Sofia de cand sunt eu pe hermeneia nu am auzit de asa ceva...
Nu uita ca se lucreaza la site inca si e posibil sa se fi pierdut ultimele inregistrari din cauza asta.
alma, autorul probabil a vrut sa spuna "fill in the blanks", caci, nemultumit cu un titlu romanesc, a vrut unul shakespeare-ian. text OK pentru cumparatorii de bibilici megalitice.
Nu ma mira faptul ca Virgil nu a inteles nimic. Ma mira doar perseverenta de care da dovada Cristian Vasiliu in incercarea sa de a muta problemele unui alt spatiu virtual in arhivele Hermeneei. Sa fie nevoie sa-i amintim ca Hermeneia este mai mult decat un spatiu de depozitare al textelor? Cred ca nu. Eu am incredere in maturitatea literara a lui C.V. si astept sa citesc aici niste texte cu adevarat valoroase. Fie ele si parodii, dar parodii dupa autori care sa merite atentia cititorilor. Sper ca nu va trebui sa astept (sa asteptam) prea mult...
autorul acesta ne-a obişnuit cu descinderile tipice de o filozofie aparte. aproape dorit inventată. finalul acestui text mi se pare totuşi straniu abrupt şi ludic. sau sarcastic. nu ştiu dacă textul "merita" un aşa final. pe de altă parte mi-aş fi dorit ca textul să continue, să fie mai lung. poate nici să nu se termine. dar poate oare un text să nu se termine...
Adriana, nu e vorba despre revoltă. Am fost acceptat în această comunitate literară prestigioasă și încerc să contribui cu alcătuirile care mă reprezintă. Așa cum bine știi, registrul în care scriu este cel mai adesea greu acceptat din cauza formelor majoritar clasice pe care le abordez. Dar, încerc să mă definesc, rezultând o grupare a tematicii în ceea ce numesc eu ”cicluri” diverse (21 la număr): pasteluri, poezie istorică, poeme în proză, meditații versificate, poezie a împlinirii și neîmplinirii în/din dragoste, despre moarte, sonete meditative și de dragoste precum și genuri mai puțin uzuale ca blesteme, poezie despre viața satului cu iz arhaic, poezie religioasă, poezie pentru copii. Am urmărit câteva luni ceea ce se publică pe acest site, anterior cererii de admitere, și am decis să postez pe rând alcătuiri care vor fi judecate de voi toți și care vor duce la o concluzie pe care nimeni n-o poate anticipa. Până atunci, să ne citim cu bucurie!
părerea mea: pînă la „şi aţîţă focul cu ochii” textul este excelent. este poezie. este natural. după aceea se „îmbolnăvește” de boala aia a noastră a „poheților”, devine „metaforie”, puțin artificial, puțin forțat. but again, e doar părerea mea. așa că nu e mare tragedie.
comentariul meu a fost pur "la literatura", nu la altceva, te asigur. nu neg ca s-ar putea ca tu sa fi simtit ceva. Dar pe mine nu m-ai facut sa o simt Sau poate oi fi devenit eu mai ne-simtitor in ultima vreme cu atita munca administrativa
Ionuț, sunt de acord cu tine; fiecare autor (chiar consacrat fiind) își are contestatarii lui; știi și tu foarte bine: critica este preferabilă indiferenței; ce nu pot, însă, accepta este caracterul tendențios al anumitor afirmații, nesusținerea respingerii stilistice printr-un instrumentar analitic (fie și împrumutat de la un estetician consacrat) care să demonteze axiologic sau logico-semantic un text etc. după cum singur recunoști, totul se rezumă la tine la afirmații de genul: "Nu îmi place că..."; îți dau dreptate, dar acesta nu este un argument pentru a nega structural un text; are un caracter atât de "emipric", încât te aștepți să demonstreze vreo teorie științifcă, ceea ce este departe de a se întâmpla. "câți autori români de poezie și-au inserat numele complet în poeme?" sincer, nu văd de ce ar trebui să mă preocupe acest aspect, dar poate că pe tine ar trebui să te preocupe cugetări de genul celei de mai jos: "Nomen commendat res nomine significata, Erago debemus naturam quaerere rerum, Ex quo possimus de nomine cernere verum" (autorul nu contează, e un franțuz cu nume de oraș...) poate că nu "epatarea" stă la baza deciziei mele; poate mi-a fost suficient că Nichita își folosește într-o poezie numele de botez; sau că Esenin îl folosește, de asemenea; chiar crezi că întâmplător o poezie în care adresativul este explicit nichitian poartă un astfel de titlu (de nume)? hai să cădem amândoi de acord că există această distincție: bunul gust (artistic) - simțul comun - bunul simț; personal, cred că cel din urmă ar trebui să le însoțească în orice împrejurare pe primele două, chiar și atunci când spun despre un text: "Nu îmi place" nu am solicitat nimănui să îmi spună "maestre" (și aici iar ai fost tendențios), nici măcar dumneavoastră; ba chiar am insistat în câteva rânduri să mi se vorbească la persoana a 2-a singular; de ce? pentru că eu sunt numele meu, ci nu un impersonal pronume de politețe. poate că, dacă nu ai fi atât de pornit să respingi lucruri asupra cărora nu ai reflectat, ai vedea că am dreptate; și că nu îți cer să îți schimbi tonul, ci să manifești maturitate și bun simț. evident, reacția mea se rezumă la acest schimb de cuvinte; nu am nimic personal cu Ionuț Caragea; prin urmare, și eu îți urez cât se poate de sincer: sărbători fericite!
