Îți dau intru totul dreptate, Andu. E important, desigur, cum sunt receptate textele noastre și de aceea scriem aici. Și, Dorine, să faci bine să nu taci, și să lași gura să-ți agrăiască. Dinozaurii au dispărut demult, așa că urechiușele tale vor scăpa nevătămate.
asta pentru că părere nu pot să-i spun
Profetul zice că textul alunecă spre manele, eu zic textul e o tentativă interesantă însă nereușită, eșuată, dovadă chiar că Profetul zice că e manea, deși nu e manea.
Paparazzi cucuruz te mai citesc să zicem de trei ori ce mai publici, apoi ori mă convingi ori lăsăm, you know... posteritatea sau posteriorul să decidă.
Andu
Am citit aici un text viril care aduce o droaie de argumente, o atitudine tipic masculina centrata in jurul conceptului de postmodernism care este fundalmente un concept caduc. Homer a fost un postmodernist, asa-i, punct si de la capat. De fapt, in mai toate ultimele texte ale Gorunului gasesc cu doar putin efort de cautare o resuscitare a aceluiasi universal caduc, un fel de regurgitatie intelectuala care defiinteaza ideea de hrana de parca omul care a pranzit in arcadia ar sta acum cu capul aplecat deasupra capacului de la wc. Si spun asta avand in vedere ca un concept ca acela de a fi caduc se raporteaza la un set de norme care la urma urmei pot fi caduce ele insele, intr-un fel de nebunie circulara Andu
e o imagine deosebita "voiam doar să atingem tandrețea pietrelor" doar prin simplul fapt ca ar putea genera o serie intreaga de alte poeme. pietrele pastreaza in miezul lor nu numai tandretea intamplarilor locurilor, ci si lumile necunoscute inca in alta hiperdimensiune.
am și eu rude și mulți prieteni în dorohoi, gura humorului, suceava, județul neamț multe sate și comune... ceea ce s-a petrecut este o mare nenorocire iar cei care ne conduc acum dau dovadă de o imensă nepăsare, cum altfel? mai încape vreo îndoială că va trebui să învățăm să ne descurcăm singuri în țara asta? singuri adică fără EI?
Alături de tine Emile,
Andu
sunt bucuroasă Marga că ai luat ceva cu tine.
Adrian, aprecierile tale înseamnă prea mult pentru mine. iar dacă la tema activă, vin eu aici, o să încerc mai des. am înţeles.(acum am examene :(, dar o să vin )
Silivia, sunt încântată din cele spuse, de aprecierile tale.
pentru locul cela de pe acoperiş şi pentru feminism şi gingăşie , cu M.F. la un loc, merci Raluca.
tuturor, mulţumesc frumos pentru aprecieri, nici nu am aşteptat...
raul face parte din univers, ioana; cel putin din universul asa cum il cunoastem noi. chiar daca se spune ca in esenta nu are statut ontologic. este nerealist sa crezi ca poti culege struguri din spini, sau smochine din maracini. dar lupta nu este necesarmente intotdeauna daunatoare. uneori iti poate genera chiar inspiratie.
Ela, îți voi răspunde doar la ceea ce, consider, are relevanță, și anume asupra poeziei. Știi de ce consider că e mai diferită? Pentru că ai mai renunțat la balast, și are altă atitudine. Nu mai e atât de centrată pe tine, dacă înțelegi ce vreau să spun, și te "speculezi" mai bine. Cred că este nevoie de mai multă detașare în scriere, în general. Un fel de privire dinafară. La asta m-am referit, nu că ar fi un poem mai mult sau mai puțin hard (pentru că, așa cum spui și tu, nu este). Acolo eram convinsă că era ora trei și degetele altor mâini, dar puteai renunța - pentru că pentru cititor e greu să priceapă semnificația orei aceleia - iar dincolo puteai spune, cu titlu de exemplu, "nu mai pot scrie - am alte degete" etc etc etc... De ce insist acolo, e ceva mai mult presimțit decât explicabil, și vine din faptul că totuși, cât de cât, îți cunosc lirica. Acolo revii la alt stil. Te întorci în tine, te centrezi în interiorul tău, făcând abstracție de exterior. De-asta nu mi s-a părut potrivit aici.
