Un poem de atmosferă destul de reușit, eu îi acord o notă mare și sentimentală la acest capitol... plus felicitările mele pentru penița de aur obținută de la Sixtus, am auzit că Domnia-Sa nu mai acordă distincții pe criterii de sex, vârstă, etc... deci, încă o dată, felicitări!
Sunt însă câteva exprimări un pic forțate în poem, cum ar fi 'are potențial' o zicere deja ultra-uzitată în cercurile hai să le numesc 'mai puțin poetice' alăturate cu o înșiruire de metafore desprinse aproape ad-literam din poeții generației de aur a poeților sud-americani ai anilor 80, laureați Nobel and such.
Părerea mea este că dacă ai încerca mai puțin să scrii ca să ieși în evidență și să ai comentarii, apoi dacă ai copia mai puțin din poezia consacrată și te-ai axa mai mult pe ceea ce ai tu de spus (pentru că simt că ai destul de multe de spus) și ai spune-o în felul tău și nu al altora, ar fi mai puțin strident ceea ce scrii și ai putea, în cele din urmă, să îți faci auzită vocea.
Doar o părere,
Margas
Da, Virgil, cred că ai dreptate acolo... mă voi gândi într-o zi la asta, trebui să modific. Nu ai încercat niciodată să-ți imaginezi povestea unui om care stă lângă tine în metrou sau la coadă la vreun ghișeu sau mai știu eu unde? Personajul meu merge uneori mult mai departe decât noi cu imaginația, pentru că el trebui să scrie despre oameni, fără a-i cunoaște cu adevărat. Te cred pe cuvânt, referitor la remarca ta finală ;-) Și adaug: bine că nu ai pretenția că știi :-)))
Am citit toate lucrările postate de Ionel Bostan pe site și recunosc, a fost un exercițiu interesant. Nu insist pe plusuri - avem deja semnale pozitive – voi trece direct la observație: autorul este îndrăgostit peste măsură de paranteze, ne oferă cu insistență, chiar în text, „note de subsol”, după părerea mea inutile, mai ales că sînt ușor de evitat/reformulat. Exemple: “până la urmă rana (mortală a) armei”- pînă la urmă rana mortală a armei. “(„mintenaș” nu se întrebuința deloc pe la noi, giurgeștenii fiind, de felul lor, mai neumblați prin lume)” –știu că autorul se întreabă dacă nu este confuz și dacă nu este cazul să ne lămurească matematic, mintenaș cu o nouă acoladă, dar nu este cazul, riscăm să insultăm inteligența cititorilor. “în ruptul capului să i se întâmple ceva lui Petrișor (cum îl botezaseră pe copil). Evident se găsesc și aici alte formulări, evitînd astfel parantezele. E păcat să oprești curgerea textului și să îl transformi într-o listă de footnotes/endnotes. Mă opresc aici, las autorului libertatea de a cumpăni. Cititorul așa cum a văzut el, Cu stimă!
îmi cer scuze pentru încadrarea gresită a textului. l-am încadrat la "proză - note" cu intenție, așa am considerat de cuviință. poate voi reveni pe text și va arăta a proză. am schimbat încadrarea la rubrica poezie. deși, pentru mine nu este tocmai poezie. mă bucur însă că a fost privită ca o poezie. m-am tot gândit că pentru mine ar fi foarte bine dacă pe site ar exista, pe viitor și rubrica "gânduri". până când lucrul acesta va fi sau nu posibil, voi avea grijă să încadrez textele acolo unde trebuie. mulțumesc pentru înțelegere.
Muzica și imaginile mi se par în plus, de fapt mie nu mi-a plăcut niciodată vreun 'spectacol de sunet și lumină'. Poemul însă este unul deosebit, l-am lecturat de mai multe ori cu aceeași plăcere.
Margas
Foarte repede şi la o primă vedere - "granit net superior forțelor mele, totuși reușesc s-o deschid.". Partea boldată este şi fără miză în economia textului, şi prozaică, şi tautologică. "A naibii amintiri" - acordul. Poate revin.
