Bună revenire tuturor, în primul rînd. Eu una am o problemă cu profilul, mai precis cu datele introduse. Momentan am reușit cu fotografia. Folosesc Firefox, o fi din cauza asta? Mi se pare important să existe profilul, pentru că știu senzația pe care o am atunci cînd văd o pagină albă în dreptul unui nume. Încă un lucru:la ce se referă rubrica "Interactiv"?
e un poem ce reuseste sa imi transmita o stare similara, ceva intre neliniste, pesimism si resemnare... suspectez finalul de reusita: "atunci îmi aduc aminte de pietrele netede și rotunde cuibărite în căușul palmei precum niște cuvinte vechi pe care nu le-am mai rostit de mult le pipăi simțindu-le moliciunea aparentă plăcerea și se supun ca și cum m-ar trăda"... pare una dintre cele mai bune poezii scrise de tine. nu iti ofer o penita de aur, nu pentru ca nu ai merita, ci pentru ca as vrea ca "microbul" poeziei sa nu fie ceva sporadic intimplator la tine precum un guturai de toamna... scrie, scrie, scrie! Be You!
Cred că singurul lucru pe care l-am reținut din text e că "viața a ajuns o fereastră de messenger". Bine ales verbul "a ajuns". Mai departe, mă așteptam la altceva, poate chiar pozitiv sau poate chiar ironic.
antal, evident aici nu ne ocupam de suflete. si nici nu imi permit sa fac aprecieri despre asa ceva. incercam sa ne ocupam de texte. ne straduim sa raminem la aceasta limita. desi sint constient ca atunci cind vorbesti despre arta si literatura este aproape imposibil sa nu fii subiectiv si sa nu pui suflet in ceea ce scrii. pe Hermeneia scopul santierului nu este nici sa umileasca pe cineva si nici sa il descurajeze. scopul lui este in esenta dublu. primul este cel de semnal. catre autorul textului. ca ceva semnificativ nu este bine cu acel text si trebuie lucrat pentru a putea fi acceptat pe prima pagina. al doilea scop este cel de a pastra pe hermeneia o a numita elita a textelor. asa cum suna si inceputul regulamentului, nu nepropunem sa categorisim oameni ci texte. si in ultima instanta acest lucru este benefic si pentru tine. o anumita calitate a textelor implica o anumita asteptare din partea celor ce viziteaza hermeneia. daca ei nu sint dezamagiti vor mai veni sa citeasca. inclusiv textele pe care le postezi tu.
emil, nu înțeleg de ce tu le numești „mici detalii” deoarece în economia site-ului fiecare detaliu este la fel de mare sau la fel mic. de vreme ce am decis ca la postare clasificarea textelor pe categorii să fie făcută riguros de dragul corectitudinii încadrării și din respect pentru cititor, atunci și în momentul ștergerii sistemul trebuie să știe din ce categorie/subcaterorie să șteargă un text. asta pentru că nu poți șterge decît un text care a fost deja încadrat și salvat într-o anumită categorie/subcategorie. problema este că probabil în acest caz tu i-ai schimbat categoria dar nu și subcategoria și între timp te-ai deci să îl ștergi. te asigur că site-ul funcționează, din acest punct de vedere cît se poate de corect și logic.
un poem de zile mari, Emil! cotidian țesut cu aforisme, biografism și livresc. foarte faină prima strofă, cea cu shot-ul, și super finalul. mi-a plăcut mult, să știi. peniță!
orasul se disipeaza printre umbre si statui pina sa ajunga la tine, sa-ti deschida portile cheilor pierdute, intr-o elegie insingurata de mai. hei, si cum zicea Poetul, au innebunit salcimii si tu imi ceri sa fiu cuminte... dezbraca-te de Nichita si o sa fie bine.
pentru Virgil si cei care nu sunt, acum, in tara, am postat si filmuletul corespondent pozei. pe cont mai sunt filme si din alte zile. pe ceilalti din Bucuresti va astept in jumatate de ora la iesirea din metroul de la Piata Universitatii. hai sa mai iesim la aer, sa le mai numaram dintii romanilor.
Margas, fireste ca este un poem medical despre efectele sedentaismului asupra creatiei poetice. ma bucur ca te-ai prins din a doua. si eu ma prinsesem, din prima, nu era nevoie de alte semne.