Domnule Frosin,
Dacă aşa-l traduceţi dumneavoastră pe Eminescu, atunci am avut toată dreptatea atunci când v-am reproşat "franceza de dicţionar" şi "păsăreasca". Păi dacă o să daţi traducerile astea căznite unui francez şi o să-i spuneţi că e vorba de cel mai mare poet român, acela o să plângă de mila literaturii noastre. Iar dacă o să-i mai spuneţi şi că este unul dintre marii poeţi europeni, o să vă plângă şi dumneavoastră de milă...
Ceea ce faceţi dvs. aici e un veritabil masacru. Eu nu sunt traducător, dar sunt un cititor în franceză. Am citit Lamartine, Hugo, Baudelaire, dar şi René Char sau Guillevic (care nu erau traduşi în română la vremea când voiam eu să-i cunosc). Şi "Paradisul" lui Sollers (care nici nu s-a tradus), intrigat de faptul că fiecare critic român care-l evoca îl prezenta tot altfel. Prilej de a constata că majoritatea celor care-l citau (era o modă prin anii 80) habar n-avea de el. Aşa că eu ştiu foarte bine cum sună franceza firească şi plastică. L-am simţit pe Flaubert bătând tactul când am citit incipitul la "Salambo" (nu pot să pun accentul). Aşa că nu mă luaţi cu poveşti!
Vreţi o demonstraţie? Vă iert pentru poeziile cu rimă. Să ne referim la "Odă (în metru antic), pe care-o maltrataţi fără milă. Şi să începem cu paranteza. Păi "în metru antic" înseamnă (fără a nuanţa prea mult) strofe safice, adică trei endecasilabi şi un pentametru. Ia număraţi dvs. silabele textului tradus, să vedem ce "metru antic" aţi obţinut. Aveţi 11-11-11-5? Eminescu trudea pe text până la epuizare, iar dvs. vă permiteţi să traduceţi în dorul lelii?! Mi se pare înjositor pentru mine să demonstrez prea mult un adevăr evident pentru oricine ştie măcar o boabă de franceză. Nu mă luaţi tare, că nu vă merge! O să dau un singur exemplu. Iată: "Lorsque, d’un coup, tu parus sur mon chemin,/ Toi, la souffrance, douloureusement agréable…". Aşadar (bine zice Virgil că trebuie să postaţi şi traducerea!) "Când deodată tu răsărişi în cale-mi/ Suferinţă tu, dureros de dulce...". Păi dvs. vreţi să mă convingeţi pe mine că limba franceză e aşa de săracă, încât permite doar echivalările (accesibile şi calculatorului meu, dacă aş solicita aşa ceva pe google!) pe care le aflaţi dvs. pentru "deodată...răsărişi", "cale", dar mai ales "dureros de dulce", unde "dulce" devine "agréable…"? Sub pana dvs. de traducător, Eminescu devine un autor de duzină. Nu-i faceţi niciun serviciu dacă încercaţi să-l promovaţi în spaţiul francofon. Lăsaţi-l, vă implor, nepromovat de dumneavoastră! Aproape că v-aş zice, în încheiere, că nu mai avem ce discuta. Dar sunt o persoană bine-crescută.
am pus vulnerabilitate între ghilimele. prin vulnerabilitate m-am referit la faptul că textul este de fapt dependent (în cazul de față) de un singur cuvînt așa cum cu perspicacitate ai observat. pe mine m-a susprins pentru că nu mi-am dat seama de asta atunci cînd l-am scris. din cauza unei astfel de „vulnerabilități” el poate fi ușor transformat în cam orice, de la ironism la contemplație sau poate chiar patetism. nu știu dacă un text este mai „profund” dacă vorbește de puritate sau de incultură. în general am rezervele mele pentru cuvintele „mari”. iar puritate este unul din ele. și cred că este și relativ demonetizat. dar asta este o părere. poate cinică.
