Textul asta vorbeste de un soi de struto-camila sau ma rog canguro-melc cat se poate de s.f. .Recunosc ca n-am prea citit "poezie s.f.", dar promit sa-mi fac un update. Text confuz, incoerent. Presupun ca tinta a fost concluzia finala: "clonele n-au viitor nici prezent". De exemplu "nu am nimic uman/sunt un melc clonat/dintr-un cangur". Oricat de evidenta este intentia, exacerbarea e mai degraba amuzanta decat poetica.
Parerea mea...

emil

well, nimic nu este emfatic în întâlnirea cu providența. iar, dacă tu ai fost capabil să continui versul în gând, sunt convins că și ceilalți cititori sunt capabili să o facă...

mulțumiri de lectură plus semnul confesiv, Sebi, din burgul în care când plouă când ninge, ca o femeie nehotărâtă între râs și plâns...

O frumosă poveste extrem-orientală spune că cei care reușesc să ajungă pe vârful unui munte, urmând o anumită cărare, pot observa, dintr-o astfel de perspectivă, cum o infinitate de asemenea drumuri pot duce tot acolo. Asta nu înseamnă că nu ne putem ajuta intre noi să își găsească fiecare cărarea proprie. Și ne mai pot ajuta, mai ales, alții, mai avansați decât unii dintre noi și care au o perspectiva mai largă. Mai mult, in Ecumenismul lărgit pe care îl visez, cred că există cărări nenumărate în cadrul propriului context cultural în care ne-am născut și nu-l putem nega. Dar îl putem "folosi" în măsura în care suntem "lucizi" (awareness) și nu ne lăsăm manipulați de el. Și mai cred că exista o universalitate "individualizată" și nu mă sperie aparenta contradicție în termeni. Aici este diferența (zic eu) fundamentală între Occident și Extremul Orient. În timp ce noi „standardizăm” totul, inclusiv tratarea bolilor (clasificăm la infinit fiecare boală și nuanțe ale acesteia și stabilim „protocoale” care, mot a mot aplicate, conduc, statistic acceptabil, la vindecare; același lucru se întâmplă și cu religiile așa numite „monoteiste” din Occident și Orientul apropiat și puzderia de ramuri ale acestora ducând până la tot soiul de secte deviante, ireconciliabile una cu alta). În schimb extrem-orientalii nu tratează”boala”, ci bolnavul ajutându-l pe fiecare să-și găsească calea spre vindecare. Revenind la religia în care ne-am născut și, pe care o adoptăm ca „practicanți” (sau nu). Faptul că la ortodocși, de exemplu, Paștele cade la altă dată decât la catolici, asta nu înseamnă că la data respectivă, în funcție de „percepția” modelată de tradiție a celor dintr-o religie sau alta, nu se creează (dincolo de disputele teologice) un topos și un timp propice pentru o epifanie în sensul „veșnicei reîntoarceri” a lui Eliade (și nu a lui Nietzsche) pe care un catolic sau un ortodox o poate simți (din plin) chiar la date diferite. Cât despre atei sau liberi cugetători (există o diferență de nuanță extrem de importantă între o categorie și alta – nu intru acum în amănunte) aș vrea să amintesc de Octavian Paler care numai de „religiozitate” nu cred că putea fi acuzat. Și care, cu câteva săptămâni înainte să moară, într-o emisiune televizată, spunea: „Nu mă tem de Dumnezeu; mă tem numai că El ar putea să nu existe”. Ca, în săptămâna premergătoare morții sale, să publice într-un cotidian, excepționalul său „Interviu cu Dumnezeu” pe care, acum, îl reproduc pentru extraordinara sa frumusețe extrem de potrivită înaintea Sărbătorilor Ortodoxe de Paști ce stau să vină. „Interviu cu Dumnezeu de Octavian Paler -Ai vrea sa-mi iei un interviu , deci…zise Dumnezeu. -Daca ai timp…i-am raspuns. Dumnezeu a zambit. -Timpul meu este eternitatea…Ce intrebari ai vrea sa-mi pui ? -Ce te surprinde cel mai mult la oameni ? Dumnezeu mi-a raspuns : -Faptul ca se plictisesc de copilarie, se grabesc sa creasca…iar apoi tanjesc iar sa fie copii ; ca isi pierd sanatatea pentru a face bani … iar apoi isi pierd banii pentru a-si recapata sanatatea. Faptul ca se gandesc cu teama la viitor si uita prezentul iar astfel nu traiesc nici prezentul nici viitorul ; ca traiesc ca si cum nu ar muri niciodata si mor ca si cum nu ar fi trait. Dumnezeu mi-a luat mana si am stat tacuti un timp.Apoi am intrebat : -Ca parinte, care ar fi cateva dintre lectiile de viata pe care ai dori sa le invete copii tai ? -Sa invete ca dureaza doar cateva secunde sa deschida rani profunde in inima celor pe care ii iubesc …si ca dureaza mai multi ani pentru ca acestea sa se vindece; sa invete ca un om bogat nu este acela care are cel mai mult, ci acela care are nevoie de cel mai putin ; sa invete ca exista oameni care ii iubesc, dar pur si simplu inca nu stiu sa-si exprime sentimentele ; sa invete ca doi oameni se pot uita la acelasi lucru si ca pot sa-l vada in mod diferit ; sa invete ca nu este suficient sa-i ierte pe ceilalti si ca , de asemenea, trebuie sa se ierte pe ei insisi. -Multumesc pentru timpul acordat….am zis umil. Ar mai fi ceva ce ai dori ca oamenii sa stie? Dumnezeu m-a privit zambind si a spus : -Doar faptul ca sunt aici, intodeauna. ” Cum, altfel, am avut și un schimb de scrisori cu Max Solomon înainte ca acesta să moară, prin care el nu a renunțat la convingerile sale ateiste, acceptându-și cu seninătate sfârșitul. Mai amintesc, în încheiere, și de cercetările dr. Olivera Petrovich care predă psihologia religiei la Facultatea de Teologie a Universității din Oxford. Și care, prin cercetări bazate pe o metodologie proprie, axată pe specificul individual și nu de grup, demonstrează că „sentimentul religios” pare a fi același, indiferent că este vorba de un englez sau un japonez. Bine înțeles că ea nu neagă faptul că un individ poate fi influențat de tradiția grupului din care face parte. Dar, sub o astfel de „tradiție”, sentimentul de care vorbeam, pare să fie același. Și asta indiferent de ce spune/afirmă (și face) fiecare dintre noi.

