iata cum ies înaintea ta dragoste
subţire ca strigătul
goală şi vie
ce frumos, mi-am zis, citind aceste versuri! si dupa asa inceput eram curios cum se termina. in ultima vreme, obsedat de sfarsituri.
mă cheamă la masă
în farfurie
inima ticăie
alături
pâinea vinul
cuţitul
"fricile mele", "camera-mi", "pieptănându-mi" etc... orice este in exces nu face bine insa aici poti repara foarte usor modificand textul fara a afecta sensul.
Mi-a placut ideea cu antropomorfizarea spaimelor insa cred ca poti sustine ideea printr-un text putin mai aerisit... probabil ai vrut sa spui foarte multe deodata insa uneori e bine sa esentializezi si chiar sa stii sa tai dintr-un construct poetic.
"retez piciorul stâng
rostogolindu-l peste fricile mele
care îngenunchează" ... daca poti construi poezia la fel cum ai facut cu fragmentul acesta exista premise suficiente pentru o varianta superioara valoric celei de fata.
Am uitat... parca si in ceea ce priveste titlul se poate mai bine... as pune ceva "mistic" dar fara sa-i spun musai pe nume.
Părerea mea că niciunul din poemele de mai sus nu este haiku, ci doar tristihuri, micropoeme foarte frumoase care surprind imagini în stil nipon. Un haiku are 5-7-5 silabe, obligatoriu un kigo (cuvânt care să sugereze anotimpul) şi un kireji ( o pauză, un fel de cezură fie între grupurile de silabe 5 şi 12, fie între 12 şi 5, mai exact, fie după primul vers, fie după al doilea). Poemele de mai sus au 12/5/12 silabe. Cred că ar putea fi reformulate.
pentru ca sunt un soldat sarac si fara cauza iti multumesc ca mi-ai creat uniforma.:) nu m-as fi asteptat la gestul asta asa de frumos, amice drag, cu atat mai mult cu cat poemul este unul intradevar exceptional ( si aici incerc sa trec cu vederea ceea ce scrie in subtitlu). exceptand partea asta "între doi prieteni/
dacă aș avea o alifie pentru extenuare" unde mi se pare ca lipseste ceva care sa lege versurile, textul este poezie curata. fie vorba intre noi, as fi dat si o penita, daca era, insa m-as fi abtinut, sa nu creada lumea ca-i pentru mine si nu pentru text.
gata, tac!:))
Interesant, Sancho. Scriu pe fugă, dar promit să revin. Cu referire la prima ta obiecție/întrebare aș zice că nu/da. La origine poezia a fost act ontologic și noetic abia apoi, așa cum bine zici, ”am împins-o noi” spre un simplificat act estetic.
Am zis că revin, acum trebe să străbat ploaia cu umbrela mea Guy Laroche, Paris, cu etichetă de Grecia și făcută în China, că am o treabă. Mă-ntorc că-i interesant ce ziceți voi aici.
Finalul mi se pare reusit, iar pe ansamblu poemul mi-a placut. As avea citeva obiectii la partea cu televiozrul, din punctul meu de vedere, versurile acelea mi se par putin diluate. Cred ca strofa ar fi putut incepe foarte bine si de la "dupa-amiaza e muta". Cel putin asa l-am simit eu. In rest, o traire bine redata.
cred că în acest vers autorul a inserat, la fel ca marii regizori care apăreau într-o scenă secretă, doar de ei știută, chintesența acestui poem și citez
'mă derulez ca o melodie fără refren'
cu nimic mai prejos este versul
'am să mă întorc în patru labe lăsând urme în aer' - probabil de la compresia pe abdomen
Am mai spus-o acest autor se pierde într-o emfază caracteristică pubertății literare ('din palme mi se jupesc trupuri străine
din călcâie ţâşnesc suflete colibri')... dar mai este timp, autorul este încă foarte tânăr, lipsit de exepriență și nimic nu este pierdut cât încă el își face practic autocritica în aproape orice poem.
Undeva în subconștientul său probabil că realizează că nu asta ar trebui să facă și că, la un moment dat toate astea o să treacă, așa, ca o amigdalită
dar nu vad de ce asteptati si alte "eminescuiri". ori cele care au facut "corp comun cu textul dvs." nu sunt indeajuns? sau considerati ca va veni cineva cu un servet, sa va stearga pantofii pe care au ramas urme de "stupire"? in cazul asta, ma dau deoparte repede, sa fac loc amatorilor.
J'ai recu dans mon âme l'aphoristique d'une essence memorable, qu'il t'avait dit parfois: "tu as besoin d'un seul mot d’amour par jour pour vivre mieux", et generalement, ces trois verses du fin. Merveilleuse image!
