Eu m-as feri de "sexualizarea" poeziei... e adevarat, femeile sunt in general mai sensibile :-) Problema mea cu acest text e ca-i atat de invechit incat cand il citesc simt pe gat un praf din acela de carti de la biblioteca pentru toti... Eu am mai spus-o in repetate randuri, nu sunt impotriva scrisului sa zicem a-la-nichita sau a-la-macedonski, sau a-la-barbu, dar fratilor, sa scrii ca nichita (cazul de fata) insa mult mult mult mai prost e ... ridicol e... sinistru, pe cuvant de onoare! Foaie verde de albastru ma doare un cal maiastru si-am zis pasare de peste desclestare de ce creste si secunda am zis de ora curcubeu de aurora si am zis unul de doi si zapada de noroi... din memorie-am zis de-a valma si-am crescut osul cu palma :-) Cu riscul unei sanctiuni altadata eu as fi dat o penita pentru urmatoarele: Prada neprinsa (ca daca ai fi prinsa ar fi tautologie, nu? cum ar suna: prada prinsa??) abia la sfarsit voi sti (din nou cum ar fi fost "abia la inceput as fi stiut" sau "as sti") că (vers simplu, identificabil poetic)... CĂ... pauza de gandire carevasazica dupa ce ma ucizi... aici e un pic de tensiune n-am sa mai mor... niciodata, ca sa fie totul clar, nu asa simplu n-am sa mai mor, ci niciodata. (desigur nu apas butonul ca atunci Virgil chiar ar avea motive intemeiate sa ma arunce iar afara de pe site) "cazusem stramb cu verbul peste orizont ca l-am facut sa fie-n doua ca bucile unui copil de inger pe mare-atunci cand ploua" - tot din memorie Citeste Caline Nodul 24 al lui Nichita din Noduri si semne... o sa-ti placa si apoi sa mai scrii din astea cu am sa mai mor niciodata Sinistru, Andu
Mie poemul mi se pare slab către ilecturabil până la capăt pentru că incipitul nu este inteligibil, continuarea este în cel mai fericit caz banală iar sintagma 'de atunci te caut pretutindeni doamne' cu d mic este un clișeu mare cât casa poporului. Poate 'de atunci și eu te caut pretutindeni doamne' ar mai merge un pic dar nu vreau să fac nicio sugestie de îmbunătățire pentru că poemul este foarte slab, nu are o construcție lirică viabilă iar limbajul folosit este complet outdated.
Acest poem este o ratare literară.
Părerea mea, pe care desigur mi-o asum.
Margas
cu gândul la "Tara" scenariu care evocă foarte puternic portretul lui Scarllet din "Pe aripile vântului", cunoscutul roman al lui Margaret Mitchell; elementul insolit, aici, este inserarea cu valoare estetică a mai modernei anti-reclame: "tutunul dăunează grav sănătății". gone with the... words, Vasile Munteanu
francisc - ideea mi-a venit de la femeia in rosu din "Matrix". ma jucam cu tastatura. am ras la comentariul tau. promit ca mai trec pe la voi cu texte mai serioase.
În primul rând, mulţumesc pentru aprecieri.
Traducătorul meu preferat din Verlaine este C. D. Zeletin, care a tradus foarte frumos şi din Baudelaire şi Apollinaire. G. Georgescu, deşi este primul traducător prin care am făcut cunoştinţă cu poezia lui Verlaine, mi se pare astăzi modest. Are totuşi câteva traduceri bine făcute, printre care şi aceea după ,,La lune blanche''. Nu am citit traduceri din Verlaine ale Paulei Romanescu, ci numai un volum de poezii traduse de ea din Apollinaire, care nu mi s-au părut prea bune. Cea mai bună traducere a celebrului ,,Chanson d'automne'' e, după părerea mea, cea făcută de Blaga. Am făcut şi eu o traducere după acestă poezie, pe care am postat-o pe ,,poezie.ro''.
În ceea ce-l priveşte pe Baudelaire, cel mai bun traducător din poezia lui este Alexandru Philippide, care e, după opinia mea, cel mai bun traducător român de poezie, alături de St. O. Iosif. În ceea ce priveşte poezia de mai sus, îi sunt puţin tributar lui Philippide. Poţi să verifici şi să-mi spui. Cu stimă.
