Excelent domnule, excelent! rar imi e dat sa mai citesc asa ceva pe Hermeneia. Yester, mi-ai facut ziua. O poezie adevarata si moderna. Unde e Fluerasu sa o vada? Excelenta e si data din poza. Cred ca si in 2100 romanii au sa mai aiba o dacie acolo prin ograda, asa de saminta. Imi plac si licentele poetice.
Îmi place cum ai fracturat versurile și cum ai condus gradual ideea până la imaginea iernii lipită de inimă. Deci tehnica e bună prin simplitate, conciziune, adâncime, dar aș fi fost un pic mai îndrăzneață în afirmații și metafore, aș fi încercat să mă îndepărtez de muchia dintre clișee și noutate, aruncându-mă chiar în prăpastie. Dar acesta este un sfat pentru viitor. N-aș schimba nimic aici. Cu drag, /O\
Mă întreb daca rima din "alunecos ca un pește peste carnea acestui ștreang ridicat de-o femeie care iubește" e întâmplătoare. E singulară, de aceea mă întrebam. Mi-a oferit o melodicitate a textului pe care n-am regăsit-o mai departe (în felul acesta). Mi-au plăcut versurile: "dați-mi o piele să-mi înfășor sufletul" spune zâmbetul :) si, "ce dacă am devenit spectre și preoții aruncă după noi cu agheasmă ne mai putem linge încă marginile e încă destul loc în palmele mele cât să îți rătacești sânii murdari de-o spaimă nespovedită"
Adrian, întâmplător recitesc proza lui Bacovia, și nu găsesc nicio asemănare, kitchoasă au ba, între Moină, Ninsoare, Când cad frunzele, Cubul negru etcaetera... deci îmi permiți să zâmbesc la comparația ta.
Iar dacă etichetezi o scriere teribilistă, eu cred, cu tot bunul simț, că trebuie să o și susții. Dacă vrei să fii credibil autorului și nu numai.
Despre text! Nu m-a mișcat nu știu ce. Dar observ un pic progresul față de anterioarele. Și nu la nivel descriptiv ci sugestiv. Cred că ar trebui să inserezi pasaje de introspecție, ce mi-ar părea utile în proza pe care o încerci. Tatonează, flirtează mai mult cu ce e dincolo de vedere. cam asta e părerea mea. scuze de offtopic, mădă!
Între Sisif și Prometeu simt acest poem. Cred că cel mai interesante îmi par combinațiile de planuri, de elemente, de stări. nu este puzzle, ci o compoziție, aproape sculpturală, un fel de modelare de timpuri. Îmi place: "un pumn de nisip în plexul lunar", "fiindcă pauza noastră de masă e-o junglă de lumînări și o mie de stridii ne-așteaptă", "noi rupem copacilor umbra". Nu cred că merge în versul 2 "bolovani de râu în mijlocul fluviului". Poate fără "de râu". Și acel "mult mai mare" poate fi revăzut. Mi-a rămas "reducem totul de fiecare dată la un reziduu" ca un adevăr deși greu de acceptat, destul de evident. Nu pot spune că e un poem greu. ci că e nevoie de o bună măsură în toate, în orice moment, și în poezie. :) E ceea ce răzbate din fiecare vers sau cel puțin așa aud eu. Mi-a plăcut mult.
apoi vreau sa va anunt ca in sectiunea Cogito exista rubrica "politica". nu stiu daca stiati, asa ca m-am gandit sa va informez.
initial transferasem textul acolo, apoi m-am gandit ca e mai bine sa va intreb in prealabil - poate fi incadrat si la politica, si la eseu.
nu, nu cred ca "conteaza" doar forma. dar intreb eu, care e continutul acestui text? cind am spus "probabil ca e mai degraba datorat temei abordate decit exercitiului in sine" am vrut sa sugerez ca e greu de gasit tocmai continutul.