Blestemul privit atat ca stare de incolacire a individului in jurul sinelui dar si ca pretext pentru ca autorul sa ne tina un discurs aforistic despre limita... e poate paradoxal ca blestemul, un act de vointa concentrat si directionat, sa ne spuna tocmai povestea neajunsurilor celui ce vrea sa schimbe mai degraba decat asteapta sa vina spre el lumea... in negru si rosu stins afirmatia si negatia isi ofera privirii limitele, incapacitatea de a comunica adevaruri instituind aproape ontologic nevoia subiectului cunoscator de a le depasi... sa fie tacerea o cale? Pariez pe urmatoarea clipa pe care o voi trai ca nu e de ajuns... totul e sa stii ca acum e momentul potrivit si sa nu pierzi vremea cautand temei trairii.
eu nu am rezervere intrucat e vorba de primul act sexual.so...textul poate o sa se destepte in timp...abia s-a nascut, poate fi si prost, multumesc de trecerea obiectiva
Hanny, - nu știu la ce te referi cu dispariția, poate îmi explici. - nu înțeleg nici ce spui de 79 și 54, poate îmi explici - la a treia intrebare, apare eroare ptr ca paginile de autor nu sint gata inca. nu inteleg espresia "sterge-le pe toate", poate imi explici, matur
s-o lasam balta. era de ajuns un singur raspuns, din partea autoarei articolului. e la info si ceream informatii suplimentare. inutila interventia voastra, sancho, emiemi, francisc. inteleg, ca buni crestini, cuviinciosi purtatori ai moralei, nu v-ati putut abtine (si ati incalcat regulamentul!). pe viitor, interveniti pe text, si nu atacati pe cel ce lasa comentariul. asa ar fi civilizat. punct
Andu, între ce spunem și ce nu spunem e o apă uneori tare greu de trecut. Iar trecutul, că tot vorbim de el, are straniul obicei de a fi repetitiv. Ceea ce nu-l face mai puțin trecut, ori mai puțin probabil viitor. Nu prea spun eu lucrurilor pe nume, nu-i așa? Altfel nu ar fi justificat gestul tău... Mulțumesc de gând și pentru constanță. Aalizei, bine te-ai abătut pe-aici, te așteptam. Am băgat la cutiuță remarcile tale, am umblat un pic la dialog, acolo unde spuneai că pare prea sec. Unde e didactic, deocamdată nu umblu, nu m-ai convins. Unu, pentru că, iar mă repet, uneori vorbesc așa cu fie-mea, și întrebările tot nu se opresc, doi, pentru că, atunci când vorbești cu un copil trebuie să îți aduci aminte că, pentru ei, tot ce li se întâmplă este un prilej de a învăța. Am schimbat foarte puțin la fața albă, nu cred că am reușit să redau imaginea, într-adevăr puternic onirică, poate cea mai voit puternică din fragment. Ultimul fragment de care spui, eu n-am nimic cu el, dar mă întreb dacă unii cititori (nu spun toți) nu reușesc să facă uneori și pași mai mari de imaginație, poate chiar și salturi, și nu așteaptă comod sa fie purtați pe un covor fermecat dintr-un loc în altul, logic și liniar... Sper în revenire. Cât despre ițe, nu avea teamă. Se vor lega, încet, încet. Și te înșeli, tocmai acesta este proiectul inițial: posibilitatea de a plonja în multiple experiențe și personaje.
Vreau să felicit în primul rând câștigătorii; e meritul lor. Mult succes pe mai departe și o inspirație senină cu cât mai multe realizări! Mulțumiri juriului, participanților, tuturor celor ce au contribuit mai mult sau mai puțin; mulțumiri celor ce au susținut această acțiune și nu în ultimul rând promotorului ei! Mă bucur să văd asfel de inițiative, că ceva se mișcă, să văd interes. E doar un început dar timpul ne rezervă multe suprize și lucrul acesta sună promițător. E o nouă ipostază în care poate nu ne-am întâlnit până acum pe "Hermeneia", ceva nou ce aprinde o flacără, mărește adrenalina, întărește mai multe speranțe. Mie mi-a plăcut și mă bucur că am avut ocazia să particip; mă bucur că a fost înțelegere, înspirație și interes colectiv. Un colectiv unit și promițător, ce uimește în fiecare zi. Mult succes în continuare tuturor!
Virgil, mie mi-a plăcut atât episodul cât și pilotul. Mi-a plăcut să văd acel, om, ce se implică dorind să creeze ceva frumos, interesant și cu mult gust. Pentru mine acest lucru este o reușită; e ceva nou ce merită tot respectul. Merită continuat.
