naturaleţea cu care autorul spune de ce-i e teamă şi, mai ales, faptul că recunoaşte un lucru care, uneori, pare mai dificil decât o intervenţie chirurgicală, tocmai fiindcă acest lucru se petrece pe viu!
"mi-e frică de ușurința
cu care mă adaptez
la tot mai multe zile
la linia de mijloc
și la inutil
și poate la faptul
că uneori din spatele cortinei
nu mai apare nimeni" - este esenţa poemului.
Nu vreau să îmi mai pierd vremea cu polemici sterile despre corectitudinea limbii române (așa o fi, "cărora") mai bine scriu alte parodii, hahaha. Deși mărturisesc c-aș vrea să mă concentrez mai mult pe proză, am o mulțime de idei în cap și doar lipsa de timp mă împiedică să le pun pe hârtie. Scriind și răspunzând la comentarii îmi mănâncă din timpul disponibil pentru creație, și mai curând aș vrea să fac ceva progrese în legătură cu calitatea textelor mele decât să fac box de idei cu alții (ca practicant vechi al artelor marțiale, prefer confruntarea "pe viu", evident, în spirit prietenesc :-)...)
„poate ar fi mai bine ca o muzică grea
să cadă peste mine din toate părțile
sufletul acesta strâns în lut
să se dărâme asemeni zidului cetății
cei care vor veni atrași de zgomot” iar asta pentru ca dramele unora, mai nou, sunt sarea si piperul din viata altora
versurile astea au rezonat in totalitate cu mine. mi-a placut si finalul, oarecum ironic, oarecum neasteptat, oarecum eliberator.
Paul, Oana, am recitit textul. Am trecut prin final de două, trei ori, ceva mai detaşat. Da, prin acel "am primit un mail de la suflet", pare o încheiere cel puţin teribilistă. Cumva falsă. Am şă înlocuiesc, pentru moment, astfel:
"Toate ar fi
bune,
numai că
azi m-am pomenit cu un mail de la
suflet.
Spunea: a cam început să mă doară
omul ăsta din jurul meu" - varianta iniţială
--->
"Toate ar fi
bune,
numai că
azi
între două versiuni
sufletul mi-a spus: a cam început să mă doară
omul ăsta din jurul meu."
Dacă aveţi propuneri care vă par mai bune, le aştept.
da, şi mie îmi place vibraţia emoţională din acest poem care parcă oscilează între visceral şi intelectiv. Am trăit fiecare vers cu sufletul şi mă recunosc pe mine însămi în ele, cu excepţia ultimului vers, pe care l-am citit cu bucurie.
Thais, sunt ninsori si ninsori, mai ales acum, cu primavara pe aripi... ma bucur ca ti-a placut si ai vazut transparenta. Si cine ar vrea sa stapaneasca oare ninsoarea? Vladimir, chiar la Micul Print era trimiterea, sunt placut surprinsa ca ai vazut atat de usor asta. M-am gandit, punand titlul, ca e singurul clue :-) De Beltane nu mai spun nimic, am pus poza, iar simbolul rozariului amintit de tine este, la urma urmelor, si unul dintre simbolurile celor doua boabe multiplicate ale aceleasi matanii in poezia mea. Dar, desigur, nicio legatura cu organizatia aceasta mafiota. (sic!)
...trebuie să recunosc și faptul că am zâmbit cu poftă citind. iar acum când textul este șlefuit, pot să spun că îmi place, de la inventio până la elocutio, e viu și cum spunea Călin, nostim. apreciez și modul cum introduci personajele, exact ca o temeinică năzdrăvană naivă. pentru calitățile epice dar și pentru talentul ce este evident, las un semn. a... suntem pe aceeași pagină în "Plumb", însă acolo nu se pot pune penițe:).felicitări Tincuța! cu gânduri bune, paul te superi dacă preiau "șarampoi" și îl ciumpalacesc?:)
Textul are carente in prima strofa ce reprezinta o stereotipie atat prin constructie(as fi vrut/dar + repetitie agasanta), cat si la nivelul ideilor("le crescusera aripi", "le crescusera coltii de leu" etc). Remarc in mode special: "ci doar un împrumut mereu neînapoiat al lui dumnezeu către mine" si finalul incepand cu "atîrn în gol uneori odihnindu-mă"... Ialin
m-am intrebat, la prima citire, daca cineva priveste acest dans. in ambele variante, merită. sunt expresii care mi-au placut, insa am reticente in privinta finalului; la fel, si in cazul dansului .... :)
Un poem care își onorează titlul sprijinit fiind pe o metaforă vizuală de o puternică rezonanță: placenta asta sixtină. Astfel poetul ne întărește credința în arhitectura dorică a a coloanei sale.