Mi se pare ca ai dus textul intr-un punct mult prea fizic. Eu as fi scos versul cu "orasul de langa" si acel "la propriu". Ar face textul putin mai subtil, partea cu cernobal sa se subinteleaga din titlu. Cu alte cuvinte asa as vedea eu inceputul:
"timpul se înjumătăţeşte greu
o iubire neîmplinită,
abandonată în goana exploziei,".
Ma rog, ideea este interesanta, dar din punctul meu de vedere ai putea sa mai slefuiesti textul.
Virgil, mersi de trecere. Pe mine nu m-a framantat, a fost mai mult o reactie de moment : ) Djamal, eu nu l-am vrut haiku si apropierea de haiku pe care am gandit-o se refera mai mult la idee decat la forma. Iti multumesc oricum pentru mentiunile facute. Numai bine !
Cailean... foarte probabil. Mladitza... versul ala se vrea o metafora a setei de scris. Eu spun "stii m-am lasta de scris", dar in sinea mea... as fi fost in stare sa "cos varful de pix de foaie" intelegi ? Va multumesc pentru trecere si comentarii ! Ialin
Aranca, multumesc pentru primirea calduroasa. Si ma bucur ca ti-a placut ce ai citit. Inseamna ca nu a fost irosire timpul petrecut pe pagina mea...:) te mai astept, mai ales atunci cand vei avea obiectii! :) Adriana
felicitari, Leonard ! si la la mai multe. sau la mai degraba si mai putine. am mai citit din poezile tale, unele mi-au placut, le-am si recitit, altele nu mi-au spus mare lucru. dar, ”vocea” ta ramane una de luat in seama in tabloul poeziei actuale.
mie îmi place H așa cum e fără alți editori gen cine își mai amintește de marina nicolaevna hrușciova... un fel de soră mai mare a lui anagramă-blaj-te-duci-la-culcare
pe adriana o regret pentru că ea știa să dea peste bot cu farmec.
Desigur, ai dreptate Virgile. Comentariul meu anterior a fost voit rautacios (eu sper ca totusi tu ai priceput ce era de priceput). Matei, multumesc. Bobadil.
am visat azi noapte că a venit bâlciul în oraș
"și mă temeam să mă dau în roata
care era mai înaltă ca un fost turn geamăn
până la urmă am urcat în ea pentru că în visul meu exista cineva
care mă privea pe furiș și purta geacă în carouri maro
și asta mă încuraja pentru că mereu când eram mică
iubeam pe câte unul care purta o geacă maro în carouri"
părere:
1. "pentru că în visul meu exista cineva"/"și asta mă încuraja pentru că mereu când eram mică" - nu există suficientă coerenţă la nivel de frază, stilul uşor spre şcolăresc unde mă pot duce uşor cu gândul la compuneri gen: deoarece/pentru că nu era cerul senin, etc. etc. text destul de stângaci comparativ cu ce am citit de pe la tine, până acum.
Aleks, lucrurile pot fi spuse de mai multe ori, sub diverse forme, pina la saturatie. ceea ce este important, e ca receptorul (in cazul acesta, destinatarul, respectiv acel "barbat de niciunde" - caruia ii apartin "si tu viens pour rester, dit-elle, ne parle pas" - sa reactioneze, ceea ce de altfel, s-a si intimplat, motiv pentru care sint fericita). poate pare banal, dar suna, nu stiu cum, nu stiu de ce, bine, in varianta ei originala, in franceza. (Cineva imi povestea ca la o editura a fost depus un manuscris al carui text nu era altul decit al celebrei Marguerite Duras, sub un alt nume. Manuscrisul a fost respins cu niste comentarii critice, nu mai spun! c'est la vie!)
nelu, in primul rand iti multumesc pentru constantele aparitii pe pagina mea. apoi, iti spun ca textul acesta nu poate mai mult - e complet din punctul de vedere al autorului; spune tot ce era de spus si cu cele mai potrivite cuvinte pentru a exprima starea de gol , de vid existential asa cum am simtit-o eu la un moment dat. inca o data multumiri pentru semne si sfaturi si sa ai o seara buna.