trebuie să recunosc faptul că textul de față m-a atras de mai multe ori (sunt atașat de oana pellea oarecum, citindu-i jurnalul, cu dodo, tutu, mârțu, dar și pentru noblețea de care dă dovadă implicându-se în acest caz) și am revenit cuminte la el, l-am recitit, mi-a făcut plăcere și durere să descopăr cotloanele voit încifrate, mi-a adus aminte că sunt om, și că "omenia nu ține nici de etnie nici de religie". pe cât de mult m-a fermecat textul chiar de aici:
mâncam cu poftă şi greutate, vorbeam
iar oana şi-a amintit
de la nivelul cuţitului mai sus
mi-a spus domnul ciulei ceva ce nu voi uita niciodată
mi-ar plăcea mai mult călătoriile dacă n-ar trebuie să mă iau cu mine
niciodată nu există şi noi am auzit
altfel, tăcerea decolării uşoare
pe atât de mult m-a întristat, dezgustat, și dezamăgit persoana care are în comentariu "risipă de penițe". este cred cea mai copilăroasă abordare a unui text pe un site literar. un simplu: nu îmi place pentru că... era de ajuns. trist! credeam că mai cunosc oamenii... Virgil e un poet bun, Viorel, la mii de km distanță față de tine! și nu în sens fizic! și nu sunt singurul care gândește așa! pentru acest off-topic îmi asum suspendarea. cel puțin nu voi pleca fiind grosier!
Ioana, nu mă cataloga ca pe un aplaudac, pentru că textul tău nu are nevoie decât de suflet ca să îl apreciezi! Cu riscul de a te necăji, las semnul meu modest pentru un asemenea poem.
nu-si regasise forma nici urmele olarului dincolo de amfora ramasa grea abandonata pe strada ingusta cusuta la marginea orasului de fiecare data ramineam in urma sa acoperim oglinzile trupului cu pinza mortii pina cind fi-vom strigati pe numele dintai blajinii ursitului mort linga talpa casei imi amintea citeodata de toate acele amiezi de duminica ce ridicau pe rind ca un lest salbatic matasea desirata a cerului dincolo de iluzie sau ce mai ramasese din cafeaua la nisip de pe plaja roasa la colturi peste memoria obiectelor fragile uitate prin gari tineretea lui avea ceva inevitabil de cite ori o femeie necunoscuta imprima noptilor vechi semne de aer si apa cineva va mai locui in ea inca o vreme imi spuneam ca un suris sfielnic de crin intre doua nasteri anuntate
Ioane, bine ai venit pe aici, mereu o placere sa te citesc! Deocamdata atat, e o simpla urare, dar vine din sufletul unuia care ti-a urmarit evolutia. Te astept cu multe texte de calitate si eu voi reveni cu comentarii sper cat mai potrivite. Andu
din momentul când ai spus că Bacovia este anti-culoare și anti-declamație (cum să spun frumos?) avem (o majoritate) percepții diferite despre individ.
La Bacovia culoarea este materie primă. (știi, cred, explicația lui la titlul deja fumatului -Plumb- ) cât despre declamativ: cred că știi poemul - Rar- (este și o melodie)
Bun.
Să vedem ce e de folos, deși rândurile de mai sus nu îmi dau mare ghes.
ce zici tu că este păunescian, - eventual- nu este, deci nu îmi fac nicio grijă. i-am citit și postumele:)
obsesia, da , bine punctat, bacovia era un obsesiv (în termeni medicali nevrotic - a se vedea poemele cu titlul acesta) deci obsesia mea citrică e bună. nici nu o observasem. mulțam.
despre emfatic, declarativ, am spus în preambul, e chiar de dorit.
Mulțumesc frumos pentru părere! Se întâmplă să fie diferită, dar din pricini pe care le-am explicat!
mie îmi place ca și realizare grafică, inclusiv caligrafică. este elegantă chiar mulțimea fonturilor. singura problemă pentru mine (și încerc să nu fiu sarcastic) este că nu văd poezia. mi se pare un mesaj al imaginii dar nu mai mult. de asemeni îmi este puțin dificil să văd acolo cuvîntul "swallow". este vorba despre a înghiți sau despre rîndunică?
Mihaylo,
contul ţi-l poţi şterge şi singur.
eu nu ştiu dacă sînt un nume în lit.(pentru ca nu stiu exact ce a vrut sa insemne lit.)
in ce priveste ce o fi fost in capul acelui juriu cu siguranta habar nu am. iar in ce priveste cum se impart unele premii pe la unele concursuri literare prin Romania mi s-au mai povestit si mie unele lucruri. nu stiu daca e cazul aici dar te asigur ca gradul de nepotisme, coruptie si mediocritate la multe dintre ele este asa de mare incit carti din astea de vizita nu prea ma mai impresioneaza. iar aici pe hermeneia nu au nici un fel de valoare. aici conteaza parerea cititorilor si editorilor hermeneia. deocamdata asta este parerea mea.
cuvintul santier nu este din epoca de aur. este din limba franceza. dar, ma rog, fiecare cu etimologia lui.
ȘANTIÉR, șantiere. s.n. Loc pe care se construiește (sau se repară) o clădire, un obiectiv industrial, un pod, un baraj, o șosea etc., împreună cu materialele și instalațiile necesare desfășurării acestei activități. ♢ Șantier naval = întreprindere industrială specializată în construirea și repararea navelor, situată pe malul unei ape navigabile. ♦ P. anal. Proces în plină desfășurare de creare a unei opere literare, artistice sau științifice. [Pr.: -ti-er] – Din fr. chantier.
