D-le Dinu, aţi fost sublim, de vază şi cel mai tare! Credeam că nu mai puteţi fi tare...
Vlad:
"Il duc de mana prin paduri.
Prin tara lasam in urma noastra ghicitori.
Din cand in cand ne odihnim in drum.
Din vanata si mocirloasa iarba
melci jilavi i se urca-n barba.
[...]
" (L. Blaga)
"Lasa-ma sa-ti plang de mila,
Sa-ti sarut a tale mani...
Manusite, ce facurati
De atatea saptamani? " (M. Eminescu)
Şi mai pot să găsesc multe, căci facem antologie cu poeţii consacraţi care su scris despre partea antomică numită "mână", nu?
poate nu știu de ce acest rosario cu un citat din platon, dar fără o idee din platon, a fost ocolit. extrem de îndrăzneț și interpretabil. dar, deși îmi place și cred că e reușit, nu prea e din filmul acesta. autorul mă mai poate lămuri, totuși.
Călin, m-a găsit cumva aproape imaginea poemului tău, chiar dureros de familară aș spune, dar nu știu ce să spun de formă... Îmi dau seama că e elaborată, sunt legăturile aproape invizibile pe care și le țes ele singur lucrurile, și totuși, nu mă pot împaca deloc cu, de exemplu, repetiția ideii în versurile "umbre prelungi pe perete, ca privirile lor înzidite", greutatea expresiei în "Poiana unui gând despre tine înecat sub oceane de apă" (aici aș fi văzut mai degrabă poiana înecată, cu inversiunea în oglindă necesară), și oarecum lipsa de originalitate a expresiei "înfioară înserarea / cu-ntrebări". Ai să-mi spui, probabil, că am "spart" toată poezia, iar eu te voi întreba dacă nu crezi că ideea este suficient de puternică pentru a o lua de la capăt. Pentru că eu așa simt aici.
Mulțumesc, Călin, pentru comentariul creativ, bogat în legături și deslușiri atente, aurit de o înțelegere adâncă asupra stărilor-limită pe care acest text le evocă, trecerea ta mă onorează.
pentru asa ceva exista [email protected] In plus, am atras atentia ca in afara de mine si moderatorul sef nimeni nu are voie sa publice in sectiunea info. Daca e cazul pot sa restricitionez asta prin cod. In plus, daca vad eu bine, acolo, sub acel text, i s-a atras atentie de catre un editor. deci trebuia sa iti fie evident ca cineva din conducerea hermeneia observa si supravegheaza deja. Desi, parerea mea este ca nu vad nici un atac la persoana (sau nu mai stiu eu ce inseamna asta) Deci, nu inteleg de ce a fost nevoie sa scrii acest text. Te rog frumos sa il stergi. Nu pentru asta este sectiunea info. p.s. nu stiu ce se intimpla pe agonia si nu mai intereseaza. criteriile de evaluarea si judecata ale editorilor si moderatorilor pe hermeneia nu tin cont decit de ceea ce se petrece pe hermeneia si doar in cazuri speciale (concursuri, festivaluri, expozitii, lansari de carte, etc) de ceea ce se petrece in afara ei. Dar in principiu nu ne preocupa astfel de birfe si nu le incurajam. asta e valabil si pentru tine si pentru bobadil
Asa e trecerea... Cu tacere, cu privire in gol, cu maini eliberate de orice truda. Mi-a placut poemul de la prima lectura. Are o anume stare, o anume tacere.
Despre partile frumoase si despre cele ce se mai pot lucra s-a spus deja. O mica sugestie pentru cuvantul "tacerea" de la inceput: crezi ca ar merge mai bine un sinonim cum ar fi "mutenia", "amortirea"... sau poate chiar "moartea"?
Cred ca "libertate" din penultimul vers este unul din cuvintele cheie, motiv pentru care nu mai sugerez eliminarea ultimelor doua versuri asa cum intentionasem ceva mai devreme.
