Le titre de ce poème reflète bien l’extraordinaire complexité, l’entrelacs impossible à défaire du clair à l’obscur. Ici l’effet profond va certes plus loin que le sourire entendu s’esquissant sur le visage des lecteurs…un reste des faibles brises que les lumières exhalent vers la mer pendant la nuit...
desi nici asa nu se salveaza. altfel nu vad cum puteau iesi unele dintre alaturarile de cuvinte si chiar de imagini de mai sus. mi-o placut "apropierea ta este mai tolerabilă"
abstracţie de potenţialul moralizator, satiric (şi sîntem nevoiţi să facem abstracţie, în primul rînd pentru că acesta este atît infim cît şi prost gestionat, iar în al doilea rînd pentru că modul gratuit, validat, eventual, de antipatie, în care încerci să riduculizezi mă face, automat, aliatul "muştii") rămîne un fel de relatare poticnită, scrisă prost, depăşită de propriile obiective. textul este mult sub ce şi-a propus. fraze greoaie, întortocheate sau caraghioase, fabricate parcă de-un şcolar care doreşte să epateze. stilul ăsta necesită atît umor cît şi ironie fină. eu nu le-am văzut aici. eşti directă acolo unde trebuie doar să sugerezi şi explici acolo unde ar fi mai indicată o urmă de echivoc. acolo unde textul este plauzibil, coerent, este plin de banalităţi, clişee. cu siguranţă nu eşti prima care descrie astfel un personaj, dar citind textul m-am plictisit îngrozitor. un indiciu că nu stăpîneşti tehnica literară, că, dacă este să judecăm după acest text, putem vorbi de un text mediocru, prost, este că atunci cînd elaborezi o frază mai lungă, uiţi pur şi simplu de unde ai pornit, rezultînd o construcţie greşită ca: "În plus, bruiajul permanent, în scopul anunţării aterizării pe una dintre pistele pe care le urmăreşte, de ai impresia că se fac praf elicele, sunt dovada unei îmbătrâniri premature." aici pur şi simplu ai uitat care-i subiectul, astfel că ai pus predicatul în funcţie la incidentă. sau ai acordul corect, dar fraza e aberantă, ce caută bruiajul permanent acolo? în ce măsură acesta e dovada unei îmbătrîniri premature. în fine, mister. o minimă exigenţă ar trimite textul ăsta acolo unde-i este locul, în şantier.
...un poem ce exprimă pentru mine cuvântul... "numb". frumos în alcătuire, expunere și chemare. dacă ar fi să disting între Adina și poezie nu aș putea să o fac. există acea interdependență minunată a unor trăiri ce ne caracterizează. constantele configurative ale poemului cât și lexisul mă determină să "împenițez" și să remarc acest text, aparent simplu, însă cât de conotativ. ieși din casă și lucrurile nu mai sunt la fel... și finalul addolorando: ești tu și nu-ți dai seama. frumos! cu drag, paul
de l'humour !!! de l'humour avant toute chose.... et je me fends d'un grand sourire lorsque je lis déjà le tire: "qui n'est plus ce qu'il fut"... bien sûr, il est décédé, donc il n'est plus... ce qu'il fut. Ensuite le sous-titre : "de la vanité de toute chose", c'est bien là, l'ironie, n'est-ce pas, dans cette simple phrase, si profonde qu'elle touche au coeur . C'est l'essentiel. Oui la traduction est excellente, et ces deux phrases sont un clin d'oeil empli de tendresse et nous font entrer dans le vif de l'oeuvre de ce très grand écrivain et poète majeur qu'était Marin Sorescu. Un écrivain doté d'une bonne dose d'humour, d'ironie, et aussi d'une clairvoyance , d'une vision du réel transposé métaphysiquement dans le mythe et l'allégorie. Traduire n'est en aucun cas transposer mot à mot un texte, il y a là tout l'esprit et le style de l'auteur. Traduire est un acte de création , tout comme l'est l'écriture, d'ailleurs traduire équivaut à écrire dans la langue de l'autre, créer de la même manière que l'autre a créé dans sa propre langue.
! un text fluent şi demn din câte se pare de o peniţă pe acest site...cât de trist este atunci când arta alunecă în imoralitate. Sunt obligată să acuz acest text vinovat prin etica perfidă şi strâmbă pe care o afirmă. Este un text inuman cu note fasciste. Ştiu că arta nu are graniţe, teoretic nu este tributară unei ideologii, dar de data aceasta acest text mă obligă moral să ripostez. Sărăcia, lipsurile, murdăria lumii "de jos" nu pot fi poezie adevărată (aşa cred eu), dacă apar distorsionate, diforme şi ridiculizate fără scrupule de către cei privilegiaţi, cei care în realitate fură din bunurile şi drepturile celor mărunţi. E vorba de oameni care îşi doreau poate mult să muncească, să câştige un ban muncit şi legea le-a luat dreptul sau au fost brutal marginalizaţi. E vorba de omenescul pur şi simplu al stării de a fi mamă, care nu "schiaună" şi este obligată să cerşească pentru viaţa pruncului. Cunosc din proprie experienţă ce înseamnă să cerşeşti la asistenţi sociali sau în spitale o pereche de pamperşi, nu pentru ţigări sau pahare...aici textul atinge din nou absurdul şi grotescul lipsei de onestitate. Până şi parodierea rugăciunii pentru copii ("cîine cîinişorul meu" cu î din i din vremea de demult) trece dioncolo de limitele acceptabile ale cruzimii şi exprimă doar ideologia celui puternic asupra celui slab. Cunosc foarte bine cum omul lipsit de şanse simte chiar la vârstă adultă nevoia să murmure acea rugăciune. Rozariile nu sunt legate de "îndoctrinarea" muribunzilor, ci a torţionarilor de felurite feluri, cu felurite măşti. Nu mai adaug nimic. Goya însuşi ar fi poate îngrozit de o astfel de viziune, precum cea din acest poem.