cami - poemul acesta o sa-mi ramana aproape de suflet, desi nu am primit alte pareri in afara de a ta; aerul a intinerit rememorand si prefigurand castele pe o plaja pustie... as vrea sa cred ca se vor intoarce toti ingerii ce mi-au dezertat din simtire, iar trenul ... sper ca se va intoarce si el, desi cu o intarziere aproximativa de o jumatate de viata... dar se va intoarce, sper:) multumesc de constanta trecerilor tale!
ultimele 2 strofe sunt miezul poemului...
/un fulger
te face să tresari
cum pianistul apasă o clapă umedă
greșită
în povestea aceasta am rămas eu
răsturnând lumea pe umăr
culorile semafoarelor se schimbă
cameleonic
simt viața mea pulsând în ele
și e o noapte ca prima noapte a lui
adam/
finalul foarte puternic ...
expresia ,,parul ca o cafea prajita''mi se pare usor fortata in intentia de a gasi ceva inedit...nu stiu, e doar o parere
Marina, Adriana, mulțumesc de vizite și păreri. Aveți amândouă dreptate, nici eu nu sunt satisfacut total de ce a ieșit, însa pe moment nici inspirație de îmbunătățire nu am. Lucrez la un text mai amplu de proză in trei sau poate patru părți, cred că până la sfârșitul săptămânii voi avea gata prima parte și va apărea pe pagină. Sper să fie o surpriză plăcută.
Bobadil, nu ti-am dat telefon aiurea, nu am facut nimic. Personal, imi vine sa rid. Te-am intrebat in miezul zilei, pt ca eram in Bucuresti, daca vrei sa ne intilnim. Din pacate, am facut o mare greseala. Ai jignit enorm si continui sa jignesti fara sa ai habar. Probabil lipsa ta de talent te face sa faci spume la gura si sa te apuci sa spui bancuri. Probabil lipsa ta de talent te face sa cumperi talentul cu niste euro pe care ii oferi la diferite concursuri. Personal, ca autor si ca om nu mai am niciun argument in favoare ta, pentru ca, in momentul in care Virgil a propus revenirea ta, am fost primul care m-am declarat de acord. Asta este, Bobadile, sa te compromiti mai mult decit atit nu cred ca ai reusit.
un poem in proza excelent. pentru metafora si stil, pentru sensibilitatea cu care vorbesti despre femeie, pentru fiorul aproape sacru si scara pe care vrei sa o inalti....penita... scrii bine, cozane, tu stii asta si nici nevoie de penite nu ai... nu stiu de ce imi aminteste de un film de referinta...iubita pacientului englez...dar dincolo de asta...e carne si mult sange curs poetic pe nisip... /O, beduinule, sânii ei sunători sunt ca niște dune pe care talpa mea nu le va săruta niciodată/ ar trebui pus la intrarea intr-o casa a poeziei.
pi punct es: aş tăia "mare" din titlu, evident - şi din corpul poeziei - pe motivul redundanţei. Vorbind de nefericire, se subînţelege "măreţia". Dar asta-i numai părerea mea.
O aluzie gratuita. Nu prea au legatura rafuielile mele cu Alex Stefanescu in textul de fata. Daca eu si Stefanescu facem misto unul de altul prin presa, este treaba noastra. Stii bine ca in lumea scriitorilor sunt tot felul de lupte intre tabere. Unii lupta pentru o cauza, altii lupta pentru un ciolan, si asa mai departe. Si mai stii ca se vor gasi mereu cititori pro si contra, asta demonstreaza ca literatura este o problema de gusturi si foarte mult subiectivism. Iar cand ajungi la un nivel, foarte multe interese la mijloc. Dar daca sensibilizezi un esantion, misiune indeplinita. Succes!
