Mi-au placut formulari de genul "ploi albe /de parcă în cer au crăpat oalele cu lapte", "a intrat să pună masă și leagăn pentru prunci" insa e mult, poate prea mult, balast... parerea mea este ca esti nehotarata intre a scrie proza si poezie. Nu-i bai, acum in genul numit poezie incap multe atat la nivel formal cat si pe partea de continut insa un construct din acesta diluat tinde sa devina neconvingator.
am rezerve fata de titlu si cu privire la ultimul vers. in rest un text matur, bine concentrat. cred ca optativul din strofa a doua face putin disonanta cu restul. apreciez puterea de a sugera.
Mircea, eu cred ca ai avut parte, in timp, de destule comentarii ample ; iar unele, cred, ar fi putut fi chiar constructive. Daca ma uit pe pgina ta - martor aici! - asa se vede. Dar ele nu te-au determinat sa schimbi ceva. Tu continui sa scrii in acelasi stil si la fel de...scuzati! - atzos. E elegerea ta; dar nu ne acuza, atunci, ca nu-ti impodobin fruntea cu laur inmiresmat. In rest...multa frustrare. multa si divers colorata. N-am avut rabdare sa citesc ce ti-a raspuns virgil, dar eu vin si te-ntreb: tu de cand nu ai mai lasat, cuiva, un comentariu "constructiv"? sa auzim de bine. Poti zambi - ai gasit vinovatii.
E clar că avem concepţii diferite despre imagine. Eu, în poezie, nu înţeleg imaginea ca orice reprezentare vizuală, ci o înţeleg ca o alegorie senzorială. Tu-mi vorbeşti de imagine, eu de imagine lirică. Concret, pentru mine "în noaptea dintre ani am să mănânc o felie de tort" n-o să fie niciodată o imagine. Pe când "atunci din abis/
brațele tale vor lumina un timp", da.
Nu prea văd deosebirea dintre ceea ce numeşti tu "ton confesiv", imagine şi descriere, dar asta-i altă discuţie. Poate altă dată.
Nu s-a vrut o intervenţie exhaustivă, deci mă opresc aici.
versuri care fac toamna să pară mai umană: ne-o apropie, ne fac să iubim această zi așa cum este ea, monotonă, trisăt, rece, dar atât de umană! un poem antiminulescian, de o delicatețe care răzbate surprinzător prin urzeala imaginilor dure; fâșâitul din versul al 3- lea, rezultă o disonanță la citire, poate fi o onomatopee menită să tulbure firul aproape melodic, ca o litanie...
Bianca, este foarte reusit colajul tau. Prima data am citit si am zis doar: imi place, am inchis pagina dupa care am revenit. interesant cum ai facut trecerea de la versuri la proza, legandu-le prin ultima strofa. chiar daca de obicei descrierile ma deranjeaza, de data asta ele m-au marcat si au ramas imprimate in imaginatia mea. totusi, nu prea am inteles, am sa mai revin cu o lectura. sunt ei, el si ea si alaturi umbrele sau umbrele respective sunt acel cuplu si ei se privesc prin ele ca in oglinda, asa cum si textul in sine este realizat pe doua planuri. am ajuns la aceasta idee tocmai fiindca la inceput scriai:"umbrele lor schimonosite..." si m-a dat un pic peste cap cand ai afirmat:"îndreptând aparatul spre ele, umbrele încep să pălească." astfel incat, atunci cand am ajuns la strofa a treia, gandeam: ea si el sunt ei cei adevarati sau umbrele lor? dar tot tu vii si ma luminezi iar, scriind:"el/ indepartand lumina/ la granita dintre lumi" ceea ce m-a convins ca descrii doua planuri diferite, doua lumi, iar el este cel care "indeparteaza lumini" cu ajutorul aparatului de fotografiat. dar umbrele apar doar in prezenta luminii...disparand lumina si umbrele cei doi reusesc sa se priveasca ochi in ochi, dar sa si dispara, asfel incat ma duce cu gandul la unele legende sau povestiri in care privirea ucide. citeam undeva ca privirea reflecta adancimile submarine si cele ale cerului, ceea ce ma determina sa fac o legatura intre faptul ca insisti asupra motivului apei si cel al privirii, strans legate intre ele. mi-a dat bataie de cap si faptul ca personajul este in prima strofa "barca aceasta intoarsa", dupa care cei doi stau cu "barca intoarsa" intre ei. un raspuns la intrebarea mea ar fi ca ea incearca sa-si depaseasca conditia sa existentiala, sa navigheze spre altceva:"pe o insula/fara amprente".cand reuseste sa realizeze acest lucru, nu face decat sa priveasca la ceea ce a fost. fiindca barca este intoarsa,ceea ce inseamna ca a luat sfarsit calatoria, are loc si disparitia finala prin ochi, prin apa. Bianca, scuze ca m-am jucat cu textul tau, dar am incercat sa-mi pun intrebari si sa gasesc raspunsuri, ori din punctul meu de vedere un text bun exact asta inseamna.