Sebi,desigur, anumite stări ori trăiri în poezie pot fi exagerate, de asta i se spune poezie; desigur, și inventivitatea contează, imaginația, vocabularul de cuvinte ș.a.m.d. însă, părerea mea este că la baza oricărei trăiri există(trebuie să existe) grăuntele de adevăr. Textul Dus-întors la care faci referire este consecința primilor ani(92-97) petrecuți în România, a trăirilor de atunci. Cât despre textul "fostei mele şotii", el exprimă un adevăr, o realitate, exprimată puțin cam brutal, dar care se cerea la un moment dat exprimată . O zi bună îți doresc. Eugen.
Poezia Mariei este limpede, cu versuri fine, simple, nezorzonate. Sunt poveşti scrise din suflet, uşor neprelucrate din prea mult dor şi bucurie a sufletului, te laşi cuprins pur şi simplu şi nu cauţi nodul în papură. De unde papură?
Frumos final,Maria!
"îl căutase în toate apele"...
fiecare poet este profet la masa de scris/în el circulă tot felul de personaje cu mâinile goale/cu legende proprii/iată-mă și pe mine captivă în povestea ta. apropo de nick-ul tau aveam versurile de mai sus scrise de mai mult timp, acum mi le-am amintit. referitor la poem, cel mai mult mi-a placut: în timp ce eu priveam dezbrăcarea ta de mine/ai ajus să semeni cu o zeiță egipteană/rece și mereu din profil. licenta poetica downloatez poezii este originala si reluarea in final a primului vers, ca un laitmotiv, vine sa accetueze zona firewire are esti si in care se intampla chestiuni high-tech la nivel poetic.nanotehnologie si metafore intr-un circuit online. scrijelirea, tatuarea, cioplirea in piele/pe piele cu poezii am mai intalnit-o. mcm
Multumesc de trecere si comentariu ! Legat de reurilizarea aceea... din cate ma cunosc, slabe sanse. Oricum cateodata am senzatia ca am repet prea mult si incerc sa evit sintagmele utilizate anterior. Nu stiu daca as realiza ceva imbunatatind textul asta. Multumesc pentru sugestie ! Ialin
Hermeneia a fost înca de cînd am început sa postez aici un loc îndemînos pt mine. Imi place interfata grafica a site-ului. Arata mai a site literar decît majoritatea site-urilor literare pe care le-am vizitat. Imi place ca poti respira, poti vedea mai toate textele noi; nu se posteaza intr-un ritm nebunesc. Ai posibilitatea sa cunosti scrierile mai tuturor membrilor. Si cred ca Hermeneia ne-a apropiat destul. Hermeneia e o comunitate super faină. Felicitari pt demersul dv. si pt faptul ca sustineti acest spatiu din propriile resurse (ma gîndesc).
De ceva vreme lucrez la altă povestire, tot cu huțuli, dar lipsa de timp m-a împiedicat să o termin. Despre huțuli, în general, am creat eu însumi o pagină, împreună cu prietenii mei, cu un dicționar, un mic ghid de conversație, ceva fotografii și date despre ei colectate din diferite cărți și publicații. O simplă căutare de cine e interesat pe google după "limba hutula" trebuie să o aducă în prim plan.
cand te-am regasit azi dimineata aici, inima mea s-a bucurat. un lucru bun bun, revenirea ta. plus un poem de penita de aur, pe care stii ca il iubesc. inca o data, imi pare rau ca nu ne-am vazut la iasi. la buna citire, vladimire. bine ai revenit
eu sunt uimită cât de frumos poate fi un text şi fără verbe, doar imagini care se completează una pe alta
într-un "respiro lung".plec plăcut impresionată şi mai învăţată.