Pe scurt: lirism profund, detasare, expresivitate.
wow! ela, eu zic sa mai citesti inca odata ce ai scris in ultimul comentariu si sa iti acorzi un "respiro" de la... orgoliu. pe bune. "Sunt critici literari care îmi consideră poezia o revelație." ma face sa zimbesc, nu ironic neaparat. Dar din exterior se vede urit, tare urit. Deci, care va sa zica de acum mi-ai dat poarta in casa. Nici nu mai indraznesc sa scriu ceva negativ despre textele tale pentru ca ele, evident pentru critici literari (si te asigur ca eu nu sint) sint revelatii. Iata un mod cum poti sa scapi de comentarii si comentatori pe Hermeneia. wow!
uuuf... vorbim împreună și, din vina mea, ne înțelegem separat. :))
vreau să spun că nu am spus că trebuie să modifici ceva acolo. s-ar putea să fi tastat eu ceva aiurea... nu știu, nu-mi mai amintesc. fapt pentru care îmi cer scuze!
Am promis că revin, dar să vedeți, plecasem în grabă și m-am îmbrăcat pe scări. Am ajuns la ăia, intru val vârtej, că aveam în minte poezia lui Homer vis-a-vis de ciungii din urma războiului Troiei, că Virgil zicea că acolo nici unul, nici altul, ci poezia a învins, și vreo 6 oameni se uită fix la mine. Îmi strâng decent umbrela cu origine atât de sofisticată de care vă spuneam, stau cât de drept pot cu geanta cu laptop pe umăr, ăia tot fix. Îmi zic, bă, dacă juma de duzină de oameni se uită ciudat la tine, ar trebui să te uiți și tu, și-mi dau seama că nasturii de la sacou îi încheiasem la găicile de la balon. Cum nu stau deloc bine la capitolul prezență de spirit, am îngăimat ceva de genul, știți, tot nasturi se cheamă. Dar au fost amabili și au schițat un zâmbet. Ei, cam atât despre actul existențial, să trecem la lucrurile amuzante:
Așadar, foarte de acord cu Adriana când spune că atunci când poeții au început să se rărească a apărut teoria literaturii ori critica literară ca să-i facă pe alții. La faina asociere cu sunetul și cântarea, ”Carmen”, pe care Sancho le asociază foaaarte interesant unei ”calități a aerului”, și care m-a făcut să iau notițe și să scrijelesc în zid că ”sunetul este implicit legat de Logos și de actualizarea informației Intelectului Prim”, vreau să mai spun că poeta asta care mă intimidează cu lecturile ei, ne face să mergem dincolo de Logos, și tot legat de aer să asociem poezia cu D/duhul, care în mai toate limbile ancestrale se chema ”suflare de vânt”, și ce e poezia altceva decât inspirația suflării?
Va trebui să recunosc că în ziua de azi poezia, chiar mai mult decât religia, a rămas destul de izolată pe ultima baricadă a actului de ”a da formă acelui ceva fără de formă”. Perfect de acord cu distincția pe care tot Adriana o face între imaginație și fantezie, dar n-am înțeles cum e cu fluturele. Eu aș fi zis invers: că tocmai ”fluturele imaginativ” e ”baza” acelor concepte.
Landerul de sky îmi amintește de o super secvență din filmul ”Contact”, unde un om de știință (Jodie Foster) e trimis pe-o altă planetă din altă galaxie și când vede frumusețile de acolo spune: ”nu există cuvinte pentru așa frumusețe,... ar fi trebuit să trimită un poet”. Sky, toate trei laolaltă o vor salva, și numai toate trei, le-ai numit bine.
daca te-am nimerit tocmai eu intr-una dintre acele perioade in care cauti un non-relativ (ce, credeai ca voiam sa zic altceva? :-) imi cer scuze sincer imi cer scuze si cand il gasesti sa-mi spui si mie chiar daca nu se pune stii ca nu se pune
Lucian, Saint Germain este pentru mine intodeauna un panaceu, indiferent de anotimpuri si timpuri...casele vechi invadate de acoperisuri imbracate in lucarne, mansarde si flori...indiferent de sufletul meu descheiat ce contracteaza pneumoniile altora... cind sint aici sint in virful ciresului. pentru ca asta imi doresc, aici sint eu.
