colecționara de ape a sosit în oraș întreabă de sete si oameni intre noi izvorul si toti fluturii cu aripile muiate adapandu-se Mi-a placut ce ai scris motiv pentru care mi-am permis acest joc.
pai odata cu naufragiul e cam le fin du film.... tu te/ai gandit la piratii din caraibe iar eu la olandezul zburator al lui Wagner... un ochi rade si unul plange...pana la urma comedia si tragedia au ceva comun... un bulgare cenusiu de pamant grecesc si cuvantul...psiandrul e un instrument muzical si unul de tortura, in zilele bune poate fi zarit plutind pe muntii vechiului Olymp, in zilele rele e bine sa nu/l intalnesti ca sa nu/ti scufunde corabia... dupa trecerea catorva secole se pietrifica asemeni coralilor ... multumesc de trecere... naufragiul incheie seria notatiilor in cheie de psiandru...nu toate filmele au happy end
1. Având în vedere că haiku-ul încearcă prin diverse alte medii să prindă serioase rădăcini, dar care le sunt amputate sistematic din nepriceperea dar mai ales reaua voință a unor "editori", s-ar putea avea în vedere dezvoltarea genului nipon aici, prin promovarea unui editor dintre specialiștii acestui gen și acordarea atenției cuvenite acestui gen ostracizat prin alte părți. În primul rând, cred că Hermeneia ar oferi astfel un mai proprice loc de desfășurare multor condeie talentate. 2. În privința autentificării identității (mi s-a pus mai sus această întrebare), cred că cel mai ușor s-ar rezolva printr-un formular tipizat, care să cuprindă date cât mai precise despre activitatea aplicanților atât în presa scrisă, cât și în cea electronică, date ce pot fi ușor verificate, conferind astfel un plus de seriozitate acestei comunități. Înțeleg prin aceasta că s-ar urmări asumarea propriei identități atât numelor cât și a pseudonimelor deja consacrate. Iar în cazul începătorilor, aceștia vor avea motive în plus să intre în atenția site-ului printr-o activitate cât mai susținută având interesul de a confirma cât mai curând. 3. În privința criticilor de specialitate care deja au cont pe acest site, m-am uitat mai atent. Nu e vorba de "cel puțin unul", ci de cel puțin trei., prin extensie și prin bunăvoința lor, chiar 5. Poate nu e bine să dau și numele acestora, oricum cei care activăm mai des îi știm deja, dar nu e nici un secret; dacă ar fi util, îi putem chiar numi aici. Din nou spun, e doar o părere care poate ajută, poate nu.
De pe care lista ?
O lume de poezii congruente, amestecuri dupa ceeasi reteta, pentru mine este plictisul la puterea 10. Gustul meu, si nu poate nimeni sa imi ia aceasta libertate oricata estetica se imprastie cu elicopterele pe campia artelor, se manifesta multivalent. Imi plac toate genurile cu doua conditii : sa imi emotioneze inima,cavitatile si/sau creierul,imaginatia cognitiva.
dom'le tot mai bine generatoare de paradoxuri decît generator cu turbina pe uscat precum bobadil. pariez că nu știe ce e aia metatext dar se aruncă înainte ca bibanul. poate, poate o prinde musca. de fapt culmea ipocriziei este că el îl critică pe firică în timp ce el face aidoma. deși nu e chiar aidoma pentru că firică măcar are clasă. bobadilu' însă merge pe blat.
aproximarile ne salveaza uneori...sau (macar) ne scuza, nu? un text limpede, ca apa aceea cu alge...as pune o penita, dar (iarasi?) nu ma simt capabila de un comentariu care sa o justifice. O fi ora de vina...sau poate faptul ca am incremenit in atmosfera poeziei tale. chiar mi-a placut! fara rezerve.