domnule manolescu, imi face placere cand veniti in pagina mea. va dati seama ca mi-am dat seama :)) ca, daca ati comentat aici, inseamna ca nu ma ignorati :D. am pus un potential acolo, in raspunsul la primul dumneavoastra semn. dar stiti cum e cu subiectivitatea si cu orgoliul autorului/comerciantului de idei mai mult sau mai putin poetizate, deh :P marfa lui e fara cusur. :) cu stima,
Ok, aici m-a frapat "incapacitatea" autoarei de a zugravi indivizi dar, deopotriva, de harul ei de a zugravi in schimb atmosfera printr-o anume ingramadire care ii contureaza relieful. In general, dorinta de obiectivizare si sistematizare a structurii umane in tipologii (in proza desigur) indeparteaza pe scriitor de proza introspectiva si de configurarea unor eroi complecsi. Aici insa autoarea alege calea modificarii esentiale a materiei epice, ramanand consecventa cu realismul sau sintetic. Iar mutatia aceasta se produce la nivelul substantei epice si nu la nivelul tehnicii sau al posturii narative. De aceea am zis ca sunt multi kilometri, indiferent cum citesti acel numar. E mai bine asa? Bobadil.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Sofia de cand sunt eu pe hermeneia nu am auzit de asa ceva...
pentru textul : Bun venit pe Hermeneia 2.0 deNu uita ca se lucreaza la site inca si e posibil sa se fi pierdut ultimele inregistrari din cauza asta.
un text excelent. remarc tocmai evitarea parodiei printr-un paradox al tragicului.
pentru textul : nu mai deosebesc vacile și nici găinile dealma, autorul probabil a vrut sa spuna "fill in the blanks", caci, nemultumit cu un titlu romanesc, a vrut unul shakespeare-ian. text OK pentru cumparatorii de bibilici megalitice.
pentru textul : Feel in the blanks deNu ma mira faptul ca Virgil nu a inteles nimic. Ma mira doar perseverenta de care da dovada Cristian Vasiliu in incercarea sa de a muta problemele unui alt spatiu virtual in arhivele Hermeneei. Sa fie nevoie sa-i amintim ca Hermeneia este mai mult decat un spatiu de depozitare al textelor? Cred ca nu. Eu am incredere in maturitatea literara a lui C.V. si astept sa citesc aici niste texte cu adevarat valoroase. Fie ele si parodii, dar parodii dupa autori care sa merite atentia cititorilor. Sper ca nu va trebui sa astept (sa asteptam) prea mult...
pentru textul : Sonet 159 deCe ciudat! Imi asum eu acest text, pe care, bineinteles, l-am publicat pe pagina mea. :))
pentru textul : Bătrâna clovn dele-am șters pe ultimele două. nici mie nu îmi plăceau. mulțumesc pentru opinie.
pentru textul : mă uit la oamenii care scriu poezii deautorul acesta ne-a obişnuit cu descinderile tipice de o filozofie aparte. aproape dorit inventată. finalul acestui text mi se pare totuşi straniu abrupt şi ludic. sau sarcastic. nu ştiu dacă textul "merita" un aşa final. pe de altă parte mi-aş fi dorit ca textul să continue, să fie mai lung. poate nici să nu se termine. dar poate oare un text să nu se termine...
pentru textul : Mobile deAdriana, nu e vorba despre revoltă. Am fost acceptat în această comunitate literară prestigioasă și încerc să contribui cu alcătuirile care mă reprezintă. Așa cum bine știi, registrul în care scriu este cel mai adesea greu acceptat din cauza formelor majoritar clasice pe care le abordez. Dar, încerc să mă definesc, rezultând o grupare a tematicii în ceea ce numesc eu ”cicluri” diverse (21 la număr): pasteluri, poezie istorică, poeme în proză, meditații versificate, poezie a împlinirii și neîmplinirii în/din dragoste, despre moarte, sonete meditative și de dragoste precum și genuri mai puțin uzuale ca blesteme, poezie despre viața satului cu iz arhaic, poezie religioasă, poezie pentru copii. Am urmărit câteva luni ceea ce se publică pe acest site, anterior cererii de admitere, și am decis să postez pe rând alcătuiri care vor fi judecate de voi toți și care vor duce la o concluzie pe care nimeni n-o poate anticipa. Până atunci, să ne citim cu bucurie!
pentru textul : nebunul dece inseamna "f a"?