Mie nu mi-a placut decat titlu. In rest, are 5 din 29 versuri (17,2%) formate din "o" si "Luz". Inclusiv un vers "degeaba". Interesant e ca la... vecini, acest text are 3 stele galbene si una rosie.
e un text construit pe-o experienta ramasa mult in urma, nici nu stiu cat e fabulatie si cat sunt crampeie de viata. pentru mine a fost o revelatie faptul ca viata poate fi povestita in loc de a fi uitata.
foarte fain poemul, e plin de imagini extraordinare. În afară de mijlocul celei de a doua strofe, unde sincer să fiu m-am pierdut un pic (voi reciti cu mai multă atenţie) mi-a plăcut absolut tot. Remarc acel buzunar cu morţi, excelentă imagine, apoi palmele celor uitaţi şi finalul, care sfâşie el însuşi tot universul, dar îl lasă totodată să mai respire. Mi-a plăcut mult.
Raul
Eugen, nu prea ai înţeles nimic. Şi pentru că tot suntem la capitolul atitudine - în ultima vreme, ai prostul obicei de-a nu-ţi înţelege (corect) interlocutorii. Nici măcar nuanţa tonului n-o sesizezi.
Cam atât.
DOmnilor, vă mulţumesc pentru încurajări şi criticile bine argumentate. Domnule Tudor Cristea, sigur că v-aţi făcut înţeles. Voi reflecta mai mult la senzaţia de lipsă de asumare pe care o sugerează poemul acesta.
Domnule Ion Pascal Vlad, poeziile în subcolul cărora apar promisiuni ca a dumneavoastră sunt adevărate victorii pentru mine. Vă mulţumesc.
Cred că ţi-am mai spus, forţa comparaţiilor tale e dezarmantă. De aceea, eu aş opta pentru mai puţine - atunci când pui lângă un măr aproape perfect un altul la fel, încep să-şi anuleze din luciu reciproc.
Aranca, inceteaza cu jignirile, comportamentul tau a fost de cele mai multe ori (si este) mult mai discutabil decat a "unora" de pe hermeneia. Si daca unii nu pot sa se exprime fiindca nu mai au cum, tu continui sa te scalzi in aberatii si in aluzii deloc elegante. opreste-te daca te mai respecti cat de cat. Vad ca ai intrat deja in rolul de editor, promovand politica acestui site, dar asta nu inseamna ca poti sa si ataci in stanga si in dreapta. Au plecat toti cei care nu au fost pe masura "principiilor" acestui site. Te poti simti in siguranta si vei fi doar laudata de toti cei care au ramas? Ce mai vrei? Lasa-ne in pace. Uneori am impresia ca tu, virgil si luminita suse sunteti una si aceeasi persoana. Voi ganditi in grup, deloc independent, fiindca frazele care le rostesti tu,le vezi si in comentariile lui Virgil, aproape la fel, iar ale lui Virgil par a fi preluate din comentariile Orianei. Ceea ce inseamna ca nici voi nu aveti nici o farama de personalitate. Am solicitat sa-mi fie suspendat contul si insist. Nu voi accepta sa-mi fie oferit ca model Aranca si sa fiu "invatata" sa scriu ca ea. Nu zic ca scriu mai bine, dar as fi acceptat sa mi se sugereze sa scriu ca si Vladimir Negru, poate ca si Virgil Titarenco, ca si Bianca Goean, dar NU ca si Aranca. Din moment ce ea este punct de reper, eu refuz sa mai fiu membru a acesti site. Multumesc si numai bine!
