Mi-a placut si chiar asteptam un poem despre criza si nu oriunde ci aici, pe Hermeneia din motive cred eu lesne de inteles. vad acest poem ca pe un strigat si nu orice fel de strigat, este o revolta oare? Nu, mie imi pare mai degraba o resemnare in fata inevitabilului foarte plastic reprezentat in text: "acest vals ametitor care nu se mai termina"... aici as fi eliminat versul de legatura "precum criza iubito" deoarece versul de final este edificator "aceasta fermecatoare (genial epitet :-) criza mondiala". Cred ca ar merita inceput un serial pe tema asta... depinde doar de noi sa nu-l facem telenovela mexicana :-) O lectura cat se poate de agreabila, Andu
Cântec de ușă Fă-mă ușă Domn Domnuț Pe potecă mai giosuț Să fiu strunga fetelor La culesul merelor. Care-n lume n-o greșit Treacă pragu-n asfințit Eu să-i fiu vis nevisat S-o-velesc pe înserat Care n-o greșit prea mult Scâncetul să i-l ascult Să-i frământ dorul nebun Prin vise să mă adun. Care-n lume o greșit S-o muncesc din asfințit Până-n zoriori de zi C-apoi iar o mai pofti.
Andu, mersi de vizita, intradevar sunt la faza de experiment unde vad si eu cum si ce pot scrie... textul asta a fost limita gunoiului. Mai treci si lasa-mi impresia ta. Sancho, multumesc de atentionare, inainte de a-l posta am trecut prin el dar se pare ca mi-au scapat multe, o sa-l revad bineinteles. Totusi nu mi-ai lasat impresia ta la "invizibil"...acolo speram sa ma critici de fapt... Oricand binevenita pe la bine!
Mulţumesc frumos, Adrian. Chiar mă gândeam, mai apoi, după ce ţi-am scris, că poate parcela aceea să fie legată de cimitir. E bine că am reuşit să prind sensul corect, în cele din urmă, al formulării tale. Exact la parcelă mă împiedicasem.:)
Da, Virgil, cred că ai dreptate acolo... mă voi gândi într-o zi la asta, trebui să modific. Nu ai încercat niciodată să-ți imaginezi povestea unui om care stă lângă tine în metrou sau la coadă la vreun ghișeu sau mai știu eu unde? Personajul meu merge uneori mult mai departe decât noi cu imaginația, pentru că el trebui să scrie despre oameni, fără a-i cunoaște cu adevărat. Te cred pe cuvânt, referitor la remarca ta finală ;-) Și adaug: bine că nu ai pretenția că știi :-)))
Tu vrei să creezi, aici, o ierarhie paralelă. N-ai să convingi pe nimeni. E și motivul pentru care Hermeneia e un site agonizant. Cum adică să nu te intereseze ce reprezint eu în România? Păi atunci tu ce reprezinți și unde reprezinți? Site-ul tău nu reprezintă nimic în ceea ce privește impunerea de valori. E doar un mijlocitor al dialogului și nimic mai mult. În orice caz, atunci când nu excluzi materiale precum al lui Prepuță, te compromiți definitiv. Înseamnă că ești un frustrat pe care valorile indiscutabile sau stelele fixe ale spiritualității îl deranjează. Cu asemenea inși n-am ce să discut. Să fii sănătos și fericit!
am citit ieri poemul și m-a impresionat curgerea lui, fara sincope, fara nici cea mai mica poticnire, hm aceeasi patina senina, acelasi lucru frumos. felicitari, f. frumos.
am citit cu atentie, adica m-a interesat, m-a mirat, m-a luat prin surprindere nota ta. dupa care m-am intrebat cum as fi raspuns eu la intrebari cand locuiam departe de tara si cum as raspunde acum. cu alte cuvinte, ti-ai facut treaba bine si m-as bucura sa incite interes si sa adune si alte "raspunsuri". nota este first draft, chiar daca se incheie rotund, aproape poetic. sunt si raspunsuri care se contrazic, altele se repeta, dar mi-a placut onestitatea textului, putin nervoasa, putin blazata, deloc ironica. ce nu mi-a placut este "Mai sînt român? Nu este treaba ta. Mai sînt cetățean român? Nici asta nu este treaba ta" si asta pentru ca nu respecta conventia impusa, cea a deschiderii totale si a onestitatii. nimic nu este treaba nimanui si totul este, mai ales ca toate intrebarile sunt autointerogatii, iar raspunsurile la indemana oricui.
poemul mărturisește, prin construcție, o durere de inimă vie, pe care cititorul o simte parcurgând fiecare cuvânt. metaphilosophic, poemul este definit de ideea ritmului rupt de inovația metaforelor.
