eu nu am pornit spre nicio „ironizare”. din păcate, vorbeam serios. iar în primul meu comentariu doar atrăgeam atenția asupra faptului că acest „fără număr” pe care l-a folosit Margas, adică într-un context de o cu totul altă factură, este, într-adevăr, ironie, și nimic altceva.
dar ai dreptate, ar fi trebuit să dau dovadă de înțelepciune și să mă fi oprit. nu mai spun de ce, fiincă ar fi, cum spui, inutil, din moment ce unul din noi o ia, ca să zic așa, spre dreapta și celălalt spre stânga. deși fiecare își dorește să ajungă… tot acolo. sau nicăieri?
citisem si celelalte parti. eram curios sa vad ce urmeaza. imi place acest melange de fabulos-cotidian, precum si purtarea de grija a celuilalt care apare in proza dvs.
mai ales cind vezi si tu (acum) ca te-ai pripit, ca nu ai dreptate, ba mai mult, arati ca un membru al juriului nu a citit cu atentie cel putin un text... revenind la minciuna ta de mai sus (cum ca as fi grafiat gresit "de odata" - tu voiai "deodata", care e alta mincare de peste), pentru o astfel de acuzatie, neacoperita si evident neadevarata, ar trebui sa fii atentionata cel putin de catre editorii, moderatorii sitului, daca nu si de colegii care stiu si folosesc corespunzator limba romina. pacat ca frustrarile de dupa concurs nu-s constructive si pacat ca ati adus toate discutiile si minciunile astea balcanice in jurul textului meu, care e doar unul din textele participante, nimic mai mult
Pe asta ți-a spus-o tot strămoșul dumitale, surugiul? Atunci du-te și spune-i că Sadoveanu a scris "Baltagul" în doar nouă zile! Șnur. Călătorie sprâncenată!
Sincer? Mi se pare o aglomerație pe Calea Victoriei fără nicio perspectivă... și stai blocat în mașină în traficul acela dement și ce să vezi? te taie o cufureală de la un krax cu bacon (verz unhealthy...) și nu poți să te dai jos din mașină, normal cum ai arăta ciuci între uși slobozind presiunea din intestine așa că fusta mini din liceul comunist devine salvarea (mă întreb dacă autoarea chiar știe sau vorbește așa din auzite) că poți să scapi în fine de acea presiune incomensurabilă. Sigur, finalul rămâne deschis interpretărilor, deoarece ceea ce te eliberează azi, mâine te poate mușca de aceeași zonă... ei, riscurile meseriei. Mă bucur că am trecut pe la acest poem mai ales ca să observ cum se încălzește Paul cu noile talente literare. Sper din tot sufletul ca Virgil să nu permită transformarea Hermeneiei într-un site matrimonial de tipul agonia. Că dacă ar fi după Paul, el angst are, se vede... Andu
Crănțăni mărul în uitarea lui Ăl de sus,. nu neuitarea,. Adică precum Eva. Eu, în nemernicia mea, că tot a murit Dinică,săracu, socoteam că naratoarea e o leacă de Eva. Nu mă întreba de ce am scris o leacă și nu oleacă, fincă fac moarte de poetă. Zilele iestea m-am războulit cu tot felul de dobitoace și acu vreau să mă bucur. Bucură-mă Solomonărițo, adică vrăjitoareo!
versurile acestea rotunjesc poemul si pun amprenta Luminii ce infloreste dincolo de poem "lascive ploile vin peste noi ne întreabă a noapte și pleacă eu rămîn în tine o boală nedescoperită la timp tu un fel de cafea cu zahăr și moarte" exista zile in care versurile isi sarbatoresc menestrelul. un poem printre rindurile caruia intilnesc o voce de o sensibilitate deosebita.
