Pare-mi-se că unităţile se leagă puţintel forţat; cel puţin trecerea de la prima, la a doua. În rest, zăpada, care te urmăreşte, atmosfera glacială şi câteva simboluri care duc textul, dinspre intropsecţia gravă, dar ludică, spre o meditaţie detaşată.
Florin, cum ar fi fără semne? De fapt, sunt niște cuvinte scrise cu alte fonturi. Ar putea părea pueril sau nu, depinde din ce unghi privești. Îți mulțumesc pentru părerea ta. Perseu... republicarea poemului tău nu poate decât să mă bucure.
felicitări! cred că imaginile inserate poartă amprenta unei mîini sigure cîmpul vizual fiind definit de un ochi format. dar mai cred că ele în această formă își găsesc un loc mai potrivit într-o expoziție de arte vizuale sau într-un album dedicat. aici eu aș fi încercat o variantă a lor, o mixtură între line art și raster, ipostază care dă un plus de dramatism și este mai apropiată de cărțile de versuri în general.
Exemplific cu două imagini pe care m-am jucat la repezeală:
boba, care din regulile mediatizării îți este neclară...
basta că ,probabil nu știi, autorii revin în antologii asupra poemelor...
ce faci tu e doar băgare în seamă... și nici nu o faci eficient...
Peisaje, treceri și limite. Decupaje din timpuri și spații, culori amestecându-se, până la închipuire. Strofa a doua îmi transmite mesajul clar, celelalte par a mă lăsa într-o căutare, încă pășesc pe urmele celei mici, sora îngemănată, încă mă întreb a cui mamă este țestoasa și niciodată nu voi atinge apa limpede cât timp nu îmi va fi gândul limpede, căci atunci muntele nu va mai fi impresia cerului, nici miile de ani nu vor crea altă ordine, fiindcă o mână care înnoadă fire, deznoadă alte fire, iar ceea ce poezia aceasta transmite este prea vizibil sau prea invizibil. depinde de percepția dintre impresii. sau de trecerea peste scoarța simbolurilor, ajungând în miezul sensurilor, mii pot fi, mii de lotuși-gând-simț-apercepții. Păstrez strofa a doua. Pentru impresia pe care mi-a creat-o și taina celor șapte limbi vrăjite. :)
cu "discrepanţa". şi eu am stat mult să mă gândesc dacă să las ori nu acest cuvânt, am riscat totuşi. iar despre final, chiar am vrut ca discrepanţa să se menţină. ştiu că textul nu este perfect, nici nu cred că aş putea atinge perfecţiunea atâta vreme cât încerc să păstrez textului un caracter aproape de normalitate. în plus, probabil o meteahnă, nu-mi plac multiplele retuşuri la un text, simt că-l teşesc.
..could tell you but then Virgil would have to kill me (for advertising on his site) and I hate to think how many [people, places and flowers] would cry after me..
send me your details and I'll send you the links.
Mici remarci. Daca Askalon e orasul acela vechi se scrie asa : Askelon - (A city in the land of the Philistines, between Ashdod and Gaza, on the coast of the Mediterranean. After the death of Joshua, the tribe of Judah took Askelon; but it subsequently became one of the five governments belonging to the Philistines.) Primele mele zile in Israel le-am petrecut la Askelon la malul marii . Era plin cu iguane rusinoase si plante misterioase succulente. In rest Iona ai o mare doza de furie dar nu la Mecca e solutia, nu la Jerusalem ( ieri am trecut pe acolo s-a deschis o expozitie superba de Arta Orientala la muzeul Islamic ) si nici metanebunia textului care imi place ne va salva, dar negasind exact vectorul urii , recomand imbatabilul remediu medieval : usturoi si pitic batut cu maturica de levantica .
Mă uit aici şi constat ceea ce, de altminteri, cam ştiam: e necesar câte un bobadil în orice situatie. Pâna să apara comentariul lui, textul meu avea, cum se exprima el, "destui de putini cititori". Acum, dupa toata vâlva pe care a stârnit-o, are "destui de mulţi". Sperând eu că o buna parte dintre cei care au accesat au citit şi eseul, nu doar comentariile...
Şi eu consider că publicaţiile pe hârtie (a nu se înţelege însă că orice publicaţie) prevalează încă în literatură. Şi e firesc. Oferă o oarecare garanţie axiologică. Este, dacă vreţi, un argument autoritar. Deplasându-mă scurt, la obiect, conchid: literatura e în bibliotecă. Şi va fi. Internetul ramâne un instrument capital către bibliotecă. O uriaşă sită valorică. Avem nevoie de mai mulţi sitari, aşa ca d-l Cristea.
