nu știu, mă întreb dacă textul acesta se califică pentru poezie (deși termenul califică e poate prea dur) sau e mai degrabă un text cu accente exclusiv personale. asta în cazul în care nu este vorba de un alter-ego poetic
iata un text pe care as fi vrut sa l scriu eu. dovada ca m-a obsedat pana azi, cand acord ac penita. ce m a fermecat, dincolo de atmosfera creata, a fost relatia dintre voi. o numesc bunatate mi ar fi placut ca titlul sa fie "marea debarasare". e pana la urma, o lasare a fiintei intru fericirea celeilalte. asa ceva merita toata invidia si recunostinta. sunt cateva fragmente care m au impresionat. te las sa le ghicesti felicitari, deci
se poate să ai dreptate, Virgil. eu deocamdată nu pot opera pe text pentru că e cald. probabil mă voi detașa și o voi privi altfel. pe mine deocamdată mă deranjează că are multe conjuncții. iar romantismul este prin definiție liric, metaforizat... însă înțeleg ce ai vrut să spui... am să meditez asupra finalului... mulțumesc frumos!
În grabă - o cacofonie în al treilea vers.
Nu se mai acceptă linkuri către youtube lângă poeme. Doar poemul... în singurătatea lui frumoasă :)
Revin pentru lectură aprofundată. E de empatizat aici... și e și regăsire.
emil, nu înțeleg de ce tu le numești „mici detalii” deoarece în economia site-ului fiecare detaliu este la fel de mare sau la fel mic. de vreme ce am decis ca la postare clasificarea textelor pe categorii să fie făcută riguros de dragul corectitudinii încadrării și din respect pentru cititor, atunci și în momentul ștergerii sistemul trebuie să știe din ce categorie/subcaterorie să șteargă un text. asta pentru că nu poți șterge decît un text care a fost deja încadrat și salvat într-o anumită categorie/subcategorie. problema este că probabil în acest caz tu i-ai schimbat categoria dar nu și subcategoria și între timp te-ai deci să îl ștergi. te asigur că site-ul funcționează, din acest punct de vedere cît se poate de corect și logic.
Marga, stiu cred ce vrei sa spui, problema este ca trebuie sa scriu textele astfel incat macar pe moment sa imi placa mie. Desigur ca sper ca cititorul sa fie pe aceeasi lungime de unda. Eu mizez in general pe senzatia lasata de un text, pe imaginea de ansamblu. Incetul cu incetul imi descopar limitele si-mi dau seama ca nu pot scrie astfel incat sa placa la toata lumea. Apreciez parerea ta si pe undeva iti dau dreptate. eu incerc sa redau o emotie, o stare si sa-l invit pe cititor in lumea mea, sperand sa gaseasca din cand, lucruri care ii plac.
multumesc pentru oprire si numai bine.
Ramona, bine ca ai rasarit. Poemul tau spune in cateva cuvinte multe lucruri pe care le-am citit, marturisesc, mai mult "printre randuri". Imi amintesc chiar Blaga (Lucian marele, nu candidatul asta la primaria bucurestilor :-)) spunea ca o metafora face un poem iar doua il ucid. Desigur unul ca Bukovski (care ar fi suspendat pe Hermeneia de la primul text postat) ar spune ca si o singura metafora ucide poemul... Insa dincolo de un fel de polemica (literara, desigur) pe care sper sa o purtam candva pe aici, poemul tau mi-a placut. Mi-au placut alaturarile de cirese cu util, steril si fertil (si daca nu ziceai in bio se intelegea) dar mai ales cat de "greu ma dezvat de cosmaruri". Keep the good work. Andu
Textul are nostalgie şi o tristeţe parcă nedesluişită. Cred că asta e miza textului.
Mi se pare că experimentezi fraza scurtă. A ieşit destul de ok. Şi mi se mai pare că e puţină biografie aici.
Există chiar de la începutul poemului un acuzativ la care lipsește prepoziția: "poetul ... l-au arestat". O fi licență poetică. Apoi poemul se termină. Altădată, "ludicele" scrise de Virgil Titarenco aveau valoare literară.