Exact la "partea scorburoasa" m-am blocat si eu. Initial am scris cum am simtit, sperind sa pot adinci putin o parte. Privind apoi la text, mi-a sunat ca o incheietura subreda si tocmai aici vreau sa schimb. Sper sa gasesc ceva mai potrivit. Multumesc de sugestie.
este multă nostalgie și finețe în poemul tău, Daniela. iar exemplele comentatorului de mai sus o ilustrează pe deplin. e drept că ai mixat lirismul cu poezia de stare, dar a ieșit ceva ce mie îmi place. nu am uitat că și bacovia părea simplu după cum din generația '60 ileana mălăncioiu. e firesc să te exprimi cum simți, iar eu primesc cuvintele simple ca viața fiind cele ce poartă poezia în ele. e ceva intim aici! atât tonalitatea cât și modalitatea... seară faină!
Virgil, mulțumesc, chiar aveam nevoie de o reacție la textul ăsta, e o realitate brută, transcrisă, înregistrată. O realitate scabroasă. Respingerea e o chestie mai puternică, fiindcă la baza ei stă atracția. Ca fenomen fizic respingerea este o urmare violentă a unei atracții puternice. Cred. Chestie magnetică.
Dacă vorbim de emitent și recipient, eu înțeleg că te referi la bani lichizi :)
Dacă vorbim despre emițător și receptor, despre canal de transmitere, despre mesaj, despre factori perturbatori, ai dreptate 100%.
Haiku-ul în Europa și în America are deja tradiție, istorie de mulți ani. Discuții au fost și vor mai fi. În tot acest timp noi încercăm să ne bucurăm de simplitatea profundă a formei literare, de naturalețe, de eleganță, într-un cuvânt, de karumi.
Eu cred că un haiku foarte bun va reuși să fie bine receptat și de un necunoscător al acestui gen. Nu trebuie nu știu ce abilități artisitice ca să rămâi uimit și să taci în fața unui strop de rouă în care a încăput soarele...
Că se numește haiku sau altfel nu cred că e așa important. Important e mesajul, cum bine ai precizat. Un mesaj, deseori subliminal, propriu fiecărui receptor, determinând o stare, o reflecție, ceva mai mult decât o emoție artistică.
Ion Pillat a încercat un fel de replică a haiku-ului prin poemul într-un vers. Îmi place și acest gen, însă uzează mult de mijloace artistice atrăgând atenția asupra lor.
Ar fi mult de discutat.
Mulțumesc frumos pentru opinie.
PS. Am făcut ceva modificări la haiku. Am înlocuit „ard în lampadar/ lumini din Okinawa - ecou tot mai stins” cu „ecou tot mai stins - lumini din Okinawa/ se aprin în vis”. E mai aproape de ceea ce îmi transmite mie imaginea.
"să țese mama haine pentru noi" poate corectați conjugarea verbului. "Un piapten" e regionalism? "când cânepa era mărinimoasă și ne dădea la toți îmbrăcăminte"...sigur. canepa si conducatorul iubit. ooooof! "O mânecă din iea mamei mele" ?????? Domnule Buricea, ne incercati vigilenta sau care-i scopul acestor postari?
Este, dar am început să mă plictisesc. Comentariile tale nu au nici o valoare critic-literară, se conduc unilateral după un simț estetic prea personal, care la tine e și slab dezvoltat. A-și da cu părerea, și a sugera variante de text nu înseamnă nici pe departe a face critică pe text; confunzi aici tabla înmulțirii cu tabla zincată. Și dacă alții o înghit, ei bine, eu nu.
Sunt invidios. Pen’că s-au întâmplat următoarele cu ultima mea carte:
Autorul: D-le Redactor aş vrea să vă trimit o lucrare.
Redactorul: Cine te opreşte?
A: D-voastră.
R: Eu?
A: Da.
R: Glumeşti !
A: Nu.
R: Atunci nu o trimite.
A: Va mulţumesc.
R: Pentru puţin.
A: Încă ceva.
R: Da?
A: Dar dacă apare?
R: Ce?
A: Lucrarea.
R: Lucrarea cui?
A: Lucrarea mea.