Dragul meu Marian, Tin sa te atentionez, pentru binele tau literar desigur :-) ca parodia sigur nu i-a placut Marinei Nicolaev pentru cum este ea scrisa (parodia), ci pentru ca este scrisa la adresa unui poem de-al meu. Marinei Nicolaev, aceastei arhitecte de puscarii pe Hermeneia.com cum i-am mai spus, i-ar placea orice chestie insalubra la adresa vreunui poem de-al meu. Iar in alta ordine de idei, vezi ca in limba romana se spune corect "cunosc si persoane CARORA parodia nu le-a placut" si nu "LA CARE parodia nu le-a placut". Nu stiu cum se spune corect in hutula, esperanto sau japoneza, dar in romaneste asa se spune. Bobadil.
Toamna am crescut, suntem oameni, ne-am implinit deci avem un nume, incaruntim, peste noi se asterne praful, si doar el mai constituie o mangaiere. O interpretare. Primavara cum ti-ar fi ?
"mirosul mortii" "tacerea urmasilor" - cuvinte naturale in gura unei poete de 17 ani Aecaterina, hai sa facem un pact: ich lieb dich nicht du liebst mich nicht. Deci sa nu ne mai comentam de acum incolo ca sa nu devenim pedofili sau gerontofili literari, dupa caz. Iar daca e sa tii minte data de 23 iulie 2008, propun sa inlocuiesti ploaia cu grindina aferenta cu concertul Metalica de la Bucuresti, daca ai 17 ani macar pe un genunchi. HS ! Andu
scrie şi descrie toamna asta! mi se pare că i-ai făcut un portret destul de vivid. eu am citit cu ochi limpede, fără să caut beţe de pus în roată. şi mi-a plăcut. pe vremuri, demult (cred că sînt ani) am scris şi eu ceva în genul:
"Bine-ai venit frumoasă, suplă doamnă!
S-au strâns poeţi culoarea ta s-o scrie
Şi lăutari roiesc sub nuci, şi-n vie
Pe struna lor să te aşeze, toamnă.
Eşti dichisită foc şi parfumată!
Cercei de struguri copţi şi de gutui,
Un colier de mov şi ochi căprui
Şi-un zâmbet şic, pe gura ta, mă-mbată.
Cu funii de bordeaux sau odobeşti
Băieţi, fetiţe, ciute, cerbi, lăstuni
Sub coviltirul tău regal ne-aduni
Să depănăm, la foc bengal, poveşti.
Când din şareta ta cobori alene,
Îmi vine să te pun portret în ramă
Cum pusă e de pictor Sfânta Mamă
Voi, două dulci crăiţe pământene.
De tine sunt îndrăgostit! Nu pot
Să nu te-ascund în arca mea, în piept!
Frumoasă doamnă, e aşa de drept
Iubita mea, o zi să te socot."
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Îți dau intru totul dreptate, Andu. E important, desigur, cum sunt receptate textele noastre și de aceea scriem aici. Și, Dorine, să faci bine să nu taci, și să lași gura să-ți agrăiască. Dinozaurii au dispărut demult, așa că urechiușele tale vor scăpa nevătămate.
pentru textul : Furt calificat deasta pentru că părere nu pot să-i spun
pentru textul : monociclu deProfetul zice că textul alunecă spre manele, eu zic textul e o tentativă interesantă însă nereușită, eșuată, dovadă chiar că Profetul zice că e manea, deși nu e manea.
Paparazzi cucuruz te mai citesc să zicem de trei ori ce mai publici, apoi ori mă convingi ori lăsăm, you know... posteritatea sau posteriorul să decidă.
