de acord cu ultimul comentariu, imi pare un poem bine rotunjit pana la final, de-o simplitate care nu-i decat in spunere, ceea ce-i perfect. e profund fara a fi complex, poate de aceea cu atat mai poem.
cel mai mult m-a prins:
"nu eram săraci dar așa mi se părea
mai mult țineam de gura sacului
apoi toată ziua
mă dădeam pe iarbă cu o covată stricată
seara stăteam în poartă
momo îmi aducea un sfeter să nu răcesc
vedeam cum vin vacile satului
de pe deal
creaturi fantastice
în aerul îmbâcsit de podiș", apoi finalul a venit ca o asteptata detenta, usor meditativ. si mi-a mai placut ca se simte nostalgia aceea proaspata, ca si cum copilaria aia abia ce s-a lasat desprinsa.
de ce textul a fost împins sub roţile şantierului. ori eu sînt prost ori redactorul sef, sub aburii filosofici, nu-i înţelege simplitatea. e prea simplu? e prea complicat? e prea legat? e prea rupt? e prea şcolăresc? e prea infantil? e prea nehermeneiesc? e prea ruginit? genitive? substantive? verbe? cratime? titlul? inceputul? finalul?
îmi permit să-l explic. la mine plouă. e seară. îmi trece prin cap o amintire. trebuie să plec în oraş. ştirile meteorologice nu sînt favorabile. apuc fulgarinul. mai ies odata afară să discern condiţiile.
finalul e o digresiune. o destainuire şi un fel de a vedea raportul meu cu Dumnezeu la acel moment.
îmi pun întrebarea: e textul trimis la şantier, e autorul sau Dumnezeu e hiba?
Leea şi Iulia, deşi eu în viaţă m-am răzgândit doar de câteva ori, acum am revenit pe site. Am postat un text de cugetări personale tip eseu pe cogito, iar dacă întâmplător trebuie reîncadrat sper să mi se spună. Este doar un text simplu, chiar simplist şi afirmă lucruri ce pot părea banale şi poate e şi prea arid. Dar mie aşa îmi place să scriu, prin astfel de texte mă simt în mediul meu ca peştele în apă, chiar dacă nu sunt absolventă de filozofie. Poate voi mai scrie şi poezie.
Amice zapata nu doar ca esti slab prin ce mi-ai aratat aici dar devii si penibil prin afirmatiile de mai sus. Iar avertizarea comitetului executiv al partidului comunist hermeneia eu o primesc cu stoicism ca și pe precedentele douăzeci urmate de jumătate suspendări, sper ca si tu Adriana să o primesti pe cea referitoare la calitatea foarte slabă (cu cateva exceptii desigur) a discursurilor tovarasesti de aici de pe Hermeneia 2.0. De fapt ce urmariti voi? Poate ar fi mai bine sa afirmati in clar intentiile ca sa stim si noi, vorba lui nenea iancu trădare să fie dacă interesele partidului o cer, dar să o știm și noi. Mie mi se pare ca a scazut simtitor calitatea textelor si a comentariilor.
Iar tie zapata nu-ti zic adio la randul meu ca nici macar nu stiu cine esti mah. Pana una-alta scrii foarte slab.
regulamentele s-au inventat ca modalitate de legitimare a coercitiei. iar aceasta impune raportul de subordonare (curat sclavagist, ar spune mai vechii ideologi) dintre subom si supraom. as putea continua, dar stiu ca nu am cu/pt cine... asadar... nene utilizeaza-ti regulamentul precum stii, matale l-ai inventat, matale m-ai retogradat, si tot matale (se vede ca pensia e epoca plicticoasa...) dai commenturi pre langa subiect, asa, sa stie "trepadusii" ce "tare" esti... si iata ca acum, unul dintre ei iti ofera si ocazia sa faci uz brutal de forta ce ti-ai arogat-o. pana la urma, toti profetii vorbesc in numele lui Dumnezeu si adora sa-i pedepseasca pe pacatosi cu plagile Lui.
Nu-i o poezie slaba insa mai trebuie lucrata. Abuzuri: "vagoanele acestea", "centrul acestui oraș", "caruselul acesta". ar trebui sa mai simplifici si sa renunti la formele clasice, schematismul poate ucide o gramada de idei bune. Desi acel "ramai", prezent in trei strofe are rostul sau de exprimare a tensiunii cred ca are exact efectul invers. Ai putea umbla si la dinamica versului. de exemplu mie imi pare mai bine "priveste-mi fluturii morti din păr" decat "privește fluturii morți din părul meu". Mi-a placut formula "punct salbatic" si poezia in general. Pacat de ea sa nu o lucrezi.