V
e o confuzie usoara in titlu, pentru ca atunci cind spui Leonardo, tendinta e sa te gindesti la marele Leonardo. Leonardo Pisano Fibonacci e cunoscut mai mult ca Fibonacci (sau daca vrei Leonardo de Pisa, citeodata) in plus, seria Fibonacci e celebra prin exemplul cu iepurii... numarul de aur sau proportia divina, seria Fibonacci...Phi=1.6180339887... Licornele au univerbe in contextul lui Fibonacci? seria insa continua, numarul de aur intra si in corpul uman, rezulta "m-am nascut.Mor" QED.
Drăguță mica prințesă! Modul în care își poartă cununa, coroana, marama și ochii în care încape lumea aceasta filtrată într-un mod special, toate acestea alcătuiesc un mic poem.
Sure realismul nepotului lui adrian graunfels Cepevrepeipi tupu sapa spupuipi apaipicipi epestepe pepestepe puputeperipilepe noapastrepelepe depe peperceperepe, vapalapabilpi șipi pepentrupu maparipinapa nipicopolapaepevîpî. Înpî repestîpî, ampam găpăsipitîpî apaipicipi upunîpî apartipicopolîpî interesant și destul de bine scris, însă fără prea multă creativitate. Andu
de multe ori miza unui text tine de gradul de manipulare al realitatii. dar aici si amendamentul ca nu se traieste in lumea reala. insa, cand planurile se intrepatrund (lumea si visul, visul si lumea) si constientizez asta, atunci imi place mai mult sa vad ca autorul, constient de el insusi si lumea sa, precizeaza ac raport si ac influenta reciproca. asa cum se intampla aici. atunci oamenii pulseaza, iar resortul o fi dinauntru, si acela, de unde?
Iubitorule de harță și bârfă Matei, să îl rugăm pe Virgil să intervină? Big grin. Regulamentul nu-i deloc insipid, tot citesc comentariul tău și serios dacă îmi dau seama de ce ai simți nevoia să te exprimi. Poate te abții next time, dacă nu ai ceva interesant de spus despre text. Sau poate nu, desigur, e dreptul tău. Și al nostru de a aplica regulamentul. Fair enough, cred.
de tot, Andu. nu aduce nimic/ nu produce nimic/ ba chiar ingreuneaza:is a clingy name, anyway:)...incearca sa-l citesti fara Amalia in el sa vezi ce fain se aude (in cap!)...si titlul ...hmmm, titlul...let's try: 'Asa i-am spus...'
ella, ai grija la gramatica in comentarii. textul este slab. ai fost primita ca autor pe hermeneia. daca e dificil sa te ridici la acest nivel poti fi incadrata ca novice
Umbre si crini... doua concepte pe care le-am regasit din belsug in poeziile pe care le-am citi astazi si ma intreb cum se face ca ambele cuvinte sunt deosebit de interpretabile... ma opresc din a spune mai mult caci vazand cum uneori femeile renunta la a mai spera sa fie vreodata intelese ma simt cu musca pe caciula :)
Adrian, nu am spus nimic despre text. doar mi-am exprimat nedumerirea - de ce Marga nu nu ar trebui să parodieze poeziile altora şi de ce invidie?
"... bunicul
ne aducea dimineața câte trei obuze ne-explodate din curte - iată o perspectivă generoasă, şansa ca autoarea să ne ofere un festin din care noi să muşcăm cu dinţi(i) şi buze(le) şi mă întreb de ce cam după versul patru nu a mai simţit gustul acestei şanse.
ca de obicei, Mariana, ești numai suflet și blândețe în interpretare. de aceea cu atât mai mult apreciez semnul tău și mesajul, ca un cadou, atașat de acesta. îți mulțumesc cu toată suflarea! știi să faci un moment de lectură să fie cald, acum în iarnă...
