Mă bucură semnele voastre (nu atât penița și aprecierile, ci faptul că ați spus ceva) fiindcă, pe alte meleaguri, sub textul ăsta s-a așternut o tăcere deasă și adâncă; pe care am atribuit-o, în cele din urmă, efectului pe care îl au realitățile (să nu le spun adevăruri...) deranjante. Francisc, da, de ochiul acela e vorba; păcat că la unii s-a interiorizat într-atât, încât nici cele mai zguduitoare întâmplări nu-l mai pot deschide... Virgil, e încadrat acolo din pricina împrejurărilor în care s-a născut: textul ăsta este copilul unei discuții pe care am purtat-o cu cineva, acum câteva nopți, subiectul fiind pragmatismul în artă, arta kitsch, consumismul în artă și altele din categoria aceasta. dar am încredere în simțul tău poetic, așa că o să-l mut. și, da, ești vinovat fără de știre pentru primul vers...când am început să scriu mi-am amintit de discuția noastră de la Brașov. dăduseși un exemplu...cuiele, parcă. :) Concluzia: textul ăsta e un plod ciudat, ieșit în lume din doi tați și mâna unei moașe care l-a adus la lumină. :) mulțumesc.
e bine si asa eu mi-as scoate penitele doar dintr-o falsa modestie raman la afirmatiile despre poem, revin insa pe autor nu-i place sa fie gadilat cat despre a nu gusta valoarea unui lucru nu inteleg despre ce e vorba, poemul sau penitele??? daca este vb despre poem atunci autorul se crede valoros
ai rezumat inteligent aceasta falsa culoare "cenusie" a stihuitorului ,care are un cotidian terestru gri dar prin poezie "curata" universul de impuritati...,trancende...viata este un vis salvat de la moarte
Sunt invidios. Pen’că s-au întâmplat următoarele cu ultima mea carte:
Autorul: D-le Redactor aş vrea să vă trimit o lucrare.
Redactorul: Cine te opreşte?
A: D-voastră.
R: Eu?
A: Da.
R: Glumeşti !
A: Nu.
R: Atunci nu o trimite.
A: Va mulţumesc.
R: Pentru puţin.
A: Încă ceva.
R: Da?
A: Dar dacă apare?
R: Ce?
A: Lucrarea.
R: Lucrarea cui?
A: Lucrarea mea.
R: Power to you, son!
A: Deci aţi publicat-o.
R: ?
A: N-aţi publicat-o?
R: ?
A: Trebuie să cred deci, că nu vă interesează?
R: Am zis eu asta?
A: Nu.
R: Atunci?
A: Deci va interesează!
R: Nu.
A: Dar nu aţi văzut lucrarea.
R: Ba da.
A: Dar nu v-am trimis-o.
R: Ba da.
A: ?
R: Te cheamă Gorun?
A: Da, cum de aţi aflat?
R: Manolescu?
A: Exact, ce surpriză!
R: Păi vezi!
A: Da.
R: Ce vezi?
A: Aaaa, am uitat…
Cu respect,
Gorun Manolescu
P.S. de fapt ultima replică a editorului a fost :
”N-o scrie. E prea frumoasă. Dacă o scrii, o strici”
Un poem deplin. Nu-mi dau seama exact prin ce m-a făcut să mă loghez :), cred că simplitatea niponă, un fel de karumi, senzualitatea, frumuseţea naturii şi a umanului, ca şi la poezia niponă acel ,,aware" ( (stare emoțională intensă, mai ales de bucurie, optimism, frumusețe armonioasă). Ai turnat seninul în mine şi ai adus un tremur artistic frumos de tot. Mulţumesc, Adriana!
Poate titlul ar trebui schimbat, să nu sugereze forma minimalistă, ci starea, sau conjuctura. La un poem aşa mic, titlul este încorporat de privire vrând nevrând.
Uite, ce vizite! Nu știu cât e ea de rafinată ori de rotundă și sătulă. Cert e că... dar ce, există ceva care să fie cert? Și apoi, dac-ar fi rotund, ăia de dincolo cum stau cu capu-n jos?
Baftă la lei, fraților! Vă mulțumește și cel'lalt Enkidu pentru intervențiile pe care m-am bucurat să le văd conturându-se deja dincolo de text.
... vezi Bianca, asta apreciez eu la tine. tactul. e ca și cum dl. Talpeș ar spune: "eu nu am sugerat asta dar nici inversul afirmației mele":)! poate că m-aș fi jucat cu vorbele de sub "lemne", însă pentru mine subiectul e prea serios. Doar ca să spun ce, probabil ,gândeai și tu...afirm că hârtia pentru zmee se face tot din lemne. Însă rostul lemnelor (butucilor) din imagine e altul. În speranța că mă dezvăluii și nu trebuie a continua hermeneutica pe propriul experiment , radaș cu sineferei în curte, paul n.b. gândurile mele de bine însoțesc aceste cuvinte!