Sursa: DEX '98 |
iar textul, cu toate simfoniile (sic!) primaverii sau ale altor anotimpuri este un text slab. adica este un text asemenea celor pe care le gasesti in manualul de clasa patra, ba chiar mai slab daca este sa te uiti cu atentie la melodicitatea destul de schioapa.
Iar daca vrei o varianta cu ritmul eventual reparat ti-o pot arata aici. Nu e nevoie sa imi multumesti:
În casa amintirii cu prispă alb-albastră
Păianjenii ţesură dantelă la fereastră
Şi poarta şi fîntîna de-o veşnicie tac,
De mult nu mai miroase a cozonaci cu mac
Cum mirosea odată-n ajun de Ziua Crucii
Tot aşteptînd cocorii îmbătrîniră nucii.
Unde s-a dus bunicul, bunica unde-i oare?
De nu primesc nepoţi-n ajun de sărbătoare.
Bunicul nu mai spune cum se luptau haiducii
Nu-s copţi nici cozonacii şi mîine-i Ziua Crucii.
A ruginit şi briciul bunicului în grindă,
Năframa nu-şi mai pune bunica în oglindă.
De mult nu mai coboară-mpreună pe cărare,
Doar clopotu-i mai cheamă în prag de sărbătoare.
Vezi că ai unele greșeli de tipărire pe care ar fi bine să le corectezi. În altă ordine de idei eu nu prea am înțeles ce ai vrut să spui tu aici și cu atît mai puțin ce ai urmărit să faci. Dacă am reținut ceva sînt faptul că „locotenenții” pe Hermeneia își cam urmează „generalul” (ca să continui alegoria) fără prea mult discernămînt, și că mulți fac comentarii mai puțin de critică literară „profesională”. Bineînțeles astea sînt observațiile tale. Nu știu ce să spun despre aceste două lucruri (singurele pe care le-am înțeles). Prima nu am observat-o dar nici nu am urmărit-o și nici nu am încurajat-o în vreun fel. Și, să fiu deschis cu tine, niciodată nu a existat în Consiliul Hermeneia „comandă politică”. Niciodată nu mi-a trecut prin minte să influențez sau să pretind o „anumită” orientare în concluziile artistice ale editorilor sau moderatorilor de pe Hermeneia. De fapt ar fi și o prostie. Ce rost ar mai avea să mă încurc cu oameni care nu pot să gîndească estetic și singuri?! N-ar face decît să mă încurce și mai mult. Iar eu tocmai vreau să le deleg tot mai multă muncă, mai ales de natură literar-estetică dar și administrativă. Evident, e posibil ca unele din concluziile mele estetice să rezoneze și cu ei dar niciodată nu am pretins asta nimănui și nici nu am amenințat sau descurajat pe cineva care are alte gusturi estetice decît ale mele între editorii de pe Hermeneia. Așa că observația aceasta poate fi onestă dar este la fel eronată. În ce privește aspectul „profesional” al comentariilor probabil că este oarecum adevărat. Dar nu cred că este vina mea faptul că oameni care au pregătire de specialitate (și nu dau nume) tac, oameni care sînt scriitori relativ consacrați comentează foarte puțin sau tac (și din nou nu dau nume). Intervențiile pe Hermeneia sînt voluntare iar eu nu am descurajat pe nimeni. Dimpotrivă, am tot încurajat oamenii să participe constructiv și onest. Acum, fiecare o face după măsura puterilor lui. Dilema la care ne supui tu acum este: Ce anume e mai de preferat? Lipsa aproape totală a comentariilor sau existența lor așa cum poate fiecare să le facă în măsura abilităților și a timpului disponibil? cu aceeași considerație
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
iata cum ies înaintea ta dragoste
subţire ca strigătul
goală şi vie
ce frumos, mi-am zis, citind aceste versuri! si dupa asa inceput eram curios cum se termina. in ultima vreme, obsedat de sfarsituri.
mă cheamă la masă
în farfurie
inima ticăie
alături
pâinea vinul
cuţitul
aleluia, zic!
pentru textul : cină festivă deHello Nicole, je te remerçie beaucoup. J'ai fait les corrections. Oui, le text est maintenant bien plus fluide
pentru textul : Flash-back de"fricile mele", "camera-mi", "pieptănându-mi" etc... orice este in exces nu face bine insa aici poti repara foarte usor modificand textul fara a afecta sensul.
pentru textul : mistică deMi-a placut ideea cu antropomorfizarea spaimelor insa cred ca poti sustine ideea printr-un text putin mai aerisit... probabil ai vrut sa spui foarte multe deodata insa uneori e bine sa esentializezi si chiar sa stii sa tai dintr-un construct poetic.