Adrian, prieten drag, îți înțeleg translația și rostul ei... extraordinar de frumoase și dureroase ultimele două versuri. mulțumesc mult de popas! îți cam simțim lipsa pe Hermeneia... cu drag, același îndatorat...
yester, nu stiu ce crezi tu despre mine si nici nu prea m-am prins cine e discipolul in discutia asta. Idea e insa ca: unu, pe hermeneia (daca tot ai ales "site-ul pentru că sunt comentarii pe text") atunci te rog sa te rezumi la comentarii pe text si sa te abtii de la remarci de genul "esti haioasa" sau "da-ti jos ochelarii". N-au nici o legatura cu textul. Regulamentul precizeaza , zic eu, destul de clar ca se doreste o limitare a folosirii acestui spatiu pentru discutii "informal" si tottodata nu se permit atacuri la persoana. Formularile din comentariile tale au fost undeva pe la frontiera cu astfel de atitudini si m-as bucura daca le-ai evita pe viitor. De felul meu nu imi place sa fac educatie nimanui si tocmai de aceea am scris Regulamentul, ca sa nu fie nevoie sa devin babysitter. doi, personal nu cred ca e o licenta ortografica ci a fost initial o eroare care ti-a scapat si dupa aceea ai cam cotit-o. Dar, of course, nu am dovezi, asa ca ramine in coada de peste. Dar nu uita ca pestele se impute daca il tinem prea mult. Asa ca.. trei, nu subestimez pe nimeni. incearca sa faci si tu asta cu toti membri hermeneia, inclusiv Alina Manole. patru, despre Dinu Flămând, Alexandru Lungu, Ilie Constantin, habar n-am cine sint, nu stiu la ce zvon si la ce burg te referi. Poate ma lamuresti tu. Daca vrei sa scrii ceva despre gramatica structurala sau despre orice alt subiect filologic hermeneia iti sta la dispozitie, sectiunea Proza, subsectiunea Articole. merci de intelegere
un poem reușit, plin de sensibilitate. da, ai dreptate. și eu sunt convinsă că, după un timp, când te-ai stabilit în altă parte și ai adoptat un alt stil de viață (care ți se potrivește poate mai mult), să ajungi să scrii în limba respectivă: unele expresii au altă sonoritate spirituală, o valoare sau o dimensiune pe care voiai să o redai însă nu găseai întotdeauna uneltele artistice potrivite...nu-i așa?
Textul s-a vrut o transmitere a unei stari, implicand si anumite simboluri (clavicula, iarna, Apollo, lebedele, unghiul drept, hienele, cenusa, oasele, oglinzile), stare generata de nemiscarea in alb a iernii, de nemiscarea in alb a autorului, o pemutare sisifica spre renastere, ca o fuga din real, unii au simtit (frumoasa si desprinderea acelui sens cu cu vibratiile, Adina - de aici si acel refren "sol fa mi sol fa mi re - gen "virocongoeolig/oase-ngheata-afara-n frig" al lui Ion Barbu), altii nu, fiecare dupa chip, asemanare si putinta a intelegerii (daca nu ai priceput de ce acele simboluri nu sunt "cercei la gatul poemului", actaeon, o sa incerc sa-ti explic cat mai pe inteles, fara nici o suparare, din tot sufletul, cu un alt prilej al exprimarii acestei nevoi).
nu ţi-am ignorat comentariul, ci doar nu am înţeles de ce afişarea orei a început să constituie o problemă?
Până acum nu a fost aşa. La faza asta consider că nu eşti drept. Nicăieri în regulament nu scrie că textele sub care e trecută ora postării sunt trimise în şantier anume din motivul acesta.
Am avut tentaţia să mă arunc intr-un comentariu lung si destul de elaborat/aplicat, aşa cum încerc de fiecare dată când îmi place mult o poezie. De ce? Pentru că, personal, consider că trebuie să fac cunoscute motivele strict literare pentru care mă aplec asupra unui text şi trebuie s-o fac apelând la unele instanţe lingvistico-poetice, dacă pot spune aşa; apoi abia aş vorbi din postura afectivă. Doar astfel autorul poate să se bucure pe deplin de rezonananţă.
Am avut tentaţia să mă arunc intr-un comentariu lung si destul de elaborat/aplicat, dar n-am s-o fac. Am să mă mulţumesc să-mi cer pemisiuena ca, de această dată, tot ce am scris mai sus, tot ce urmează să scriu, să fie de-ajuns:
...textul ăsta e din alte vremuri - nevenite încă; dar nu înţeles neapărat cronologic ori fizic. Nu am pretenţii metafizice, dar aceasta e rezumatul pe care l-as face dacă mi s-ar cere. Pare un eu liric corupt de un alt autor, un autor care nu a intrat in contact cu el până acum.
