nu stii sa citesti nicodeme. ca de inteles nici atit. dar de unde nu e nici dumnezeu nu cere. orice analfabet stie ca omul nu a fost facut in ziua a saptea (sau de sabat). si nu asta am scris eu acolo. dar, asa cum am mai spus, nu stii sa citesti. iar cu privire la chestia asta nu am cum sa te ajut. iar restul este prea complicat pentru tine. nu te stradui sa intelegi ca esti prea obtuz pentru asa ceva.
Frumos zis pentru multi sa citeasca, pentru putini sa inteleaga... eu m-am aplecat spre apus si am incercat sa simt vantul acela inconfundabil care stiam eu cand eram mic ca batea la inceput de septembrie dinspre Ardeal. Dar n-am mai simtit nimic... ori eu am imbatranit si mi s-au tocit simturile (foarte probabil) ori blocurile au crescut prea inalte intre mine si El, ori pur si simplu Ardealul m-a uitat... pentru ca poate o merit. Noroc ca mai postezi tu pe aici cate o chestie d-asta... dup-aia imi umplu un pahar cu vin de tarnave si-l dau peste cap dintr-o data... si apoi semnez cu lacrima aia inghitita, mama ei de lacrima!. Andu
Textul asta vorbeste de un soi de struto-camila sau ma rog canguro-melc cat se poate de s.f. .Recunosc ca n-am prea citit "poezie s.f.", dar promit sa-mi fac un update. Text confuz, incoerent. Presupun ca tinta a fost concluzia finala: "clonele n-au viitor nici prezent". De exemplu "nu am nimic uman/sunt un melc clonat/dintr-un cangur". Oricat de evidenta este intentia, exacerbarea e mai degraba amuzanta decat poetica.
Parerea mea...
ai dreptate Emil. poemul e vechi, din vremurile mele incepatoare in ale scrisului. agreez cu tot ce spui si nu argumentez. astazi insa, o natiune de peste trei sute de milioane de oameni sarbatoresc thanksgivingul, ziua multumirii si nu e rau in ocazii festive, ca aceasta, sa ne aliniem gandurile in directia in care trebuie. poemul e 100% crestin, nu cred ca zgarie urechile celor carora ii este dedicat si eu nu cred ca este eminescian. chiar ca este departe de a fi eminescian. la o audienta mai putin sofisticata cum e cea de pe siturile literare acest poem si altele ca el, pare a fi sofisticat, cu asocieri de cuvinte dincolo de limbajul de casa. unii ma roaga sa si traduc ceea ce scriu... in fine, fiecare cu parerea lui. recunosc in fata voastra simplitatea lui, dar hai sa fim multumitori cand multumirea bate la usa ( when thanksgiving is due ).
well, nimic nu este emfatic în întâlnirea cu providența. iar, dacă tu ai fost capabil să continui versul în gând, sunt convins că și ceilalți cititori sunt capabili să o facă...
mulțumiri de lectură plus semnul confesiv, Sebi, din burgul în care când plouă când ninge, ca o femeie nehotărâtă între râs și plâns...
Sunt aproape convins că în momentul când am comentat textul, acesta era încadrat la "poezie generală". Oricum, acest fapt este neglijabil din moment ce argumentul că textul este bun pentru că e pentru copii nu ţine din mai multe perspective, cum ar fi faptul că filtrul lor cognitiv nu cred că ar face faţă la rânduri de genul " născut şi crescut în fontă dură/ caracter instabil/ viaţa mea e istorie", iar dacă ar face, cu siguranţă s-ar prăbuşi când ar da de "iubita" pentru care se şuiera un cântec trist. Spui tu că un copil nu receptează bine textele tulburi, figurile de stil şi ambiguitatea.
"Sunt ceainicul de odinioară
aruncat printre vechituri în podul stăpânului meu.
născut şi crescut în fontă dură
Încetul cu încetul m-am obişnuit
cu focul ei puternic sau îngheţul după ce clocoteam
draga mea zână încălzită cu jeratic"
Figuri de stil, ambiguitate, iar finalul numai tulbure nu e, e foarte, foarte senin:). Deci e sau nu e pentru copii? Întrebarea e retorică din moment ce, spun eu, ştim cu toţii cum sună şi cum arată o poezie pentru copii. Ori poate e pentru copii de treizeci de ani...
