să fie clar nu au importanță coloanele din imagine nici inciziile cotidianul în ferestre nici cât de mult am iubit în contrast răzuiește piatra decolorează detalii deșiră conturul străzii până la plămânii de sub asphalt mai bine rupe fotografia important este ceea ce a încetat să respire acolo în lunga noapte a trecutului și scurta sărbătoare a timpului copilul nostru
malditza, nu știu ce să spun, interesantă interpretarea ta, poate chiar mai profundă ca textul în sine hialin, într-un fel ai dreptate, dar în altul nu. pentru că cred că îți dai seama că există un efect diferit între formularea eliptică și cea mai degrabă explicită. eu am preferat a doua opțiune. a existat o vreme în care, dacă te vei uita la textele mele vei vedea că am utilizat mult prima soluție. în ultima vreme vreau să văd dacă pot face ceva și folosind-o pe a doua. cam asta ar fi explicația fenomenului.
Cine-o fi?! Poate te lămureşti dupa ce citeşti com-ul meu de la "Haiku Şura" (parodie).
Un idiciu ar fi :
”Şi, trist, rănit, admonestând copacii,
îşi schimbă-n bucurie al său of –
privind pedant în bucheţelul vacii,
descoperă subit că-i filosof.”
Precum în următoarele când te apucă « filosofarea», ”descoperind subit că-[s] filosof”.
’Discuţie anevoioasă; pentru că e pe net… Pe scurt, mai spun doar: o luăm de la ipoteza Sapir-Whorf, până la Cotitura Lingvistică. Doar aşa pot spune ce înseamnă pentru mine "abordare analitică". În fapt, pentru a putea avea oarecare succes, pentru a ajunge la un rezultat decent, ar trebui să ne ducem la vechea dilemă - "cuvintele sunt convenţie ori esenţa obiectului/fenomenului reprezentat?" [Adică ce-a fost mai întâi : ”convenţia ori esenţa..(aşa şi pe dincolo)” ca să nu zic, de exemplu, scopul sau periscopul, sau alte alea n.m. G.M] Având un eventual acord, situându-ne în acelaşi univers lingvistic (vizavi de semnificaţie) putem să ne înţelegem rezonabil. Vedeti, aşadar, cât avem de acoperit. [Exact cât să priveşti ”pedant în bucheţelul vacii!” n.m. G.M.]’ (AAA! Îhâm!)
titlul m-a atras, continutul insa nu, din pacate. chiar am gasit citeva rinduri hilare: "și mi-e teamă să mă încumet iar la a face copii." finalul ambiguu, confuz.
Mulțumesc, Alma, da, sunt spații întrepătrunse, e o rugă. Despre inimile îngropate în lacrimi poate s-a mai scris, așa am simțit eu, așa cred că aș scrie și peste o mie de ani, pe acest pământ, de aș mai fi copilul Terrei. Lumină Sfântă, ție.
„iar omul, un convoi de amănunte” - o definiție poetică reușită.
Mi-a plăcut atât simbioza dintre ninsoarea gri, decorul citadin și omul însingurat, cât și influența pe care unele elemente o au asupra altora.
Foarte reușit „profilul psihologic” al unui anumit tip de om care, deși evidențele îl înnegurează, are acel moment de final când aparențele dezvăluie dorințele, nevoile interioare pe care le are:
„În lumea lui de muţi reanimaţi,
tot ninge ca-ntr-o orgă colosală
cu fii, iubite, mame şi cu taţi.”
completari: "Au cœur des feux et des fastes de la Baie des Anges, un palace-étoile : le Negresco" Salvador Dali Acest hotel, considerat emblema a Rivierei franceze si clasat ca monument istoric in 2003, a fost proiectat de arhitectul Edouard Niermans care a colaborat, mai ales pentru structura cupolei acoperisului, cu arhitectul si inginerul Gustave Eiffel. Hotelul Negresco a fost construit in 1912 de un roman Henri Negresco (1868- 1920), fiu de hangiu din Bucuresti, cu un destin tumultuos despre care s-au scris multe. Henri Negresco a falimentat insa in timpul primului razboi modial, dupa numai 2 ani de la inaugurarea cu fast a hotelului, acesta fiind transformat in spital. Sesizat de creditori, este obligat sa vinda hotelul unei companii belgiene. Din 1957, hotelul este proprietatea familiei Augier. http://www.earthinpictures.com/world/france/nice/hotel_negresco_800x600....