Cred ca dozajul in care ai adaugat piper textului tau a fost unul gresit. Nu e nici condimentat dar nici fara gust. Ambele variante conduc spre o varianta caldicica. Depasirea contrariilor si perceperea realului ca intreg. Poate daca ar fi fost spus altfel. Frumoasa fotografie.
In primul rind nu am anuntat pentru ca nu am dorit sa promovez gratuit si inutil un alt site. In al doilea rind, daca nu mi s-ar fi atras atentia asupra polemicii respective, probabil ca ar fi continuat si azi, fara ca eu sa am habar. Nu in ultimul rind, consider ca s-a dat prea mare importanta unui text ca oricare alt text din spatiul virtual, ca discutia a fost dusa voit intr-o directie care nu-mi apartine.
Crsitina Monica Moldoveanu, pe site-ul respectiv, anunta "cu durere in suflet", aparitia acestui text, aratindu-se surprinsa ca sunt persoane care l-au apreciat, deci punind sub semnul intrebarii posibilitatea ca in mediul virtual sa mai existe si alte opinii in afara de punctul ei de vedere.
Autoarea, din nou, face confuzii grave. Ea crede ca este exonerata de faptul ca a mentionat autorul si sursa, intrucit este o practica uzuala in virtual. Ceea ce nu stie Cristina Monica Moldoveanu este ca sunt mari diferente intre a cita un autor si a reda textul integral. Punctul personal de vedere si l-a exprimat in subsolul acestui text, are acest drept si a uzat de el, indiferent daca cineva este sau nu de acord cu el. Insa, in momentul in care supui acest punct de vedere personal dezbaterii publice, privind persoana vizata de orice drept la o minima aparare legitima(nu ca as avea nevoie), trebuie sa-ti asumi consecintele acestui gest unilateral public, pentru ca deja a depasit sfera personalului.
Si nu ma pot abtine sa nu remarc un argument cel putin halucinant. Este a doua oara cind Cristina Monica Moldoveanu pomeneste de citarea autorilor in viata.
Pe siteul unde s-a iscat polemica, autoarea justifica: "Daca autorul nu ar fi fost in viata atunci ar fi acceptat, poate, ravasul meu". Sa inteleg faptul ca daca eram oale si ulcele i-as fi dat binecuvintarea din ceruri sa ma fac buda publica? Sau ca opinia ei e un fel de rugaciune subliminala pentru salvarea sufletului meu chinuit?
De parca n-ar fi fost de ajuns, vad ca si aici foloseste aceeasi justificare dar sub o alta formula: "nu stiam ca numai autorii care nu mai sunt in viata sunt polemizati de catre cei vii fara replica autorului". In micimea mea spirituala, eu ce sa mai inteleg? Sa omorim mortii prin spinzurare pentru ca ei nu pot musca? Cum ramine cu zicala "despre morti numai de bine"? Nu-mi ramine altceva decit sa ma intreb oare ce s-ar fi intimplat daca eram chirias pe vecie pe Aleea Artistilor din Bellu si-o aveam vecina pe Iulia Hasdeu? Oare stimata doamna Moldoveanu ar mai fi fost asa de inversunata?