Un fel de război, dinte pentru dinte, acest titlu nu este ludic, deloc.
Cea mai mare audiență în mass media, o atrag, la fel ca și în cazul filmelor cu cele mai mari încasări, observație perfect valabilă și la nivelul lucrărilor cu valențe artistice, imaginile, evenimentele, scenele care ating niveluri colective ale umbrei, fiind fascinante pentru oameni tocmai pentru că îi pun în contact, fie și temporar, cu propriile lor abisuri. Când cenzura nu mai face față presiunilor din inconștient, umbra se infiltrează, se strecoară sinuoasă și irațională, asemenea unui piton uriaș, înfometat. Cazurile cele mai grave sunt acelea în care aspectele colective ale umbrei invadează conștiința. Oricât ne-am strădui, noi oamenii, umbra nu poate fi ferecată în inconștient. Din când în când, ea se manifestă, iese la iveală, scoate capul! Noi, nu-i mai putem tăia degetul arătător...
da, şi pe mine m-a surprins acest rezultat. L-am văzut abia după ce am făcut vizibili autorii pariurilor. Nu poţi să spui că există oameni care au fler la a simţi aceste lucruri. Şi o spun convins fiind că la data la care a introdus Matei pariul era absolut imposibil ca cineva să cunoască rezultatul juriului. Nu pot să spun decît felicitări şi că Matei s-a pricopsit cu posibilitatea de a fi membru în juriul următorului concurs poziţie în care va avea toate şansele să primească în cap ouă stricate din partea unor personaje precum Cristina Ştefan. Dar, deh, chestiile astea vin odată cu teritoriul, Matei.
La Perugia - nu doar soarele arzător, dar şi stilul poeziei italiene moderne (Quasimodo, Ungaretti, poate chiar Montale). Sigur, păstrând proporţiile...
cami, cred ca purtam pe dinauntru sentimente lasate in noi de la nastere, asa-mi explic eu unele lucruri pe care le simt ca facand parte din mine, constienta fiind ca nu eu le-am zidit inauntru. multumesc de interpretarea asta luminoasa si de gestul tau cu penita:)
mulțumesc, Marina - deja încep să scriu dedicația - cartea mai poate aștepta (zise greu pornitul la scris care mi-s) mulțumesc, Bianca - întâmplarea cu lămâile e doar o piesă din mozaic - eu așa o văd - însă ai dreptate: spectaculosul ei poate umbri celelalte bucăți ale întâmplărilor de atunci fragmentul de povestire autobiografică a fost scris în 2004, pe când aveam "mania" barocă a epitetelor multiple, știu că trebuie "periat" - la finalul romanului o să refac partea de aici, sigur deși exemplul cu "tigrul siberian" ține mai mult de o anumită tendință de autopersiflare, în linia îmtregului ciclu al Rației (apropo de "jurnalul marilor naivi" la care se referă, cu subtilitate, Marina - cine nu a trăit, nu-și poate explica, iar cine a trăit, nu poate decât să râdă de naivitatea sa de atunci)
Un exercitiu interesant de studiere a propriei persoane, de relatare putin prelucrata a detaliilor si mai ales imi place ca lasi cititorului impresia ca iti citeste pe furis jurnalul :) "veneau oameni uscați dintr-acolo în micro doișpe e soare există mereu și alt tărâm mi-ai zis" - frumos
Îmi place cum te exprimi, dincolo de simboluri cititorul are o invitaţie să simtă mesajul liric şi să descifreze mesajul autorului. Cred că poţi şi mai mult pe această cale. Cei mai mulţi folosesc simboluri biblice doar ca pretexte fără să le înţeleagă.
cu bine şi din noapte şi înainte de ocheada-n oglingă mi-am zis citeşte mă pe hermeneia întâi şi dup-aia te speli pe dinţi.
mă holbai şi iată cîteva comentarii pe ici pe colo da niciun text. n-ainte să-nchid, thanx şi eşti dator c-o explicaţie la holbează că şi se holbeşte cred că e corect, după googling.