Mie nu mi se pare un poem bătrâncios, așa cum spune hialin. Eu cred că e destul de tineresc, să luăm doar ultima strofă, nu întâmplător desigur, ea conținând sensul ascuns al virilității masculine în versurile 'cu truPUL Aşchii/
mă apropii' această strofă fiind plină și de... stropi. Desigur imaginea mamei pe aici este un pic incestuoasă dar întreg poemul are ceva oedipian în el, nimic nou sub soare.
Parerea mea.
Hahaha, domnule Gorun Manolescu, asa faceti cand va pierdeti arta retoricii? Dezgropati niste lucruri cunoscute de toata lumea care s-au intamplat acum nu stiu cati ani? Ma amuza copios reactia dumneavoastra copilareasca, neprofesionista. Dar pe de alta parte, reactia dv ma bucura, numai cei care se tem de mine apeleaza la astfel de insinuari. Nu mi-a fost mie frica de mafia ordinii modiale de pe wikipedia, nu mi-a fost frica de sefii din USR care m-au calomniat, si credeti ca ma atingeti cumva cu prostiile astea invechite? Imi promiteti ca va razbunati pe opera mea? Pai faceti si dv ca Stefanescu, dupa ce i-am zis pe blog, cu argumente, ca e un critic prost si ipocrit, s-a razbunat pe Romania literara si la televiziune. Razbunarea este arma prostului, zice un vechi proverb romanesc, dar daca vreti sa va dati in petec, dati-i bataie! Dar profesionist, nu sub textele unor autori. Nu voi cere suspendarea dv, va las sa va calmati de la sine.
Domnule Vasiliu. tot nu mi-ati spus unde e boicotul. Sau ati lasat-o moarta ca sa veniti cu ideea "impunerii". O alta aberatie pe care nici pe asta nu stiu de unde ati scos-o. Eu zic ca daca tot aveti chef sa ma acuzati de ceva acuzati-ma de incultura dom'le, ca e mai simplu. Si uite va ofer si prilejul: habar n-am ce e aia "cummingsianism" si nici cu ce se maninca si iata ca inca respir si sint fericit. Nu cred ca sa fi cautat vreodata "noul" (cu toate ca filozofic vorbind notiunea e complicata rau asa ca nu voi starui asupra ei). Da, poate uneori ma mai ispiteste pofta de inovare dar va asigur ca nici lipsa semnelor de punctuatie in textele mele si nici î din i nu se incadreaza la capitolul asta. Imi scriu asa textele de mai multi ani si daca nu remarcai dumneata eu nici nu mai imi dadeam seama. Deci nu e nici un fel de "cautare". De fapt eu nici nu prea caut ceva cind imi scriu textele. O fac de placere si fara prea mare incrincenare "artistica". Probabil ca oi fi desuet. Nici la asta nu m-am gindit. Desi ca si noul desuetul are si el complicatiile lui. raspuns 1: toamna ne hraneste cu nebunie, domnule Vasiliu raspuns 2: merci raspuns 3: eu nu imi fac probleme, fiindca de data asta nu este cazul
Ai alocat timp pentru a citi din textele mele postate aici, pe Hermeneia, drept pentru care îți mulțumesc, ca unul care știe ce înseamnă timpul! Eu, printre alții, sunt de părerea qoheletică conform căreia observ că nimic nu e nou sub soare nici în literatură. De aceea nu mă ambalez prea tare când e vorba de originalitate, doar într-un areal restrâns, acela al cunoștințelor acumulate de mine (deși unici fiind ar trebui să fim originali per se) și nu mă sprijinesc într-o metaforă, într-un epitet, într-o litotă, sinecdocă, într-un anacolut etc. Cred în perfectibilitate. Scriu cum pot și când pot. Uneori reușesc să transmit ceva și atunci e ok. Se prea poate să fiu epigonul unor britanici, portughezi, francezi, români, personiști americani ș.a.m.d., iluștri anonimi la fel ca și mine, cine știe?! Nu mă deranjează. Tot se vor găsi unii să traseze paralele, pentru că aceasta este menirea lor. Și apreciez poeții care revin în antologii (v. Roua Plural - Constanța Buzea) asupra textelor din tinerețe, eliminând neajunsurile cauzate de lipsa scuzabilă a experienței. Faptul că postezi aici texte mai vechi ori din trecutul apropiat este, zic eu, benefic, pentru că vei întâlni reacții sincere care, probabil, îți vor fi (și aici depinde doar de tine) utile sau nu. Spui că scrii mai rar poezie, desigur, poemul este prin sine ceva accidental, însă nu mortal sper. Și aici glumesc. Mă interesează prea puțin publicarea mea în reviste, dar mulțumesc. Pentru compromisul de a evidenția un text al meu care nu este cel mai bun, adică pentru indulgența elegantă, ai un minus de la mine. reciproc în simpatie, Paul
poem al timpului "ar fi trebuit", un timp labirintic, diluat ("incetfoarteincet", "lungfoartelung"), o poveste de ținut în palme și admirat. ceva duce către un ecorșeu al unei stări de conștiință sau conștiență neasumată sau în curs de asimilare. poate doar o evadare doua in prozaic, dar in rest... un poem care se susține foarte bine.