" dar mă critici ca întotdeauna (nu am avut nicio poezie aici pe Hermeneia să îţi placă)." de exemplu, vezi aici:
O frumosă poveste extrem-orientală spune că cei care reușesc să ajungă pe vârful unui munte, urmând o anumită cărare, pot observa, dintr-o astfel de perspectivă, cum o infinitate de asemenea drumuri pot duce tot acolo. Asta nu înseamnă că nu ne putem ajuta intre noi să își găsească fiecare cărarea proprie. Și ne mai pot ajuta, mai ales, alții, mai avansați decât unii dintre noi și care au o perspectiva mai largă. Mai mult, in Ecumenismul lărgit pe care îl visez, cred că există cărări nenumărate în cadrul propriului context cultural în care ne-am născut și nu-l putem nega. Dar îl putem "folosi" în măsura în care suntem "lucizi" (awareness) și nu ne lăsăm manipulați de el. Și mai cred că exista o universalitate "individualizată" și nu mă sperie aparenta contradicție în termeni. Aici este diferența (zic eu) fundamentală între Occident și Extremul Orient. În timp ce noi „standardizăm” totul, inclusiv tratarea bolilor (clasificăm la infinit fiecare boală și nuanțe ale acesteia și stabilim „protocoale” care, mot a mot aplicate, conduc, statistic acceptabil, la vindecare; același lucru se întâmplă și cu religiile așa numite „monoteiste” din Occident și Orientul apropiat și puzderia de ramuri ale acestora ducând până la tot soiul de secte deviante, ireconciliabile una cu alta). În schimb extrem-orientalii nu tratează”boala”, ci bolnavul ajutându-l pe fiecare să-și găsească calea spre vindecare. Revenind la religia în care ne-am născut și, pe care o adoptăm ca „practicanți” (sau nu). Faptul că la ortodocși, de exemplu, Paștele cade la altă dată decât la catolici, asta nu înseamnă că la data respectivă, în funcție de „percepția” modelată de tradiție a celor dintr-o religie sau alta, nu se creează (dincolo de disputele teologice) un topos și un timp propice pentru o epifanie în sensul „veșnicei reîntoarceri” a lui Eliade (și nu a lui Nietzsche) pe care un catolic sau un ortodox o poate simți (din plin) chiar la date diferite. Cât despre atei sau liberi cugetători (există o diferență de nuanță extrem de importantă între o categorie și alta – nu intru acum în amănunte) aș vrea să amintesc de Octavian Paler care numai de „religiozitate” nu cred că putea fi acuzat. Și care, cu câteva săptămâni înainte să moară, într-o emisiune televizată, spunea: „Nu mă tem de Dumnezeu; mă tem numai că El ar putea să nu existe”. Ca, în săptămâna premergătoare morții sale, să publice într-un cotidian, excepționalul său „Interviu cu Dumnezeu” pe care, acum, îl reproduc pentru extraordinara sa frumusețe extrem de potrivită înaintea Sărbătorilor Ortodoxe de Paști ce stau să vină. „Interviu cu Dumnezeu de Octavian Paler -Ai vrea sa-mi iei un interviu , deci…zise Dumnezeu. -Daca ai timp…i-am raspuns. Dumnezeu a zambit. -Timpul meu este eternitatea…Ce intrebari ai vrea sa-mi pui ? -Ce te surprinde cel mai mult la oameni ? Dumnezeu mi-a raspuns : -Faptul ca se plictisesc de copilarie, se grabesc sa creasca…iar apoi tanjesc iar sa fie copii ; ca isi pierd sanatatea pentru a face bani … iar apoi isi pierd banii pentru a-si recapata sanatatea. Faptul ca se gandesc cu teama la viitor si uita prezentul iar astfel nu traiesc nici prezentul nici viitorul ; ca traiesc ca si cum nu ar muri niciodata si mor ca si cum nu ar fi trait. Dumnezeu mi-a luat mana si am stat tacuti un timp.Apoi am intrebat : -Ca parinte, care ar fi cateva dintre lectiile de viata pe care ai dori sa le invete copii tai ? -Sa invete ca dureaza doar cateva secunde sa deschida rani profunde in inima celor pe care ii iubesc …si ca dureaza mai multi ani pentru ca acestea sa se vindece; sa invete ca un om bogat nu este acela care are cel mai mult, ci acela care are nevoie de cel mai putin ; sa invete ca exista oameni care ii iubesc, dar pur si simplu inca nu stiu sa-si exprime sentimentele ; sa invete ca doi oameni se pot uita la acelasi lucru si ca pot sa-l vada in mod diferit ; sa invete ca nu este suficient sa-i ierte pe ceilalti si ca , de asemenea, trebuie sa se ierte pe ei insisi. -Multumesc pentru timpul acordat….am zis umil. Ar mai fi ceva ce ai dori ca oamenii sa stie? Dumnezeu m-a privit zambind si a spus : -Doar faptul ca sunt aici, intodeauna. ” Cum, altfel, am avut și un schimb de scrisori cu Max Solomon înainte ca acesta să moară, prin care el nu a renunțat la convingerile sale ateiste, acceptându-și cu seninătate sfârșitul. Mai amintesc, în încheiere, și de cercetările dr. Olivera Petrovich care predă psihologia religiei la Facultatea de Teologie a Universității din Oxford. Și care, prin cercetări bazate pe o metodologie proprie, axată pe specificul individual și nu de grup, demonstrează că „sentimentul religios” pare a fi același, indiferent că este vorba de un englez sau un japonez. Bine înțeles că ea nu neagă faptul că un individ poate fi influențat de tradiția grupului din care face parte. Dar, sub o astfel de „tradiție”, sentimentul de care vorbeam, pare să fie același. Și asta indiferent de ce spune/afirmă (și face) fiecare dintre noi.
mulţămesc ţie pentru popas şi ăle cuvinte de să le pui la rană! păi de! ce să spui, că sunt nume din viaţa de toate zilele. iar faptele s-au întâmplat... ceva vreme să fie. un singur lucru mi-e foarte clar: mi-e dor de viaţa la ţară (cu sau fără insinuare...)!