Paul,
Articolul tău e interesant. Şi eu detest proştii, mai ales pe cei încrezuţi, pentru că, inconştient, dar cel mai adesea conştient, fac foarte mult rău, în special în democraţii. Iar într-o ţară ca România, unde cultura politică e foarte deficitară, proştii decid în mare măsură soarta întregului popor. Şi totuşi, dacă ar fi doar proşti, i-ai mai putea ierta, dar mulţi dintre ei au şi o răutate diabolică, o ură viscerală faţă de tot ce înseamnă spiritualitate şi intelect. Indivizi de felul acesta există peste tot, dar în democraţiile occidentale, unde gradul de civilizaţie este mult superior, iar conducătorii sunt aleşi din rândul oamenilor cu un nivel de intelectualitate, şi mai ales de moralitate mult mai ridicat, ei sunt, în mare măsură, anihilaţi. La noi va mai dura ceva până se va întâmpla acest lucru, aşa că speranţa ta din final s-ar putea să nu se împlinească. Dar tot e bine că avem o ţară frumoasă. Mai ales acolo unde oamenii de felul celor descrişi mai sus nu ajung sau ajung mai rar.
Şi câteva precizări: sintagma ,,alegeri electorale'' e pleonasm, chiar dacă ai găsit-o pe internet (definiţia din DEX: electoral ,,referitor la alegeri''). După părerea mea, nu e acceptabil, cum e ,,marile genii'', pe care, de asemenea l-ai folosit.
Mi-au plăcut începutul și partea a doua a poemului, de la „iar seara...”. A doua strofă mi se pare prea explicită.
Remarc versurile:
„două rânduri de riduri
îi cer găzduire-n fiecare noapte
el primește doar pe unul”
Mulţumesc domnule Sămărghiţan. Având în vedere că vă urmăresc şi pe alte site-uri şi aici, părerea Dv. contează mult pentru mine ştiind că sunteţi un expert în literatură. Cu respect, Cezar
Cine, cind si unde a fost obtuz „literar”?
Nu stiu de ce dar modul cum pui tu problema imi aduce aminte de modul cum este inteleasa legea intr-o tarisoara din europa de est. Exista acolo un banc care suna cam asa:
„Legea e ca bariera. Dulaii sar peste ea. Catelusii se furiseaza pe sub ea. Iar boii se opresc in fata ei.” Hermeneutica mea asupra acestui banc este cum ca prin urmare orice fel de interpretare serioasa a legii este de fapt un fel de... obtuzitate sociala. Hmmm... Mai bine desfiintam legile sau regulile ca tot sint un fel mofturi stupide ale lumii civilizate. Ca noua tot nu ne trebuie...
Într-adevăr de luat în seamă, atât poetul cât și această recenzie. Pe Morar l-am citit prima oară prin facultate, mi se părea pe atunci oarecum manierist... acum văd lucrurile din alt punct de vedere, și pentru asta îi mulțumesc lui Dorel.
Margas
Cailean, multumesc pentru trecere si cometariul critic. Te asigur insa ca nu mi-am propus sa scriu neaparat o serie si nici macar acest text. De fapt nu imi propun niciodata sa scriu ceva anume. Lucrurile au decurs si vor decurge intotdeauna de la sine. Si da, nici eu nu am fost multumit cu finalul. Poate cindva ma voi mai opri asupra acestui text.
Ai dreptate, prima metamorfoza ar fi mai corect. Eu unul le-as spune revelatii spirituale, trepte ale cunoasterii. E un domeniu super vast, putem discuta la infinit, pana una alta sa ne bucuram de aceasta poezie. Multumesc Ioanei pentru dedicatie si comentatorilor pentru vigilenta.