Andu
Am citit aici un text viril care aduce o droaie de argumente, o atitudine tipic masculina centrata in jurul conceptului de postmodernism care este fundalmente un concept caduc. Homer a fost un postmodernist, asa-i, punct si de la capat. De fapt, in mai toate ultimele texte ale Gorunului gasesc cu doar putin efort de cautare o resuscitare a aceluiasi universal caduc, un fel de regurgitatie intelectuala care defiinteaza ideea de hrana de parca omul care a pranzit in arcadia ar sta acum cu capul aplecat deasupra capacului de la wc. Si spun asta avand in vedere ca un concept ca acela de a fi caduc se raporteaza la un set de norme care la urma urmei pot fi caduce ele insele, intr-un fel de nebunie circulara Andu
pentru textul : Postmodernism versus New Age - sau invers desungura chestie care imi place e "Dansul păsării curcubeu și moartea din ea." Daca te gindesti intens la asta ai sa ajungi sa scrii ceva
pentru textul : Arșița verii noastre dee o imagine deosebita "voiam doar să atingem tandrețea pietrelor" doar prin simplul fapt ca ar putea genera o serie intreaga de alte poeme. pietrele pastreaza in miezul lor nu numai tandretea intamplarilor locurilor, ci si lumile necunoscute inca in alta hiperdimensiune.
pentru textul : Voiam doar să atingem tandrețea pietrelor deam oscilat mult gandindu-ma cum sa-ti multumesc.
suffice to say, voi fi prin preajma. cam in felul asta, cam ca-n strofa aceea.
in rest, ca de obicei, defect preluat de la maica-mea, reusesc sa vad defectele in orice. nu le spun, las' sa le gaseasca altii. :o)
pentru textul : Nu-mi amintesc nimic despre tata deam și eu rude și mulți prieteni în dorohoi, gura humorului, suceava, județul neamț multe sate și comune... ceea ce s-a petrecut este o mare nenorocire iar cei care ne conduc acum dau dovadă de o imensă nepăsare, cum altfel? mai încape vreo îndoială că va trebui să învățăm să ne descurcăm singuri în țara asta? singuri adică fără EI?
pentru textul : despre inundaţii. altfel deAlături de tine Emile,
Andu
sunt bucuroasă Marga că ai luat ceva cu tine.
Adrian, aprecierile tale înseamnă prea mult pentru mine. iar dacă la tema activă, vin eu aici, o să încerc mai des. am înţeles.(acum am examene :(, dar o să vin )
Silivia, sunt încântată din cele spuse, de aprecierile tale.
pentru locul cela de pe acoperiş şi pentru feminism şi gingăşie , cu M.F. la un loc, merci Raluca.
tuturor, mulţumesc frumos pentru aprecieri, nici nu am aşteptat...
pentru textul : nu a fost niciodată ceva să nu iasă deraul face parte din univers, ioana; cel putin din universul asa cum il cunoastem noi. chiar daca se spune ca in esenta nu are statut ontologic. este nerealist sa crezi ca poti culege struguri din spini, sau smochine din maracini. dar lupta nu este necesarmente intotdeauna daunatoare. uneori iti poate genera chiar inspiratie.
pentru textul : prin absurd, caii oanei pellea deEla, îți voi răspunde doar la ceea ce, consider, are relevanță, și anume asupra poeziei. Știi de ce consider că e mai diferită? Pentru că ai mai renunțat la balast, și are altă atitudine. Nu mai e atât de centrată pe tine, dacă înțelegi ce vreau să spun, și te "speculezi" mai bine. Cred că este nevoie de mai multă detașare în scriere, în general. Un fel de privire dinafară. La asta m-am referit, nu că ar fi un poem mai mult sau mai puțin hard (pentru că, așa cum spui și tu, nu este). Acolo eram convinsă că era ora trei și degetele altor mâini, dar puteai renunța - pentru că pentru cititor e greu să priceapă semnificația orei aceleia - iar dincolo puteai spune, cu titlu de exemplu, "nu mai pot scrie - am alte degete" etc etc etc... De ce insist acolo, e ceva mai mult presimțit decât explicabil, și vine din faptul că totuși, cât de cât, îți cunosc lirica. Acolo revii la alt stil. Te întorci în tine, te centrezi în interiorul tău, făcând abstracție de exterior. De-asta nu mi s-a părut potrivit aici.
pentru textul : too late for an iron life deEu am spus că este un text despre împovărare, nu "un text împovărat"...
