? Așadar singura soluție este să vă apucați să scrieți bine, cel puțin pe Hermeneia. Fiindcă eu pe aicea îmi fac veacul. Și am același entuziasm să apreciez ceva ce este scris bine și are valoare după cum am mă exprim caustic atunci cînd ceva este mediocru. Nu am timp să citesc totul și sînt multe pe care le ignor. Uneori ignor și nu mă exprim cu privire la textele proaste, mai ales cînd autorii recidivează. Dacă nu vreți să îmi exprim părerea despre ce scrieți pot sa vă îndeplinesc dorința. Nu știu cum sînt toate textele pe care le-ați postat aici. Nu le-am citit încă.
pentru textul : De-a Dumnezeu… deAdrian, nu am spus nimic despre text. doar mi-am exprimat nedumerirea - de ce Marga nu nu ar trebui să parodieze poeziile altora şi de ce invidie?
"... bunicul
ne aducea dimineața câte trei obuze ne-explodate din curte - iată o perspectivă generoasă, şansa ca autoarea să ne ofere un festin din care noi să muşcăm cu dinţi(i) şi buze(le) şi mă întreb de ce cam după versul patru nu a mai simţit gustul acestei şanse.
(Adrian şi tu eşti generos).
pentru textul : sunt trei crime într-un cocalar deNu.
pentru textul : Aolică Mare băăă deBuna ziua. Nu stiu despre ce carte si recenzie este vorba dar ma bucur sa aflu ca lumea se regaseste chiar si putin in textele mele. In fond, toti autorii scriu pentru a impartasi niste trairi, niste sentimente care le pot fi si celorlalti de folos, macar ca un reper.Jocurile de cuvinte si repetitiile au si ele farmecul lor. Nu trebuie, din obsesia pentru detaliu, sa distrugem muzicalitatea unui text ce curge. Parerea dumneavoastra este, oricum, foarte inspirata. Multumiri.
pentru textul : Canibalism liric de...Alex, mulțam că în somnorimea ta mi-ai remarcat părțile pozitive:) Petre, apreciez charientismul tău. Ioana, încântat. tuturor, pace și back la treburile serioase. paul
pentru textul : blogbadil deImagineaza-ti ca ai scrie pe hartie, crezi ca ti-ai permite astfel de note de subsol? Cum ar aparea ele? Lasa cititorului libertatea de a descoperi astfel de "explicatii"... sau nu, si atunci poti raspunde, dar incearca sa nu te mai comentezi singur, te rog.
pentru textul : vreau să dansez pe lame de cuțite deDe ce n-aţi veni amândoi să vă duelaţi în poeme la cenaclul Virtualia? Apoi mergem să ne veselim la sărbătorile Iaşilor. Pe 14 octombrie, vă aştept!
pentru textul : după-amiază de sâmbătă dedupa parerea mea acesta este un text tipic pentru urmatoarea situatie: autorul are un anumit talent al jocului cu metaforele dar este intr-o cumplita criza de idei si crede ca e suficient sa arunci cu cuvinte si cu imagini ca si cum ai arunca cioburi de oglinda ca sa faci poezie. ei bine parerea mea este ca nu e.
pentru textul : invazia deTextele dv sunt foarte bune. Am citit mai mult si m-am convins. Nu stiu de ce le incadrati la cutia de nisip sau experiment, scrieti o poezie boagata in sentimente si imagini sugestive. Va felicit pentru talentul dv.
pentru textul : Din casa bunicilor deMultumesc mult, sunt onorata sa fiu prezenta in acest volum, va doresc mult succes, fie ca acest eveniment de inalta emotie spirituala sa formeze punti de lumina spre incantarea indragostitilor de poezie!
pentru textul : Virtualia 13 - ediţia ta norocoasă deDan... poezie este o forma de exprimare a ideii/starii/sentimentului etc... judecata ta este corecta din punct de vedere strict formal dar pacatuieste tocmai prin ceea ce reproseaza aici... formal este un vers dar daca autoarea ar fi insiruit cuvintele cate unul pe rand ar fi fost altceva? Sunt modalitati diferite de expresie dar ceea ce este cu adevarat important in acest caz este tocmai cugetarea in sine, exprimata poetic, esentializarea pana la stilizare a unei trairi.