Pe aceasta cale vreau sa anunt pe toti cei care asteapta sa mor ca sa ma citeze fara sa le raspund, ca sunt inca in plina viata, chiar daca nu sunt un clasic.
ideea, chiar daca nu e noua ("la steaua care-a rasarit, e-o cale-asa de lunga", etc) dar e buna. realizarea insa e subtire de tot, ca nu spun mediocra. si e pacat pentru ca sint convins ca puteai mai mult.
comentariul lui adrian mi se pare doar un pic exagerat in exprimare nicholas, insa, ca idei, nu pot sa nu fiu de acord cu ceea ce spune el acolo.
in plus ai scris cam neingrijit, desii cu doi de i genoflexiuni despartirea fortata a lui ioan pauza de rand botezatorul chestie invechita ca impact
finalmente o poezie pe care cred ca ai dorit-o militanta intru ale scrisului-cititului, ceva gen campania din zilele astea de la rock-fm, cum ca lectura este o forma a fericirii... dar nu ti-a iesit nici tie cam la fel cum nici lor nu le iese
parerea mea
de data asta trebuie sa apreciez un text destul de bun. cu exceptia versului al treilea unde eu as fi evitat forma de articol hotarit si as fi scris "cuiburi-fortarete" in rest textul are rezonanta. Ma voi abtine (deocamdata) sa spun ceva despre ce au spus alti comentatori pentru a nu devia in off-topic dar cred ca nimeni nu ar trebui sa cada aici in cursa de a crede ca e la catedra. pentru ca nu e.
când am intrat eu pe site, măi bobadile, am intrat cu un chibrit aprins in mână. aveam un mandat, dat nu de poezie, sau de vreun moft de-al meu de a demonstra cine sunt și ce pot. simplu, știam că sunt o mică flacără de lumină. și oamenii n-aprind lumina ca s-o pună sub obroc, ci o pun in sfeșnic, și luminează tuturor celor din casă. pe situl ăsta nu era lumină! ceea ce scrieți voi, în textele voastre, pentru că pot spune cu mâna pe inimă că ceea ce scrieți voi NU e poezie ( much less literatură). ceea ce scrieți voi e un fel de aruncare de vopsea pe pereți, un fel de crucifix cufundat într-un borcan cu urina pe care-o numiți "artă". ceea ce mă miră pe mine nu e faptul că sunteți orbi, ăștia sunteți și asta e, ceea ce ma miră e faptul că profetul, care a înființat saitul, care știe foarte bine ce trebuie să scrie, să spună și să promoveze ( dacă tot îl vezi o valoare absolută), el însuși a devenit un Iuda, un apostat, un nefilim. trenul vostru, poleit cu tot felul de pretenții literare, fie că se numește hermeneia, agonia, roliternet, dekoliterar, etc. se îndreaptă ireparabil spre prăpastia fără fund a gunoaielor care ard, ard, ard, pentru că au fost deja condamnate eternului foc. asta mă doare pe mine, i asta e motivația mea, când într-un mod mai ocolit, uneori mai direct, vă mai scriu pe ici pe colo. fiți pe pace, eu nu sunt bolnav de invidie pe capacitățile voastre de a înnoda două vorbe trei profanități într-un așa numit "text literar", sau dibacia voastră în a contorsiona însemnătatea metaforei, pe mine nu ma impresionează târâșul vostru către elitism și nici nu ma interesează să călătoresc în trenul vostru narcisist. ceea ce doresc eu, Dumnezeu mi-e martor, e să vă spăl ochii de urdura lumească, luciferică, în ultimă instanță, care o duceți cu voi fără să vă dați seama ( trăgând și o biată Românie după voi ). dacă nu m-am făcut înțeles, bobadile, care mi-ești simpatic, și tu profetule mincinos, și tu, franciscane plin de ifose filosofice, și mai câțiva dintre voi cu evereste pretenții literare, vai mie!