"întâmplarea ca un migdal înflorit într-un anotimp greșit" - aici mi-a plăcut cel mai mult Las un semn pentru a ține minte sfârșitul de săptămână care tocmai a trecut și pe care îl regăsesc stilizat aici. S-a întâmplat să întâlnesc în tren o persoană despre care voi scrie. Am găsit un fel de rezonanță în poemul tău. Nu știu cum să explic. Nu știu cum ai reușit, dar parcă mi-ai citit gândurile.
Da, trebuia ca tăcerea mea să fie mai lungă. Am simțit îngrijorarea Ioanei din întrebare, grija pentru excelență în acest „In memoriam”, și i-am vorbit în șoaptă, la ureche... (îmi prezint scuzele, Ioana).
E bine că ai mai adăugat poemele lui Carmen... un gest nobil, plin de considerație în memoria ei. Demnitatea și noblețea rostirilor postate au toată aprecierea mea.
Spun și eu ca tine: Dumnezeu să o odihnească!
Condoleanțe tuturor celor care i-au fost aproape!
Și ca un alin pentru cei ce o iubesc, câteva versuri, ca din partea ei:
Dacă vei cunoaşte misterul
Nemărginit al cerului
unde trăiesc acum ,
cu orizonturi fără de sfârşit
cu lumina care cuprinde
şi pătrunde-orice lucru,
nu ai mai plânge, dacă mă iubeşti!
De-acum sunt învăluit(ă)
de farmecul lui D-zeu
în nesfârşita lui frumuseţe.
Cele de odinioră
sunt atât de mici în comparaţie
cu toate acestea!
Mi-a rămas dragostea ,
faţă de tine,
o tandreţe atât de mare
pe care tu nici nu ţi-o poţi imagina.
Trăiesc o bucurie curată
În necazurile vieții
gândeşte-te la acest lăcaş
unde vom fi împreună într-o zi,
dincolo de moarte,
săturaţi de apele izvorului nesecat
al bucuriei şi al iubirii nesfârşite.
Nu plânge,
dacă mă iubeşti cu adevărat!
(Sf. Augustin)
OK Virgil, because we go way back... lets go to the dirty details, nu ca asta ar fi fost intenția mea inițială, inițial eu am vrut să-ți transmit doar mesajul, însă, așa cum desigur m-ai obișnuit, nu te lași și o ții pe a ta ca orbul de bâtă.
Poemul începe cu o evocare psalmică
-poate sîntem o simplă îndoială doamne
un aer singur și rece peste vîrful flăcării-
aici am două observații
1/ doamne cu literă mică exprimare care te duce cu gândul la doamnele noastre din viața de zi cu zi
2/ nu mi se pare deloc potrivit aerul ca o îndoială. punct
apoi
-ce mai arde în unii dintre noi-
peiorativ
-o întoarcere din acelea despre care
ni s-a spus că vom fi fără a ști de ce-
ce e asta?
când și unde ni s-a spus așa o grozăvie? la vreo școală specială? ne-o fi zis osho??
- frigul orfan al unei lumânări stinse- ce vrea să spună asta?
îți pot face aici o mie de metafore din astea de doi lei Virgil, iartă-ma, uite încerc una
căldura grea a unui accident mortal
iar pe final
- anticiparea pură și firească a-nțelegerii-
dacă eram la un proces asta se numea characterization... și era scoasă!
wtf is anticiparea pură și firească a-nțelegerii??
Te rog, cu prețul acceptat de mine al eliminării mele definitive de pe site, să-mi explici aici ca să nu mă faci să mă simt prost, ce înseamnă anticiparea pură și firească a înțelegerii??
TE ROG
Deci, dacă îmi explici ca să înțeleg și eu și să nu mă mai simt prost (cum mă simt acum) apoi te rog să-mi ștergi definitiv contul de pe Hermeneia pentru că nu sunt demn să citesc asemenea cuvinte de duh, să nu pricep nimic și să vorbesc aiurea ca un prost
Mulțumesc
Iertată să îmi fie intervenția dacă este considerată nepotrivită, sau prea săptămânală, sau prea acidă, ceva de genul celor spuse de domnul 'trei de A doamne și toți trei' care deși afirmă că 'nu toți bărbații e porci' nu vine și cu argumente deci se cam contrazice... stimate autor, de ce trebuie să citim aceste 'variante' de exercițiu sub semnătura Dvs. în loc să vă introduceți singur aceste exerciții la șantier, crescând astfel audiența și implicit și credibilitatea secțiunii respective? Altfel care mai este rolul șantierului decât acela de a găzdui asemenea jocuri literare, unele mai puțin reușite, altele și mai puțin reușite? Eu nu îndrăznesc să spun că textul este slab, mi-e teamă, mi-e chiar frică, eu spun doar că autorul se joacă... cu textul și cu noi, arogându-și poate dreptul de a face orice pe tarlaua sa. Dar asta ar fi o atitudine atât de tipic românească, de care nu cred că Virgil, care își petrece viața în însorita Californie de atâta vreme, nu s-ar fi dezbărat deja. Deci, sunt confuză, mintea îmi spune una iar sufletul alta. Despre text un singur lucru... cuvântul 'băltoacă' este nepoetic și vulgar, încât pentru mine anulează această timidă încercare de poetizare a fenomenului transformării luminii.
