aceasta a fost parerea mea si mi se pare normal sa accepti orice punct de vedere. indiferent de statutul meu pe ac site, spun ceea ce cred despre un text anume. mi-amintesc, cu ani in urma, cata critica primeam. nu mi-a placut, dar mi a facut bine. ca si acum altfel, ramanem cu turnuletul nostru in brate
Profetul, este un proverb care spune ca: Prostul râde de trei ori : o dată când râd ceilalți, o dată când întelege gluma și încă o dată când își dă seama că râsese fără să înțeleagă. Nu uita, oameni de genul asta, care fac comentarii critice, ti-au dat premiul acela in literatura cu care te lauzi peste tot. Termina cu aerele de sef, nu esti tu seful cititorilor, purtatorul lor de cuvant. Ai un orgoliu imens si foarte putine realizari in domeniul literar. Faptul ca te-ai inscaunat pe un atelier literar nu iti da dreptul sa iei orice lucru in deradere. Invata sa-ti respecti invitatii, ca daca nu ar fi ei ai ramane singur pe site si ai rade de unul singur. Sau poate doar cu cei care iti pula talpile... Te avertizez ca ai luat in deradere o opinie sincera. Chiar sustinuta cu argumente. Daca se mai intampla sa manifesti lipsa de respect fata de opiniile altora, nu imi voi mai pierde timpul cu comentarii si explicatii si voi pleca fara ezitare. p.s daca analizai mai atent curentul literar propus de acel critic literar ai fi descoperit ca: Proglobmodernul vine cu încărcătura tradițională din literatură, este o întoarcere pe jumătate de modernism, nu neglijând un adevăr; că între maximum de conștiință posibilă și această conștiință umana nu e doar o diferență cantitativă; conștiința umană aduce în formarea eî decalajul dintre o existență în sine (chiar și privilegiată) și o existentă pentru sine, între existența unui om în societate și existenta unui om ca umanitate. „Noul curent promovează opere ale căror univers corespunde unei viziuni asupra lumii, în sensul de realitate istorică determinată, ca echilibru dislocat în virtutea unor existențe ale grupurilor sociale și politice. Ceea ce are legatura cu realitatea istorica si experienta din acest poem.
Ariana, cu un zambet retinut as putea spune ca stiu, doar de aceea scriu :-) Studiez de ieri sugestiile tale, nu ma pot hotari sa "repar", desi imi dau seama de rupere acolo, m-au pacalit cuvintele acelea ca ar fi toate autentice, si nu-s. Cred ca le-am descoperit pe infractoare :-) La certitudinile acelea nu pot renunta, stiu ele de ce. Dar incerc sa reformulez un picut. La urma urmelor, cuvintele apartin sau nu realitatii unui poem dupa cum noi le hotaram soarta... E un paradox pe care eu il iubesc la nebunie. Eu mai scriu, numai sa te vad daca te tii. Ah, trebuie sa iti raspund si eu, desi vad ca vorbesti cu altii in subsolul paginii mele: si eu cred poezia aceea mai buna. Cea de față mi-este insa mai draga. E acel "give in" pe care bine l-ai sesizat. Te mai astept.
Silvia, problema, să-i spunem, exagerării, aşa cum ai pus-o tu, e una complexă. Dar oare ce e simplu, atunci când vorbim de poezie? Eu consider că poetul, în măsura în care e poet adevărat, nu ar trebui să exagereze cu, să o numim aşa, prima materie a liricii - sentimentul Şi cred că nici nu o face poetul, poetul adevărat. Cred că, mai degrabă, îl minimalizează prin bâjbâire, prin necunoaşterea sa, prin nenumirea sa, prin diluare, prin confundare, prin reluare, prin încarcerare... prin scris, în cele din urmă. Asta spus pe foarte repede înainte şi-n puţine vorbe. Despre alte exagerări, stilistice sau ideatice - metafora în sine e primul strat de falsare. Când a apărut metafora, deja ai exagerat. Acuma, că metafora aia e utilă, ca ea captează sensuri improbabile limbajului frust, asta e altă discuţie. Da, se poate face o discuţie despre gradul de exagerare, acolo unde, într-adevăr, toţi poeţii au plătit, plătesc sau vor plăti tribut.
