Virgil, the question who killed the most people in history is a rhetorical one and the answer is, always, "blonde people with bleu eyes" :) the mutation rate on our small planet is higher& higher
anyway, yout poem is interesting. congrat!
... vezi Bianca, asta apreciez eu la tine. tactul. e ca și cum dl. Talpeș ar spune: "eu nu am sugerat asta dar nici inversul afirmației mele":)! poate că m-aș fi jucat cu vorbele de sub "lemne", însă pentru mine subiectul e prea serios. Doar ca să spun ce, probabil ,gândeai și tu...afirm că hârtia pentru zmee se face tot din lemne. Însă rostul lemnelor (butucilor) din imagine e altul. În speranța că mă dezvăluii și nu trebuie a continua hermeneutica pe propriul experiment , radaș cu sineferei în curte, paul n.b. gândurile mele de bine însoțesc aceste cuvinte!
evident, cam contextualizat textul si asta poate reprezenta un handicap. desi orgoliul patriotic din mine va spune cu țîfnă "și ce dacă nu au să priceapă nimic despre petroșani sau oituz americanii! sau irlandezii. sau canadienii. noi putem exista și fără ei.." ideea este că textul mi-a făcut bine și chiar mi-a plăcut.
A.V., îți spun (până nu uit, fiindcă pare o lectură interesantă) că ai un typo aici
„Un lucru se mai spune despre autorul de faţă: cum să ar fi „neo-bacovian”. ”
și acum, despre cronică
eu am citit poeziile lui Aldea pentru prima oară (mai bine zis, le-am auzit) la Artgotica Sibiu. și dacă în zumzetul de acolo s-a făcut liniște, asta spune ceva.
bună cronică, tu meriți citit atât pentru ce scrii (ca poet), cât și pentru ce spui (în calitate de critic literar).
felicitări!
imi place imaginea orasului talisman, tablou perfect pentru o nostalgie cu veniri si plecari, sau o linie dreapta tangenta la... un dor de duca sau un dor de intoarecere, o poezie care se dezvaluie firesc dintre copertile unui gand numai dimineata vine ca o rutina zilnica (asa imi pare „lunecarea pe gat”) in virtutea acelei inertii care ne impinge uneori la viata ...
Adriana, mulţumesc frumos, mă bucur mult că ţi-a plăcut. Da, s-ar putea să ai dreptate acolo, la "călare prin împărăţii". Cât despre tăierea ultimelor două versuri, deocamdată simt că e necesar să le las aşa. Mă mai gândesc, oricum
La mulţi ani şi fie ca 2011 să ne aducă tuturor lucrurile pe care le merităm :)
deci pina aici am vrut sa spun ca textul mi se pare simplu. iar daca cineva crede ca este o prostie pentru ca nu se vrea complicat, asta este o alta poveste. nici nu stiu daca neaparat si-a dorit metafora. poate dimpotriva.
"un fior pe care ne este frică să-l recunoaștem
în mijlocul unei mulțimi oprite din mers" - textul duce ideea instrainarii in spatiu comunitar. sau poate mai degraba anti-comunitar. dar cu siguranta ca se vad cele doua aspecte negative de care nu te poti refugia: frica de a te confrunta cu tine insuti si ideea celor care te inconjoara si nici ei nu mai merg in nicio directie. sau cel putin asa este perceput fiorul.raspunsul se vor versurile:
"acolo unde lipsa oricărui sunet este doar
anticiparea pură și firească a-nțelegerii"
aici lipsa sunetului este evident tacerea. dar ea nu este o tragedie sau o ruptura. este de fapt linistea de dinaintea comuniunii. anticiparea pura si normala a actului de a intelege, a fi inteles si acceptat (poate in primul rind de catre tine), de a cunoaste rostul si de a-ti descoperi rostul tau in contextul eliberarii de persistenta ambiguitatii si dubiului.
pai, oricum l-ai citi, e ceva care copleseste, nu? fie nisipul, fie tristetea... asa ca prefer sa nu fiu ceea ce sunt, sa fiu ceea ce as putea fi a LEX.
parca ar fi o litanie, sau un fragment de oracol. te lasa mirat si tulbure, in lumina. una din admiratoare este olecutza ocupata, domnule Manolescu...:) dar cere cu glas mare continuarea unui eseu. sa nu credeti ca am uitat. pe cand?