strange, a text that really makes me feel I would have preferred not to read it. there is something dark and hurting in it. but I must agree that it is poetry although it's dark.
cred ca ma pot desparti de 'ea' si poate si de 'e' dar definitely not de 'inapoi': am gasit acolo o balanta S&M ce da sens intregii poezii.:) da, am vrut-o cu spark care daca l-as fi lungit s-ar fi stins, din pacate...pe viitor poate un foc de tabara, who knows...:) cheers
Frumos, suav, o tristete nuantata... Daca imi permiteti as face cateva sugestii despre care nu am pretentia ca sunt potrivite dar asa vad eu: versul "de bunăvoie și nesilită de nimeni" mi se pare explicativ si in loc de "batjocura" poate e de cautat un sinonim mai bland. "Batjocura" mi se pare cam brutal in comparatie cu partea suava a poeziei. Sunt cateva rostiri lirice deosebit de reusite: "insomniile se revarsă în foc", "locul acesta ca un mormânt de faraon/în care intru cu toate podoabele", "ochii mei negri până la muguri" (aici v-a scapat un typo : nergi), "o salcie n-are alt fruct decât umbra sa curgătoare". Violeta
'Bun poem, în versul al treilea conceptul de 'virtualmente' e cam greu de inghițit ;-)' - zise firică înghițitorul de concepte.
'Nu prea' aș zice eu ștergătorul cu conceptele la cur, față de 'baraba' cine o mai fi și ăsta? o fi barabbas, o fi altcineva o fi john doe la urma urmei că poezia modernă nu trebuie să dea nicio explicație, sau 'mie mi s-a părut de comă sau mă rog de...' o exprimare poetică împrumutată din exprimarea liberă însă foarte nepotrivită în context... să mai zic de 'ca-n totdeauna'? Eu sper că Kelemen știe mai multă gramatică a limbii române, firică știe dar face pe prostul asta îi iese uneori, altfel dracu ne-a luat pe toți.
Fără nicio ofensă prietene poete bozgore. Totuși patria ta rămâne poezia. Cu toate astea totuși scrii mai bine. După ce vei arde primul volum și fala lui mai stăm de vorbă. De fapt oricum mai stăm de vorbă că voi ungurii sunteți niște oameni mândri.
Andu
Am găsit aici o concepţie uşor cinică din punct de vedere filozofic combinată cu un discurs existenţialist dureros. Iluminarea din final este ca o jerbă de candoare şi înţelepciune simplă a vieţii, la care se ajunge după multe suferinţe în mod natural, ca o regăsire de sine. Acest lucru e subliniat de folosirea inteligentă a pronumelui tu iniţial, eu mai apoi şi tu din nou în final. Repet, nu cred că e o lecţie care să spulbere inocenţa, ci o redescoperire de sine. O renaştere. Aşa am citit eu şi mi-a plăcut acest poem.
infernul asociat cu neputința de a scrie, de a comunica, de a trăi, de a ființa. o idee frumoasă expusă întrun poem imposibil. un poem insuficient, neputincios... spre a susține această puternică idee.