Ialin, multumesc pentru penita, m-ai surprins, recunosc! Penultima strofa nu e fortata, "a venit", pur si simplu...si am lasat-o rostirii ei firesti. "As pastra doar versul "îi voi deschide cu buzele pumnul".", spui...ei bine, mie asta mi s-ar parea fortat. "vesmant alb" - da, ai dreptate, e un mare stereoptip. atat de mare, incat aproape capata valente sacre...nu? :)
si mie mi-a placut cum ai vorbit despre lucrurile care se intampla in noi."Privești apoi prin geamul înghețat al autobuzului fețele tumefiate de frig ale oamenilor. Aproape drogați de oboseală și muncă. Hipnotizați de rutină. Și te întrebi cine se ascunde de cine." si eu ma gandeam ca oamenii au uitat pana sa si zambeasca. pentru mesaj dau si eu o penita
consider ca nu esti cel mai indreptatit sa aduci aprecieri asupra mea, si, mai ales, cit sint eu de constructiva... daca nu suporti o opinie asupra creatiei tale, ar trebui practic sa iti pui intrebari serioase privind ceea ce scrii si mai ales, asupra propriei persoane.
text care începe cu două gafe: - „cu somnoroase râuri ” - o fi vreo glumă la adresa lui badea Mihai - „cuvânt exact și totuși echivoc” - pare amuzant, livresc și parcă din același poet textul curge bine, tocmai ăsta e farmecul scriiturii lui Andu Moldovan. Tipul ăsta știe să le rostească (treabă ardelenească socotesc eu). La compoziție ca și la spusul de bancuri nu îl întrece nimeni. apoi textul devine sprințar-heteroclit (nu postmodernist cum ar zice alții mai puțin pricepuți ca mine, pentru că textul n-are nimic postmodernist, Andu Moldovan fiind un romantic cu semn schimbat de cele mai multe ori) finalul în poantă, ca de obicei la Andu, de data asta însă ambiguu de vreme ce nu știm dacă este vorba de dunăre sau de eufrat unde prietenul nostru a plecat să facă pe eroul național
Vă mulțumesc mult, dragelor, pentru urările de bun venit și pentru călduroasa primire. Sper să am câte ceva de spus pe aici, pentru a putea astfel să dau o mână de ajutor celor care s-au implicat în acest colț virtual de cultură. Din nefericire, plecarea mea de pe un alt site s-a produs ca urmare a unui dezgust, în principal generat de interzicerea dialogului (nefiind de acord cu un anumit manifest poetic) și a unei ștergeri totale a textelor mele din acel loc, astfel se explică de ce am postat masiv în prima zi, poeme în calup din volumul meu de debut, singurele salvate din circa 1000 de texte. Aproape un an am refuzat să scriu poezie sau să ader în mod organizat la un grup virtual de autori. Vă mulțumesc încă o dată pentru găzduire. Cu drag, Bogdan, un autor care reînvață să scrie
da, a fost. dar dintr-un motiv necunoscut, tot ce am scris pe site in acea zi - comentarii si text - au disparut. si pentru ca nu prea imi place sa ma repet, am sa spun pe scurt ce scrisesem. iata o imagine pe care am remarcat-o ca fiind puternica: și tot a verde te vei îndepărta cu pietre, pixuri și tăceri de jasm în buzunare in acelasi timp, este si scheletul textului. restul imi pare o povestioara lenesa. si am mai remarcat suspensia in care incepe si se termina. interesanta ideea. spor si inspiratie in continuare! Nati
un poem ce reflecta nu doar acceleratia timpului si pasii nostri mici de furnica ce incearca sa tina piept rotatiei pamintului, boom-ului universal. treptat se evidentiaza un raport intre fiinta si restul civilizatiei care absoarbe totul in cresterea ei progresiva de multe ori aberanta. si unde, in ce loc nelinistea isi va opri respiratia, pentru a fi noi, fara a ne altera identitatea si intimitatea? frumoase si rotunde in lirismul lor, aceste versuri devenind usor laitmotivul poemului, ce se regasesc pe frontispiciul sentimentelor uitate citeodata, risipite fara noima - si nu traim decit o data: "așteaptă așteaptă așteaptă-mă te voi mângâia mâine te voi privi mâine blând tandru încețoșat"
: parca as citi ceva expandat :). nu intrevad nimic. mihaela e un nume frumos. te cheama sa-o chemi.
ma supara foarte mult ultimul vers. in plus rau.:) zic eu.
