Deci.. in primul rând mulțumesc. Ai spus ceva care m-a bucurat că am forță, lucru care eu simt că îmi lipsește, sau oricum simt că îmi trebuie poate mai multă sintetizare. Oricum când fortez, în căutarea .. forței, nu iese nimic bun. Acesta e un poem de stare, în urma .. fulgilor de dimineață, pe care poate i-ai văzut și tu. Iar cu expresiile în engleză, așa mi-au venit. dar cred că o să-mi treacă curând chestia asta:) o seară frumoasă.

am citit și eu. nu tot că m-a apucat rîsu' și plînsu'. pe bune, da' unde e poezia? bobadil a fost gentilom că a zis de inspirație, etc. eu ți-o spun pe șleau: chestia asta nu este și nu conține poezie. e ca un fel de fandoseală ieftină da' cu pretenții. mai știu eu pe unii sau unele care mai scriu așa. dar după două zile nu mai țin nici ei minte ce au scris. pe bune, mai bine scrie două rînduri dar să aibă inefabil decî blah blah-uri care tulbură inimi de mucava. evident însă că fiecare ne credem poheți (că de aia sîntem pe aici) și deci îți va fi greu să înghiți părerea mea. nu îți fă probleme. nu e obligatoriu să o înghiți. putem fi fericiți și dacă scriem prost.

virgil, Oana, Marga - scuze pentru delay! era rush hour si am prins trafic din plin..:p
acest poem mi l-am dedicat mie si egoului meu, dupa o spatamina de stat in pat (din cauza de cadere de pe cal in plin galop!).
deci, m-am facut bine si merit tot ce vreau eu, nu?:p.. in poezie macar daca nu in 'real life'.
Eu ma bucur ca mi-ati adus struguri si frezii!:P

PS - data viitoare imi aduceti si ciocolata Toblerone?? promit sa scriu si despre rechinii din Jaws (damn!)
restul, adica Brad Pitt si alte branduri va multumesc, dar nu-s pe gustul meu..:p

PPS...oricum cel ce are aici pseudonimul de 'J Depp' e mult mai misto

CUUUUUUUUUUUT!

Români suntem cu toții. Despre un NOI este vorba.
Aceia dintre noi care au / am votat Johannis, am reacționat - în cea mai mare parte - la abuzurile comunistoide ale lui Ponta și ale guvernului și partidului său. Nici o taină. Mai fură voturi negative. Încet-încet, Santa Klaus valorifică frumos votul primit. Nu mă reped să-mi savurez exacerbat mândria. E nevoie de un guvern competent, de un parlament simplificat și „curat”, de legi clare și aplicabile, de o justiție care să continue a fi independentă, de o societate civilă neparazitată și consecventă, de munca fiecăruia dintre noi. Toate acestea împreună îmi vor aduce mie mândria autentică de a fi român.

Ce frumos te contrazice acest poem! :)
Am recitit cu drag și spun la fel: nu ești ,,poet”, ești poezie. Nu spun cuvinte mari. Uite cum eul liric te trădează :) Da, Adriana, e un poem în care identitatea e clar oglindită. Ideile curg lin precum lumina. Zbaterea poetului, cântul lui, odihna în cuvânt, sunt surprinse în toată înflorirea lor. Remarc versurile:
,, sunt numai un ciob de oglindă
care-ncearcă să taie cuvântul
mărunt.
un liliac închis în candelabru.
un cântec pe care copilul din mine
îl mai murmură-n somn…” Metafore, definiţii poetice, declinări ale eului poetic.
Finalul are o durere prevestită de ultimele versuri din prima parte. Aici titlul are nu doar un punct de sprijin, ci o întreagă platform. Lumina dinaintea vederii…și de după ea…ferice de cel ce o are.
Ultimele două versuri îmi accentuează starea de meditaţie, de introspecţie:
,, eu sunt doar o chemare
înspre alt început”. Mulţumesc, Adriana, pentru această lecţie de viaţă… si de poezie! Evidenţiez cu bucurie acest poem.

Suculentă această re-memorare a dialogurilor de prin subsolurile textelor de pe H... am citit și eu și la unele nu mi-am putut opri uimirea 'wow, chiar am zis asta'.
Oricum ar fi trebuie să recunosc că în tentativa mea de a explora limitele de suportabilitate ale oamenilor (și practic acest gen de sado-masochism și asupra mea mereu) cred ca am mers cam departe cu tine Gorune.
Tot ce sper este că nu te-ai transformat într-unul dintre aceia care îmi poartă pică, pentru că asta te-ar atribui plebeilor care sunt foarte mulți, ceva de tipul acelui faimos restaurant din Paris care are afișat la intrare următorul text 'vă rugăm să fiți originali, nu furați argintăria!'
În rest ce să zic Gorune, sunt un mojic, recunosc.
Dar sunt încă viu, ceea ce constat cu plăcere și în ceea ce te privește și față de cele subliniate de tine anterior sunt în plus și invidios.
Mai rău se poate oare?