Părerea mea că niciunul din poemele de mai sus nu este haiku, ci doar tristihuri, micropoeme foarte frumoase care surprind imagini în stil nipon. Un haiku are 5-7-5 silabe, obligatoriu un kigo (cuvânt care să sugereze anotimpul) şi un kireji ( o pauză, un fel de cezură fie între grupurile de silabe 5 şi 12, fie între 12 şi 5, mai exact, fie după primul vers, fie după al doilea). Poemele de mai sus au 12/5/12 silabe. Cred că ar putea fi reformulate.
poem tradus din swahili// un sublucru bijuterie...cum zic eu...rotite mici pentru aspectul muzical al existentei...filozofie clasa 1 ...
ar trebui să râdem mai încet
soarele ar putea să ne audă
crezând că suntem bine
ar arunca şi mai multă căldură
când vom culege flori pentru ea
să stai întins(ă) pe pământ
altfel se vor speria
retrăgându-şi petalele în adâncuri
să facem dragoste până o să ne usture
sub piele o să înflorească lichidul acela alb
curat precum izvorul din care bea noaptea antilopa gnu!
incadrate intre celelalte, parca mi-am dat seama de valoarea lor pentru mine si mai mult.
la sfarsit parca ele invinsesera/versurile care imi placeau mie/ si:
mi-e dor de amiezile în care amintirile cad dintr-un arbore al pâinii
poţi hrăni un sat de chirpici cu ele
între noi un zid se vede pe lună
îmi ţin răsuflarea de teamă să nu dispară totul
Lucian, nu ai idee câtă bucurie îmi aduce mie să văd că hermeneia e vie și că servește scopului pentru care a fost creată: să ajute membrilor care vor să crească. Ai prins destul de bine ideea criticii mele; mi se pare mai reușită ce-a de-a doua variantă postată (considerând prima cea postată inițial în pagină). Poate că aș mai lucra puțin la "Niște câini în călduri, acum, ca după 2000 de ani, încă Nu recunoșteau că au fugit la cântatul cocoșului.", aș încerca să elimin cuvintele care determină fără să aducă un plus de informație poetică, de ex, dacă îmi permiți, varianta mea ar fi mult mai scurtă, ceva de genul "Câini în călduri nu recunoșteau nici după 2000 de ani lepădarea" ; în același sens, în ultimul vers al poezie aș renunța la "multe", sună bine "ne povestea liniștit ca între prieteni la o cafea". Apropos, intenționat am lăsat fără punctuație. Dacă ai să încerci să mai renunți la cuvintele în plus, la câte unele din cele de legătură, cred că ești pregătit să încerci să renunți și la punctuație. Nu e musai, cred, dar eu am încercat asta cu poezia ta și pare mai puțin încărcată, lasă cititorul să alunece mai mult cu gândul, nu-l constrânge, ci, dimpotrivă, îl pune să gândească. Creierul uman recunoaște, în versul alb, punctuația acolo unde ar trebui să fie. Nu-i nevoie, ca în proză, să accentuezi totul, parcă se cere ceva mai multă libertate. În final, un sfat pe care îl poți urma sau nu: pune celelalte variante dedesubt. Nu arată nehotărâre, ci evoluție și lucru. Așa cum spunea Alma într-un comentariu cu ceva vreme în urmă: parcă prea mulți dintre noi am uitat vremurile în care se lucra la o poezie nopți la rând...
Cu imaginația... îmi sugerezi drăguț că am lăsat cam mult deschisă ușa aceea despre care vorbesc în pagina mea de autor? Smile. Așa o fi. Dar dacă recunosc, atunci se dă totul peste cap și înseamnă că NU e așa. Sau, vorba ta, cine mai știe... Cu dedublarea... aha. Depinde despre care dedublare vorbești. A personajelor, a autorului în pielea personajelor etc. Ce înțelegi prin "text incomod"? E greoi? Sau greu de digerat? Sau... what?
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
imi place aceasta sentinta aparare. cum sa infrangi privirea care se toarna in tine, fara a rupe contactul privirii?
pentru textul : despre o femeie goală decine te-a supărat aşa rău?
pentru textul : Flegmatic (II) desă fie clar nu au importanță coloanele din imagine nici inciziile cotidianul în ferestre nici cât de mult am iubit în contrast răzuiește piatra decolorează detalii deșiră conturul străzii până la plămânii de sub asphalt mai bine rupe fotografia important este ceea ce a încetat să respire acolo în lunga noapte a trecutului și scurta sărbătoare a timpului copilul nostru
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 5 demalditza, nu știu ce să spun, interesantă interpretarea ta, poate chiar mai profundă ca textul în sine hialin, într-un fel ai dreptate, dar în altul nu. pentru că cred că îți dai seama că există un efect diferit între formularea eliptică și cea mai degrabă explicită. eu am preferat a doua opțiune. a existat o vreme în care, dacă te vei uita la textele mele vei vedea că am utilizat mult prima soluție. în ultima vreme vreau să văd dacă pot face ceva și folosind-o pe a doua. cam asta ar fi explicația fenomenului.
pentru textul : racing live deCine-o fi?! Poate te lămureşti dupa ce citeşti com-ul meu de la "Haiku Şura" (parodie).