Da, asa este, Virgil. Nu e un poem propriu-zis, ci mai degraba niste ganduri asternute repede, la sfarsitul unei zile, cand mi-am dat seama ca nimeni, pe niciun site de literatura, nu scrisese despre ASTA. Apoi m-am gandit ca lumea are treaba... Multumesc pentru ca ai lasat semn aici.
pai eu zic alina sa intorci monitorul la 90 de grade (counterclockwise) si vezi poate e mai bine asa eu tot n-am inteles de ce via sepia nu poate fi de la nord la sud ci trebuie sa fie de la vest la est
Bianca, ingaduit sa-mi fie sa-ti spun ca obisnuinta este rea, dar e si buna uneori, pentru ca nu te poti lupta la nesfarsit cu inevitabilul, singurul lucru care iti ramane este sa il accepti (adica sa te obisnuiesti cu el, cu alte cuvinte). Eu nu ii voi nega Arancai dreptul de a veni asa, pur si simplu si de a spune "text slab, etc etc" gandindu-ma cat mi-ar fi de usor sa ii intorc aceasta "favoare" pe textele ei cu aceeasi moneda, dar nu o fac, pentru ca sper in adancul sufletului meu ca ea a inteles pactul pe care i l-am propus si va actiona in consecinta. De la un caracter ca al ei nu ma astept la mai mult iar asta deja nu mai are nimic de-a face cu literatura, stiu. Parerea mea este ca un astfel de personaj isi gaseste locul doar in cartea de biologie la capitolul "originea speciilor', dar asta e doar parerea mea, ca intotdeauna. Bobadil.
Felicitări, Virgil! E un moment care trebuie sărbătorit... Pe mine mă interesează de unde pot cumpăra cartea. Iașiul este un loc unde întotdeauna mi- am dorit să ajung, dar n- am reușit până acum. Și e cam departe de Sibiu. Soțul meu a spus nu când l- am întrebat dacă nu cumva are chef să mă însoțească...deci, voi fi acolo cu gândul (foarte important, totuși).
ai creat o atmosferă frumoasă, Ioana. dar adâncul luminii și flacăra tremurândă nu susțin poemul la intensitatea pe care o cere imaginea. iar ultimul vers e dezamăgitor prin romanțarea exprimată.
las un timp, apoi mai revin să te citesc.
n.b. nu e nevoie să îți semnezi poemele și în interiorul textului. e inestetic.
Nu pot pune basca pentru ca in africa nu se poarta basti, simplu. Apoi, nu le pot face pe fete mai tinere pentru ca, din nou, cum spuneam si in poezie, ele stiu cel mai bine cum se face. In rest, de medelenisme si altele nu stiu eu, mi-au iesit probabil din prea mult zel:)).
Si daca textul nu este inteles, recomand o a doua citire. Sunt sigura ca se vor clarifica mai multe ape tulburi.:)
pare a fi un text care se incapataneaza sa vorbeasca despre inmormantare, fara a spune ceva despre moarte. un fel de liniste urata si galbena. bine scris, bineinteles! "ca un stilou de cerneala", parca asta nu are chef sa bata cu restul:) zile bune!
Ionuț Caragea, Încerc să cred că experiența nefericită a celor cinci decenii de autoritarism în România nu a compromis întrutotul ideea de poezie cu tentă socială. Așa cum îi spuneam mai sus distinsei domnișoare Marina Nicolaev, încerc, prin poemele mele, să depășesc universul propriului trup și să fac incursiuni în contextul social care determină viața individului. Să nu credeți că sunt cumva un neomarxist, dar aproape că m-am satisit să tot citesc poeme despre ochi, intestine, rinichi, sânge, vene, urechi, stomac etc. Cred că se poate obține un anumit efect liric și din relaționarea poetului cu lumea în care trăiește. Vă mulțumesc mult pentru comentariu și pentru "peniță", Mircea Florin Șandru
ai restrictionat prea mult la inceput la cei 2 termeni, cupola si cer, unde se putea folosi doar unul, iar celalalt sa fie sugerat/implicit, puteai sa mergi pe tensiune, pe emotie, nu pe descriptiv.
