Asa e, n-am avut intentia sa ma apropii de atmosfera din film, insa recunosc ca a avut un impact asupra mea, drept urmare si titlul de aici. Asta este primul text pe care il scriu in acest registru, posibil ca de asta a avut un zbor asa de jos:)
Un poem frumos, plin de metafore aşa cum îi şade bine unui poet, Adriana ştie să lucreze în fir de mătase poezia.
Mi-a plăcut până la ultimul vers.
Felicitări!
Silvia
aceasta creatie nu mi se pare decit o incercare literara de sertar. cred ca trebuie sa revii asupra ei, cu spirit autocritic. recit-o, cauta-i ritm, cadenta; eu nu prea le-am gasit. nu e suficient sa rimeze si nici sa o inunzi cu expresii sofisticate. nu inseamna sa renunti, ci sa fii sincera cu tine insati.
da, formula folosită aici este cea romantică. ~ și ca să îi fac viața dificilă lui eugen am să întorc argumentul și am să îl întreb să ne spună de ce consideră el că nu este romantic. am însă rezerve față de folosirea neglijentă a cuvîntului „scoci”, care nici nu există în limba română. ar fi fost de preferat „scotch” sau poate, mai clar, bandă adezivă. de ce oare se evită cuvintele „normale”?
finalul însă are capacitatea de a atrage atenția.
vad un soare care sta intepenit acolo, sus, si zi si noapte, un soare care arde buzele, obrajii, care incinge creierii, care face sîngele sa zvîcneasca puternic in vene; o zi, aceeasi zi, la nesfîrsit; toropeala, colb... e greu sa pleci; e greu sa rezisti acolo, departe...
maria, ma bucur ca nu te ai suparat pe mine. insa, intentia mea a fost aceea de a ti sugera sa lucrezi textul. daca eu am reusit asta (si fara sa ma laud, mi a luat numai cateva minute) cu siguranta tu, care esti in tema cum se spune, vei reusi ceva bun si frumos. astept.
...că veni vorba și faptul ar trebui să mă oftic puțin, pentru că nu consider pagina mea de pe aici un îndreptar de comentarii. dar știind corectitudinea ta, Bianca, am să neglijez prima parte a incursiunii tale în comentariul Violetei și am să remarc, bucuros, că la fel cum Paul Sân-Petru sesiza nonșalant cu ceva ,multă, vreme în urmă... îmi place să termin unele poeme în virgulă. Pentru a se prelungi trena emoțională înspre cititor, spunea cunoscutul scriitor gălățean, fapt remarcat și de Violeta, mai apoi, în unele poeme recente... fapt care iată ți se pare, cu ironia finuță de rigoare, interesant și ție. Cât despre "înclinația" mea către teatru chiar contează dacă mi-ai mai spus? Adicătelea dacă te repeți?Smile. Înțeleg perfect demersul tău și e fair că ai scris și despre text.Mulțam de "ocheadă", Bianca! cu gânduri bune, același actor trist, paul
savuros. excelent simț de observație. remarcabilă și perspectiva platonică din care este privit fenomenul. uneori sînt tentat să cred că, în ciuda primitivismului cultural, este posibil ca toți acești cenzori din perioada comunistă (și nu numai) să fi perceput chiar mai corect valoarea și puterea literaturii decît editorii epocilor economiei de piață.
