un poem cu formulari imagistice de mare forta:
"dimineaţa aleargă pieziş prin oraş
ca un iepure prins între faruri"
"clipa se face cuib ...
numai bun să-ţi îngropi jumătatea pustie
ca pe-o pară domnească, în fân "
mi-a placut mult limbajul plin de sensuri cu inlantuiri firesti intre realitate si viziune.
as revedea asocierile: bulgare "greu", talpile "mele", cuib "cald", si as scoate: "mi s-a spus ca"...
finalul cu impact pe starea de catharsis, imaginile create, toate duc la o traire autentica nu doar o mimare a realitatii,
un poem dens, elaborat pentru care acord un semn de recunoastere!
Gorun, recunosc ca am pornit la drum inspirata de "recuperarea realului" la care faceai referire in textul de zilele trecute. initial, avea subtitlul "o recuperare optzecista a realului", dar am renuntat pentru ca mi-a parut prea infasurata si simandicoasa exprimarea. oh, da. Mao...
numai pentru atat si tot ar fi trebuit sa intre intr-una dintre cartile cartilor.
Dan, mulțam, mult. Interpretarea ta este situată pe firul transparent al versurilor. Cât privește titlul și corpul, ele - ambele - redau un cer negru ca onixul, așa cum l-am văzut într-un septembrie noaptea, în Tomis, pe timp de furtună. Era negru negru. Poate că în corpul poeziei nu se percepe acest negru, redat în titlu.
Domnule Constantin FROSIN,
cred că este deontologic ca înainte să vă lansați în polemici (și eventual atacuri) pe paginile Hermeneia, să vă completați profilul personal și eventual fotografia. Altfel, „scăparea” aceasta poate fin interpretată altfel.
Frate Nicholae, din bube, mucegaiuri si noroi/ iscat-am frumuseti si preturi noi ce sarisi asa ca capra pe picioarele dindarat? te-ai simti pangarit in imaculitatea simtirii tale poetico-mistice? uite ca eu nu vreau sa ma mut de pe poemul tau, aici ma prinde craciunul, ce-o sa-mi faci frate? fratele meu... ma doare cand imi vorbesti asa, vorbele tale pot fi sageti otravite care ating suflete de oameni nevinovati. Fii mai atent pe viitor, te rog, sa nu ranesti pe cineva. Sau altfel spus, mai bine taceai ca o magarie mai mare nu puteai scoate din tine, o magarie nu un mucegai. Vai vai si eu care incercam sa te apar de oamenii astia cu pretentii literare. Maare greseala am facut, din nou invatatura de minte pentru mine Andu
Finalul mi se pare ratat din punct de vedere literar, chiar daca sentimental presupune o traire. La fel si sentimentele moarte care suna prea cliseistic. In rest, e un poem bunicel, exista atmosfera, exista posibilitati. Mai citim mai vedem.
parerea mea e ca textul e slab si siropos dar tot parerea mea este ca, citind printre rinduri, cred ca autorul are posibilitatea sa scrie mai bine dar in primul rind trebuie sa se scuture de chestiile dulcege si sa sa fie mai exigent cu ce scrie
Virgil,
Este părerea ta, o respect, dar duelul meu este cu Vlad.
M-ai convins însă... pornesc unul și cu tine ca să nu rămâi așa, off-topic.
All the best
Mulţumesc frumos, Alina. Acum văd şi eu că e cam multă ,,geometrie" în poem, cercuri înscrise şi circumscrise. Paradoxul e că trei persoane ,,coliniare" pot forma oricând un cerc :). Înţeleg tot ce ai semnalat. Evident că îmi doresc să pot scrie acel fel de text care să nu fie o piedică în transmiterea mesajului/stării ci un canal eficient. Deocamdată atât am reuşit, dar pot să asigur că mă străduiesc şi că iau în serios orice opinie.
Eu încă ţin ,,ascunse" povestirile pentru copii :)
Îţi mulţumesc pentru tot, Alina.