regulamentul prevede argumente in cazul aprecierii unui text. neintelegerea lui nu poate fi un argument in afirmarea proastei lui calitati. iar daca scriu prost si nu mai plac textele mele, la fel, ar trebui sa va sustineti punctul de vedere prin argumente valide. iar, nu inteleg de ce "iar .....scriem prost". acuzatiile sunt grave, dar nu ma supar. astept un schimb de idei pe fundamente logice care sa demonstreze claritate, precizie, pasiune ptr. literatura si, fireste, -ca de obicei- necesarul bun simt. si aici, textul e bun. pot demonstra. insa, ma asteptam ca, la un anumit nivel, sa nu (mai) fie necesar. cu respect, dorin cozan
Emilian, surprins plăcut de oprirea ta, cu atât mai mult cu cât dai rar pe aici.
"E o limita foarte fragila intre poezie si confesiune.", de acord. Pe linia asta, consider că una dintre cele mai mari greşeli care se face frecvent este faptul de-a considera orice aspect demn de-a fi scris.
"Cind reusesti sa ajungi la cel de linga tine(stiu ca e cliseu), chiar de-ar fi unul singur, inseamna ca ti-ai atins scopul." - până la urmă, în ciuda oricărui curent, experiment, trend, circ etc, rolul artei rămâne acela de-a naşte sentimente. Sau, măcar, de a deschide uşa acestora.
Acum, mă văd pus într-o poziţie ingrată: trebuie să-ţi amintesc că Hermeneia nu acceptă vulgarităţi, aşadar ar fi ok să nu se mai repete.
mulțumesc pentru atenționare și pentru citire, Carmen. ceea ce ma amuză puțin este faptul că evident prea puțin din cititorii textelor mele trăiesc în California. probabil că uneori uit asta.
Aș vrea să știi că am citit și rezonat cu versurile tale poate pentru că de două luni am versuri similare în inimă și mă tem să le scriu. Cel mai mult m-au lovit primele cinci versuri. Apoi "pansamente cu vorbe/ tandrețe expresso/ opt tablete pe zi și pereții cămașă" Despre final aș spune că ar merita o mică revizie. Mulțumesc. /O\
am avut probleme la citit, e insa intr-o nota personala, deci nu fac sugestii de modificare, iti arat doar cum mi l-am rearanjat ca sa vad cat e de frumos. iti jur ca pur si simplu nu vedeam desi era totul acolo.
citesc uneori cu lanterna sub plapumă
un fascicul cald proiectat pe bolta cearceafului
undeva lasată în urmă, acolo unde întunericul își face potecă
eu
aselenizez
printre gene
lumea cea de departe
seamănă din ce în ce mai mult cu a mea
oameni gigantici își lasă capul
sub seceta care lovește
până în pragul mall-ului cu ușile grele, sculptate
catedrale adormite cu spinarea arc
fetele își înfig adânc tocurile
în labele lor
aș lua un pahar
să torn în el
coco chanel
inele de enșpe mii de euro
benzină
bice
trei
până când pânza se va rupe
să pot lua o gură de aer simplă și nepângărită
să nu mai existe gândul ăsta
că toate încep să se asemene cu timpul
am să gândesc la fel ca tine
mâncăm aceleași roșii și respirăm același aer
milioane de plămâni
mașinăria asta infernală în care orice gând e reciclat
și apoi
mă retrag sub plapuma mea
aprind lanterna
în spatele pleoapelor
e universul
in rest, cum spuneam, sunt realmente bucuroasa sa vad cum s-a petrecut un fel de purificare in poezia ta - asta o spun foarte cinstit si detasat, dincolo de faptul ca oricum te citesc cu "un fel de" caldura, you know. de obicei citesc de cateva ori si ma frapeaza naturaletea cu care nu "faci" poezie, o povestesti de parca ar fi fost oricum.
evident, sunt prea timida ca sa trec de fiecare data si tot evident, o sa-mi fie jena si-acum. nu stiu de ce, la naiba, sunt chestii care n-are rost sa le spun decat daca e ceva de schimbat, right?
