Simpatic text dar mai savuroase trimiterile ironice/autoironice prin care autorul incearca sa-si delimiteze un spatiu vital intr-o lume pe care doar aparent o ia in ras... joaca aceasta de-a "nu-i ce pare a fi" este extinsa inclusiv la nivelul simbolisticii prin recuperarea unor sensuri mai putin uzitate si tocmai de aceea plurivalente. Ok... acum ai dezvrajit o lume, ai arat... intotdeauna m-am intrebat ce as face dupa asta, ca n-am valente de demiurg iar de semanat nu am chef pe caldura asta :) Bun text Dorine oricat ai vrut sa te iei la misto :)
titlul are ceva dintr-un alt vis decât restul. iată câteva imagini pe care le subliniez ca interesante dar care își păstrează rolul decorativ de colaj: "mi se pare mereu că îmi văd jumătatea oxidându-se leneș " "diminețile ies aburi din pijamale cum nu mă așteptam în copilărie" finalul este ambiguu.
Bianca, marturisesc ca am lasat sa treaca ceva timp de cand am citit comentariul tau pana sa-ti raspund si asta pentru un banal motiv pe care iata :-) nu pot sa nu-l recunosc: am fost emotionat! Si asta pentru ca stiu cat esti de exigenta nu doar cu textele postate cat mai ales cu remarcarea acestora... si m-am simtit ciudat... Voi lasa textul asa cum l-am postat, cu acea "inutila" precizare referitoare la "tarm", pentru a nu denatura contextul observatiei facute de tine. Si poate ca intr-o buna zi imi voi gasi drumul inapoi, spre un tarm sau poate spre altul, inutil sau dimpotriva, cine stie? Multumesc pentru lectura, Bobadil.
icoane de gheață imaginația noastră lucrează, nu de puține ori, cu cele mai neașteptate materiale; manualul artistic este săvârșit, aici, într-un rațional afectiv de conjunctură; pare că mâna nu mai este o preșungire a minții, ci ea a fost resorbită în gândire unde, cu tresăriri ale timpului trecut, desenează în florile de gheață de pe geam chipuri dragi și pierdute. (ultima strofă are simplitatea purității; ar putea foarte bine sta ca text în sine sub titlul: Colind) de asemenea, foarte bine alese cuvintele: echivocul primului vers amplifică tabloul (cu cine "m-am trezit pe fereastră"?), autorul putându-se încadra în imaginația receptării atât în diateza activă, cât și în cea pasivă; "alaltăieri" nu este folosit întâmplător, el duce ordinea cuantificabilă a numărării zilelor cât mai departe de memoria imediată, spre inexprimabil, spre acel timp trecut ce cu greu se mai poate raporta la ziua de azi. singurul element derutant pentru mine este "sertarele memoriei", pe care îl găsesc sau prea tehnic (din perspectivă psihanalitică) sau prea exagerat (ca metaforă). printre geamuri înghețate, Vasile Munteanu
Lucian – multumesc pentru cadrul acesta viu:) trecerile tale pe aici ma bucura! Cami - pentru sentimente comune si nu numai, iti multumesc... iar despre „tarziu”, sunt sigura ca el nu exista:)
Marina Nicolaev, Comentariul dumneavoastră, este, a câta oară? extrem de pertinent. Uneori ma gândesc sa nu mai public, pentru că mă simt "descoperit", vulnerabil în fața intuiției dumneasvoastră critice. Oricum, faptul că mă citiți este onorant pentru mine. Vă mulțumesc încă o dată pentru vizită.
Amprente iubind. Absențe ce invadează spațiile interioare mai mult decât orice prezență. Recele mortifer, care trece prin ziduri, ne îngheață, deep inside. Nici măcar pustiu. Doar o imensă umbră din celălalt, în noi. Sugestie: această foto făcută alb-negru cred că ar fi amplificat impactul mesajului. Încearcă varianta. Eu am încercat salvând poza aceasta pe computerul meu și... am rămas împietrită câteva secunde. Am simțit o crispare în partea stângă.