Adriana, ai spus ceva din ceea ce căutai să spui și altceva din ceea ce nu cred că voiai să spui prin acest poem. Mie îmi plac ambele secțiuni, cum? Simplu, închid ochii.
Margas
unii sînt chiar poeți. în vremea asta de nerăzboi și nepace. superb ludicul din penultima strofă. doar atît cît să nu te dezici și nici să nu lași în urmă plictis.
Superb poem, eu cel puțin chiar m-am regăsit în acel laitmotiv al pungii foșnite și mutate de vânt... o secvență a la forest gump cum altfel, one of my all time favourites?
Atmosferă care respiră amplu, o lectură liniștită și cuvinte puse cu inima la locul lor în text.
Aș schimba acel 'cred' deși evident are legătură cu ezitarea aceasta atât de frumos depictată în poem, dar mi se pare o exprimare acolo în versul 6 așa, ușor neîmplinită... dar este doar o părere.
Felicitări pentru acest poem, Domnule Blaj.
Marga
Initila, fusesem deranjat putin de formulare "sa nu te la LA calcai". Recitind, nu stiu in ce proportie indusa, in ce proportie asumata, opinia mea e ca s-ar putea sa ai dreptate. Personal, as merge pe o varianta mai in forta, care sa sustina ori sa sa impinga mai departe acel brinci pe trepte.
domnule pol mi-a făcut plăcere. cred că nu se va întîmpla ca în versurile lui Ion I. Mioc:
În catrene cînd am pus,
Uneori, puţin venin,
Am avut o poantă-n plus,
Şi-un prieten mai puţin!
Carmen,
mă bucur să te revăd.
Silvia, Raluca,
sînteţi prea generoase. pentru echilibru voi schimba registrul închipuindu-mi că Giuseppe Navarra s-a gîndit la mine cînd a scris epigrama următoare:
Cînd privesc înalta-ţi frunte,
Zic şi eu, pus pe butadă,
Că puteai să fii un munte,
Dacă n-ai fi fost grămadă!
Andu, tocmai imi spunea cineva ca dupa ac. sminteala frumoasa numita dragoste vine timpul intelepciunii sau macar a unor cuvinte potrivite. iar ele pot lega si dezlega lumea. ceea ce e minunat. multumesc pentru semn
Ai tu ceva cu mainile tale, acum vad ca ai bagat si picioarele in poezie. A doua strofa e prea new age si taie legatura ideatica dintre celelalte. Nu stiu de ce textul mi-a adus in minte Codul lui Da Vinci. Si nu l-am vazut recent si nici de mai multe ori :).
nu stiu cum nostalgia si sentimentul singuratatii in multime pot fi catalogate ca non-idei. poate ca ii poti reprosa celei de a doua idei ca este prea trendy. dar... atata vreme cat simtit asta, fara de voie sau cu, carcotelile nu-si au locul.
iar ideile, ele, sunt sustinute de intregul poem.
care e frumos. si are acea dramuire a sensibilitatii care nu pica in exces. adica e un poem are mi-ar placea sa fie al meu. nu numai pentru frumusetea gandului, ci pentru haina imbracata de gand.
am vazut suficiente imagini hilare, dezolante, incredibile, aproape halucinante in secolul XXI incit sa fiu convinsa. nu numai in Ferentari, Rahova, cit si in alte localitati din tara pe unde am trecut. stiu ce spun.
ninge cald - hmm, parca nu e corect, adica e o contradictie, dar ma prefac ca o accept, uneori iarna cand ninge e mai cald decat inghetul. deci sa zicem ca accept. aleea pasilor morti contine o personificare invechita. moarta ea de ceva vreme. nisipul deshuma - aci chiar nu mai inteleg. nu poate fi metafora, nici personificare, nici hiperbola, nici comparatie, e clar e doar exprimare parabolica, adica un fel de balarie.
tatuata cu numele osului - care os? frontal, humerus, stern, tibie, metatarsiene, metacarpine, calcaneu?
prafuit de tarana
deci calcaneu, ok.
de aci incolo e un fior poetic, doar ca nu e sustinut de restul. ideea nu e noua, dar ok, e frumos si sensibil, insa pana aici numa suferinte.
interesant eseu. te felicit. e remarcabil ca cineva ca tine care nu a trăit înainte de '89 și care este cu neputință să își amintească ce a însemnat aceea, să facă astfel de reflecții.