"retez piciorul stâng
rostogolindu-l peste fricile mele
care îngenunchează" ... daca poti construi poezia la fel cum ai facut cu fragmentul acesta exista premise suficiente pentru o varianta superioara valoric celei de fata.
Am uitat... parca si in ceea ce priveste titlul se poate mai bine... as pune ceva "mistic" dar fara sa-i spun musai pe nume.
Părerea mea că niciunul din poemele de mai sus nu este haiku, ci doar tristihuri, micropoeme foarte frumoase care surprind imagini în stil nipon. Un haiku are 5-7-5 silabe, obligatoriu un kigo (cuvânt care să sugereze anotimpul) şi un kireji ( o pauză, un fel de cezură fie între grupurile de silabe 5 şi 12, fie între 12 şi 5, mai exact, fie după primul vers, fie după al doilea). Poemele de mai sus au 12/5/12 silabe. Cred că ar putea fi reformulate.
pentru textul : 3 gafe haiku deDrăguţ, zău aşa!
pentru textul : două minute în reluare din viața poetului depentru ca sunt un soldat sarac si fara cauza iti multumesc ca mi-ai creat uniforma.:) nu m-as fi asteptat la gestul asta asa de frumos, amice drag, cu atat mai mult cu cat poemul este unul intradevar exceptional ( si aici incerc sa trec cu vederea ceea ce scrie in subtitlu). exceptand partea asta "între doi prieteni/
pentru textul : pentru că nu pot lipi orașe dedacă aș avea o alifie pentru extenuare" unde mi se pare ca lipseste ceva care sa lege versurile, textul este poezie curata. fie vorba intre noi, as fi dat si o penita, daca era, insa m-as fi abtinut, sa nu creada lumea ca-i pentru mine si nu pentru text.
gata, tac!:))
Interesant, Sancho. Scriu pe fugă, dar promit să revin. Cu referire la prima ta obiecție/întrebare aș zice că nu/da. La origine poezia a fost act ontologic și noetic abia apoi, așa cum bine zici, ”am împins-o noi” spre un simplificat act estetic.
Am zis că revin, acum trebe să străbat ploaia cu umbrela mea Guy Laroche, Paris, cu etichetă de Grecia și făcută în China, că am o treabă. Mă-ntorc că-i interesant ce ziceți voi aici.
pentru textul : Războiul rece dintre ştiinţă şi poezie deMi-a plăcut mult poemul Nicholas,o să mai trec .
pentru textul : uneori în decembrie, deun semn de la tine e bine venit-oricum,oricând...
pentru textul : eu, cea de dincolo deFinalul mi se pare reusit, iar pe ansamblu poemul mi-a placut. As avea citeva obiectii la partea cu televiozrul, din punctul meu de vedere, versurile acelea mi se par putin diluate. Cred ca strofa ar fi putut incepe foarte bine si de la "dupa-amiaza e muta". Cel putin asa l-am simit eu. In rest, o traire bine redata.
pentru textul : cei care iubesc se grăbesc să plece decred că în acest vers autorul a inserat, la fel ca marii regizori care apăreau într-o scenă secretă, doar de ei știută, chintesența acestui poem și citez
pentru textul : Zugzwang de'mă derulez ca o melodie fără refren'
cu nimic mai prejos este versul
'am să mă întorc în patru labe lăsând urme în aer' - probabil de la compresia pe abdomen
Am mai spus-o acest autor se pierde într-o emfază caracteristică pubertății literare ('din palme mi se jupesc trupuri străine
din călcâie ţâşnesc suflete colibri')... dar mai este timp, autorul este încă foarte tânăr, lipsit de exepriență și nimic nu este pierdut cât încă el își face practic autocritica în aproape orice poem.
Undeva în subconștientul său probabil că realizează că nu asta ar trebui să facă și că, la un moment dat toate astea o să treacă, așa, ca o amigdalită
Paul, Mariana,
stânjenit, vă mulţumesc!
pentru textul : Adrian Agheorghesei la Tecuci deerată:
pentru textul : Între Orfeu şi Euridice de"acestui enunţ"
dar nu vad de ce asteptati si alte "eminescuiri". ori cele care au facut "corp comun cu textul dvs." nu sunt indeajuns? sau considerati ca va veni cineva cu un servet, sa va stearga pantofii pe care au ramas urme de "stupire"? in cazul asta, ma dau deoparte repede, sa fac loc amatorilor.
pentru textul : Povestiri de la Borta Rece deJ'ai recu dans mon âme l'aphoristique d'une essence memorable, qu'il t'avait dit parfois: "tu as besoin d'un seul mot d’amour par jour pour vivre mieux", et generalement, ces trois verses du fin. Merveilleuse image!