m-ai facut curios si am citit. dar am fost dezamagit. pentru ca mi-a adus aminte de copii de rromi care cersesc prin paris sau prin alta parte. inteleg (sau incerc sa inteleg) tragedia alora. dar nu vad ce legatura are asta cu furtul sau cu minciuna. as vrea sa iti spun ca lucia m-a mai mintit cindva. am prins-o cu un cont clona pe hermeneia. si a negat dar am dovezi indubitabile ca este vorba de ea. si m-a mintit. am impresia ca are o problema patologica cu minciuna. iar chestia asta mi se pare cea mai grava. tragedii sau necazuri in viata am avut fiecare. mai multe sau mai putine. dar nu cred ca simte nimeni nevoia sa si le fluture sau sa le folosesca pentru ca sa stirneasca mila sau induiosare. asta doar daca nu cumva esti copil de rrom prin paris cu picioarele rupte la nastere si implori mila. iar aceia chiar ca merita mila pentru ca e cumplit ca cineva sa le faca asa ceva in mod deliberat. dar a-ti insusi textul literar al altuia sau a minti pentru ca... ai avut leucemie, mi se pare cam aiurea. cunosc oameni greu bolnavi care nu si-au pierdut compasul moral. nu exista nici o justificare pentru fapta ei. dimpotriva. cel putin asta este parerea mea. ma gindesc acum mai degraba la oamenii care au suferinte in trupul lor si isi pastreaza demnitatea si se simt injositi de gestul unei astfel de persoane. la ei oare nu se gindeste nimeni?...
adriana am ramas impresionat citind acest poem. reusesti sa imbini foarte bine imaginile arhetipale ale "vesniciei nascute la sat" cu ritmul doinei. motivul ferestrei din incipit secondat cu cel al cuvintelor si al gurii creeaza contextul comunicarii, impartasire de dor si viata. lirismul simplu, esentializat, deschide o lume tihnita de poveste, animata de elemente uranice, telurice si florale, ce consteleaza dialogul ceremonial dintre eu si lume. dialogul sinelui cu vocea alteritatii (poate tot a sa/ a cosmosului-prietin -vezi Miorita/ Revedere/ Ce te legeni...- ori, de ce nu, poate chiar a lui Dumnezeu) restabileste echilibrul stihiilor dinafara cu cele interioare: "seninul înghețat în flori de măr". simbolismul crucii, ambivalenta a vietii (zarea transfigurata) cat si a mortii (pluralul sugerand spatiul sacralizat al ingropaciunii, cimitirul) prin arhaica alternanta cauzala, incadreaza spiritul mereu in cautare, nelinistit de inconsistenta efemerului (mă strigă un sobor de maci spre vară), cu axele fundamentale ale fiintei. revitalizata de calmul seninului inghetat si de prospetimea florilor de mar. poem de multe penite. dintre care prima ti-o ofer eu.
Pentru că, personal, m-am săturat de invectiva mascată în comentariu literar a acestei useriţe şi pseudoautoare de îngrămădiri de litere; m-am săturat să văd cum se fofileşte printre picioarele altora, doar-doar să mai aibă ocazia să mai împroaşte cu gunoi pe cei pe care i s-a pusa pata; m-am săturat de rozătoare subsoliere, şi asta o spun în general.
Oameni buni, e uşor, copilăresc de uşor să mimăm comentariul pe text, dar, de fapt, să atacăm. Apoi, când ni se răspunde la fel, dar asumat si pe faţă, să ne retragem in spatele a "eu am comentat pe text".
Reacţionez destul de repede. Nu sunt genul care întoarce şi celălalt obraz - am rămas de multă vreme fără nici unul. Iar când mă muşcă de bombeu cineva care se pricepe la fenomen, e una, însă când o analfabetă dovedită îşi dă aere de literată şi, printre rânduri, dă cu mine de pământ, e alta. Tac o dată, tac de două ori, ironizez de trei ori... dar cam atât - că văd că domnişoarei îi devin laitmotiv psihotic.
Deși am simțit nevoia sa îmi limitez opinia doar in ceea ce priveste retragerea textului meu Lullaby pentru candelabre din acest concurs si implicit pentru orice forma de jurizare,precizez cu tristete urmatoarele aspecte: din punctul meu de vedere, mai corect ar fi fost ca textele inscrise sa apara dupa incheierea datei de participare si in felul acesta nu ar fi existat nicio suspiciune de copiere, de inspiratie, de tentatie de a prelua, parafraza titluri si continuturi inscrise deja in concurs. Totodata, mi s-ar fi parut corect ca orice critici aduse numarului si calitatii textelor sa fi fost publicate odata cu rezultatele concursului si nu inca din faza de inscriere sa fie efecuate aceste remarci neplacute si jignitoare la adresa celor care s-au decis sa trimita poezii. Avand in vedere malitiozitatea precum si desconsiderarea maxima din toate notele informative legate de organizarea competitiei, repet, doresc nejurizarea poemului meu Lullaby pentru candelabre indiferent de categorie, de altfel singurul meu text trimis spre acest concurs. Cat priveste Scrisul si mustruluiala scolareasca citita in info de mai sus cat si din cel care m-a determinat sa ma retrag din competitie, nu cred ca genul acesta de atitudine va determina o ameliorare a situatiei... poate ca ar trebui sa reflectati asupra conditiilor de organizare...cu autovotarea si cu versiunea initiala a participarii membrilor juriului in concurs si altele...gând intelept si pana ușoară tuturor la scris...