Nu inteleg simbolul de copyright din titlu, ma rog.. Vladi nu zice rau cand spune "de a trata asa subiect" - de fapt el se refera, zic eu, la insusi elementul critic, cel care face ziua sa fie alba iar noaptea neagra, la fel cum poezia ar trebui sa fie perceptie iar "tratarea unui subiect" - analiza. Poemul acesta are tot atat de putina poezie in el pe cat are un director de la coca-cola, iar problema nu e nici pe departe localizata aici, in acest text, vreau sa nu fiu inteles gresit. Problema este destul de generalizata, adica suficient de generalizata incat sa ma faca pe mine, bobadil, sa imi pierd deseori avantul de a mai deschide texte postate pe site-uri de literatura, cu cateva exceptii care, desigur, cum altfel, doar confirma regula. Revenind la text, acesta se prezinta in fata cititorului cu un bagaj de simboluri imprumutate si lipsite de emotia creatoare a autorului (autoarei). Si zicand asta nu ma refer neaparat la o necesitate acuta a mea sau a altcuiva de aiurea de a descoperi ceva "nou" in poezie, ci mai degraba de a impregna "vechiul" cu o emotie "noua" care aici, din pacate, lipseste ca un fel de destin. Iar exemplele din text sunt destule, ma voi opri insa doar la doua. 1/ "un fel de umbre" - acesta este un calc poetic, o exprimare de efect folosita de mai toti suprarealistii plus tagma adulatorilor lor, insa ea ramane fara reazam emotional fiind precedata de "un zid de aripi"... metafora, evident "gandita" distruge tremolo-ul acelui "un fel de". 2/ "tac tac si eu" - este o banala eroare (sau nu?) de scriere poetica. "tac tac"? aceasta juxtapunere duce cu gandul la ritm, iar eu sunt sigur ca bianca nu asta a vrut sa transmita. tac tac tac tac ... O sa ma opresc aici cu concluzia ca am citit un text care are minte in el destula cat sa-l imbatraneasca, sa-l usuce, sa-i scoata fildesii si apoi sa-l indrepte catre cimitirul elefantilor. Sper sa nu te vei supera iar pe mine draga Bianca :-) Andu
Știm că este o baladă, pentru că ne avertizezi din subtitlu. Dar tot nu m-am putut opri să mă întreb, citind "e chiar adevărat? Se mai scrie astăzi astfel? Ce reproșez poeziei tale? Că are un suflu prăfuit, că vorbește într-un mod nenatural, nefiresc. Eu una cred că, indiferent dacă astăzi cineva dorește să scrie poezie cu rimă, tot va trebui să adapteze limbajul, mijloacele poetice și atmosfera la cotidian. Și nu mă refer câtuși de puțin la vulgarități, dar nu cred că cineva mai gândește astăzi în expresii sau cuvinte ca: "gropnița comună", "veșmânt de gală", "Și cufundați de-a sila în glod și-n vizuina Jivinelor", "Făcliile din astre " etc etc etc. Nu putem "copia" un stil care nu mai spune nimic unui contemporan. Una este să citești o astfel de poezie scrisă la vremea ei, acum 50 de ani adică, și alta este să citesc poezia aceasta scrisă de cineva care trăiește acum. E artificial, nu se poate mima modul de a simți, de a te raporta la poezie în sine. Aceasta ca să nu mai intru în discuții mai "profunde" referitor la cât se potrivește secolului acestuia balada în sine...
l-am citit cu voce tare ca sa imi fie mai clar. parerea mea este ca e facut din mai multe bucati care chiar daca (foarte posibil) au fost compuse in aceeasi parcurgere, totusi sint perceptibile ca bucati distincte. stilul acesta confesivo-apodictic pare fortat (putin optzecistic) pe alocuri. s-ar putea sa gresesc cu optzecismul dar asa imi suna mie. de fapt daca ar fi sa ofer un sfat autorului i-as recomanda sa incerce sa fie putin mai "relaxat" in scriere. se tradeaza senzatia ca autorul "urmareste" sa spuna ceva in loc sa lase "poezia" sa curga si apoi sa o cizeleze. spun toate acestea pentru ca parerea mea este ca exista un anumit grad de talent si inefabil dar pare a fi prea "controlat" aproape artizanal. poate n-ar fi rau ca autorul sa citeasca textul cu voce tare si sa se detaseze de el, ca si cum nu ar fi al lui. si sa scoata fara mila ceea ce il deranjeaza. si sa vada ce ramine si cum arata si cum suna ceea ce ramine.
Nicodem, aici este un poem îndelung şlefuit, ale cărui îmbinări aproape că nu se văd. Trebuie un ochi format, empatie, multă muncă şi inspiraţie ca să-ţi reuşească un aşa demers artistic. Tu le-ai avut pe toate cu acest prilej. Felicitări!
sufletul acelei femei e ca o plajă pustie într-un singur anotimp de îngeri depărtările au plânset de crini șapte trepte diatonice ninge acum prin arhipeleagul inocenței știai și nu ai adus cu tine decât mareele să-ți poarte numele
Ioana, e o tensiune convingătoare în textul ăsta, dar cel mai mult îmi place că ai ajuns să forțezi expresia, că ești mai mult preocupată de potrivirea cuvintelor. Și uneori ies chiar versuri reușite ca primul și strofa a doua. "cuvântul care îmbracă piele" -excelent! Bine ar fi să se termine poezia cu "sunt o bucată de cerc un paznic mut." Ceea ce urmează ( la orbi și surzi) dă într-o imagine prea banal încropită. ATENȚIE: ai încălcat regulamentul ( ca întotdeauna) postând această poezie și pe alt site în același timp. Nu-ți ia mult timp să citești regulamentul, fă-o, te rog.