Cât se poate de sincer, acest poem (care nu iese de altfel din tiparele autorului) pică fatal în câteva tipare blagiene 'cu câinele și cu săgețile ce mi-au rămas/ la rădăcinile tale mă-ngrop/ Dumnezeule, pom blestemat' desigur aceste versuri pe care le-am citat din memorie scuze de eventualele inexactități sunt esențialmente psalmodice, la fel ca și încercările acestui autor din păcate nereușind să-și găsească încă un 'caracater' liric (vorba unui antecomentator) suficient de puternic pentru a da 'bună-ziua' hârtiei poetice, fie ea și virtuală.
Vă recomand mai multă detașare domnule Eugen.
Margas
Multumesc pentru apreciere, ca si pentru interesul fata de scrierile prozatorului. Ca sa va fac placere, va anunt ca in cel de-al treilea episod obiectul principal al discutiei va fi romanul "Princepele". Acest episod va fi difuzat pe postul de radio "Romania Cultural" abia pe 24 ocombrie, asa ca nu gasesc ca e corect sa-l poastez inainte de aceasta data, avand in vedere ca studiul-eseu despre Eugen Barbu a fost realizat la solicitarea acestei institutii.
nu are aspect de nicio generalitate, andu. trust me. sunt un cititor rafinat, exersat, plin de fite si pretentii. ideea ca lumina se poate sinucide este geniala. ca o poate face doar uneori nu ma mai intereseaza. particularizezi inutil.
peniță pentru compoziție, mesaj, singurătate "mă așez lângă telefon dar îmi dau seama că nu mai am pe cine să sun" imagerie "nu știu de când desenez în praful de pe măsuță o corabie cercuri spirale păsări în formă de 3 suflu și corabia răbufnește-n perete gata a trecut" și nerăbdare... Și nu în ultimul rând, pentru o fotografie superbă (...ai tu cont deschis la Dumitru Ungureanu!) Și singurătatea e până la urmă un experiment în care ne acomodăm cu noi înșine.
Caragea, nu mai șantaja emoțional oameni pe care îi respect! îți promit că vei fi invizibil pentru mine! dacă erai inteligent răspundeai ca Vlad și Silvia:) la un pamflet...
Iată Psalmii lui Francisc! Rostogolitoarele-i vorbe peste lutul urechilor noastre se-ntinde. Tânguirea cea dintâi și bucuria cea de pe urmă, poruncile lespezilor tăiate din munte! Puterea interioară a textului este dată de capacitatea lui Dorin de a filtra mesajul biblic, disecând sensurile religioase, pe care le înveșmântează apoi, într-o originală formulă poetică. E interesant cum prin folosirea unor cuvinte ori formule consacrat religioase (botezătorule, isop, "strigă în deșert", "vița de vie ești tu", "viața mea o voi pierde", "rob slobod", "îți aștern viața și moartea", "eu sunt domnul tău" și multe altele) alte cuvinte, obișnuite de această dată, primesc valențe mai profunde și o greutate a zicerii lor ( preastinghiule, abigaela, "mijlocul trestiilor", "șarpe sucit", "tânărul acesta și mireasa lui", "glasuri de aramă" ș.a.). În această categorie din urmă intră chiar cuvântul "poezie"; nu știu dacă poate fi găsit în Biblie, dar aici împrumută o forță extraordinară. În "chipul fermecătorului" cred că e preluată o idee foarte reușită a Danei Ștefan. Nu vi se pare? Alte formulări au un farmec deosebit: "brațul ca tăișul lui avraam", "ziua celor dintâi roade", "mâine mele vor osteni zdrobitul buzei tale", toată seria cu "cămările zăpezii..., negura norilor și locul zorilor, zăvoarele întunecimii...", "inima mea își are seceta ei pe care ea însăși nu o cunoaște" și de fapt toată seria poruncilor e superb conturată.
