Mi se pare cam lacunar. Adica iti pare bine de ce ? Daca parerea de bine nu se leaga de o idee, atunci "drumul deschis" nu pare sa duca nicaieri si textul pica in banal sau poate nu inteleg eu.
Virgil, stiu ca a mai fost semnalata problema asta, dar tot pierd sesiunea la navigarea pe pagini si trebuie sa ma logez din nou.
Singurătate și disperare. Dar și speranță, totuși. Un text liric, care curge lin și melancolic. Mi-a plăcut și mie mult "nu știu de când desenez în praful de pe măsuță". Deasemenea m-a atins acest experiment (ce-i totuși, o poezie) prin contrastele dintre o lume rece, "cu fum de oțelărie, cu furnale", și o lume guvernată de vise, sensibilitate și umanitate: "deschid dulapul din el se revarsă stelele luna si soare cerul cu nori", "pe pielea mea în fiecare por câte un om/ îmi face semne disperate și se-neacă". Cred ca mesajul principal al poemului este acesta: oamenii ar putea fi salvați, prin atenția celor de aproape. Se poate ca experimentul să nu reușească totdeauna (unii să se "înece/ repede repede"). În tot cazul, merită încercat! Felicitări pentru un text bun!
ieri am scris o poezie despre gramatica biblică,
i-am pus în picioare sandale iudaice
şi-am trimis-o în rai
te voi duce de mînă dinaintea soborului
a spus îngerul de serviciu
e vremea să înveți semnele
a chemat în faţă litera tav din alfabetul ebraic
zicându-i:
spune ce scrie-n papyrus.
a poc a lipsa…
.............................................
mii de glasuri, cu ciocane, ciomege şi suliţi
au strigat într-un glas:
să fie răstignită!
ucide-o!
Mie mi-a placut poemul, are nerv. Se intinde cam mult pe subiect si asta e riscant, dar vad o revolta faina de tip 'laddite" stii ce-i aia ca si eu aproape am uitat cum se scrie dar promit ca mai uit pe toate alea si-ti zic daca nu gasesti singur. Cauta si tu frate, ca e din istoria bataliei omului cu masinile... Oricum ar fi e ok, am priceput ca lumea asta e plina de draguti. Andu
am recitit si, treptat, a inceput sa-mi placa. de la inghitirea vederii si acoperirea cu iluzii, trecand prin singuratatea mergerii pe ape (trecerii in alt univers), pana la neimpartirea in bine si rau a raului-moarte, intru adunarea/redescoperire pentru trimiterea mai departe. o moarte nu vine niciodata singura. poate as revedea in privinta ritmului "de tot" si "decat si".
am remarcat puterea de inventie metaforica, versul nu se limiteaza la o ipostaza, imaginatia aduce un plus de policronie, ai un vers luminos, bogat; mi-a placut aceasta "noapte de caisa tulbure", "gandul penduland intre doua lumi", "minunile inotand impotriva fluxului timpului" ca de altfel intreg poemul. la primul vers din strofa a treia, cred ca lipseste un cuvintel... (ce?)
Mona vine de la mono, de la autorele monoteist care crede în sine ca şi în ceilalţi la modul zoozeesc, apropos de iubirea aproapelui. iar Ridăr vine de la cititorul citit şi care aşteaptă enterteinment-ul, rîsetul homerico-apocaliptic al judecăţii lui de apoi. menirea infrarealismului e să redea încrederea pierdută în virtual, în dictatura scriiturii, prin participare directă la făptura creaţiei, cu investiţie de capital afectiv bilateral avantajos. nu mă miră că americanii se dilesc pe avatarele Avatarului. au un precedent pe piesa cu extratereştrii a lui Orwell. treaba e că datorită net-ului şi giesemiei lumea devine atît de sefeistic-virtuală încît pare demenţial de autentică...:)
mersi fain de intervenţie, Căline. chiar mă şi gîndesc să aduc un personaj negativ în scenă, altfel voi fi suspectat de suprarealism...:)
dana, astept sa ma ajuti sa fiu din ce in ce mai bun, si mai bun, si mai bun. spune-mi daca vrei sa fiu periculos. pentru tine devin cum vrei tu. vreau sa te impresionez. dan, cred ca fiecare din noi iubeste. pe sine, pe altul..... aici, nimeni nu ar trebui sa aiba vreri. sa invatam. multumesc
Un text care are tot ce-i trebuie pentru a fi remarcat. Cei care au comentat până acum au spus suficient, iar eu nu aş putea decât să repet. O analiză în detaliu – care s-ar dori o „interpretare” – nu ar face nimic altceva decât să-i strice farmecul. Peniţă
Younger Sister: Poemul descarcă incărcătura emotională pe pragul usii-nici afară, nici inăuntru. Dacă vrei, mesajul porneste in ambele sensuri.Oleacă satiră, asa cum a sesizat Aranca.Sunt de acord cu tine să nu mai privim inapoi numai in situatia când evenimente independente de noi ne prind in plasă si ne trag la fund. In rest ne rămâne lupta. Optimism si sănătate iti doresc.