P.S. Doresc și voi adăuga un subtitlu acestui text. Este pur și simplu o inspirație care provine din incipitul comentariului Profetului care cred că merge cu poemul de minune, mai ceva ca vinul roșu cu ce vreți voi. Andu
Costel, iti marturisesc cat se poate de sincer ca eu, bobadil, n-am inteles incotro se indreapta acest poem. S-ar putea ca oamenii obisnuiti (nu ca eu as fi neobisnuit, ma refer la cei care s-ar duce sa cumpere o carte si aceea ar fi de poezie si ar fi chiar a ta incluzand acest poem) sa inteleaga mai mult decat mine, insa nu cred ca acest lucru are o probabilitate care ar merita luata in atentie. Tot acest dialog cu Dumnezeu asezat peste un concert pentru flaut, harpa si orchestra nu este inspirat deloc. Unul rautacios (nu-s eu acela decat pe jumatate) ar zice ca ar trebui bagat Costi Ionita aici la backing vocals si poate ar iesi macar un hit. Eu zic ca poemul trebuie re-gandit si deci re-scris, asa cum e acum sunt doar cuvinte aruncate. Si iti zic asta pentru ca ma gandesc la ce scrii... altfel as fi tacut ca nu ma plictisesc traind. Andu
yester - iti multumesc, mi-ai lasat cuvinte darnice, si gesturi de aur... ce se cer rasplatite cu cozonac si vin dupa datina:) trecerile tale suna ca un colind, eu as putea fi o gazda vesela... dar parul de care mi-am ancorat momentan zilele, e prea departe:) in legatura cu "poezia nu e cautata", mai ca nu sunt intru totul de acord, de acord cu "nimic strident, nimic forțat" , in rest poate doar ... ar trebui inversate putin rolurile, trebuie asteptat sa ne caute "ea" pe noi:) iti doresc un Craciun fericit, alaturi de cei dragi!
retrag ce-am spus. citisem fiind încă sub influența discuțiilor despre poezia parodiată, dar văd că aici Margas a evitat să folosească un anumit cuvânt. a spus „când te caut prin abator doamna mea”, și asta a salvat textul de la „călcatul în străchini”. :)
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
pe rană.
și mersul meu pare orbită
e drept sunt puțin amețit
când intru la tine în moarte
cu-n singur chibrit
da, și un plus pentru abordarea, imperfectă(ritm), dar ca o ploaie în seceta postmodernismului. congr!
pentru textul : balada ploilor pierdute decommul meu sufera in exprimare, dar ai inteles ce am vrut sa zic, sper:)
pentru textul : Dimineață cu mere verzi deEmil, nu neapărat, o poți îmbrăca frumos. Dar în cazul de față cred că ar fi un bun punct de plecare pentru reconstrucție.
pentru textul : Fi-va mie decolecționara de ape a sosit în oraș întreabă de sete si oameni intre noi izvorul si toti fluturii cu aripile muiate adapandu-se Mi-a placut ce ai scris motiv pentru care mi-am permis acest joc.
pentru textul : Colecționara de ape depai odata cu naufragiul e cam le fin du film.... tu te/ai gandit la piratii din caraibe iar eu la olandezul zburator al lui Wagner... un ochi rade si unul plange...pana la urma comedia si tragedia au ceva comun... un bulgare cenusiu de pamant grecesc si cuvantul...psiandrul e un instrument muzical si unul de tortura, in zilele bune poate fi zarit plutind pe muntii vechiului Olymp, in zilele rele e bine sa nu/l intalnesti ca sa nu/ti scufunde corabia... dupa trecerea catorva secole se pietrifica asemeni coralilor ... multumesc de trecere... naufragiul incheie seria notatiilor in cheie de psiandru...nu toate filmele au happy end
pentru textul : naufragiul deLuminița, cicoare n-am, dar pot da un cico. în schimbul unui autograf pe Bioglife...ce zici? mulțumesc
pentru textul : simetrii dee prea...prozaic?