pentru textul : opi depărerea mea: pînă la „şi aţîţă focul cu ochii” textul este excelent. este poezie. este natural. după aceea se „îmbolnăvește” de boala aia a noastră a „poheților”, devine „metaforie”, puțin artificial, puțin forțat. but again, e doar părerea mea. așa că nu e mare tragedie.
pentru textul : Astăzi deI'm a believer in Joy Division :)
pentru textul : fiecare zi e o probă de răbdare decomentariul meu a fost pur "la literatura", nu la altceva, te asigur. nu neg ca s-ar putea ca tu sa fi simtit ceva. Dar pe mine nu m-ai facut sa o simt Sau poate oi fi devenit eu mai ne-simtitor in ultima vreme cu atita munca administrativa
pentru textul : Val de timp /Vague de temps deIonuț, sunt de acord cu tine; fiecare autor (chiar consacrat fiind) își are contestatarii lui; știi și tu foarte bine: critica este preferabilă indiferenței; ce nu pot, însă, accepta este caracterul tendențios al anumitor afirmații, nesusținerea respingerii stilistice printr-un instrumentar analitic (fie și împrumutat de la un estetician consacrat) care să demonteze axiologic sau logico-semantic un text etc. după cum singur recunoști, totul se rezumă la tine la afirmații de genul: "Nu îmi place că..."; îți dau dreptate, dar acesta nu este un argument pentru a nega structural un text; are un caracter atât de "emipric", încât te aștepți să demonstreze vreo teorie științifcă, ceea ce este departe de a se întâmpla. "câți autori români de poezie și-au inserat numele complet în poeme?" sincer, nu văd de ce ar trebui să mă preocupe acest aspect, dar poate că pe tine ar trebui să te preocupe cugetări de genul celei de mai jos: "Nomen commendat res nomine significata, Erago debemus naturam quaerere rerum, Ex quo possimus de nomine cernere verum" (autorul nu contează, e un franțuz cu nume de oraș...) poate că nu "epatarea" stă la baza deciziei mele; poate mi-a fost suficient că Nichita își folosește într-o poezie numele de botez; sau că Esenin îl folosește, de asemenea; chiar crezi că întâmplător o poezie în care adresativul este explicit nichitian poartă un astfel de titlu (de nume)? hai să cădem amândoi de acord că există această distincție: bunul gust (artistic) - simțul comun - bunul simț; personal, cred că cel din urmă ar trebui să le însoțească în orice împrejurare pe primele două, chiar și atunci când spun despre un text: "Nu îmi place" nu am solicitat nimănui să îmi spună "maestre" (și aici iar ai fost tendențios), nici măcar dumneavoastră; ba chiar am insistat în câteva rânduri să mi se vorbească la persoana a 2-a singular; de ce? pentru că eu sunt numele meu, ci nu un impersonal pronume de politețe. poate că, dacă nu ai fi atât de pornit să respingi lucruri asupra cărora nu ai reflectat, ai vedea că am dreptate; și că nu îți cer să îți schimbi tonul, ci să manifești maturitate și bun simț. evident, reacția mea se rezumă la acest schimb de cuvinte; nu am nimic personal cu Ionuț Caragea; prin urmare, și eu îți urez cât se poate de sincer: sărbători fericite!
pentru textul : delirum hristum depoemul tau aer gust... gust de stafide, aș zice.
pentru textul : zădărnicie deDomnule Frosin,
pentru textul : Grupaj de poeme MIHAI EMINESCU deDacă aşa-l traduceţi dumneavoastră pe Eminescu, atunci am avut toată dreptatea atunci când v-am reproşat "franceza de dicţionar" şi "păsăreasca". Păi dacă o să daţi traducerile astea căznite unui francez şi o să-i spuneţi că e vorba de cel mai mare poet român, acela o să plângă de mila literaturii noastre. Iar dacă o să-i mai spuneţi şi că este unul dintre marii poeţi europeni, o să vă plângă şi dumneavoastră de milă...
Ceea ce faceţi dvs. aici e un veritabil masacru. Eu nu sunt traducător, dar sunt un cititor în franceză. Am citit Lamartine, Hugo, Baudelaire, dar şi René Char sau Guillevic (care nu erau traduşi în română la vremea când voiam eu să-i cunosc). Şi "Paradisul" lui Sollers (care nici nu s-a tradus), intrigat de faptul că fiecare critic român care-l evoca îl prezenta tot altfel. Prilej de a constata că majoritatea celor care-l citau (era o modă prin anii 80) habar n-avea de el. Aşa că eu ştiu foarte bine cum sună franceza firească şi plastică. L-am simţit pe Flaubert bătând tactul când am citit incipitul la "Salambo" (nu pot să pun accentul). Aşa că nu mă luaţi cu poveşti!