pentru textul : tant qu’il y aura des ailes deBlestemul privit atat ca stare de incolacire a individului in jurul sinelui dar si ca pretext pentru ca autorul sa ne tina un discurs aforistic despre limita... e poate paradoxal ca blestemul, un act de vointa concentrat si directionat, sa ne spuna tocmai povestea neajunsurilor celui ce vrea sa schimbe mai degraba decat asteapta sa vina spre el lumea... in negru si rosu stins afirmatia si negatia isi ofera privirii limitele, incapacitatea de a comunica adevaruri instituind aproape ontologic nevoia subiectului cunoscator de a le depasi... sa fie tacerea o cale? Pariez pe urmatoarea clipa pe care o voi trai ca nu e de ajuns... totul e sa stii ca acum e momentul potrivit si sa nu pierzi vremea cautand temei trairii.
pentru textul : crucile deeu nu am rezervere intrucat e vorba de primul act sexual.so...textul poate o sa se destepte in timp...abia s-a nascut, poate fi si prost, multumesc de trecerea obiectiva
pentru textul : ora celor o mie de poeme deHanny, - nu știu la ce te referi cu dispariția, poate îmi explici. - nu înțeleg nici ce spui de 79 și 54, poate îmi explici - la a treia intrebare, apare eroare ptr ca paginile de autor nu sint gata inca. nu inteleg espresia "sterge-le pe toate", poate imi explici, matur
pentru textul : jurnal de nesomn III des-o lasam balta. era de ajuns un singur raspuns, din partea autoarei articolului. e la info si ceream informatii suplimentare. inutila interventia voastra, sancho, emiemi, francisc. inteleg, ca buni crestini, cuviinciosi purtatori ai moralei, nu v-ati putut abtine (si ati incalcat regulamentul!). pe viitor, interveniti pe text, si nu atacati pe cel ce lasa comentariul. asa ar fi civilizat. punct
pentru textul : Cenaclul Virtualia - editia a X-a deAndu, între ce spunem și ce nu spunem e o apă uneori tare greu de trecut. Iar trecutul, că tot vorbim de el, are straniul obicei de a fi repetitiv. Ceea ce nu-l face mai puțin trecut, ori mai puțin probabil viitor. Nu prea spun eu lucrurilor pe nume, nu-i așa? Altfel nu ar fi justificat gestul tău... Mulțumesc de gând și pentru constanță. Aalizei, bine te-ai abătut pe-aici, te așteptam. Am băgat la cutiuță remarcile tale, am umblat un pic la dialog, acolo unde spuneai că pare prea sec. Unde e didactic, deocamdată nu umblu, nu m-ai convins. Unu, pentru că, iar mă repet, uneori vorbesc așa cu fie-mea, și întrebările tot nu se opresc, doi, pentru că, atunci când vorbești cu un copil trebuie să îți aduci aminte că, pentru ei, tot ce li se întâmplă este un prilej de a învăța. Am schimbat foarte puțin la fața albă, nu cred că am reușit să redau imaginea, într-adevăr puternic onirică, poate cea mai voit puternică din fragment. Ultimul fragment de care spui, eu n-am nimic cu el, dar mă întreb dacă unii cititori (nu spun toți) nu reușesc să facă uneori și pași mai mari de imaginație, poate chiar și salturi, și nu așteaptă comod sa fie purtați pe un covor fermecat dintr-un loc în altul, logic și liniar... Sper în revenire. Cât despre ițe, nu avea teamă. Se vor lega, încet, încet. Și te înșeli, tocmai acesta este proiectul inițial: posibilitatea de a plonja în multiple experiențe și personaje.
pentru textul : Orice vis trebuie să spună o poveste. Lalele și Pink Martini. deVreau să felicit în primul rând câștigătorii; e meritul lor. Mult succes pe mai departe și o inspirație senină cu cât mai multe realizări! Mulțumiri juriului, participanților, tuturor celor ce au contribuit mai mult sau mai puțin; mulțumiri celor ce au susținut această acțiune și nu în ultimul rând promotorului ei! Mă bucur să văd asfel de inițiative, că ceva se mișcă, să văd interes. E doar un început dar timpul ne rezervă multe suprize și lucrul acesta sună promițător. E o nouă ipostază în care poate nu ne-am întâlnit până acum pe "Hermeneia", ceva nou ce aprinde o flacără, mărește adrenalina, întărește mai multe speranțe. Mie mi-a plăcut și mă bucur că am avut ocazia să particip; mă bucur că a fost înțelegere, înspirație și interes colectiv. Un colectiv unit și promițător, ce uimește în fiecare zi. Mult succes în continuare tuturor!
Virgil, mie mi-a plăcut atât episodul cât și pilotul. Mi-a plăcut să văd acel, om, ce se implică dorind să creeze ceva frumos, interesant și cu mult gust. Pentru mine acest lucru este o reușită; e ceva nou ce merită tot respectul. Merită continuat.