Pentru că aţi spus că aşteptaţi propuneri pentru LITERE, îmi permit să fac două, ori măcar să vă invit, d-le Cristea, sa urmariţi autoarele Mădălina Căuneac (Masha Căuneac) şi Cristina Sirion (caminante).
cami, din marul cunoasterii am muscat de cand am realizat ca suntem goi:) eu cred ca viata e doar o partida, pe care din pacate, trebuie intotdeauna s-o pierdem... ma bucur cand treci pe-aici, multumesc!
intre fotografii si text introduce un - pentru spatiu; si scrie: de exemplu: Gherasim Luca, 19... foto sursa etc. de dragul legii dreptului de autor . mai revin: sa caut accente si altele...
Adina, tu ai primit în dimensiunea spiritului tău alb-auriu acest joc al meu în nisipurile interioare. Mă bucură că ai știut să vezi toate elementele construcției. Și că îl poți păstra.
În mare mi-a plăcut. O idee bine condusă și o stare bine conturată.
Totuși, îmi dă senzația unei postări grăbite, fără ultimele retușuri.
Spre exemplu, aș elimina ce e în paranteză: „niciodată nu va mai fi un cer (ca acesta) din bronz.”
„așezați la o măsuță de table/ (din dotarea incintei)”
„te apropii și (dacă te uiți bine)
nu vezi poezie în ochii lor. (și) asta te sperie. îți spui.
acești oameni nu există/ (sunt doar în imaginația ta)
sunt doar proiecții”
„în camera de drogare (în care) e tot timpul iarnă,
(unde) zăpada nu încetează să cadă”
„vedem cât de mult soare/ (cât de multă lumină) / cât de
întinse sunt câmpurile de rapiță (și alte flori
salbatice)”
Ai tendința de a explica prea mult, de a folosi atributivele și nu mai lași loc sugestiei.
Mi-au plăcut imaginile din versurile: „lumina care intră pe fereastră este
prinsă de milioanele de particule de praf.
ca într-o plasă de oțel.”
„cu pături maro și dungi ca pielea unor zebre ucise.”
E chiar aiurea ceea ce se intampla... recunosc, in subsolul textului lui Ionut Caragea m-am lansat intr-o hai sa o numim polemica cu sus-numitul poet dar pe care am curmat-o de indata ce Sancho Panza ne-a avertizat, cu multa eleganta. Eu zic d-le Ionut Caragea sa continui ceea ce faci, eu ma voi abtine de la comentarii sau referiri la textele sau persoana dumitale. Totusi e absurd sa insinuati ca din cauza mea "locul Dvs. nu e aici", nu credeti? Multumiri editorilor pentru rabdare si cu scuzele de rigoare semnez, Andu
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
- erata - a se citi "cum ai primit"
pentru textul : Scrie în locul meu deSărbători Fericite membrilor cenaclului Virtualia.
pentru textul : Sărbători fericite! denu trebuia sa precizez si care cuvintel, nu? :)
pentru textul : Drumul Damascului dePare-mi-se că unităţile se leagă puţintel forţat; cel puţin trecerea de la prima, la a doua. În rest, zăpada, care te urmăreşte, atmosfera glacială şi câteva simboluri care duc textul, dinspre intropsecţia gravă, dar ludică, spre o meditaţie detaşată.
pentru textul : casele cu acoperișuri roșii deReusita sarja, mi-a placut. Cred ca ma voi gandi la "dupa noi, obrocul" care e mobilizant. Asa da, Andu
pentru textul : După noi, galopul deFlorin, cum ar fi fără semne? De fapt, sunt niște cuvinte scrise cu alte fonturi. Ar putea părea pueril sau nu, depinde din ce unghi privești. Îți mulțumesc pentru părerea ta. Perseu... republicarea poemului tău nu poate decât să mă bucure.
pentru textul : wasted time dezile de moină -
pentru textul : Renga dedin ultimul ţurţure
picură soare
pe mieii care zburdă
spre ultimul lor paşte
Încântat de lectura acestui text cu miez și farmecul unor povești din copilărie. N-ar fi mai potrivit „ Cea mai chinuitoare moarte” ?
pentru textul : De încălţat deMulțumesc pentru explicații! Am fost în eroare , pentru că în text ai scris "acacruzice".
