Poemul este unul ce merită lucrat. Premiza ta Daniel, în această furtună dintr-un pahar de apă, este "cioc cioc e cineva pe șantier", cu alte cuvinte o nemulțumire la adresa site-ului, care te găzduiește. Ceea ce cred eu că nu este frumos, după cum nici verbul "a lătra" nedemn de un om sensibil ca tine. Nu poza în victimă doar pentru că ți s-au dat sfaturi care te deranjează. Sper să mai trec pe aici. Dacă nu, strugurii sunt acri! Hermeneia nu e o pajiște de miei, ci un site unde se primesc observații literare.

cristina

te rog mult, fara "doamna", nu ma prinde deloc, plus ca de multi ani m-am dezobisnuit sa fiu altceva decat "cristina". prieteneste te rog.
stii ce mi s-a parut inspaimantator?
ca ai surprins exact, dar exact sentimentul pe care l-am avut scriind poezia. si stii care a fost jena teribila? aceea ca m-am lasat la vedere. si ca o mai si spun, desi bunul simt ma indeamna sa zic mai degraba ca da, lasa, am scris pentru spectacol. credeam ca scriu mai invaluit, ca uneori mai incriptez, ca nu las sa se vada. poate ca uneori trebuie luata o pauza de adevar. evident, n-am sa spun mai mult.

am facut la un moment dat praf o tipa pentru ca stiam ca e mama si a scris o poezie despre uite ce sentiment teribil poti sa ai la moartea unui copil. clar o chestie de spectacol, total impudica, revoltatoare. desi nu-i chiar acelasi lucru, cred ca recunosc scarba.

nu, nu scriu poezie importand sentimente, it's the real thing. dar vad nerusinarea de a te lasa expus si-ti chiar multumesc de atentionare, cred ca-i o apropiere periculoasa de la care mai bine iau o pauza. singura pudoare cu care ma laud, uite, e ca macar am spus ca vorbesc despre "altceva" si m-am ferit sa-i dau un nume.
nu stiu daca ma crezi dar iti multumesc, era nevoie de scuturarea din comentariul tau.
ori sunt o mizerabila mincinoasa, nerusinata si manipulativa care a gasit spatiul poeziei (!) in care sa faca putina comedie, ori ti-am spus adevarul. si pentru ca am putut scrie poezia asta inseamna c-am depasit momentul in care mi-ar pasa ce vei crede tu si restul, si o spun cu respect atata cat se poate impaca cu indiferenta din momentul asta. niciun pic, dar niciun pic de suparare. cross my heart.

domul albu, ce spui e interesant si chiar aveam de gind sa iti raspund dar am citit comentariul pina la sfirsit si cu regret oarecum iti spun ca trebuie sa revin asupra deciziei mele. nu raspund nimanui care ma ofenseaza in felul acesta si imi spune ca daca nu ii voi raspunde asa cum ii place lui atunci sint (aprioric) un... perete, in conditiile in care el stabileste care din argumentele mele sint rationale si care nu, deci el fiind si arbitru si jucator. eu nu te-am jignit si deci nu am nici o obligatie sa ma demit si sa raspund cuiva care ma conditioneaza si vorbeste in halul acesta cu mine. poti incerca asta unde vrei si cu cine vrei dar nu cu mine si nu aici.

Se poate face ceva cu textul asta, nu stiu de unde ti-a venit ideea cu wild, dar nu suna a stilul tau deloc. Imi place cum ai inceput si finalul.

Înseamnă că există ceva pozitiv în comentariul tău :) Aş putea trage concluzia că altădată mi-a ieşit mai bine. Mulţumesc pentru părere.

Multumesc Sister, poemul acesta s-a impiedicat pe undeva pe cursa concursului. Imi pare rau ca a fost scos din lista de votare. Nu a avut nicio vina. Doamnei Chelaru, cea cu lullaby pentru candelabre nu i-a picat bine titlul si a decis sa se supere, sa-si ia papusile si sa plece. Foarte nefericit. Poemul dansei avea cea mai mare sansa sa castige concursul. Acum ce sa zic. In afara de acel lullaby, cele doua poeme n-au nici in clin, nici in maneca unul cu celalalt.

Toate bune si sa ne citim sanatosi. Merci inca o data pentru semn.

ah, nu mai știu sigur cine a inspirat Biblia!