pentru textul : printre oamenii cu riduri oblice decami - poemul acesta o sa-mi ramana aproape de suflet, desi nu am primit alte pareri in afara de a ta; aerul a intinerit rememorand si prefigurand castele pe o plaja pustie... as vrea sa cred ca se vor intoarce toti ingerii ce mi-au dezertat din simtire, iar trenul ... sper ca se va intoarce si el, desi cu o intarziere aproximativa de o jumatate de viata... dar se va intoarce, sper:) multumesc de constanta trecerilor tale!
pentru textul : după o fotografie demulțumesc Virgil, știi cum se spune: intenția contează:) mulțumesc mult pentru popas și sfat!
pentru textul : shutting stars depoemul e un text cald care îmi place...
scrie cu maci noptile...se vor deschide.
pentru textul : o lățime de masă dePaul, e reconfortant să fii, măcar la un anume nivel, înţeles. Nu ştiu de ce, dar eu am citit o virgulă în sintagma aia scăpată-n cap :).
Chiar dacă nu textul meu a fost scopul no 1, mă bucură trecerea ta, Adriana.
pentru textul : Cub rubick deultimele 2 strofe sunt miezul poemului...
/un fulger
te face să tresari
cum pianistul apasă o clapă umedă
greșită
în povestea aceasta am rămas eu
pentru textul : poem cu geamuri fumurii derăsturnând lumea pe umăr
culorile semafoarelor se schimbă
cameleonic
simt viața mea pulsând în ele
și e o noapte ca prima noapte a lui
adam/
finalul foarte puternic ...
expresia ,,parul ca o cafea prajita''mi se pare usor fortata in intentia de a gasi ceva inedit...nu stiu, e doar o parere
Marina, Adriana, mulțumesc de vizite și păreri. Aveți amândouă dreptate, nici eu nu sunt satisfacut total de ce a ieșit, însa pe moment nici inspirație de îmbunătățire nu am. Lucrez la un text mai amplu de proză in trei sau poate patru părți, cred că până la sfârșitul săptămânii voi avea gata prima parte și va apărea pe pagină. Sper să fie o surpriză plăcută.
pentru textul : Clepsidră între două lumi deBobadil, nu ti-am dat telefon aiurea, nu am facut nimic. Personal, imi vine sa rid. Te-am intrebat in miezul zilei, pt ca eram in Bucuresti, daca vrei sa ne intilnim. Din pacate, am facut o mare greseala. Ai jignit enorm si continui sa jignesti fara sa ai habar. Probabil lipsa ta de talent te face sa faci spume la gura si sa te apuci sa spui bancuri. Probabil lipsa ta de talent te face sa cumperi talentul cu niste euro pe care ii oferi la diferite concursuri. Personal, ca autor si ca om nu mai am niciun argument in favoare ta, pentru ca, in momentul in care Virgil a propus revenirea ta, am fost primul care m-am declarat de acord. Asta este, Bobadile, sa te compromiti mai mult decit atit nu cred ca ai reusit.
pentru textul : the kill deun poem in proza excelent. pentru metafora si stil, pentru sensibilitatea cu care vorbesti despre femeie, pentru fiorul aproape sacru si scara pe care vrei sa o inalti....penita... scrii bine, cozane, tu stii asta si nici nevoie de penite nu ai... nu stiu de ce imi aminteste de un film de referinta...iubita pacientului englez...dar dincolo de asta...e carne si mult sange curs poetic pe nisip... /O, beduinule, sânii ei sunători sunt ca niște dune pe care talpa mea nu le va săruta niciodată/ ar trebui pus la intrarea intr-o casa a poeziei.
pentru textul : deșertul din mijlocul patului depi punct es: aş tăia "mare" din titlu, evident - şi din corpul poeziei - pe motivul redundanţei. Vorbind de nefericire, se subînţelege "măreţia". Dar asta-i numai părerea mea.
pentru textul : cu o gaură mare pătrată în piept ▒ deîntr-adevăr, sunt sublinieri care mă ajută, Dorin. mulțumesc.