treaba ta...eu cred că se potriveşte perfect. Scoica închisă sugerează multe. Mulţam pentru vizionare. E ca valva unei scoici pe care o pipăi şi îţi aminteşte ochii mari ai păpuşii, toată copilăria în reflux este închisă în amintiri, ochii se închid...un haiku nu în judeci decât ca întreg, nu critici un oarecare cuvânt.
poate inca din titlu ai putea sugera ca nu este o eroare sau greseala de editare ci doua fragmente dintr-un intreg: Gloomy Sunday I si Gloomy Sunday II.
crucile mele au aceasta discontinuitate si inchidere a mintii in vederea depasirii ei. deocamdata, frumosul si absurdul lumii in care mai traim, esteticul si tragicul, firescul, neputinta si fascinatia se constituie in axe care -urca, coboara? - isi fac simtita totusi prezenta intr-un continuum de tipul vartejului cartesian. o alta nuanta este carnalitatea acestei lumi; si setea. multumesc
Alma, mulțumesc. Poarta vântului o voi lăsa totuși astfel, dar voi reveni asupra fiului tempestelor. Mulțumesc pentru cum ai descoperit imaginile. Vladimir, nu fi sigur niciodată pe înțelesurile mele, fiindcă de cele mai multe ori ochii tăi au văzut altele decât cele de mine manifestate. Știi bine că nu le dezvălui în fața a "n" perechi de ochi, indiferent de culorile lor. Și de aceea, te rog, știu ce e cu verdele și cu inima aceea, mai ales. Sărbători în multe alte culori, ție. Ela
Multumesc, Violeta, pentru lectura si aprecieri. Inversiunea din finalul poeziei are menirea sa evite o formulare si mai deranjanta: "cu cosuri largi". :) Adriana
nu. Oniricul poate oferi multa profunzime. Si poezia chiar mi-a placut, inclusiv schimbarea registrului cu care Adriana ne obisnuise. As fi oferit o penita daca nu as fi stiut ca pe autoare nu prea o mai intereseaza asa ceva.
Virgil, this is not it! Deci sa nu tragem linie sub Corina Papouis si sa-i numaram pe toate degetele din lume stilurile (inedite sau nu)...nu inca!...Her mind is a Frisbee and if she throws it too far she's afraid she'll never get it back... ...cu multumirile de rigoare cititorilor asteptind-la-mai-mult!:) Corina
set iun tre bo poem damur e dotonie, jem lexpresion "suvenir vertij du danjer anconu" cet iun imaj de le mal iuniversel, iun blocaj de la memoar vers la liberasion de le curaj. Limage e tre joli, le bato son pret de partir la proșen maten com si chialchien latand dosi lontan.