Marga
cami, din marul cunoasterii am muscat de cand am realizat ca suntem goi:) eu cred ca viata e doar o partida, pe care din pacate, trebuie intotdeauna s-o pierdem... ma bucur cand treci pe-aici, multumesc!
Călin, în fapt nu e vorba de o trezire în ce mă priveşte, ci de lipsă de timp. Prins în mai multe activităţi odată, rişti la un moment dat să nu mai termini nici una, ori să nu o faci aşa cum trebuie. Tot ce-am postat şi voi posta, sunt şi vor fi texte revizuite şi analizate cu migală de mai multe ori înanite de... Cel puţin aici, pe acest site.
Mă bucură totuşi faptul că ai sesizat momentul revenirii.
Of, Virgil, cum poti sa spui de mine ca nu sunt mare, doar ai vazut ca sunt cu un cap mai mare ca tine. Si mai greu, ca stii bine, greutatea conteaza si ea. Nu stiu la ce altceva te-ai gandit tu, ca doar nu o sa ma laud tie ca sunt mare poet atata timp cat marimea si valoarea se vad, asa cum spui si tu, nu dupa laudele proprii, ci dupa recunoasterea celorlalti. Si chiar daca as fi mare ca poet, in viziunea altora si nu in viziunea ta, asta nu trebuie sa te deranjeze deloc, este loc in lumea poeziei pentru toata lumea. Si stii ca aia cu cititul este tot ironica, daca tie ti se PARE o imagine potrivita, mie nu mi se PARE, verbul a PAREA este bine scos de tine in evidenta, datul cu parerea nu este o certitudine, este o interpretare proprie.Daca esti inclinat sa crezi nu inseamna, de asemenea, ca este o certitudine, ci tot o proprie parere, interpretare.
Si asa la final, ca tot veni vorba de citire, ce-ar fi sa-ti sugerez sa ma citetsi pe mine, ca tot am scris cu vreo 21 de carti mai mult ca tine si doar apoi, dupa ce ma vei diseca si-ti vei putea forma o parere deloc superficiala si orgolioasa, iti vei putea da si opinia ta de pasionat de literatura si om cult vis-a-vis de calitatea operei mele. (nu intra in discutie parerile celorlalti critici sau doctori in literatura). Da, dupa cum vezi, folosesc cuvantul opera. Romane, poezie, critica, aforisme, mii de pagini din care te asigur ca ai ce retine.
Si o vorba de final: nimeni nu este profet in tara lui, de ce nu as fi eu profetul din Hermeneia ta?
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
de acord cu ultimul comentariu, imi pare un poem bine rotunjit pana la final, de-o simplitate care nu-i decat in spunere, ceea ce-i perfect. e profund fara a fi complex, poate de aceea cu atat mai poem.
pentru textul : în felul meu de copil decel mai mult m-a prins:
"nu eram săraci dar așa mi se părea
mai mult țineam de gura sacului
apoi toată ziua
mă dădeam pe iarbă cu o covată stricată
seara stăteam în poartă
momo îmi aducea un sfeter să nu răcesc
vedeam cum vin vacile satului
de pe deal
creaturi fantastice
în aerul îmbâcsit de podiș", apoi finalul a venit ca o asteptata detenta, usor meditativ. si mi-a mai placut ca se simte nostalgia aceea proaspata, ca si cum copilaria aia abia ce s-a lasat desprinsa.
de ce textul a fost împins sub roţile şantierului. ori eu sînt prost ori redactorul sef, sub aburii filosofici, nu-i înţelege simplitatea. e prea simplu? e prea complicat? e prea legat? e prea rupt? e prea şcolăresc? e prea infantil? e prea nehermeneiesc? e prea ruginit? genitive? substantive? verbe? cratime? titlul? inceputul? finalul?