Pavel, un prieten foarte drag, cunoaste aceasta varianta. A ales pentru Cleopatra insa o varianta care, in viziunea sa, o reprezinta mai mult. Aceasta varianta insa poate fi folosita de cele (cei) care doresc sa cante sub dus aceasta piesa, in limba engleza. Cu drag, Bogdan
ba dimpotriva mie tocmai versul ala mi-a placut, m-a trezit din abulia restului de text, m-a pleznit peste nas ca atipisem. parca poarta amprenta burlescului lui katya kelaro
Când clovnul îţi spune că nu mai are lacrimi pe stoc,
priveşti dedesubtul scenei, şi-i ceri iertare pentru deranj.
Călători prin grotele timpului, beţia vinului de rouă
îşi traversează destinul de gări părăsite.
Femei transparente aleargă pe şine -
dintre toate lucrurile frumoase , doar săbiile nu şi-au terminat călătoria.
Şi din aceasta cauză, lacuri se vor îmbrăca în nuferi amari -
cerşetorul îşi lasă genunchii de rezerva şi-şi aşteaptă optimist, ocara...
Adaug, întrucât m-a prins subiectul: să nu uităm că primii exploratori ”planetari” au fost tot călugării, sau, prin extensie, magii ori vracii. Profeții. Hai să-l amintesc pe Avraam, care mi se pare, cred, cel mai vechi de care știm (cca 2200 î.d.Hr.), căci nu se știe precis dacă Ghilgameș chiar a existat (se pare că Enkidu da - asta o zic așa, pentru efect retoric). Urmează, poate, Zarathustra al avestelor, apoi sigur Arjuna din Mahabharata. Pe Noe nu l-am pus la socoteală, că el n-a avut ce face. Na, și acum mă retrag, că mi-am dat idei.
d-le gorun, rusia a pierdut lupta, vestul e in proces s-o piarda, pentru putin timp fraternitatea islamica o sa ne irite cu a lor sharia law. nu mai e de privit spre nord, spre est sau vest, acuma e timpul sa privim in sus. lumea, cum zice scriptura: zace in cel rau! de ce pe dvs. va pasioneaza extremul orient nu inteleg. acolo s-a inmostenit cain, cu fuga lui de Dumnezeu. poate iesi ceva bun din estul indepartat?... aceeasi confuzie care e in romania, este peste tot.
mergeti la vot si votati cu adevarul, daca l-ati aflat.
Un poem în care gândurile se rostogolesc liber, precum bilele, conducând către un mesaj clar: zilele trecute, zilele pierdute nu mai folosesc la nimic. Cine ar putea construi castele din bile? Doar amintirile mai dau culoare timpului trecut. Odihna e mereu între două zile care îşi dau mâna în întuneric. Mi-a plăcut mult.
mi-a placut, desi nu-s genul de fata care se da in vant dupa rime. probabil e si felinarul ala din port care pe mine ma arunca sirect in the rime of the ancient mariner... nu stiu sigur de ce anume, dar mi-a placut foarte.
ai intuit bine, Virgil, este un fel de tristețe resemnare în acest poem. sunt curioasă care sunt lucrurile care nu le-ai înțeles în el. nu-mi place să-mi explic versurile... însă, părerea ta m-ar ajuta pe viitor, să formulez altfel... sau să renunț la un anume fel de exprimare. mulțumesc.
da, inițial și eu m-am gândit să-l opresc acolo. dar m-am găndit să aprofundez starea și am lăsat și restul. mulțumesc pentru oprire. un an nou fericit!
Chiar imi placu scrierea ta, Nicholas! is a live wire, un fel de cocktail intre mirare si 'whatever'. Apreciez curgerea unor expresii ori poate acel surreal al trecerii peste pod prinde bine stilul tau? Nu stiu :p.
Mie mi au placut in mod deosebit Mosul care fura trompeta, confesia onesta prin care te declari cablu si mai ales gogosile cu marshmallows (motiv pentru care planific sa emigrez in Amerrrrica- the country of hope :D).