Andu, răbdarea ta va fi aprig pusă la încercare - nu mă văd aprofundând - joc și eu cuvintele pe ecran, câteodată, nu forez microcipuri - strofa cu buricul va fi așezată și ea în vitrina cu plăcutul de Andu, iar următoarea trimisă la desghesuit, mulțam Dorin, plăcut surprins de comentariul tău și tare mândru de mine, pam-pam mulțam și scuze pentru forța de reacție întârziată a răspunsului meu
Da, un poem reusit in nota moderna, la categoria daca nu era, ar fi trebuit inventat de urgenta. Cu prozodia nu ma prea impac, dar beau o singura bere si imi trece, deci nu e grav. Felicitari celui asztalos, Andu
Dragă Ovidiu, discuțiile astea le-am mai avut și cu alții și îmi cer scuze dacă sînt nevoit să îți spun că au ajuns să mă plictisească. Te asigur că am răspuns la toate nedumeririle tale dar nu mai cred că sînt obligat să ți le ofer. Ai depășit de mult bordura bunului simț. Așa, principial vorbind tu ai (în umila mea părere) probleme mari cu conviețiurea într-un spațiu civilizat. Nu îți contest posibilele valențe literare sau alte „finețuri”. Dar astea sînt bune într-o carte sau la o șuetă. Cînd însă ești într-un context în care există și alți oameni dacă ești civilizat respecți un anumit gen de convenție socială. Mă tem că tu faci o confuzie regretabilă între libertate și anarhie. De fapt tu nu faci decît să promovezi un fel de dictatură de tip iacobin în care viziunea ta (și numai a ta) asupra artelor, moralei, educației, literaturii, etc, etc, etc, este singura valabilă și trebuie musai implemetată. Tu chiar nu observi că prin brutalitatea și violența limbajului cît și prin atitudinea ta în general ești chiar mai tiranic decît mă acuzi pe mine că aș fi. La urma urmei în ciuda acestei „tiranii” de care mă acuzi pe mine sînt oameni care continuă să ceară să fie acceptați pe Hermeneia. Și adevărul este că datorită acelor principii de elitism pe care tu le înjuri mai mult de 60% din ei tot nu reușesc să fie acceptați. Iar site-ul continuă să fie apreciat de mulți cititori. Evident însă că pe tine nu te interesează asta. Tu ai inflamația ta care te doare tot mai supurează din cînd în cînd și te simți nevoit să înjuri și să batjocorești pe aici. Probabil că ești un individ nefericit care nu are pe unde să își deverseze amarul. Sincer îmi pare rău pentru tine fiindcă nu pari băiat prost. Doar prost crescut. Păcat. Chiar ar fi fost interesenată o polemică împreună cu tine. Nu polemizez însă cu oameni care atunci cînd nu mai au argumente se apleacă să arunce cu noroi. Nu are rost. Nu cred că trebuie să devin porc de dragul de a promova o biată încercare literară.
Numai daca sunt ale aceluiasi, simultane si in locuri diferite (ca electronii aia de n-au auzit de Arisrotel). Ca tot a venit vorba: mai putin cunoscut e ca tot Aristotel este si parintele logicii modale, in care intervine "posibilitatea" - ca tert inclus - si viitorul (contingent daca nu ma-nsel; cine e curios se poate duce pe wikipedia la 'logica modala"). Ori logica asta modala, scoasa azi de la naftalina, a devenit foarte la moda. Si s-au apunat unii s-o aplice pentru a cerceta daca, d.p.d.v. logic este posibil sa se cerceteze daca cumva exista ceea ce se numeste "constiinta" (pana la Dumnezeu n-au ajuns inca). Si toate astea se petrec in asa numita "stiinta a cognitiei"; care, spre deosebire de "filosofia mentalului" care se ocupa si ea de "constiinta" (umana), prima, fiind "aplicativa" vrea - nici mai mult, nici mai putin - sa "inzestreze" robotii cu "constiinta" (evident, artificiala). Multa lume-i amarata. Da' o duce bine!
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Mi se pare cam lacunar. Adica iti pare bine de ce ? Daca parerea de bine nu se leaga de o idee, atunci "drumul deschis" nu pare sa duca nicaieri si textul pica in banal sau poate nu inteleg eu.
Virgil, stiu ca a mai fost semnalata problema asta, dar tot pierd sesiunea la navigarea pe pagini si trebuie sa ma logez din nou.
emil
pentru textul : părere deSingurătate și disperare. Dar și speranță, totuși. Un text liric, care curge lin și melancolic. Mi-a plăcut și mie mult "nu știu de când desenez în praful de pe măsuță". Deasemenea m-a atins acest experiment (ce-i totuși, o poezie) prin contrastele dintre o lume rece, "cu fum de oțelărie, cu furnale", și o lume guvernată de vise, sensibilitate și umanitate: "deschid dulapul din el se revarsă stelele luna si soare cerul cu nori", "pe pielea mea în fiecare por câte un om/ îmi face semne disperate și se-neacă". Cred ca mesajul principal al poemului este acesta: oamenii ar putea fi salvați, prin atenția celor de aproape. Se poate ca experimentul să nu reușească totdeauna (unii să se "înece/ repede repede"). În tot cazul, merită încercat! Felicitări pentru un text bun!