îmi permit să-l explic. la mine plouă. e seară. îmi trece prin cap o amintire. trebuie să plec în oraş. ştirile meteorologice nu sînt favorabile. apuc fulgarinul. mai ies odata afară să discern condiţiile.
finalul e o digresiune. o destainuire şi un fel de a vedea raportul meu cu Dumnezeu la acel moment.
îmi pun întrebarea: e textul trimis la şantier, e autorul sau Dumnezeu e hiba?
pentru textul : et caetera deLeea şi Iulia, deşi eu în viaţă m-am răzgândit doar de câteva ori, acum am revenit pe site. Am postat un text de cugetări personale tip eseu pe cogito, iar dacă întâmplător trebuie reîncadrat sper să mi se spună. Este doar un text simplu, chiar simplist şi afirmă lucruri ce pot părea banale şi poate e şi prea arid. Dar mie aşa îmi place să scriu, prin astfel de texte mă simt în mediul meu ca peştele în apă, chiar dacă nu sunt absolventă de filozofie. Poate voi mai scrie şi poezie.
pentru textul : rupestră/ rupestrian deAmice zapata nu doar ca esti slab prin ce mi-ai aratat aici dar devii si penibil prin afirmatiile de mai sus. Iar avertizarea comitetului executiv al partidului comunist hermeneia eu o primesc cu stoicism ca și pe precedentele douăzeci urmate de jumătate suspendări, sper ca si tu Adriana să o primesti pe cea referitoare la calitatea foarte slabă (cu cateva exceptii desigur) a discursurilor tovarasesti de aici de pe Hermeneia 2.0. De fapt ce urmariti voi? Poate ar fi mai bine sa afirmati in clar intentiile ca sa stim si noi, vorba lui nenea iancu trădare să fie dacă interesele partidului o cer, dar să o știm și noi. Mie mi se pare ca a scazut simtitor calitatea textelor si a comentariilor.
pentru textul : Tristeţi duminicale deIar tie zapata nu-ti zic adio la randul meu ca nici macar nu stiu cine esti mah. Pana una-alta scrii foarte slab.
regulamentele s-au inventat ca modalitate de legitimare a coercitiei. iar aceasta impune raportul de subordonare (curat sclavagist, ar spune mai vechii ideologi) dintre subom si supraom. as putea continua, dar stiu ca nu am cu/pt cine... asadar... nene utilizeaza-ti regulamentul precum stii, matale l-ai inventat, matale m-ai retogradat, si tot matale (se vede ca pensia e epoca plicticoasa...) dai commenturi pre langa subiect, asa, sa stie "trepadusii" ce "tare" esti... si iata ca acum, unul dintre ei iti ofera si ocazia sa faci uz brutal de forta ce ti-ai arogat-o. pana la urma, toti profetii vorbesc in numele lui Dumnezeu si adora sa-i pedepseasca pe pacatosi cu plagile Lui.
pentru textul : Doină deNu-i o poezie slaba insa mai trebuie lucrata. Abuzuri: "vagoanele acestea", "centrul acestui oraș", "caruselul acesta". ar trebui sa mai simplifici si sa renunti la formele clasice, schematismul poate ucide o gramada de idei bune. Desi acel "ramai", prezent in trei strofe are rostul sau de exprimare a tensiunii cred ca are exact efectul invers. Ai putea umbla si la dinamica versului. de exemplu mie imi pare mai bine "priveste-mi fluturii morti din păr" decat "privește fluturii morți din părul meu". Mi-a placut formula "punct salbatic" si poezia in general. Pacat de ea sa nu o lucrezi.
pentru textul : Punctul sălbatic depărerea mea este că singurul lucru care merită apreciat la acest text este ultimul vers. dacă tot textul ar fi fost așa... ar fi fost altceva.
pentru textul : Prea mult nisip din vorbe deşarte deUn fel de război, dinte pentru dinte, acest titlu nu este ludic, deloc.
pentru textul : dinte pentru dinte... deCea mai mare audiență în mass media, o atrag, la fel ca și în cazul filmelor cu cele mai mari încasări, observație perfect valabilă și la nivelul lucrărilor cu valențe artistice, imaginile, evenimentele, scenele care ating niveluri colective ale umbrei, fiind fascinante pentru oameni tocmai pentru că îi pun în contact, fie și temporar, cu propriile lor abisuri. Când cenzura nu mai face față presiunilor din inconștient, umbra se infiltrează, se strecoară sinuoasă și irațională, asemenea unui piton uriaș, înfometat. Cazurile cele mai grave sunt acelea în care aspectele colective ale umbrei invadează conștiința. Oricât ne-am strădui, noi oamenii, umbra nu poate fi ferecată în inconștient. Din când în când, ea se manifestă, iese la iveală, scoate capul! Noi, nu-i mai putem tăia degetul arătător...