Multiple și adânci sensuri transpar din aceste asociații lingvistice, iar concentrat și cea mai profundă rămâne "iubirea față de aproapele" - fie în Galileea, fie în vreun sătuc de pe marginea Dunării... Nichita Stănescu spunea ca e iubit de femeie, deoarece îi cosea cămășile... Laptele aici e calea lactee a tainei nunții fenixice.
textul e bun dar in final am doua probleme. prima este repetarea cuvintului "vers" a doua este acest plural nereusit (dupa parerea mea - parii); era mult mai corect (daca "corect" poate avea grade de comparatie) sa se foloseasca "paria". in acel caz insa suferea rima.
Când citesc un asemenea verset nu mai am cuvinte. Raportatrea tematică, care dovedeşte o cunoaştere a adevărului biblic în lumina sa adevărată, la grădina Edenului, construcţia sa avînd la bază acest lait motiv şi mijloacele tehnice adecvate dă o mare expresivtate acestui poem. De fapt, dincolo de toate acestea, se distinge un adevăr absolut, omul creat de Dzeu după chipul şi asemănarea Sa nu poate accepta singur o dezumanizare aruncată ca un stigmat asupra sa prin lumina întunecată a teoriei evoluţioniste care, nu este decât o ofensă la adresa adevăratului creator, o teorie falsă care îl pierde pe om. De aceea Dzeu plânge. E foarte frumos. Ioan.
Revin cu o precizare, pentru a inlatura confuziile. Nu eu il acuz pe Zabet de plagiat, doar am citit ce s-a scris pe Agonia. Am fost dezamagit ca cineva cu atata nerv si pasiune pt scris a ales o astfel de cale. Plagiatul este impardonabil. Mai bine esti cinstit, chiar daca nu te baga nimeni in seama. Actukl creatiei implica sinceritate, verticalitate, corectitudine. Este sacru. Insa, mama ei de glorie...
Ioana Barac, mulțumesc pentru trecere. Voi ține cont de ceea ce mi- ai spus. Însă, nu știu de ce trebuie căutate explicații logice într- o poezie. Nu de mult mi se spunea "prea explicit", acum mi se spune altceva. Depinde în primul rând de noi ce anume vrem să vedem într- o poezie, nicidecum de cel care a scris- o. Eu nu caut să lămuresc pe nimeni despre nimic și nici nu văd a fi acesta scopul artei în general. Mă bucur însă că reușesc să las loc de echivoc. Bineînțeles că voi reveni asupra textului, Cami
mi-a ramas in minte mai ales imaginea cu:
"oameni de toate vîrstele ușor supraponderali și nervoși
acum în ajun de sărbători
striviți în ușile magazinelor
așteptînd un fel de minune
care nu se mai întîmplă"
am impresia ca aici e forta textului, in imaginea aceasta cu oameni care asteapta ca de sarbatori sa se intample „ceva”, acel ceva care din pacate nu vine odata cu colindele, acel ceva care in ultima vreme ajunge sa semene tot mai mult a minune...
apoi am retinut finalul care intregeste un gand venit din trecut... un gand frumos care insemna mai mult o pace interioara, "zapada si soare", decat o minune... si acel "doamne" care suna ca o rugaciune.
Mesajul foarte bine conturat, ironie fina, sarcasm si mila pentru generatiile pierdute care exista si vor exista inca multe decenii de acum inainte. Civilizatia va invinge si va distruge in acelasi timp omenirea, toti stiu asta si merg mai departe catre final, orice final.
Ca tehnica as merge pe acelasi timp verbal pe durata intregii poezii si as incerca sa renunt la gerunziu.
Placut.
Foarte repede şi la o primă vedere - "granit net superior forțelor mele, totuși reușesc s-o deschid.". Partea boldată este şi fără miză în economia textului, şi prozaică, şi tautologică. "A naibii amintiri" - acordul. Poate revin.
"but again, imi aduca aminte de "leonarzi" sau "ramoni" de telenovele." iar eu zic: in sfarsiiiit!! asa si trebuie. :))) dar ce comentariu atent, multumesc! insa ruperea de ritm tot n-o vad...:) iar "acvila ratacita-n nisipuri"...tocmai asta e, ca in nisip cresc cactusi, nu acvile! :)
Eu am fost pe aici si aceste rânduri m-au luminat ca un bec ecologic instalat de un primar corupt.
Apoi am citit o scuza voalata adresata sotiei tale pentru ca nu mai faceti sex.