Sunt chiar curios cine va arunca primul piatra. Mie mi-a placut aceasta tentativa de a reinvia estetica neaoselor noastre injuraturi. Stefan mi-a demonstrat inca o data, daca mai era cazul, ca "maiestreste". Futu-i mama ma-sii de cod galben si de uragane si de toamna! Bobadil.
iată un text care chiar dacă probabil nu are „tehnic” toate șuruburile unde trebuie, are acel inefabil cu care ne-a obișnuit paul blaj. eu am scris foarte rar despre asta tocmai dintr-un „exces de obiectivitate„
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
"urmezi tu
punctul
apoi seara" - inspirat liant.
Nu înţeleg de ce există conjuncţie în "cu palmele arme și reci"...
pentru textul : de ce-mi doresc să văd pământul deD-le Dinu, aţi fost sublim, de vază şi cel mai tare! Credeam că nu mai puteţi fi tare...
Vlad:
"Il duc de mana prin paduri.
Prin tara lasam in urma noastra ghicitori.
Din cand in cand ne odihnim in drum.
Din vanata si mocirloasa iarba
melci jilavi i se urca-n barba.
[...]
" (L. Blaga)
"Lasa-ma sa-ti plang de mila,
Sa-ti sarut a tale mani...
Manusite, ce facurati
De atatea saptamani? " (M. Eminescu)
Şi mai pot să găsesc multe, căci facem antologie cu poeţii consacraţi care su scris despre partea antomică numită "mână", nu?
pentru textul : Oamenilor mei depoate nu știu de ce acest rosario cu un citat din platon, dar fără o idee din platon, a fost ocolit. extrem de îndrăzneț și interpretabil. dar, deși îmi place și cred că e reușit, nu prea e din filmul acesta. autorul mă mai poate lămuri, totuși.
pentru textul : rosario deCălin, m-a găsit cumva aproape imaginea poemului tău, chiar dureros de familară aș spune, dar nu știu ce să spun de formă... Îmi dau seama că e elaborată, sunt legăturile aproape invizibile pe care și le țes ele singur lucrurile, și totuși, nu mă pot împaca deloc cu, de exemplu, repetiția ideii în versurile "umbre prelungi pe perete, ca privirile lor înzidite", greutatea expresiei în "Poiana unui gând despre tine înecat sub oceane de apă" (aici aș fi văzut mai degrabă poiana înecată, cu inversiunea în oglindă necesară), și oarecum lipsa de originalitate a expresiei "înfioară înserarea / cu-ntrebări". Ai să-mi spui, probabil, că am "spart" toată poezia, iar eu te voi întreba dacă nu crezi că ideea este suficient de puternică pentru a o lua de la capăt. Pentru că eu așa simt aici.
pentru textul : Atâta abis deSă fie!
pentru textul : Lansare de carte. Ioan Barb - Babilon, ed. Brumar 2011 şi Sabatul Interior, ed. Limes, 2011. deMulțumesc, Călin, pentru comentariul creativ, bogat în legături și deslușiri atente, aurit de o înțelegere adâncă asupra stărilor-limită pe care acest text le evocă, trecerea ta mă onorează.