Vreţi o demonstraţie? Vă iert pentru poeziile cu rimă. Să ne referim la "Odă (în metru antic), pe care-o maltrataţi fără milă. Şi să începem cu paranteza. Păi "în metru antic" înseamnă (fără a nuanţa prea mult) strofe safice, adică trei endecasilabi şi un pentametru. Ia număraţi dvs. silabele textului tradus, să vedem ce "metru antic" aţi obţinut. Aveţi 11-11-11-5? Eminescu trudea pe text până la epuizare, iar dvs. vă permiteţi să traduceţi în dorul lelii?! Mi se pare înjositor pentru mine să demonstrez prea mult un adevăr evident pentru oricine ştie măcar o boabă de franceză. Nu mă luaţi tare, că nu vă merge! O să dau un singur exemplu. Iată: "Lorsque, d’un coup, tu parus sur mon chemin,/ Toi, la souffrance, douloureusement agréable…". Aşadar (bine zice Virgil că trebuie să postaţi şi traducerea!) "Când deodată tu răsărişi în cale-mi/ Suferinţă tu, dureros de dulce...". Păi dvs. vreţi să mă convingeţi pe mine că limba franceză e aşa de săracă, încât permite doar echivalările (accesibile şi calculatorului meu, dacă aş solicita aşa ceva pe google!) pe care le aflaţi dvs. pentru "deodată...răsărişi", "cale", dar mai ales "dureros de dulce", unde "dulce" devine "agréable…"? Sub pana dvs. de traducător, Eminescu devine un autor de duzină. Nu-i faceţi niciun serviciu dacă încercaţi să-l promovaţi în spaţiul francofon. Lăsaţi-l, vă implor, nepromovat de dumneavoastră! Aproape că v-aş zice, în încheiere, că nu mai avem ce discuta. Dar sunt o persoană bine-crescută.
am pus vulnerabilitate între ghilimele. prin vulnerabilitate m-am referit la faptul că textul este de fapt dependent (în cazul de față) de un singur cuvînt așa cum cu perspicacitate ai observat. pe mine m-a susprins pentru că nu mi-am dat seama de asta atunci cînd l-am scris. din cauza unei astfel de „vulnerabilități” el poate fi ușor transformat în cam orice, de la ironism la contemplație sau poate chiar patetism. nu știu dacă un text este mai „profund” dacă vorbește de puritate sau de incultură. în general am rezervele mele pentru cuvintele „mari”. iar puritate este unul din ele. și cred că este și relativ demonetizat. dar asta este o părere. poate cinică.
pentru textul : indie deSebi,desigur, anumite stări ori trăiri în poezie pot fi exagerate, de asta i se spune poezie; desigur, și inventivitatea contează, imaginația, vocabularul de cuvinte ș.a.m.d. însă, părerea mea este că la baza oricărei trăiri există(trebuie să existe) grăuntele de adevăr. Textul Dus-întors la care faci referire este consecința primilor ani(92-97) petrecuți în România, a trăirilor de atunci. Cât despre textul "fostei mele şotii", el exprimă un adevăr, o realitate, exprimată puțin cam brutal, dar care se cerea la un moment dat exprimată . O zi bună îți doresc. Eugen.
pentru textul : Neo(II) dePoezia Mariei este limpede, cu versuri fine, simple, nezorzonate. Sunt poveşti scrise din suflet, uşor neprelucrate din prea mult dor şi bucurie a sufletului, te laşi cuprins pur şi simplu şi nu cauţi nodul în papură. De unde papură?
Frumos final,Maria!
"îl căutase în toate apele"...