aici e inutil - {femeile şi-au înnodat părul într-o plasă
copiii au luat pe furiş
resturile de lumânări}
retin numai partea asta [au afumat cioburile de faruri culese din intersecţii
prin ele mă vor vedea mai bine muşcând soarele
până atunci oraşul se va învârti turbat
ca un câine în jurul cozii
in rest mai merge lucrat si chiar dezvoltat- si poate nu in acelasi ton de discurs
VV
lasă-mă să unesc nopțile mele cu dminețile tale o noapte albă o dimineață toate ca-tr-un joc de puzzle niciodată terminat mi-e frig îți zic cuibărindu-mă într-o iubire trasă de mânecă acoperă răsăritul cu o promisiune mai rotundă decât această zare si hai să repetăm cuminți pe întuneric rolurile unor oameni perfecți
sigur ca se vede.. sau nu.. e mereu panica de a trece observat/ne . ultimele trei randuri fac tot farmecul trecerii .. randul viitor ies pe strada in smoking si fumez o havana. precis voi fi luat la intrebari...
ai intuit bine Virgil, este o încurajare. Andreea mă întrebase pe mess ce părere am și i-am spus să-l posteze pentru că văzusem un progres și vroiam o confirmare obiectivă a membrilor Hermeneia, repet: a membrilor nu a unui copil căcăcios care este în trafic, ambuteiaj mental... bobadil, îți refutez delirul. ești ca Bulă care se întreba dacă de la eueu se poate lua sida. scuze Andreea pentru insinuările unui furibund. iartă-l ca să poată intra acolo unde îi e locul... înspre origini, neant, praf, pulbere, lithera, mă rog știe el mai bine ce preferă... că e aceeași chestiune.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Mi-a placut si chiar asteptam un poem despre criza si nu oriunde ci aici, pe Hermeneia din motive cred eu lesne de inteles. vad acest poem ca pe un strigat si nu orice fel de strigat, este o revolta oare? Nu, mie imi pare mai degraba o resemnare in fata inevitabilului foarte plastic reprezentat in text: "acest vals ametitor care nu se mai termina"... aici as fi eliminat versul de legatura "precum criza iubito" deoarece versul de final este edificator "aceasta fermecatoare (genial epitet :-) criza mondiala". Cred ca ar merita inceput un serial pe tema asta... depinde doar de noi sa nu-l facem telenovela mexicana :-) O lectura cat se poate de agreabila, Andu
pentru textul : e bine dethe truth is out there.
pentru textul : Big Bang deCântec de ușă Fă-mă ușă Domn Domnuț Pe potecă mai giosuț Să fiu strunga fetelor La culesul merelor. Care-n lume n-o greșit Treacă pragu-n asfințit Eu să-i fiu vis nevisat S-o-velesc pe înserat Care n-o greșit prea mult Scâncetul să i-l ascult Să-i frământ dorul nebun Prin vise să mă adun. Care-n lume o greșit S-o muncesc din asfințit Până-n zoriori de zi C-apoi iar o mai pofti.
pentru textul : pe sub flori mă legănai deTragedia e ca tocmai Profetul nu vede poezie aici in text.
pentru textul : Pixeli deAndu, mersi de vizita, intradevar sunt la faza de experiment unde vad si eu cum si ce pot scrie... textul asta a fost limita gunoiului. Mai treci si lasa-mi impresia ta. Sancho, multumesc de atentionare, inainte de a-l posta am trecut prin el dar se pare ca mi-au scapat multe, o sa-l revad bineinteles. Totusi nu mi-ai lasat impresia ta la "invizibil"...acolo speram sa ma critici de fapt... Oricand binevenita pe la bine!
pentru textul : O zi din viața unui ucigaș deMulţumesc frumos, Adrian. Chiar mă gândeam, mai apoi, după ce ţi-am scris, că poate parcela aceea să fie legată de cimitir. E bine că am reuşit să prind sensul corect, în cele din urmă, al formulării tale. Exact la parcelă mă împiedicasem.:)
cu drag,
pentru textul : Memento des.b
dragii mei. speram sa mai putem comunica. eu prefer sa privesc in viitor
pentru textul : jurnal de nesomn IV deDa, Virgil, cred că ai dreptate acolo... mă voi gândi într-o zi la asta, trebui să modific. Nu ai încercat niciodată să-ți imaginezi povestea unui om care stă lângă tine în metrou sau la coadă la vreun ghișeu sau mai știu eu unde? Personajul meu merge uneori mult mai departe decât noi cu imaginația, pentru că el trebui să scrie despre oameni, fără a-i cunoaște cu adevărat. Te cred pe cuvânt, referitor la remarca ta finală ;-) Și adaug: bine că nu ai pretenția că știi :-)))
pentru textul : La Pedrera deharmsiană. frumos ma mir ca n-au reactionat profunzii si adîncii zen(atici) :))
pentru textul : Povești pseudo-Zen (2) deadaugio:
pentru textul : trezvie demesajul de mai sus se adresează d-nei Cristina Ştefan.
