un poem frumos, scris cu lejeritate.
metaforele surprind plăcut, iar finalul este pe cât de surprinzător pe atât de tulburător.
un semn de apreciere.

prin martie, înainte de concurs parcă, m-am pus pe citit poemele postate pe site și am pus în două zile vreo douăzeci de comentarii, cred, majoritatea nefiind pe placul autorilor. și argumentasem fain, nu jignisem pe nimeni. dar tot au fost care au spus că se retrag de pe site. nu știu să înfrunte o critică. și nu e vorba că trebuie să recunoască vreo ceva, ar putea să ignore sfaturile date sau să-ți răspundă la fel de răutăcios, au tot dreptul. în schimb se bosumflă și amenință că-și iau catrafusele și pleacă. autorul de mai sus, nicholas dinu, îmi place măcar ca atitudine în comparație cu alți colegi de aici. i-o zici, ți-o întoarce, vii să mai comentezi și altă dată

Ai scris un poem bun. A fost citit aseară la Radio Lynx, la emisiunea de poezie. Seamănă știi cu ce? Cu Povestiri din casa ceasului, ale lui Nexus. Caută cu google, nu las link aici. Sunt sigură că nu le-ai citit, însă sunt sigură că eu le știam cândva pe de rost. Suntem conectați, tele/empatia.

Ionut, eu nu am "pretentii literare incalcite" samd.in plus, incerc sa nu vars sau altceva in șoșonii UTC-istilor poeziei romanesti. apreciez insa umorul si bunul simț. mi se pare totusi analogia ta (poezia=tovarasa meduza) un minus. la fel, nu vad necesitatea clorofilei in procesul de aglutinare a binelui si frumosului in sine, fireste.

I uite dom'le la ce se gindeste Alma si Bobadil! Dar chiar ca va si potriviti la idei din astea. De ce nu faceti si un colaj impreuna. Ca vad ca va pricepeti.

Sincere felicitari, Laurentiu!
Imi pare rau ca nu sunt in tara, sa iti cer personal un autograf!
As fi dorit sa postez si coperta, insa nu am reusit, probabil nu am acces .

și de ce nu ai încadrat-o la parodie?

Mă puteţi ajuta să înţeleg această nouă regulă de publicare că nu prea sunt familiarizat cu ea.
Cu respect, Cezar

multumesc, dan. e bine sa stiu ca pot conta pe cineva.

Right Adriana, mi-ai oferit hint-ul necesar... este parfum... istoria unei crime intr-adevar nu e Al Pacino cu parfumul lui de femeie :-). Mircea, vezi ce mai analogii mai creezi si tu? Andu

Cred că este ultima mea intervenție de acest gen pe hermeneia, asa încât voi încerca să fiu suficient de scurtă și cuprinzătoare. Nu mă erijez într-o persoană îndreptățită a spune ce reprezintă sau ce ar trebui să reprezinte hermeneia.com și nici nu cred că ar fi multe persoane care ar putea sș spunș asta. Poate nici Virgil, care ne poate spune doar ce și-a dorit și își dorește el, pentru că este și rămâne, indiferent ce vrea unul sau altul, gazda, până la urmă. Ce este clar este ce nu ar trebui sa fie, și anume un spațiu destinat polemicilor de alt fel decât cele legate de literatură… atât cât zicem noi toți că ne pricepem la asta. Spațiul deschis comentariilor este cel mai mare pericol, pe cât este el de democratic; și asta o învață rând pe rând toți proprietarii de site-uri. “Fața” acestui site nu depinde de Virgil, de Vlad, de Aranca, Alma sau de altul, ci de fiecare dintre noi luați individual și de modul în care știm să ne raportăm unul la altul. Avem la dispoziție o facilitate, eu zic să o folosim cum se cuvine sau dacă nu hai să renunțăm la ea. Nu este, cred, un spațiu în care sa ne facem educație unul altuia, decât în măsura în care în orice nucleu al societății ori te educi ori ești dat la o parte. Dacă m-ar întreba cineva pe mine, nici nu ar trebui să existe moderatori sau editori. Din tot ce este scris aici aș răspunde la obiect doar lui Adrian, rugându-l să vină cu propuneri și idei concrete, pentru că, sunt convinsă, vor intra în dezbateri adevarate. Nu deține nimeni, cred, know-how-ul perfect. Putem reveni toți la scris? Și subliniez… toți.

Emi, cred că ar trebui să ne intereseze ce nu place din ce scriem și de ce, în primul rând. Românește, verde. fără teamă când așteptăm un comentariu sau când îl producem, nu neapărat în lbj critic de specialitate. A scris Virgil un articol mai bine pe tema asta. N-am fost răutăcioasă, am observat ceva. Când o să fiu răutăcioasă, o să semnalez asta.

un poem care, dupa ce l/am lecturat, mi/a amintit de Mircea Cartarescu.

Cineva a spus cîndva că cel mai mare păcat e să îi plictisești pe oameni cu Dumnezeu. Eu cred că unul dintre cele mai mari păcate este cel cuprins în porunca a treia. Adică să faci circotecă din ideea de Dumnezeu sau de mîntuire. Călin are dreptate. Pregătirea ultimului vers se poate rezuma într-un circ. Dar există din păcate un soi de oameni pentru care kitsch-ul este singura subcultură pe care o cunosc. Să ne fie milă de ei. Habar n-am cum se aplică la aceștia porunca a treia. Pe cuvîntul meu că nu am habar. E una din enigmele pe care probabil numai înțeleptul Solomon le-ar putea dezlega.