P.S.La mulţi ani!
pentru textul : am nevoie de o inimă nouă defiecare poet este profet la masa de scris/în el circulă tot felul de personaje cu mâinile goale/cu legende proprii/iată-mă și pe mine captivă în povestea ta. apropo de nick-ul tau aveam versurile de mai sus scrise de mai mult timp, acum mi le-am amintit. referitor la poem, cel mai mult mi-a placut: în timp ce eu priveam dezbrăcarea ta de mine/ai ajus să semeni cu o zeiță egipteană/rece și mereu din profil. licenta poetica downloatez poezii este originala si reluarea in final a primului vers, ca un laitmotiv, vine sa accetueze zona firewire are esti si in care se intampla chestiuni high-tech la nivel poetic.nanotehnologie si metafore intr-un circuit online. scrijelirea, tatuarea, cioplirea in piele/pe piele cu poezii am mai intalnit-o. mcm
pentru textul : downloadez poezii deMultumesc de trecere si comentariu ! Legat de reurilizarea aceea... din cate ma cunosc, slabe sanse. Oricum cateodata am senzatia ca am repet prea mult si incerc sa evit sintagmele utilizate anterior. Nu stiu daca as realiza ceva imbunatatind textul asta. Multumesc pentru sugestie ! Ialin
pentru textul : Ferestre deai simtit bine Maria-Doina si iti multumesc pentru cuvinte si incurajare. uneori suferinta este cel mai bun ulei de motor in anumite contexte:).
pentru textul : imagini de lipit pe torpedou deHermeneia a fost înca de cînd am început sa postez aici un loc îndemînos pt mine. Imi place interfata grafica a site-ului. Arata mai a site literar decît majoritatea site-urilor literare pe care le-am vizitat. Imi place ca poti respira, poti vedea mai toate textele noi; nu se posteaza intr-un ritm nebunesc. Ai posibilitatea sa cunosti scrierile mai tuturor membrilor. Si cred ca Hermeneia ne-a apropiat destul. Hermeneia e o comunitate super faină. Felicitari pt demersul dv. si pt faptul ca sustineti acest spatiu din propriile resurse (ma gîndesc).
pentru textul : The State of Hermeneia deTe superi daca nu-mi place poezia? Sunt sigur ca nu.
Vad aici un text neconcludent.
pentru textul : fotografia de lângă icoană deDe ceva vreme lucrez la altă povestire, tot cu huțuli, dar lipsa de timp m-a împiedicat să o termin. Despre huțuli, în general, am creat eu însumi o pagină, împreună cu prietenii mei, cu un dicționar, un mic ghid de conversație, ceva fotografii și date despre ei colectate din diferite cărți și publicații. O simplă căutare de cine e interesat pe google după "limba hutula" trebuie să o aducă în prim plan.
pentru textul : Cojocul (Cujuh) defain spus, fain simtit, fain si atat!
pentru textul : Argintiu furişat deȘi încă ceva Bobadil. Nu te mai exprima despre lucruri pe care nu le înțelegi. Sînt șanse mari să greșești.
pentru textul : psalm decand te-am regasit azi dimineata aici, inima mea s-a bucurat. un lucru bun bun, revenirea ta. plus un poem de penita de aur, pe care stii ca il iubesc. inca o data, imi pare rau ca nu ne-am vazut la iasi. la buna citire, vladimire. bine ai revenit
pentru textul : De anima deeu sunt uimită cât de frumos poate fi un text şi fără verbe, doar imagini care se completează una pe alta
pentru textul : De-a singurul deîntr-un "respiro lung".plec plăcut impresionată şi mai învăţată.
domnule manolescu, imi face placere cand veniti in pagina mea. va dati seama ca mi-am dat seama :)) ca, daca ati comentat aici, inseamna ca nu ma ignorati :D. am pus un potential acolo, in raspunsul la primul dumneavoastra semn. dar stiti cum e cu subiectivitatea si cu orgoliul autorului/comerciantului de idei mai mult sau mai putin poetizate, deh :P marfa lui e fara cusur. :) cu stima,
pentru textul : strada cu fluturi deOk, aici m-a frapat "incapacitatea" autoarei de a zugravi indivizi dar, deopotriva, de harul ei de a zugravi in schimb atmosfera printr-o anume ingramadire care ii contureaza relieful. In general, dorinta de obiectivizare si sistematizare a structurii umane in tipologii (in proza desigur) indeparteaza pe scriitor de proza introspectiva si de configurarea unor eroi complecsi. Aici insa autoarea alege calea modificarii esentiale a materiei epice, ramanand consecventa cu realismul sau sintetic. Iar mutatia aceasta se produce la nivelul substantei epice si nu la nivelul tehnicii sau al posturii narative. De aceea am zis ca sunt multi kilometri, indiferent cum citesti acel numar. E mai bine asa? Bobadil.
pentru textul : we will always have sighisoara... dePagini