pentru textul : Oala cu lapte de1. Având în vedere că haiku-ul încearcă prin diverse alte medii să prindă serioase rădăcini, dar care le sunt amputate sistematic din nepriceperea dar mai ales reaua voință a unor "editori", s-ar putea avea în vedere dezvoltarea genului nipon aici, prin promovarea unui editor dintre specialiștii acestui gen și acordarea atenției cuvenite acestui gen ostracizat prin alte părți. În primul rând, cred că Hermeneia ar oferi astfel un mai proprice loc de desfășurare multor condeie talentate. 2. În privința autentificării identității (mi s-a pus mai sus această întrebare), cred că cel mai ușor s-ar rezolva printr-un formular tipizat, care să cuprindă date cât mai precise despre activitatea aplicanților atât în presa scrisă, cât și în cea electronică, date ce pot fi ușor verificate, conferind astfel un plus de seriozitate acestei comunități. Înțeleg prin aceasta că s-ar urmări asumarea propriei identități atât numelor cât și a pseudonimelor deja consacrate. Iar în cazul începătorilor, aceștia vor avea motive în plus să intre în atenția site-ului printr-o activitate cât mai susținută având interesul de a confirma cât mai curând. 3. În privința criticilor de specialitate care deja au cont pe acest site, m-am uitat mai atent. Nu e vorba de "cel puțin unul", ci de cel puțin trei., prin extensie și prin bunăvoința lor, chiar 5. Poate nu e bine să dau și numele acestora, oricum cei care activăm mai des îi știm deja, dar nu e nici un secret; dacă ar fi util, îi putem chiar numi aici. Din nou spun, e doar o părere care poate ajută, poate nu.
pentru textul : hermeneia 2.0 deDe pe care lista ?
pentru textul : Devorah deO lume de poezii congruente, amestecuri dupa ceeasi reteta, pentru mine este plictisul la puterea 10. Gustul meu, si nu poate nimeni sa imi ia aceasta libertate oricata estetica se imprastie cu elicopterele pe campia artelor, se manifesta multivalent. Imi plac toate genurile cu doua conditii : sa imi emotioneze inima,cavitatile si/sau creierul,imaginatia cognitiva.
dom'le tot mai bine generatoare de paradoxuri decît generator cu turbina pe uscat precum bobadil. pariez că nu știe ce e aia metatext dar se aruncă înainte ca bibanul. poate, poate o prinde musca. de fapt culmea ipocriziei este că el îl critică pe firică în timp ce el face aidoma. deși nu e chiar aidoma pentru că firică măcar are clasă. bobadilu' însă merge pe blat.
pentru textul : cină festivă demultă, limpede melancolie în poemul tău...
pentru textul : revelioană deaproximarile ne salveaza uneori...sau (macar) ne scuza, nu? un text limpede, ca apa aceea cu alge...as pune o penita, dar (iarasi?) nu ma simt capabila de un comentariu care sa o justifice. O fi ora de vina...sau poate faptul ca am incremenit in atmosfera poeziei tale. chiar mi-a placut! fara rezerve.
pentru textul : o lună aproape plină deIalin, multumesc pentru penita, m-ai surprins, recunosc! Penultima strofa nu e fortata, "a venit", pur si simplu...si am lasat-o rostirii ei firesti. "As pastra doar versul "îi voi deschide cu buzele pumnul".", spui...ei bine, mie asta mi s-ar parea fortat. "vesmant alb" - da, ai dreptate, e un mare stereoptip. atat de mare, incat aproape capata valente sacre...nu? :)
pentru textul : paradisul celui de-al cincilea regn deMersi de aprecieri. Și eu țin mult la poemul ăsta, deși e așa banal. Dar zboară cuminte peste toate, ca un zmeu chinezesc. Toate cele bune!