pentru textul : Undeva amețitor de aproape depentru asa ceva exista [email protected] In plus, am atras atentia ca in afara de mine si moderatorul sef nimeni nu are voie sa publice in sectiunea info. Daca e cazul pot sa restricitionez asta prin cod. In plus, daca vad eu bine, acolo, sub acel text, i s-a atras atentie de catre un editor. deci trebuia sa iti fie evident ca cineva din conducerea hermeneia observa si supravegheaza deja. Desi, parerea mea este ca nu vad nici un atac la persoana (sau nu mai stiu eu ce inseamna asta) Deci, nu inteleg de ce a fost nevoie sa scrii acest text. Te rog frumos sa il stergi. Nu pentru asta este sectiunea info. p.s. nu stiu ce se intimpla pe agonia si nu mai intereseaza. criteriile de evaluarea si judecata ale editorilor si moderatorilor pe hermeneia nu tin cont decit de ceea ce se petrece pe hermeneia si doar in cazuri speciale (concursuri, festivaluri, expozitii, lansari de carte, etc) de ceea ce se petrece in afara ei. Dar in principiu nu ne preocupa astfel de birfe si nu le incurajam. asta e valabil si pentru tine si pentru bobadil
pentru textul : În atenția domnului Titarenco și a editorilor denici un voluntar- corect niciun voluntar
pentru textul : Poate cel mai mare pericol deAsa e trecerea... Cu tacere, cu privire in gol, cu maini eliberate de orice truda. Mi-a placut poemul de la prima lectura. Are o anume stare, o anume tacere.
Despre partile frumoase si despre cele ce se mai pot lucra s-a spus deja. O mica sugestie pentru cuvantul "tacerea" de la inceput: crezi ca ar merge mai bine un sinonim cum ar fi "mutenia", "amortirea"... sau poate chiar "moartea"?
Cred ca "libertate" din penultimul vers este unul din cuvintele cheie, motiv pentru care nu mai sugerez eliminarea ultimelor doua versuri asa cum intentionasem ceva mai devreme.
Pe scurt: lirism profund, detasare, expresivitate.
pentru textul : în ziua cînd a trecut dewow! ela, eu zic sa mai citesti inca odata ce ai scris in ultimul comentariu si sa iti acorzi un "respiro" de la... orgoliu. pe bune. "Sunt critici literari care îmi consideră poezia o revelație." ma face sa zimbesc, nu ironic neaparat. Dar din exterior se vede urit, tare urit. Deci, care va sa zica de acum mi-ai dat poarta in casa. Nici nu mai indraznesc sa scriu ceva negativ despre textele tale pentru ca ele, evident pentru critici literari (si te asigur ca eu nu sint) sint revelatii. Iata un mod cum poti sa scapi de comentarii si comentatori pe Hermeneia. wow!
pentru textul : patru puncte de vedere deam produs citeva schimbari. dar am pornit de la imaginea initiala
pentru textul : fluturele metalic deuuuf... vorbim împreună și, din vina mea, ne înțelegem separat. :))
vreau să spun că nu am spus că trebuie să modifici ceva acolo. s-ar putea să fi tastat eu ceva aiurea... nu știu, nu-mi mai amintesc. fapt pentru care îmi cer scuze!
no, înțelesu-ne-am? :)
pentru textul : poem pentru dobrogea deSky, e frumos să spui că poezia va salva lumea.
Am promis că revin, dar să vedeți, plecasem în grabă și m-am îmbrăcat pe scări. Am ajuns la ăia, intru val vârtej, că aveam în minte poezia lui Homer vis-a-vis de ciungii din urma războiului Troiei, că Virgil zicea că acolo nici unul, nici altul, ci poezia a învins, și vreo 6 oameni se uită fix la mine. Îmi strâng decent umbrela cu origine atât de sofisticată de care vă spuneam, stau cât de drept pot cu geanta cu laptop pe umăr, ăia tot fix. Îmi zic, bă, dacă juma de duzină de oameni se uită ciudat la tine, ar trebui să te uiți și tu, și-mi dau seama că nasturii de la sacou îi încheiasem la găicile de la balon. Cum nu stau deloc bine la capitolul prezență de spirit, am îngăimat ceva de genul, știți, tot nasturi se cheamă. Dar au fost amabili și au schițat un zâmbet. Ei, cam atât despre actul existențial, să trecem la lucrurile amuzante:
Așadar, foarte de acord cu Adriana când spune că atunci când poeții au început să se rărească a apărut teoria literaturii ori critica literară ca să-i facă pe alții. La faina asociere cu sunetul și cântarea, ”Carmen”, pe care Sancho le asociază foaaarte interesant unei ”calități a aerului”, și care m-a făcut să iau notițe și să scrijelesc în zid că ”sunetul este implicit legat de Logos și de actualizarea informației Intelectului Prim”, vreau să mai spun că poeta asta care mă intimidează cu lecturile ei, ne face să mergem dincolo de Logos, și tot legat de aer să asociem poezia cu D/duhul, care în mai toate limbile ancestrale se chema ”suflare de vânt”, și ce e poezia altceva decât inspirația suflării?