imi plac textele complexe. de la tine as citii orice, ma reconforteaza la nebunie.dupa fiecare poem citit imi lasi un gust de placere, extaz mai mult asa cum mi s-a intamplat dupa ce am terminat de citit " un suras pt. cianura ' , o stare de stare prin amplificare. eu gasesc cartea aia ca fiind una dragalas de apetisanta. sa incep cu faptul ca m-ai dus mult cu gandul la frida, eu o iubesc mult pe fatuca asta si personajele ei hipnotice si verdele care da mereu bine intr-un local/ bar, parca suna putin pretentios local. primul vers mi se pare putin prea alaise, dar ritmul pe care il impui dupa ce ai trecut de acesta este coregiously.ai simboluri, metafore, scaricele, heliograme si ma innebuneste acest text. acum sa nu te sperii de ceea ce vad eu in el. un ultimul cuvant. ai un caracter dramatic scenic si e impunator, pt ca dai multe indicatii regizorale si privind de sus e ca si cum ai fi un masinist si ai casca ochii uimit, nultumesc a! si pe textul asta as asculta o melodie din les choristes. un film tare emotionant cu pepino sau ceva de genul.
Un titlu premonitoriu pentru compoziție ai ales, pentru că interiorul mai trebuie lucrat. Îmi plac primul și ultimele trei versuri, pline de forță, dar mai ales:"tu mergi mereu în spatele timpului". Scoate un i de la "monștrii" tăi, în rest ...lumină !
mă bucur de prezenţa voastră aici. tot ce vă pot spune este că nimic nu pleacă dinlăuntru fără să rezoneze cu mine. mai departe înseamnă doar să găsească loc propice de relaş, de încântare. dacă chiar nu găseşte, nu înseamnă a fi problema mea neapărat. eu nu găsesc deloc această poezie netransmisibilă, vlăguită şi "claustrofobă". mi se pare că poate fi momentul oricui. să se fi regăsit într-un fel sau altul în ea.
mai bine de atât? prefer variantele brute în locul celor căutate şi atât de şlefuite încât li se pierde orice farmec.
vă mulţumesc pentru păreri. vă aştept cu plăcere ori de câte ori consideraţi că vreun text de-al meu merită atenţia.
ofer o penita pentru faptul ca il observ pe emilian ca a devenit mai sigur pe mina cu care a scris textul asta. si asta imi place. cred ca e de bun augur. un text care merita sa ajunga si pe hirtie
imagini care construiesc un discurs verosimil si o deznadejde aparenta. o golgota personala, ca sa nu spun profetica mi-a placut, in special spre final versurile 3 si 4 nu mi sună bine
Aha. Pentru mine tango înseamnă ceva cam ca în "Parfum de femeie" cu Al Pacino. La asta mă gândeam când spuneam că nu merge cu aristocrația. Sunt de acord cu ce spui despre masca aristocrației pedante. Există, însă, și o aristocrație bună. Ca să înțeleg aristocrația ta o să mă gândesc la Alexandru Paleologu dansând tango... și îl văd. Totuși, senzualitatea femeii în tango nu o văd nicicum împletindu-se în chip fericit cu aristocrația. Înțeleg imaginea pe care vrei să o dai, dar nu o văd în poezia de mai sus. Îmi place nuanța de tango pe care o iau elementele de acolo, în afară de cele două cuvinte-imagini amintite ("aristocrate" și "orologiu").
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Un poem de atmosferă destul de reușit, eu îi acord o notă mare și sentimentală la acest capitol... plus felicitările mele pentru penița de aur obținută de la Sixtus, am auzit că Domnia-Sa nu mai acordă distincții pe criterii de sex, vârstă, etc... deci, încă o dată, felicitări!
pentru textul : desperado deSunt însă câteva exprimări un pic forțate în poem, cum ar fi 'are potențial' o zicere deja ultra-uzitată în cercurile hai să le numesc 'mai puțin poetice' alăturate cu o înșiruire de metafore desprinse aproape ad-literam din poeții generației de aur a poeților sud-americani ai anilor 80, laureați Nobel and such.
Părerea mea este că dacă ai încerca mai puțin să scrii ca să ieși în evidență și să ai comentarii, apoi dacă ai copia mai puțin din poezia consacrată și te-ai axa mai mult pe ceea ce ai tu de spus (pentru că simt că ai destul de multe de spus) și ai spune-o în felul tău și nu al altora, ar fi mai puțin strident ceea ce scrii și ai putea, în cele din urmă, să îți faci auzită vocea.