mulţămesc ţie pentru popas şi ăle cuvinte de să le pui la rană! păi de! ce să spui, că sunt nume din viaţa de toate zilele. iar faptele s-au întâmplat... ceva vreme să fie. un singur lucru mi-e foarte clar: mi-e dor de viaţa la ţară (cu sau fără insinuare...)!

Femeia aceea ar putea fi oricare dintre noi. Singuratatea este un dat, pe care trebuie sa ni-l ducem pana la capat, cu scurte intervale in care sa privim dantelaria ferestrei, clipe nevertebrate de a fi indragostiti sau franturi de vise colorate in ciresele tineretii. Frumos poem, prin nostalgia catre un altul, al trairii.

Andu, emulația concursului tău a rodit încă un poem : Dumnezeu-inorogul nu știam că pereții pot deveni uneori oglinzi în care ni se reflectă cornul de inorog dacă ne apropiem le putem străpunge meningele lăsând să se întrevadă lacul subteran pescarii vor răsuci undițele în aerul tumefiat de bătăile inimilor noastre și vor smulge gurii floarea de ac abia deschisă vor împodobi traheea albastră a femeilor așteptându-i în poartă cu șorțurile lor roșii ce noaptea stau așternute pe lăzile de zestre tandre ele își vor împleti părul într-un năvod prin care vor scurge zeama oaselor rămase de la cina cea de taină

Sebi, mulțumesc.
Am considerat mereu că observațiile pe text pot ajuta autorul cu condiția ca acesta să nu le ia în mod personal.
Mă tot uit după greșelile de ortografie și nu le văd. E vina mea.

Virgil pentru mine au fost foarte clare precizarile tale si iti multumesc pentru un punct de vedere cat se poate de sincer. Numai ca, vezi tu, suntem diferiti iar crestinismul a ales sa tina sub umbrela sa adevaruri dar si o multime de bazaconii. Cu "impulsul" acela nu m-am referit la nimeni in special deci nu ar fi trebuit sa te simti vizat. Tu vorbesti despre Ioan Botezatorul si despre Hristos si te consideri la fel de vrednic precum acestia in a evalua si judeca. Eu nu imi pot permite asta pentru ca am fost invatat sa pun mai inainte de orice smerenia si pacea, am fost instruit de ai mei parinti sa cred in Sfanta Treime, in Maica Sfanta, in sfinti si icoane. Nu vreau ca discutia dintre noi doi sa capete valente teologice pentru ca vorbim despre credinta si mai putin despre incercarea de rationalizare a acesteia. Ca se numeste scoala de duminica, adunare ori pur si simplu mesa nu are importanta din punctul de vedere al relationarii mele cu ceilalti pe acest site. Radu Gyr a scris si el poezie atunci cand era inchis. O poezie traita si plina de deschidere. Daca ai candva vreme cauta poeziile lui. Sunt deosebite.

Eu am perceput textul ca o satira nereusita la adresa autorilor care valorizeaza poetic simbolul... se poate sa ma fi inselat gandind astfel dar sper ca nu va fi prilej de suparare... am spus candva chiar unei autoare de pe site ca nu merge sa asezi trimiterile mitologice, magice, oculte etc ca pe niste cercei la gatul poemului, ca sa fie credibile trebuie sa izvorasca din sufletul celui care scrie.

Loraine putea sa arate asa (nu am gasit/o pe a ta de pe youtube) in alta ordine de idei, mie imi place textul asa cum e... prefer sa ma cobor eu la nivelul lui decat sa il ridic la ,,valoarea'' mea... dar multumesc de trecere, lectura, critica... de gustibus non disputandum

Și eu, dle Profesor. Mulțumesc fain!

Nu e semn de copyright. E semn de marcă înregistrată. Dar și mie mi se pare puțin cam de sanchi acolo pentru că nu prea văd nici un rol și nici un merit aparte pentru așa ceva în text. Desigur autorul poate să fi avut o intenție neștiută de noi.

Bianca, mă faci să zâmbesc, ai dreptate, îmi păstrez controlul, chiar și când e vorba despre "viața mea sexuală" - piesă de teatru jucată în februarie la Naționalul ieșean. Mulțumesc pentru aprecieri, sunt onorată.

Simt ca nu pot sa ma ating de ..cantecul asta al tau.Pentru ca rezonez cu el intr-o masura care nu-mi permite observatii obiective. Il vad ca pe un des-cantec, ca pe un fel de stranie rugaciune la sine.de parca ai incerca sa faci un colaj din fragmente de vis.

err: a eclozat