...citesc mult pe net. Activez în destule locuri, dar, evident, nu ca pe Hermeneia. Citesc mult şi din cărţi palpabile. Şi pentru că citesc - şi am deci fond de comparaţie - te încoronez, in topul meu, drept regele comparaţiilor :).
să pui în ele o cană de ceai
cum pui un bebeluș la somn - superb!
...Ar mai fi ceva de zis - extracontextual: ştiu că şi tu eşti pe alte siteuri, dar pe Hermeneia, simt eu, e casa ta. Mă bucur mult pentru asta - eşti printre autorii care ridică ştacheta acestui site. Şi eşti apreciat, şi, de ce nu, un model pentru cei mai puţin experimentaţi în poezie. Cu atât mai mult cu cât faci parte şi din fenomenul real al literaturii, spre deosebire de alţii, cum ar fi subsemnatul. Spun acestea pentru a împartăşi, cu cei care vor, bucuria mea de-a putea fi in legătură cu tine.
Mă bucur că Vlad şi Virgil au avut fler, evidenţiind textul.
Te felicit, şi salutări dintr-un Iaşi cu fularul pe urechi.
feng shui în lucernă el avea două mîini stîngi și mereu îi întreba pe ai lui de ce m-am născut așa mamă și tată de chichi de michi și de feng shui dimineața strîngea lucerna căpițe căpițe și mînca din mers o felie groasă de pîine unsă vîrtos cu lumină de la doi sori cusuți cu arnici pe etamină unul pe față altul pe dos pe la prînzul cel mare încerca să se odihnească preț de un ceas ah ce obidă! să nimerești cu fruntea în pălămidă sau într-un mușuroi de furnici odată se așezase pe un arici niște oameni nătîngi cu două mîini drepte nu stîngi ca să rîdă de el i-au zis Mărin Lucernă al lu’ Pogonici între primul și cel de-al doilea crepuscul și-ar fi dorit să treacă pe la bufet însă un autor cam desuet îl trimitea acasă cu doi saci mari plini de lucernă pentru asta el, Mărin, lucrător pe fîneață o să-l critice în postfață pe un ton dur să nu se mai creadă așa Epicur chiar, ce atîta filozofie! trîntea sacii pe prispă și striga la nevastă-sa Mărie! mă doare în spate de atîta lucernă și de Socrate vino în grabă că nu ești lăuză și pune-mi pe umărul stîng o ventuză apoi aprindea o mahoarcă și se punea pe scris proscris și trist ca un personaj de Bobadil inutil să mai spun că scria la computer învățase de la copii folosea des fontul Lucida Calligraphy pentru că avea forme rotunde și alte chestii cum văzuse el la una goală în trestii i-ar fi plăcut să-i arate răsăritul și ei să vorbească despre pistil și stamină dar ce să faci dacă ești din fire stîngaci? oricum cuvintele lui nu le-a putut pricepe nimeni era doar un om norocos care trăia pe cîmpul de lucernă unde dacă aveai inspirație grație și o coasă la tine îți făcea sfîntul Ilie o poză cu blitzul și mureai o dată da bine
Prefer " trofee(le) boșimane" in locul inceputului dulceag (si de cate ori mi-ai tot spus in comentarii sa evit astfel de cuvinte... te-a ajuns si pe tine bag seama :))... cu o mentiune pentru finalul imposibil dar pe deplin credibil. Mi-a placut.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Bună revenire tuturor, în primul rînd. Eu una am o problemă cu profilul, mai precis cu datele introduse. Momentan am reușit cu fotografia. Folosesc Firefox, o fi din cauza asta? Mi se pare important să existe profilul, pentru că știu senzația pe care o am atunci cînd văd o pagină albă în dreptul unui nume. Încă un lucru:la ce se referă rubrica "Interactiv"?
pentru textul : un fel de numărătoare a bobocilor dee un poem ce reuseste sa imi transmita o stare similara, ceva intre neliniste, pesimism si resemnare... suspectez finalul de reusita: "atunci îmi aduc aminte de pietrele netede și rotunde cuibărite în căușul palmei precum niște cuvinte vechi pe care nu le-am mai rostit de mult le pipăi simțindu-le moliciunea aparentă plăcerea și se supun ca și cum m-ar trăda"... pare una dintre cele mai bune poezii scrise de tine. nu iti ofer o penita de aur, nu pentru ca nu ai merita, ci pentru ca as vrea ca "microbul" poeziei sa nu fie ceva sporadic intimplator la tine precum un guturai de toamna... scrie, scrie, scrie! Be You!
pentru textul : ca și cum le-aș azvîrli deteribil acest text. si nu stiu ce ar mai fi de spus in plus.
pentru textul : from blade runners deeste că ați găsit totuși câteva pasaje demne de luat în seamă.
pentru textul : pumnul încleștat al zilei deCu stimă!