pentru textul : hurricane plane deProbabil.
pentru textul : în joacă denu stiam ca se poate scrie si-n alte limbi pe aici. oricum ... foarte sugestiva poezia ta. de-o sensibilitate dureroasa.
congrats
pentru textul : Say 'aaAaAAaaaAa’ deAndu, fiul meu preaiubit, iarta batranul ce numa ațipi sub copacul poeziei si i cazu poama in gura...
pentru textul : Pietrele Doamnei defelicitări! cred că imaginile inserate poartă amprenta unei mîini sigure cîmpul vizual fiind definit de un ochi format. dar mai cred că ele în această formă își găsesc un loc mai potrivit într-o expoziție de arte vizuale sau într-un album dedicat. aici eu aș fi încercat o variantă a lor, o mixtură între line art și raster, ipostază care dă un plus de dramatism și este mai apropiată de cărțile de versuri în general.
Exemplific cu două imagini pe care m-am jucat la repezeală:
pentru textul : "Gimnastul fără plămâni" de Andrei P.Velea deboba, care din regulile mediatizării îți este neclară...
pentru textul : cu o gaură mare pătrată în piept ▒ debasta că ,probabil nu știi, autorii revin în antologii asupra poemelor...
ce faci tu e doar băgare în seamă... și nici nu o faci eficient...
Sixtus, ultima strofă are aromă, de fapt are tot ce-i trebuie. Până acolo e cam accidentat terenul.(Pentru mine e accidentat...)
pentru textul : Rugina cuielor dePeisaje, treceri și limite. Decupaje din timpuri și spații, culori amestecându-se, până la închipuire. Strofa a doua îmi transmite mesajul clar, celelalte par a mă lăsa într-o căutare, încă pășesc pe urmele celei mici, sora îngemănată, încă mă întreb a cui mamă este țestoasa și niciodată nu voi atinge apa limpede cât timp nu îmi va fi gândul limpede, căci atunci muntele nu va mai fi impresia cerului, nici miile de ani nu vor crea altă ordine, fiindcă o mână care înnoadă fire, deznoadă alte fire, iar ceea ce poezia aceasta transmite este prea vizibil sau prea invizibil. depinde de percepția dintre impresii. sau de trecerea peste scoarța simbolurilor, ajungând în miezul sensurilor, mii pot fi, mii de lotuși-gând-simț-apercepții. Păstrez strofa a doua. Pentru impresia pe care mi-a creat-o și taina celor șapte limbi vrăjite. :)
pentru textul : Valea Lotusului decu "discrepanţa". şi eu am stat mult să mă gândesc dacă să las ori nu acest cuvânt, am riscat totuşi. iar despre final, chiar am vrut ca discrepanţa să se menţină. ştiu că textul nu este perfect, nici nu cred că aş putea atinge perfecţiunea atâta vreme cât încerc să păstrez textului un caracter aproape de normalitate. în plus, probabil o meteahnă, nu-mi plac multiplele retuşuri la un text, simt că-l teşesc.
sunt onorată şi măgulită de aprecierea ta.
pentru textul : timp (ne)chibzuit de..could tell you but then Virgil would have to kill me (for advertising on his site) and I hate to think how many [people, places and flowers] would cry after me..
send me your details and I'll send you the links.
Thanks for the sidewalls tip!
Cheers!
pentru textul : Costa's deMici remarci. Daca Askalon e orasul acela vechi se scrie asa : Askelon - (A city in the land of the Philistines, between Ashdod and Gaza, on the coast of the Mediterranean. After the death of Joshua, the tribe of Judah took Askelon; but it subsequently became one of the five governments belonging to the Philistines.) Primele mele zile in Israel le-am petrecut la Askelon la malul marii . Era plin cu iguane rusinoase si plante misterioase succulente. In rest Iona ai o mare doza de furie dar nu la Mecca e solutia, nu la Jerusalem ( ieri am trecut pe acolo s-a deschis o expozitie superba de Arta Orientala la muzeul Islamic ) si nici metanebunia textului care imi place ne va salva, dar negasind exact vectorul urii , recomand imbatabilul remediu medieval : usturoi si pitic batut cu maturica de levantica .
pentru textul : askalon demultumesc pentru revenire.