Felicitările mele tuturor!
pentru textul : Rezultatele Concursului de Poezie „Astenie de primăvară – Hermeneia 2010” - Hermeneia Live Online deVirgil, Marina, multumesc de sugestii! acum ... parca e mai putin prafuit:)
pentru textul : surâs detrebuie să recunosc faptul că textul de față m-a atras de mai multe ori (sunt atașat de oana pellea oarecum, citindu-i jurnalul, cu dodo, tutu, mârțu, dar și pentru noblețea de care dă dovadă implicându-se în acest caz) și am revenit cuminte la el, l-am recitit, mi-a făcut plăcere și durere să descopăr cotloanele voit încifrate, mi-a adus aminte că sunt om, și că "omenia nu ține nici de etnie nici de religie". pe cât de mult m-a fermecat textul chiar de aici:
mâncam cu poftă şi greutate, vorbeam
iar oana şi-a amintit
de la nivelul cuţitului mai sus
mi-a spus domnul ciulei ceva ce nu voi uita niciodată
mi-ar plăcea mai mult călătoriile dacă n-ar trebuie să mă iau cu mine
niciodată nu există şi noi am auzit
altfel, tăcerea decolării uşoare
pe atât de mult m-a întristat, dezgustat, și dezamăgit persoana care are în comentariu "risipă de penițe". este cred cea mai copilăroasă abordare a unui text pe un site literar. un simplu: nu îmi place pentru că... era de ajuns. trist! credeam că mai cunosc oamenii... Virgil e un poet bun, Viorel, la mii de km distanță față de tine! și nu în sens fizic! și nu sunt singurul care gândește așa! pentru acest off-topic îmi asum suspendarea. cel puțin nu voi pleca fiind grosier!
pentru textul : prin absurd, caii oanei pellea deIoana, nu mă cataloga ca pe un aplaudac, pentru că textul tău nu are nevoie decât de suflet ca să îl apreciezi! Cu riscul de a te necăji, las semnul meu modest pentru un asemenea poem.
nu-si regasise forma nici urmele olarului dincolo de amfora ramasa grea abandonata pe strada ingusta cusuta la marginea orasului de fiecare data ramineam in urma sa acoperim oglinzile trupului cu pinza mortii pina cind fi-vom strigati pe numele dintai blajinii ursitului mort linga talpa casei imi amintea citeodata de toate acele amiezi de duminica ce ridicau pe rind ca un lest salbatic matasea desirata a cerului dincolo de iluzie sau ce mai ramasese din cafeaua la nisip de pe plaja roasa la colturi peste memoria obiectelor fragile uitate prin gari tineretea lui avea ceva inevitabil de cite ori o femeie necunoscuta imprima noptilor vechi semne de aer si apa cineva va mai locui in ea inca o vreme imi spuneam ca un suris sfielnic de crin intre doua nasteri anuntate
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 1 deIoane, bine ai venit pe aici, mereu o placere sa te citesc! Deocamdata atat, e o simpla urare, dar vine din sufletul unuia care ti-a urmarit evolutia. Te astept cu multe texte de calitate si eu voi reveni cu comentarii sper cat mai potrivite. Andu
pentru textul : doină pe potriva sorții deatentie al doilea vers...
pentru textul : Narcoză dedin momentul când ai spus că Bacovia este anti-culoare și anti-declamație (cum să spun frumos?) avem (o majoritate) percepții diferite despre individ.
pentru textul : balada ploilor pierdute 3 deLa Bacovia culoarea este materie primă. (știi, cred, explicația lui la titlul deja fumatului -Plumb- ) cât despre declamativ: cred că știi poemul - Rar- (este și o melodie)
Bun.
Să vedem ce e de folos, deși rândurile de mai sus nu îmi dau mare ghes.
ce zici tu că este păunescian, - eventual- nu este, deci nu îmi fac nicio grijă. i-am citit și postumele:)
obsesia, da , bine punctat, bacovia era un obsesiv (în termeni medicali nevrotic - a se vedea poemele cu titlul acesta) deci obsesia mea citrică e bună. nici nu o observasem. mulțam.
despre emfatic, declarativ, am spus în preambul, e chiar de dorit.
Mulțumesc frumos pentru părere! Se întâmplă să fie diferită, dar din pricini pe care le-am explicat!
mie îmi place ca și realizare grafică, inclusiv caligrafică. este elegantă chiar mulțimea fonturilor. singura problemă pentru mine (și încerc să nu fiu sarcastic) este că nu văd poezia. mi se pare un mesaj al imaginii dar nu mai mult. de asemeni îmi este puțin dificil să văd acolo cuvîntul "swallow". este vorba despre a înghiți sau despre rîndunică?
pentru textul : soliloquy deMihaylo,
contul ţi-l poţi şterge şi singur.
eu nu ştiu dacă sînt un nume în lit.(pentru ca nu stiu exact ce a vrut sa insemne lit.)
in ce priveste ce o fi fost in capul acelui juriu cu siguranta habar nu am. iar in ce priveste cum se impart unele premii pe la unele concursuri literare prin Romania mi s-au mai povestit si mie unele lucruri. nu stiu daca e cazul aici dar te asigur ca gradul de nepotisme, coruptie si mediocritate la multe dintre ele este asa de mare incit carti din astea de vizita nu prea ma mai impresioneaza. iar aici pe hermeneia nu au nici un fel de valoare. aici conteaza parerea cititorilor si editorilor hermeneia. deocamdata asta este parerea mea.
cuvintul santier nu este din epoca de aur. este din limba franceza. dar, ma rog, fiecare cu etimologia lui.