Un idiciu ar fi :
”Şi, trist, rănit, admonestând copacii,
îşi schimbă-n bucurie al său of –
privind pedant în bucheţelul vacii,
descoperă subit că-i filosof.”
Precum în următoarele când te apucă « filosofarea», ”descoperind subit că-[s] filosof”.
’Discuţie anevoioasă; pentru că e pe net… Pe scurt, mai spun doar: o luăm de la ipoteza Sapir-Whorf, până la Cotitura Lingvistică. Doar aşa pot spune ce înseamnă pentru mine "abordare analitică". În fapt, pentru a putea avea oarecare succes, pentru a ajunge la un rezultat decent, ar trebui să ne ducem la vechea dilemă - "cuvintele sunt convenţie ori esenţa obiectului/fenomenului reprezentat?" [Adică ce-a fost mai întâi : ”convenţia ori esenţa..(aşa şi pe dincolo)” ca să nu zic, de exemplu, scopul sau periscopul, sau alte alea n.m. G.M] Având un eventual acord, situându-ne în acelaşi univers lingvistic (vizavi de semnificaţie) putem să ne înţelegem rezonabil. Vedeti, aşadar, cât avem de acoperit. [Exact cât să priveşti ”pedant în bucheţelul vacii!” n.m. G.M.]’ (AAA! Îhâm!)
pentru textul : Povestea filosofului deconstructiv detitlul m-a atras, continutul insa nu, din pacate. chiar am gasit citeva rinduri hilare: "și mi-e teamă să mă încumet iar la a face copii." finalul ambiguu, confuz.
pentru textul : Green Day deMulțumesc, Alma, da, sunt spații întrepătrunse, e o rugă. Despre inimile îngropate în lacrimi poate s-a mai scris, așa am simțit eu, așa cred că aș scrie și peste o mie de ani, pe acest pământ, de aș mai fi copilul Terrei. Lumină Sfântă, ție.
pentru textul : infans de„iar omul, un convoi de amănunte” - o definiție poetică reușită.
Mi-a plăcut atât simbioza dintre ninsoarea gri, decorul citadin și omul însingurat, cât și influența pe care unele elemente o au asupra altora.
Foarte reușit „profilul psihologic” al unui anumit tip de om care, deși evidențele îl înnegurează, are acel moment de final când aparențele dezvăluie dorințele, nevoile interioare pe care le are:
„În lumea lui de muţi reanimaţi,
tot ninge ca-ntr-o orgă colosală
cu fii, iubite, mame şi cu taţi.”
Felicitări!
pentru textul : Supraportret decompletari: "Au cœur des feux et des fastes de la Baie des Anges, un palace-étoile : le Negresco" Salvador Dali Acest hotel, considerat emblema a Rivierei franceze si clasat ca monument istoric in 2003, a fost proiectat de arhitectul Edouard Niermans care a colaborat, mai ales pentru structura cupolei acoperisului, cu arhitectul si inginerul Gustave Eiffel. Hotelul Negresco a fost construit in 1912 de un roman Henri Negresco (1868- 1920), fiu de hangiu din Bucuresti, cu un destin tumultuos despre care s-au scris multe. Henri Negresco a falimentat insa in timpul primului razboi modial, dupa numai 2 ani de la inaugurarea cu fast a hotelului, acesta fiind transformat in spital. Sesizat de creditori, este obligat sa vinda hotelul unei companii belgiene. Din 1957, hotelul este proprietatea familiei Augier. http://www.earthinpictures.com/world/france/nice/hotel_negresco_800x600....
pentru textul : septicemia memoriei de.
pentru textul : încă o zi perfectă deMie nu mi se pare un poem bătrâncios, așa cum spune hialin. Eu cred că e destul de tineresc, să luăm doar ultima strofă, nu întâmplător desigur, ea conținând sensul ascuns al virilității masculine în versurile 'cu truPUL Aşchii/
pentru textul : temeri grizate demă apropii' această strofă fiind plină și de... stropi. Desigur imaginea mamei pe aici este un pic incestuoasă dar întreg poemul are ceva oedipian în el, nimic nou sub soare.