Mulțumesc Adriana, un mulțumesc trimis cu glas triun, de goarnă, trompetă și trâmbiță. Titlul se vroia la început a fi "tablou cu inevitabilul", dar l-am ales ca fapt divers, să nu sune alarma. Mă bucur că ai rezonat cu poemul, dacă ar trebui să spun o observație, aș spune că ceva s-a schimbat în viața ta, nu știu ce, dar știu.

Mulțumesc vouă pentru opinii, voi încerca să mă perfecționez în 'meșteșugul' parodiei, mă atrage mult ideea acestei 'transhumanțe' pornite din liric ajungând în ironic trecând așa, foarte aproape de ludic... de aceea îmi și aleg textele parodiate din spectrul cât mai pur liric.
Virgil, știu că mai am de lucru și că tu ai scris ca un adevărat gentleman ceea ar fi trebuit de fapt să fie textul... pe alocuri am reușit asta, dar pe alte alocuri, încă nu! Anyway many thanks man!
A.a.a. cred că dumitale ți-a plăcut textul cel mai mult de vreme ce ai pus atâta zel în comentariu, chiar dacă, 'plăcut' în cazul matale poate însemna 'displăcut' dar, fără să revin ca să nu plictisesc chiar pe toată lumea la teoria binecunoscută a unității contrariilor care, deși marxistă, nu e rea deloc, iar în cazul dumitale constat că a generat același tip de reacție prolixă care te caracterizează atunci când ți se urcă cerneala la cap. În ceea ce privește ligheanul solicitat, ți-l ofer eu cu plăcere, doar dă-te jos de pe el stimabile a.a.a. Eu promit să-l spăl, să-l limpezesc, îl fac de nou ca să poți s-o iei de la-nceput.
Mădălina, regret nespus că textul îți aduce a 'manelistic', nu cred că există înjurătură care să mă jignească mai rău, ca trăitoare și răbdătoare de rroomânica noastră contemporană. Dar dacă ție asta ți s-a părut... ce să fac? O înghit. Apoi poate, dacă mai rămâne loc după ce se exprimă domnul a.a.a. la adevărata lui valoare, mai rămâne ceva loc și pentru mine în ligheanul lui. Asta, desigur, dacă măcar la lighean vom dovedi că putem să împărțim ceva.
Margas

La o lună de viață literară pe Hermeneia, dincolo de procesul de construcție, de primele întâlniri cu autorii, de primele lecturi și dezbateri - uneori interesante, alteori discordante - eu pot spune deschis că este o experiență creatoare, site-ul are o arhitectură deosebită, o realizare tehnică încă de pe acum facilitatoare, o transparență a ideilor și a cuvântului din off, o tendință spre armonizarea membrilor și acordajul lor înspre buna stare, un design aparte, pe care eu cel puțin al apreciez pentru eleganță. Desigur există încă foarte multe de înfăptuit și foarte multe, deosebit de multe lucruri de construit. Cred însă că pentru acest început, pentru aceastăă lună de viață aici este foarte mult, s-au realizat lucruri cu adevărat frumoase. De noi depinde să continuăm în spiritul calității și al valorilor autentice, de noi depinde să ne menținem la standarde înalte, să ne fie bine spiritual și sufletește atunci când atingem această fereastră și când așternem o scriitură. De noi depinde și să ajutăm la concretizarea lucrurilor dorite, să oferim ideile noastre, să înțelegem efortul de a fi constructor și de a gestiona un spațiu virtual. Respectul pentru om și lucrul bine făcut este cred eu pe primul plan. Eu l-am găsit aici uneori, l-am văzut și rispit alteori, însă în general atmosfera este de bun augur. Eu aici pot scrie altfel. Cred că aceia care m-au citit au simțit diferența și mărturisesc că ceva din armonia emanată din ambianța site-ului mă determină să pot fi mai aproape de mine însămi atunci când scriu pentru a posta pe Hermeneia. E timpul unei dimensiuni poetice înalte și îl felicit pe Virgil, ca și pe David, pentru că încearcă pe cât posibil să ne ofere aceste valori.

sa inteleg din raspunsul tau ca e superflua sectiunea de experiment, sau ca oricine ar putea posta oriunde? interesant punct de vedere, mai ales venind de la tine

de aici pleacă misterul. nu e domeniul meu pentru a evidenția nuanțele de nu știu cum îmbinate cu altele de nu știu ce, așa că o să fac o încălcare de regulament și o să evidențiez experimentul tău pur și simplu pentru că mi-a plăcut dincolo de cunoștințele mele. sancționează-mă! (vor veni specialiștii cândva)

dom'le ai imaginație nu glumă. și ce e și mai interesant e că în ciuda faptului că par fragmente separate, în final nu îți lasă înțelegerea unui întreg ci senzația unui întreg. e vorba de o artă stranie

multumesc tuturor pentru critici, sugestii si aprecieri. va mai astept. o sa mai reflectez

Numai un sucit ca mine putea citi întâi partea a doua, apoi prima, apoi a treia :D. Dar în orice ordine aş fi citit, tot mi-ar fi plăcut. Aştept cu nerăbdare continuările.