ȘANTIÉR, șantiere. s.n. Loc pe care se construiește (sau se repară) o clădire, un obiectiv industrial, un pod, un baraj, o șosea etc., împreună cu materialele și instalațiile necesare desfășurării acestei activități. ♢ Șantier naval = întreprindere industrială specializată în construirea și repararea navelor, situată pe malul unei ape navigabile. ♦ P. anal. Proces în plină desfășurare de creare a unei opere literare, artistice sau științifice. [Pr.: -ti-er] – Din fr. chantier.
Sursa: DEX '98 |
iar textul, cu toate simfoniile (sic!) primaverii sau ale altor anotimpuri este un text slab. adica este un text asemenea celor pe care le gasesti in manualul de clasa patra, ba chiar mai slab daca este sa te uiti cu atentie la melodicitatea destul de schioapa.
Iar daca vrei o varianta cu ritmul eventual reparat ti-o pot arata aici. Nu e nevoie sa imi multumesti:
În casa amintirii cu prispă alb-albastră
pentru textul : În ajun de ziua crucii dePăianjenii ţesură dantelă la fereastră
Şi poarta şi fîntîna de-o veşnicie tac,
De mult nu mai miroase a cozonaci cu mac
Cum mirosea odată-n ajun de Ziua Crucii
Tot aşteptînd cocorii îmbătrîniră nucii.
Unde s-a dus bunicul, bunica unde-i oare?
De nu primesc nepoţi-n ajun de sărbătoare.
Bunicul nu mai spune cum se luptau haiducii
Nu-s copţi nici cozonacii şi mîine-i Ziua Crucii.
A ruginit şi briciul bunicului în grindă,
Năframa nu-şi mai pune bunica în oglindă.
De mult nu mai coboară-mpreună pe cărare,
Doar clopotu-i mai cheamă în prag de sărbătoare.
Vezi că ai unele greșeli de tipărire pe care ar fi bine să le corectezi. În altă ordine de idei eu nu prea am înțeles ce ai vrut să spui tu aici și cu atît mai puțin ce ai urmărit să faci. Dacă am reținut ceva sînt faptul că „locotenenții” pe Hermeneia își cam urmează „generalul” (ca să continui alegoria) fără prea mult discernămînt, și că mulți fac comentarii mai puțin de critică literară „profesională”. Bineînțeles astea sînt observațiile tale. Nu știu ce să spun despre aceste două lucruri (singurele pe care le-am înțeles). Prima nu am observat-o dar nici nu am urmărit-o și nici nu am încurajat-o în vreun fel. Și, să fiu deschis cu tine, niciodată nu a existat în Consiliul Hermeneia „comandă politică”. Niciodată nu mi-a trecut prin minte să influențez sau să pretind o „anumită” orientare în concluziile artistice ale editorilor sau moderatorilor de pe Hermeneia. De fapt ar fi și o prostie. Ce rost ar mai avea să mă încurc cu oameni care nu pot să gîndească estetic și singuri?! N-ar face decît să mă încurce și mai mult. Iar eu tocmai vreau să le deleg tot mai multă muncă, mai ales de natură literar-estetică dar și administrativă. Evident, e posibil ca unele din concluziile mele estetice să rezoneze și cu ei dar niciodată nu am pretins asta nimănui și nici nu am amenințat sau descurajat pe cineva care are alte gusturi estetice decît ale mele între editorii de pe Hermeneia. Așa că observația aceasta poate fi onestă dar este la fel eronată. În ce privește aspectul „profesional” al comentariilor probabil că este oarecum adevărat. Dar nu cred că este vina mea faptul că oameni care au pregătire de specialitate (și nu dau nume) tac, oameni care sînt scriitori relativ consacrați comentează foarte puțin sau tac (și din nou nu dau nume). Intervențiile pe Hermeneia sînt voluntare iar eu nu am descurajat pe nimeni. Dimpotrivă, am tot încurajat oamenii să participe constructiv și onest. Acum, fiecare o face după măsura puterilor lui. Dilema la care ne supui tu acum este: Ce anume e mai de preferat? Lipsa aproape totală a comentariilor sau existența lor așa cum poate fiecare să le facă în măsura abilităților și a timpului disponibil? cu aceeași considerație
pentru textul : o părere retroactivă pentru a nu se mai repeta dePagini