*dar dacă te uiți cu băgare de seamă la text îți vei da seama că eu am vrut să spun ceva puțin diferit.*(P) De ceva timp intalnesc preocuparea multor oameni de a schimba lumea. Eu am inteles ca personajul dv ofera o utopie, fiindca iubirea, daca nu este in ghilimele, adica o prefacuta iubire, nu poate exista razboi. Adineaori am citit un text in care un autor drag mie ducea mai departe meditatia lui Nietzsche: "Lumea ar putea fi schimbata de un Caesar cu sufletul lui Hristos". Ceea ce propune si autorul citat de mine anterior. Daca povestea dv. propune obtinerea fericirii unora prin schingiuirea sau omorarea altora cu si mai multa arta, nu poate fi decat revoltator. "O vietate nu trebuie ranita nici macar cu gandul" (D.I.R,)
sa fie doar o antimetabola a Pestelui cu Periscop din insula de hirtie anagama sau o simpla chemare ce rezida inca in mesajul sticlei duoa zeci de ani? cineva porneste "mașina de mâzgălit verbe pe nisip" de-a lungul dunei sau sint numai dirijabile ce bintuie aiurea prin jocurile simturilor noastre? (singura expresie" oratanii amfibii" diminueaza forta imaginii "Orătănii amfibii fac semne despre corăbii luminoase /dirijabile malbastre, duhori nisipoase/scrijeli pe marginea dunei.") ...nu demonta totusi periscopul. imprumuta-l din cind in cind... si pastreaza o culoare galbena pestelui (si submarinului aferent pe care il presimt deja). Parfois J'aimerais mourir/Pour ne plus rien avoir/Parfois J'aimerais mourir/Pour plus jamais te voir...
Michelangelo Merisi da Caravaggio (1571-1610) (ultimele zile) ...se pierde in Porto Ercole, unde face escala in drum spre Roma acolo este inchis din greseala doua zile se imbolnaveste se rataceste pe plaja cautindu-si corabia soarta iertarea moare in conditii neelucidate, citeva zile mai tirziu. ...si totusi, ultima lui lucrare e "Martiriul sf. Ursula", pe marginea careia am putea vorbi, inr-o zi... remarcabil in opera lui Caravaggio este tratarea clarobscurului. cat despre erotismul personajelor sale, e mult de discutat, poate in fata uneia din variantele "Amor divin" sau "Amor profan", iata inca un subiect fascinant, noteaza-l. Arrivederci!
d-le nicodem, fii ,d-le, serios, ca te râde lumea ! te bagi în dispute de idei, ok, rezista...rezista...nu e frumos ,atunci când ti-ai epuizat argumentele, sa apelezi la "te spun lu' taticu'. mai ales ca "taticu'" are lucruri mai serioase de rezolvat. pe-acolo pe unde a aprins tot felul de focuri si acum nu le mai poate stinge.
doamne ajuta!
din învățăturile lui Georg Wilhelm Friedrich Hegel către animalul spiritual iată mi-am zis oul primordial își țese coaja iată mi-am zis stau ascuns între coperțile istoriei de frica sunetelor galopând prin urechi înaintea lui buonaparte nu mai e loc să te dai la o parte nu mai e loc să o iei înapoi peste oraș, iapa împăratului, cabrată, mușcă din ou secundele țipă iată mi-am zis absolutul călare
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
textul de fata are vreun referent "cunoscut" ? astept scena balconului.... :)
pentru textul : din dialogurile misogine ale lui Fane și Costi - partea întîi deMi-au placut formulari de genul "ploi albe /de parcă în cer au crăpat oalele cu lapte", "a intrat să pună masă și leagăn pentru prunci" insa e mult, poate prea mult, balast... parerea mea este ca esti nehotarata intre a scrie proza si poezie. Nu-i bai, acum in genul numit poezie incap multe atat la nivel formal cat si pe partea de continut insa un construct din acesta diluat tinde sa devina neconvingator.
pentru textul : interviu deda, o trecere ca o boare de nostalgie, cu accente stanesciene, nimic nou sub soare, dar atat de frumos curgatoare si relaxanta...buna, intr-adevar
pentru textul : zmee și cretă deFă abstracţie, rogu-te, de ultima întrebare. Mă gândeam la altceva...
pentru textul : Sonet 205 (CCLXXXI) deam rezerve fata de titlu si cu privire la ultimul vers. in rest un text matur, bine concentrat. cred ca optativul din strofa a doua face putin disonanta cu restul. apreciez puterea de a sugera.
pentru textul : trecere în revistă deMircea, eu cred ca ai avut parte, in timp, de destule comentarii ample ; iar unele, cred, ar fi putut fi chiar constructive. Daca ma uit pe pgina ta - martor aici! - asa se vede. Dar ele nu te-au determinat sa schimbi ceva. Tu continui sa scrii in acelasi stil si la fel de...scuzati! - atzos. E elegerea ta; dar nu ne acuza, atunci, ca nu-ti impodobin fruntea cu laur inmiresmat. In rest...multa frustrare. multa si divers colorata. N-am avut rabdare sa citesc ce ti-a raspuns virgil, dar eu vin si te-ntreb: tu de cand nu ai mai lasat, cuiva, un comentariu "constructiv"? sa auzim de bine. Poti zambi - ai gasit vinovatii.
pentru textul : Despre „salonul” nostru literar deM-am distrat colosal! De comentariu, nu de text.