R: Power to you, son!
A: Deci aţi publicat-o.
R: ?
A: N-aţi publicat-o?
R: ?
A: Trebuie să cred deci, că nu vă interesează?
R: Am zis eu asta?
A: Nu.
R: Atunci?
A: Deci va interesează!
R: Nu.
A: Dar nu aţi văzut lucrarea.
R: Ba da.
A: Dar nu v-am trimis-o.
R: Ba da.
A: ?
R: Te cheamă Gorun?
A: Da, cum de aţi aflat?
R: Manolescu?
A: Exact, ce surpriză!
R: Păi vezi!
A: Da.
R: Ce vezi?
A: Aaaa, am uitat…
Cu respect,
Gorun Manolescu
P.S. de fapt ultima replică a editorului a fost :
”N-o scrie. E prea frumoasă. Dacă o scrii, o strici”
Ela, nu e vorba despre pretenții sau ambiția de a câștiga un concurs, ci de a fi evaluat și de alții, mai "consacrați" decât autori care publică pe agonia.ro sau hermeneia.com sau alte site-uri. Este o părere personală și la care am ajuns după 4 ani: nu în numărul de texte și nici în numărul de vizionări stă valoarea unui text. Cum vrei să fii apreciat dacă nu ieși din mediul virtual, dacă nu publici, dar nu volume pe bani proprii? Acelea se pot publica la orice editură, oricând, de către oricine. Putem să mai discutăm despre aceste lucruri, lucruri pe care le spun și le scriu de atât timp, ca un sfat pentru voi, venit din tot sufletul meu. Despre Dan Alexandru și Adina Batîr: îi apreciez, au talent, știu să scrie poezie, dar mai au de lucrat pe textele lor publicate pe Hermeneia. Repet, m-am referit doar la textele postate aici. Am încercat să fiu obiectivă, atât cât m-am priceput, față de toți și să nu favorizez prietenii. Cine e Stef? Nu am știut. Nu îi cunosc nici pe Marlena, nici pe Rim. Nu am nici un interes pe nici un site, în nici un grup virtual de discuții. Nu mă interesează să am volume. Îmi văd de munca mea și de scrisul meu. Aici am încercat să fiu corectă, așa cum am văzut eu această corectitudine. Desigur, subiectivă, raportată la alte sisteme de referință. Nu m-am inclus în clasament, nu pentru că sunt "deasupra", ci pentru că, într-o clasificare personală, e de bun simț ca persoana care face clasificarea să se excludă. Îmi cunosc locul și limitele, nu mă simt nici superioară, nici inferioară. Este o clasificare personală, dar făcută publică. Am greșit că am fost sinceră și deschisă? Poate. Încă o dată, îmi cer scuze pentru idee și îmi pare rău că unii s-au simțit jigniți. Vă doresc mult succes!
Chiar dacă mă detaşez
de cuvinte
un înger mă poartă în lesă... Eu m-am detaşat deja citind aceste versuri foarte reuşite. Te felicit. Cu simpatie, Ioan.
Matei, finalul l-am scris întâi altfel, mai în ideea poemului și tu ai sesizat schisma, se vede treaba că nu ai câștigat pe pile concursul de poezie :-)
Însă așa cum e acum îmi place 'altfel' și nu pot decât să mă bucur că și ție.
Ave huțule!
Gorune, poate ne facilitează Master of Puppets o polemică aici pe H pe o temă din cele multe care ne țin treji până dimineață, îmi amintesc că a avut curajul Adriana candva... aș intra și eu daca s-ar anunța și Virgil și alții care ar dori să-și amintească 'de un carmen saeculare...'
Rămâne să vedem doar câtă energie ne-a mai rămas, right?
Andu
1. ideea este mai degrabă lipsă? trebuie să te hotărăști. crezi că e un poem care se axează pe idee?
R: Da. Dar nu Idee, ci idee, respectiv cea a întâmpinării într-un mod melancolic/pesimist a noului an, a unei altfel de întâmpinări faţă de omul care nu este poet.
2. imaginea este absentă și ștearsă. pentru că nu este imagine este context care susține discursul.
R: Mă refeream în mod concret la imagine. Aici, de exemplu este lipsă: "în noaptea dintre ani am să mănânc o felie de tort
cu gândul departe
am să mă plimb printre grupuri
cu un pahar în mână", iar aici este prezentă, dar ştearsă, nereuşită: "care se mulează pe mine mă sărută
și mă recunoaște al ei
precum căldura unei femei pe jumătate amețită
atunci din abis
brațele tale vor lumina un timp
pe gâtul meu rece"
3. detașare mimată? sună și puțin straniu, eu aș fi spus falsă ... dar sunt curios unde o vezi.
R: De ce sună straniu? Unii autori apelează de multe ori la ea, în dorinţa de-a fugi de patetic. Ea se obţine prin destule mecanisme, de care nu eşti strain. Nu spun fals, pentru că atunci ar suna a acuză pentru poetizare. Aici o văd: "pentru că am multe absențe peste care nu pot trece
decât sprijinit în amintiri
și în poze vechi
unde eram tânăr lejer în frumusețea unei lumi vii
deci în noaptea dintre ani
am să ies devreme afară și o să îmi spun în gând la
multi ani pentru că afară", unde ea e clar folosită începând cu "am să ies devreme afară..."