Cred că singurul lucru pe care l-am reținut din text e că "viața a ajuns o fereastră de messenger". Bine ales verbul "a ajuns". Mai departe, mă așteptam la altceva, poate chiar pozitiv sau poate chiar ironic.
pentru textul : YM deantal, evident aici nu ne ocupam de suflete. si nici nu imi permit sa fac aprecieri despre asa ceva. incercam sa ne ocupam de texte. ne straduim sa raminem la aceasta limita. desi sint constient ca atunci cind vorbesti despre arta si literatura este aproape imposibil sa nu fii subiectiv si sa nu pui suflet in ceea ce scrii. pe Hermeneia scopul santierului nu este nici sa umileasca pe cineva si nici sa il descurajeze. scopul lui este in esenta dublu. primul este cel de semnal. catre autorul textului. ca ceva semnificativ nu este bine cu acel text si trebuie lucrat pentru a putea fi acceptat pe prima pagina. al doilea scop este cel de a pastra pe hermeneia o a numita elita a textelor. asa cum suna si inceputul regulamentului, nu nepropunem sa categorisim oameni ci texte. si in ultima instanta acest lucru este benefic si pentru tine. o anumita calitate a textelor implica o anumita asteptare din partea celor ce viziteaza hermeneia. daca ei nu sint dezamagiti vor mai veni sa citeasca. inclusiv textele pe care le postezi tu.
pentru textul : Vorbe pe la spate deemil, nu înțeleg de ce tu le numești „mici detalii” deoarece în economia site-ului fiecare detaliu este la fel de mare sau la fel mic. de vreme ce am decis ca la postare clasificarea textelor pe categorii să fie făcută riguros de dragul corectitudinii încadrării și din respect pentru cititor, atunci și în momentul ștergerii sistemul trebuie să știe din ce categorie/subcaterorie să șteargă un text. asta pentru că nu poți șterge decît un text care a fost deja încadrat și salvat într-o anumită categorie/subcategorie. problema este că probabil în acest caz tu i-ai schimbat categoria dar nu și subcategoria și între timp te-ai deci să îl ștergi. te asigur că site-ul funcționează, din acest punct de vedere cît se poate de corect și logic.
pentru textul : hermeneia 3.0-c deun poem de zile mari, Emil! cotidian țesut cu aforisme, biografism și livresc. foarte faină prima strofă, cea cu shot-ul, și super finalul. mi-a plăcut mult, să știi. peniță!
pentru textul : cîte ceva despre sinucideri deorasul se disipeaza printre umbre si statui pina sa ajunga la tine, sa-ti deschida portile cheilor pierdute, intr-o elegie insingurata de mai. hei, si cum zicea Poetul, au innebunit salcimii si tu imi ceri sa fiu cuminte... dezbraca-te de Nichita si o sa fie bine.
pentru textul : toamnă de mai depentru Virgil si cei care nu sunt, acum, in tara, am postat si filmuletul corespondent pozei. pe cont mai sunt filme si din alte zile. pe ceilalti din Bucuresti va astept in jumatate de ora la iesirea din metroul de la Piata Universitatii. hai sa mai iesim la aer, sa le mai numaram dintii romanilor.
pentru textul : ieși afară javră ordinară deMargas, fireste ca este un poem medical despre efectele sedentaismului asupra creatiei poetice. ma bucur ca te-ai prins din a doua. si eu ma prinsesem, din prima, nu era nevoie de alte semne.