Si nu o lua personal pls cum faci uneori... pentru ca nu e asa
E doar ceea ce aveam eu de spus
Nu, Virgil. Am vrut doar să atrag atenția asupra drumului spre care evoluează literatura, arta contemporană datorită unor astfel de lucruri trecute cu prea multă superficialitate cu vederea. Iată un alt exemplu de impactul nefast pe care o atare evoluție îl poate avea asupra conștiinței umane. I " In 2007, artistul Guillermo Vargas Habacuc a luat un caine, l-a legat de un perete intr-o galerie de arta si l-a lasat sa moara, lent, de foame si sete. Intre timp, vizitatorii priveau si admirau lucrul acesta. Imaginile de mai jos sunt facute la galeria de "arta" despre care vorbesc. Acum, asociatia Biennale Centroamericana di Arte a hotarat ca ceea ce a facut artistul de mai sus era arta si a propus ca acest lucru sa fie realizat din nou in 2008."Tematica stabilită: "Fii schimbarea pe care vrei sa o vezi in lume! "Mă tem de momentul acela în care spiritul divin va părăsi cu desăvărșire arta, lăsînd-o la latitudinea unui astfel de auditoriu.
Un textuleț oarecare, pus pe hârtie ca să te afli în treabă. Nu orice gând, mai mult sau mai puțin sexual, trebuie să devină text. Uneori trebuie pus în practică. O asemenea soluție poate avea o valoare mult mai mare decât un poem...
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Eu m-as feri de "sexualizarea" poeziei... e adevarat, femeile sunt in general mai sensibile :-) Problema mea cu acest text e ca-i atat de invechit incat cand il citesc simt pe gat un praf din acela de carti de la biblioteca pentru toti... Eu am mai spus-o in repetate randuri, nu sunt impotriva scrisului sa zicem a-la-nichita sau a-la-macedonski, sau a-la-barbu, dar fratilor, sa scrii ca nichita (cazul de fata) insa mult mult mult mai prost e ... ridicol e... sinistru, pe cuvant de onoare! Foaie verde de albastru ma doare un cal maiastru si-am zis pasare de peste desclestare de ce creste si secunda am zis de ora curcubeu de aurora si am zis unul de doi si zapada de noroi... din memorie-am zis de-a valma si-am crescut osul cu palma :-) Cu riscul unei sanctiuni altadata eu as fi dat o penita pentru urmatoarele: Prada neprinsa (ca daca ai fi prinsa ar fi tautologie, nu? cum ar suna: prada prinsa??) abia la sfarsit voi sti (din nou cum ar fi fost "abia la inceput as fi stiut" sau "as sti") că (vers simplu, identificabil poetic)... CĂ... pauza de gandire carevasazica dupa ce ma ucizi... aici e un pic de tensiune n-am sa mai mor... niciodata, ca sa fie totul clar, nu asa simplu n-am sa mai mor, ci niciodata. (desigur nu apas butonul ca atunci Virgil chiar ar avea motive intemeiate sa ma arunce iar afara de pe site) "cazusem stramb cu verbul peste orizont ca l-am facut sa fie-n doua ca bucile unui copil de inger pe mare-atunci cand ploua" - tot din memorie Citeste Caline Nodul 24 al lui Nichita din Noduri si semne... o sa-ti placa si apoi sa mai scrii din astea cu am sa mai mor niciodata Sinistru, Andu
pentru textul : Și dacă deMie poemul mi se pare slab către ilecturabil până la capăt pentru că incipitul nu este inteligibil, continuarea este în cel mai fericit caz banală iar sintagma 'de atunci te caut pretutindeni doamne' cu d mic este un clișeu mare cât casa poporului. Poate 'de atunci și eu te caut pretutindeni doamne' ar mai merge un pic dar nu vreau să fac nicio sugestie de îmbunătățire pentru că poemul este foarte slab, nu are o construcție lirică viabilă iar limbajul folosit este complet outdated.
pentru textul : trezvie deAcest poem este o ratare literară.
Părerea mea, pe care desigur mi-o asum.
Margas
ai un compliment de la mine, boba esti total fu
pentru textul : t. a. l. c. descuze de offtopic Virgil!
cu gândul la "Tara" scenariu care evocă foarte puternic portretul lui Scarllet din "Pe aripile vântului", cunoscutul roman al lui Margaret Mitchell; elementul insolit, aici, este inserarea cu valoare estetică a mai modernei anti-reclame: "tutunul dăunează grav sănătății". gone with the... words, Vasile Munteanu
pentru textul : Despachetez, împachetez valiza deer: gingaş
pentru textul : Fluturi pe lampă* deDihanie! Daca e vorba de o asa nesimtire din partea ta, chiar te rog sa vii. Vei avea o surpriza.
pentru textul : Cenaclul Virtualia - editia a X-a defrancisc - ideea mi-a venit de la femeia in rosu din "Matrix". ma jucam cu tastatura. am ras la comentariul tau. promit ca mai trec pe la voi cu texte mai serioase.