În textul meu, din perspectiva problemei discutate, se poate vorbi doar pe latură expresivă.
Mulţumesc pentru!
Aranca toata chestia asta a iesit spontan din ideea unei calatorii iminente la Paris . Cred ca nu exista mai mare dilema decat planul de vizita , 5 zile scurte si atat de multe de revazut.. Ce sa aleg mai intai? ce muzee , ce cafenele , ce bulevarde? Cum sa impart ziua de iarna scurta cu atatea tentatii? Dar imi zic: daca nu April in Paris, macar Ianuarie 2007pe rive gauche. Multumesc de versuri. Bruant le canta superb banuiesc... Se vede atat de clar in afisele lui Lautrec..
reciteam "Reintoarcerea in minunate lume noua" a lui Huxley si chiar la Olanda zilelor noastre imi zburase gandul.
salut, deci, "normalitatea" pe care o denunti aici, cu una din ideile pe care el le dezvolta acolo, anume ca a fi sanatos intr-o lume supusa deviatiei inseamna sa fii anormal in raport cu ea.
Este o imagine a tandretei si imi place ca ai incercat sa o creezi in putine cuvinte. Spus frumos totul, dar as fi preferat ca in locul a 5 imagini diferite, alaturate aproape aleator, sa existe mai putine sau tot atatea, dar avand legatura unele cu altele, nascand o tensiune, o emotie in text: 1. te tin in brate / tu nu imi ceri nimic, 2. dragostea ta e un mar / carmelizat. 3. cuvintele se umfla si plesnesc, 4. nu mai ramane / decat umbra, 5 noaptea iese din mine / si ma cauta pe strazi. Poate doar intre 4 si 5 exista o mica legatura, in rest, nu am tensiune in poezie si nici detasare totala. Nu e rea, dar ar fi prins mai bine cu inca un pic de epicitate, adusa liricului, cam aceasta ar fi fost, dupa gustul meu, doleanta mea. In afara de ce am afirmat, insa, fiecare imagine este completa, bine scrisa, concisa, fara cusur in compozitie. Iar versul "te tin in brate" este aduce candoare si desi e simplu, e totusi, cel mai frumos.
da. am fost un mucalit. recunosc, Ioana si Sapphire! va rog sa ma iertati si sa imi scuzati atitudinea! Dlui Director ii spun ca are o atidune pe care i/o impune functia. povestindu/mi pilda aceasta, al carei talc il stie singur, dansul vegheaza pedagogic asupra rasfatatilor=membrilor acestui site. "CA CEASUL" SUNA TARE NASOOOOOOOOOOOOOOOL! CE ZICETI DE: "CEASULUI DE LA MÂNA TA STÂNGĂ"?????
Stiu ca il traduci excelent pe Ronny Someck si esti preferata casei de editura si asta ma bucura sincer. Este interesant in text jocul de cuvinte si de idei intr-o constructie atat de specifica locurilor si intreg angrenajul declansat. Imi place creionarea peisajului din final: "Seule la montagne où nous nous trouvons attend le vent qui arrachera les dessous des feuilles dont la pluie de mars a revêtu les branches des arbres"
În versul 2 ar fi mers evitat "prinde_de", cu "prinde capătul". Topica în v4 dă o notă de forțare în recitare. Gerunziile unul sub altul "jucând"-"trimițând" pot fi revăzute. Se repetă "spune povestea" - "poveste de spus", tristețea, în versuri destul de apropiate, fiind poezie de mică dimensiune. Ideea în sine este și a tot fost vehiculată în tot felul de scrieri, aici remarc "cercuri de fum" și ceea ce ochiul abia vede. "hit the road", da, conține și o nuanță de ironie poezia ta.