4. adâncimea nu e la fel de perceptibilă... trebuie să fie perceptibilă o adâncime? eu aș fi spus că e superficială...
R: Pentru mine, da. Perceptibilă în sensul de-a lua în calcul că un vers nu se sfârşeşte după primul strat metaforic; perceptibilă în sensul de-a stărui pe un vers, pe un grup de versuri; perceptibilă în sensul în care autorul a găsit cantitatea exactă de lirism, de raţiune, de trăire.
5. notabil sau nu, (eu aș fi spus nimic remarcabil) îți mulțumesc pentru semn și aștept cu toată deschiderea argumentația pe text.
R: Chestie de moment.
Bun. Am încercat să-mi argumetnez punctul de vedere, deşi mă întreb dacă nu era mai simplu să spun "asta e părerea mea", lăsând-o aşa. Bineînţeles că nu am pretenţia de-a avea oareşce dreptate, de obiectivitate etc... Ştiu că, în cele din urmă, obiectivitatea (nu în sens filosofic, ci literar) nu-i decât majoritatea
subiectivităţii şi că nu există interpretări bune sau rele, ci există doar interpretări.
text interesant, bogat, oarecum oniric as zice strofele cinci, sase si sapte mi se par putin in plus sau prea altfel, prea particularizate, aproape evident codificate dar parca toti am sti despre ce e vorba poate as fi facut altceva cu ele sau poate as mai fi adaugat niste strofe pentru a inchide cercul asta pentru ca iti lasa senzatia ca ai scris tot ce ai scris doar pentru ca sa ne spui despre mama (element puternic emotional dar particularizant in acelasi timp) si iarba Domnului. m-a deranjat "asurzeasca", nu stiu daca apare tocmai bine in poezia scrisa azi am fost critic, cred totusi ca textul, in contextul confesionalitatii (oare exista cuvintul asta?) lui are potential sa nu fie usor uitat
ai făcut foarte bine alegând finalul ăsta, citisem textul și în prima sa variantă. ce mă deranjeza este cel de-al treile vers: "ori de câte ori alergam tăvălind nenăscutul"... printre ludicul sorescian ale restului, sare în ochi precum o cucoană care vine la cinematograf cu cea mai împopoțonată pălărie din garderobă. aș zice sa-l reformulezi cumva. poți sacrifica "nenăscutul", cred, fără teamă de pierderi; mesajul în sine îl sugerează.
unele imagini sînt realizate în 2d altele sînt concepute în 3d și mai există o categorie, hai sa-i zicem hibridă, 2d/3d. unele sînt editate de la zero (o expresie deja uzuală în domeniu), adică nu ai niciun suport , nicio imagine pe care să o prelucrezi în grafica ta, generezi suprafețe pe măsura imaginației tale și încerci prin modelare /texturare/ iluminare și camere virtuale pentru vizualizarea scenei din diferite unghiuri, să pară că este un tot natural. dacă vorbim de colaj, makeup digital, fotomanipulări etc (generic prelucrare foto) aici folosim imagini. de pildă prelucrarea unei poze –fashion beauty hair makeup. vedetele de pe coperta unei reviste nu arată în realitate așa cum le vezi acolo.
aplicații 3d -3d studio max, maya, truspace, rhino.
aplicații 2d - adobe photoshop, regele! alte aplicații- gimp, corel painter, corel draw(atenție la deosebirea dintre grafica vectorială și cea de tip raster).
imaginea de față – 75% modelare 3d de la zero, unele obiecte din prim plan, 25% integrarea lor cu fundalul care este o îmbinare de imagini pe layere cu diferite grade de transparență și blending(amestecare).
bun. cum vrei să mori acum, legată la ochi sau sau nu?
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Le titre de ce poème reflète bien l’extraordinaire complexité, l’entrelacs impossible à défaire du clair à l’obscur. Ici l’effet profond va certes plus loin que le sourire entendu s’esquissant sur le visage des lecteurs…un reste des faibles brises que les lumières exhalent vers la mer pendant la nuit...
pentru textul : Ce silence noir devant moi demult, Ottilia!