nicodem, hai sa fim seriosi. eu am inca speranta ca oricine am fi sintem oameni mari (adica maturi). pe mine nu m-a acuzat nimeni ca as fi furat din nichita. la un moment dat bobadil facea anumite asocieri dar n-au reusit sa ma intereseze dincolo de amuzament. ca sa sa fiu mai simplu, bunica-mea avea o vorba "hotului de hot i-e frica". niciodata nu am avut probleme sa imi apar "proprietatea intelectuala" pentru ca niciodata nu am avut nici cea mai vaga banuiala ca as fi plagiat pe cineva. si am fost acuzat si eu si de caloianu silvia si cred ca au mai zis si altii una si alta. ca de obicei i-am lasat sa fiarba in suc propriu. eu nu vad cine si unde te-a acuzat de ceva. pe hermeneia noi avem o politica de zero toleranta fata de astfel de lucruri si sint convins ca daca vreun editor sau moderator ar fi avut vreo anumita banuiala de plagiat ti s-ar fi adus la cunostinta acest lucru in termeni fara nici un echivoc
aurul, smirna şi tămâia să vă fie înmulţite. cu mulţumiri, îmi voi scrie condamnarea la moarte, peniţe sînt destule, slavă domnului. să aveţi şi voi sărbători cu toate cele de trebuinţă pe lângă şi bucuria să vă fie nămeţi.
Cristina, poate ma repet: je m'en fiche, refiche et contrefiche, ca sa citez din cineva cunoscut...poti spune orice...acelasi efect. Ilarius, tu intelegi ce vrei din text, depinde de buna dispozitie....puteam sa pun la fiecare rind o fotografie din Venetia (sau altundeva)...nu ai inteles nimic, din punctul meu de vedere, dar nu strica sa lipesti fotografii sa pricep ca ai vazut si tu Canal Grande. Francisc, grupul nostru e si asa restrins....zimbesc, precum spunea Poetul.
Fericit e cititorul acestui text, precum fericită trebuie să fie femeia căreia i-ai scris această bijuterie. Cântarea cântărilor îngerilor lui Altaiyr. Finalul e icoană sau Feng Shui? Îmi place foarte mult titlul. "noștri" cu 1 singur i.
Va multumesc, e o mare bucurie pentru mine sa primesc asemenea comentarii din partea unor oameni pe care-i respect si in a caror opinie am totala incredere. Sper sa nu va plictisesc, se subintelege ca va astept de fiecare data!
Vladimir sint de acord...cred ca acel final mi a mentionat si mai sus de catre Mariana. Voi lasa acel ending ca un alternative ending (editor's cut!) doar pe blog...de kiki! :p
gradinărit, Îmi perimteți să , dimplomatul, Niciodată nu vorbi același timp cu clientul., lacrmile le curgeau . Sunt conștientă că am aruncat buzduganul și-am plecat, dar de atâtea ori îmi spun că notey direct tzpos când citesc, pentru că la a doua lectură nu le mai văd nici eu :-) În fine, asta este ce am observat acum. Data viitoare vei fi, probabil, și tu mult mai atentă ;-)
Alma:
„Iisus s-a nascut prin primavara se pare”. După ce „se pare”?
Articolul are vreo câteva idei, din păcate destul de anemic expuse. N-ar strica o documentare înainte de a aborda astfel de teme. Iar dacă te obosesc Sărbătorile, cine te împiedică să te sustragi agitației generale și să le petreci așa cum îți dorești?
Îmi pare rău dacă am deranjat cu acest comentariu. Nu e cu rea intenție.