Doar o părere,
Margas
Da, Virgil, cred că ai dreptate acolo... mă voi gândi într-o zi la asta, trebui să modific. Nu ai încercat niciodată să-ți imaginezi povestea unui om care stă lângă tine în metrou sau la coadă la vreun ghișeu sau mai știu eu unde? Personajul meu merge uneori mult mai departe decât noi cu imaginația, pentru că el trebui să scrie despre oameni, fără a-i cunoaște cu adevărat. Te cred pe cuvânt, referitor la remarca ta finală ;-) Și adaug: bine că nu ai pretenția că știi :-)))
pentru textul : La Pedrera deAm citit toate lucrările postate de Ionel Bostan pe site și recunosc, a fost un exercițiu interesant. Nu insist pe plusuri - avem deja semnale pozitive – voi trece direct la observație: autorul este îndrăgostit peste măsură de paranteze, ne oferă cu insistență, chiar în text, „note de subsol”, după părerea mea inutile, mai ales că sînt ușor de evitat/reformulat. Exemple: “până la urmă rana (mortală a) armei”- pînă la urmă rana mortală a armei. “(„mintenaș” nu se întrebuința deloc pe la noi, giurgeștenii fiind, de felul lor, mai neumblați prin lume)” –știu că autorul se întreabă dacă nu este confuz și dacă nu este cazul să ne lămurească matematic, mintenaș cu o nouă acoladă, dar nu este cazul, riscăm să insultăm inteligența cititorilor. “în ruptul capului să i se întâmple ceva lui Petrișor (cum îl botezaseră pe copil). Evident se găsesc și aici alte formulări, evitînd astfel parantezele. E păcat să oprești curgerea textului și să îl transformi într-o listă de footnotes/endnotes. Mă opresc aici, las autorului libertatea de a cumpăni. Cititorul așa cum a văzut el, Cu stimă!
pentru textul : Motanul Fuior și Securitatea statului deîmi cer scuze pentru încadrarea gresită a textului. l-am încadrat la "proză - note" cu intenție, așa am considerat de cuviință. poate voi reveni pe text și va arăta a proză. am schimbat încadrarea la rubrica poezie. deși, pentru mine nu este tocmai poezie. mă bucur însă că a fost privită ca o poezie. m-am tot gândit că pentru mine ar fi foarte bine dacă pe site ar exista, pe viitor și rubrica "gânduri". până când lucrul acesta va fi sau nu posibil, voi avea grijă să încadrez textele acolo unde trebuie. mulțumesc pentru înțelegere.
pentru textul : Meniul de apă și sânge deMuzica și imaginile mi se par în plus, de fapt mie nu mi-a plăcut niciodată vreun 'spectacol de sunet și lumină'. Poemul însă este unul deosebit, l-am lecturat de mai multe ori cu aceeași plăcere.
pentru textul : Poem cu panteră, hiene şi cocor deMargas
Foarte repede şi la o primă vedere - "granit net superior forțelor mele, totuși reușesc s-o deschid.". Partea boldată este şi fără miză în economia textului, şi prozaică, şi tautologică. "A naibii amintiri" - acordul. Poate revin.
pentru textul : Ultima zi din martie des-ar traduce cam aşa: tehnologia nu poate ajunge la esenţa lucrurilor. Cel puţin asta am intenţionat să spun. :)
Mulţumesc. Toate cele bune!
pentru textul : La solitudine debolduire*...uf, nu mai zic nimic! azi tastez cu doua maini stangi, se pare!
pentru textul : vineri deMi se pare ca ai dus textul intr-un punct mult prea fizic. Eu as fi scos versul cu "orasul de langa" si acel "la propriu". Ar face textul putin mai subtil, partea cu cernobal sa se subinteleaga din titlu. Cu alte cuvinte asa as vedea eu inceputul:
"timpul se înjumătăţeşte greu
o iubire neîmplinită,
abandonată în goana exploziei,".