pentru textul : fixație dese leagănă zidul umed se leagănă sub cupole din trupul său curg ploile iernilor peste trunchiul plecat picură luciul atît aș lăsa eu
pentru textul : Dansul zidului deMă uit aici şi constat ceea ce, de altminteri, cam ştiam: e necesar câte un bobadil în orice situatie. Pâna să apara comentariul lui, textul meu avea, cum se exprima el, "destui de putini cititori". Acum, dupa toata vâlva pe care a stârnit-o, are "destui de mulţi". Sperând eu că o buna parte dintre cei care au accesat au citit şi eseul, nu doar comentariile...
pentru textul : Între Orfeu şi Euridice deŞi eu consider că publicaţiile pe hârtie (a nu se înţelege însă că orice publicaţie) prevalează încă în literatură. Şi e firesc. Oferă o oarecare garanţie axiologică. Este, dacă vreţi, un argument autoritar. Deplasându-mă scurt, la obiect, conchid: literatura e în bibliotecă. Şi va fi. Internetul ramâne un instrument capital către bibliotecă. O uriaşă sită valorică. Avem nevoie de mai mulţi sitari, aşa ca d-l Cristea.
Pentru că aţi spus că aşteptaţi propuneri pentru LITERE, îmi permit să fac două, ori măcar să vă invit, d-le Cristea, sa urmariţi autoarele Mădălina Căuneac (Masha Căuneac) şi Cristina Sirion (caminante).
pentru textul : Revista LITERE, nr. 2 (143), februarie 2012 decami, din marul cunoasterii am muscat de cand am realizat ca suntem goi:) eu cred ca viata e doar o partida, pe care din pacate, trebuie intotdeauna s-o pierdem... ma bucur cand treci pe-aici, multumesc!
pentru textul : figurine albnegre deAm văzut cam târziu! Typo: "păreai că veneai". Corect este: "părea că veneai". Te rog corectează, mulțumesc.
pentru textul : Madlenă 2 detot sucind această poză
ca trezit dintr-o hipnoză
de la păhărele (trei)
m-am făcut adânc yo hei
ia priviți voi dragii mei
pentru textul : dimineaţă cu struţ proaspăt vopsit şi pufarine defără Vlad am putea spune
că istoria pe bune
e o pajiște cu miei
intre fotografii si text introduce un
pentru textul : Un Poet Român la Paris de- pentru spatiu; si scrie: de exemplu: Gherasim Luca, 19... foto sursa etc. de dragul legii dreptului de autor . mai revin: sa caut accente si altele...
Adina, tu ai primit în dimensiunea spiritului tău alb-auriu acest joc al meu în nisipurile interioare. Mă bucură că ai știut să vezi toate elementele construcției. Și că îl poți păstra.
pentru textul : concert fără orchestră și pian deÎn mare mi-a plăcut. O idee bine condusă și o stare bine conturată.
Totuși, îmi dă senzația unei postări grăbite, fără ultimele retușuri.
Spre exemplu, aș elimina ce e în paranteză:
„niciodată nu va mai fi un cer (ca acesta) din bronz.”
„așezați la o măsuță de table/ (din dotarea incintei)”
„te apropii și (dacă te uiți bine)
nu vezi poezie în ochii lor. (și) asta te sperie. îți spui.
acești oameni nu există/ (sunt doar în imaginația ta)
sunt doar proiecții”
„în camera de drogare (în care) e tot timpul iarnă,
(unde) zăpada nu încetează să cadă”
„vedem cât de mult soare/ (cât de multă lumină) / cât de
întinse sunt câmpurile de rapiță (și alte flori
salbatice)”
Ai tendința de a explica prea mult, de a folosi atributivele și nu mai lași loc sugestiei.
Mi-au plăcut imaginile din versurile:
„lumina care intră pe fereastră este
prinsă de milioanele de particule de praf.
ca într-o plasă de oțel.”
„cu pături maro și dungi ca pielea unor zebre ucise.”
De asemenea, mi-a plăcut finalul (ideea).
pentru textul : one day, baby, we'll be old deE chiar aiurea ceea ce se intampla... recunosc, in subsolul textului lui Ionut Caragea m-am lansat intr-o hai sa o numim polemica cu sus-numitul poet dar pe care am curmat-o de indata ce Sancho Panza ne-a avertizat, cu multa eleganta. Eu zic d-le Ionut Caragea sa continui ceea ce faci, eu ma voi abtine de la comentarii sau referiri la textele sau persoana dumitale. Totusi e absurd sa insinuati ca din cauza mea "locul Dvs. nu e aici", nu credeti? Multumiri editorilor pentru rabdare si cu scuzele de rigoare semnez, Andu
pentru textul : cacofonia sentimentelor dePagini