Ce am scris aici este poezie. :-) Am plantat mai multe sensuri și probleme. Cine înțelege asta bine, cine nu iarăși bine. Mulțumesc că vă bateți capul cu experimente poetice ce par nesemnificative. Voi vedea pe parcurs ce răspunsuri se înfiripă la întrebarea "unde e textul?". Bianca, e relevant că ai adus în discuție "locul" și "dependența".
Margas,
"texte de manele pentru grădiniță"? interesant. nu ştiam că la grădiniţă se asculă manele. mă rog, despre manele nu mă pronunţ. nu mă pricep. dacă le-aţi identificat dv, ştiţi cum e: frumuseţea stă în ochii privitorului.
mulţumesc de lectură şi trecere.
îmi place imaginea acestei simfonii neterminate care se rostogolește ca o marmură peste degete. nu îmi place prezența lui dumnezeu aici, însă. poate că s-ar subînțelege, oricum...
- și mai interesant este că iubirea începe din acele fapte irosite, repetate la nesfârșit :). frumos aici...
cailean, am scris textul azi-noapte fara astfel de ganduri. ma bucura continua ta atentie asupra textelor mele. fireste ca astept si critici. chiar acum :) ela, identitatea se construieste si prin atingeri. palmuierea ingerului e un fel de dragoste democratica, fata de prezenta aceluia care te oglindeste mai inalt decat esti. cat despre promisiune, conteaza, intai, intentia si atentia. propunerea voastra in privinta carti ma maguleste.... cu siguranta si altii vor avea ceva de spus aici. "no more angels"...ce e? Imparateasa, remarci binevenite. multumesc si eu pentru lectura si concluziile tale. multumesc si celorlalti
uite ca citesc si eu astazi textul asta dupa atita broohaha pe site. este un text liric reusit. ii remarc puterea de sugestie in simplitate desi eu nu ma prea ma dau in vint dupa ingeri si alte "personaje" din astea poetice suprautilizate. e un text intreg, totusi eu parca as fi vrut sa citesc mai mult.
aceeasi senzatie o aveam si eu fata de un coleg arab care privea undeva, dincolo de mine, prin sticla, fara sa schiteze vreun salut ca exist linga el in banca... "nu ne-am vorbit niciodată îl privesc îmi răspunde cu distanță și precizie ca o tăietură fină de carne" deosebita mi se pare ultima parte, acest cadru suprarealist in care proiectezi sufletul tau de zapada, fragil de femeie... "dar ce ne facem când vine iarna erhan o să ne intre zăpadă în gât o să ne crească de acolo alte flori o să ne intre zăpadă în gât și sufletul meu se va chirci tot mai frumos" cred ca este cea mai frumoasa poezie a ta, Adina draga.
am primit cartea (cărţile).
sunt încântată! aţi făcut o treabă extraordinară şi cred că asta trebuie să conteze în primul rând.
e rodul unei munci asidue. am citit şi "jurnalul de front" a lui Vlad şi deşi bânuiam, abia acum mi se confirmă ce presupune apariţia unei cărţi.
mulţumesc încă odată Alina pentru selectarea în antologie.
pentru toată dăruirea, implicarea şi efortul depus, respect şi admiraţie.
nu stiu care o fi acel "motiv intemeiat" - eu nu incercasem decat sa atrag atentia asupra vecinatatii unor cuvinte cu aceeasi incarcatura semantica: "prima" langa "dintai" si "ambigua" langa "de nedescris". Puteam la fel de bine sa si tac, se pare.
aici este o fabulă dacă (ne) gândim cu capul în jos, aşa cum e lumea actuală, iar Andu tocmai asta a făcut aici, a satirizat până ne-a ajuns cuţitul la os.
"lordul banal...
de-acolo, din canal
... a trimis toată viața lui" - cuvintele vorbesc...
Adriane, după ce am citit textul tău aproape că mi-a venit să pun mâna pe plaivaz... vezi, asta e ce lipsește acum acestor comunități... avem de toate și tehnologie care mai de care... dar nu mai comunicăm... cel puțin nu la acel nivel care poate să pătrundă la originea cuvintelor și a imaginilor.
Chiar dacă scris în 'dulcele stil nouăzecist sud-american' care, hai acum să recunosc, a reprezentat și poate încă mai reprezintă poezia modernă pentru mine, poemul se 'sufocă' singur printr-o intelectualizare exagerată, poate cea mai banală capcană în care picăm noi toți, cei care simțim poezia că ne dictează cuvinte să le așternem pe hârtie.
Și hai să-ți zic
'curmă brusc' - cum altfel? curmă lent?
'moartea pură' - moartea impură, de unde să mă agăț, cel mai aproape simbol e din lumea drogurilor.