pentru textul : Există viață după… deErată= va răsări în loc de va răsare
pentru textul : Haiku dedesi nici asa nu se salveaza. altfel nu vad cum puteau iesi unele dintre alaturarile de cuvinte si chiar de imagini de mai sus. mi-o placut "apropierea ta este mai tolerabilă"
pentru textul : Încă nu mă vezi deabstracţie de potenţialul moralizator, satiric (şi sîntem nevoiţi să facem abstracţie, în primul rînd pentru că acesta este atît infim cît şi prost gestionat, iar în al doilea rînd pentru că modul gratuit, validat, eventual, de antipatie, în care încerci să riduculizezi mă face, automat, aliatul "muştii") rămîne un fel de relatare poticnită, scrisă prost, depăşită de propriile obiective. textul este mult sub ce şi-a propus. fraze greoaie, întortocheate sau caraghioase, fabricate parcă de-un şcolar care doreşte să epateze. stilul ăsta necesită atît umor cît şi ironie fină. eu nu le-am văzut aici. eşti directă acolo unde trebuie doar să sugerezi şi explici acolo unde ar fi mai indicată o urmă de echivoc. acolo unde textul este plauzibil, coerent, este plin de banalităţi, clişee. cu siguranţă nu eşti prima care descrie astfel un personaj, dar citind textul m-am plictisit îngrozitor. un indiciu că nu stăpîneşti tehnica literară, că, dacă este să judecăm după acest text, putem vorbi de un text mediocru, prost, este că atunci cînd elaborezi o frază mai lungă, uiţi pur şi simplu de unde ai pornit, rezultînd o construcţie greşită ca: "În plus, bruiajul permanent, în scopul anunţării aterizării pe una dintre pistele pe care le urmăreşte, de ai impresia că se fac praf elicele, sunt dovada unei îmbătrâniri premature." aici pur şi simplu ai uitat care-i subiectul, astfel că ai pus predicatul în funcţie la incidentă. sau ai acordul corect, dar fraza e aberantă, ce caută bruiajul permanent acolo? în ce măsură acesta e dovada unei îmbătrîniri premature. în fine, mister. o minimă exigenţă ar trimite textul ăsta acolo unde-i este locul, în şantier.
pentru textul : Musca de...un poem ce exprimă pentru mine cuvântul... "numb". frumos în alcătuire, expunere și chemare. dacă ar fi să disting între Adina și poezie nu aș putea să o fac. există acea interdependență minunată a unor trăiri ce ne caracterizează. constantele configurative ale poemului cât și lexisul mă determină să "împenițez" și să remarc acest text, aparent simplu, însă cât de conotativ. ieși din casă și lucrurile nu mai sunt la fel... și finalul addolorando: ești tu și nu-ți dai seama. frumos! cu drag, paul
pentru textul : fum dede l'humour !!! de l'humour avant toute chose.... et je me fends d'un grand sourire lorsque je lis déjà le tire: "qui n'est plus ce qu'il fut"... bien sûr, il est décédé, donc il n'est plus... ce qu'il fut. Ensuite le sous-titre : "de la vanité de toute chose", c'est bien là, l'ironie, n'est-ce pas, dans cette simple phrase, si profonde qu'elle touche au coeur . C'est l'essentiel. Oui la traduction est excellente, et ces deux phrases sont un clin d'oeil empli de tendresse et nous font entrer dans le vif de l'oeuvre de ce très grand écrivain et poète majeur qu'était Marin Sorescu. Un écrivain doté d'une bonne dose d'humour, d'ironie, et aussi d'une clairvoyance , d'une vision du réel transposé métaphysiquement dans le mythe et l'allégorie. Traduire n'est en aucun cas transposer mot à mot un texte, il y a là tout l'esprit et le style de l'auteur. Traduire est un acte de création , tout comme l'est l'écriture, d'ailleurs traduire équivaut à écrire dans la langue de l'autre, créer de la même manière que l'autre a créé dans sa propre langue.
pentru textul : MARIN SORESCU, qui n'est plus ce qu'il fut... demulţumesc de semn şi sfat!
pentru textul : ... de! un text fluent şi demn din câte se pare de o peniţă pe acest site...cât de trist este atunci când arta alunecă în imoralitate. Sunt obligată să acuz acest text vinovat prin etica perfidă şi strâmbă pe care o afirmă. Este un text inuman cu note fasciste. Ştiu că arta nu are graniţe, teoretic nu este tributară unei ideologii, dar de data aceasta acest text mă obligă moral să ripostez. Sărăcia, lipsurile, murdăria lumii "de jos" nu pot fi poezie adevărată (aşa cred eu), dacă apar distorsionate, diforme şi ridiculizate fără scrupule de către cei privilegiaţi, cei care în realitate fură din bunurile şi drepturile celor mărunţi. E vorba de oameni care îşi doreau poate mult să muncească, să câştige un ban muncit şi legea le-a luat dreptul sau au fost brutal marginalizaţi. E vorba de omenescul pur şi simplu al stării de a fi mamă, care nu "schiaună" şi este obligată să cerşească pentru viaţa pruncului. Cunosc din proprie experienţă ce înseamnă să cerşeşti la asistenţi sociali sau în spitale o pereche de pamperşi, nu pentru ţigări sau pahare...aici textul atinge din nou absurdul şi grotescul lipsei de onestitate. Până şi parodierea rugăciunii pentru copii ("cîine cîinişorul meu" cu î din i din vremea de demult) trece dioncolo de limitele acceptabile ale cruzimii şi exprimă doar ideologia celui puternic asupra celui slab. Cunosc foarte bine cum omul lipsit de şanse simte chiar la vârstă adultă nevoia să murmure acea rugăciune. Rozariile nu sunt legate de "îndoctrinarea" muribunzilor, ci a torţionarilor de felurite feluri, cu felurite măşti. Nu mai adaug nimic. Goya însuşi ar fi poate îngrozit de o astfel de viziune, precum cea din acest poem.