pentru textul : zoom plus sau minus deiată sugestia:
ieri am scris o poezie despre gramatica biblică,
pentru textul : poezia asta e o erezie dei-am pus în picioare sandale iudaice
şi-am trimis-o în rai
te voi duce de mînă dinaintea soborului
a spus îngerul de serviciu
e vremea să înveți semnele
a chemat în faţă litera tav din alfabetul ebraic
zicându-i:
spune ce scrie-n papyrus.
a poc a lipsa…
.............................................
mii de glasuri, cu ciocane, ciomege şi suliţi
au strigat într-un glas:
să fie răstignită!
ucide-o!
Mie mi-a placut poemul, are nerv. Se intinde cam mult pe subiect si asta e riscant, dar vad o revolta faina de tip 'laddite" stii ce-i aia ca si eu aproape am uitat cum se scrie dar promit ca mai uit pe toate alea si-ti zic daca nu gasesti singur. Cauta si tu frate, ca e din istoria bataliei omului cu masinile... Oricum ar fi e ok, am priceput ca lumea asta e plina de draguti. Andu
pentru textul : Acceleratoru’ de mormoloci deam recitit si, treptat, a inceput sa-mi placa. de la inghitirea vederii si acoperirea cu iluzii, trecand prin singuratatea mergerii pe ape (trecerii in alt univers), pana la neimpartirea in bine si rau a raului-moarte, intru adunarea/redescoperire pentru trimiterea mai departe. o moarte nu vine niciodata singura. poate as revedea in privinta ritmului "de tot" si "decat si".
pentru textul : Cioburi de alb deam remarcat puterea de inventie metaforica, versul nu se limiteaza la o ipostaza, imaginatia aduce un plus de policronie, ai un vers luminos, bogat; mi-a placut aceasta "noapte de caisa tulbure", "gandul penduland intre doua lumi", "minunile inotand impotriva fluxului timpului" ca de altfel intreg poemul. la primul vers din strofa a treia, cred ca lipseste un cuvintel... (ce?)
pentru textul : Eșec deAsa le este rostul, sa se strice toate. Entropia bat-o vina. Mi-a placut ultimul vers.
pentru textul : se strică toate deMona vine de la mono, de la autorele monoteist care crede în sine ca şi în ceilalţi la modul zoozeesc, apropos de iubirea aproapelui. iar Ridăr vine de la cititorul citit şi care aşteaptă enterteinment-ul, rîsetul homerico-apocaliptic al judecăţii lui de apoi. menirea infrarealismului e să redea încrederea pierdută în virtual, în dictatura scriiturii, prin participare directă la făptura creaţiei, cu investiţie de capital afectiv bilateral avantajos. nu mă miră că americanii se dilesc pe avatarele Avatarului. au un precedent pe piesa cu extratereştrii a lui Orwell. treaba e că datorită net-ului şi giesemiei lumea devine atît de sefeistic-virtuală încît pare demenţial de autentică...:)
pentru textul : Despre încredere şi antivirus demersi fain de intervenţie, Căline. chiar mă şi gîndesc să aduc un personaj negativ în scenă, altfel voi fi suspectat de suprarealism...:)
"aud nechezatul de cal" - pleonastic.
pentru textul : vis de ţigan de.. și a căzut prima zăpadă :)
pentru textul : Ziua când am semănat cu toamna deRevin cu motivarea pentru acordarea peniței și cu propunerea pentru remarcare.