Eugen, nu e vorba de calitatea scrisului, ci de înţelegerea, simţirea limbii în care scrii şi nu are legătură cu exerciţiul scrisului, ci cu anii copilăriei, iar aici nu eşti tu de vină.
exista texte in fata carora te opresti si descoperi ca ti-au rapit respiratia. si cuvintele. orice ar spune altii eu prefer "agresivitatea" unui astfel de text decit pH-ul neutru al unei stihuiri cartezian-platonice. nu in ultimul rind pentru titlu... si rascumpararea cuvintului victima.
ai distrus toata vraja poemului cu finalul, nici nu se cade sa ramana asa ceva ca final. uite cum vad eu poemul: O taină pe care n-o voi dezlega niciodată ( cele două săptămâni când te-am lăsat să pleci singura ) Voi pândi ca o fiară la țărmul sângelui tău răbdător freamătul amintirilor seara prin somn. O mică lumină. ( apartamentul modest în care ne-am început tinerețea acest oraș unde vom și muri ) Lumina mica nu am scos-o, dar ar putea fi si ea inlaturata fara regret, doar daca o insufletesti cumva poate ramane. Finalul gaseste-l tu, rescrie-l, dar atentie la cum am rescris eu, poate te ajuta.
le nimereşti, exemplu aci. textul are cursivitate, idee şi twist.
dacă aş schimba ceva, aş schimba la "câteva nu-s pe înțelesul zilei".
aş zice: câteva nu-s pe placul potecii.
sunt oarecum contrariat de comentariul extrem de dur. Nu spun ca e o poezica perfecta (e posibil sa fie de atelier, ce stiu eu?), dar cu ceva timp in urma, critica dumneavoastra, la acelasi text, a fost ceva mai blanda:
"Versificaţie bună si spectaculoasă prin troheul dodeca şi endecasliabic, cu cezură, obţinându-se astfel acces şi la rimele feminine, şi la cele masculine. Păcat de unele aritmii - penultimul vers e musai să fie refăcut - scrâşneşte!. Conţinutul, destul de ok, undeva pe la graniţa optzecistă, cu accente neoromantice, când ludic, când rav, când melancolic, când adolescentin asumat.
Adrian A. Agheorghesei
Membru de onoare Postat la: 2011-11-28 23:02:34"
In urma acelui comentariu, am refacut penultimul vers si am cautat si aritmiile; acum le-ati si indicat, dar nu cred ca la toate versurile mentionate... exista. Nu doresc o discutie in contradictoriu, doar vreau sa spun ca incerc sa ridic, atat cat sunt in stare, la un nivel acceptabil, micile mele incercari poetice. Fara pretentia ca si reusesc asta. Dar chiar... chiftele?
Alma, am scris o singura data, dar s-a intrerupt cartela; nu prea am stiut regulile internetului de aici din Vicenza (pe unde umblu in aceste momente) si din nefericire, a iesit cu totul altceva decat intentionam. sper ca Virgil sa nu se supere ca a iesit un comentariu triplu si departe de ceea ce doream sa scriu...nu am laptop-ul cu mine... in sine poemul este reusit, si poate fi perceput asa cum este.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
habar n-am franceza, asa ca nu te mai osteni
pentru textul : alter ego deAsa e, n-am avut intentia sa ma apropii de atmosfera din film, insa recunosc ca a avut un impact asupra mea, drept urmare si titlul de aici. Asta este primul text pe care il scriu in acest registru, posibil ca de asta a avut un zbor asa de jos:)
pentru textul : It is possible to die deUn poem frumos, plin de metafore aşa cum îi şade bine unui poet, Adriana ştie să lucreze în fir de mătase poezia.
pentru textul : Mătase de fluturi deMi-a plăcut până la ultimul vers.
Felicitări!