pentru textul : viaţa de dincolo de fortral deExact la "partea scorburoasa" m-am blocat si eu. Initial am scris cum am simtit, sperind sa pot adinci putin o parte. Privind apoi la text, mi-a sunat ca o incheietura subreda si tocmai aici vreau sa schimb. Sper sa gasesc ceva mai potrivit. Multumesc de sugestie.
pentru textul : Sonata nocturna deeste multă nostalgie și finețe în poemul tău, Daniela. iar exemplele comentatorului de mai sus o ilustrează pe deplin. e drept că ai mixat lirismul cu poezia de stare, dar a ieșit ceva ce mie îmi place. nu am uitat că și bacovia părea simplu după cum din generația '60 ileana mălăncioiu. e firesc să te exprimi cum simți, iar eu primesc cuvintele simple ca viața fiind cele ce poartă poezia în ele. e ceva intim aici! atât tonalitatea cât și modalitatea... seară faină!
pentru textul : niciodatănuamfostsingură deVirgil, mulțumesc, chiar aveam nevoie de o reacție la textul ăsta, e o realitate brută, transcrisă, înregistrată. O realitate scabroasă. Respingerea e o chestie mai puternică, fiindcă la baza ei stă atracția. Ca fenomen fizic respingerea este o urmare violentă a unei atracții puternice. Cred. Chestie magnetică.
pentru textul : despre cum să... deDacă vorbim de emitent și recipient, eu înțeleg că te referi la bani lichizi :)
Dacă vorbim despre emițător și receptor, despre canal de transmitere, despre mesaj, despre factori perturbatori, ai dreptate 100%.
Haiku-ul în Europa și în America are deja tradiție, istorie de mulți ani. Discuții au fost și vor mai fi. În tot acest timp noi încercăm să ne bucurăm de simplitatea profundă a formei literare, de naturalețe, de eleganță, într-un cuvânt, de karumi.
Eu cred că un haiku foarte bun va reuși să fie bine receptat și de un necunoscător al acestui gen. Nu trebuie nu știu ce abilități artisitice ca să rămâi uimit și să taci în fața unui strop de rouă în care a încăput soarele...
Că se numește haiku sau altfel nu cred că e așa important. Important e mesajul, cum bine ai precizat. Un mesaj, deseori subliminal, propriu fiecărui receptor, determinând o stare, o reflecție, ceva mai mult decât o emoție artistică.
Ion Pillat a încercat un fel de replică a haiku-ului prin poemul într-un vers. Îmi place și acest gen, însă uzează mult de mijloace artistice atrăgând atenția asupra lor.
Ar fi mult de discutat.
Mulțumesc frumos pentru opinie.
PS. Am făcut ceva modificări la haiku. Am înlocuit „ard în lampadar/ lumini din Okinawa - ecou tot mai stins” cu „ecou tot mai stins - lumini din Okinawa/ se aprin în vis”. E mai aproape de ceea ce îmi transmite mie imaginea.
pentru textul : Haiku - „Okinawa dragostea mea” deExcelent. De unde se poate trage concluzia unde ajungi daca te apuci de scris poezie.
pentru textul : mirabile dictu de"să țese mama haine pentru noi" poate corectați conjugarea verbului. "Un piapten" e regionalism? "când cânepa era mărinimoasă și ne dădea la toți îmbrăcăminte"...sigur. canepa si conducatorul iubit. ooooof! "O mânecă din iea mamei mele" ?????? Domnule Buricea, ne incercati vigilenta sau care-i scopul acestor postari?
pentru textul : Am revenit, cu dor, la mine-n sat deactul creatiei e cam sadic. ca si lectorul care il inghite
pentru textul : crabii deEste, dar am început să mă plictisesc. Comentariile tale nu au nici o valoare critic-literară, se conduc unilateral după un simț estetic prea personal, care la tine e și slab dezvoltat. A-și da cu părerea, și a sugera variante de text nu înseamnă nici pe departe a face critică pe text; confunzi aici tabla înmulțirii cu tabla zincată. Și dacă alții o înghit, ei bine, eu nu.
pentru textul : Drum interior deSunt invidios. Pen’că s-au întâmplat următoarele cu ultima mea carte:
Autorul: D-le Redactor aş vrea să vă trimit o lucrare.
Redactorul: Cine te opreşte?
A: D-voastră.
R: Eu?
A: Da.
R: Glumeşti !
A: Nu.
R: Atunci nu o trimite.
A: Va mulţumesc.
R: Pentru puţin.
A: Încă ceva.
R: Da?
A: Dar dacă apare?
R: Ce?
A: Lucrarea.
R: Lucrarea cui?
A: Lucrarea mea.
R: Power to you, son!
A: Deci aţi publicat-o.
R: ?
A: N-aţi publicat-o?
R: ?
A: Trebuie să cred deci, că nu vă interesează?