nu am nimic personal cu tine sau textele tale. nici nu am pretentia sa te consider elev, departe acest gind. te consider doar un coleg (de site). ceea ce am scris la unele din poezii, consider ca este/sint o opinie/opinii pe care mi-o/mi le exprim liber. daca aceasta opinie este mai dura decit te astepti, ar trebui sa te puna putin pe ginduri. pur si simplu poti declansa prin unele texte (nu toate, eu nu am generalizat) o astfel de reactie. altcineva te-ar putea lauda,sau te-a laudat deja, tot ce este posibil, dar de multe ori iti poate face un mare deserviciu. o seara buna!
Un text ce abunda in stereotipii: " floare frumoasa firava"(banal) , "tremur de frunze de toamna"(banal) rapirea minutelor, dulci secrete... Cam tot textul are sintagme foarte uzitate. Destul de slab... Incercati sa mai abtsractizati ideile, sa mai "ascundeti" sensurile si sa creati unele noi. Apoi... acest text se vrea cu sau fara rima ? Daca da... esueaza ritmic total, daca nu... renuntati la rima de tot. Mult succes in continuare ! Ialin
"Numai întunecații ăia la minte de arabi s-au supărat pentru niște caricaturi cu Mahomed" stiti ca religia musulmana este o religie fara iconografie? ori ca divinitatea, in islam, este considerata ca fiind deasupra oricarei reprezentari posibile? acceptati ca in lumea asta exista si culturi diferite de cea occidentala, ori sisteme de valori diferite de cele ale occidentului actual? intrebari ar mai fi, dar ma opresc; va rog doar sa va controlati vocabularul cand atingeti subiecte de acest fel...macar aici, pe Hermeneia.
"comoară de atingeri", "pecetea misivei", "grăuntele de jar", "ochiul zilei" etcaetera, scapă de ele. mai sunt multe de criticat... renunță la prețiozități și genitivale mai întâi.
Aranca, nu stiu ce reguli poate face autorul. Syster, multumesc si esti asteptata la Iasi. Petre, daca zici tu... merci Bogdan, multumesc. Ne straduim, nu reusim totdeauna dar ne straduim. Katya, multumesc pentru pana de gisca. Era buna si aia de ginsac... (sau s-o fi spunind giscan). Adrian, invitatia, chiar si asa ipotetica ma onoreaza. Mi-ar face o placere deosebita sa ajung cindva in Israel stiind si ca exista acolo multi vorbitori de limba romana.
Vladimir, prea multa graba pentru o forma fixa. :) Afirmatia asta ar fi un fel de compromis delicat. N-am forma, scriu asa cum altii canta dupa ureche, plus, uneori ma grabesc, dar as putea incerca un pix tihnit. cailean, "Micul print" :) Cred ca microbusul bun e in gara, il vezi? e dupa autobus-ul acela, e perfect. Multumesc
citești bine Daniela, fragmentarea pomenită în comentariile de mai sus există. acum, eu cred în ea ca un plus adus acestor versuri, dar fiecare e liber să o perceapă în stil propriu.
îți mulțumesc pentru semnul tău binevoitor și pentru observație. îmi fac bine...
gând bun, seară plăcută!
pentru a clarifica, Cum adică virgulă cauți nordul liniștit ca un ceas elvețian? apoi Ești prea transparent...
vezi , boba, d'aia zic eu că ești idioțel... te contrazici și cu gura plină. iar mie îmi e milă... dar diagnosticul este: senilitate prematură. în plus: nu am puteri speciale să mențin legături superficiale...