Adriana, Paul
va multumesc pentru sugestii, imi sunt de folos.
tie Adriana si pentru rabdarea de care a-i dat dovada atunci cand comentariul tau
s-a incapatanat sa apara, iar tie Paul pe langa sugestii si pentru acel ajuns "drag" cu care ma citesti,
e fain de tot sa te citeasca cineva in felul asta :)
ok. o sa adopt "vulturii" in locul "cocorilor" pentru a da forta imaginii, o sa scot mortii cu "vaier" cu tot din strofa 4,
cred ca e prea mult si vaier si oftat... si o sa renunt la ultimul vers ... asa simt ca intr-adevar curge mai bine,
multumesc inca o data, numai bine va doresc, sa ne-auzim sanatosi!
Imperfect încercai să-mi furi umbra te închipuiai un mic dumnezeu / voiai să fiu locul tău de îngenunchere imperfect îmi măsurai fiece respirare îți spuneam că după ce mă vei înălța îți vei pierde degetele în ziduri ți le voi strivi în cele patru colțuri de lume nu vei mai despărți de umbră nicio femeie 40 de zile am bântuit temeliile căutând trestia tremuram / răsuflarea ta îmi îngheța inima o să se topească o să țâșnească apa prin carne din creștet până-n tălpi spuneai din gând până-n inimă priveam liniștea ascultam cum se surpă în tine eu
furtuna aceasta se pare, a creat brusc inspirație sau numai luna în doliu îndepărtată își leapădă straiele de cerneală ale necuvintelor dintre două lumi. imagini de intensitate, pline de tristețea unor șoapte uitate între paginile unei iubiri de altădată. nostalgia unei luni de ambră și miere partajate cândva. un fel de a scrie despre dragoste, din dragoste: "jumătate îți dau ție de lună e mult mai bine aici" "îți dau așadar jumătatea de umbră că-ți place să observi de acolo partea de cerneală în care aș putea să arunc cuvinte să se vadă tot ce încă ascund" "zborul îmi iese prin piele și se coase ca umbra de mine" "de câte ori suntem pierduți în somn sau vis unul din suflete îl caută pe celălalt prin găvanele lunii"
Adrian, multumesc pentru atentie si atentionari/ sugestii. Am modificat. Am incercat sa vin cu altceva care sa ma scape de rima, sper ca-i mai in regula acum. Ma bucur ca ți-a placut( mai ales ultima unitate). Stiu ca poate fi un pic macabra, dar serios ca nu stiu cum imi ies astea macabre, niciodata nu imi propun:)).
Virgil, multumesc de sugestii si incurajare. Ma inrolez cu placere la proiectul de a cerceta mari artisti de origine romana. Moisei Gamburd tatal artistei Miriam Gamburd este considerat primul pictor al Moldovei de peste Prut. Sper sa am ocazia unui articol despre om si arta lui.
ultimul vers e obsedant. e ca atunci cind simti nevoia sa intorci capul ca sa vezi daca te urmareste cineva. de data ai ceva de ascuns. perfida nevoie dupa aplauze. sau poate oroarea fata de liniste.
P. S. "Mă întreb dacă Infinitului i se poate aplica noțiunea de 'varietate', ceea ce ar implica o multiplicitate a lui". O face Cantor cand spune: „Trebuie să facem aici o distincție fundamentală între: (a) Infinitul actual crescător sau transfinit; (b) Infinitul actual necrescător sau absolut”. Dar, nu asta e problema. Recunosc ca pe Guenon nu l-am citit. Desi este din ce in ce mai citat in ultima vreme. Am o sugestie. De ce, in afara de poezie pe care (stii parerea mea) o "practici" cu mai mult decat cu succes (daca pot spune asa), nu inerci si eseistica. Pentru ca, sunt convins, ai ce spune. Si, in acest fel, Hermeneia cred ca ar avea de castigat. Cu pretuire, G. M.
Prima privire asupra răsăritului tău de lună, aici predomină sidefiul azi. Desigur, te recunosc în stil, te recunosc în acest decor acvatic, printre urme, în căușul palmelor, cumva întrezărind îngerii, în căutarea perfectului (chiar și din ceea ce credem a fi o spirală), mereu nisipul-timp, mereu apele-suflete, mereu o naștere și o pieire, un eu, un tu... Am sentimentul că faci spirale uneori prin poeziile tale, te reîntorci vizitând în tine locurile spre a te defini și perfecta. Glasul tehnicii tace. Nu e timp pt el. :) Și totuși, nu mă pot abține: primul vers îmi pare ușor "cinematografic". Sau mă înșel?