R: Am zis eu asta?
A: Nu.
R: Atunci?
A: Deci va interesează!
R: Nu.
A: Dar nu aţi văzut lucrarea.
R: Ba da.
A: Dar nu v-am trimis-o.
R: Ba da.
A: ?
R: Te cheamă Gorun?
A: Da, cum de aţi aflat?
R: Manolescu?
A: Exact, ce surpriză!
R: Păi vezi!
A: Da.
R: Ce vezi?
A: Aaaa, am uitat…
Cu respect,
Gorun Manolescu
P.S. de fapt ultima replică a editorului a fost :
”N-o scrie. E prea frumoasă. Dacă o scrii, o strici”
pentru textul : Urâții - lansare de carte deEla, nu e vorba despre pretenții sau ambiția de a câștiga un concurs, ci de a fi evaluat și de alții, mai "consacrați" decât autori care publică pe agonia.ro sau hermeneia.com sau alte site-uri. Este o părere personală și la care am ajuns după 4 ani: nu în numărul de texte și nici în numărul de vizionări stă valoarea unui text. Cum vrei să fii apreciat dacă nu ieși din mediul virtual, dacă nu publici, dar nu volume pe bani proprii? Acelea se pot publica la orice editură, oricând, de către oricine. Putem să mai discutăm despre aceste lucruri, lucruri pe care le spun și le scriu de atât timp, ca un sfat pentru voi, venit din tot sufletul meu. Despre Dan Alexandru și Adina Batîr: îi apreciez, au talent, știu să scrie poezie, dar mai au de lucrat pe textele lor publicate pe Hermeneia. Repet, m-am referit doar la textele postate aici. Am încercat să fiu obiectivă, atât cât m-am priceput, față de toți și să nu favorizez prietenii. Cine e Stef? Nu am știut. Nu îi cunosc nici pe Marlena, nici pe Rim. Nu am nici un interes pe nici un site, în nici un grup virtual de discuții. Nu mă interesează să am volume. Îmi văd de munca mea și de scrisul meu. Aici am încercat să fiu corectă, așa cum am văzut eu această corectitudine. Desigur, subiectivă, raportată la alte sisteme de referință. Nu m-am inclus în clasament, nu pentru că sunt "deasupra", ci pentru că, într-o clasificare personală, e de bun simț ca persoana care face clasificarea să se excludă. Îmi cunosc locul și limitele, nu mă simt nici superioară, nici inferioară. Este o clasificare personală, dar făcută publică. Am greșit că am fost sinceră și deschisă? Poate. Încă o dată, îmi cer scuze pentru idee și îmi pare rău că unii s-au simțit jigniți. Vă doresc mult succes!
pentru textul : Cel mai, Cea mai demda... chiar dacă titlul nu o rostește, e un fel de întoarcere la inocență păcut ca un vals. a LEX.
pentru textul : sephirot I deChiar dacă mă detaşez
pentru textul : O nouă provocare dede cuvinte
un înger mă poartă în lesă... Eu m-am detaşat deja citind aceste versuri foarte reuşite. Te felicit. Cu simpatie, Ioan.
Ai dreptate, Adrian și nu pot decât să-ți mulțumesc pentru lectură și observație. Îți doresc un week-end minunat !
pentru textul : între timp afară a început să ningă deMatei, finalul l-am scris întâi altfel, mai în ideea poemului și tu ai sesizat schisma, se vede treaba că nu ai câștigat pe pile concursul de poezie :-)
pentru textul : octopus deÎnsă așa cum e acum îmi place 'altfel' și nu pot decât să mă bucur că și ție.
Ave huțule!
Gorune, poate ne facilitează Master of Puppets o polemică aici pe H pe o temă din cele multe care ne țin treji până dimineață, îmi amintesc că a avut curajul Adriana candva... aș intra și eu daca s-ar anunța și Virgil și alții care ar dori să-și amintească 'de un carmen saeculare...'
Rămâne să vedem doar câtă energie ne-a mai rămas, right?
Andu
1. ideea este mai degrabă lipsă? trebuie să te hotărăști. crezi că e un poem care se axează pe idee?
R: Da. Dar nu Idee, ci idee, respectiv cea a întâmpinării într-un mod melancolic/pesimist a noului an, a unei altfel de întâmpinări faţă de omul care nu este poet.
2. imaginea este absentă și ștearsă. pentru că nu este imagine este context care susține discursul.
R: Mă refeream în mod concret la imagine. Aici, de exemplu este lipsă: "în noaptea dintre ani am să mănânc o felie de tort
cu gândul departe
am să mă plimb printre grupuri
cu un pahar în mână", iar aici este prezentă, dar ştearsă, nereuşită: "care se mulează pe mine mă sărută
și mă recunoaște al ei
precum căldura unei femei pe jumătate amețită
atunci din abis
brațele tale vor lumina un timp
pe gâtul meu rece"
3. detașare mimată? sună și puțin straniu, eu aș fi spus falsă ... dar sunt curios unde o vezi.