dana, astept sa ma ajuti sa fiu din ce in ce mai bun, si mai bun, si mai bun. spune-mi daca vrei sa fiu periculos. pentru tine devin cum vrei tu. vreau sa te impresionez. dan, cred ca fiecare din noi iubeste. pe sine, pe altul..... aici, nimeni nu ar trebui sa aiba vreri. sa invatam. multumesc
pentru textul : cheile deUn text care are tot ce-i trebuie pentru a fi remarcat. Cei care au comentat până acum au spus suficient, iar eu nu aş putea decât să repet. O analiză în detaliu – care s-ar dori o „interpretare” – nu ar face nimic altceva decât să-i strice farmecul. Peniţă
pentru textul : ziua în care ne-am mutat într-o migdală deYounger Sister: Poemul descarcă incărcătura emotională pe pragul usii-nici afară, nici inăuntru. Dacă vrei, mesajul porneste in ambele sensuri.Oleacă satiră, asa cum a sesizat Aranca.Sunt de acord cu tine să nu mai privim inapoi numai in situatia când evenimente independente de noi ne prind in plasă si ne trag la fund. In rest ne rămâne lupta. Optimism si sănătate iti doresc.
pentru textul : în anul fiarelor detreaba ta...eu cred că se potriveşte perfect. Scoica închisă sugerează multe. Mulţam pentru vizionare. E ca valva unei scoici pe care o pipăi şi îţi aminteşte ochii mari ai păpuşii, toată copilăria în reflux este închisă în amintiri, ochii se închid...un haiku nu în judeci decât ca întreg, nu critici un oarecare cuvânt.
pentru textul : scoică închisă deesti cam violent cand spui "lagar de exterminare , mai apoi "cu grija", nu crezi? :)
pentru textul : ea (indiferența se așează în lucrurile mărunte) demultumesc, Gebeleizis.
pentru textul : De-a lungul jumătății mele de viață depoate inca din titlu ai putea sugera ca nu este o eroare sau greseala de editare ci doua fragmente dintr-un intreg: Gloomy Sunday I si Gloomy Sunday II.
pentru textul : Gloomy Sunday II decrucile mele au aceasta discontinuitate si inchidere a mintii in vederea depasirii ei. deocamdata, frumosul si absurdul lumii in care mai traim, esteticul si tragicul, firescul, neputinta si fascinatia se constituie in axe care -urca, coboara? - isi fac simtita totusi prezenta intr-un continuum de tipul vartejului cartesian. o alta nuanta este carnalitatea acestei lumi; si setea. multumesc
pentru textul : crucile deAlma, mulțumesc. Poarta vântului o voi lăsa totuși astfel, dar voi reveni asupra fiului tempestelor. Mulțumesc pentru cum ai descoperit imaginile. Vladimir, nu fi sigur niciodată pe înțelesurile mele, fiindcă de cele mai multe ori ochii tăi au văzut altele decât cele de mine manifestate. Știi bine că nu le dezvălui în fața a "n" perechi de ochi, indiferent de culorile lor. Și de aceea, te rog, știu ce e cu verdele și cu inima aceea, mai ales. Sărbători în multe alte culori, ție. Ela
pentru textul : Five Seconds deMultumesc, Violeta, pentru lectura si aprecieri. Inversiunea din finalul poeziei are menirea sa evite o formulare si mai deranjanta: "cu cosuri largi". :) Adriana
pentru textul : fals jurnal de duminică denu. Oniricul poate oferi multa profunzime. Si poezia chiar mi-a placut, inclusiv schimbarea registrului cu care Adriana ne obisnuise. As fi oferit o penita daca nu as fi stiut ca pe autoare nu prea o mai intereseaza asa ceva.
pentru textul : în vârful picioarelor devirgil, sper ca realizezi ca ai scris aici un text prost, sper ca nu din plictis. pentru ca daca constientizezi asta e totul ok. ec
pentru textul : o soluție temporară deVirgil, this is not it! Deci sa nu tragem linie sub Corina Papouis si sa-i numaram pe toate degetele din lume stilurile (inedite sau nu)...nu inca!...Her mind is a Frisbee and if she throws it too far she's afraid she'll never get it back... ...cu multumirile de rigoare cititorilor asteptind-la-mai-mult!:) Corina
pentru textul : ..am, October deset iun tre bo poem damur e dotonie, jem lexpresion "suvenir vertij du danjer anconu" cet iun imaj de le mal iuniversel, iun blocaj de la memoar vers la liberasion de le curaj. Limage e tre joli, le bato son pret de partir la proșen maten com si chialchien latand dosi lontan.