Parerea mea.
Hahaha, domnule Gorun Manolescu, asa faceti cand va pierdeti arta retoricii? Dezgropati niste lucruri cunoscute de toata lumea care s-au intamplat acum nu stiu cati ani? Ma amuza copios reactia dumneavoastra copilareasca, neprofesionista. Dar pe de alta parte, reactia dv ma bucura, numai cei care se tem de mine apeleaza la astfel de insinuari. Nu mi-a fost mie frica de mafia ordinii modiale de pe wikipedia, nu mi-a fost frica de sefii din USR care m-au calomniat, si credeti ca ma atingeti cumva cu prostiile astea invechite? Imi promiteti ca va razbunati pe opera mea? Pai faceti si dv ca Stefanescu, dupa ce i-am zis pe blog, cu argumente, ca e un critic prost si ipocrit, s-a razbunat pe Romania literara si la televiziune. Razbunarea este arma prostului, zice un vechi proverb romanesc, dar daca vreti sa va dati in petec, dati-i bataie! Dar profesionist, nu sub textele unor autori. Nu voi cere suspendarea dv, va las sa va calmati de la sine.
pentru textul : Umbra. deDomnule Vasiliu. tot nu mi-ati spus unde e boicotul. Sau ati lasat-o moarta ca sa veniti cu ideea "impunerii". O alta aberatie pe care nici pe asta nu stiu de unde ati scos-o. Eu zic ca daca tot aveti chef sa ma acuzati de ceva acuzati-ma de incultura dom'le, ca e mai simplu. Si uite va ofer si prilejul: habar n-am ce e aia "cummingsianism" si nici cu ce se maninca si iata ca inca respir si sint fericit. Nu cred ca sa fi cautat vreodata "noul" (cu toate ca filozofic vorbind notiunea e complicata rau asa ca nu voi starui asupra ei). Da, poate uneori ma mai ispiteste pofta de inovare dar va asigur ca nici lipsa semnelor de punctuatie in textele mele si nici î din i nu se incadreaza la capitolul asta. Imi scriu asa textele de mai multi ani si daca nu remarcai dumneata eu nici nu mai imi dadeam seama. Deci nu e nici un fel de "cautare". De fapt eu nici nu prea caut ceva cind imi scriu textele. O fac de placere si fara prea mare incrincenare "artistica". Probabil ca oi fi desuet. Nici la asta nu m-am gindit. Desi ca si noul desuetul are si el complicatiile lui. raspuns 1: toamna ne hraneste cu nebunie, domnule Vasiliu raspuns 2: merci raspuns 3: eu nu imi fac probleme, fiindca de data asta nu este cazul
pentru textul : ploua în eden III deAi alocat timp pentru a citi din textele mele postate aici, pe Hermeneia, drept pentru care îți mulțumesc, ca unul care știe ce înseamnă timpul! Eu, printre alții, sunt de părerea qoheletică conform căreia observ că nimic nu e nou sub soare nici în literatură. De aceea nu mă ambalez prea tare când e vorba de originalitate, doar într-un areal restrâns, acela al cunoștințelor acumulate de mine (deși unici fiind ar trebui să fim originali per se) și nu mă sprijinesc într-o metaforă, într-un epitet, într-o litotă, sinecdocă, într-un anacolut etc. Cred în perfectibilitate. Scriu cum pot și când pot. Uneori reușesc să transmit ceva și atunci e ok. Se prea poate să fiu epigonul unor britanici, portughezi, francezi, români, personiști americani ș.a.m.d., iluștri anonimi la fel ca și mine, cine știe?! Nu mă deranjează. Tot se vor găsi unii să traseze paralele, pentru că aceasta este menirea lor. Și apreciez poeții care revin în antologii (v. Roua Plural - Constanța Buzea) asupra textelor din tinerețe, eliminând neajunsurile cauzate de lipsa scuzabilă a experienței. Faptul că postezi aici texte mai vechi ori din trecutul apropiat este, zic eu, benefic, pentru că vei întâlni reacții sincere care, probabil, îți vor fi (și aici depinde doar de tine) utile sau nu. Spui că scrii mai rar poezie, desigur, poemul este prin sine ceva accidental, însă nu mortal sper. Și aici glumesc. Mă interesează prea puțin publicarea mea în reviste, dar mulțumesc. Pentru compromisul de a evidenția un text al meu care nu este cel mai bun, adică pentru indulgența elegantă, ai un minus de la mine. reciproc în simpatie, Paul
pentru textul : vorbesc privind într-o parte deCred totuşi că voi alege sala de la Anticariatul Grumăzescu, dacă ne-o mai primi.