da, şi pe mine m-a surprins acest rezultat. L-am văzut abia după ce am făcut vizibili autorii pariurilor. Nu poţi să spui că există oameni care au fler la a simţi aceste lucruri. Şi o spun convins fiind că la data la care a introdus Matei pariul era absolut imposibil ca cineva să cunoască rezultatul juriului. Nu pot să spun decît felicitări şi că Matei s-a pricopsit cu posibilitatea de a fi membru în juriul următorului concurs poziţie în care va avea toate şansele să primească în cap ouă stricate din partea unor personaje precum Cristina Ştefan. Dar, deh, chestiile astea vin odată cu teritoriul, Matei.
pentru textul : Rezultatul "Bursei câştigătorilor" dedomnule Virgil, daca am inceput bine...va promit ca ma voi stradui sa sfarsesc mult mai bine. cu respect, un salut prietenesc din orasul teilor
pentru textul : pe tocuri prea înalte deLa Perugia - nu doar soarele arzător, dar şi stilul poeziei italiene moderne (Quasimodo, Ungaretti, poate chiar Montale). Sigur, păstrând proporţiile...
pentru textul : Sub soarele Perugiei decami, cred ca purtam pe dinauntru sentimente lasate in noi de la nastere, asa-mi explic eu unele lucruri pe care le simt ca facand parte din mine, constienta fiind ca nu eu le-am zidit inauntru. multumesc de interpretarea asta luminoasa si de gestul tau cu penita:)
pentru textul : cuvinte de leac demulțumesc, Marina - deja încep să scriu dedicația - cartea mai poate aștepta (zise greu pornitul la scris care mi-s) mulțumesc, Bianca - întâmplarea cu lămâile e doar o piesă din mozaic - eu așa o văd - însă ai dreptate: spectaculosul ei poate umbri celelalte bucăți ale întâmplărilor de atunci fragmentul de povestire autobiografică a fost scris în 2004, pe când aveam "mania" barocă a epitetelor multiple, știu că trebuie "periat" - la finalul romanului o să refac partea de aici, sigur deși exemplul cu "tigrul siberian" ține mai mult de o anumită tendință de autopersiflare, în linia îmtregului ciclu al Rației (apropo de "jurnalul marilor naivi" la care se referă, cu subtilitate, Marina - cine nu a trăit, nu-și poate explica, iar cine a trăit, nu poate decât să râdă de naivitatea sa de atunci)
pentru textul : Rația de libertate (IV) - "Vine o zi..." deversul cu martianul e total deplasat. ideea cred ca trebuia sugerata doar
pentru textul : bunica mea a fost o lebădă neagră deUn exercitiu interesant de studiere a propriei persoane, de relatare putin prelucrata a detaliilor si mai ales imi place ca lasi cititorului impresia ca iti citeste pe furis jurnalul :) "veneau oameni uscați dintr-acolo în micro doișpe e soare există mereu și alt tărâm mi-ai zis" - frumos
pentru textul : cine ajunge primul deÎmi place cum te exprimi, dincolo de simboluri cititorul are o invitaţie să simtă mesajul liric şi să descifreze mesajul autorului. Cred că poţi şi mai mult pe această cale. Cei mai mulţi folosesc simboluri biblice doar ca pretexte fără să le înţeleagă.
pentru textul : La margine (Profetul) deaceastă veste. Felicitări Paul!
pentru textul : La prânzul luminii cu iarba: Paul Blaj şi „Memorialul dantelelor galbene” deE un poem ok din care se poate face un poem chiar bun.
pentru textul : nu îmi este frică de cuvinte deMargas
cu bine şi din noapte şi înainte de ocheada-n oglingă mi-am zis citeşte mă pe hermeneia întâi şi dup-aia te speli pe dinţi.
pentru textul : ieşirea din iarnă demă holbai şi iată cîteva comentarii pe ici pe colo da niciun text. n-ainte să-nchid, thanx şi eşti dator c-o explicaţie la holbează că şi se holbeşte cred că e corect, după googling.
daca...