În poezie e ciudat să spui 'îmi permit'... ce simte cel care te citește în afară de egoismul tău. Ce dacă îți permiți? Eu, cititor, cum să-mi permit?
s.a.m.d.
Am citit texte mai bune sub semnătura ta, dar nici acesta nu mi-a provocat chiar o indigestie literară, mai degrabă o anume anxietate. Deci una peste alta
mersi de lectură,
Andu
"Iar dacă ești singur sau singură nu uita..." La începutul timpurilor noi, Hermeneia vine în discretă întâmpinare celor ce sunt sau nu singuri. Nu suntem singuri, avem un prunc născut, o lumină, un Dumnezeu, un părinte, o carte, un sens... alături de noi, în noi. Mulțumim, Virgil, pentru răspândire de lumină blândă.
Silviu, am vizualizat instantaneu pâlcul tău de cuvinte. Parcimonios te știam, dar aici ai ajuns la arta în filigran: în două versuri ai concentrat imagine grațioasă cu cornițe, sensibilitate și un ...didacticism poetizat și ludic.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Pacat de titlu si de mai multe chestii din text. Unele fragmente sunt chiar emotionante.
pentru textul : stele negre stele galbene deaaa, prea scurt. eram curioasă ce face cu țigara.
pentru textul : Red deo lotcă goală -
peste crucile negre
ploaie şi păsări.
ploaie pe ape -
printre crucile negre
nimeni în barcă.
apele negre -
pentru textul : Haiku-uri debarcă şi păsări albe
doar crucile gri.
Virgil, the question who killed the most people in history is a rhetorical one and the answer is, always, "blonde people with bleu eyes" :) the mutation rate on our small planet is higher& higher
pentru textul : yesterday i learned blonde people kill too deanyway, yout poem is interesting. congrat!
... vezi Bianca, asta apreciez eu la tine. tactul. e ca și cum dl. Talpeș ar spune: "eu nu am sugerat asta dar nici inversul afirmației mele":)! poate că m-aș fi jucat cu vorbele de sub "lemne", însă pentru mine subiectul e prea serios. Doar ca să spun ce, probabil ,gândeai și tu...afirm că hârtia pentru zmee se face tot din lemne. Însă rostul lemnelor (butucilor) din imagine e altul. În speranța că mă dezvăluii și nu trebuie a continua hermeneutica pe propriul experiment , radaș cu sineferei în curte, paul n.b. gândurile mele de bine însoțesc aceste cuvinte!
pentru textul : hârtia ultimului zmeu înălțat deevident, cam contextualizat textul si asta poate reprezenta un handicap. desi orgoliul patriotic din mine va spune cu țîfnă "și ce dacă nu au să priceapă nimic despre petroșani sau oituz americanii! sau irlandezii. sau canadienii. noi putem exista și fără ei.." ideea este că textul mi-a făcut bine și chiar mi-a plăcut.
pentru textul : poate are un nume mai frumos ca al meu deA.V., îți spun (până nu uit, fiindcă pare o lectură interesantă) că ai un typo aici
„Un lucru se mai spune despre autorul de faţă: cum să ar fi „neo-bacovian”. ”
și acum, despre cronică
eu am citit poeziile lui Aldea pentru prima oară (mai bine zis, le-am auzit) la Artgotica Sibiu. și dacă în zumzetul de acolo s-a făcut liniște, asta spune ceva.
bună cronică, tu meriți citit atât pentru ce scrii (ca poet), cât și pentru ce spui (în calitate de critic literar).
pentru textul : Aldea aşteptând poezia defelicitări!
imi place imaginea orasului talisman, tablou perfect pentru o nostalgie cu veniri si plecari, sau o linie dreapta tangenta la... un dor de duca sau un dor de intoarecere, o poezie care se dezvaluie firesc dintre copertile unui gand numai dimineata vine ca o rutina zilnica (asa imi pare „lunecarea pe gat”) in virtutea acelei inertii care ne impinge uneori la viata ...
pentru textul : penumbră. în loc de... deAdriana, mulţumesc frumos, mă bucur mult că ţi-a plăcut. Da, s-ar putea să ai dreptate acolo, la "călare prin împărăţii". Cât despre tăierea ultimelor două versuri, deocamdată simt că e necesar să le las aşa. Mă mai gândesc, oricum
pentru textul : Ca să fii cal deLa mulţi ani şi fie ca 2011 să ne aducă tuturor lucrurile pe care le merităm :)
deci pina aici am vrut sa spun ca textul mi se pare simplu. iar daca cineva crede ca este o prostie pentru ca nu se vrea complicat, asta este o alta poveste. nici nu stiu daca neaparat si-a dorit metafora. poate dimpotriva.