Dorin Cozan scrie bine si pasnic aici, dar fara compromisuri. Ne dezvaluie o interesanta poveste de dragoste in asa fel incit sa nu plictiseasca ba chiar sa intrige. Avem mai putin de a face cu sentimentalisme (ceea ce m-ar si mira la el) ci cu un recucerire a celuilalt ascultindu-l. Semnificativ mesaj si nu ma asteptam sa spun asta
și eu îți zic bine ai venit și te încurajez să scrii pe viitor tot mai bine, nu mai folosi atât de multe metafore, sunt sigură că ai citit destule mai reușite decât cele de aici.
Unless ești vreun nume deja în poezie și mă pui la încercare (habar n-am) scrie mai simplu la început, altfel textele tale îmi vor părea la fel de entuziasmante ca o poluție nocturnă.
Margas
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
eu nu am pornit spre nicio „ironizare”. din păcate, vorbeam serios. iar în primul meu comentariu doar atrăgeam atenția asupra faptului că acest „fără număr” pe care l-a folosit Margas, adică într-un context de o cu totul altă factură, este, într-adevăr, ironie, și nimic altceva.
dar ai dreptate, ar fi trebuit să dau dovadă de înțelepciune și să mă fi oprit. nu mai spun de ce, fiincă ar fi, cum spui, inutil, din moment ce unul din noi o ia, ca să zic așa, spre dreapta și celălalt spre stânga. deși fiecare își dorește să ajungă… tot acolo. sau nicăieri?
pentru textul : videoconferință cu îngeri dede ce în cutia cu nisip?
pentru textul : Manifeste (1) - Manifestul Partidului Comunist decitisem si celelalte parti. eram curios sa vad ce urmeaza. imi place acest melange de fabulos-cotidian, precum si purtarea de grija a celuilalt care apare in proza dvs.
pentru textul : La Pedrera demai ales cind vezi si tu (acum) ca te-ai pripit, ca nu ai dreptate, ba mai mult, arati ca un membru al juriului nu a citit cu atentie cel putin un text... revenind la minciuna ta de mai sus (cum ca as fi grafiat gresit "de odata" - tu voiai "deodata", care e alta mincare de peste), pentru o astfel de acuzatie, neacoperita si evident neadevarata, ar trebui sa fii atentionata cel putin de catre editorii, moderatorii sitului, daca nu si de colegii care stiu si folosesc corespunzator limba romina. pacat ca frustrarile de dupa concurs nu-s constructive si pacat ca ati adus toate discutiile si minciunile astea balcanice in jurul textului meu, care e doar unul din textele participante, nimic mai mult
pentru textul : Rezultatele Concursului de Poezie „Astenie de primăvară – Hermeneia 2010” dePe asta ți-a spus-o tot strămoșul dumitale, surugiul? Atunci du-te și spune-i că Sadoveanu a scris "Baltagul" în doar nouă zile! Șnur. Călătorie sprâncenată!
pentru textul : Cu Maestrul la Borta Rece depoemului acestuia ii trebuie o dezvoltare un final pe masura. aici ai doar incipitul. minunat, intr-adevar, dar atat. ultima strofa este din alt film.
pentru textul : poveste cu păsări și pești deSincer? Mi se pare o aglomerație pe Calea Victoriei fără nicio perspectivă... și stai blocat în mașină în traficul acela dement și ce să vezi? te taie o cufureală de la un krax cu bacon (verz unhealthy...) și nu poți să te dai jos din mașină, normal cum ai arăta ciuci între uși slobozind presiunea din intestine așa că fusta mini din liceul comunist devine salvarea (mă întreb dacă autoarea chiar știe sau vorbește așa din auzite) că poți să scapi în fine de acea presiune incomensurabilă. Sigur, finalul rămâne deschis interpretărilor, deoarece ceea ce te eliberează azi, mâine te poate mușca de aceeași zonă... ei, riscurile meseriei. Mă bucur că am trecut pe la acest poem mai ales ca să observ cum se încălzește Paul cu noile talente literare. Sper din tot sufletul ca Virgil să nu permită transformarea Hermeneiei într-un site matrimonial de tipul agonia. Că dacă ar fi după Paul, el angst are, se vede... Andu
pentru textul : Tangent de radical din "ix" deCrănțăni mărul în uitarea lui Ăl de sus,. nu neuitarea,. Adică precum Eva. Eu, în nemernicia mea, că tot a murit Dinică,săracu, socoteam că naratoarea e o leacă de Eva. Nu mă întreba de ce am scris o leacă și nu oleacă, fincă fac moarte de poetă. Zilele iestea m-am războulit cu tot felul de dobitoace și acu vreau să mă bucur. Bucură-mă Solomonărițo, adică vrăjitoareo!