A Happy One!
bună ziua tiberiu. mersi pentru sugestia de titlu da' e ideea ta și îți aparține. mie îmi ajunge bucuria faptului că ți l-am inspirat. poate îl folosești tu undeva...cine știe?
o, de acord, total de acord! ingeri si inimi, trebuie sa apara intr-un context cu suficienta forta incat cuvintele in sine sa se dezintegreze si sa ramana doar impresia, si asta eventual prin contrast. de preferinta insa, deloc. mi-a tremurat mana, crede-ma.
aici are un sens anume, sau am vrut sa aiba. subliniaza lipsa de viata din "fier", prin comparatie. asta e rostul aparitiei inimii acolo. si faptul ca e asociata cu actiunea unui buldozer mi s-a parut ca va inmuia efectul dulceag al cuvantului in sine. se pare ca nu mi-a reusit, nu stiu, sper doar sa se perceapa si altfel.
iti multumesc, am tinut cont de sugestii, ce fain cand primesti din timpul cuiva. :o)
Adriana, pe unele le-am dat într-o parte, pe altele le-am păstrat. Cu jobenul și bastonul în mâini îți fac la rându-mi o adâncă reverență... cu simpatie
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Excelent domnule, excelent! rar imi e dat sa mai citesc asa ceva pe Hermeneia. Yester, mi-ai facut ziua. O poezie adevarata si moderna. Unde e Fluerasu sa o vada? Excelenta e si data din poza. Cred ca si in 2100 romanii au sa mai aiba o dacie acolo prin ograda, asa de saminta. Imi plac si licentele poetice.
pentru textul : țigară cu fum de caise deÎmi place cum ai fracturat versurile și cum ai condus gradual ideea până la imaginea iernii lipită de inimă. Deci tehnica e bună prin simplitate, conciziune, adâncime, dar aș fi fost un pic mai îndrăzneață în afirmații și metafore, aș fi încercat să mă îndepărtez de muchia dintre clișee și noutate, aruncându-mă chiar în prăpastie. Dar acesta este un sfat pentru viitor. N-aș schimba nimic aici. Cu drag, /O\
pentru textul : Pașii mei intră în asfalt deMă întreb daca rima din "alunecos ca un pește peste carnea acestui ștreang ridicat de-o femeie care iubește" e întâmplătoare. E singulară, de aceea mă întrebam. Mi-a oferit o melodicitate a textului pe care n-am regăsit-o mai departe (în felul acesta). Mi-au plăcut versurile: "dați-mi o piele să-mi înfășor sufletul" spune zâmbetul :) si, "ce dacă am devenit spectre și preoții aruncă după noi cu agheasmă ne mai putem linge încă marginile e încă destul loc în palmele mele cât să îți rătacești sânii murdari de-o spaimă nespovedită"
pentru textul : Doi deAdrian, întâmplător recitesc proza lui Bacovia, și nu găsesc nicio asemănare, kitchoasă au ba, între Moină, Ninsoare, Când cad frunzele, Cubul negru etcaetera... deci îmi permiți să zâmbesc la comparația ta.
Iar dacă etichetezi o scriere teribilistă, eu cred, cu tot bunul simț, că trebuie să o și susții. Dacă vrei să fii credibil autorului și nu numai.
Despre text! Nu m-a mișcat nu știu ce. Dar observ un pic progresul față de anterioarele. Și nu la nivel descriptiv ci sugestiv. Cred că ar trebui să inserezi pasaje de introspecție, ce mi-ar părea utile în proza pe care o încerci. Tatonează, flirtează mai mult cu ce e dincolo de vedere. cam asta e părerea mea. scuze de offtopic, mădă!