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
da Luminita , cred si eu c-ai spus destul, iti multumesc de apreciere, onorat de trecere
pentru textul : Frenezie denaturaleţea cu care autorul spune de ce-i e teamă şi, mai ales, faptul că recunoaşte un lucru care, uneori, pare mai dificil decât o intervenţie chirurgicală, tocmai fiindcă acest lucru se petrece pe viu!
"mi-e frică de ușurința
cu care mă adaptez
la tot mai multe zile
la linia de mijloc
și la inutil
și poate la faptul
că uneori din spatele cortinei
nu mai apare nimeni" - este esenţa poemului.
şi nu mă pot abţine să nu remarc. frumos!
pentru textul : nupoem deNu vreau să îmi mai pierd vremea cu polemici sterile despre corectitudinea limbii române (așa o fi, "cărora") mai bine scriu alte parodii, hahaha. Deși mărturisesc c-aș vrea să mă concentrez mai mult pe proză, am o mulțime de idei în cap și doar lipsa de timp mă împiedică să le pun pe hârtie. Scriind și răspunzând la comentarii îmi mănâncă din timpul disponibil pentru creație, și mai curând aș vrea să fac ceva progrese în legătură cu calitatea textelor mele decât să fac box de idei cu alții (ca practicant vechi al artelor marțiale, prefer confruntarea "pe viu", evident, în spirit prietenesc :-)...)
pentru textul : Un întreg fragmentat demultumesc pentru delicatetea parerii tale, dar si pentru incurajari. ma voi mai gandi la ceea ce mi/ai spus, bobadil.
pentru textul : Stare de veghe deMulţumesc domnule Manolescu. Aceasta chiar a fost intenţia mea.
pentru textul : rugăciune în somn deActeon, Linea, va multumesc pentru comentariile si observatiile efectuate, ....cu scuzele de rigoare pentru intarziere, acelasi, francisc
pentru textul : www.predicadesubmunte.com deMi-a plăcut poezia ta. E în ea o melancolie liniştită, împăcată cu sine. Remarc, pentru originalitate, ,,opiacee apusuri''. Cu stimă, Petru
pentru textul : obsesii de„poate ar fi mai bine ca o muzică grea
să cadă peste mine din toate părțile
sufletul acesta strâns în lut
să se dărâme asemeni zidului cetății
cei care vor veni atrași de zgomot” iar asta pentru ca dramele unora, mai nou, sunt sarea si piperul din viata altora
versurile astea au rezonat in totalitate cu mine. mi-a placut si finalul, oarecum ironic, oarecum neasteptat, oarecum eliberator.
pentru textul : să desi totusi, trebuie
pentru textul : Livada ușilor deschise deUite inca unul care l-a descoperit pe Nietzsche :) Pacat de text ca avea un parfum aparte.
pentru textul : Doină dePaul, Oana, am recitit textul. Am trecut prin final de două, trei ori, ceva mai detaşat. Da, prin acel "am primit un mail de la suflet", pare o încheiere cel puţin teribilistă. Cumva falsă. Am şă înlocuiesc, pentru moment, astfel:
"Toate ar fi
bune,
numai că
azi m-am pomenit cu un mail de la
suflet.
Spunea: a cam început să mă doară
omul ăsta din jurul meu" - varianta iniţială
--->
"Toate ar fi
bune,
numai că
azi
între două versiuni
sufletul mi-a spus: a cam început să mă doară
omul ăsta din jurul meu."