frumos,..., titlul este foarte sugestiv și are un aer plăcut de sensibilitate mixată cu ziceri înțelepte. mi-au plăcut versurile semnalate de Alina, precum și acestea:
unde să mă vezi
când lipsesc din intersecţia vederii
cu umbra
şi tot ce prinde a scânteia e rana
pe care încerc să o trag deasupră-mi
ca pe o hlamidă
Foarte interesanta imaginea circulara. Pe gustul meu un pic prea incarcat de simboluri pentru un poem scurt: ecou, turn, maslini, cai albi, panza de apa rosie. Insa are o curgere lina circulara si imi place. Finalul nu mi se pare reusit, plus usor incorect "nechez" cred ca e "nechezat", forma "nechez" este persoana intai singular. Eu nechez... Ma rog, Andu
My love is strengthened, though more weak in seeming; I love not less, though less the show appear; That love is merchandized, whose rich esteeming, The owner's tongue doth publish every where. Our love was new, and then but in the spring, When I was wont to greet it with my lays; As Philomel in summer's front doth sing, And stops his pipe in growth of riper days: Not that the summer is less pleasant now Than when her mournful hymns did hush the night, But that wild music burthens every bough, And sweets grown common lose their dear delight. Therefore like her, I sometime hold my tongue: Because I would not dull you with my song. O peniță și un dar: sonetul meu preferat.
citesc aici un poem fin, a la "man after work". primele patru strofe sînt foarte, penultima suferă de schimbare de ritm. eu aş fi gâdilat-o un pic mai mult, să păstreze cadenţa, ceva de genul, dar nu neapărat:
primind un semn despărţitor de lumi
cum după filmul timpului se-ndoaie
îndrăgostiţii veşnici şi postumi,
în ţara cerşetorilor de ploaie.
dacă ai lucra strofa asta ar fi un poem de peniţă. zic şi eu...
semidoctismul ma scoate din sarite. Inclusiv cand e vorba de mine. In nici un caz nu e vorba de domnia ta. In apararea semidoctului se poate argumenta ca are o privire proaspata, neviciata de ochelarii de cal ai specialistului. Contra argumentul: prea le stie pe toate si nu intelege nimic. Ca de obicei adevarul este, pe undeva, pe la mijloc (pentru ca tot veni vorba de binarism). Sa auzim de bine.
Acest text nu imi pare a fi poezie. Poetic se poate vorbi numai in cazul pasajelor scrise cu italics. Restul... pasaje filosofice lipsite de ideea de sentiment. Poate ca ar fi arata mai bine in proza...alternand cu acele pasaje. Ca poezie... slab, ca si colaj filosofic are idei destul de bune. Ialin
poemul mi-a amintit de: “I don’t believe in an interventionist God But I know darling that you do But if I did I would kneel down and ask Him Not to intervene when it came to you Not to touch a hair on your head To leave you as you are And if He felt He had to direct you Then direct you into my arms Into my arms O Lord (from The Boatman’s Call, Into My Arms, NICK CAVE) cel putin primul vers din poemul tau seamana. Dumnezeul damblagit este original, nimic de spus, dar parca putina mila:):) mcm
Ba da. Dar nu ma refeream la el. Ci la femeia superponderala din hol care face pe balerina (daca o mai fi pe acolo; eu am vazut-o in 1999; clovnul de la intrare ori nu l-am observat, ori, atunci, nu exista). Imi pare rau de necazurile pe care le provoaca monitorul dumitale. Cu cele mai bune ganduri.
recitind: imi pare ceva legat de misticism, de viața in manastire, de saracie in cuvinte, de abținere in exprimare și dorința de a transmite multitudinea nimicului creațional. totuși, este prea multa tehnica și prea puțin sentiment! cu sincere aprecieri.