pentru textul : trăiesc în suburbii deradu luca dupeş, care sunt acele erori de scriere? Şi de ce textul ăsta se află în şantier? Eugen
pentru textul : Alcool deO aluzie gratuita. Nu prea au legatura rafuielile mele cu Alex Stefanescu in textul de fata. Daca eu si Stefanescu facem misto unul de altul prin presa, este treaba noastra. Stii bine ca in lumea scriitorilor sunt tot felul de lupte intre tabere. Unii lupta pentru o cauza, altii lupta pentru un ciolan, si asa mai departe. Si mai stii ca se vor gasi mereu cititori pro si contra, asta demonstreaza ca literatura este o problema de gusturi si foarte mult subiectivism. Iar cand ajungi la un nivel, foarte multe interese la mijloc. Dar daca sensibilizezi un esantion, misiune indeplinita. Succes!
pentru textul : poate are un nume mai frumos ca al meu dePreţiozitate lirică accentuată, poetizare mimetică, pedantism lexical.
pentru textul : trecere. 6. deDragul meu Marian, Tin sa te atentionez, pentru binele tau literar desigur :-) ca parodia sigur nu i-a placut Marinei Nicolaev pentru cum este ea scrisa (parodia), ci pentru ca este scrisa la adresa unui poem de-al meu. Marinei Nicolaev, aceastei arhitecte de puscarii pe Hermeneia.com cum i-am mai spus, i-ar placea orice chestie insalubra la adresa vreunui poem de-al meu. Iar in alta ordine de idei, vezi ca in limba romana se spune corect "cunosc si persoane CARORA parodia nu le-a placut" si nu "LA CARE parodia nu le-a placut". Nu stiu cum se spune corect in hutula, esperanto sau japoneza, dar in romaneste asa se spune. Bobadil.
pentru textul : Un întreg fragmentat detext frumos acum înainte de Înviere. remarc ultima strofă: "iar casele sunt corăbii naufragiind într-un nisip înlemnit de frică"
pentru textul : când pleacă o caravană spre You Deea deToamna am crescut, suntem oameni, ne-am implinit deci avem un nume, incaruntim, peste noi se asterne praful, si doar el mai constituie o mangaiere. O interpretare. Primavara cum ti-ar fi ?
pentru textul : Mirare de toamnă deCred că se spune corect dezvirginată. Drăguță poezie. Dar cam siropoasă.
pentru textul : scaranoastradebloc de"mirosul mortii" "tacerea urmasilor" - cuvinte naturale in gura unei poete de 17 ani Aecaterina, hai sa facem un pact: ich lieb dich nicht du liebst mich nicht. Deci sa nu ne mai comentam de acum incolo ca sa nu devenim pedofili sau gerontofili literari, dupa caz. Iar daca e sa tii minte data de 23 iulie 2008, propun sa inlocuiesti ploaia cu grindina aferenta cu concertul Metalica de la Bucuresti, daca ai 17 ani macar pe un genunchi. HS ! Andu
pentru textul : noapte ploioasă descrie şi descrie toamna asta! mi se pare că i-ai făcut un portret destul de vivid. eu am citit cu ochi limpede, fără să caut beţe de pus în roată. şi mi-a plăcut. pe vremuri, demult (cred că sînt ani) am scris şi eu ceva în genul:
"Bine-ai venit frumoasă, suplă doamnă!
S-au strâns poeţi culoarea ta s-o scrie
Şi lăutari roiesc sub nuci, şi-n vie
Pe struna lor să te aşeze, toamnă.
Eşti dichisită foc şi parfumată!
Cercei de struguri copţi şi de gutui,
Un colier de mov şi ochi căprui
Şi-un zâmbet şic, pe gura ta, mă-mbată.
Cu funii de bordeaux sau odobeşti
Băieţi, fetiţe, ciute, cerbi, lăstuni
Sub coviltirul tău regal ne-aduni
Să depănăm, la foc bengal, poveşti.
Când din şareta ta cobori alene,
Îmi vine să te pun portret în ramă
Cum pusă e de pictor Sfânta Mamă
Voi, două dulci crăiţe pământene.
De tine sunt îndrăgostit! Nu pot
pentru textul : Vremuieşte deSă nu te-ascund în arca mea, în piept!
Frumoasă doamnă, e aşa de drept
Iubita mea, o zi să te socot."
Pagini