concluzia... cine îl ia azi pe boba de mânuță?:))
ha, ha, ha. vlad turburea, nu încruntată, domnule, ci încrâncenată. că mi-a căşunat la "drum deschis", precum în cărţile de tarot, că parodia nu e poezie. şi eu dacă nu spun când îmi fulgeră gândul ideea şi mesajul epopeea, nu pot să trăiesc. asta este. plăcută imagine, bune versuri alese, mă regăsesc, ce să spun... mulţumesc. sper să nu fi supărat pe nimeni cu trecerea mea gratuită pe-aci şi dacă am supărat să mă scuzaţi naibii că sunt om.
vorba aceea: rufele se spală în familie, prăjiturile la cofetărie, ineluşii pe plajă.
amintiri plăcute, o "lagună" de linişte, departe de lumea omului, într-o lume a vegetaţiei şi faunei, acolo unde poţi să visezi, fără grijile cotidiene.
un tablou benefic pentru cel puţin un week-end...
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Simpatic text dar mai savuroase trimiterile ironice/autoironice prin care autorul incearca sa-si delimiteze un spatiu vital intr-o lume pe care doar aparent o ia in ras... joaca aceasta de-a "nu-i ce pare a fi" este extinsa inclusiv la nivelul simbolisticii prin recuperarea unor sensuri mai putin uzitate si tocmai de aceea plurivalente. Ok... acum ai dezvrajit o lume, ai arat... intotdeauna m-am intrebat ce as face dupa asta, ca n-am valente de demiurg iar de semanat nu am chef pe caldura asta :) Bun text Dorine oricat ai vrut sa te iei la misto :)
pentru textul : podul suspinelor deMulțumesc Beniamin, aveam nevoie de asta. M-ai convins.
pentru textul : Săgeți în piept detitlul are ceva dintr-un alt vis decât restul. iată câteva imagini pe care le subliniez ca interesante dar care își păstrează rolul decorativ de colaj: "mi se pare mereu că îmi văd jumătatea oxidându-se leneș " "diminețile ies aburi din pijamale cum nu mă așteptam în copilărie" finalul este ambiguu.
pentru textul : într-un vis camera mea era un submarin deAdelina...toate ca toate, dar chiar sa-ti "fostomocesti" ingerul?
pentru textul : Delir deBianca, marturisesc ca am lasat sa treaca ceva timp de cand am citit comentariul tau pana sa-ti raspund si asta pentru un banal motiv pe care iata :-) nu pot sa nu-l recunosc: am fost emotionat! Si asta pentru ca stiu cat esti de exigenta nu doar cu textele postate cat mai ales cu remarcarea acestora... si m-am simtit ciudat... Voi lasa textul asa cum l-am postat, cu acea "inutila" precizare referitoare la "tarm", pentru a nu denatura contextul observatiei facute de tine. Si poate ca intr-o buna zi imi voi gasi drumul inapoi, spre un tarm sau poate spre altul, inutil sau dimpotriva, cine stie? Multumesc pentru lectura, Bobadil.
pentru textul : 111 deicoane de gheață imaginația noastră lucrează, nu de puține ori, cu cele mai neașteptate materiale; manualul artistic este săvârșit, aici, într-un rațional afectiv de conjunctură; pare că mâna nu mai este o preșungire a minții, ci ea a fost resorbită în gândire unde, cu tresăriri ale timpului trecut, desenează în florile de gheață de pe geam chipuri dragi și pierdute. (ultima strofă are simplitatea purității; ar putea foarte bine sta ca text în sine sub titlul: Colind) de asemenea, foarte bine alese cuvintele: echivocul primului vers amplifică tabloul (cu cine "m-am trezit pe fereastră"?), autorul putându-se încadra în imaginația receptării atât în diateza activă, cât și în cea pasivă; "alaltăieri" nu este folosit întâmplător, el duce ordinea cuantificabilă a numărării zilelor cât mai departe de memoria imediată, spre inexprimabil, spre acel timp trecut ce cu greu se mai poate raporta la ziua de azi. singurul element derutant pentru mine este "sertarele memoriei", pe care îl găsesc sau prea tehnic (din perspectivă psihanalitică) sau prea exagerat (ca metaforă). printre geamuri înghețate, Vasile Munteanu
pentru textul : despre tine deLucian – multumesc pentru cadrul acesta viu:) trecerile tale pe aici ma bucura! Cami - pentru sentimente comune si nu numai, iti multumesc... iar despre „tarziu”, sunt sigura ca el nu exista:)
pentru textul : memento deMarina Nicolaev, Comentariul dumneavoastră, este, a câta oară? extrem de pertinent. Uneori ma gândesc sa nu mai public, pentru că mă simt "descoperit", vulnerabil în fața intuiției dumneasvoastră critice. Oricum, faptul că mă citiți este onorant pentru mine. Vă mulțumesc încă o dată pentru vizită.