Tu vrei să creezi, aici, o ierarhie paralelă. N-ai să convingi pe nimeni. E și motivul pentru care Hermeneia e un site agonizant. Cum adică să nu te intereseze ce reprezint eu în România? Păi atunci tu ce reprezinți și unde reprezinți? Site-ul tău nu reprezintă nimic în ceea ce privește impunerea de valori. E doar un mijlocitor al dialogului și nimic mai mult. În orice caz, atunci când nu excluzi materiale precum al lui Prepuță, te compromiți definitiv. Înseamnă că ești un frustrat pe care valorile indiscutabile sau stelele fixe ale spiritualității îl deranjează. Cu asemenea inși n-am ce să discut. Să fii sănătos și fericit!
pentru textul : Povestiri de la Borta Rece deimi place mereu sa stiu ca ai trecut pe la mine, cristina
pentru textul : și cuvintele se rostogoleau ca perlele pe covorul moale deam citit ieri poemul și m-a impresionat curgerea lui, fara sincope, fara nici cea mai mica poticnire, hm aceeasi patina senina, acelasi lucru frumos. felicitari, f. frumos.
pentru textul : ziua în care ne-am mutat într-o migdală deam citit cu atentie, adica m-a interesat, m-a mirat, m-a luat prin surprindere nota ta. dupa care m-am intrebat cum as fi raspuns eu la intrebari cand locuiam departe de tara si cum as raspunde acum. cu alte cuvinte, ti-ai facut treaba bine si m-as bucura sa incite interes si sa adune si alte "raspunsuri". nota este first draft, chiar daca se incheie rotund, aproape poetic. sunt si raspunsuri care se contrazic, altele se repeta, dar mi-a placut onestitatea textului, putin nervoasa, putin blazata, deloc ironica. ce nu mi-a placut este "Mai sînt român? Nu este treaba ta. Mai sînt cetățean român? Nici asta nu este treaba ta" si asta pentru ca nu respecta conventia impusa, cea a deschiderii totale si a onestitatii. nimic nu este treaba nimanui si totul este, mai ales ca toate intrebarile sunt autointerogatii, iar raspunsurile la indemana oricui.
pentru textul : românia lui virgil t -V- depoemul mărturisește, prin construcție, o durere de inimă vie, pe care cititorul o simte parcurgând fiecare cuvânt. metaphilosophic, poemul este definit de ideea ritmului rupt de inovația metaforelor.
pentru textul : aritmie deDa, asa este, Virgil. Nu e un poem propriu-zis, ci mai degraba niste ganduri asternute repede, la sfarsitul unei zile, cand mi-am dat seama ca nimeni, pe niciun site de literatura, nu scrisese despre ASTA. Apoi m-am gandit ca lumea are treaba... Multumesc pentru ca ai lasat semn aici.
pentru textul : azi e 15... depai eu zic alina sa intorci monitorul la 90 de grade (counterclockwise) si vezi poate e mai bine asa eu tot n-am inteles de ce via sepia nu poate fi de la nord la sud ci trebuie sa fie de la vest la est
pentru textul : via sepia deBianca, ingaduit sa-mi fie sa-ti spun ca obisnuinta este rea, dar e si buna uneori, pentru ca nu te poti lupta la nesfarsit cu inevitabilul, singurul lucru care iti ramane este sa il accepti (adica sa te obisnuiesti cu el, cu alte cuvinte). Eu nu ii voi nega Arancai dreptul de a veni asa, pur si simplu si de a spune "text slab, etc etc" gandindu-ma cat mi-ar fi de usor sa ii intorc aceasta "favoare" pe textele ei cu aceeasi moneda, dar nu o fac, pentru ca sper in adancul sufletului meu ca ea a inteles pactul pe care i l-am propus si va actiona in consecinta. De la un caracter ca al ei nu ma astept la mai mult iar asta deja nu mai are nimic de-a face cu literatura, stiu. Parerea mea este ca un astfel de personaj isi gaseste locul doar in cartea de biologie la capitolul "originea speciilor', dar asta e doar parerea mea, ca intotdeauna. Bobadil.
pentru textul : 111 deFelicitări, Virgil! E un moment care trebuie sărbătorit... Pe mine mă interesează de unde pot cumpăra cartea. Iașiul este un loc unde întotdeauna mi- am dorit să ajung, dar n- am reușit până acum. Și e cam departe de Sibiu. Soțul meu a spus nu când l- am întrebat dacă nu cumva are chef să mă însoțească...deci, voi fi acolo cu gândul (foarte important, totuși).