Pe moment io avui sevraj
Peste vrerea absoluta
Je credeam ca merg la inifinit
Peste reduta obosită
Je făceam io ce făceam
Dar existența mi-o fu--eam
Descifram mistere
de parcă f---am cuvinte-ncrucișate
Stimate autor,
Chiar și pentru cunoscătorii limbii franceze (printre care se întâmplă să mă număr) acest poem este inutil.
Vă sugerez cu toată sinceritatea să vă concentrați asupra altor mijloace de exprimare in poezie
Cu stima.
Femeia aceea ar putea fi oricare dintre noi. Singuratatea este un dat, pe care trebuie sa ni-l ducem pana la capat, cu scurte intervale in care sa privim dantelaria ferestrei, clipe nevertebrate de a fi indragostiti sau franturi de vise colorate in ciresele tineretii. Frumos poem, prin nostalgia catre un altul, al trairii.
deci, nu stiu ce sa spun, elena. toata problema asta cu "reading the fine print", chiar daca in contextul acesta nu este menit sa fie doar un "fine print", este destul de... problematica. pe de-o parte nu sint convins nici ca o astfel de metoda ar asigura mare lucru, asta ca sa nu mai vorbim ca procesul realizarii unui asa "quiz" cere timp si resurse. la urma urmei am putea foarte bine sa re-introducem o etapa de aprobare in ciclul inscrierii dar si asta ar ingreuia procesul si cineva ar trebui sa primesca email-uri si sa verifice seriozitate, chestie care la urma urmei e la fel de precisa ca si timpul probabil. de aceea, principiul meu cred ca va ramine cum ca fiecare este considerat om serios si bine intentionat pina cind ne demonstreaza ca de fapt nu e. eu sint gata sa "iert" pe oricine spune "sorry, n-am stiut, imi pare rau, am sa fiu mai atent data viitoare" decit sa consider pe fiecare un potential calcator de regulament. e posibil sa fiu putin prea idealist. alternativa legalismului excesiv, insa, mi se pare nenaturala. nu ca ce ai propus tu ar fi fost legalism, dar incerc sa echilibrez "costuri" cu "beneficii".
Andu, emulația concursului tău a rodit încă un poem : Dumnezeu-inorogul nu știam că pereții pot deveni uneori oglinzi în care ni se reflectă cornul de inorog dacă ne apropiem le putem străpunge meningele lăsând să se întrevadă lacul subteran pescarii vor răsuci undițele în aerul tumefiat de bătăile inimilor noastre și vor smulge gurii floarea de ac abia deschisă vor împodobi traheea albastră a femeilor așteptându-i în poartă cu șorțurile lor roșii ce noaptea stau așternute pe lăzile de zestre tandre ele își vor împleti părul într-un năvod prin care vor scurge zeama oaselor rămase de la cina cea de taină
Adriana, am corectat "le afaceri"; "se desculta" e o formulare neliterara, dar care mi-e draga. "excepțiile confirmă regula" introduce versul umator "personal îmi place aia de trei compusă", deci exista o sustinere (nu neaparat una care sa scoata scrierea din banal) ambele secvente sunt scrise dintr-o rasuflare; nu le-am prelucrat pentru ca transmit o stare a momentelor respective, chiar daca nu sunt poezii; totusi titlul anunta citiorul ca scrierea se vrea o secventa banala a unei zile oarecare. multam' pentru comentariu si intentie.
Sebi, mulțumesc.
Am considerat mereu că observațiile pe text pot ajuta autorul cu condiția ca acesta să nu le ia în mod personal.
Mă tot uit după greșelile de ortografie și nu le văd. E vina mea.
Las un semn tocmai aici. Nu va cunosc nu ma cunosteti. Am urmarit(e drept tacut) scriitura dumneavoastra. O mina sigura, un autor care conduce textul si nu invers(cum e cazul meu). E un text inteligent, o inteligenta pe care am mai intilnit-o la Cosmin Perta si Claudiu Banu. Ca sa ma explic: initial am avut impresia ca citesc un proces verbal de constatare a unui deces liric si ludic. Sintem toti satui de autoconfesiuni si lamentatii. E o limita foarte fragila intre poezie si confesiune. Din punctul meu de vedere fiecare are o poveste, nu poezie. Cind reusesti sa ajungi la cel de linga tine(stiu ca e cliseu), chiar de-ar fi unul singur, inseamna ca ti-ai atins scopul. Subliniez citeva lucruri:
se simte faptul ca textul e scris dintr-o sau dintr-un instict/respiratie
se simte ca te stapinesti in asa fel incit cititorii te simt
Pentru mine senzorialul conteaza foarte mult in poezie. Adica fa-ma sa simt. Asta e poezia pentru mine.
Si nu e com de complezenta.
In plus, am vazut un com hilar. Nu am nici o intentie de a fi vulgar. Mie taica-miu imi zicea: mai pulica/emilica du-te si-mi adu sticla de votca.