Ma rog, ideea este interesanta, dar din punctul meu de vedere ai putea sa mai slefuiesti textul.
emil
pentru textul : poemul cernobâl depacat ca noi ca natiune nu am putut pastra sentimentul extraordinar de tragic si de frumos al acelor zile
pentru textul : Doamne, ai milă de Timișoara deVirgil, mersi de trecere. Pe mine nu m-a framantat, a fost mai mult o reactie de moment : ) Djamal, eu nu l-am vrut haiku si apropierea de haiku pe care am gandit-o se refera mai mult la idee decat la forma. Iti multumesc oricum pentru mentiunile facute. Numai bine !
pentru textul : apus deDa, se pot face modificări, oricum, textul e o variantă mai curată a unui text scris prin 2007-08. O să mai gravitez în jurul finalului.
pentru textul : De ce mă sfarmă gândul deCailean... foarte probabil. Mladitza... versul ala se vrea o metafora a setei de scris. Eu spun "stii m-am lasta de scris", dar in sinea mea... as fi fost in stare sa "cos varful de pix de foaie" intelegi ? Va multumesc pentru trecere si comentarii ! Ialin
pentru textul : Absenții deAranca, multumesc pentru primirea calduroasa. Si ma bucur ca ti-a placut ce ai citit. Inseamna ca nu a fost irosire timpul petrecut pe pagina mea...:) te mai astept, mai ales atunci cand vei avea obiectii! :) Adriana
pentru textul : Neînsemnat jurnal feroviar defelicitari, Leonard ! si la la mai multe. sau la mai degraba si mai putine. am mai citit din poezile tale, unele mi-au placut, le-am si recitit, altele nu mi-au spus mare lucru. dar, ”vocea” ta ramane una de luat in seama in tabloul poeziei actuale.
pentru textul : cîntece pentru Jusa demie îmi place H așa cum e fără alți editori gen cine își mai amintește de marina nicolaevna hrușciova... un fel de soră mai mare a lui anagramă-blaj-te-duci-la-culcare
pentru textul : intersection depe adriana o regret pentru că ea știa să dea peste bot cu farmec.
Desigur, ai dreptate Virgile. Comentariul meu anterior a fost voit rautacios (eu sper ca totusi tu ai priceput ce era de priceput). Matei, multumesc. Bobadil.
pentru textul : Eminescu deam visat azi noapte că a venit bâlciul în oraș
"și mă temeam să mă dau în roata
care era mai înaltă ca un fost turn geamăn
până la urmă am urcat în ea pentru că în visul meu exista cineva
care mă privea pe furiș și purta geacă în carouri maro
și asta mă încuraja pentru că mereu când eram mică
iubeam pe câte unul care purta o geacă maro în carouri"
părere:
pentru textul : în visul meu erai bărbatul care purta carouri de1. "pentru că în visul meu exista cineva"/"și asta mă încuraja pentru că mereu când eram mică" - nu există suficientă coerenţă la nivel de frază, stilul uşor spre şcolăresc unde mă pot duce uşor cu gândul la compuneri gen: deoarece/pentru că nu era cerul senin, etc. etc. text destul de stângaci comparativ cu ce am citit de pe la tine, până acum.
Aleks, lucrurile pot fi spuse de mai multe ori, sub diverse forme, pina la saturatie. ceea ce este important, e ca receptorul (in cazul acesta, destinatarul, respectiv acel "barbat de niciunde" - caruia ii apartin "si tu viens pour rester, dit-elle, ne parle pas" - sa reactioneze, ceea ce de altfel, s-a si intimplat, motiv pentru care sint fericita). poate pare banal, dar suna, nu stiu cum, nu stiu de ce, bine, in varianta ei originala, in franceza. (Cineva imi povestea ca la o editura a fost depus un manuscris al carui text nu era altul decit al celebrei Marguerite Duras, sub un alt nume. Manuscrisul a fost respins cu niste comentarii critice, nu mai spun! c'est la vie!)
pentru textul : și cînd mi-e somn denelu, in primul rand iti multumesc pentru constantele aparitii pe pagina mea. apoi, iti spun ca textul acesta nu poate mai mult - e complet din punctul de vedere al autorului; spune tot ce era de spus si cu cele mai potrivite cuvinte pentru a exprima starea de gol , de vid existential asa cum am simtit-o eu la un moment dat. inca o data multumiri pentru semne si sfaturi si sa ai o seara buna.