pentru textul : et tu le sais deAndu, răbdarea ta va fi aprig pusă la încercare - nu mă văd aprofundând - joc și eu cuvintele pe ecran, câteodată, nu forez microcipuri - strofa cu buricul va fi așezată și ea în vitrina cu plăcutul de Andu, iar următoarea trimisă la desghesuit, mulțam Dorin, plăcut surprins de comentariul tău și tare mândru de mine, pam-pam mulțam și scuze pentru forța de reacție întârziată a răspunsului meu
pentru textul : poveste cu zâne deDa, un poem reusit in nota moderna, la categoria daca nu era, ar fi trebuit inventat de urgenta. Cu prozodia nu ma prea impac, dar beau o singura bere si imi trece, deci nu e grav. Felicitari celui asztalos, Andu
pentru textul : Poem intravilan deDragă Ovidiu, discuțiile astea le-am mai avut și cu alții și îmi cer scuze dacă sînt nevoit să îți spun că au ajuns să mă plictisească. Te asigur că am răspuns la toate nedumeririle tale dar nu mai cred că sînt obligat să ți le ofer. Ai depășit de mult bordura bunului simț. Așa, principial vorbind tu ai (în umila mea părere) probleme mari cu conviețiurea într-un spațiu civilizat. Nu îți contest posibilele valențe literare sau alte „finețuri”. Dar astea sînt bune într-o carte sau la o șuetă. Cînd însă ești într-un context în care există și alți oameni dacă ești civilizat respecți un anumit gen de convenție socială. Mă tem că tu faci o confuzie regretabilă între libertate și anarhie. De fapt tu nu faci decît să promovezi un fel de dictatură de tip iacobin în care viziunea ta (și numai a ta) asupra artelor, moralei, educației, literaturii, etc, etc, etc, este singura valabilă și trebuie musai implemetată. Tu chiar nu observi că prin brutalitatea și violența limbajului cît și prin atitudinea ta în general ești chiar mai tiranic decît mă acuzi pe mine că aș fi. La urma urmei în ciuda acestei „tiranii” de care mă acuzi pe mine sînt oameni care continuă să ceară să fie acceptați pe Hermeneia. Și adevărul este că datorită acelor principii de elitism pe care tu le înjuri mai mult de 60% din ei tot nu reușesc să fie acceptați. Iar site-ul continuă să fie apreciat de mulți cititori. Evident însă că pe tine nu te interesează asta. Tu ai inflamația ta care te doare tot mai supurează din cînd în cînd și te simți nevoit să înjuri și să batjocorești pe aici. Probabil că ești un individ nefericit care nu are pe unde să își deverseze amarul. Sincer îmi pare rău pentru tine fiindcă nu pari băiat prost. Doar prost crescut. Păcat. Chiar ar fi fost interesenată o polemică împreună cu tine. Nu polemizez însă cu oameni care atunci cînd nu mai au argumente se apleacă să arunce cu noroi. Nu are rost. Nu cred că trebuie să devin porc de dragul de a promova o biată încercare literară.
pentru textul : nimic artificial deeu am incredere in comentariile tale. danke!
pentru textul : candelabrele deNumai daca sunt ale aceluiasi, simultane si in locuri diferite (ca electronii aia de n-au auzit de Arisrotel). Ca tot a venit vorba: mai putin cunoscut e ca tot Aristotel este si parintele logicii modale, in care intervine "posibilitatea" - ca tert inclus - si viitorul (contingent daca nu ma-nsel; cine e curios se poate duce pe wikipedia la 'logica modala"). Ori logica asta modala, scoasa azi de la naftalina, a devenit foarte la moda. Si s-au apunat unii s-o aplice pentru a cerceta daca, d.p.d.v. logic este posibil sa se cerceteze daca cumva exista ceea ce se numeste "constiinta" (pana la Dumnezeu n-au ajuns inca). Si toate astea se petrec in asa numita "stiinta a cognitiei"; care, spre deosebire de "filosofia mentalului" care se ocupa si ea de "constiinta" (umana), prima, fiind "aplicativa" vrea - nici mai mult, nici mai putin - sa "inzestreze" robotii cu "constiinta" (evident, artificiala). Multa lume-i amarata. Da' o duce bine!
pentru textul : Așteptȃnd (în nici un caz să vină Godot) de"mele" are rolul de a atenua caderea ultimului vers, de a o face mai lina. asculta cele doua versuri, cu si fara "mele".
pentru textul : să nu vii la mine de crăciun dePagini