V
e o confuzie usoara in titlu, pentru ca atunci cind spui Leonardo, tendinta e sa te gindesti la marele Leonardo. Leonardo Pisano Fibonacci e cunoscut mai mult ca Fibonacci (sau daca vrei Leonardo de Pisa, citeodata) in plus, seria Fibonacci e celebra prin exemplul cu iepurii... numarul de aur sau proportia divina, seria Fibonacci...Phi=1.6180339887... Licornele au univerbe in contextul lui Fibonacci? seria insa continua, numarul de aur intra si in corpul uman, rezulta "m-am nascut.Mor" QED.
pentru textul : Leonardo (0) deDrăguță mica prințesă! Modul în care își poartă cununa, coroana, marama și ochii în care încape lumea aceasta filtrată într-un mod special, toate acestea alcătuiesc un mic poem.
pentru textul : my Mary deSure realismul nepotului lui adrian graunfels Cepevrepeipi tupu sapa spupuipi apaipicipi epestepe pepestepe puputeperipilepe noapastrepelepe depe peperceperepe, vapalapabilpi șipi pepentrupu maparipinapa nipicopolapaepevîpî. Înpî repestîpî, ampam găpăsipitîpî apaipicipi upunîpî apartipicopolîpî interesant și destul de bine scris, însă fără prea multă creativitate. Andu
pentru textul : Expoziția surealistă - "Surrealism and Beyond"- Ierusalim 2007 dem-a luat gura pe dinainte. Nu-i o construcție pleonastică, e una redundantă doar.
pentru textul : blue moon dede multe ori miza unui text tine de gradul de manipulare al realitatii. dar aici si amendamentul ca nu se traieste in lumea reala. insa, cand planurile se intrepatrund (lumea si visul, visul si lumea) si constientizez asta, atunci imi place mai mult sa vad ca autorul, constient de el insusi si lumea sa, precizeaza ac raport si ac influenta reciproca. asa cum se intampla aici. atunci oamenii pulseaza, iar resortul o fi dinauntru, si acela, de unde?
pentru textul : Iarna de dincolo de marginile orașului deIubitorule de harță și bârfă Matei, să îl rugăm pe Virgil să intervină? Big grin. Regulamentul nu-i deloc insipid, tot citesc comentariul tău și serios dacă îmi dau seama de ce ai simți nevoia să te exprimi. Poate te abții next time, dacă nu ai ceva interesant de spus despre text. Sau poate nu, desigur, e dreptul tău. Și al nostru de a aplica regulamentul. Fair enough, cred.
pentru textul : 111 dede tot, Andu. nu aduce nimic/ nu produce nimic/ ba chiar ingreuneaza:is a clingy name, anyway:)...incearca sa-l citesti fara Amalia in el sa vezi ce fain se aude (in cap!)...si titlul ...hmmm, titlul...let's try: 'Asa i-am spus...'
[...]
vezi?:)
pentru textul : fără amalia deella, ai grija la gramatica in comentarii. textul este slab. ai fost primita ca autor pe hermeneia. daca e dificil sa te ridici la acest nivel poti fi incadrata ca novice
pentru textul : Să ridicăm cortina! deUmbre si crini... doua concepte pe care le-am regasit din belsug in poeziile pe care le-am citi astazi si ma intreb cum se face ca ambele cuvinte sunt deosebit de interpretabile... ma opresc din a spune mai mult caci vazand cum uneori femeile renunta la a mai spera sa fie vreodata intelese ma simt cu musca pe caciula :)
pentru textul : adevăr de o noapte deAdrian, nu am spus nimic despre text. doar mi-am exprimat nedumerirea - de ce Marga nu nu ar trebui să parodieze poeziile altora şi de ce invidie?
"... bunicul
ne aducea dimineața câte trei obuze ne-explodate din curte - iată o perspectivă generoasă, şansa ca autoarea să ne ofere un festin din care noi să muşcăm cu dinţi(i) şi buze(le) şi mă întreb de ce cam după versul patru nu a mai simţit gustul acestei şanse.
(Adrian şi tu eşti generos).
pentru textul : sunt trei crime într-un cocalar deca de obicei, Mariana, ești numai suflet și blândețe în interpretare. de aceea cu atât mai mult apreciez semnul tău și mesajul, ca un cadou, atașat de acesta. îți mulțumesc cu toată suflarea! știi să faci un moment de lectură să fie cald, acum în iarnă...