pentru textul : nerușinare deversurile acestea rotunjesc poemul si pun amprenta Luminii ce infloreste dincolo de poem "lascive ploile vin peste noi ne întreabă a noapte și pleacă eu rămîn în tine o boală nedescoperită la timp tu un fel de cafea cu zahăr și moarte" exista zile in care versurile isi sarbatoresc menestrelul. un poem printre rindurile caruia intilnesc o voce de o sensibilitate deosebita.
pentru textul : antiplatonice V dem-ai facut curios si am citit. dar am fost dezamagit. pentru ca mi-a adus aminte de copii de rromi care cersesc prin paris sau prin alta parte. inteleg (sau incerc sa inteleg) tragedia alora. dar nu vad ce legatura are asta cu furtul sau cu minciuna. as vrea sa iti spun ca lucia m-a mai mintit cindva. am prins-o cu un cont clona pe hermeneia. si a negat dar am dovezi indubitabile ca este vorba de ea. si m-a mintit. am impresia ca are o problema patologica cu minciuna. iar chestia asta mi se pare cea mai grava. tragedii sau necazuri in viata am avut fiecare. mai multe sau mai putine. dar nu cred ca simte nimeni nevoia sa si le fluture sau sa le folosesca pentru ca sa stirneasca mila sau induiosare. asta doar daca nu cumva esti copil de rrom prin paris cu picioarele rupte la nastere si implori mila. iar aceia chiar ca merita mila pentru ca e cumplit ca cineva sa le faca asa ceva in mod deliberat. dar a-ti insusi textul literar al altuia sau a minti pentru ca... ai avut leucemie, mi se pare cam aiurea. cunosc oameni greu bolnavi care nu si-au pierdut compasul moral. nu exista nici o justificare pentru fapta ei. dimpotriva. cel putin asta este parerea mea. ma gindesc acum mai degraba la oamenii care au suferinte in trupul lor si isi pastreaza demnitatea si se simt injositi de gestul unei astfel de persoane. la ei oare nu se gindeste nimeni?...
pentru textul : Lucia Marinescu - suspendare cont deimi place @asemanarea cu un fragment de jurnal. chiar! oho! ce mi-ar placea jurnalul tau! as da oricat pe el!
pentru textul : în felul meu de copil deadriana am ramas impresionat citind acest poem. reusesti sa imbini foarte bine imaginile arhetipale ale "vesniciei nascute la sat" cu ritmul doinei. motivul ferestrei din incipit secondat cu cel al cuvintelor si al gurii creeaza contextul comunicarii, impartasire de dor si viata. lirismul simplu, esentializat, deschide o lume tihnita de poveste, animata de elemente uranice, telurice si florale, ce consteleaza dialogul ceremonial dintre eu si lume. dialogul sinelui cu vocea alteritatii (poate tot a sa/ a cosmosului-prietin -vezi Miorita/ Revedere/ Ce te legeni...- ori, de ce nu, poate chiar a lui Dumnezeu) restabileste echilibrul stihiilor dinafara cu cele interioare: "seninul înghețat în flori de măr". simbolismul crucii, ambivalenta a vietii (zarea transfigurata) cat si a mortii (pluralul sugerand spatiul sacralizat al ingropaciunii, cimitirul) prin arhaica alternanta cauzala, incadreaza spiritul mereu in cautare, nelinistit de inconsistenta efemerului (mă strigă un sobor de maci spre vară), cu axele fundamentale ale fiintei. revitalizata de calmul seninului inghetat si de prospetimea florilor de mar. poem de multe penite. dintre care prima ti-o ofer eu.
pentru textul : în jur e zare prăvălită-n cruci dePentru că, personal, m-am săturat de invectiva mascată în comentariu literar a acestei useriţe şi pseudoautoare de îngrămădiri de litere; m-am săturat să văd cum se fofileşte printre picioarele altora, doar-doar să mai aibă ocazia să mai împroaşte cu gunoi pe cei pe care i s-a pusa pata; m-am săturat de rozătoare subsoliere, şi asta o spun în general.