Virgil pentru mine au fost foarte clare precizarile tale si iti multumesc pentru un punct de vedere cat se poate de sincer. Numai ca, vezi tu, suntem diferiti iar crestinismul a ales sa tina sub umbrela sa adevaruri dar si o multime de bazaconii. Cu "impulsul" acela nu m-am referit la nimeni in special deci nu ar fi trebuit sa te simti vizat. Tu vorbesti despre Ioan Botezatorul si despre Hristos si te consideri la fel de vrednic precum acestia in a evalua si judeca. Eu nu imi pot permite asta pentru ca am fost invatat sa pun mai inainte de orice smerenia si pacea, am fost instruit de ai mei parinti sa cred in Sfanta Treime, in Maica Sfanta, in sfinti si icoane. Nu vreau ca discutia dintre noi doi sa capete valente teologice pentru ca vorbim despre credinta si mai putin despre incercarea de rationalizare a acesteia. Ca se numeste scoala de duminica, adunare ori pur si simplu mesa nu are importanta din punctul de vedere al relationarii mele cu ceilalti pe acest site. Radu Gyr a scris si el poezie atunci cand era inchis. O poezie traita si plina de deschidere. Daca ai candva vreme cauta poeziile lui. Sunt deosebite.
începînd chiar cu titlul văd poema asta deja obositoare. gerunziu în titlu este atîta de greu că nici nu-ți mai ajunge forță să citești rîndurelele ce urmează după. uha, și încă titlul se reia în poezie. asta-i culmea: "mustrări în inimă trezesc/ dulăii stânii.". exprimă-te măcar coerent: "mustrările din inimă..." nu pot spune nimic mai mult si mai departe de: "nimic nou, numai/ tăcerea bate toaca-/ chemări de departe."
Eu am perceput textul ca o satira nereusita la adresa autorilor care valorizeaza poetic simbolul... se poate sa ma fi inselat gandind astfel dar sper ca nu va fi prilej de suparare... am spus candva chiar unei autoare de pe site ca nu merge sa asezi trimiterile mitologice, magice, oculte etc ca pe niste cercei la gatul poemului, ca sa fie credibile trebuie sa izvorasca din sufletul celui care scrie.
Un text bun. In modul meu "impresionist", am rezonat la starea transmisa. Accentuata frumos de final: "sa iti sarut genunchii/ si sa adormin inveliti in manuscrise"
Loraine putea sa arate asa (nu am gasit/o pe a ta de pe youtube) in alta ordine de idei, mie imi place textul asa cum e... prefer sa ma cobor eu la nivelul lui decat sa il ridic la ,,valoarea'' mea... dar multumesc de trecere, lectura, critica... de gustibus non disputandum
Rafael, dacă nu era ironie, e mai grav... versurile așa tăiate de tine sună atât de aiurea că la prima vedere mi-am spus că nu sunt din poezia mea. M-am liniștit apoi, recitind tot. Încearcă și tu să recitești punând altfel semnele de punctuație... dacă nu, cu adevărat e grav (textul I mean). Mulțumesc de revenire. Și da, poți oricând paria pe imaginația mea.
păi asta și este (ironie) ca și cum n-ar fi. cititorul are de ales, ori mă face bețiv, ori compară femeia cu vinul, ori și una și alta.
spunea un tip, mai deștept ca noi și încă mulți alți scriitori, că ale dânsului cârți sunt ca apa. (era modest) iar cărțile marilor genii sunt ca vinul. (de unde asocierea mea a femeii cu vinul, din finalul poemului) din fericire,(continua tipul deștept) toată lumea bea apă.
Nu e semn de copyright. E semn de marcă înregistrată. Dar și mie mi se pare puțin cam de sanchi acolo pentru că nu prea văd nici un rol și nici un merit aparte pentru așa ceva în text. Desigur autorul poate să fi avut o intenție neștiută de noi.
elian, poate nu am sa fac exces de modestie si am sa iti spun ca eu cred ca textul acesta nu are numai zvic, cred ca exista un substrat nu foarte vizibil de prima data care necesita o atentie la semantica cailean, sau poate in cite feluri nu poti aranca, merci de comentariu
Bianca, mă faci să zâmbesc, ai dreptate, îmi păstrez controlul, chiar și când e vorba despre "viața mea sexuală" - piesă de teatru jucată în februarie la Naționalul ieșean. Mulțumesc pentru aprecieri, sunt onorată.
Simt ca nu pot sa ma ating de ..cantecul asta al tau.Pentru ca rezonez cu el intr-o masura care nu-mi permite observatii obiective. Il vad ca pe un des-cantec, ca pe un fel de stranie rugaciune la sine.de parca ai incerca sa faci un colaj din fragmente de vis.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
nu stii sa citesti nicodeme. ca de inteles nici atit. dar de unde nu e nici dumnezeu nu cere. orice analfabet stie ca omul nu a fost facut in ziua a saptea (sau de sabat). si nu asta am scris eu acolo. dar, asa cum am mai spus, nu stii sa citesti. iar cu privire la chestia asta nu am cum sa te ajut. iar restul este prea complicat pentru tine. nu te stradui sa intelegi ca esti prea obtuz pentru asa ceva.