pentru textul : Umbra deAdim, daca reusesc sa ajut e bine, nu -i in intentia mea decit egoismul de-a citi o poezie care sa-mi placa si cum poezia ta are o gramada de lucruri care-mi plac e pacat sa ma impiedic de frunze. Nu te supara pe mine, bine? Caramitru...l-am intilnit si mai tirziu, in casa la poetul Copilu Cheatra si-apoi de citeva ori in Israel. Blestemul lui Arghezi recitat de el intr-o alta seara cu un pian clincanind asa, ca picaturile de ploaie pe-un mormint...
pentru textul : Mă simt întreg prin clipa ce mă cheamă deDorine, l-am scos din cutie. pe raspunderea ta, eu ma ascund in nisip, sa stii! :))
pentru textul : pridvorbe deMersi și bravos Matei, așa te vreau! No bulshit
pentru textul : mama la toate țările deștii cum e, paul... eu am o dilemă. dacă un cuvînt este „uzitat la greu” trebuie abandonat? cred că am discutat și cu cristina ștefan despre asta. mi se pare că ne autodeclarăm prizonieri într-o limbă care nu a spus încă foarte mult.
pentru textul : harta în relief deEi, nici chiar aşa! Te alinţi!...Ştiind, probabil, ca femeilor le stă bine când fac asta...
pentru textul : casele cu acoperișuri roșii debravo, domnule poetule! si ce titlu ai gasit... de fapt, nu, ce titlu te-a gasit! abia astept sa te citesc cu voce tare, de pe hartie! sau sa te recitesc pe alocuri, pe alocurile "hermeneice":) Ma bucur ca ai dat lumii inca o carte buna de poezie! cele bune, viata din belsug!
pentru textul : Sebastian ȘUFARIU... cel nebun după poezie deAi nasul fin, Boba. E un text mai vechi. Refăcut însă așa cum „văd” azi lucrurile. Și mai sunt și altele (noi) care așteptă să le vină rȃndul. Ȋn același „stil”.
pentru textul : Noapte-zi de cer cu lună deBine ai venit, Stefan Doru Dancus! cred ca ai postat involuntar acelasi text de doua ori. sper sa corectezi.
pentru textul : MIRCEA deai mai publicat o data, in prima ta postare pe site, acest text.
Sotron
Iartă-mă
că îţi spun te iubesc
cuvintele astea au rămas în mine
mi se plimbă prin sânge
de la aortă
până la ochi
se opresc pe buze
aşteapând ecoul
credeam
că o iubire
îşi va urma cealaltă iubire
atunci când unul din ochi
se zbate în textura unei batiste
fluturate pe peronul unei
gări făcută valiză
credeam
că săruturile
vor clădi un castel temniţă
unde s-ascundem nuditatea anilor
de sentimentele grele
mai ţii minte
curcubeul acela
oprise lacrimile cerului
ca tu să faci diferenţa
între un strop de ploaie
şi o amărâtă de lacrimă
îţi scriam versuri
pentru textul : Şotron deîn pătratele şotronului
cu o cretă albă
tu săreai peste ele
fără să le citeşti
iar eu
plângeam plângeam
în mine
când ciobul tău de inimă
depăşea cercul.
cred ca erotismul are suficienta poezie per se, asa ca ma asteptam la mai putina poezie si la mai multa filozofie. dar poate asta e defectul meu
pentru textul : breathing again deInteresantă explicația ta și îți mulțumesc pentru detalii. Încearcă să găsești o legătură (o strofă în plus, poate) între ideea de început și simbolurile următoare.
pentru textul : Ursul panda din grădina de bambus deMargas mă va acuza că te atac la persoană. dar nu mă pot controla (sic!). nu mă pot controla să nu zîmbesc cînd cineva mă amuză. și mă amuză teribil cineva care începe să facă psihanaliză pe seama mea și începe să afirme cu aplomb că mă cunoaște, că știe cine sînt, prin ce am trecut și ce mă „mișcă” pe mine. dar e ok. am renunțat de multă vreme (de cînd am început hermeneia) să mă mai las surprins de ceva. sau chiar indignat. e țară liberă. e lume liberă. toți putem abera în voie. evident, mai puțin eu. că pe mine mă trage Margas de urechi dacă îndrăznesc să fac vreo afirmație din asta cum că aș ști cu cine am de a face. deci te las Ionuț, ai permisiunea mea să crezi absolut ce vrei despre mine. îți promit că nu te voi contrazice. fabulează în voie pe seama mea. dacă asta te relaxează. sau te face să te calmezi. îmi este clar acum că însăși ideea de dialog cu tine este o absurditate. dar mărturisesc, este măgulitor să aflu că „îmi citești textele”. mă îndoiesc că pe toate. cît despre suferință maximă, tragism, pasiune, iubire, extreme, sacrificiu.... da, probabil ai dreptate, nu știu nimic. te las pe tine să te lauzi cu astfel de cunoașteri. mi s-ar părea dezgustător să îmi flutur viața pe aici.