pentru textul : când ieși din somn ca din moarte deAmprente iubind. Absențe ce invadează spațiile interioare mai mult decât orice prezență. Recele mortifer, care trece prin ziduri, ne îngheață, deep inside. Nici măcar pustiu. Doar o imensă umbră din celălalt, în noi. Sugestie: această foto făcută alb-negru cred că ar fi amplificat impactul mesajului. Încearcă varianta. Eu am încercat salvând poza aceasta pe computerul meu și... am rămas împietrită câteva secunde. Am simțit o crispare în partea stângă.
pentru textul : Umbra deCât se poate de sincer, acest poem (care nu iese de altfel din tiparele autorului) pică fatal în câteva tipare blagiene 'cu câinele și cu săgețile ce mi-au rămas/ la rădăcinile tale mă-ngrop/ Dumnezeule, pom blestemat' desigur aceste versuri pe care le-am citat din memorie scuze de eventualele inexactități sunt esențialmente psalmodice, la fel ca și încercările acestui autor din păcate nereușind să-și găsească încă un 'caracater' liric (vorba unui antecomentator) suficient de puternic pentru a da 'bună-ziua' hârtiei poetice, fie ea și virtuală.
pentru textul : Simbioză deVă recomand mai multă detașare domnule Eugen.
Margas
ți-am scurtat eu titlul. daca nu vei accepta asta voi fi nevoit sa o impun tehnic si sa o prevad in regulament.
pentru textul : … şi inima mea bătea, bătea în continuare deMultumesc pentru apreciere, ca si pentru interesul fata de scrierile prozatorului. Ca sa va fac placere, va anunt ca in cel de-al treilea episod obiectul principal al discutiei va fi romanul "Princepele". Acest episod va fi difuzat pe postul de radio "Romania Cultural" abia pe 24 ocombrie, asa ca nu gasesc ca e corect sa-l poastez inainte de aceasta data, avand in vedere ca studiul-eseu despre Eugen Barbu a fost realizat la solicitarea acestei institutii.
pentru textul : Eugen Barbu - Tezism și literatură denu are aspect de nicio generalitate, andu. trust me. sunt un cititor rafinat, exersat, plin de fite si pretentii. ideea ca lumina se poate sinucide este geniala. ca o poate face doar uneori nu ma mai intereseaza. particularizezi inutil.
pentru textul : împăcarea cu lumina depeniță pentru compoziție, mesaj, singurătate "mă așez lângă telefon dar îmi dau seama că nu mai am pe cine să sun" imagerie "nu știu de când desenez în praful de pe măsuță o corabie cercuri spirale păsări în formă de 3 suflu și corabia răbufnește-n perete gata a trecut" și nerăbdare... Și nu în ultimul rând, pentru o fotografie superbă (...ai tu cont deschis la Dumitru Ungureanu!) Și singurătatea e până la urmă un experiment în care ne acomodăm cu noi înșine.
pentru textul : zoom plus sau minus deCaragea, nu mai șantaja emoțional oameni pe care îi respect! îți promit că vei fi invizibil pentru mine! dacă erai inteligent răspundeai ca Vlad și Silvia:) la un pamflet...