Silvia
aceasta creatie nu mi se pare decit o incercare literara de sertar. cred ca trebuie sa revii asupra ei, cu spirit autocritic. recit-o, cauta-i ritm, cadenta; eu nu prea le-am gasit. nu e suficient sa rimeze si nici sa o inunzi cu expresii sofisticate. nu inseamna sa renunti, ci sa fii sincera cu tine insati.
pentru textul : Geneză deȘi eu îți mulțumesc, Oriana, și mă bucur cu atît mai mult dacă nu aceasta ți-a fost intenția. Te așteptăm cu texte noi și pe tine.
pentru textul : O sută de cărți pentru dislexicii români deda, formula folosită aici este cea romantică. ~ și ca să îi fac viața dificilă lui eugen am să întorc argumentul și am să îl întreb să ne spună de ce consideră el că nu este romantic. am însă rezerve față de folosirea neglijentă a cuvîntului „scoci”, care nici nu există în limba română. ar fi fost de preferat „scotch” sau poate, mai clar, bandă adezivă. de ce oare se evită cuvintele „normale”?
pentru textul : Simbioză definalul însă are capacitatea de a atrage atenția.
vad un soare care sta intepenit acolo, sus, si zi si noapte, un soare care arde buzele, obrajii, care incinge creierii, care face sîngele sa zvîcneasca puternic in vene; o zi, aceeasi zi, la nesfîrsit; toropeala, colb... e greu sa pleci; e greu sa rezisti acolo, departe...
pentru textul : Adăpost al șopârlelor demaria, ma bucur ca nu te ai suparat pe mine. insa, intentia mea a fost aceea de a ti sugera sa lucrezi textul. daca eu am reusit asta (si fara sa ma laud, mi a luat numai cateva minute) cu siguranta tu, care esti in tema cum se spune, vei reusi ceva bun si frumos. astept.
pentru textul : Noi...un om ca un cer degeorge, (erată)
pentru textul : Studentul deExcelenta idee. Mereu inovatori ! I am in ! Adrian
pentru textul : HERMEGAL - galeria foto a comunitătii literare Hermeneia.com de...că veni vorba și faptul ar trebui să mă oftic puțin, pentru că nu consider pagina mea de pe aici un îndreptar de comentarii. dar știind corectitudinea ta, Bianca, am să neglijez prima parte a incursiunii tale în comentariul Violetei și am să remarc, bucuros, că la fel cum Paul Sân-Petru sesiza nonșalant cu ceva ,multă, vreme în urmă... îmi place să termin unele poeme în virgulă. Pentru a se prelungi trena emoțională înspre cititor, spunea cunoscutul scriitor gălățean, fapt remarcat și de Violeta, mai apoi, în unele poeme recente... fapt care iată ți se pare, cu ironia finuță de rigoare, interesant și ție. Cât despre "înclinația" mea către teatru chiar contează dacă mi-ai mai spus? Adicătelea dacă te repeți?Smile. Înțeleg perfect demersul tău și e fair că ai scris și despre text.Mulțam de "ocheadă", Bianca! cu gânduri bune, același actor trist, paul
pentru textul : mormântul se lasă pășit de oricine desavuros. excelent simț de observație. remarcabilă și perspectiva platonică din care este privit fenomenul. uneori sînt tentat să cred că, în ciuda primitivismului cultural, este posibil ca toți acești cenzori din perioada comunistă (și nu numai) să fi perceput chiar mai corect valoarea și puterea literaturii decît editorii epocilor economiei de piață.
pentru textul : Cenzura cu intenţie şi cea din prostie demizerabila experienta sa te saturi de toate si toti, pana si de tine, sa obosesti de oameni. noroc ca nimic nu e vesnic. iepureste dorm, sa stii...!