pentru textul : poate de"un fior pe care ne este frică să-l recunoaștem
în mijlocul unei mulțimi oprite din mers" - textul duce ideea instrainarii in spatiu comunitar. sau poate mai degraba anti-comunitar. dar cu siguranta ca se vad cele doua aspecte negative de care nu te poti refugia: frica de a te confrunta cu tine insuti si ideea celor care te inconjoara si nici ei nu mai merg in nicio directie. sau cel putin asa este perceput fiorul.raspunsul se vor versurile:
"acolo unde lipsa oricărui sunet este doar
anticiparea pură și firească a-nțelegerii"
aici lipsa sunetului este evident tacerea. dar ea nu este o tragedie sau o ruptura. este de fapt linistea de dinaintea comuniunii. anticiparea pura si normala a actului de a intelege, a fi inteles si acceptat (poate in primul rind de catre tine), de a cunoaste rostul si de a-ti descoperi rostul tau in contextul eliberarii de persistenta ambiguitatii si dubiului.
adriana, nu stiu daca merit intr adevar statutul de coautor. modificarile mele sunt totusi minore. insa, multumesc. sunt onorat
pentru textul : închinare de cuarț depai, oricum l-ai citi, e ceva care copleseste, nu? fie nisipul, fie tristetea... asa ca prefer sa nu fiu ceea ce sunt, sa fiu ceea ce as putea fi a LEX.
pentru textul : Epilog... deparca ar fi o litanie, sau un fragment de oracol. te lasa mirat si tulbure, in lumina. una din admiratoare este olecutza ocupata, domnule Manolescu...:) dar cere cu glas mare continuarea unui eseu. sa nu credeti ca am uitat. pe cand?
pentru textul : Viol consimțit dee bine daca e promitator, e loc de progres. multumesc inca o data pentru lectura si comentariu...voi reflecta asupra textului
pentru textul : arhitect davidov deCe am scris aici este poezie. :-) Am plantat mai multe sensuri și probleme. Cine înțelege asta bine, cine nu iarăși bine. Mulțumesc că vă bateți capul cu experimente poetice ce par nesemnificative. Voi vedea pe parcurs ce răspunsuri se înfiripă la întrebarea "unde e textul?". Bianca, e relevant că ai adus în discuție "locul" și "dependența".
pentru textul : poveste de dragoste între fiica văcarului și prințul deșertului deMargas,
pentru textul : după-amiază de sâmbătă de"texte de manele pentru grădiniță"? interesant. nu ştiam că la grădiniţă se asculă manele. mă rog, despre manele nu mă pronunţ. nu mă pricep. dacă le-aţi identificat dv, ştiţi cum e: frumuseţea stă în ochii privitorului.
mulţumesc de lectură şi trecere.
îmi place imaginea acestei simfonii neterminate care se rostogolește ca o marmură peste degete. nu îmi place prezența lui dumnezeu aici, însă. poate că s-ar subînțelege, oricum...
- și mai interesant este că iubirea începe din acele fapte irosite, repetate la nesfârșit :). frumos aici...
alex
pentru textul : simfonia neterminată deAm remediat problema... Multumesc de aprecieri... Tot respectul.
pentru textul : Genesis decailean, am scris textul azi-noapte fara astfel de ganduri. ma bucura continua ta atentie asupra textelor mele. fireste ca astept si critici. chiar acum :) ela, identitatea se construieste si prin atingeri. palmuierea ingerului e un fel de dragoste democratica, fata de prezenta aceluia care te oglindeste mai inalt decat esti. cat despre promisiune, conteaza, intai, intentia si atentia. propunerea voastra in privinta carti ma maguleste.... cu siguranta si altii vor avea ceva de spus aici. "no more angels"...ce e? Imparateasa, remarci binevenite. multumesc si eu pentru lectura si concluziile tale. multumesc si celorlalti
pentru textul : cheile deuite ca citesc si eu astazi textul asta dupa atita broohaha pe site. este un text liric reusit. ii remarc puterea de sugestie in simplitate desi eu nu ma prea ma dau in vint dupa ingeri si alte "personaje" din astea poetice suprautilizate. e un text intreg, totusi eu parca as fi vrut sa citesc mai mult.
pentru textul : Umbra Îngerului deIoana
pentru textul : călătoriile Alétenei deştiu că eşti atentă la detalii. îţi mulţumesc.