Silvia, cred că ceea ce simt e un soi de mulțumire că proza îmi este "învinuită" de lirism. Ai valsat frumos pe marginea acestui text pe care eu l-aș vedea mai degrabă melancolic. Poate e un fel de vârstă a omenirii aici. Acel călător dintre pietre, bronzuri, fieruri și alte bombe atomice, alias căutătorul noii epoci a lemnului, îți mulțumește.
este un text frumos și echilibrat. poate aș fi pus acolo „aş îngenunchea, dar nu-mi simt trupul”
este greu să scrii poezie pe temă religioasă. o grămadă de impostori literari scriu sau se entuziasmează de maculatură versificată dogmatic. este o boare de aer răcoros pentru mine să văd că adriana a reușit altfel.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
nu știu, mă întreb dacă textul acesta se califică pentru poezie (deși termenul califică e poate prea dur) sau e mai degrabă un text cu accente exclusiv personale. asta în cazul în care nu este vorba de un alter-ego poetic
pentru textul : the only ones deiata un text pe care as fi vrut sa l scriu eu. dovada ca m-a obsedat pana azi, cand acord ac penita. ce m a fermecat, dincolo de atmosfera creata, a fost relatia dintre voi. o numesc bunatate mi ar fi placut ca titlul sa fie "marea debarasare". e pana la urma, o lasare a fiintei intru fericirea celeilalte. asa ceva merita toata invidia si recunostinta. sunt cateva fragmente care m au impresionat. te las sa le ghicesti felicitari, deci
pentru textul : cu plata la destinație dealtfel ceee ce faci tu...
pentru textul : Sebastian ȘUFARIU... cel nebun după poezie dese poate să ai dreptate, Virgil. eu deocamdată nu pot opera pe text pentru că e cald. probabil mă voi detașa și o voi privi altfel. pe mine deocamdată mă deranjează că are multe conjuncții. iar romantismul este prin definiție liric, metaforizat... însă înțeleg ce ai vrut să spui... am să meditez asupra finalului... mulțumesc frumos!
pentru textul : come as you are deÎn grabă - o cacofonie în al treilea vers.
pentru textul : Cantata în mi minor deNu se mai acceptă linkuri către youtube lângă poeme. Doar poemul... în singurătatea lui frumoasă :)
Revin pentru lectură aprofundată. E de empatizat aici... și e și regăsire.
emil, nu înțeleg de ce tu le numești „mici detalii” deoarece în economia site-ului fiecare detaliu este la fel de mare sau la fel mic. de vreme ce am decis ca la postare clasificarea textelor pe categorii să fie făcută riguros de dragul corectitudinii încadrării și din respect pentru cititor, atunci și în momentul ștergerii sistemul trebuie să știe din ce categorie/subcaterorie să șteargă un text. asta pentru că nu poți șterge decît un text care a fost deja încadrat și salvat într-o anumită categorie/subcategorie. problema este că probabil în acest caz tu i-ai schimbat categoria dar nu și subcategoria și între timp te-ai deci să îl ștergi. te asigur că site-ul funcționează, din acest punct de vedere cît se poate de corect și logic.
pentru textul : hermeneia 3.0-c deMulţumesc. Voi ţine cont pe viitor.
pentru textul : Plângere deCezar
Marga, stiu cred ce vrei sa spui, problema este ca trebuie sa scriu textele astfel incat macar pe moment sa imi placa mie. Desigur ca sper ca cititorul sa fie pe aceeasi lungime de unda. Eu mizez in general pe senzatia lasata de un text, pe imaginea de ansamblu. Incetul cu incetul imi descopar limitele si-mi dau seama ca nu pot scrie astfel incat sa placa la toata lumea. Apreciez parerea ta si pe undeva iti dau dreptate. eu incerc sa redau o emotie, o stare si sa-l invit pe cititor in lumea mea, sperand sa gaseasca din cand, lucruri care ii plac.