pentru textul : Virgil Titarenco - “Mirabile dictu” - Editura Grinta, Cluj, 2007 deai creat o atmosferă frumoasă, Ioana. dar adâncul luminii și flacăra tremurândă nu susțin poemul la intensitatea pe care o cere imaginea. iar ultimul vers e dezamăgitor prin romanțarea exprimată.
pentru textul : Flacără tremurândă delas un timp, apoi mai revin să te citesc.
n.b. nu e nevoie să îți semnezi poemele și în interiorul textului. e inestetic.
multumesc Magda. dom'le trebuia sa ma anunte cineva. acum se pot acorda penite. iar daca mai sint probleme va rog sa faceti galagie
pentru textul : Îndobivărare deNu pot pune basca pentru ca in africa nu se poarta basti, simplu. Apoi, nu le pot face pe fete mai tinere pentru ca, din nou, cum spuneam si in poezie, ele stiu cel mai bine cum se face. In rest, de medelenisme si altele nu stiu eu, mi-au iesit probabil din prea mult zel:)).
pentru textul : pe autostrada h44 nu circulă logane deSi daca textul nu este inteles, recomand o a doua citire. Sunt sigura ca se vor clarifica mai multe ape tulburi.:)
pare a fi un text care se incapataneaza sa vorbeasca despre inmormantare, fara a spune ceva despre moarte. un fel de liniste urata si galbena. bine scris, bineinteles! "ca un stilou de cerneala", parca asta nu are chef sa bata cu restul:) zile bune!
pentru textul : p.s deIonuț Caragea, Încerc să cred că experiența nefericită a celor cinci decenii de autoritarism în România nu a compromis întrutotul ideea de poezie cu tentă socială. Așa cum îi spuneam mai sus distinsei domnișoare Marina Nicolaev, încerc, prin poemele mele, să depășesc universul propriului trup și să fac incursiuni în contextul social care determină viața individului. Să nu credeți că sunt cumva un neomarxist, dar aproape că m-am satisit să tot citesc poeme despre ochi, intestine, rinichi, sânge, vene, urechi, stomac etc. Cred că se poate obține un anumit efect liric și din relaționarea poetului cu lumea în care trăiește. Vă mulțumesc mult pentru comentariu și pentru "peniță", Mircea Florin Șandru
pentru textul : zâmbete curg din gura femeii gonflabile deai restrictionat prea mult la inceput la cei 2 termeni, cupola si cer, unde se putea folosi doar unul, iar celalalt sa fie sugerat/implicit, puteai sa mergi pe tensiune, pe emotie, nu pe descriptiv.
aici e inutil - {femeile şi-au înnodat părul într-o plasă
copiii au luat pe furiş
resturile de lumânări}
retin numai partea asta [au afumat cioburile de faruri culese din intersecţii
prin ele mă vor vedea mai bine muşcând soarele
până atunci oraşul se va învârti turbat
ca un câine în jurul cozii
in rest mai merge lucrat si chiar dezvoltat- si poate nu in acelasi ton de discurs
pentru textul : undeva în mine tu încă mai speri deVV
lasă-mă să unesc nopțile mele cu dminețile tale o noapte albă o dimineață toate ca-tr-un joc de puzzle niciodată terminat mi-e frig îți zic cuibărindu-mă într-o iubire trasă de mânecă acoperă răsăritul cu o promisiune mai rotundă decât această zare si hai să repetăm cuminți pe întuneric rolurile unor oameni perfecți
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 7 desigur ca se vede.. sau nu.. e mereu panica de a trece observat/ne . ultimele trei randuri fac tot farmecul trecerii .. randul viitor ies pe strada in smoking si fumez o havana. precis voi fi luat la intrebari...
pentru textul : (Mă vezi treci atât de aproape ne vezi) deai intuit bine Virgil, este o încurajare. Andreea mă întrebase pe mess ce părere am și i-am spus să-l posteze pentru că văzusem un progres și vroiam o confirmare obiectivă a membrilor Hermeneia, repet: a membrilor nu a unui copil căcăcios care este în trafic, ambuteiaj mental... bobadil, îți refutez delirul. ești ca Bulă care se întreba dacă de la eueu se poate lua sida. scuze Andreea pentru insinuările unui furibund. iartă-l ca să poată intra acolo unde îi e locul... înspre origini, neant, praf, pulbere, lithera, mă rog știe el mai bine ce preferă... că e aceeași chestiune.
pentru textul : Tangent de radical din "ix" deAdriana, am testat și nu vad absolut nicio problema.
pentru textul : numărătoare inversă deam gustat din plin această parodie, o replică mai bună nici că se putea:)
pentru textul : autumn sîc delas un semn de apreciere.
Pagini