pentru textul : high rojo deNu inteleg simbolul de copyright din titlu, ma rog.. Vladi nu zice rau cand spune "de a trata asa subiect" - de fapt el se refera, zic eu, la insusi elementul critic, cel care face ziua sa fie alba iar noaptea neagra, la fel cum poezia ar trebui sa fie perceptie iar "tratarea unui subiect" - analiza. Poemul acesta are tot atat de putina poezie in el pe cat are un director de la coca-cola, iar problema nu e nici pe departe localizata aici, in acest text, vreau sa nu fiu inteles gresit. Problema este destul de generalizata, adica suficient de generalizata incat sa ma faca pe mine, bobadil, sa imi pierd deseori avantul de a mai deschide texte postate pe site-uri de literatura, cu cateva exceptii care, desigur, cum altfel, doar confirma regula. Revenind la text, acesta se prezinta in fata cititorului cu un bagaj de simboluri imprumutate si lipsite de emotia creatoare a autorului (autoarei). Si zicand asta nu ma refer neaparat la o necesitate acuta a mea sau a altcuiva de aiurea de a descoperi ceva "nou" in poezie, ci mai degraba de a impregna "vechiul" cu o emotie "noua" care aici, din pacate, lipseste ca un fel de destin. Iar exemplele din text sunt destule, ma voi opri insa doar la doua. 1/ "un fel de umbre" - acesta este un calc poetic, o exprimare de efect folosita de mai toti suprarealistii plus tagma adulatorilor lor, insa ea ramane fara reazam emotional fiind precedata de "un zid de aripi"... metafora, evident "gandita" distruge tremolo-ul acelui "un fel de". 2/ "tac tac si eu" - este o banala eroare (sau nu?) de scriere poetica. "tac tac"? aceasta juxtapunere duce cu gandul la ritm, iar eu sunt sigur ca bianca nu asta a vrut sa transmita. tac tac tac tac ... O sa ma opresc aici cu concluzia ca am citit un text care are minte in el destula cat sa-l imbatraneasca, sa-l usuce, sa-i scoata fildesii si apoi sa-l indrepte catre cimitirul elefantilor. Sper sa nu te vei supera iar pe mine draga Bianca :-) Andu
pentru textul : Îngeri ® deȘtim că este o baladă, pentru că ne avertizezi din subtitlu. Dar tot nu m-am putut opri să mă întreb, citind "e chiar adevărat? Se mai scrie astăzi astfel? Ce reproșez poeziei tale? Că are un suflu prăfuit, că vorbește într-un mod nenatural, nefiresc. Eu una cred că, indiferent dacă astăzi cineva dorește să scrie poezie cu rimă, tot va trebui să adapteze limbajul, mijloacele poetice și atmosfera la cotidian. Și nu mă refer câtuși de puțin la vulgarități, dar nu cred că cineva mai gândește astăzi în expresii sau cuvinte ca: "gropnița comună", "veșmânt de gală", "Și cufundați de-a sila în glod și-n vizuina Jivinelor", "Făcliile din astre " etc etc etc. Nu putem "copia" un stil care nu mai spune nimic unui contemporan. Una este să citești o astfel de poezie scrisă la vremea ei, acum 50 de ani adică, și alta este să citesc poezia aceasta scrisă de cineva care trăiește acum. E artificial, nu se poate mima modul de a simți, de a te raporta la poezie în sine. Aceasta ca să nu mai intru în discuții mai "profunde" referitor la cât se potrivește secolului acestuia balada în sine...
pentru textul : Va fi ca-ntr-o poveste dedap, asa mi se pare mult mai ok: ideea e coerenta, analogia buna.
pentru textul : Atingere del-am citit cu voce tare ca sa imi fie mai clar. parerea mea este ca e facut din mai multe bucati care chiar daca (foarte posibil) au fost compuse in aceeasi parcurgere, totusi sint perceptibile ca bucati distincte. stilul acesta confesivo-apodictic pare fortat (putin optzecistic) pe alocuri. s-ar putea sa gresesc cu optzecismul dar asa imi suna mie. de fapt daca ar fi sa ofer un sfat autorului i-as recomanda sa incerce sa fie putin mai "relaxat" in scriere. se tradeaza senzatia ca autorul "urmareste" sa spuna ceva in loc sa lase "poezia" sa curga si apoi sa o cizeleze. spun toate acestea pentru ca parerea mea este ca exista un anumit grad de talent si inefabil dar pare a fi prea "controlat" aproape artizanal. poate n-ar fi rau ca autorul sa citeasca textul cu voce tare si sa se detaseze de el, ca si cum nu ar fi al lui. si sa scoata fara mila ceea ce il deranjeaza. si sa vada ce ramine si cum arata si cum suna ceea ce ramine.
pentru textul : întotdeauna toamna fu frumoasă... deNicodem, aici este un poem îndelung şlefuit, ale cărui îmbinări aproape că nu se văd. Trebuie un ochi format, empatie, multă muncă şi inspiraţie ca să-ţi reuşească un aşa demers artistic. Tu le-ai avut pe toate cu acest prilej. Felicitări!