nici nu mai era nevoie de ultimul vers. ai scris suficient despre starea de păianjen, despre singurătate în starea acesta de a ţese ceva spre a uita de substituiri, linişte şi alte dovezi de însingurare...
da, e fain! multe imagini proaspete, multe conotații, multe comparații tulburătoare și mai ales stilul cu care ne-ai obișnuit, Cristina. pentru că apreciez stilul tău, iar acest text nu îi aduce niciun prejudiciu, las ce pot și eu, semnul de prețuire pentru ceea ce scrii. gând bun!
ma surprinzi de fiecare data. :P mi-a placut rau interpretarea ta. punct ochit. este, desigur, o "initiere in obisnuinta". multe ectopice aici. despre masculinizare, zic: "vocea" aleasa, in ultima vreme, ma poate "exprima" mult mai bine. este un inceput, oricum. cale lunga, in rest. multumesc pentru taxare.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
aceasta a fost parerea mea si mi se pare normal sa accepti orice punct de vedere. indiferent de statutul meu pe ac site, spun ceea ce cred despre un text anume. mi-amintesc, cu ani in urma, cata critica primeam. nu mi-a placut, dar mi a facut bine. ca si acum altfel, ramanem cu turnuletul nostru in brate
pentru textul : Odinioară aproape deProfetul, este un proverb care spune ca: Prostul râde de trei ori : o dată când râd ceilalți, o dată când întelege gluma și încă o dată când își dă seama că râsese fără să înțeleagă. Nu uita, oameni de genul asta, care fac comentarii critice, ti-au dat premiul acela in literatura cu care te lauzi peste tot. Termina cu aerele de sef, nu esti tu seful cititorilor, purtatorul lor de cuvant. Ai un orgoliu imens si foarte putine realizari in domeniul literar. Faptul ca te-ai inscaunat pe un atelier literar nu iti da dreptul sa iei orice lucru in deradere. Invata sa-ti respecti invitatii, ca daca nu ar fi ei ai ramane singur pe site si ai rade de unul singur. Sau poate doar cu cei care iti pula talpile... Te avertizez ca ai luat in deradere o opinie sincera. Chiar sustinuta cu argumente. Daca se mai intampla sa manifesti lipsa de respect fata de opiniile altora, nu imi voi mai pierde timpul cu comentarii si explicatii si voi pleca fara ezitare. p.s daca analizai mai atent curentul literar propus de acel critic literar ai fi descoperit ca: Proglobmodernul vine cu încărcătura tradițională din literatură, este o întoarcere pe jumătate de modernism, nu neglijând un adevăr; că între maximum de conștiință posibilă și această conștiință umana nu e doar o diferență cantitativă; conștiința umană aduce în formarea eî decalajul dintre o existență în sine (chiar și privilegiată) și o existentă pentru sine, între existența unui om în societate și existenta unui om ca umanitate. „Noul curent promovează opere ale căror univers corespunde unei viziuni asupra lumii, în sensul de realitate istorică determinată, ca echilibru dislocat în virtutea unor existențe ale grupurilor sociale și politice. Ceea ce are legatura cu realitatea istorica si experienta din acest poem.
pentru textul : și eu te iubesc deAriana, cu un zambet retinut as putea spune ca stiu, doar de aceea scriu :-) Studiez de ieri sugestiile tale, nu ma pot hotari sa "repar", desi imi dau seama de rupere acolo, m-au pacalit cuvintele acelea ca ar fi toate autentice, si nu-s. Cred ca le-am descoperit pe infractoare :-) La certitudinile acelea nu pot renunta, stiu ele de ce. Dar incerc sa reformulez un picut. La urma urmelor, cuvintele apartin sau nu realitatii unui poem dupa cum noi le hotaram soarta... E un paradox pe care eu il iubesc la nebunie. Eu mai scriu, numai sa te vad daca te tii. Ah, trebuie sa iti raspund si eu, desi vad ca vorbesti cu altii in subsolul paginii mele: si eu cred poezia aceea mai buna. Cea de față mi-este insa mai draga. E acel "give in" pe care bine l-ai sesizat. Te mai astept.