Pal Emilian, oricine poate greși.Chiar nu este nicio problemă în privința asta. O să te rog în schimb să-mi spui la ce te referi în legătură cu sinceritatea.Sunt convins că este vorba de poezia mea, nu-i așa ? Dacă este așa, atunci adu argumente și cu siguranță vom avea câteva polemici cordiale... Cu respect
și cu mine trei. deci fiindcă trei zic invers balanța mea (și așa foarte precară) s-a înclinat „conservatoriu” către ce a fost, este și va mai fi... așa-i cozane?
schimbare la schimbare (tot în premieră absolută)
iata ca m-a binedispus comentariul tau. probabil ca sint unele lucruri pe care crezi ca am vrut sa le spun dar poate ca nu sint acolo. merci pentru trecere.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
"hais ă fims erioşi" ! Dar asta ce este: un dialect al limbii ESPERANTO ?
pentru textul : fahrenheit game deun poem cu formulari imagistice de mare forta:
"dimineaţa aleargă pieziş prin oraş
ca un iepure prins între faruri"
"clipa se face cuib ...
numai bun să-ţi îngropi jumătatea pustie
ca pe-o pară domnească, în fân "
mi-a placut mult limbajul plin de sensuri cu inlantuiri firesti intre realitate si viziune.
pentru textul : anotimpul promis deas revedea asocierile: bulgare "greu", talpile "mele", cuib "cald", si as scoate: "mi s-a spus ca"...
finalul cu impact pe starea de catharsis, imaginile create, toate duc la o traire autentica nu doar o mimare a realitatii,
un poem dens, elaborat pentru care acord un semn de recunoastere!
Gorun, recunosc ca am pornit la drum inspirata de "recuperarea realului" la care faceai referire in textul de zilele trecute. initial, avea subtitlul "o recuperare optzecista a realului", dar am renuntat pentru ca mi-a parut prea infasurata si simandicoasa exprimarea. oh, da. Mao...
pentru textul : de ziua mea m-aş curăţa denumai pentru atat si tot ar fi trebuit sa intre intr-una dintre cartile cartilor.
Dan, mulțam, mult. Interpretarea ta este situată pe firul transparent al versurilor. Cât privește titlul și corpul, ele - ambele - redau un cer negru ca onixul, așa cum l-am văzut într-un septembrie noaptea, în Tomis, pe timp de furtună. Era negru negru. Poate că în corpul poeziei nu se percepe acest negru, redat în titlu.
pentru textul : cerul de onix deDomnule Constantin FROSIN,
pentru textul : Cine sapă groapa altuia… Tudor Cristea se cheamă ! decred că este deontologic ca înainte să vă lansați în polemici (și eventual atacuri) pe paginile Hermeneia, să vă completați profilul personal și eventual fotografia. Altfel, „scăparea” aceasta poate fin interpretată altfel.
Frate Nicholae, din bube, mucegaiuri si noroi/ iscat-am frumuseti si preturi noi ce sarisi asa ca capra pe picioarele dindarat? te-ai simti pangarit in imaculitatea simtirii tale poetico-mistice? uite ca eu nu vreau sa ma mut de pe poemul tau, aici ma prinde craciunul, ce-o sa-mi faci frate? fratele meu... ma doare cand imi vorbesti asa, vorbele tale pot fi sageti otravite care ating suflete de oameni nevinovati. Fii mai atent pe viitor, te rog, sa nu ranesti pe cineva. Sau altfel spus, mai bine taceai ca o magarie mai mare nu puteai scoate din tine, o magarie nu un mucegai. Vai vai si eu care incercam sa te apar de oamenii astia cu pretentii literare. Maare greseala am facut, din nou invatatura de minte pentru mine Andu
pentru textul : Pe drum cu Iosif și Maria deFinalul mi se pare ratat din punct de vedere literar, chiar daca sentimental presupune o traire. La fel si sentimentele moarte care suna prea cliseistic. In rest, e un poem bunicel, exista atmosfera, exista posibilitati. Mai citim mai vedem.