Eu te iert, nemule! Ca n-am nimic de pierdut. Treaca de la mine...
pentru textul : me and mr. tom waits deE clar că avem concepţii diferite despre imagine. Eu, în poezie, nu înţeleg imaginea ca orice reprezentare vizuală, ci o înţeleg ca o alegorie senzorială. Tu-mi vorbeşti de imagine, eu de imagine lirică. Concret, pentru mine "în noaptea dintre ani am să mănânc o felie de tort" n-o să fie niciodată o imagine. Pe când "atunci din abis/
brațele tale vor lumina un timp", da.
Nu prea văd deosebirea dintre ceea ce numeşti tu "ton confesiv", imagine şi descriere, dar asta-i altă discuţie. Poate altă dată.
Nu s-a vrut o intervenţie exhaustivă, deci mă opresc aici.
pentru textul : animalul de pradă al resemnării deversuri care fac toamna să pară mai umană: ne-o apropie, ne fac să iubim această zi așa cum este ea, monotonă, trisăt, rece, dar atât de umană! un poem antiminulescian, de o delicatețe care răzbate surprinzător prin urzeala imaginilor dure; fâșâitul din versul al 3- lea, rezultă o disonanță la citire, poate fi o onomatopee menită să tulbure firul aproape melodic, ca o litanie...
pentru textul : amintire din pavilionul 10 deBianca, este foarte reusit colajul tau. Prima data am citit si am zis doar: imi place, am inchis pagina dupa care am revenit. interesant cum ai facut trecerea de la versuri la proza, legandu-le prin ultima strofa. chiar daca de obicei descrierile ma deranjeaza, de data asta ele m-au marcat si au ramas imprimate in imaginatia mea. totusi, nu prea am inteles, am sa mai revin cu o lectura. sunt ei, el si ea si alaturi umbrele sau umbrele respective sunt acel cuplu si ei se privesc prin ele ca in oglinda, asa cum si textul in sine este realizat pe doua planuri. am ajuns la aceasta idee tocmai fiindca la inceput scriai:"umbrele lor schimonosite..." si m-a dat un pic peste cap cand ai afirmat:"îndreptând aparatul spre ele, umbrele încep să pălească." astfel incat, atunci cand am ajuns la strofa a treia, gandeam: ea si el sunt ei cei adevarati sau umbrele lor? dar tot tu vii si ma luminezi iar, scriind:"el/ indepartand lumina/ la granita dintre lumi" ceea ce m-a convins ca descrii doua planuri diferite, doua lumi, iar el este cel care "indeparteaza lumini" cu ajutorul aparatului de fotografiat. dar umbrele apar doar in prezenta luminii...disparand lumina si umbrele cei doi reusesc sa se priveasca ochi in ochi, dar sa si dispara, asfel incat ma duce cu gandul la unele legende sau povestiri in care privirea ucide. citeam undeva ca privirea reflecta adancimile submarine si cele ale cerului, ceea ce ma determina sa fac o legatura intre faptul ca insisti asupra motivului apei si cel al privirii, strans legate intre ele. mi-a dat bataie de cap si faptul ca personajul este in prima strofa "barca aceasta intoarsa", dupa care cei doi stau cu "barca intoarsa" intre ei. un raspuns la intrebarea mea ar fi ca ea incearca sa-si depaseasca conditia sa existentiala, sa navigheze spre altceva:"pe o insula/fara amprente".cand reuseste sa realizeze acest lucru, nu face decat sa priveasca la ceea ce a fost. fiindca barca este intoarsa,ceea ce inseamna ca a luat sfarsit calatoria, are loc si disparitia finala prin ochi, prin apa. Bianca, scuze ca m-am jucat cu textul tau, dar am incercat sa-mi pun intrebari si sa gasesc raspunsuri, ori din punctul meu de vedere un text bun exact asta inseamna.