as fi putut sa nu-l citesc
pentru textul : O crimă perfectă – intertext (Kafka, Borges, Bauddillard, Deleuze şi…subsemnatul) dedar istoria nu se face cu "daca"
"întâmplarea ca un migdal înflorit într-un anotimp greșit" - aici mi-a plăcut cel mai mult Las un semn pentru a ține minte sfârșitul de săptămână care tocmai a trecut și pe care îl regăsesc stilizat aici. S-a întâmplat să întâlnesc în tren o persoană despre care voi scrie. Am găsit un fel de rezonanță în poemul tău. Nu știu cum să explic. Nu știu cum ai reușit, dar parcă mi-ai citit gândurile.
pentru textul : cu litere mici, fericirea deDa, trebuia ca tăcerea mea să fie mai lungă. Am simțit îngrijorarea Ioanei din întrebare, grija pentru excelență în acest „In memoriam”, și i-am vorbit în șoaptă, la ureche... (îmi prezint scuzele, Ioana).
E bine că ai mai adăugat poemele lui Carmen... un gest nobil, plin de considerație în memoria ei. Demnitatea și noblețea rostirilor postate au toată aprecierea mea.
Spun și eu ca tine: Dumnezeu să o odihnească!
Condoleanțe tuturor celor care i-au fost aproape!
Și ca un alin pentru cei ce o iubesc, câteva versuri, ca din partea ei:
Dacă vei cunoaşte misterul
Nemărginit al cerului
unde trăiesc acum ,
cu orizonturi fără de sfârşit
cu lumina care cuprinde
şi pătrunde-orice lucru,
nu ai mai plânge, dacă mă iubeşti!
De-acum sunt învăluit(ă)
de farmecul lui D-zeu
în nesfârşita lui frumuseţe.
Cele de odinioră
sunt atât de mici în comparaţie
cu toate acestea!
Mi-a rămas dragostea ,
faţă de tine,
o tandreţe atât de mare
pe care tu nici nu ţi-o poţi imagina.
Trăiesc o bucurie curată
În necazurile vieții
gândeşte-te la acest lăcaş
unde vom fi împreună într-o zi,
dincolo de moarte,
săturaţi de apele izvorului nesecat
al bucuriei şi al iubirii nesfârşite.
Nu plânge,
pentru textul : Când nu-ți mai e frică devii veșnic dedacă mă iubeşti cu adevărat!
(Sf. Augustin)
OK Virgil, because we go way back... lets go to the dirty details, nu ca asta ar fi fost intenția mea inițială, inițial eu am vrut să-ți transmit doar mesajul, însă, așa cum desigur m-ai obișnuit, nu te lași și o ții pe a ta ca orbul de bâtă.
pentru textul : poate dePoemul începe cu o evocare psalmică
-poate sîntem o simplă îndoială doamne
un aer singur și rece peste vîrful flăcării-
aici am două observații
1/ doamne cu literă mică exprimare care te duce cu gândul la doamnele noastre din viața de zi cu zi
2/ nu mi se pare deloc potrivit aerul ca o îndoială. punct
apoi
-ce mai arde în unii dintre noi-
peiorativ
-o întoarcere din acelea despre care
ni s-a spus că vom fi fără a ști de ce-
ce e asta?
când și unde ni s-a spus așa o grozăvie? la vreo școală specială? ne-o fi zis osho??
- frigul orfan al unei lumânări stinse- ce vrea să spună asta?
îți pot face aici o mie de metafore din astea de doi lei Virgil, iartă-ma, uite încerc una
căldura grea a unui accident mortal
iar pe final
- anticiparea pură și firească a-nțelegerii-
dacă eram la un proces asta se numea characterization... și era scoasă!
wtf is anticiparea pură și firească a-nțelegerii??
Te rog, cu prețul acceptat de mine al eliminării mele definitive de pe site, să-mi explici aici ca să nu mă faci să mă simt prost, ce înseamnă anticiparea pură și firească a înțelegerii??