pentru textul : sing me a hungarian song demultumesc pentru oprire si numai bine.
cel cu scara.
pentru textul : Cei trei Iacob deRamona, bine ca ai rasarit. Poemul tau spune in cateva cuvinte multe lucruri pe care le-am citit, marturisesc, mai mult "printre randuri". Imi amintesc chiar Blaga (Lucian marele, nu candidatul asta la primaria bucurestilor :-)) spunea ca o metafora face un poem iar doua il ucid. Desigur unul ca Bukovski (care ar fi suspendat pe Hermeneia de la primul text postat) ar spune ca si o singura metafora ucide poemul... Insa dincolo de un fel de polemica (literara, desigur) pe care sper sa o purtam candva pe aici, poemul tau mi-a placut. Mi-au placut alaturarile de cirese cu util, steril si fertil (si daca nu ziceai in bio se intelegea) dar mai ales cat de "greu ma dezvat de cosmaruri". Keep the good work. Andu
pentru textul : Cireșe cu viermi deTextul are nostalgie şi o tristeţe parcă nedesluişită. Cred că asta e miza textului.
pentru textul : anii aceia deMi se pare că experimentezi fraza scurtă. A ieşit destul de ok. Şi mi se mai pare că e puţină biografie aici.
Există chiar de la începutul poemului un acuzativ la care lipsește prepoziția: "poetul ... l-au arestat". O fi licență poetică. Apoi poemul se termină. Altădată, "ludicele" scrise de Virgil Titarenco aveau valoare literară.
pentru textul : ofițerul beat al rațiunii deAdriana, Paul
pentru textul : dând bice nimicului deva multumesc pentru sugestii, imi sunt de folos.
tie Adriana si pentru rabdarea de care a-i dat dovada atunci cand comentariul tau
s-a incapatanat sa apara, iar tie Paul pe langa sugestii si pentru acel ajuns "drag" cu care ma citesti,
e fain de tot sa te citeasca cineva in felul asta :)
ok. o sa adopt "vulturii" in locul "cocorilor" pentru a da forta imaginii, o sa scot mortii cu "vaier" cu tot din strofa 4,
cred ca e prea mult si vaier si oftat... si o sa renunt la ultimul vers ... asa simt ca intr-adevar curge mai bine,
multumesc inca o data, numai bine va doresc, sa ne-auzim sanatosi!
katya, dorin, va multumesc de citire si pentru apreciere si va urez din toata inima voua si tuturor colegilor un paste fericit.
pentru textul : Icoana deNu-mi amintesc, era un cântec, am redat textul din memorie. L-am şters.
pentru textul : Timp şi nisip deImperfect încercai să-mi furi umbra te închipuiai un mic dumnezeu / voiai să fiu locul tău de îngenunchere imperfect îmi măsurai fiece respirare îți spuneam că după ce mă vei înălța îți vei pierde degetele în ziduri ți le voi strivi în cele patru colțuri de lume nu vei mai despărți de umbră nicio femeie 40 de zile am bântuit temeliile căutând trestia tremuram / răsuflarea ta îmi îngheța inima o să se topească o să țâșnească apa prin carne din creștet până-n tălpi spuneai din gând până-n inimă priveam liniștea ascultam cum se surpă în tine eu
pentru textul : Dumnezeu defurtuna aceasta se pare, a creat brusc inspirație sau numai luna în doliu îndepărtată își leapădă straiele de cerneală ale necuvintelor dintre două lumi. imagini de intensitate, pline de tristețea unor șoapte uitate între paginile unei iubiri de altădată. nostalgia unei luni de ambră și miere partajate cândva. un fel de a scrie despre dragoste, din dragoste: "jumătate îți dau ție de lună e mult mai bine aici" "îți dau așadar jumătatea de umbră că-ți place să observi de acolo partea de cerneală în care aș putea să arunc cuvinte să se vadă tot ce încă ascund" "zborul îmi iese prin piele și se coase ca umbra de mine" "de câte ori suntem pierduți în somn sau vis unul din suflete îl caută pe celălalt prin găvanele lunii"
pentru textul : suntem ciudați deS-a prins cineva de ironia comentariului Almei?