Dacă aveţi propuneri care vă par mai bune, le aştept.
pentru textul : Ambidextru deși eu m-am gîndit, Sapphire, că sună cam artificial cu variante. Așa că am scos. Merci de observații și trecere
pentru textul : exaust deaveti amandoi dreptate. :)
pentru textul : homeless deda, şi mie îmi place vibraţia emoţională din acest poem care parcă oscilează între visceral şi intelectiv. Am trăit fiecare vers cu sufletul şi mă recunosc pe mine însămi în ele, cu excepţia ultimului vers, pe care l-am citit cu bucurie.
pentru textul : de la dreapta la stânga decorectat! de ce am senzatia ca si "calumea" era ok?! nu stiu... dar am corectat. multumesc.
pentru textul : Melancholia/Apoftegma deThais, sunt ninsori si ninsori, mai ales acum, cu primavara pe aripi... ma bucur ca ti-a placut si ai vazut transparenta. Si cine ar vrea sa stapaneasca oare ninsoarea? Vladimir, chiar la Micul Print era trimiterea, sunt placut surprinsa ca ai vazut atat de usor asta. M-am gandit, punand titlul, ca e singurul clue :-) De Beltane nu mai spun nimic, am pus poza, iar simbolul rozariului amintit de tine este, la urma urmelor, si unul dintre simbolurile celor doua boabe multiplicate ale aceleasi matanii in poezia mea. Dar, desigur, nicio legatura cu organizatia aceasta mafiota. (sic!)
pentru textul : Arta îmblânzirii de...trebuie să recunosc și faptul că am zâmbit cu poftă citind. iar acum când textul este șlefuit, pot să spun că îmi place, de la inventio până la elocutio, e viu și cum spunea Călin, nostim. apreciez și modul cum introduci personajele, exact ca o temeinică năzdrăvană naivă. pentru calitățile epice dar și pentru talentul ce este evident, las un semn. a... suntem pe aceeași pagină în "Plumb", însă acolo nu se pot pune penițe:).felicitări Tincuța! cu gânduri bune, paul te superi dacă preiau "șarampoi" și îl ciumpalacesc?:)
pentru textul : Azi am mâncat bureți dee unul din poemele pe care am pariat ca jucător la bursă.
pentru textul : astenie de primăvară I deimi place mai ales finalul, dar si scrisul gungsuh cu setea nestâmpărată.
Textul are carente in prima strofa ce reprezinta o stereotipie atat prin constructie(as fi vrut/dar + repetitie agasanta), cat si la nivelul ideilor("le crescusera aripi", "le crescusera coltii de leu" etc). Remarc in mode special: "ci doar un împrumut mereu neînapoiat al lui dumnezeu către mine" si finalul incepand cu "atîrn în gol uneori odihnindu-mă"... Ialin
pentru textul : futility I deiar dacă demnitatea nu ar fi știrbită, ar putea exista polemici literare.
pentru textul : Şi atunci m-am ridicat pe sufletele din spate demultumesc hialin. este adevarat, se spune a prosterna
pentru textul : cînd calul troian a intrat în cetate deVirgile eu am scris chiar asa "obiectivizare" deci cred ca tie de fapt "ti-a scapat". Change your specs man, Bobadil.
pentru textul : we will always have sighisoara... dem-am intrebat, la prima citire, daca cineva priveste acest dans. in ambele variante, merită. sunt expresii care mi-au placut, insa am reticente in privinta finalului; la fel, si in cazul dansului .... :)
pentru textul : Un fir incandescent de sunete deUn poem care își onorează titlul sprijinit fiind pe o metaforă vizuală de o puternică rezonanță: placenta asta sixtină. Astfel poetul ne întărește credința în arhitectura dorică a a coloanei sale.
pentru textul : Stația de amplificare deregulamentul prevede argumente in cazul aprecierii unui text. neintelegerea lui nu poate fi un argument in afirmarea proastei lui calitati. iar daca scriu prost si nu mai plac textele mele, la fel, ar trebui sa va sustineti punctul de vedere prin argumente valide. iar, nu inteleg de ce "iar .....scriem prost". acuzatiile sunt grave, dar nu ma supar. astept un schimb de idei pe fundamente logice care sa demonstreze claritate, precizie, pasiune ptr. literatura si, fireste, -ca de obicei- necesarul bun simt. si aici, textul e bun. pot demonstra. insa, ma asteptam ca, la un anumit nivel, sa nu (mai) fie necesar. cu respect, dorin cozan
pentru textul : zbor deasupra unui cuib de cuc deEmilian, surprins plăcut de oprirea ta, cu atât mai mult cu cât dai rar pe aici.