Va trebui să recunosc că în ziua de azi poezia, chiar mai mult decât religia, a rămas destul de izolată pe ultima baricadă a actului de ”a da formă acelui ceva fără de formă”. Perfect de acord cu distincția pe care tot Adriana o face între imaginație și fantezie, dar n-am înțeles cum e cu fluturele. Eu aș fi zis invers: că tocmai ”fluturele imaginativ” e ”baza” acelor concepte.
Landerul de sky îmi amintește de o super secvență din filmul ”Contact”, unde un om de știință (Jodie Foster) e trimis pe-o altă planetă din altă galaxie și când vede frumusețile de acolo spune: ”nu există cuvinte pentru așa frumusețe,... ar fi trebuit să trimită un poet”. Sky, toate trei laolaltă o vor salva, și numai toate trei, le-ai numit bine.
Dar cu pași mici, numai cu pași mici.
pentru textul : Războiul rece dintre ştiinţă şi poezie dedaca te-am nimerit tocmai eu intr-una dintre acele perioade in care cauti un non-relativ (ce, credeai ca voiam sa zic altceva? :-) imi cer scuze sincer imi cer scuze si cand il gasesti sa-mi spui si mie chiar daca nu se pune stii ca nu se pune
pentru textul : vine iarna, bătrâne ! deLucian, Saint Germain este pentru mine intodeauna un panaceu, indiferent de anotimpuri si timpuri...casele vechi invadate de acoperisuri imbracate in lucarne, mansarde si flori...indiferent de sufletul meu descheiat ce contracteaza pneumoniile altora... cind sint aici sint in virful ciresului. pentru ca asta imi doresc, aici sint eu.
pentru textul : la vest de mine însămi deProfetul
pentru textul : cine-mi va deschide deMie nu mi-a placut decat titlu. In rest, are 5 din 29 versuri (17,2%) formate din "o" si "Luz". Inclusiv un vers "degeaba". Interesant e ca la... vecini, acest text are 3 stele galbene si una rosie.
pentru textul : prea cruzi pentru rouă dee un text construit pe-o experienta ramasa mult in urma, nici nu stiu cat e fabulatie si cat sunt crampeie de viata. pentru mine a fost o revelatie faptul ca viata poate fi povestita in loc de a fi uitata.
pentru textul : Mila Domnului deDa.
pentru textul : Vleau si eu un cocostâlc defoarte fain poemul, e plin de imagini extraordinare. În afară de mijlocul celei de a doua strofe, unde sincer să fiu m-am pierdut un pic (voi reciti cu mai multă atenţie) mi-a plăcut absolut tot. Remarc acel buzunar cu morţi, excelentă imagine, apoi palmele celor uitaţi şi finalul, care sfâşie el însuşi tot universul, dar îl lasă totodată să mai respire. Mi-a plăcut mult.
pentru textul : anotimpul promis deRaul
Eugen, nu prea ai înţeles nimic. Şi pentru că tot suntem la capitolul atitudine - în ultima vreme, ai prostul obicei de-a nu-ţi înţelege (corect) interlocutorii. Nici măcar nuanţa tonului n-o sesizezi.
pentru textul : Simbioză deCam atât.