pentru textul : sempre deultimele 4 versuri fac tot poemul. frumoasa germinatia ta.
pentru textul : cerc deimi plac textele complexe. de la tine as citii orice, ma reconforteaza la nebunie.dupa fiecare poem citit imi lasi un gust de placere, extaz mai mult asa cum mi s-a intamplat dupa ce am terminat de citit " un suras pt. cianura ' , o stare de stare prin amplificare. eu gasesc cartea aia ca fiind una dragalas de apetisanta. sa incep cu faptul ca m-ai dus mult cu gandul la frida, eu o iubesc mult pe fatuca asta si personajele ei hipnotice si verdele care da mereu bine intr-un local/ bar, parca suna putin pretentios local. primul vers mi se pare putin prea alaise, dar ritmul pe care il impui dupa ce ai trecut de acesta este coregiously.ai simboluri, metafore, scaricele, heliograme si ma innebuneste acest text. acum sa nu te sperii de ceea ce vad eu in el. un ultimul cuvant. ai un caracter dramatic scenic si e impunator, pt ca dai multe indicatii regizorale si privind de sus e ca si cum ai fi un masinist si ai casca ochii uimit, nultumesc a! si pe textul asta as asculta o melodie din les choristes. un film tare emotionant cu pepino sau ceva de genul.
pentru textul : cine mă visează deUn titlu premonitoriu pentru compoziție ai ales, pentru că interiorul mai trebuie lucrat. Îmi plac primul și ultimele trei versuri, pline de forță, dar mai ales:"tu mergi mereu în spatele timpului". Scoate un i de la "monștrii" tăi, în rest ...lumină !
pentru textul : mișcare în afara cercului dedap! așa e! nu încercasem încă niciunul. eh! acum știu.
pentru textul : angoase&fisuri demă bucur de prezenţa voastră aici. tot ce vă pot spune este că nimic nu pleacă dinlăuntru fără să rezoneze cu mine. mai departe înseamnă doar să găsească loc propice de relaş, de încântare. dacă chiar nu găseşte, nu înseamnă a fi problema mea neapărat. eu nu găsesc deloc această poezie netransmisibilă, vlăguită şi "claustrofobă". mi se pare că poate fi momentul oricui. să se fi regăsit într-un fel sau altul în ea.
pentru textul : pentru că mă obişnuisem cu tine demai bine de atât? prefer variantele brute în locul celor căutate şi atât de şlefuite încât li se pierde orice farmec.
vă mulţumesc pentru păreri. vă aştept cu plăcere ori de câte ori consideraţi că vreun text de-al meu merită atenţia.
Într-o lună de zile...n-aţi mai remarcat nici un text? Dubaş! Eu mai am încă multe gânduri bune de făcut suvenir.
pentru textul : sacrilegiu deofer o penita pentru faptul ca il observ pe emilian ca a devenit mai sigur pe mina cu care a scris textul asta. si asta imi place. cred ca e de bun augur. un text care merita sa ajunga si pe hirtie
pentru textul : story of a city deimagini care construiesc un discurs verosimil si o deznadejde aparenta. o golgota personala, ca sa nu spun profetica mi-a placut, in special spre final versurile 3 si 4 nu mi sună bine
pentru textul : drumul crucii fără zgomote deMulțumim! Le voi transmite urările tale la microfon, în cadrul Cenaclului. Te așteptăm oricând la Virtualia!
pentru textul : Cenaclul Virtualia vă invită... deAha. Pentru mine tango înseamnă ceva cam ca în "Parfum de femeie" cu Al Pacino. La asta mă gândeam când spuneam că nu merge cu aristocrația. Sunt de acord cu ce spui despre masca aristocrației pedante. Există, însă, și o aristocrație bună. Ca să înțeleg aristocrația ta o să mă gândesc la Alexandru Paleologu dansând tango... și îl văd. Totuși, senzualitatea femeii în tango nu o văd nicicum împletindu-se în chip fericit cu aristocrația. Înțeleg imaginea pe care vrei să o dai, dar nu o văd în poezia de mai sus. Îmi place nuanța de tango pe care o iau elementele de acolo, în afară de cele două cuvinte-imagini amintite ("aristocrate" și "orologiu").
pentru textul : Tango dePagini