Alina, eu cred că tu îi cunoști foarte bine și singură. Activezi în lumea literara de foarte mulți ani. Repet, nu s-a vrut a fi o frondă, ci doar o luare de atitudine(ironică, pamfletară) în fața unei anumite tendințe din literatura românească de astăzi.

imi aduc aminte de vremurile de demult cind faceam fotografii cu un Zenit si ma bateam pentru niste filme AzoMures. La un moment dat era sa mor pentru ca, in camera obscura, am baut din greseala o substanta folosita la developat. Cu toate acestea, cred ca acest text e doar o parere asumata si atit. Dupa ce m-am intors de pe Mont Blank(pe atunci nu aveam cont de fb), m-a intrebat frate-miu de ce sint impotriva. Sincer sa fiu imi era lene. In cele din urma mi-am facut cont pe fb(e doar un exemplu) si mi-am regasit aproape toti prietenii si oamenii care au contat pentru mine. Nu iau apararea nimanui si nu tin sa provoc pe nimeni, dar astfel de luari de pozitie sint lipsite de substanta in lipsa unei experiente concrete.

Toate textele tale postate în ultimele zile seamănă între ele și cu celelalte dinainte. Așa cum tocmai am scris într-un alt comentariu la alt autor, aici, aștept ceva deosebit, o provocare literară (și de la alții, inclusiv de la mine). Cred că atunci când nu mai suntem în stare să aducem nimic nou, e mai bine să luăm o pauză de la scris.

totul începe bine pînă la versul „la marginea unei vieţi frântă de oboseală” care strică fasonul

Boba, Hai ca esti simpatic! Aveam un cunoscut care, atunci cand era vorba de-un text oarecare, zicea: nu l-am citit, dar asa l-as fi scris! acum ai si tu dreptate: instrucriunile sunt cam (prea) cifrate. dar iri sugerez sa te duci pe net la adresa indicata. cred ca in privinta lui John Caga o sa ai o surpriza extrem de interesanta. Eu visez la un fel de text intr-adevar "multimrdia" in care auditivul, vizualul si, cine stie, mirosul, gustul, pipaitul sa fie toate prezente si nu numai "sugerate". Cat despre ce spune Sapphire, cred ca are dreptate. incercarea mea e stangace. dar, deocamdata, nu o sterg de pe sit. mai tarziu, cred ca da.

multumesc pentru penita, Ionut; imi pare bine ca esti si tu aici, prin singuratatea asta acustica. imi place cum suna "acces la nostalgie".

multumesc frumos pt com si pt penita. ma mira si ma bucura astfel de semne. zilele trecute reciteam ac text si, da, am avut aceeasi senzatie in privinta ultimului vers. ma voi gandi la o solutie

Cuvântul argotic "mandea" (din țig. mande) strică tot eșafodajul liric construit. Cred că este un pariu (din păcate, nu al laringelui așa cum ai menționat în subtitlu...) în care ai pierdut cu primul rând al textului.

Revin. Haikuul poate să aibă o silabă-două în minus , nu neapărat 17. Ştiu că tu eşti mai tradiţionalistă, dar uneori imaginea e mai importantă decât forma forţată. De aceea cred că varianta mai bună la acel haiku ar fi:

ploi nesfârşite -
pe crucile de piatră
se şterg anii

va atentionez ca este al treilea text pe care l-ati postat in 24 de ore; si va reamintesc ca puteti posta 2 (doua) in 48 de ore! ajunge,pentru Dumnezeu...am inteles toti cine pe cine asculta, nu e nevoie sa tipati asa, nu-i nimeni surd!

Cristina, Paul,
sigur nu sînt penițe capcană cu TNT în loc de aur? poezia se știa, acum e reconfortant să aud că a plăcut și vocea. muțumesc și VF pentru interpretare, undeva la radio într-o emisiune dedicată poetului Ioan Alexandru.

Matei,
mă Mateiaș mă, mă maestre mă(vorbeai de teatru și mi-ai adus aminte de sceneta interpretată de Toma Caragiu și Mircea Diaconu-elefantul vrăbiuța/ plus bursucul și maimuța/muncesc cu aprindere/la o intreprindre- fac această precizare ca să nu crezi că te iau peste picior); păi Matei, lumea se învîrtea/învîrtește și fără Galilei și vezi tu uneori momentul de inerție ne prinde pe picior greșit poate că rămînem încremeniți în tipare și nu mai vedem ce vede un lup tînăr ca tine. dar te asigur că atunci cînd o să te faci tu mare, o să vină un matei junior și o să strîmbe din nas la recitarea ta gen hip-hop să zicem pentru că el va asculta atunci (în trend) hei-rup.

Eugen, n-am spus că n-ar avea legătură strofa trei cu restul. În fapt, în general vorbind, autorul o să găsească mereu legături - fie ele logice, metafiice, horoscopice ori clovnice. Am spus că-i dulceagă şi romanţioasă (nu-mi cere să-ţi argumentez evidenţa că ajungem pe la romantici!). Şi mai e şi clişeică până la dumnezeu - să mă smult din braţele tale, să-mi nu ştiu ce cu inima şi să te [verb] cu sânge. Fii serios! Clişeic şi, dpdv expresiv, ucide tot ce-i bun în text.

Repet, faptul că ceva are legătură cu textul, nu-i argument că o parte trebuie păstrată cu orice preţ. Şi nici pentru lungire.

Nu era vorba de peniţă, ci de apreciere. Nu te crampona şi tu de forme.

Am uitat sa adaug ca de fapt, imi place sa tin cont de sfaturile cititorilor, si incerc pe cat cu putinta sa- mi largesc viziunea, dar sa nu se indeparteze prea mult de a mea. De aceea, iti multumesc sincer pentru parere si voi mai medita.

Bianca, glumești! Bineînțeles că am citit ȘI prima parte, asta e poanta că am lecturat până la final, cu partea a doua cu tot. Mă bucur că ți-am dat idei. Indirect.