Oameni buni, e uşor, copilăresc de uşor să mimăm comentariul pe text, dar, de fapt, să atacăm. Apoi, când ni se răspunde la fel, dar asumat si pe faţă, să ne retragem in spatele a "eu am comentat pe text".
Reacţionez destul de repede. Nu sunt genul care întoarce şi celălalt obraz - am rămas de multă vreme fără nici unul. Iar când mă muşcă de bombeu cineva care se pricepe la fenomen, e una, însă când o analfabetă dovedită îşi dă aere de literată şi, printre rânduri, dă cu mine de pământ, e alta. Tac o dată, tac de două ori, ironizez de trei ori... dar cam atât - că văd că domnişoarei îi devin laitmotiv psihotic.
Deci de aia.
pentru textul : Viraj mult prea strâns deÎți mulțumesc de trecere și pentru apreciere, mă bucur că ți-au plăcut poemele mele. Te mai aștept
pentru textul : Tăcerea dunelor deDeși am simțit nevoia sa îmi limitez opinia doar in ceea ce priveste retragerea textului meu Lullaby pentru candelabre din acest concurs si implicit pentru orice forma de jurizare,precizez cu tristete urmatoarele aspecte: din punctul meu de vedere, mai corect ar fi fost ca textele inscrise sa apara dupa incheierea datei de participare si in felul acesta nu ar fi existat nicio suspiciune de copiere, de inspiratie, de tentatie de a prelua, parafraza titluri si continuturi inscrise deja in concurs. Totodata, mi s-ar fi parut corect ca orice critici aduse numarului si calitatii textelor sa fi fost publicate odata cu rezultatele concursului si nu inca din faza de inscriere sa fie efecuate aceste remarci neplacute si jignitoare la adresa celor care s-au decis sa trimita poezii. Avand in vedere malitiozitatea precum si desconsiderarea maxima din toate notele informative legate de organizarea competitiei, repet, doresc nejurizarea poemului meu Lullaby pentru candelabre indiferent de categorie, de altfel singurul meu text trimis spre acest concurs. Cat priveste Scrisul si mustruluiala scolareasca citita in info de mai sus cat si din cel care m-a determinat sa ma retrag din competitie, nu cred ca genul acesta de atitudine va determina o ameliorare a situatiei... poate ca ar trebui sa reflectati asupra conditiilor de organizare...cu autovotarea si cu versiunea initiala a participarii membrilor juriului in concurs si altele...gând intelept si pana ușoară tuturor la scris...
pentru textul : Concursul de Poezie „Astenie de primăvară - Hermeneia 2014” denicodem, hai sa fim seriosi. eu am inca speranta ca oricine am fi sintem oameni mari (adica maturi). pe mine nu m-a acuzat nimeni ca as fi furat din nichita. la un moment dat bobadil facea anumite asocieri dar n-au reusit sa ma intereseze dincolo de amuzament. ca sa sa fiu mai simplu, bunica-mea avea o vorba "hotului de hot i-e frica". niciodata nu am avut probleme sa imi apar "proprietatea intelectuala" pentru ca niciodata nu am avut nici cea mai vaga banuiala ca as fi plagiat pe cineva. si am fost acuzat si eu si de caloianu silvia si cred ca au mai zis si altii una si alta. ca de obicei i-am lasat sa fiarba in suc propriu. eu nu vad cine si unde te-a acuzat de ceva. pe hermeneia noi avem o politica de zero toleranta fata de astfel de lucruri si sint convins ca daca vreun editor sau moderator ar fi avut vreo anumita banuiala de plagiat ti s-ar fi adus la cunostinta acest lucru in termeni fara nici un echivoc
pentru textul : tăceri deVlad, Paul, Raluca,
aurul, smirna şi tămâia să vă fie înmulţite. cu mulţumiri, îmi voi scrie condamnarea la moarte, peniţe sînt destule, slavă domnului. să aveţi şi voi sărbători cu toate cele de trebuinţă pe lângă şi bucuria să vă fie nămeţi.