pentru textul : Poemul fără de sfârşit deAm recitit textul dumneavoastră și am citit și cele două articole la care faceți referire.
pentru textul : La stăpân deCu adevărat, un pic jenante aceste plecăciuni în fața „stăpânului”, mai ales că e un articol omagial pentru criticul Eugen Simion. În acest context pare și mai nepotrivită afirmația „doi critici [...] cel dintâi este Nicolae Manolescu.” Ceea ce e mai rău e că textul a primit „bun de tipar” și, în afară de temenele, mai are o grămadă de greșeli: pleonasme, tautologii, dezacorduri, cacofonii, omisiuni de litere, greșeli de ortografie și de punctuație din care voi exemplifica doar câteva: cerneri şi selecţii, studiu amănunţit a vieţii, a fixa mai bine, douăsute, oferindui-se, devorează cu aviditate, facă cât ș. a. . Am rămas cu un gust amar în urma citirii întregului articol. Da, e documentat, argumentat, face o incursiune în întreaga activitate a celui aniversat subliniind influența acestuia în noile direcții ale criticii literare actuale, dar se cuvenea mai multă acuratețe în redactare. Asemenea conduite (năravuri) discreditează autorul.
Apreciez stilul dumneavoastră incisiv, argumentat și legitim în situația de față.
Mi-au plăcut începutul și partea a doua a poemului, de la „iar seara...”. A doua strofă mi se pare prea explicită.
pentru textul : Bosfor deRemarc versurile:
„două rânduri de riduri
îi cer găzduire-n fiecare noapte
el primește doar pe unul”
poem ce se autodefineste prin: sensibilitate, mesaj, compozitie. originalitate in metafore: "oamenii se coc în vase de lut lumile lor sunt cuptoare folosite doar de sărbători." deosebit finalul: "descântă linia continuă de pe șosea până se frânge apoi păstrează două bucăți. când ajungi nicăieri pune-le și pe ele la socoteală. apoi mai fă încă doi pași." chapeau!
pentru textul : încoronarea regelui deNu sunt in cautare de fani, stai linistita, ci de pro-fani...
pentru textul : Hi! demultumesc de parere Virgil! adevarat, caprele sunt mai inedite dar ciclul acesta se invarteste oarecum in jurul pietrelor (mele) ...
pentru textul : Pietrele Annei deAlma, din nefericire acelasi timp lipsa ma impiedica sa scriu cat mi-as dori, dar nu se cuvenea sa nu las semn aici. E stilul tau, categoric, si totusi e si o anume detasare de cuvant ca matca si apropiere de sens pe care o remarc cu bucurie in versurile tale. Foarte puternic mesajul vizualei tale, Alma. Ce mai cred ca ar mai fi de revazut (desi ne-ai spus, nu-i asa, ca e un poem care s-a scris din necesitate aproape, ca ultimul, nu-i asa, graba aceea de a scrie): "ma grabesc sa il scriu e foarte tarziu sau foarte devreme", aici ai creat senzatia de deja vu, poate daca ai sugera doar ideea paradoxului de foarte devreme ar fi suficient, chestia cu tarziul se subintelege cumva din "ma grabesc"; "exist intr-un sfarsit intru-un punct terminus"... parca e prea diluata senzatia fata de cea cu panglica rosie de dupa (care, btw, te smulge pur si simplu din rolul de observator si te face sa te implici in poezie), si as mai renunta si la "fara a fi citit biblia", ca fiind prea mult spus, fata de restul poemului (dat fiind si indiciul din penultimul vers. Ai pus la un moment dat doar poza, in sepia, la inceput. Parca mi-ar parea curajos experimentul in seia, fara sepia :)
pentru textul : june deuite o idee interesanta. chiar, de ce sa nu propunem o rubrica de "dezbater" pe acest sit. noi propunem si conducerea dispune. evident, dezbaterile ar trebui sa se desfasoare in mod civilizat. si pe marginea unor idei care sa merite. cred ca ar avea de castigat toata lumea. inclusiv situl. pentru ca n-am mai observat in alte situri asa ceva la noi. doar in presa scris in cadrul careia "Idei in dialog" s-a impus.
pentru textul : O primă discuție (virtuală) cu Jiuddu Krishnamurti și Fizicianul despre sfârșitul timpului psihologic dePagini