pentru textul : Fotografiind umbre de"seara aia"... "aerul ala"...piesa nice"..."enspe ori"...
ce limba bogata avem, nu-i asa? oh, man, kill my! :)
Paul, da-mi si mie de veste cand termini seria asta de poeme, sa reincep sa te citesc.
pentru textul : Martell XO deCred ca dozajul in care ai adaugat piper textului tau a fost unul gresit. Nu e nici condimentat dar nici fara gust. Ambele variante conduc spre o varianta caldicica. Depasirea contrariilor si perceperea realului ca intreg. Poate daca ar fi fost spus altfel. Frumoasa fotografie.
pentru textul : Sinonimul pozitivului deCred că e după realitate scrisă. Aş înlocui în final "noaptea am visat că" cu ceva de genul: "când am ieşit din casă".
pentru textul : Dogaru de la cinci deDar de ce nu ai putut da premiul, Andule? Ai avut doua maini stangi si la premiere, se pare!
pentru textul : feng shui în lucernă deraluca - multam de trecere... si penita imaginara :)
pentru textul : Domnul Martin, poezia și femeia deIoana îţi mulţumesc. ştii, m-am trezit cu o bucătărie plină de saci cu făină şi m-am gîndit să mai risipesc un pic.
Virgil,
pentru textul : tablou din cartierul de nord II deîţi mulţumesc şi ţie pentru aprecieri şi mai ales pentru observaţii.
In primul rind nu am anuntat pentru ca nu am dorit sa promovez gratuit si inutil un alt site. In al doilea rind, daca nu mi s-ar fi atras atentia asupra polemicii respective, probabil ca ar fi continuat si azi, fara ca eu sa am habar. Nu in ultimul rind, consider ca s-a dat prea mare importanta unui text ca oricare alt text din spatiul virtual, ca discutia a fost dusa voit intr-o directie care nu-mi apartine.
pentru textul : viaţa de dincolo de fortral 2 deCrsitina Monica Moldoveanu, pe site-ul respectiv, anunta "cu durere in suflet", aparitia acestui text, aratindu-se surprinsa ca sunt persoane care l-au apreciat, deci punind sub semnul intrebarii posibilitatea ca in mediul virtual sa mai existe si alte opinii in afara de punctul ei de vedere.
Autoarea, din nou, face confuzii grave. Ea crede ca este exonerata de faptul ca a mentionat autorul si sursa, intrucit este o practica uzuala in virtual. Ceea ce nu stie Cristina Monica Moldoveanu este ca sunt mari diferente intre a cita un autor si a reda textul integral. Punctul personal de vedere si l-a exprimat in subsolul acestui text, are acest drept si a uzat de el, indiferent daca cineva este sau nu de acord cu el. Insa, in momentul in care supui acest punct de vedere personal dezbaterii publice, privind persoana vizata de orice drept la o minima aparare legitima(nu ca as avea nevoie), trebuie sa-ti asumi consecintele acestui gest unilateral public, pentru ca deja a depasit sfera personalului.
Si nu ma pot abtine sa nu remarc un argument cel putin halucinant. Este a doua oara cind Cristina Monica Moldoveanu pomeneste de citarea autorilor in viata.
Pe siteul unde s-a iscat polemica, autoarea justifica: "Daca autorul nu ar fi fost in viata atunci ar fi acceptat, poate, ravasul meu". Sa inteleg faptul ca daca eram oale si ulcele i-as fi dat binecuvintarea din ceruri sa ma fac buda publica? Sau ca opinia ei e un fel de rugaciune subliminala pentru salvarea sufletului meu chinuit?
De parca n-ar fi fost de ajuns, vad ca si aici foloseste aceeasi justificare dar sub o alta formula: "nu stiam ca numai autorii care nu mai sunt in viata sunt polemizati de catre cei vii fara replica autorului". In micimea mea spirituala, eu ce sa mai inteleg? Sa omorim mortii prin spinzurare pentru ca ei nu pot musca? Cum ramine cu zicala "despre morti numai de bine"? Nu-mi ramine altceva decit sa ma intreb oare ce s-ar fi intimplat daca eram chirias pe vecie pe Aleea Artistilor din Bellu si-o aveam vecina pe Iulia Hasdeu? Oare stimata doamna Moldoveanu ar mai fi fost asa de inversunata?