pentru textul : Virtualia 13 - ediţia ta norocoasă depoem al timpului "ar fi trebuit", un timp labirintic, diluat ("incetfoarteincet", "lungfoartelung"), o poveste de ținut în palme și admirat. ceva duce către un ecorșeu al unei stări de conștiință sau conștiență neasumată sau în curs de asimilare. poate doar o evadare doua in prozaic, dar in rest... un poem care se susține foarte bine.
pentru textul : Bordurile din Place Pigalle deAdrian A. Agheorghesei, mulţumesc pentru atenţia acordată poemului meu şi, de asemenea, pentru părerea obiectivă.
pentru textul : Manuscris netradus deNumai bine!
strange, a text that really makes me feel I would have preferred not to read it. there is something dark and hurting in it. but I must agree that it is poetry although it's dark.
pentru textul : dusk till dawn till dusk deVirgil, am incercat si ieri, si astazi sa schimb fotografia de la avatar si nu reusesc.
pentru textul : Jurnal de nesomn 2.0 - V – decred ca ma pot desparti de 'ea' si poate si de 'e' dar definitely not de 'inapoi': am gasit acolo o balanta S&M ce da sens intregii poezii.:) da, am vrut-o cu spark care daca l-as fi lungit s-ar fi stins, din pacate...pe viitor poate un foc de tabara, who knows...:) cheers
pentru textul : Red deFrumos, suav, o tristete nuantata... Daca imi permiteti as face cateva sugestii despre care nu am pretentia ca sunt potrivite dar asa vad eu: versul "de bunăvoie și nesilită de nimeni" mi se pare explicativ si in loc de "batjocura" poate e de cautat un sinonim mai bland. "Batjocura" mi se pare cam brutal in comparatie cu partea suava a poeziei. Sunt cateva rostiri lirice deosebit de reusite: "insomniile se revarsă în foc", "locul acesta ca un mormânt de faraon/în care intru cu toate podoabele", "ochii mei negri până la muguri" (aici v-a scapat un typo : nergi), "o salcie n-are alt fruct decât umbra sa curgătoare". Violeta
pentru textul : în fruct de salcie de'Bun poem, în versul al treilea conceptul de 'virtualmente' e cam greu de inghițit ;-)' - zise firică înghițitorul de concepte.
pentru textul : Red Bull de'Nu prea' aș zice eu ștergătorul cu conceptele la cur, față de 'baraba' cine o mai fi și ăsta? o fi barabbas, o fi altcineva o fi john doe la urma urmei că poezia modernă nu trebuie să dea nicio explicație, sau 'mie mi s-a părut de comă sau mă rog de...' o exprimare poetică împrumutată din exprimarea liberă însă foarte nepotrivită în context... să mai zic de 'ca-n totdeauna'? Eu sper că Kelemen știe mai multă gramatică a limbii române, firică știe dar face pe prostul asta îi iese uneori, altfel dracu ne-a luat pe toți.
Fără nicio ofensă prietene poete bozgore. Totuși patria ta rămâne poezia. Cu toate astea totuși scrii mai bine. După ce vei arde primul volum și fala lui mai stăm de vorbă. De fapt oricum mai stăm de vorbă că voi ungurii sunteți niște oameni mândri.
Andu
Am găsit aici o concepţie uşor cinică din punct de vedere filozofic combinată cu un discurs existenţialist dureros. Iluminarea din final este ca o jerbă de candoare şi înţelepciune simplă a vieţii, la care se ajunge după multe suferinţe în mod natural, ca o regăsire de sine. Acest lucru e subliniat de folosirea inteligentă a pronumelui tu iniţial, eu mai apoi şi tu din nou în final. Repet, nu cred că e o lecţie care să spulbere inocenţa, ci o redescoperire de sine. O renaştere. Aşa am citit eu şi mi-a plăcut acest poem.
pentru textul : palimpsest de ani și gunoaie deinfernul asociat cu neputința de a scrie, de a comunica, de a trăi, de a ființa. o idee frumoasă expusă întrun poem imposibil. un poem insuficient, neputincios... spre a susține această puternică idee.