pentru textul : psalm deFrumos zis pentru multi sa citeasca, pentru putini sa inteleaga... eu m-am aplecat spre apus si am incercat sa simt vantul acela inconfundabil care stiam eu cand eram mic ca batea la inceput de septembrie dinspre Ardeal. Dar n-am mai simtit nimic... ori eu am imbatranit si mi s-au tocit simturile (foarte probabil) ori blocurile au crescut prea inalte intre mine si El, ori pur si simplu Ardealul m-a uitat... pentru ca poate o merit. Noroc ca mai postezi tu pe aici cate o chestie d-asta... dup-aia imi umplu un pahar cu vin de tarnave si-l dau peste cap dintr-o data... si apoi semnez cu lacrima aia inghitita, mama ei de lacrima!. Andu
pentru textul : Argealu’ meu ghe pe cer deTextul asta vorbeste de un soi de struto-camila sau ma rog canguro-melc cat se poate de s.f. .Recunosc ca n-am prea citit "poezie s.f.", dar promit sa-mi fac un update. Text confuz, incoerent. Presupun ca tinta a fost concluzia finala: "clonele n-au viitor nici prezent". De exemplu "nu am nimic uman/sunt un melc clonat/dintr-un cangur". Oricat de evidenta este intentia, exacerbarea e mai degraba amuzanta decat poetica.
Parerea mea...
emil
pentru textul : clona deai dreptate Emil. poemul e vechi, din vremurile mele incepatoare in ale scrisului. agreez cu tot ce spui si nu argumentez. astazi insa, o natiune de peste trei sute de milioane de oameni sarbatoresc thanksgivingul, ziua multumirii si nu e rau in ocazii festive, ca aceasta, sa ne aliniem gandurile in directia in care trebuie. poemul e 100% crestin, nu cred ca zgarie urechile celor carora ii este dedicat si eu nu cred ca este eminescian. chiar ca este departe de a fi eminescian. la o audienta mai putin sofisticata cum e cea de pe siturile literare acest poem si altele ca el, pare a fi sofisticat, cu asocieri de cuvinte dincolo de limbajul de casa. unii ma roaga sa si traduc ceea ce scriu... in fine, fiecare cu parerea lui. recunosc in fata voastra simplitatea lui, dar hai sa fim multumitori cand multumirea bate la usa ( when thanksgiving is due ).
pentru textul : Poemul mulțumirii dewell, nimic nu este emfatic în întâlnirea cu providența. iar, dacă tu ai fost capabil să continui versul în gând, sunt convins că și ceilalți cititori sunt capabili să o facă...
mulțumiri de lectură plus semnul confesiv, Sebi, din burgul în care când plouă când ninge, ca o femeie nehotărâtă între râs și plâns...
pentru textul : acolo unde se întorc valurile deSunt aproape convins că în momentul când am comentat textul, acesta era încadrat la "poezie generală". Oricum, acest fapt este neglijabil din moment ce argumentul că textul este bun pentru că e pentru copii nu ţine din mai multe perspective, cum ar fi faptul că filtrul lor cognitiv nu cred că ar face faţă la rânduri de genul " născut şi crescut în fontă dură/ caracter instabil/ viaţa mea e istorie", iar dacă ar face, cu siguranţă s-ar prăbuşi când ar da de "iubita" pentru care se şuiera un cântec trist. Spui tu că un copil nu receptează bine textele tulburi, figurile de stil şi ambiguitatea.
"Sunt ceainicul de odinioară
aruncat printre vechituri în podul stăpânului meu.
născut şi crescut în fontă dură
Încetul cu încetul m-am obişnuit
cu focul ei puternic sau îngheţul după ce clocoteam
draga mea zână încălzită cu jeratic"
Figuri de stil, ambiguitate, iar finalul numai tulbure nu e, e foarte, foarte senin:). Deci e sau nu e pentru copii? Întrebarea e retorică din moment ce, spun eu, ştim cu toţii cum sună şi cum arată o poezie pentru copii. Ori poate e pentru copii de treizeci de ani...
" dar mă critici ca întotdeauna (nu am avut nicio poezie aici pe Hermeneia să îţi placă)." de exemplu, vezi aici:
http://hermeneia.com/content/poezie/copilarie
Altfel, să nu ne inflamăm şi să auzim de lucruri sobre!