pentru textul : se-ntâmplă câteodată așa deparerea mea e ca textul e slab si siropos dar tot parerea mea este ca, citind printre rinduri, cred ca autorul are posibilitatea sa scrie mai bine dar in primul rind trebuie sa se scuture de chestiile dulcege si sa sa fie mai exigent cu ce scrie
pentru textul : d&g deVirgil,
pentru textul : turburisme deEste părerea ta, o respect, dar duelul meu este cu Vlad.
M-ai convins însă... pornesc unul și cu tine ca să nu rămâi așa, off-topic.
All the best
PROPRIUL AUTOR
pentru textul : closer depăi dacă aș scrie "ceva în regulă" atunci ar fi o banalitate, nu crezi? merci pentru observație
pentru textul : cred că mă voi rupe de căștile astea deAdriana, mulțumesc pentru gânduri. Cu atât mai bucuros pentru impresie.
pentru textul : Soldatul părăsit de soartă și iubita teiului înflorit deMulţumesc frumos, Alina. Acum văd şi eu că e cam multă ,,geometrie" în poem, cercuri înscrise şi circumscrise. Paradoxul e că trei persoane ,,coliniare" pot forma oricând un cerc :). Înţeleg tot ce ai semnalat. Evident că îmi doresc să pot scrie acel fel de text care să nu fie o piedică în transmiterea mesajului/stării ci un canal eficient. Deocamdată atât am reuşit, dar pot să asigur că mă străduiesc şi că iau în serios orice opinie.
Eu încă ţin ,,ascunse" povestirile pentru copii :)
pentru textul : Adoriana minus zece deÎţi mulţumesc pentru tot, Alina.
Adriana, ai spus ceva din ceea ce căutai să spui și altceva din ceea ce nu cred că voiai să spui prin acest poem. Mie îmi plac ambele secțiuni, cum? Simplu, închid ochii.
pentru textul : cercuri de ape deMargas
unii sînt chiar poeți. în vremea asta de nerăzboi și nepace. superb ludicul din penultima strofă. doar atît cît să nu te dezici și nici să nu lași în urmă plictis.
pentru textul : Li-lu Yo-lai deSuperb poem, eu cel puțin chiar m-am regăsit în acel laitmotiv al pungii foșnite și mutate de vânt... o secvență a la forest gump cum altfel, one of my all time favourites?
pentru textul : flowers for yulia deAtmosferă care respiră amplu, o lectură liniștită și cuvinte puse cu inima la locul lor în text.
Aș schimba acel 'cred' deși evident are legătură cu ezitarea aceasta atât de frumos depictată în poem, dar mi se pare o exprimare acolo în versul 6 așa, ușor neîmplinită... dar este doar o părere.
Felicitări pentru acest poem, Domnule Blaj.
Marga
Initila, fusesem deranjat putin de formulare "sa nu te la LA calcai". Recitind, nu stiu in ce proportie indusa, in ce proportie asumata, opinia mea e ca s-ar putea sa ai dreptate. Personal, as merge pe o varianta mai in forta, care sa sustina ori sa sa impinga mai departe acel brinci pe trepte.
pentru textul : sarut de siguranta dedomnule pol mi-a făcut plăcere. cred că nu se va întîmpla ca în versurile lui Ion I. Mioc:
În catrene cînd am pus,
Uneori, puţin venin,
Am avut o poantă-n plus,
Şi-un prieten mai puţin!
Carmen,
mă bucur să te revăd.
Silvia, Raluca,
sînteţi prea generoase. pentru echilibru voi schimba registrul închipuindu-mi că Giuseppe Navarra s-a gîndit la mine cînd a scris epigrama următoare:
Cînd privesc înalta-ţi frunte,
pentru textul : autumn sîc deZic şi eu, pus pe butadă,
Că puteai să fii un munte,
Dacă n-ai fi fost grămadă!