pentru textul : It is possible to die deÎntre Sisif și Prometeu simt acest poem. Cred că cel mai interesante îmi par combinațiile de planuri, de elemente, de stări. nu este puzzle, ci o compoziție, aproape sculpturală, un fel de modelare de timpuri. Îmi place: "un pumn de nisip în plexul lunar", "fiindcă pauza noastră de masă e-o junglă de lumînări și o mie de stridii ne-așteaptă", "noi rupem copacilor umbra". Nu cred că merge în versul 2 "bolovani de râu în mijlocul fluviului". Poate fără "de râu". Și acel "mult mai mare" poate fi revăzut. Mi-a rămas "reducem totul de fiecare dată la un reziduu" ca un adevăr deși greu de acceptat, destul de evident. Nu pot spune că e un poem greu. ci că e nevoie de o bună măsură în toate, în orice moment, și în poezie. :) E ceea ce răzbate din fiecare vers sau cel puțin așa aud eu. Mi-a plăcut mult.
pentru textul : balanța trebuie echilibrată cumva deinainte de toate, bine ati venit pe Hermeneia.
apoi vreau sa va anunt ca in sectiunea Cogito exista rubrica "politica". nu stiu daca stiati, asa ca m-am gandit sa va informez.
pentru textul : Iadul cel de toate zilele deinitial transferasem textul acolo, apoi m-am gandit ca e mai bine sa va intreb in prealabil - poate fi incadrat si la politica, si la eseu.
Cuvinte frumoase la adresa membrilor de pe Hermenia,mult noroc și ani buni de viță sărbători fericite și să ne auzim cu bine.
pentru textul : Șapte ani denu, nu cred ca "conteaza" doar forma. dar intreb eu, care e continutul acestui text? cind am spus "probabil ca e mai degraba datorat temei abordate decit exercitiului in sine" am vrut sa sugerez ca e greu de gasit tocmai continutul.
pentru textul : se pregătesc fuioarele să iasă dePaul,
Articolul tău e interesant. Şi eu detest proştii, mai ales pe cei încrezuţi, pentru că, inconştient, dar cel mai adesea conştient, fac foarte mult rău, în special în democraţii. Iar într-o ţară ca România, unde cultura politică e foarte deficitară, proştii decid în mare măsură soarta întregului popor. Şi totuşi, dacă ar fi doar proşti, i-ai mai putea ierta, dar mulţi dintre ei au şi o răutate diabolică, o ură viscerală faţă de tot ce înseamnă spiritualitate şi intelect. Indivizi de felul acesta există peste tot, dar în democraţiile occidentale, unde gradul de civilizaţie este mult superior, iar conducătorii sunt aleşi din rândul oamenilor cu un nivel de intelectualitate, şi mai ales de moralitate mult mai ridicat, ei sunt, în mare măsură, anihilaţi. La noi va mai dura ceva până se va întâmpla acest lucru, aşa că speranţa ta din final s-ar putea să nu se împlinească. Dar tot e bine că avem o ţară frumoasă. Mai ales acolo unde oamenii de felul celor descrişi mai sus nu ajung sau ajung mai rar.
Şi câteva precizări: sintagma ,,alegeri electorale'' e pleonasm, chiar dacă ai găsit-o pe internet (definiţia din DEX: electoral ,,referitor la alegeri''). După părerea mea, nu e acceptabil, cum e ,,marile genii'', pe care, de asemenea l-ai folosit.
pentru textul : pentru că uiţi ce ai mâncat aseară deMi-au plăcut începutul și partea a doua a poemului, de la „iar seara...”. A doua strofă mi se pare prea explicită.
pentru textul : Bosfor deRemarc versurile:
„două rânduri de riduri
îi cer găzduire-n fiecare noapte
el primește doar pe unul”
Hmm, Nicholas, actually I think this is a pretty good sugestion. Thanks!
pentru textul : Look up deMulţumesc domnule Sămărghiţan. Având în vedere că vă urmăresc şi pe alte site-uri şi aici, părerea Dv. contează mult pentru mine ştiind că sunteţi un expert în literatură. Cu respect, Cezar
pentru textul : Veneţia deCine, cind si unde a fost obtuz „literar”?