pentru textul : anima mundi desi mie mi-a placut cum ai vorbit despre lucrurile care se intampla in noi."Privești apoi prin geamul înghețat al autobuzului fețele tumefiate de frig ale oamenilor. Aproape drogați de oboseală și muncă. Hipnotizați de rutină. Și te întrebi cine se ascunde de cine." si eu ma gandeam ca oamenii au uitat pana sa si zambeasca. pentru mesaj dau si eu o penita
pentru textul : „lucrurile despre care nu vorbim” deva doresc tuturor succes pentru lansarile de carte si pentru intreaga manifestare! Felicitari Alma, pentru a VIIa editie a Cenaclului Virtualia!
pentru textul : Cenaclul Virtualia - la a VII-a ediție deconsider ca nu esti cel mai indreptatit sa aduci aprecieri asupra mea, si, mai ales, cit sint eu de constructiva... daca nu suporti o opinie asupra creatiei tale, ar trebui practic sa iti pui intrebari serioase privind ceea ce scrii si mai ales, asupra propriei persoane.
pentru textul : Refuz profund detext care începe cu două gafe: - „cu somnoroase râuri ” - o fi vreo glumă la adresa lui badea Mihai - „cuvânt exact și totuși echivoc” - pare amuzant, livresc și parcă din același poet textul curge bine, tocmai ăsta e farmecul scriiturii lui Andu Moldovan. Tipul ăsta știe să le rostească (treabă ardelenească socotesc eu). La compoziție ca și la spusul de bancuri nu îl întrece nimeni. apoi textul devine sprințar-heteroclit (nu postmodernist cum ar zice alții mai puțin pricepuți ca mine, pentru că textul n-are nimic postmodernist, Andu Moldovan fiind un romantic cu semn schimbat de cele mai multe ori) finalul în poantă, ca de obicei la Andu, de data asta însă ambiguu de vreme ce nu știm dacă este vorba de dunăre sau de eufrat unde prietenul nostru a plecat să facă pe eroul național
pentru textul : ira&Co deVă mulțumesc mult, dragelor, pentru urările de bun venit și pentru călduroasa primire. Sper să am câte ceva de spus pe aici, pentru a putea astfel să dau o mână de ajutor celor care s-au implicat în acest colț virtual de cultură. Din nefericire, plecarea mea de pe un alt site s-a produs ca urmare a unui dezgust, în principal generat de interzicerea dialogului (nefiind de acord cu un anumit manifest poetic) și a unei ștergeri totale a textelor mele din acel loc, astfel se explică de ce am postat masiv în prima zi, poeme în calup din volumul meu de debut, singurele salvate din circa 1000 de texte. Aproape un an am refuzat să scriu poezie sau să ader în mod organizat la un grup virtual de autori. Vă mulțumesc încă o dată pentru găzduire. Cu drag, Bogdan, un autor care reînvață să scrie
pentru textul : Les bicyclettes de Newport deda, a fost. dar dintr-un motiv necunoscut, tot ce am scris pe site in acea zi - comentarii si text - au disparut. si pentru ca nu prea imi place sa ma repet, am sa spun pe scurt ce scrisesem. iata o imagine pe care am remarcat-o ca fiind puternica: și tot a verde te vei îndepărta cu pietre, pixuri și tăceri de jasm în buzunare in acelasi timp, este si scheletul textului. restul imi pare o povestioara lenesa. si am mai remarcat suspensia in care incepe si se termina. interesanta ideea. spor si inspiratie in continuare! Nati
pentru textul : Poem cu buzunare deun poem ce reflecta nu doar acceleratia timpului si pasii nostri mici de furnica ce incearca sa tina piept rotatiei pamintului, boom-ului universal. treptat se evidentiaza un raport intre fiinta si restul civilizatiei care absoarbe totul in cresterea ei progresiva de multe ori aberanta. si unde, in ce loc nelinistea isi va opri respiratia, pentru a fi noi, fara a ne altera identitatea si intimitatea? frumoase si rotunde in lirismul lor, aceste versuri devenind usor laitmotivul poemului, ce se regasesc pe frontispiciul sentimentelor uitate citeodata, risipite fara noima - si nu traim decit o data: "așteaptă așteaptă așteaptă-mă te voi mângâia mâine te voi privi mâine blând tandru încețoșat"
pentru textul : zece, o sută, o mie de megatone de: parca as citi ceva expandat :). nu intrevad nimic. mihaela e un nume frumos. te cheama sa-o chemi.