pentru textul : Apă neîncepută deSilvia, problema, să-i spunem, exagerării, aşa cum ai pus-o tu, e una complexă. Dar oare ce e simplu, atunci când vorbim de poezie? Eu consider că poetul, în măsura în care e poet adevărat, nu ar trebui să exagereze cu, să o numim aşa, prima materie a liricii - sentimentul Şi cred că nici nu o face poetul, poetul adevărat. Cred că, mai degrabă, îl minimalizează prin bâjbâire, prin necunoaşterea sa, prin nenumirea sa, prin diluare, prin confundare, prin reluare, prin încarcerare... prin scris, în cele din urmă. Asta spus pe foarte repede înainte şi-n puţine vorbe. Despre alte exagerări, stilistice sau ideatice - metafora în sine e primul strat de falsare. Când a apărut metafora, deja ai exagerat. Acuma, că metafora aia e utilă, ca ea captează sensuri improbabile limbajului frust, asta e altă discuţie. Da, se poate face o discuţie despre gradul de exagerare, acolo unde, într-adevăr, toţi poeţii au plătit, plătesc sau vor plăti tribut.
pentru textul : În urna aceasta până şi timpul deÎn textul meu, din perspectiva problemei discutate, se poate vorbi doar pe latură expresivă.
Mulţumesc pentru!
Aranca toata chestia asta a iesit spontan din ideea unei calatorii iminente la Paris . Cred ca nu exista mai mare dilema decat planul de vizita , 5 zile scurte si atat de multe de revazut.. Ce sa aleg mai intai? ce muzee , ce cafenele , ce bulevarde? Cum sa impart ziua de iarna scurta cu atatea tentatii? Dar imi zic: daca nu April in Paris, macar Ianuarie 2007pe rive gauche. Multumesc de versuri. Bruant le canta superb banuiesc... Se vede atat de clar in afisele lui Lautrec..
pentru textul : Aristide Bruant dereciteam "Reintoarcerea in minunate lume noua" a lui Huxley si chiar la Olanda zilelor noastre imi zburase gandul.
salut, deci, "normalitatea" pe care o denunti aici, cu una din ideile pe care el le dezvolta acolo, anume ca a fi sanatos intr-o lume supusa deviatiei inseamna sa fii anormal in raport cu ea.
pentru textul : Ilustrată cu mori de vânt deEste o imagine a tandretei si imi place ca ai incercat sa o creezi in putine cuvinte. Spus frumos totul, dar as fi preferat ca in locul a 5 imagini diferite, alaturate aproape aleator, sa existe mai putine sau tot atatea, dar avand legatura unele cu altele, nascand o tensiune, o emotie in text: 1. te tin in brate / tu nu imi ceri nimic, 2. dragostea ta e un mar / carmelizat. 3. cuvintele se umfla si plesnesc, 4. nu mai ramane / decat umbra, 5 noaptea iese din mine / si ma cauta pe strazi. Poate doar intre 4 si 5 exista o mica legatura, in rest, nu am tensiune in poezie si nici detasare totala. Nu e rea, dar ar fi prins mai bine cu inca un pic de epicitate, adusa liricului, cam aceasta ar fi fost, dupa gustul meu, doleanta mea. In afara de ce am afirmat, insa, fiecare imagine este completa, bine scrisa, concisa, fara cusur in compozitie. Iar versul "te tin in brate" este aduce candoare si desi e simplu, e totusi, cel mai frumos.