pentru textul : liquido deNu stiu de ce dar modul cum pui tu problema imi aduce aminte de modul cum este inteleasa legea intr-o tarisoara din europa de est. Exista acolo un banc care suna cam asa:
„Legea e ca bariera. Dulaii sar peste ea. Catelusii se furiseaza pe sub ea. Iar boii se opresc in fata ei.” Hermeneutica mea asupra acestui banc este cum ca prin urmare orice fel de interpretare serioasa a legii este de fapt un fel de... obtuzitate sociala. Hmmm... Mai bine desfiintam legile sau regulile ca tot sint un fel mofturi stupide ale lumii civilizate. Ca noua tot nu ne trebuie...
Într-adevăr de luat în seamă, atât poetul cât și această recenzie. Pe Morar l-am citit prima oară prin facultate, mi se părea pe atunci oarecum manierist... acum văd lucrurile din alt punct de vedere, și pentru asta îi mulțumesc lui Dorel.
pentru textul : Zăpezile de altadată deMargas
Cailean, multumesc pentru trecere si cometariul critic. Te asigur insa ca nu mi-am propus sa scriu neaparat o serie si nici macar acest text. De fapt nu imi propun niciodata sa scriu ceva anume. Lucrurile au decurs si vor decurge intotdeauna de la sine. Si da, nici eu nu am fost multumit cu finalul. Poate cindva ma voi mai opri asupra acestui text.
pentru textul : poetul II deAi dreptate, prima metamorfoza ar fi mai corect. Eu unul le-as spune revelatii spirituale, trepte ale cunoasterii. E un domeniu super vast, putem discuta la infinit, pana una alta sa ne bucuram de aceasta poezie. Multumesc Ioanei pentru dedicatie si comentatorilor pentru vigilenta.
pentru textul : Fotografii cu oameni mici dePavel, un prieten foarte drag, cunoaste aceasta varianta. A ales pentru Cleopatra insa o varianta care, in viziunea sa, o reprezinta mai mult. Aceasta varianta insa poate fi folosita de cele (cei) care doresc sa cante sub dus aceasta piesa, in limba engleza. Cu drag, Bogdan
pentru textul : GHIȚĂ deba dimpotriva mie tocmai versul ala mi-a placut, m-a trezit din abulia restului de text, m-a pleznit peste nas ca atipisem. parca poarta amprenta burlescului lui katya kelaro
pentru textul : bunica mea a fost o lebădă neagră deCând clovnul îţi spune că nu mai are lacrimi pe stoc,
priveşti dedesubtul scenei, şi-i ceri iertare pentru deranj.
Călători prin grotele timpului, beţia vinului de rouă
îşi traversează destinul de gări părăsite.
Femei transparente aleargă pe şine -
pentru textul : Micul cersetor rosu dedintre toate lucrurile frumoase , doar săbiile nu şi-au terminat călătoria.
Şi din aceasta cauză, lacuri se vor îmbrăca în nuferi amari -
cerşetorul îşi lasă genunchii de rezerva şi-şi aşteaptă optimist, ocara...
Adaug, întrucât m-a prins subiectul: să nu uităm că primii exploratori ”planetari” au fost tot călugării, sau, prin extensie, magii ori vracii. Profeții. Hai să-l amintesc pe Avraam, care mi se pare, cred, cel mai vechi de care știm (cca 2200 î.d.Hr.), căci nu se știe precis dacă Ghilgameș chiar a existat (se pare că Enkidu da - asta o zic așa, pentru efect retoric). Urmează, poate, Zarathustra al avestelor, apoi sigur Arjuna din Mahabharata. Pe Noe nu l-am pus la socoteală, că el n-a avut ce face. Na, și acum mă retrag, că mi-am dat idei.
pentru textul : Religia nu poate fi decît veşnică ded-le gorun, rusia a pierdut lupta, vestul e in proces s-o piarda, pentru putin timp fraternitatea islamica o sa ne irite cu a lor sharia law. nu mai e de privit spre nord, spre est sau vest, acuma e timpul sa privim in sus. lumea, cum zice scriptura: zace in cel rau! de ce pe dvs. va pasioneaza extremul orient nu inteleg. acolo s-a inmostenit cain, cu fuga lui de Dumnezeu. poate iesi ceva bun din estul indepartat?... aceeasi confuzie care e in romania, este peste tot.
pentru textul : „Hazardul şi oiştea” demergeti la vot si votati cu adevarul, daca l-ati aflat.