R: De ce sună straniu? Unii autori apelează de multe ori la ea, în dorinţa de-a fugi de patetic. Ea se obţine prin destule mecanisme, de care nu eşti strain. Nu spun fals, pentru că atunci ar suna a acuză pentru poetizare. Aici o văd: "pentru că am multe absențe peste care nu pot trece
decât sprijinit în amintiri
și în poze vechi
unde eram tânăr lejer în frumusețea unei lumi vii
deci în noaptea dintre ani
am să ies devreme afară și o să îmi spun în gând la
multi ani pentru că afară", unde ea e clar folosită începând cu "am să ies devreme afară..."
4. adâncimea nu e la fel de perceptibilă... trebuie să fie perceptibilă o adâncime? eu aș fi spus că e superficială...
R: Pentru mine, da. Perceptibilă în sensul de-a lua în calcul că un vers nu se sfârşeşte după primul strat metaforic; perceptibilă în sensul de-a stărui pe un vers, pe un grup de versuri; perceptibilă în sensul în care autorul a găsit cantitatea exactă de lirism, de raţiune, de trăire.
5. notabil sau nu, (eu aș fi spus nimic remarcabil) îți mulțumesc pentru semn și aștept cu toată deschiderea argumentația pe text.
R: Chestie de moment.
Bun. Am încercat să-mi argumetnez punctul de vedere, deşi mă întreb dacă nu era mai simplu să spun "asta e părerea mea", lăsând-o aşa. Bineînţeles că nu am pretenţia de-a avea oareşce dreptate, de obiectivitate etc... Ştiu că, în cele din urmă, obiectivitatea (nu în sens filosofic, ci literar) nu-i decât majoritatea
subiectivităţii şi că nu există interpretări bune sau rele, ci există doar interpretări.
Seară faină!
pentru textul : animalul de pradă al resemnării depoate ca ar trebui sa fim mai rezervati in afirmatii gen "chintesenta a o suta de poeme". pt ca...de ce o suta si nu 99? si tot asa
pentru textul : pas d'applaudissements, s 'il vous plaît! detext interesant, bogat, oarecum oniric as zice strofele cinci, sase si sapte mi se par putin in plus sau prea altfel, prea particularizate, aproape evident codificate dar parca toti am sti despre ce e vorba poate as fi facut altceva cu ele sau poate as mai fi adaugat niste strofe pentru a inchide cercul asta pentru ca iti lasa senzatia ca ai scris tot ce ai scris doar pentru ca sa ne spui despre mama (element puternic emotional dar particularizant in acelasi timp) si iarba Domnului. m-a deranjat "asurzeasca", nu stiu daca apare tocmai bine in poezia scrisa azi am fost critic, cred totusi ca textul, in contextul confesionalitatii (oare exista cuvintul asta?) lui are potential sa nu fie usor uitat
pentru textul : cai negri, însetați desunt asa rotunde cuvintele tale, nu zagrie, nu tes discrepante, ca o muzica lina curg, frumos!
pentru textul : reverie fără lăutar deai făcut foarte bine alegând finalul ăsta, citisem textul și în prima sa variantă. ce mă deranjeza este cel de-al treile vers: "ori de câte ori alergam tăvălind nenăscutul"... printre ludicul sorescian ale restului, sare în ochi precum o cucoană care vine la cinematograf cu cea mai împopoțonată pălărie din garderobă. aș zice sa-l reformulezi cumva. poți sacrifica "nenăscutul", cred, fără teamă de pierderi; mesajul în sine îl sugerează.
pentru textul : amintiri din epoca de aur deunele imagini sînt realizate în 2d altele sînt concepute în 3d și mai există o categorie, hai sa-i zicem hibridă, 2d/3d. unele sînt editate de la zero (o expresie deja uzuală în domeniu), adică nu ai niciun suport , nicio imagine pe care să o prelucrezi în grafica ta, generezi suprafețe pe măsura imaginației tale și încerci prin modelare /texturare/ iluminare și camere virtuale pentru vizualizarea scenei din diferite unghiuri, să pară că este un tot natural. dacă vorbim de colaj, makeup digital, fotomanipulări etc (generic prelucrare foto) aici folosim imagini. de pildă prelucrarea unei poze –fashion beauty hair makeup. vedetele de pe coperta unei reviste nu arată în realitate așa cum le vezi acolo.
pentru textul : o călătorie cu darwin deaplicații 3d -3d studio max, maya, truspace, rhino.
aplicații 2d - adobe photoshop, regele! alte aplicații- gimp, corel painter, corel draw(atenție la deosebirea dintre grafica vectorială și cea de tip raster).
imaginea de față – 75% modelare 3d de la zero, unele obiecte din prim plan, 25% integrarea lor cu fundalul care este o îmbinare de imagini pe layere cu diferite grade de transparență și blending(amestecare).
bun. cum vrei să mori acum, legată la ochi sau sau nu?
nu pot decât să zâmbesc la acest S.O.S, Ani. e... ce mai, vreau rețeta. pentru bunica, panimaite?
pentru textul : S.O.S. dePagini