Pe aceasta cale vreau sa anunt pe toti cei care asteapta sa mor ca sa ma citeze fara sa le raspund, ca sunt inca in plina viata, chiar daca nu sunt un clasic.
ideea, chiar daca nu e noua ("la steaua care-a rasarit, e-o cale-asa de lunga", etc) dar e buna. realizarea insa e subtire de tot, ca nu spun mediocra. si e pacat pentru ca sint convins ca puteai mai mult.
pentru textul : mount palomar decomentariul lui adrian mi se pare doar un pic exagerat in exprimare nicholas, insa, ca idei, nu pot sa nu fiu de acord cu ceea ce spune el acolo.
pentru textul : din analele scrisului dein plus ai scris cam neingrijit, desii cu doi de i genoflexiuni despartirea fortata a lui ioan pauza de rand botezatorul chestie invechita ca impact
finalmente o poezie pe care cred ca ai dorit-o militanta intru ale scrisului-cititului, ceva gen campania din zilele astea de la rock-fm, cum ca lectura este o forma a fericirii... dar nu ti-a iesit nici tie cam la fel cum nici lor nu le iese
parerea mea
nu ma supar, draga mea, inca ofer pareri pe gratis. sper sa nu fie si gratuite
pentru textul : O depărtare dede data asta trebuie sa apreciez un text destul de bun. cu exceptia versului al treilea unde eu as fi evitat forma de articol hotarit si as fi scris "cuiburi-fortarete" in rest textul are rezonanta. Ma voi abtine (deocamdata) sa spun ceva despre ce au spus alti comentatori pentru a nu devia in off-topic dar cred ca nimeni nu ar trebui sa cada aici in cursa de a crede ca e la catedra. pentru ca nu e.
pentru textul : Pierdute umbre decând am intrat eu pe site, măi bobadile, am intrat cu un chibrit aprins in mână. aveam un mandat, dat nu de poezie, sau de vreun moft de-al meu de a demonstra cine sunt și ce pot. simplu, știam că sunt o mică flacără de lumină. și oamenii n-aprind lumina ca s-o pună sub obroc, ci o pun in sfeșnic, și luminează tuturor celor din casă. pe situl ăsta nu era lumină! ceea ce scrieți voi, în textele voastre, pentru că pot spune cu mâna pe inimă că ceea ce scrieți voi NU e poezie ( much less literatură). ceea ce scrieți voi e un fel de aruncare de vopsea pe pereți, un fel de crucifix cufundat într-un borcan cu urina pe care-o numiți "artă". ceea ce mă miră pe mine nu e faptul că sunteți orbi, ăștia sunteți și asta e, ceea ce ma miră e faptul că profetul, care a înființat saitul, care știe foarte bine ce trebuie să scrie, să spună și să promoveze ( dacă tot îl vezi o valoare absolută), el însuși a devenit un Iuda, un apostat, un nefilim. trenul vostru, poleit cu tot felul de pretenții literare, fie că se numește hermeneia, agonia, roliternet, dekoliterar, etc. se îndreaptă ireparabil spre prăpastia fără fund a gunoaielor care ard, ard, ard, pentru că au fost deja condamnate eternului foc. asta mă doare pe mine, i asta e motivația mea, când într-un mod mai ocolit, uneori mai direct, vă mai scriu pe ici pe colo. fiți pe pace, eu nu sunt bolnav de invidie pe capacitățile voastre de a înnoda două vorbe trei profanități într-un așa numit "text literar", sau dibacia voastră în a contorsiona însemnătatea metaforei, pe mine nu ma impresionează târâșul vostru către elitism și nici nu ma interesează să călătoresc în trenul vostru narcisist. ceea ce doresc eu, Dumnezeu mi-e martor, e să vă spăl ochii de urdura lumească, luciferică, în ultimă instanță, care o duceți cu voi fără să vă dați seama ( trăgând și o biată Românie după voi ). dacă nu m-am făcut înțeles, bobadile, care mi-ești simpatic, și tu profetule mincinos, și tu, franciscane plin de ifose filosofice, și mai câțiva dintre voi cu evereste pretenții literare, vai mie!