Un poem în care gândurile se rostogolesc liber, precum bilele, conducând către un mesaj clar: zilele trecute, zilele pierdute nu mai folosesc la nimic. Cine ar putea construi castele din bile? Doar amintirile mai dau culoare timpului trecut. Odihna e mereu între două zile care îşi dau mâna în întuneric. Mi-a plăcut mult.
pentru textul : În loc să dorm, scriu defoarte fain finalul.
mi-a placut, desi nu-s genul de fata care se da in vant dupa rime. probabil e si felinarul ala din port care pe mine ma arunca sirect in the rime of the ancient mariner... nu stiu sigur de ce anume, dar mi-a placut foarte.
pentru textul : remember me autumn (bacoviană) deai intuit bine, Virgil, este un fel de tristețe resemnare în acest poem. sunt curioasă care sunt lucrurile care nu le-ai înțeles în el. nu-mi place să-mi explic versurile... însă, părerea ta m-ar ajuta pe viitor, să formulez altfel... sau să renunț la un anume fel de exprimare. mulțumesc.
pentru textul : Legile poeziei deda, inițial și eu m-am gândit să-l opresc acolo. dar m-am găndit să aprofundez starea și am lăsat și restul. mulțumesc pentru oprire. un an nou fericit!
pentru textul : kodak film deChiar imi placu scrierea ta, Nicholas! is a live wire, un fel de cocktail intre mirare si 'whatever'. Apreciez curgerea unor expresii ori poate acel surreal al trecerii peste pod prinde bine stilul tau? Nu stiu :p.
pentru textul : new year samba deMie mi au placut in mod deosebit Mosul care fura trompeta, confesia onesta prin care te declari cablu si mai ales gogosile cu marshmallows (motiv pentru care planific sa emigrez in Amerrrrica- the country of hope :D).
A Happy One!
Luminita, ca intotdeauna ma bucura trecera ta. da, chiar este o tara vegetativa. :)
pentru textul : Mesaj din Țara Blajinilor debună ziua tiberiu. mersi pentru sugestia de titlu da' e ideea ta și îți aparține. mie îmi ajunge bucuria faptului că ți l-am inspirat. poate îl folosești tu undeva...cine știe?
pentru textul : sic transit secunda mundi departea cu inima
o, de acord, total de acord! ingeri si inimi, trebuie sa apara intr-un context cu suficienta forta incat cuvintele in sine sa se dezintegreze si sa ramana doar impresia, si asta eventual prin contrast. de preferinta insa, deloc. mi-a tremurat mana, crede-ma.
pentru textul : Perspectivă deaici are un sens anume, sau am vrut sa aiba. subliniaza lipsa de viata din "fier", prin comparatie. asta e rostul aparitiei inimii acolo. si faptul ca e asociata cu actiunea unui buldozer mi s-a parut ca va inmuia efectul dulceag al cuvantului in sine. se pare ca nu mi-a reusit, nu stiu, sper doar sa se perceapa si altfel.
iti multumesc, am tinut cont de sugestii, ce fain cand primesti din timpul cuiva. :o)
Adriana, pe unele le-am dat într-o parte, pe altele le-am păstrat. Cu jobenul și bastonul în mâini îți fac la rându-mi o adâncă reverență... cu simpatie
pentru textul : zilele/cuie și fachirul din noi dePagini