Adrian, prieten drag, îți înțeleg translația și rostul ei... extraordinar de frumoase și dureroase ultimele două versuri. mulțumesc mult de popas! îți cam simțim lipsa pe Hermeneia... cu drag, același îndatorat...
pentru textul : psalm pentru tâmplarul meu deyester, nu stiu ce crezi tu despre mine si nici nu prea m-am prins cine e discipolul in discutia asta. Idea e insa ca: unu, pe hermeneia (daca tot ai ales "site-ul pentru că sunt comentarii pe text") atunci te rog sa te rezumi la comentarii pe text si sa te abtii de la remarci de genul "esti haioasa" sau "da-ti jos ochelarii". N-au nici o legatura cu textul. Regulamentul precizeaza , zic eu, destul de clar ca se doreste o limitare a folosirii acestui spatiu pentru discutii "informal" si tottodata nu se permit atacuri la persoana. Formularile din comentariile tale au fost undeva pe la frontiera cu astfel de atitudini si m-as bucura daca le-ai evita pe viitor. De felul meu nu imi place sa fac educatie nimanui si tocmai de aceea am scris Regulamentul, ca sa nu fie nevoie sa devin babysitter. doi, personal nu cred ca e o licenta ortografica ci a fost initial o eroare care ti-a scapat si dupa aceea ai cam cotit-o. Dar, of course, nu am dovezi, asa ca ramine in coada de peste. Dar nu uita ca pestele se impute daca il tinem prea mult. Asa ca.. trei, nu subestimez pe nimeni. incearca sa faci si tu asta cu toti membri hermeneia, inclusiv Alina Manole. patru, despre Dinu Flămând, Alexandru Lungu, Ilie Constantin, habar n-am cine sint, nu stiu la ce zvon si la ce burg te referi. Poate ma lamuresti tu. Daca vrei sa scrii ceva despre gramatica structurala sau despre orice alt subiect filologic hermeneia iti sta la dispozitie, sectiunea Proza, subsectiunea Articole. merci de intelegere
pentru textul : Ca sunetul în fluier deIat-o!
pentru textul : prospecții seismice deun poem reușit, plin de sensibilitate. da, ai dreptate. și eu sunt convinsă că, după un timp, când te-ai stabilit în altă parte și ai adoptat un alt stil de viață (care ți se potrivește poate mai mult), să ajungi să scrii în limba respectivă: unele expresii au altă sonoritate spirituală, o valoare sau o dimensiune pe care voiai să o redai însă nu găseai întotdeauna uneltele artistice potrivite...nu-i așa?
pentru textul : Canibal deTextul s-a vrut o transmitere a unei stari, implicand si anumite simboluri (clavicula, iarna, Apollo, lebedele, unghiul drept, hienele, cenusa, oasele, oglinzile), stare generata de nemiscarea in alb a iernii, de nemiscarea in alb a autorului, o pemutare sisifica spre renastere, ca o fuga din real, unii au simtit (frumoasa si desprinderea acelui sens cu cu vibratiile, Adina - de aici si acel refren "sol fa mi sol fa mi re - gen "virocongoeolig/oase-ngheata-afara-n frig" al lui Ion Barbu), altii nu, fiecare dupa chip, asemanare si putinta a intelegerii (daca nu ai priceput de ce acele simboluri nu sunt "cercei la gatul poemului", actaeon, o sa incerc sa-ti explic cat mai pe inteles, fara nici o suparare, din tot sufletul, cu un alt prilej al exprimarii acestei nevoi).
pentru textul : cuvintele sfori ale unghiului drept denu ţi-am ignorat comentariul, ci doar nu am înţeles de ce afişarea orei a început să constituie o problemă?
Până acum nu a fost aşa. La faza asta consider că nu eşti drept. Nicăieri în regulament nu scrie că textele sub care e trecută ora postării sunt trimise în şantier anume din motivul acesta.
Eugen
14.06.2012;
pentru textul : Umbre căzute din lună de22:04
Am avut tentaţia să mă arunc intr-un comentariu lung si destul de elaborat/aplicat, aşa cum încerc de fiecare dată când îmi place mult o poezie. De ce? Pentru că, personal, consider că trebuie să fac cunoscute motivele strict literare pentru care mă aplec asupra unui text şi trebuie s-o fac apelând la unele instanţe lingvistico-poetice, dacă pot spune aşa; apoi abia aş vorbi din postura afectivă. Doar astfel autorul poate să se bucure pe deplin de rezonananţă.