pentru textul : Te țin în brațe deda. am fost un mucalit. recunosc, Ioana si Sapphire! va rog sa ma iertati si sa imi scuzati atitudinea! Dlui Director ii spun ca are o atidune pe care i/o impune functia. povestindu/mi pilda aceasta, al carei talc il stie singur, dansul vegheaza pedagogic asupra rasfatatilor=membrilor acestui site. "CA CEASUL" SUNA TARE NASOOOOOOOOOOOOOOOL! CE ZICETI DE: "CEASULUI DE LA MÂNA TA STÂNGĂ"?????
pentru textul : Ceasului de la mâna ta stângă deStiu ca il traduci excelent pe Ronny Someck si esti preferata casei de editura si asta ma bucura sincer. Este interesant in text jocul de cuvinte si de idei intr-o constructie atat de specifica locurilor si intreg angrenajul declansat. Imi place creionarea peisajului din final: "Seule la montagne où nous nous trouvons attend le vent qui arrachera les dessous des feuilles dont la pluie de mars a revêtu les branches des arbres"
pentru textul : Alphabet alcoolique deStimate Domn, totuși o promisiune rămâne o promisiune.
pentru textul : Naţiune şi populaţie deIar Dvs ați făcut una
plăcut fără "în patul meu te vei lovi de adânc"
pentru textul : trag aer de"tăcerea mea curge după formule vechi"
În versul 2 ar fi mers evitat "prinde_de", cu "prinde capătul". Topica în v4 dă o notă de forțare în recitare. Gerunziile unul sub altul "jucând"-"trimițând" pot fi revăzute. Se repetă "spune povestea" - "poveste de spus", tristețea, în versuri destul de apropiate, fiind poezie de mică dimensiune. Ideea în sine este și a tot fost vehiculată în tot felul de scrieri, aici remarc "cercuri de fum" și ceea ce ochiul abia vede. "hit the road", da, conține și o nuanță de ironie poezia ta.
pentru textul : Păpușari defrumos,..., titlul este foarte sugestiv și are un aer plăcut de sensibilitate mixată cu ziceri înțelepte. mi-au plăcut versurile semnalate de Alina, precum și acestea:
unde să mă vezi
când lipsesc din intersecţia vederii
cu umbra
şi tot ce prinde a scânteia e rana
pe care încerc să o trag deasupră-mi
ca pe o hlamidă
bref, am lecturat cu plăcere, Sebi!
pentru textul : nu exist dar mă tratez deFoarte interesanta imaginea circulara. Pe gustul meu un pic prea incarcat de simboluri pentru un poem scurt: ecou, turn, maslini, cai albi, panza de apa rosie. Insa are o curgere lina circulara si imi place. Finalul nu mi se pare reusit, plus usor incorect "nechez" cred ca e "nechezat", forma "nechez" este persoana intai singular. Eu nechez... Ma rog, Andu
pentru textul : pânză de apă deMy love is strengthened, though more weak in seeming; I love not less, though less the show appear; That love is merchandized, whose rich esteeming, The owner's tongue doth publish every where. Our love was new, and then but in the spring, When I was wont to greet it with my lays; As Philomel in summer's front doth sing, And stops his pipe in growth of riper days: Not that the summer is less pleasant now Than when her mournful hymns did hush the night, But that wild music burthens every bough, And sweets grown common lose their dear delight. Therefore like her, I sometime hold my tongue: Because I would not dull you with my song. O peniță și un dar: sonetul meu preferat.
pentru textul : eu te iubesc, fă decitesc aici un poem fin, a la "man after work". primele patru strofe sînt foarte, penultima suferă de schimbare de ritm. eu aş fi gâdilat-o un pic mai mult, să păstreze cadenţa, ceva de genul, dar nu neapărat:
primind un semn despărţitor de lumi
cum după filmul timpului se-ndoaie
îndrăgostiţii veşnici şi postumi,
în ţara cerşetorilor de ploaie.
dacă ai lucra strofa asta ar fi un poem de peniţă. zic şi eu...