pentru textul : ceainicul deO frumosă poveste extrem-orientală spune că cei care reușesc să ajungă pe vârful unui munte, urmând o anumită cărare, pot observa, dintr-o astfel de perspectivă, cum o infinitate de asemenea drumuri pot duce tot acolo. Asta nu înseamnă că nu ne putem ajuta intre noi să își găsească fiecare cărarea proprie. Și ne mai pot ajuta, mai ales, alții, mai avansați decât unii dintre noi și care au o perspectiva mai largă. Mai mult, in Ecumenismul lărgit pe care îl visez, cred că există cărări nenumărate în cadrul propriului context cultural în care ne-am născut și nu-l putem nega. Dar îl putem "folosi" în măsura în care suntem "lucizi" (awareness) și nu ne lăsăm manipulați de el. Și mai cred că exista o universalitate "individualizată" și nu mă sperie aparenta contradicție în termeni. Aici este diferența (zic eu) fundamentală între Occident și Extremul Orient. În timp ce noi „standardizăm” totul, inclusiv tratarea bolilor (clasificăm la infinit fiecare boală și nuanțe ale acesteia și stabilim „protocoale” care, mot a mot aplicate, conduc, statistic acceptabil, la vindecare; același lucru se întâmplă și cu religiile așa numite „monoteiste” din Occident și Orientul apropiat și puzderia de ramuri ale acestora ducând până la tot soiul de secte deviante, ireconciliabile una cu alta). În schimb extrem-orientalii nu tratează”boala”, ci bolnavul ajutându-l pe fiecare să-și găsească calea spre vindecare. Revenind la religia în care ne-am născut și, pe care o adoptăm ca „practicanți” (sau nu). Faptul că la ortodocși, de exemplu, Paștele cade la altă dată decât la catolici, asta nu înseamnă că la data respectivă, în funcție de „percepția” modelată de tradiție a celor dintr-o religie sau alta, nu se creează (dincolo de disputele teologice) un topos și un timp propice pentru o epifanie în sensul „veșnicei reîntoarceri” a lui Eliade (și nu a lui Nietzsche) pe care un catolic sau un ortodox o poate simți (din plin) chiar la date diferite. Cât despre atei sau liberi cugetători (există o diferență de nuanță extrem de importantă între o categorie și alta – nu intru acum în amănunte) aș vrea să amintesc de Octavian Paler care numai de „religiozitate” nu cred că putea fi acuzat. Și care, cu câteva săptămâni înainte să moară, într-o emisiune televizată, spunea: „Nu mă tem de Dumnezeu; mă tem numai că El ar putea să nu existe”. Ca, în săptămâna premergătoare morții sale, să publice într-un cotidian, excepționalul său „Interviu cu Dumnezeu” pe care, acum, îl reproduc pentru extraordinara sa frumusețe extrem de potrivită înaintea Sărbătorilor Ortodoxe de Paști ce stau să vină. „Interviu cu Dumnezeu de Octavian Paler -Ai vrea sa-mi iei un interviu , deci…zise Dumnezeu. -Daca ai timp…i-am raspuns. Dumnezeu a zambit. -Timpul meu este eternitatea…Ce intrebari ai vrea sa-mi pui ? -Ce te surprinde cel mai mult la oameni ? Dumnezeu mi-a raspuns : -Faptul ca se plictisesc de copilarie, se grabesc sa creasca…iar apoi tanjesc iar sa fie copii ; ca isi pierd sanatatea pentru a face bani … iar apoi isi pierd banii pentru a-si recapata sanatatea. Faptul ca se gandesc cu teama la viitor si uita prezentul iar astfel nu traiesc nici prezentul nici viitorul ; ca traiesc ca si cum nu ar muri niciodata si mor ca si cum nu ar fi trait. Dumnezeu mi-a luat mana si am stat tacuti un timp.Apoi am intrebat : -Ca parinte, care ar fi cateva dintre lectiile de viata pe care ai dori sa le invete copii tai ? -Sa invete ca dureaza doar cateva secunde sa deschida rani profunde in inima celor pe care ii iubesc …si ca dureaza mai multi ani pentru ca acestea sa se vindece; sa invete ca un om bogat nu este acela care are cel mai mult, ci acela care are nevoie de cel mai putin ; sa invete ca exista oameni care ii iubesc, dar pur si simplu inca nu stiu sa-si exprime sentimentele ; sa invete ca doi oameni se pot uita la acelasi lucru si ca pot sa-l vada in mod diferit ; sa invete ca nu este suficient sa-i ierte pe ceilalti si ca , de asemenea, trebuie sa se ierte pe ei insisi. -Multumesc pentru timpul acordat….am zis umil. Ar mai fi ceva ce ai dori ca oamenii sa stie? Dumnezeu m-a privit zambind si a spus : -Doar faptul ca sunt aici, intodeauna. ” Cum, altfel, am avut și un schimb de scrisori cu Max Solomon înainte ca acesta să moară, prin care el nu a renunțat la convingerile sale ateiste, acceptându-și cu seninătate sfârșitul. Mai amintesc, în încheiere, și de cercetările dr. Olivera Petrovich care predă psihologia religiei la Facultatea de Teologie a Universității din Oxford. Și care, prin cercetări bazate pe o metodologie proprie, axată pe specificul individual și nu de grup, demonstrează că „sentimentul religios” pare a fi același, indiferent că este vorba de un englez sau un japonez. Bine înțeles că ea nu neagă faptul că un individ poate fi influențat de tradiția grupului din care face parte. Dar, sub o astfel de „tradiție”, sentimentul de care vorbeam, pare să fie același. Și asta indiferent de ce spune/afirmă (și face) fiecare dintre noi.
pentru textul : Plecând de la Icoana ortodoxă. deacum, dupa cateva minute incepe sa-mi explice....traduce...acest gestalt....
pentru textul : (1) Gestaltul Arhitectural demulţămesc ţie pentru popas şi ăle cuvinte de să le pui la rană! păi de! ce să spui, că sunt nume din viaţa de toate zilele. iar faptele s-au întâmplat... ceva vreme să fie. un singur lucru mi-e foarte clar: mi-e dor de viaţa la ţară (cu sau fără insinuare...)!
pentru textul : da prin satu ăsta aproape nici ţipenie dePe moment io avui sevraj
Peste vrerea absoluta
Je credeam ca merg la inifinit
Peste reduta obosită
Je făceam io ce făceam
Dar existența mi-o fu--eam
Descifram mistere
de parcă f---am cuvinte-ncrucișate
Stimate autor,
pentru textul : Au moment où j’avais surgi deChiar și pentru cunoscătorii limbii franceze (printre care se întâmplă să mă număr) acest poem este inutil.