pentru textul : infern deSucces!
pentru textul : 3 lansări de carte la Gaudeamus dePărerea mea că niciunul din poemele de mai sus nu este haiku, ci doar tristihuri, micropoeme foarte frumoase care surprind imagini în stil nipon. Un haiku are 5-7-5 silabe, obligatoriu un kigo (cuvânt care să sugereze anotimpul) şi un kireji ( o pauză, un fel de cezură fie între grupurile de silabe 5 şi 12, fie între 12 şi 5, mai exact, fie după primul vers, fie după al doilea). Poemele de mai sus au 12/5/12 silabe. Cred că ar putea fi reformulate.
pentru textul : 3 gafe haiku demi-au placut versurile astea la nebunie:
poem tradus din swahili// un sublucru bijuterie...cum zic eu...rotite mici pentru aspectul muzical al existentei...filozofie clasa 1 ...
ar trebui să râdem mai încet
soarele ar putea să ne audă
crezând că suntem bine
ar arunca şi mai multă căldură
când vom culege flori pentru ea
să stai întins(ă) pe pământ
altfel se vor speria
retrăgându-şi petalele în adâncuri
să facem dragoste până o să ne usture
sub piele o să înflorească lichidul acela alb
curat precum izvorul din care bea noaptea antilopa gnu!
incadrate intre celelalte, parca mi-am dat seama de valoarea lor pentru mine si mai mult.
la sfarsit parca ele invinsesera/versurile care imi placeau mie/ si:
mi-e dor de amiezile în care amintirile cad dintr-un arbore al pâinii
pentru textul : anima depoţi hrăni un sat de chirpici cu ele
între noi un zid se vede pe lună
îmi ţin răsuflarea de teamă să nu dispară totul
Scuze, impac-in primul rind al comentariului
pentru textul : Racursiu/Raccourci deLucian, nu ai idee câtă bucurie îmi aduce mie să văd că hermeneia e vie și că servește scopului pentru care a fost creată: să ajute membrilor care vor să crească. Ai prins destul de bine ideea criticii mele; mi se pare mai reușită ce-a de-a doua variantă postată (considerând prima cea postată inițial în pagină). Poate că aș mai lucra puțin la "Niște câini în călduri, acum, ca după 2000 de ani, încă Nu recunoșteau că au fugit la cântatul cocoșului.", aș încerca să elimin cuvintele care determină fără să aducă un plus de informație poetică, de ex, dacă îmi permiți, varianta mea ar fi mult mai scurtă, ceva de genul "Câini în călduri nu recunoșteau nici după 2000 de ani lepădarea" ; în același sens, în ultimul vers al poezie aș renunța la "multe", sună bine "ne povestea liniștit ca între prieteni la o cafea". Apropos, intenționat am lăsat fără punctuație. Dacă ai să încerci să mai renunți la cuvintele în plus, la câte unele din cele de legătură, cred că ești pregătit să încerci să renunți și la punctuație. Nu e musai, cred, dar eu am încercat asta cu poezia ta și pare mai puțin încărcată, lasă cititorul să alunece mai mult cu gândul, nu-l constrânge, ci, dimpotrivă, îl pune să gândească. Creierul uman recunoaște, în versul alb, punctuația acolo unde ar trebui să fie. Nu-i nevoie, ca în proză, să accentuezi totul, parcă se cere ceva mai multă libertate. În final, un sfat pe care îl poți urma sau nu: pune celelalte variante dedesubt. Nu arată nehotărâre, ci evoluție și lucru. Așa cum spunea Alma într-un comentariu cu ceva vreme în urmă: parcă prea mulți dintre noi am uitat vremurile în care se lucra la o poezie nopți la rând...
pentru textul : Cafea divină deCu imaginația... îmi sugerezi drăguț că am lăsat cam mult deschisă ușa aceea despre care vorbesc în pagina mea de autor? Smile. Așa o fi. Dar dacă recunosc, atunci se dă totul peste cap și înseamnă că NU e așa. Sau, vorba ta, cine mai știe... Cu dedublarea... aha. Depinde despre care dedublare vorbești. A personajelor, a autorului în pielea personajelor etc. Ce înțelegi prin "text incomod"? E greoi? Sau greu de digerat? Sau... what?
pentru textul : Tunel de liniște dePagini