pentru textul : lumina lunii desemidoctismul ma scoate din sarite. Inclusiv cand e vorba de mine. In nici un caz nu e vorba de domnia ta. In apararea semidoctului se poate argumenta ca are o privire proaspata, neviciata de ochelarii de cal ai specialistului. Contra argumentul: prea le stie pe toate si nu intelege nimic. Ca de obicei adevarul este, pe undeva, pe la mijloc (pentru ca tot veni vorba de binarism). Sa auzim de bine.
pentru textul : Binaritate & PoMo deAcest text nu imi pare a fi poezie. Poetic se poate vorbi numai in cazul pasajelor scrise cu italics. Restul... pasaje filosofice lipsite de ideea de sentiment. Poate ca ar fi arata mai bine in proza...alternand cu acele pasaje. Ca poezie... slab, ca si colaj filosofic are idei destul de bune. Ialin
pentru textul : despre altă călătorie destrofa a treia mi se pare cea mai intrigantă.
pentru textul : Copacul (Psalm) demulțumesc
ești sigur că „personajul” vorbește engleză? :)
pentru textul : de ce nu mai scriu poeme lungi decealaltă limbă e mai cunoscută...
poemul mi-a amintit de: “I don’t believe in an interventionist God But I know darling that you do But if I did I would kneel down and ask Him Not to intervene when it came to you Not to touch a hair on your head To leave you as you are And if He felt He had to direct you Then direct you into my arms Into my arms O Lord (from The Boatman’s Call, Into My Arms, NICK CAVE) cel putin primul vers din poemul tau seamana. Dumnezeul damblagit este original, nimic de spus, dar parca putina mila:):) mcm
pentru textul : mai departe decât tristețea deBa da. Dar nu ma refeream la el. Ci la femeia superponderala din hol care face pe balerina (daca o mai fi pe acolo; eu am vazut-o in 1999; clovnul de la intrare ori nu l-am observat, ori, atunci, nu exista). Imi pare rau de necazurile pe care le provoaca monitorul dumitale. Cu cele mai bune ganduri.
pentru textul : Femei flămânde de bărbați: Salem derecitind: imi pare ceva legat de misticism, de viața in manastire, de saracie in cuvinte, de abținere in exprimare și dorința de a transmite multitudinea nimicului creațional. totuși, este prea multa tehnica și prea puțin sentiment! cu sincere aprecieri.
pentru textul : Poemul e zidit în insonor dePoate ca inca n-am spart-o , dar am voie sa incerc, nu ? Lelia Mossora
pentru textul : De-a Dumnezeu… denici nu mai era nevoie de ultimul vers. ai scris suficient despre starea de păianjen, despre singurătate în starea acesta de a ţese ceva spre a uita de substituiri, linişte şi alte dovezi de însingurare...
pentru textul : păianjen de"mirosea a poet" mi se pare putin undeva spre zona glumeata (sau ironica) nu stiu daca asta ai urmarit
pentru textul : Clivaj deda, e fain! multe imagini proaspete, multe conotații, multe comparații tulburătoare și mai ales stilul cu care ne-ai obișnuit, Cristina. pentru că apreciez stilul tău, iar acest text nu îi aduce niciun prejudiciu, las ce pot și eu, semnul de prețuire pentru ceea ce scrii. gând bun!
pentru textul : zăpada din palmă dema surprinzi de fiecare data. :P mi-a placut rau interpretarea ta. punct ochit. este, desigur, o "initiere in obisnuinta". multe ectopice aici. despre masculinizare, zic: "vocea" aleasa, in ultima vreme, ma poate "exprima" mult mai bine. este un inceput, oricum. cale lunga, in rest. multumesc pentru taxare.
pentru textul : Ziua judecății deai dreptate, multumesc, o sa modific
pentru textul : Gloomy Sunday II deFrumos poem, titlul mi-a dat idei și am adăugat și eu unul. Mulțumesc. Marian
pentru textul : pisicile dePagini