Vă sugerez cu toată sinceritatea să vă concentrați asupra altor mijloace de exprimare in poezie
Cu stima.
Femeia aceea ar putea fi oricare dintre noi. Singuratatea este un dat, pe care trebuie sa ni-l ducem pana la capat, cu scurte intervale in care sa privim dantelaria ferestrei, clipe nevertebrate de a fi indragostiti sau franturi de vise colorate in ciresele tineretii. Frumos poem, prin nostalgia catre un altul, al trairii.
pentru textul : femeia și ploaia dedeci, nu stiu ce sa spun, elena. toata problema asta cu "reading the fine print", chiar daca in contextul acesta nu este menit sa fie doar un "fine print", este destul de... problematica. pe de-o parte nu sint convins nici ca o astfel de metoda ar asigura mare lucru, asta ca sa nu mai vorbim ca procesul realizarii unui asa "quiz" cere timp si resurse. la urma urmei am putea foarte bine sa re-introducem o etapa de aprobare in ciclul inscrierii dar si asta ar ingreuia procesul si cineva ar trebui sa primesca email-uri si sa verifice seriozitate, chestie care la urma urmei e la fel de precisa ca si timpul probabil. de aceea, principiul meu cred ca va ramine cum ca fiecare este considerat om serios si bine intentionat pina cind ne demonstreaza ca de fapt nu e. eu sint gata sa "iert" pe oricine spune "sorry, n-am stiut, imi pare rau, am sa fiu mai atent data viitoare" decit sa consider pe fiecare un potential calcator de regulament. e posibil sa fiu putin prea idealist. alternativa legalismului excesiv, insa, mi se pare nenaturala. nu ca ce ai propus tu ar fi fost legalism, dar incerc sa echilibrez "costuri" cu "beneficii".
pentru textul : transfigurare hermeneia.com - partea a IV a deAndu, emulația concursului tău a rodit încă un poem : Dumnezeu-inorogul nu știam că pereții pot deveni uneori oglinzi în care ni se reflectă cornul de inorog dacă ne apropiem le putem străpunge meningele lăsând să se întrevadă lacul subteran pescarii vor răsuci undițele în aerul tumefiat de bătăile inimilor noastre și vor smulge gurii floarea de ac abia deschisă vor împodobi traheea albastră a femeilor așteptându-i în poartă cu șorțurile lor roșii ce noaptea stau așternute pe lăzile de zestre tandre ele își vor împleti părul într-un năvod prin care vor scurge zeama oaselor rămase de la cina cea de taină
pentru textul : Dumnezeu deAdriana, am corectat "le afaceri"; "se desculta" e o formulare neliterara, dar care mi-e draga. "excepțiile confirmă regula" introduce versul umator "personal îmi place aia de trei compusă", deci exista o sustinere (nu neaparat una care sa scoata scrierea din banal) ambele secvente sunt scrise dintr-o rasuflare; nu le-am prelucrat pentru ca transmit o stare a momentelor respective, chiar daca nu sunt poezii; totusi titlul anunta citiorul ca scrierea se vrea o secventa banala a unei zile oarecare. multam' pentru comentariu si intentie.
pentru textul : cotidian deSebi, mulțumesc.
pentru textul : Trăiește capra vecinului deAm considerat mereu că observațiile pe text pot ajuta autorul cu condiția ca acesta să nu le ia în mod personal.
Mă tot uit după greșelile de ortografie și nu le văd. E vina mea.
Las un semn tocmai aici. Nu va cunosc nu ma cunosteti. Am urmarit(e drept tacut) scriitura dumneavoastra. O mina sigura, un autor care conduce textul si nu invers(cum e cazul meu). E un text inteligent, o inteligenta pe care am mai intilnit-o la Cosmin Perta si Claudiu Banu. Ca sa ma explic: initial am avut impresia ca citesc un proces verbal de constatare a unui deces liric si ludic. Sintem toti satui de autoconfesiuni si lamentatii. E o limita foarte fragila intre poezie si confesiune. Din punctul meu de vedere fiecare are o poveste, nu poezie. Cind reusesti sa ajungi la cel de linga tine(stiu ca e cliseu), chiar de-ar fi unul singur, inseamna ca ti-ai atins scopul. Subliniez citeva lucruri:
pentru textul : Noapte bună, copii dese simte faptul ca textul e scris dintr-o sau dintr-un instict/respiratie
se simte ca te stapinesti in asa fel incit cititorii te simt
Pentru mine senzorialul conteaza foarte mult in poezie. Adica fa-ma sa simt. Asta e poezia pentru mine.
Si nu e com de complezenta.
In plus, am vazut un com hilar. Nu am nici o intentie de a fi vulgar. Mie taica-miu imi zicea: mai pulica/emilica du-te si-mi adu sticla de votca.