pentru textul : Poemul cu Mihaela dema supara foarte mult ultimul vers. in plus rau.:) zic eu.
Nu faci si tu o donatie catre niste copii saraci si animalute amarate? Ti-am ramane vesnic recunoscatori... nu numai pana la 2012 :).
pentru textul : Anul 2012 deP.S. Doresc și voi adăuga un subtitlu acestui text. Este pur și simplu o inspirație care provine din incipitul comentariului Profetului care cred că merge cu poemul de minune, mai ceva ca vinul roșu cu ce vreți voi. Andu
pentru textul : dombi deDe data asta cred c-o să ajung şi eu. Având în vedere că sunt de-aici, din Târg, dacă pot ajuta cu ceva...
pentru textul : Virtualia 13 - ediţia ta norocoasă de...Virgil, dacă tu nu vezi poezie în ceea ce scriu mă întristezi. dar asta e. comentariul tău este dreptul tău la opinie și îl respect. cu drag, paul
pentru textul : girovag al maculelor deCostel, iti marturisesc cat se poate de sincer ca eu, bobadil, n-am inteles incotro se indreapta acest poem. S-ar putea ca oamenii obisnuiti (nu ca eu as fi neobisnuit, ma refer la cei care s-ar duce sa cumpere o carte si aceea ar fi de poezie si ar fi chiar a ta incluzand acest poem) sa inteleaga mai mult decat mine, insa nu cred ca acest lucru are o probabilitate care ar merita luata in atentie. Tot acest dialog cu Dumnezeu asezat peste un concert pentru flaut, harpa si orchestra nu este inspirat deloc. Unul rautacios (nu-s eu acela decat pe jumatate) ar zice ca ar trebui bagat Costi Ionita aici la backing vocals si poate ar iesi macar un hit. Eu zic ca poemul trebuie re-gandit si deci re-scris, asa cum e acum sunt doar cuvinte aruncate. Si iti zic asta pentru ca ma gandesc la ce scrii... altfel as fi tacut ca nu ma plictisesc traind. Andu
pentru textul : Concerto for flute, harp & orchestra deyester - iti multumesc, mi-ai lasat cuvinte darnice, si gesturi de aur... ce se cer rasplatite cu cozonac si vin dupa datina:) trecerile tale suna ca un colind, eu as putea fi o gazda vesela... dar parul de care mi-am ancorat momentan zilele, e prea departe:) in legatura cu "poezia nu e cautata", mai ca nu sunt intru totul de acord, de acord cu "nimic strident, nimic forțat" , in rest poate doar ... ar trebui inversate putin rolurile, trebuie asteptat sa ne caute "ea" pe noi:) iti doresc un Craciun fericit, alaturi de cei dragi!
pentru textul : cel mai frumos idol nu există dela?..
Dear Mr Picky,
F l-am lasat in caz ca francezii mi-ar declara razboi (nu ca l-ar si cistiga!) iar I-ul din principiu..
so, thank you!:p
Corina
pentru textul : Optimus Anonymous deretrag ce-am spus. citisem fiind încă sub influența discuțiilor despre poezia parodiată, dar văd că aici Margas a evitat să folosească un anumit cuvânt. a spus „când te caut prin abator doamna mea”, și asta a salvat textul de la „călcatul în străchini”. :)
pentru textul : nu mai deosebesc vacile și nici găinile dePagini