TE ROG
Deci, dacă îmi explici ca să înțeleg și eu și să nu mă mai simt prost (cum mă simt acum) apoi te rog să-mi ștergi definitiv contul de pe Hermeneia pentru că nu sunt demn să citesc asemenea cuvinte de duh, să nu pricep nimic și să vorbesc aiurea ca un prost
Mulțumesc
Iertată să îmi fie intervenția dacă este considerată nepotrivită, sau prea săptămânală, sau prea acidă, ceva de genul celor spuse de domnul 'trei de A doamne și toți trei' care deși afirmă că 'nu toți bărbații e porci' nu vine și cu argumente deci se cam contrazice... stimate autor, de ce trebuie să citim aceste 'variante' de exercițiu sub semnătura Dvs. în loc să vă introduceți singur aceste exerciții la șantier, crescând astfel audiența și implicit și credibilitatea secțiunii respective? Altfel care mai este rolul șantierului decât acela de a găzdui asemenea jocuri literare, unele mai puțin reușite, altele și mai puțin reușite? Eu nu îndrăznesc să spun că textul este slab, mi-e teamă, mi-e chiar frică, eu spun doar că autorul se joacă... cu textul și cu noi, arogându-și poate dreptul de a face orice pe tarlaua sa. Dar asta ar fi o atitudine atât de tipic românească, de care nu cred că Virgil, care își petrece viața în însorita Californie de atâta vreme, nu s-ar fi dezbărat deja. Deci, sunt confuză, mintea îmi spune una iar sufletul alta. Despre text un singur lucru... cuvântul 'băltoacă' este nepoetic și vulgar, încât pentru mine anulează această timidă încercare de poetizare a fenomenului transformării luminii.
pentru textul : dade I - varianta 2 deMarga
cami, din marul cunoasterii am muscat de cand am realizat ca suntem goi:) eu cred ca viata e doar o partida, pe care din pacate, trebuie intotdeauna s-o pierdem... ma bucur cand treci pe-aici, multumesc!
pentru textul : figurine albnegre deoana,
venind din partea ta, penita nu numai ca ma bucura, dar imi da sentimentul ca ceva din mine nu s-a pierdut. ce bine.
pentru textul : Solniţa de hârtie făcută de tante demultam de trecere si citire Calin.
pentru textul : Poveste cu zei deCălin, în fapt nu e vorba de o trezire în ce mă priveşte, ci de lipsă de timp. Prins în mai multe activităţi odată, rişti la un moment dat să nu mai termini nici una, ori să nu o faci aşa cum trebuie. Tot ce-am postat şi voi posta, sunt şi vor fi texte revizuite şi analizate cu migală de mai multe ori înanite de... Cel puţin aici, pe acest site.
Mă bucură totuşi faptul că ai sesizat momentul revenirii.
Cu stimă şi prietenie,
pentru textul : La margine (Profetul) deEugen
Of, Virgil, cum poti sa spui de mine ca nu sunt mare, doar ai vazut ca sunt cu un cap mai mare ca tine. Si mai greu, ca stii bine, greutatea conteaza si ea. Nu stiu la ce altceva te-ai gandit tu, ca doar nu o sa ma laud tie ca sunt mare poet atata timp cat marimea si valoarea se vad, asa cum spui si tu, nu dupa laudele proprii, ci dupa recunoasterea celorlalti. Si chiar daca as fi mare ca poet, in viziunea altora si nu in viziunea ta, asta nu trebuie sa te deranjeze deloc, este loc in lumea poeziei pentru toata lumea. Si stii ca aia cu cititul este tot ironica, daca tie ti se PARE o imagine potrivita, mie nu mi se PARE, verbul a PAREA este bine scos de tine in evidenta, datul cu parerea nu este o certitudine, este o interpretare proprie.Daca esti inclinat sa crezi nu inseamna, de asemenea, ca este o certitudine, ci tot o proprie parere, interpretare.
Si asa la final, ca tot veni vorba de citire, ce-ar fi sa-ti sugerez sa ma citetsi pe mine, ca tot am scris cu vreo 21 de carti mai mult ca tine si doar apoi, dupa ce ma vei diseca si-ti vei putea forma o parere deloc superficiala si orgolioasa, iti vei putea da si opinia ta de pasionat de literatura si om cult vis-a-vis de calitatea operei mele. (nu intra in discutie parerile celorlalti critici sau doctori in literatura). Da, dupa cum vezi, folosesc cuvantul opera. Romane, poezie, critica, aforisme, mii de pagini din care te asigur ca ai ce retine.
Si o vorba de final: nimeni nu este profet in tara lui, de ce nu as fi eu profetul din Hermeneia ta?
Ne destindem in continuare nu?
pentru textul : Umbra. deun discurs trist, un episod existenţial umbrit de gânduri, de singurătate. aici: "cu resturi" sună uşor abraziv.
pentru textul : Femeia din umbră dePagini