Virgil pentru mine au fost foarte clare precizarile tale si iti multumesc pentru un punct de vedere cat se poate de sincer. Numai ca, vezi tu, suntem diferiti iar crestinismul a ales sa tina sub umbrela sa adevaruri dar si o multime de bazaconii. Cu "impulsul" acela nu m-am referit la nimeni in special deci nu ar fi trebuit sa te simti vizat. Tu vorbesti despre Ioan Botezatorul si despre Hristos si te consideri la fel de vrednic precum acestia in a evalua si judeca. Eu nu imi pot permite asta pentru ca am fost invatat sa pun mai inainte de orice smerenia si pacea, am fost instruit de ai mei parinti sa cred in Sfanta Treime, in Maica Sfanta, in sfinti si icoane. Nu vreau ca discutia dintre noi doi sa capete valente teologice pentru ca vorbim despre credinta si mai putin despre incercarea de rationalizare a acesteia. Ca se numeste scoala de duminica, adunare ori pur si simplu mesa nu are importanta din punctul de vedere al relationarii mele cu ceilalti pe acest site. Radu Gyr a scris si el poezie atunci cand era inchis. O poezie traita si plina de deschidere. Daca ai candva vreme cauta poeziile lui. Sunt deosebite.
pentru textul : noi propovăduim un hristos nerăstignit deîncepînd chiar cu titlul văd poema asta deja obositoare. gerunziu în titlu este atîta de greu că nici nu-ți mai ajunge forță să citești rîndurelele ce urmează după. uha, și încă titlul se reia în poezie. asta-i culmea: "mustrări în inimă trezesc/ dulăii stânii.". exprimă-te măcar coerent: "mustrările din inimă..." nu pot spune nimic mai mult si mai departe de: "nimic nou, numai/ tăcerea bate toaca-/ chemări de departe."
pentru textul : traversând toamne deEu am perceput textul ca o satira nereusita la adresa autorilor care valorizeaza poetic simbolul... se poate sa ma fi inselat gandind astfel dar sper ca nu va fi prilej de suparare... am spus candva chiar unei autoare de pe site ca nu merge sa asezi trimiterile mitologice, magice, oculte etc ca pe niste cercei la gatul poemului, ca sa fie credibile trebuie sa izvorasca din sufletul celui care scrie.
pentru textul : cuvintele sfori ale unghiului drept deUn text bun. In modul meu "impresionist", am rezonat la starea transmisa. Accentuata frumos de final: "sa iti sarut genunchii/ si sa adormin inveliti in manuscrise"
pentru textul : yerba mate. fotografii de demult și tablouri deLoraine putea sa arate asa
(nu am gasit/o pe a ta de pe youtube) in alta ordine de idei, mie imi place textul asa cum e... prefer sa ma cobor eu la nivelul lui decat sa il ridic la ,,valoarea'' mea... dar multumesc de trecere, lectura, critica... de gustibus non disputandum
pentru textul : Loraine deRafael, dacă nu era ironie, e mai grav... versurile așa tăiate de tine sună atât de aiurea că la prima vedere mi-am spus că nu sunt din poezia mea. M-am liniștit apoi, recitind tot. Încearcă și tu să recitești punând altfel semnele de punctuație... dacă nu, cu adevărat e grav (textul I mean). Mulțumesc de revenire. Și da, poți oricând paria pe imaginația mea.
pentru textul : Piața norilor deȘi eu, dle Profesor. Mulțumesc fain!
pentru textul : probă de țesut flori depăi asta și este (ironie) ca și cum n-ar fi. cititorul are de ales, ori mă face bețiv, ori compară femeia cu vinul, ori și una și alta.
pentru textul : pseudopatriarhale III despunea un tip, mai deștept ca noi și încă mulți alți scriitori, că ale dânsului cârți sunt ca apa. (era modest) iar cărțile marilor genii sunt ca vinul. (de unde asocierea mea a femeii cu vinul, din finalul poemului) din fericire,(continua tipul deștept) toată lumea bea apă.
Nu e semn de copyright. E semn de marcă înregistrată. Dar și mie mi se pare puțin cam de sanchi acolo pentru că nu prea văd nici un rol și nici un merit aparte pentru așa ceva în text. Desigur autorul poate să fi avut o intenție neștiută de noi.
pentru textul : Îngeri ® deelian, poate nu am sa fac exces de modestie si am sa iti spun ca eu cred ca textul acesta nu are numai zvic, cred ca exista un substrat nu foarte vizibil de prima data care necesita o atentie la semantica cailean, sau poate in cite feluri nu poti aranca, merci de comentariu
pentru textul : fericirea I deBianca, mă faci să zâmbesc, ai dreptate, îmi păstrez controlul, chiar și când e vorba despre "viața mea sexuală" - piesă de teatru jucată în februarie la Naționalul ieșean. Mulțumesc pentru aprecieri, sunt onorată.
pentru textul : despre albul cămășilor bărbătești devai, marga, cum ai putut tu cu sufletul tău pur, sensibil și imaculat să mă jignești în așa hal?:)
pentru textul : Paul, te iubesc canonic deSimt ca nu pot sa ma ating de ..cantecul asta al tau.Pentru ca rezonez cu el intr-o masura care nu-mi permite observatii obiective. Il vad ca pe un des-cantec, ca pe un fel de stranie rugaciune la sine.de parca ai incerca sa faci un colaj din fragmente de vis.
err: a eclozat
pentru textul : Sunt unele lucruri de care nu ar trebui să pomenim seara depe alocuri textul sună oarecum prozodic dar îl poate salva imaginația
pentru textul : cu latura de opt și foaie de aur dePagini