aceeasi senzatie o aveam si eu fata de un coleg arab care privea undeva, dincolo de mine, prin sticla, fara sa schiteze vreun salut ca exist linga el in banca... "nu ne-am vorbit niciodată îl privesc îmi răspunde cu distanță și precizie ca o tăietură fină de carne" deosebita mi se pare ultima parte, acest cadru suprarealist in care proiectezi sufletul tau de zapada, fragil de femeie... "dar ce ne facem când vine iarna erhan o să ne intre zăpadă în gât o să ne crească de acolo alte flori o să ne intre zăpadă în gât și sufletul meu se va chirci tot mai frumos" cred ca este cea mai frumoasa poezie a ta, Adina draga.
pentru textul : e r h a n deam primit cartea (cărţile).
pentru textul : Virtualia XIII - mulţumiri, mirări şi poezie la Iaşi desunt încântată! aţi făcut o treabă extraordinară şi cred că asta trebuie să conteze în primul rând.
e rodul unei munci asidue. am citit şi "jurnalul de front" a lui Vlad şi deşi bânuiam, abia acum mi se confirmă ce presupune apariţia unei cărţi.
mulţumesc încă odată Alina pentru selectarea în antologie.
pentru toată dăruirea, implicarea şi efortul depus, respect şi admiraţie.
nu stiu care o fi acel "motiv intemeiat" - eu nu incercasem decat sa atrag atentia asupra vecinatatii unor cuvinte cu aceeasi incarcatura semantica: "prima" langa "dintai" si "ambigua" langa "de nedescris". Puteam la fel de bine sa si tac, se pare.
pentru textul : Într-o clipă ambiguă de nedescris detrebuie lucrat, Diana. uită-te numai la final...e o altă...(cum să zic frumos?) epocă. ...sunt multe de zis... asta e. sau mai corect: ăsta e.
pentru textul : prin vene plimbam un sentiment mult prea uzat deaici este o fabulă dacă (ne) gândim cu capul în jos, aşa cum e lumea actuală, iar Andu tocmai asta a făcut aici, a satirizat până ne-a ajuns cuţitul la os.
"lordul banal...
pentru textul : lordul banal dede-acolo, din canal
... a trimis toată viața lui" - cuvintele vorbesc...
Adriane, după ce am citit textul tău aproape că mi-a venit să pun mâna pe plaivaz... vezi, asta e ce lipsește acum acestor comunități... avem de toate și tehnologie care mai de care... dar nu mai comunicăm... cel puțin nu la acel nivel care poate să pătrundă la originea cuvintelor și a imaginilor.
pentru textul : Monolog deChiar dacă scris în 'dulcele stil nouăzecist sud-american' care, hai acum să recunosc, a reprezentat și poate încă mai reprezintă poezia modernă pentru mine, poemul se 'sufocă' singur printr-o intelectualizare exagerată, poate cea mai banală capcană în care picăm noi toți, cei care simțim poezia că ne dictează cuvinte să le așternem pe hârtie.
Și hai să-ți zic
'curmă brusc' - cum altfel? curmă lent?
'moartea pură' - moartea impură, de unde să mă agăț, cel mai aproape simbol e din lumea drogurilor.
În poezie e ciudat să spui 'îmi permit'... ce simte cel care te citește în afară de egoismul tău. Ce dacă îți permiți? Eu, cititor, cum să-mi permit?
s.a.m.d.
Am citit texte mai bune sub semnătura ta, dar nici acesta nu mi-a provocat chiar o indigestie literară, mai degrabă o anume anxietate. Deci una peste alta
mersi de lectură,
Andu
"Iar dacă ești singur sau singură nu uita..." La începutul timpurilor noi, Hermeneia vine în discretă întâmpinare celor ce sunt sau nu singuri. Nu suntem singuri, avem un prunc născut, o lumină, un Dumnezeu, un părinte, o carte, un sens... alături de noi, în noi. Mulțumim, Virgil, pentru răspândire de lumină blândă.
pentru textul : Crăciun 2005 deSilviu, am vizualizat instantaneu pâlcul tău de cuvinte. Parcimonios te știam, dar aici ai ajuns la arta în filigran: în două versuri ai concentrat imagine grațioasă cu cornițe, sensibilitate și un ...didacticism poetizat și ludic.
pentru textul : stă un pâlc pe lăstăriș dereușeau să tulbure însă apele varianta dar reușeau să tulbure măcar apele nu e pe structura limbii române, deși tu îl folosești în sensul de "doar"
pentru textul : oameni și pietre dePagini