pentru textul : aşa a spus el deCristina, poate ma repet: je m'en fiche, refiche et contrefiche, ca sa citez din cineva cunoscut...poti spune orice...acelasi efect. Ilarius, tu intelegi ce vrei din text, depinde de buna dispozitie....puteam sa pun la fiecare rind o fotografie din Venetia (sau altundeva)...nu ai inteles nimic, din punctul meu de vedere, dar nu strica sa lipesti fotografii sa pricep ca ai vazut si tu Canal Grande. Francisc, grupul nostru e si asa restrins....zimbesc, precum spunea Poetul.
pentru textul : pietrele umbrei deFericit e cititorul acestui text, precum fericită trebuie să fie femeia căreia i-ai scris această bijuterie. Cântarea cântărilor îngerilor lui Altaiyr. Finalul e icoană sau Feng Shui? Îmi place foarte mult titlul. "noștri" cu 1 singur i.
pentru textul : o privire grabnică asupra trupului meu deVa multumesc, e o mare bucurie pentru mine sa primesc asemenea comentarii din partea unor oameni pe care-i respect si in a caror opinie am totala incredere. Sper sa nu va plictisesc, se subintelege ca va astept de fiecare data!
pentru textul : O să mori carioca deVladimir sint de acord...cred ca acel final mi a mentionat si mai sus de catre Mariana. Voi lasa acel ending ca un alternative ending (editor's cut!) doar pe blog...de kiki! :p
Sincerely,
pentru textul : a.m. deC
Esti pe H de 5 ani si 5 ore. Multi inainte! Mi-a placut sa recitesc primele doua strofe. Ai putea sa lucrezi pe final.
pentru textul : pentru prima dată degradinărit, Îmi perimteți să , dimplomatul, Niciodată nu vorbi același timp cu clientul., lacrmile le curgeau . Sunt conștientă că am aruncat buzduganul și-am plecat, dar de atâtea ori îmi spun că notey direct tzpos când citesc, pentru că la a doua lectură nu le mai văd nici eu :-) În fine, asta este ce am observat acum. Data viitoare vei fi, probabil, și tu mult mai atentă ;-)
pentru textul : Paharul cu apă deMulţumesc domnule. Da am încercat o trecere uşoară înspre o enunţare moralizatoare a realităţii trăitului.
pentru textul : poem trupesc deDa. Cristina, ce spui tu ține de intenționalitatea operei. Foarte bine, m-ați convins, iată modific unele chestii. Să îmi spuneți cum a ieșit.
pentru textul : Crepuscul deAlma:
„Iisus s-a nascut prin primavara se pare”. După ce „se pare”?
Articolul are vreo câteva idei, din păcate destul de anemic expuse. N-ar strica o documentare înainte de a aborda astfel de teme. Iar dacă te obosesc Sărbătorile, cine te împiedică să te sustragi agitației generale și să le petreci așa cum îți dorești?
pentru textul : Crăciun e când s-a născut Isus deÎmi pare rău dacă am deranjat cu acest comentariu. Nu e cu rea intenție.
Uitasem: "...pămîntul nu are vertebre / și morții trebuie să-l susțină"
pentru textul : national treasure deDorin Cozan scrie bine si pasnic aici, dar fara compromisuri. Ne dezvaluie o interesanta poveste de dragoste in asa fel incit sa nu plictiseasca ba chiar sa intrige. Avem mai putin de a face cu sentimentalisme (ceea ce m-ar si mira la el) ci cu un recucerire a celuilalt ascultindu-l. Semnificativ mesaj si nu ma asteptam sa spun asta
pentru textul : din viața noastră secretă deMulţumesc pentru sugestii/trecere!
pentru textul : Şarpele de aramă (XXIX) deși eu îți zic bine ai venit și te încurajez să scrii pe viitor tot mai bine, nu mai folosi atât de multe metafore, sunt sigură că ai citit destule mai reușite decât cele de aici.
pentru textul : tu nu ai de unde să ştii deUnless ești vreun nume deja în poezie și mă pui la încercare (habar n-am) scrie mai simplu la început, altfel textele tale îmi vor părea la fel de entuziasmante ca o poluție nocturnă.
Margas
Pagini