pentru textul : am avut un vis deIată Psalmii lui Francisc! Rostogolitoarele-i vorbe peste lutul urechilor noastre se-ntinde. Tânguirea cea dintâi și bucuria cea de pe urmă, poruncile lespezilor tăiate din munte! Puterea interioară a textului este dată de capacitatea lui Dorin de a filtra mesajul biblic, disecând sensurile religioase, pe care le înveșmântează apoi, într-o originală formulă poetică. E interesant cum prin folosirea unor cuvinte ori formule consacrat religioase (botezătorule, isop, "strigă în deșert", "vița de vie ești tu", "viața mea o voi pierde", "rob slobod", "îți aștern viața și moartea", "eu sunt domnul tău" și multe altele) alte cuvinte, obișnuite de această dată, primesc valențe mai profunde și o greutate a zicerii lor ( preastinghiule, abigaela, "mijlocul trestiilor", "șarpe sucit", "tânărul acesta și mireasa lui", "glasuri de aramă" ș.a.). În această categorie din urmă intră chiar cuvântul "poezie"; nu știu dacă poate fi găsit în Biblie, dar aici împrumută o forță extraordinară. În "chipul fermecătorului" cred că e preluată o idee foarte reușită a Danei Ștefan. Nu vi se pare? Alte formulări au un farmec deosebit: "brațul ca tăișul lui avraam", "ziua celor dintâi roade", "mâine mele vor osteni zdrobitul buzei tale", toată seria cu "cămările zăpezii..., negura norilor și locul zorilor, zăvoarele întunecimii...", "inima mea își are seceta ei pe care ea însăși nu o cunoaște" și de fapt toată seria poruncilor e superb conturată.
pentru textul : lespezile denu am nimic personal cu tine sau textele tale. nici nu am pretentia sa te consider elev, departe acest gind. te consider doar un coleg (de site). ceea ce am scris la unele din poezii, consider ca este/sint o opinie/opinii pe care mi-o/mi le exprim liber. daca aceasta opinie este mai dura decit te astepti, ar trebui sa te puna putin pe ginduri. pur si simplu poti declansa prin unele texte (nu toate, eu nu am generalizat) o astfel de reactie. altcineva te-ar putea lauda,sau te-a laudat deja, tot ce este posibil, dar de multe ori iti poate face un mare deserviciu. o seara buna!
pentru textul : Ceasul meu deVirgil, cred că Almei îi erau adresate mulţumirile :). Eu doar i-am trimis pozele, ea a făcut restul.
pentru textul : Virtualia XIII - mulţumiri, mirări şi poezie la Iaşi deUn text ce abunda in stereotipii: " floare frumoasa firava"(banal) , "tremur de frunze de toamna"(banal) rapirea minutelor, dulci secrete... Cam tot textul are sintagme foarte uzitate. Destul de slab... Incercati sa mai abtsractizati ideile, sa mai "ascundeti" sensurile si sa creati unele noi. Apoi... acest text se vrea cu sau fara rima ? Daca da... esueaza ritmic total, daca nu... renuntati la rima de tot. Mult succes in continuare ! Ialin
pentru textul : Teenage angst de"Numai întunecații ăia la minte de arabi s-au supărat pentru niște caricaturi cu Mahomed" stiti ca religia musulmana este o religie fara iconografie? ori ca divinitatea, in islam, este considerata ca fiind deasupra oricarei reprezentari posibile? acceptati ca in lumea asta exista si culturi diferite de cea occidentala, ori sisteme de valori diferite de cele ale occidentului actual? intrebari ar mai fi, dar ma opresc; va rog doar sa va controlati vocabularul cand atingeti subiecte de acest fel...macar aici, pe Hermeneia.
pentru textul : Povestiri de la Borta Rece de"A trăi murind în fiecare clipă e destul.
Mai puţin nu este îndeajuns."