S-a spus ce trebuia spus despre acest poem. De aceea las şi eu un semn de apreciere.
pentru textul : eşti cea mai aproape depărtare deAndu, tocmai imi spunea cineva ca dupa ac. sminteala frumoasa numita dragoste vine timpul intelepciunii sau macar a unor cuvinte potrivite. iar ele pot lega si dezlega lumea. ceea ce e minunat. multumesc pentru semn
pentru textul : deșertul din mijlocul patului deAi tu ceva cu mainile tale, acum vad ca ai bagat si picioarele in poezie. A doua strofa e prea new age si taie legatura ideatica dintre celelalte. Nu stiu de ce textul mi-a adus in minte Codul lui Da Vinci. Si nu l-am vazut recent si nici de mai multe ori :).
pentru textul : papillon denu stiu cum nostalgia si sentimentul singuratatii in multime pot fi catalogate ca non-idei. poate ca ii poti reprosa celei de a doua idei ca este prea trendy. dar... atata vreme cat simtit asta, fara de voie sau cu, carcotelile nu-si au locul.
iar ideile, ele, sunt sustinute de intregul poem.
care e frumos. si are acea dramuire a sensibilitatii care nu pica in exces. adica e un poem are mi-ar placea sa fie al meu. nu numai pentru frumusetea gandului, ci pentru haina imbracata de gand.
dixit.
pentru textul : animalul de pradă al resemnării deși o revoltă a acestui fel de a scrie poezie.
pentru textul : Spartan despre patria mea deam vazut suficiente imagini hilare, dezolante, incredibile, aproape halucinante in secolul XXI incit sa fiu convinsa. nu numai in Ferentari, Rahova, cit si in alte localitati din tara pe unde am trecut. stiu ce spun.
pentru textul : ...romantic, dom'le! deninge cald - hmm, parca nu e corect, adica e o contradictie, dar ma prefac ca o accept, uneori iarna cand ninge e mai cald decat inghetul. deci sa zicem ca accept. aleea pasilor morti contine o personificare invechita. moarta ea de ceva vreme. nisipul deshuma - aci chiar nu mai inteleg. nu poate fi metafora, nici personificare, nici hiperbola, nici comparatie, e clar e doar exprimare parabolica, adica un fel de balarie.
pentru textul : Aceeaşi vârstă detatuata cu numele osului - care os? frontal, humerus, stern, tibie, metatarsiene, metacarpine, calcaneu?
prafuit de tarana
deci calcaneu, ok.
de aci incolo e un fior poetic, doar ca nu e sustinut de restul. ideea nu e noua, dar ok, e frumos si sensibil, insa pana aici numa suferinte.
interesant eseu. te felicit. e remarcabil ca cineva ca tine care nu a trăit înainte de '89 și care este cu neputință să își amintească ce a însemnat aceea, să facă astfel de reflecții.
pentru textul : De la x milimetri la y kilometri dePal Emilian, oricine poate greși.Chiar nu este nicio problemă în privința asta. O să te rog în schimb să-mi spui la ce te referi în legătură cu sinceritatea.Sunt convins că este vorba de poezia mea, nu-i așa ? Dacă este așa, atunci adu argumente și cu siguranță vom avea câteva polemici cordiale... Cu respect
pentru textul : deși Botticelli era îndrăgostit Michelangelo te-a pictat mai bine deAdevărat a înviat! Ai schimbat forma poemului, e mult mai bine așa. Cred că ar putea rămâne aceata forma definitivă.
pentru textul : Ursul panda din grădina de bambus deși cu mine trei. deci fiindcă trei zic invers balanța mea (și așa foarte precară) s-a înclinat „conservatoriu” către ce a fost, este și va mai fi... așa-i cozane?
pentru textul : palimpsest de ani și gunoaie deschimbare la schimbare (tot în premieră absolută)
iata ca m-a binedispus comentariul tau. probabil ca sint unele lucruri pe care crezi ca am vrut sa le spun dar poate ca nu sint acolo. merci pentru trecere.
pentru textul : religia scoicilor dePagini