pentru textul : Femme fatale deFrancisc, Alma, mulțumesc.
pentru textul : primăvara lui ghilgameș deÎn primul rând, mulţumesc pentru aprecieri.
pentru textul : Nenorocul deTraducătorul meu preferat din Verlaine este C. D. Zeletin, care a tradus foarte frumos şi din Baudelaire şi Apollinaire. G. Georgescu, deşi este primul traducător prin care am făcut cunoştinţă cu poezia lui Verlaine, mi se pare astăzi modest. Are totuşi câteva traduceri bine făcute, printre care şi aceea după ,,La lune blanche''. Nu am citit traduceri din Verlaine ale Paulei Romanescu, ci numai un volum de poezii traduse de ea din Apollinaire, care nu mi s-au părut prea bune. Cea mai bună traducere a celebrului ,,Chanson d'automne'' e, după părerea mea, cea făcută de Blaga. Am făcut şi eu o traducere după acestă poezie, pe care am postat-o pe ,,poezie.ro''.
În ceea ce-l priveşte pe Baudelaire, cel mai bun traducător din poezia lui este Alexandru Philippide, care e, după opinia mea, cel mai bun traducător român de poezie, alături de St. O. Iosif. În ceea ce priveşte poezia de mai sus, îi sunt puţin tributar lui Philippide. Poţi să verifici şi să-mi spui. Cu stimă.
Multiple și adânci sensuri transpar din aceste asociații lingvistice, iar concentrat și cea mai profundă rămâne "iubirea față de aproapele" - fie în Galileea, fie în vreun sătuc de pe marginea Dunării... Nichita Stănescu spunea ca e iubit de femeie, deoarece îi cosea cămășile... Laptele aici e calea lactee a tainei nunții fenixice.
pentru textul : galileea caprelor detextul e bun dar in final am doua probleme. prima este repetarea cuvintului "vers" a doua este acest plural nereusit (dupa parerea mea - parii); era mult mai corect (daca "corect" poate avea grade de comparatie) sa se foloseasca "paria". in acel caz insa suferea rima.
pentru textul : Mizantropii deCând citesc un asemenea verset nu mai am cuvinte. Raportatrea tematică, care dovedeşte o cunoaştere a adevărului biblic în lumina sa adevărată, la grădina Edenului, construcţia sa avînd la bază acest lait motiv şi mijloacele tehnice adecvate dă o mare expresivtate acestui poem. De fapt, dincolo de toate acestea, se distinge un adevăr absolut, omul creat de Dzeu după chipul şi asemănarea Sa nu poate accepta singur o dezumanizare aruncată ca un stigmat asupra sa prin lumina întunecată a teoriei evoluţioniste care, nu este decât o ofensă la adresa adevăratului creator, o teorie falsă care îl pierde pe om. De aceea Dzeu plânge. E foarte frumos. Ioan.
pentru textul : poem prin abisuri deCred că e mult mai bine așa. Ai putea renunța la ghilimelele din ultima strofă. Încearcă să găsesti un sinonim pentru "dansează".
pentru textul : Singurătate deRevin cu o precizare, pentru a inlatura confuziile. Nu eu il acuz pe Zabet de plagiat, doar am citit ce s-a scris pe Agonia. Am fost dezamagit ca cineva cu atata nerv si pasiune pt scris a ales o astfel de cale. Plagiatul este impardonabil. Mai bine esti cinstit, chiar daca nu te baga nimeni in seama. Actukl creatiei implica sinceritate, verticalitate, corectitudine. Este sacru. Insa, mama ei de glorie...
pentru textul : Inima dintotdeauna. Ad intra deIoana Barac, mulțumesc pentru trecere. Voi ține cont de ceea ce mi- ai spus. Însă, nu știu de ce trebuie căutate explicații logice într- o poezie. Nu de mult mi se spunea "prea explicit", acum mi se spune altceva. Depinde în primul rând de noi ce anume vrem să vedem într- o poezie, nicidecum de cel care a scris- o. Eu nu caut să lămuresc pe nimeni despre nimic și nici nu văd a fi acesta scopul artei în general. Mă bucur însă că reușesc să las loc de echivoc. Bineînțeles că voi reveni asupra textului, Cami
pentru textul : să nu spui niciodată mulțumesc demi-a ramas in minte mai ales imaginea cu:
pentru textul : zăpadă și soare de"oameni de toate vîrstele ușor supraponderali și nervoși
acum în ajun de sărbători
striviți în ușile magazinelor
așteptînd un fel de minune
care nu se mai întîmplă"
am impresia ca aici e forta textului, in imaginea aceasta cu oameni care asteapta ca de sarbatori sa se intample „ceva”, acel ceva care din pacate nu vine odata cu colindele, acel ceva care in ultima vreme ajunge sa semene tot mai mult a minune...
apoi am retinut finalul care intregeste un gand venit din trecut... un gand frumos care insemna mai mult o pace interioara, "zapada si soare", decat o minune... si acel "doamne" care suna ca o rugaciune.