Nu știu cine recită, presupun că tu, oricum părerea mea este că poemul este unul bun insă recitarea este execrabilă (mă refer și la ea, pentru că, dacă ai postat-o împreună cu poemul, face parte din textul postat, nu?) Dacă tu ești cea care recită, probabil suferi de o boală cunoscută a poeților, ea se cheamă 'auto-recitare cu orice preț' și are manifestări foarte neplăcute asupra ascultătorilor cum ar fi dureri de cap, nervozitate, dorința de suicid, etc.
Desigur sunt mulți poeți mari care au făcut asta (Bacovia de exemplu) așa te poți considera, on the other hand, într-o companie selectă de poeți care au ținut morțiș să-și distrugă poemele recitîndu-le.
Despre text, mi se pare reușit, mai ales pauzele dintre versuri care îți oferă un fel de timp de gândire meritat, ciudat că mie tocmai respirația aia dintre pastilă și bubă nu-mi place, are ceva nashpa, probabil buba aia e buba. Parcă îmi amintesc că ești soră medicală? Pentru că dacă e așa, înțeleg, e deformație profesională. Dar atunci putea fi respirația dintre pastilă și edemul Quincke, ar fi fost și mai dramatic și mai poetic, în opinia mea.
Iar titlul e ultra-fumat.
În rest un poem bun, bravo.

Da, Lucian, foarte pe scurt, cu parere de rau (dar poate reusesc sa revin): remarc o mai mare aplecare catre descarcarea de imagini greoaie, descriptive. Desi poemul este unul de stare, ai reusit sa nu aglomerezi foarte mult cititorul cu metafore si sa scrii una dintre cele mai frumoase poezii citite la tine pe pagina. Cu toate acestea, pe mine inca ma mai deranjeaza anumite formulari, care mi se par prea "cautate" pentru a fi adevarate ("trec somatice cuvinte", "cazand muritoarele frunze" . Dar vorba unui antecomentator, ce stiu eu cum simt oamenii, la cat am citit la tine, poate tu chiar asa simti si vorbesti in viata de zi cu zi. Hai ca glumesc, daca tot mi-ai dat voie sa te bat la cap cu aceleasi critici la nesfarsit... Mi se mai pare complet nepotrivit gramatical (iar ca mijloc artistic justificat doar de iconomia pauzelor fortate, tot nesustinut), punctul dupa "muritoarele frunze par." P.S. De ce nu postezi ambele variante sub acelasi titlu? Si cea careia Gebeleizis i-a acordat penita initial, si aceasta? Pe hermeneia au mai fost texte astfel modificate, e frumos sa se vada variantele diferite in urma feed-back-ului primit de la cititori. Sa nu-mi spui ca n-ai salvat-o nici in computer, uf.

pe buzele tuturor poeţilor. Inedit prezentat în textul de faţă. Bune rimele , ritmul, poemul în ansamblul.

Lasă inspirația să vină la tine și vei scrie. Ca și până acum. Frumos. Succes!

Secventa cu blestemul calului e inedita si mi-ar fi placut sa o dezvolti mai mult. In pornirea ta e ceva eliadesc dar te-ai pierdut un pic apoi in unele imagini comune. E un fragment din ceva?! Parca mi-as dori o continuare... tocmai pentru ca mi-a facut placere sa citesc acest text cu un titlu intr-adevar de efect. Nu numai titlul, mai sunt si multe alte parti bune aici! Violeta

toti scriu direct, din inima, insa foarte putini sunt poeti. de ce? cand veti evidentia texte nu pentru a contrazice antecomentatorii, cand veti despica firul in patru, cuprinsi de fiorul poeziei, atunci il veti ajuta cu adevarat pe autor, sa se desprinda de scrierea banala si sa faca pasul spre adevarata literatura. Utopic, nu? Cati doresc ca cineva sa ajunga mai sus decat ei nu o pot face? Daca antecomentatorii nu sunt de acord cu un comentariu, eludand si nu exemplificand, se poate insinua ca tot ce au spus antecomentatorii este gresit, si chiar si cele trei versuri pe care le-am evidentiat, sunt in realitate slabe. Lucru pe care Alma l-a inteles. Faptul ca spuneti ca nu sunteti de acord cu antecomentatorii, va tradeaza din start intentiile, de a va revansa pentru anumite chestii. Sa le spunem antipatii. Dar asta nu il ajuta deloc pe autor, din pacate.

am mai văzut stilul ăsta, așa ca o ilustrată a unui peisaj oglindit în luciul unui lac obosit. nu-i rău textul, dar la cale întoarsă își pierde coerența și devine ca un puzzle in care piesele s-au rătăcit, sau au decedat cu mult înainte de 12:47 scuza-mă că nu pot să mai rămân o secundă, două pe com. uneori mă doare capul...