Zic şi eu:
pentru textul : (1) Aforeme deA trăi nu este îndeajuns - ar putea să avem un silogism aici
"comoară de atingeri", "pecetea misivei", "grăuntele de jar", "ochiul zilei" etcaetera, scapă de ele. mai sunt multe de criticat... renunță la prețiozități și genitivale mai întâi.
pentru textul : nimicuri deaş modifica la versurile:
"m-ar fi prins de chică să mă scuture cu totul" - la totul aş zice zdravăn;
"departe de oraş de ţară de planetă" - la planeta as zice (de) casă;
"eclipsa totală a pământului" - a lunii.
dar şi aşa mie mi-a plăcut într-atât cât să dau o peniţă. pentru coşul din cap cu pasărea adormită.
pentru textul : sens interzis deAranca, nu stiu ce reguli poate face autorul. Syster, multumesc si esti asteptata la Iasi. Petre, daca zici tu... merci Bogdan, multumesc. Ne straduim, nu reusim totdeauna dar ne straduim. Katya, multumesc pentru pana de gisca. Era buna si aia de ginsac... (sau s-o fi spunind giscan). Adrian, invitatia, chiar si asa ipotetica ma onoreaza. Mi-ar face o placere deosebita sa ajung cindva in Israel stiind si ca exista acolo multi vorbitori de limba romana.
pentru textul : Virgil Titarenco - “Mirabile dictu” - Editura Grinta, Cluj, 2007 deSinceritatea barbatului dupa ablutiune este dezarmanta... "murit-a ce-i frumos" dar presimt ca va invia... cu sau fara stimulente de expresie ;)
pentru textul : Așa cum sunt deVladimir, prea multa graba pentru o forma fixa. :) Afirmatia asta ar fi un fel de compromis delicat. N-am forma, scriu asa cum altii canta dupa ureche, plus, uneori ma grabesc, dar as putea incerca un pix tihnit. cailean, "Micul print" :) Cred ca microbusul bun e in gara, il vezi? e dupa autobus-ul acela, e perfect. Multumesc
pentru textul : Microbus decitești bine Daniela, fragmentarea pomenită în comentariile de mai sus există. acum, eu cred în ea ca un plus adus acestor versuri, dar fiecare e liber să o perceapă în stil propriu.
pentru textul : l'approche du nuage deîți mulțumesc pentru semnul tău binevoitor și pentru observație. îmi fac bine...
gând bun, seară plăcută!
pentru a clarifica, Cum adică virgulă cauți nordul liniștit ca un ceas elvețian? apoi Ești prea transparent...
pentru textul : mersi pentru intenţia de ţigară devezi , boba, d'aia zic eu că ești idioțel... te contrazici și cu gura plină. iar mie îmi e milă... dar diagnosticul este: senilitate prematură. în plus: nu am puteri speciale să mențin legături superficiale...
concluzia... cine îl ia azi pe boba de mânuță?:))
ha, ha, ha. vlad turburea, nu încruntată, domnule, ci încrâncenată. că mi-a căşunat la "drum deschis", precum în cărţile de tarot, că parodia nu e poezie. şi eu dacă nu spun când îmi fulgeră gândul ideea şi mesajul epopeea, nu pot să trăiesc. asta este. plăcută imagine, bune versuri alese, mă regăsesc, ce să spun... mulţumesc. sper să nu fi supărat pe nimeni cu trecerea mea gratuită pe-aci şi dacă am supărat să mă scuzaţi naibii că sunt om.
pentru textul : fiecare cu treaba lui devorba aceea: rufele se spală în familie, prăjiturile la cofetărie, ineluşii pe plajă.
amintiri plăcute, o "lagună" de linişte, departe de lumea omului, într-o lume a vegetaţiei şi faunei, acolo unde poţi să visezi, fără grijile cotidiene.
pentru textul : poveste cu păsări și pești deun tablou benefic pentru cel puţin un week-end...
Pagini