DOmnilor, vă mulţumesc pentru încurajări şi criticile bine argumentate. Domnule Tudor Cristea, sigur că v-aţi făcut înţeles. Voi reflecta mai mult la senzaţia de lipsă de asumare pe care o sugerează poemul acesta.
pentru textul : mâinile mele muguri de moarte deDomnule Ion Pascal Vlad, poeziile în subcolul cărora apar promisiuni ca a dumneavoastră sunt adevărate victorii pentru mine. Vă mulţumesc.
Cred că ţi-am mai spus, forţa comparaţiilor tale e dezarmantă. De aceea, eu aş opta pentru mai puţine - atunci când pui lângă un măr aproape perfect un altul la fel, încep să-şi anuleze din luciu reciproc.
Fain.
pentru textul : eu mă închin în fața pomului cu fructe deTextul îşi revine după, dar începutul e pur şi simplu ratat pe toate palierele:
"primul lucru era tăcerea
cuvintelor..."
"le strîngea cum strîngi oasele unui bunic
într-un sac într-un colț" - aici, "într-un colţ" ar putea lipsi, e redundant.
În rest, e plăcut, chiar dacă şi finalul e puţin sentenţios.
"la urmă lăsa întotdeauna mîinile
pentru textul : în ziua cînd a trecut deca niște muncitori cu ziua" - foarte fain!
Aranca, inceteaza cu jignirile, comportamentul tau a fost de cele mai multe ori (si este) mult mai discutabil decat a "unora" de pe hermeneia. Si daca unii nu pot sa se exprime fiindca nu mai au cum, tu continui sa te scalzi in aberatii si in aluzii deloc elegante. opreste-te daca te mai respecti cat de cat. Vad ca ai intrat deja in rolul de editor, promovand politica acestui site, dar asta nu inseamna ca poti sa si ataci in stanga si in dreapta. Au plecat toti cei care nu au fost pe masura "principiilor" acestui site. Te poti simti in siguranta si vei fi doar laudata de toti cei care au ramas? Ce mai vrei? Lasa-ne in pace. Uneori am impresia ca tu, virgil si luminita suse sunteti una si aceeasi persoana. Voi ganditi in grup, deloc independent, fiindca frazele care le rostesti tu,le vezi si in comentariile lui Virgil, aproape la fel, iar ale lui Virgil par a fi preluate din comentariile Orianei. Ceea ce inseamna ca nici voi nu aveti nici o farama de personalitate. Am solicitat sa-mi fie suspendat contul si insist. Nu voi accepta sa-mi fie oferit ca model Aranca si sa fiu "invatata" sa scriu ca ea. Nu zic ca scriu mai bine, dar as fi acceptat sa mi se sugereze sa scriu ca si Vladimir Negru, poate ca si Virgil Titarenco, ca si Bianca Goean, dar NU ca si Aranca. Din moment ce ea este punct de reper, eu refuz sa mai fiu membru a acesti site. Multumesc si numai bine!
pentru textul : trei observații deda, cred că e acolo o imagine care m-a bântuit, poate de aceea. Straniu e că și mie mi se promisese același lucru... cred ca am fost păcăliți...
pentru textul : Cădere fără înger deerata: plan logic
pentru textul : iubire în stil modern deSunt chiar curios cine va arunca primul piatra. Mie mi-a placut aceasta tentativa de a reinvia estetica neaoselor noastre injuraturi. Stefan mi-a demonstrat inca o data, daca mai era cazul, ca "maiestreste". Futu-i mama ma-sii de cod galben si de uragane si de toamna! Bobadil.
pentru textul : Apocalipsa după Dăncuș deiată un text care chiar dacă probabil nu are „tehnic” toate șuruburile unde trebuie, are acel inefabil cu care ne-a obișnuit paul blaj. eu am scris foarte rar despre asta tocmai dintr-un „exces de obiectivitate„
pentru textul : omul cu toate zilele bune deeu aș fi spus "când zborul lor îmi va acoperi pe deplin inima"
pentru textul : înspre liniști dePagini