"E o limita foarte fragila intre poezie si confesiune.", de acord. Pe linia asta, consider că una dintre cele mai mari greşeli care se face frecvent este faptul de-a considera orice aspect demn de-a fi scris.
"Cind reusesti sa ajungi la cel de linga tine(stiu ca e cliseu), chiar de-ar fi unul singur, inseamna ca ti-ai atins scopul." - până la urmă, în ciuda oricărui curent, experiment, trend, circ etc, rolul artei rămâne acela de-a naşte sentimente. Sau, măcar, de a deschide uşa acestora.
Acum, mă văd pus într-o poziţie ingrată: trebuie să-ţi amintesc că Hermeneia nu acceptă vulgarităţi, aşadar ar fi ok să nu se mai repete.
Mulţumesc pentru atenţie, timp şi apreciere!
pentru textul : Noapte bună, copii demulțumesc pentru atenționare și pentru citire, Carmen. ceea ce ma amuză puțin este faptul că evident prea puțin din cititorii textelor mele trăiesc în California. probabil că uneori uit asta.
pentru textul : california I de"membrană vibratoare a
unui zbucium imbecil" - o platitudine care sună tare poetic.
"de parcă aș fi pensulă înmuiată în argintul viu" - nu ştiu de ce "argintul" e articulat.
"o carte cifrată
cu coperțile roase de molii / ridic brațele încrengănate / frânturi de zboruri" - clişee.
"femeia metalică îmi scârție în coaste" - de corectat dpdv ortografic.
pentru textul : Sursâul meu gothic IV deAș vrea să știi că am citit și rezonat cu versurile tale poate pentru că de două luni am versuri similare în inimă și mă tem să le scriu. Cel mai mult m-au lovit primele cinci versuri. Apoi "pansamente cu vorbe/ tandrețe expresso/ opt tablete pe zi și pereții cămașă" Despre final aș spune că ar merita o mică revizie. Mulțumesc. /O\
pentru textul : Fără filtru deam avut probleme la citit, e insa intr-o nota personala, deci nu fac sugestii de modificare, iti arat doar cum mi l-am rearanjat ca sa vad cat e de frumos. iti jur ca pur si simplu nu vedeam desi era totul acolo.
citesc uneori cu lanterna sub plapumă
un fascicul cald proiectat pe bolta cearceafului
undeva lasată în urmă, acolo unde întunericul își face potecă
eu
aselenizez
printre gene
lumea cea de departe
seamănă din ce în ce mai mult cu a mea
oameni gigantici își lasă capul
sub seceta care lovește
până în pragul mall-ului cu ușile grele, sculptate
catedrale adormite cu spinarea arc
fetele își înfig adânc tocurile
în labele lor
aș lua un pahar
să torn în el
coco chanel
inele de enșpe mii de euro
benzină
bice
trei
până când pânza se va rupe
să pot lua o gură de aer simplă și nepângărită
să nu mai existe gândul ăsta
că toate încep să se asemene cu timpul
am să gândesc la fel ca tine
mâncăm aceleași roșii și respirăm același aer
milioane de plămâni
mașinăria asta infernală în care orice gând e reciclat
și apoi
mă retrag sub plapuma mea
aprind lanterna
în spatele pleoapelor
e universul
in rest, cum spuneam, sunt realmente bucuroasa sa vad cum s-a petrecut un fel de purificare in poezia ta - asta o spun foarte cinstit si detasat, dincolo de faptul ca oricum te citesc cu "un fel de" caldura, you know. de obicei citesc de cateva ori si ma frapeaza naturaletea cu care nu "faci" poezie, o povestesti de parca ar fi fost oricum.
pentru textul : și cuvintele se rostogoleau ca perlele pe covorul moale deevident, sunt prea timida ca sa trec de fiecare data si tot evident, o sa-mi fie jena si-acum. nu stiu de ce, la naiba, sunt chestii care n-are rost sa le spun decat daca e ceva de schimbat, right?
Pagini