Sărbători fericite ţie şi membrilor Hermeneia!
pentru textul : aşa a spus el denu stiu ce intelegi prin "forma naiva"(...), ar putea fi cel mult o licenta poetica, insa in context e inutila.
pentru textul : Marlena mea desufletul acelei femei e ca o plajă pustie într-un singur anotimp de îngeri depărtările au plânset de crini șapte trepte diatonice ninge acum prin arhipeleagul inocenței știai și nu ai adus cu tine decât mareele să-ți poarte numele
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 8 deIoana, e o tensiune convingătoare în textul ăsta, dar cel mai mult îmi place că ai ajuns să forțezi expresia, că ești mai mult preocupată de potrivirea cuvintelor. Și uneori ies chiar versuri reușite ca primul și strofa a doua. "cuvântul care îmbracă piele" -excelent! Bine ar fi să se termine poezia cu "sunt o bucată de cerc un paznic mut." Ceea ce urmează ( la orbi și surzi) dă într-o imagine prea banal încropită. ATENȚIE: ai încălcat regulamentul ( ca întotdeauna) postând această poezie și pe alt site în același timp. Nu-ți ia mult timp să citești regulamentul, fă-o, te rog.
pentru textul : Cuvântul deEugen, nu e vorba de calitatea scrisului, ci de înţelegerea, simţirea limbii în care scrii şi nu are legătură cu exerciţiul scrisului, ci cu anii copilăriei, iar aici nu eşti tu de vină.
pentru textul : Mica țigariadă deexista texte in fata carora te opresti si descoperi ca ti-au rapit respiratia. si cuvintele. orice ar spune altii eu prefer "agresivitatea" unui astfel de text decit pH-ul neutru al unei stihuiri cartezian-platonice. nu in ultimul rind pentru titlu... si rascumpararea cuvintului victima.
pentru textul : Diminețile unei victime fericite. Livezile din noi deai distrus toata vraja poemului cu finalul, nici nu se cade sa ramana asa ceva ca final. uite cum vad eu poemul: O taină pe care n-o voi dezlega niciodată ( cele două săptămâni când te-am lăsat să pleci singura ) Voi pândi ca o fiară la țărmul sângelui tău răbdător freamătul amintirilor seara prin somn. O mică lumină. ( apartamentul modest în care ne-am început tinerețea acest oraș unde vom și muri ) Lumina mica nu am scos-o, dar ar putea fi si ea inlaturata fara regret, doar daca o insufletesti cumva poate ramane. Finalul gaseste-l tu, rescrie-l, dar atentie la cum am rescris eu, poate te ajuta.
pentru textul : Poemul de dragoste dedaydreaming :)
pentru textul : când după război se așterne liniștea dele nimereşti, exemplu aci. textul are cursivitate, idee şi twist.
dacă aş schimba ceva, aş schimba la "câteva nu-s pe înțelesul zilei".
aş zice: câteva nu-s pe placul potecii.
citire, exerciţiu, perseverenţă.
pentru textul : Nimic nou pe frontul toamnei de"o odă înălțată curului universal", o "impasibilă căcare" ... "ce de vorbărie măi ursule!", asta e poezie?
pentru textul : gheișe desunt oarecum contrariat de comentariul extrem de dur. Nu spun ca e o poezica perfecta (e posibil sa fie de atelier, ce stiu eu?), dar cu ceva timp in urma, critica dumneavoastra, la acelasi text, a fost ceva mai blanda:
pentru textul : cam miroase de"Versificaţie bună si spectaculoasă prin troheul dodeca şi endecasliabic, cu cezură, obţinându-se astfel acces şi la rimele feminine, şi la cele masculine. Păcat de unele aritmii - penultimul vers e musai să fie refăcut - scrâşneşte!. Conţinutul, destul de ok, undeva pe la graniţa optzecistă, cu accente neoromantice, când ludic, când rav, când melancolic, când adolescentin asumat.
Adrian A. Agheorghesei
Membru de onoare Postat la: 2011-11-28 23:02:34"
In urma acelui comentariu, am refacut penultimul vers si am cautat si aritmiile; acum le-ati si indicat, dar nu cred ca la toate versurile mentionate... exista. Nu doresc o discutie in contradictoriu, doar vreau sa spun ca incerc sa ridic, atat cat sunt in stare, la un nivel acceptabil, micile mele incercari poetice. Fara pretentia ca si reusesc asta. Dar chiar... chiftele?
Alma, am scris o singura data, dar s-a intrerupt cartela; nu prea am stiut regulile internetului de aici din Vicenza (pe unde umblu in aceste momente) si din nefericire, a iesit cu totul altceva decat intentionam. sper ca Virgil sa nu se supere ca a iesit un comentariu triplu si departe de ceea ce doream sa scriu...nu am laptop-ul cu mine... in sine poemul este reusit, si poate fi perceput asa cum este.
pentru textul : o lățime de masă demulțumesc Adrian pentru trecere,am modificat finalul
pentru textul : Rămas bun dePagini