Am avut tentaţia să mă arunc intr-un comentariu lung si destul de elaborat/aplicat, dar n-am s-o fac. Am să mă mulţumesc să-mi cer pemisiuena ca, de această dată, tot ce am scris mai sus, tot ce urmează să scriu, să fie de-ajuns:
...textul ăsta e din alte vremuri - nevenite încă; dar nu înţeles neapărat cronologic ori fizic. Nu am pretenţii metafizice, dar aceasta e rezumatul pe care l-as face dacă mi s-ar cere. Pare un eu liric corupt de un alt autor, un autor care nu a intrat in contact cu el până acum.
...citesc mult pe net. Activez în destule locuri, dar, evident, nu ca pe Hermeneia. Citesc mult şi din cărţi palpabile. Şi pentru că citesc - şi am deci fond de comparaţie - te încoronez, in topul meu, drept regele comparaţiilor :).
să pui în ele o cană de ceai
cum pui un bebeluș la somn - superb!
...Ar mai fi ceva de zis - extracontextual: ştiu că şi tu eşti pe alte siteuri, dar pe Hermeneia, simt eu, e casa ta. Mă bucur mult pentru asta - eşti printre autorii care ridică ştacheta acestui site. Şi eşti apreciat, şi, de ce nu, un model pentru cei mai puţin experimentaţi în poezie. Cu atât mai mult cu cât faci parte şi din fenomenul real al literaturii, spre deosebire de alţii, cum ar fi subsemnatul. Spun acestea pentru a împartăşi, cu cei care vor, bucuria mea de-a putea fi in legătură cu tine.
Mă bucur că Vlad şi Virgil au avut fler, evidenţiind textul.
Te felicit, şi salutări dintr-un Iaşi cu fularul pe urechi.
pentru textul : lagăre ale căror nume au fost uitate desă mă bucur. mulţumesc, Silviu, pentru lectură şi semn.
pentru textul : cred că o cunoaşteţi foarte bine defeng shui în lucernă el avea două mîini stîngi și mereu îi întreba pe ai lui de ce m-am născut așa mamă și tată de chichi de michi și de feng shui dimineața strîngea lucerna căpițe căpițe și mînca din mers o felie groasă de pîine unsă vîrtos cu lumină de la doi sori cusuți cu arnici pe etamină unul pe față altul pe dos pe la prînzul cel mare încerca să se odihnească preț de un ceas ah ce obidă! să nimerești cu fruntea în pălămidă sau într-un mușuroi de furnici odată se așezase pe un arici niște oameni nătîngi cu două mîini drepte nu stîngi ca să rîdă de el i-au zis Mărin Lucernă al lu’ Pogonici între primul și cel de-al doilea crepuscul și-ar fi dorit să treacă pe la bufet însă un autor cam desuet îl trimitea acasă cu doi saci mari plini de lucernă pentru asta el, Mărin, lucrător pe fîneață o să-l critice în postfață pe un ton dur să nu se mai creadă așa Epicur chiar, ce atîta filozofie! trîntea sacii pe prispă și striga la nevastă-sa Mărie! mă doare în spate de atîta lucernă și de Socrate vino în grabă că nu ești lăuză și pune-mi pe umărul stîng o ventuză apoi aprindea o mahoarcă și se punea pe scris proscris și trist ca un personaj de Bobadil inutil să mai spun că scria la computer învățase de la copii folosea des fontul Lucida Calligraphy pentru că avea forme rotunde și alte chestii cum văzuse el la una goală în trestii i-ar fi plăcut să-i arate răsăritul și ei să vorbească despre pistil și stamină dar ce să faci dacă ești din fire stîngaci? oricum cuvintele lui nu le-a putut pricepe nimeni era doar un om norocos care trăia pe cîmpul de lucernă unde dacă aveai inspirație grație și o coasă la tine îți făcea sfîntul Ilie o poză cu blitzul și mureai o dată da bine
pentru textul : două mâini dePrefer " trofee(le) boșimane" in locul inceputului dulceag (si de cate ori mi-ai tot spus in comentarii sa evit astfel de cuvinte... te-a ajuns si pe tine bag seama :))... cu o mentiune pentru finalul imposibil dar pe deplin credibil. Mi-a placut.
pentru textul : 3:59 a.m. dePagini