Ăăăă, ghî, le... cum? Aa! Păi... Cu plăcere. Șansa rămâne.
pentru textul : Poem biologic deMesajul foarte bine conturat, ironie fina, sarcasm si mila pentru generatiile pierdute care exista si vor exista inca multe decenii de acum inainte. Civilizatia va invinge si va distruge in acelasi timp omenirea, toti stiu asta si merg mai departe catre final, orice final.
Ca tehnica as merge pe acelasi timp verbal pe durata intregii poezii si as incerca sa renunt la gerunziu.
pentru textul : dupamiaza eroilor dePlacut.
mulțumesc pentru trecere. probabil că ar trebui să fac ceva ca arhivele să fie mai accesibile
pentru textul : if you go away deFoarte repede şi la o primă vedere - "granit net superior forțelor mele, totuși reușesc s-o deschid.". Partea boldată este şi fără miză în economia textului, şi prozaică, şi tautologică. "A naibii amintiri" - acordul. Poate revin.
pentru textul : Ultima zi din martie devă mulţumesc pentru reacţii.
pentru textul : jurnal de front. virtualia de"but again, imi aduca aminte de "leonarzi" sau "ramoni" de telenovele." iar eu zic: in sfarsiiiit!! asa si trebuie. :))) dar ce comentariu atent, multumesc! insa ruperea de ritm tot n-o vad...:) iar "acvila ratacita-n nisipuri"...tocmai asta e, ca in nisip cresc cactusi, nu acvile! :)
pentru textul : Poezie nudă cu un bărbat deÎndatorat pentru citire, Dorin. Cel mai dureros moment din viața mea. Construcția voită literă cu literă. Totul voit. Așa a fost.
pentru textul : De-a dreapta ei am învățat tăcerea deEu am fost pe aici si aceste rânduri m-au luminat ca un bec ecologic instalat de un primar corupt.
pentru textul : despre poezie deApoi am citit o scuza voalata adresata sotiei tale pentru ca nu mai faceti sex.
Si nu o lua personal pls cum faci uneori... pentru ca nu e asa
E doar ceea ce aveam eu de spus
Virgil, repetitia "mi-e dor", dpmdv, rupe putin vraja discursului in cheie neoromantica.
pentru textul : mi-e dor de femeia care scrie despre străzi deNu, Virgil. Am vrut doar să atrag atenția asupra drumului spre care evoluează literatura, arta contemporană datorită unor astfel de lucruri trecute cu prea multă superficialitate cu vederea. Iată un alt exemplu de impactul nefast pe care o atare evoluție îl poate avea asupra conștiinței umane. I " In 2007, artistul Guillermo Vargas Habacuc a luat un caine, l-a legat de un perete intr-o galerie de arta si l-a lasat sa moara, lent, de foame si sete. Intre timp, vizitatorii priveau si admirau lucrul acesta. Imaginile de mai jos sunt facute la galeria de "arta" despre care vorbesc. Acum, asociatia Biennale Centroamericana di Arte a hotarat ca ceea ce a facut artistul de mai sus era arta si a propus ca acest lucru sa fie realizat din nou in 2008."Tematica stabilită: "Fii schimbarea pe care vrei sa o vezi in lume! "Mă tem de momentul acela în care spiritul divin va părăsi cu desăvărșire arta, lăsînd-o la latitudinea unui astfel de auditoriu.
pentru textul : keep my secret well deyester, ai putea te rog, sa revezi textul in franceza?
pentru textul : ...I'm growing like spells... deLucian... obsesie... incep sa cred si eu asta :) Estetica obsesiei mele insa cred ca o sa o las pe seama voastra, a lectorilor.
pentru textul : Doi deUn textuleț oarecare, pus pe hârtie ca să te afli în treabă. Nu orice gând, mai mult sau mai puțin sexual, trebuie să devină text. Uneori trebuie pus în practică. O asemenea soluție poate avea o valoare mult mai mare decât un poem...
pentru textul : quand les paroles sont inutiles demulțumesc pentru trecere, Adriana. și da, este un typo acolo în strofa a șasea. și, da ai dreptate, prea multe „de”-uri. le mai plivesc.
pentru textul : antirevelație dePagini