pentru textul : rețeaua de inutil deS-a înţeles! Mulţumesc! :)
pentru textul : Petru pământesc.. deAdrian, multumesc pentru atentie si atentionari/ sugestii. Am modificat. Am incercat sa vin cu altceva care sa ma scape de rima, sper ca-i mai in regula acum. Ma bucur ca ți-a placut( mai ales ultima unitate). Stiu ca poate fi un pic macabra, dar serios ca nu stiu cum imi ies astea macabre, niciodata nu imi propun:)).
pentru textul : "you'll never get a wish from a bone" deSti ca esti isteata, Doamna? Am modificat dupa inima (si mintea) dumitale.
pentru textul : Rugina cuielor deVirgil, multumesc de sugestii si incurajare. Ma inrolez cu placere la proiectul de a cerceta mari artisti de origine romana. Moisei Gamburd tatal artistei Miriam Gamburd este considerat primul pictor al Moldovei de peste Prut. Sper sa am ocazia unui articol despre om si arta lui.
pentru textul : Miriam Gamburd - Instinctul rău .. e foarte bun deultimul vers e obsedant. e ca atunci cind simti nevoia sa intorci capul ca sa vezi daca te urmareste cineva. de data ai ceva de ascuns. perfida nevoie dupa aplauze. sau poate oroarea fata de liniste.
pentru textul : pauză de băgat aplauze deVirgil, acum am vazut, voiam sa ma refer la pizzaro, insa ma gindeam la altceva probabil, de aia a aparut montezuma. Multumesc, am corectat.
pentru textul : scrisori din țara lui oriunde I deP. S. "Mă întreb dacă Infinitului i se poate aplica noțiunea de 'varietate', ceea ce ar implica o multiplicitate a lui". O face Cantor cand spune: „Trebuie să facem aici o distincție fundamentală între: (a) Infinitul actual crescător sau transfinit; (b) Infinitul actual necrescător sau absolut”. Dar, nu asta e problema. Recunosc ca pe Guenon nu l-am citit. Desi este din ce in ce mai citat in ultima vreme. Am o sugestie. De ce, in afara de poezie pe care (stii parerea mea) o "practici" cu mai mult decat cu succes (daca pot spune asa), nu inerci si eseistica. Pentru ca, sunt convins, ai ce spune. Si, in acest fel, Hermeneia cred ca ar avea de castigat. Cu pretuire, G. M.
pentru textul : (2)Cȃte ceva despre Cantor, Aristotel și Dan Puric. Azi, Aristotel (doar ca pre-text) dePrima privire asupra răsăritului tău de lună, aici predomină sidefiul azi. Desigur, te recunosc în stil, te recunosc în acest decor acvatic, printre urme, în căușul palmelor, cumva întrezărind îngerii, în căutarea perfectului (chiar și din ceea ce credem a fi o spirală), mereu nisipul-timp, mereu apele-suflete, mereu o naștere și o pieire, un eu, un tu... Am sentimentul că faci spirale uneori prin poeziile tale, te reîntorci vizitând în tine locurile spre a te defini și perfecta. Glasul tehnicii tace. Nu e timp pt el. :) Și totuși, nu mă pot abține: primul vers îmi pare ușor "cinematografic". Sau mă înșel?
pentru textul : răsărit de lună demulțumesc.
pentru textul : iubirea noastră are întârziere deSilvia, cred că ceea ce simt e un soi de mulțumire că proza îmi este "învinuită" de lirism. Ai valsat frumos pe marginea acestui text pe care eu l-aș vedea mai degrabă melancolic. Poate e un fel de vârstă a omenirii aici. Acel călător dintre pietre, bronzuri, fieruri și alte bombe atomice, alias căutătorul noii epoci a lemnului, îți mulțumește.
pentru textul : Areopagul deoglindă, please :))
pentru textul : ieşirea din iarnă deeste un text frumos și echilibrat. poate aș fi pus acolo „aş îngenunchea, dar nu-mi simt trupul”
pentru textul : la Văratec mă ajunge toamna deeste greu să scrii poezie pe temă religioasă. o grămadă de impostori literari scriu sau se entuziasmează de maculatură versificată dogmatic. este o boare de aer răcoros pentru mine să văd că adriana a reușit altfel.
Pagini