pentru textul : daily trivia - morning vulnerabilities de*dar dacă te uiți cu băgare de seamă la text îți vei da seama că eu am vrut să spun ceva puțin diferit.*(P) De ceva timp intalnesc preocuparea multor oameni de a schimba lumea. Eu am inteles ca personajul dv ofera o utopie, fiindca iubirea, daca nu este in ghilimele, adica o prefacuta iubire, nu poate exista razboi. Adineaori am citit un text in care un autor drag mie ducea mai departe meditatia lui Nietzsche: "Lumea ar putea fi schimbata de un Caesar cu sufletul lui Hristos". Ceea ce propune si autorul citat de mine anterior. Daca povestea dv. propune obtinerea fericirii unora prin schingiuirea sau omorarea altora cu si mai multa arta, nu poate fi decat revoltator. "O vietate nu trebuie ranita nici macar cu gandul" (D.I.R,)
pentru textul : povestea uitată a regilor stepei desa fie doar o antimetabola a Pestelui cu Periscop din insula de hirtie anagama sau o simpla chemare ce rezida inca in mesajul sticlei duoa zeci de ani? cineva porneste "mașina de mâzgălit verbe pe nisip" de-a lungul dunei sau sint numai dirijabile ce bintuie aiurea prin jocurile simturilor noastre? (singura expresie" oratanii amfibii" diminueaza forta imaginii "Orătănii amfibii fac semne despre corăbii luminoase /dirijabile malbastre, duhori nisipoase/scrijeli pe marginea dunei.") ...nu demonta totusi periscopul. imprumuta-l din cind in cind... si pastreaza o culoare galbena pestelui (si submarinului aferent pe care il presimt deja). Parfois J'aimerais mourir/Pour ne plus rien avoir/Parfois J'aimerais mourir/Pour plus jamais te voir...
pentru textul : Peștele cu Periscop de"intenționat" - of, dacă scriu cu inima la gât:) așa-mi trebuie!
pentru textul : poate deMichelangelo Merisi da Caravaggio (1571-1610) (ultimele zile) ...se pierde in Porto Ercole, unde face escala in drum spre Roma acolo este inchis din greseala doua zile se imbolnaveste se rataceste pe plaja cautindu-si corabia soarta iertarea moare in conditii neelucidate, citeva zile mai tirziu. ...si totusi, ultima lui lucrare e "Martiriul sf. Ursula", pe marginea careia am putea vorbi, inr-o zi... remarcabil in opera lui Caravaggio este tratarea clarobscurului. cat despre erotismul personajelor sale, e mult de discutat, poate in fata uneia din variantele "Amor divin" sau "Amor profan", iata inca un subiect fascinant, noteaza-l. Arrivederci!
pentru textul : Caravaggio - ultimii 4 ani ded-le nicodem, fii ,d-le, serios, ca te râde lumea ! te bagi în dispute de idei, ok, rezista...rezista...nu e frumos ,atunci când ti-ai epuizat argumentele, sa apelezi la "te spun lu' taticu'. mai ales ca "taticu'" are lucruri mai serioase de rezolvat. pe-acolo pe unde a aprins tot felul de focuri si acum nu le mai poate stinge.
pentru textul : psalm dedoamne ajuta!
din învățăturile lui Georg Wilhelm Friedrich Hegel către animalul spiritual iată mi-am zis oul primordial își țese coaja iată mi-am zis stau ascuns între coperțile istoriei de frica sunetelor galopând prin urechi înaintea lui buonaparte nu mai e loc să te dai la o parte nu mai e loc să o iei înapoi peste oraș, iapa împăratului, cabrată, mușcă din ou secundele țipă iată mi-am zis absolutul călare
pentru textul : tăceri deTare fain, Vlad, tare fain. De ce nu un titlu în română?
pentru textul : remember demerci pentru ironie. nici latină nu știu mai mult decît citate (spre deosebire de alții) iar acesta nu este unul dintre ele
pentru textul : alter ego dePagini