Multumesc pentru apreciere, Virgil. Mda, Carpe Diem, ca titlu, e ultra-fumat, cum bine spunea si o colega de site mai sus, dar eu, eu nu l-am folosit niciodata pina acum [blush!] si am vrut sa am si eu un ‘seize the day’ moment. Buba e un cuvint de care ne lovim cind ne lovim si cum dinspre copilarie spre acum trecem podul zilnic m-am gindit sa il folosesc fara retinere.
Finalul - ludic, aiurea sau nu - mascheaza poate adevaratul final al poemului. Sau nu? :p
Andu, nu stiu daca tu ai scris comentariul, presupun ca tu – cu speranta ca sindromul carpal-tunnel nu este agresiv in cazul tau (desi scrierea repetitiva a aceluiasi gen de comentarii are un prognostic defavorabil dpdv literar). Nu am stiut ca ti-a fost contraindicata ascultarea de poezii recitate in public, pe internet (ah, naughty girl!).
Nevertheless, noi, cei din studioul din Greenwich iti multumim pentru feedback: este nevoie de curaj, vointa si demnitate in a-ti prezenta simptomatica PRSD (post-recitare stress disorder) colegilor de pe Hermeneia, deci, bravo, insa manifestarile de mai sus trebuie luate in serios, Andu!. Ma alatur deci tuturor si iti doresc un sincer: ‘Get well soon!’
Silvia – m-am emotionat rau nu pentru ca noi nu am mai vorbit la telefon ci pentru ca sincer mi-a facut placere sa ma recit si daca aceste cuvinte – scrise, rostite – au atins pe cel putin inca ‘un’ cineva din anturajul poetic inseamna ca a-ti da armura jos in fata colegilor de hobby, un risc asumat dealtfel, nu e un exercitiu inutil de practicare a vulnerabilitatii.
Da, finalul - desi mie imi place asa, ciufulit cum e, inca nu-l pot definitiva – posibil e inca in stare de miscare browniana.
"mi-a cumpărat o pelerină fermecată mi-o aruncă pe umeri și brusc devin invizibilă. când îmi aduc aminte de mine" = proză "mă pescuiesc din oglinzi." = au mai zis și alții așa "în năvod doar un pantof de copil și-o seceră." = nu mă pot abține să nu mă gândesc, și ciocanu' ?
că eu te citesc cu plăcere, Daniela, nu mai e niciun secret:) dar mai nou zăbovesc pe textele tale pentru că îmi par un pic mai dornice să dezvolte atmosfera/ cadrul decât să se rezume la concentrarea pe mesaj. e ca și cum ai intra într-un parc de distracții și ai fi fermecat de tot ce este în jurul tău, iar o voce neutră (neapărat neutră) îți spune pe un ton glacial ceva de genul: știi, totuși va fi bine. iar tu te întrebi de ce acum când este evident și mai privești o dată în jurul tău și vezi cumva dincolo de țesătura veselă un posibil pericol, o posibilă întristare, în timp ce ești încurajat cumva să treci peste aparențe. la fel de bine poate fi și o intrare într-un parc, toamna, sau într-o biserică etc. mi-a plăcut, și pentru că mi-a plăcut am fost un pic mai limbut:) tu iartă-mi logoreica descindere și primește semnul meu umil de frumos!
O frumoasă poezie de dragoste. Îmi place tonul cald, degajat parcă de blândețea atingerii. Deseori se întâmplă să putem mângâia doar cu ochii...ce ne- am face fără ei?:) Sărbători fericite! Cami.
Gorune, că uite treci pe acilea și nu zici nimic despre text și nici despre cel căruia îi este dedicat.
Comentariul am înțeles, te-a amuzat... normal, ce era? să te întristeze?
Drept cine mă iei?
prima strofa mi se pare un text separat de celelalte nu inteleg expresia "îl fac frecvent la buzunare iubind" textul are pe alocuri o retorica tipica tie dar care parca e artificiala aici putin parerea mea inestetica
Ioana, iti multumesc de sfaturi. .... ce inseamna scenariu Im si sm? banuiesc ca e vorba diferente de intindere, dar totusi, mi-ar placea sa stiu denumirea. :)
foarte frumos poem, foarte frumoasă imaginea redată Virgil. am avut pentru câteva momente că sunt și eu pe acolo, cu voi. cu așa poeme sunt mândru că fac parte din H. îmi place mult cum descrii... doar personificarea cu umerii de tablă ai cinematografului cred că ar putea veni sub altă formă, dar ea nu mă împiedică să remarc acest poem la valoarea lui. excelent! (Vlad, foarte fain cadoul tău)
îmi place, însă sfârşitul mi se pare ratat, nu stiu să explic. cred că ceva de genul: ca un turn răsturnat
era mai forte. titlul e frumos, subtitlul şovăie.
Excelent, excelent final, Paul! Mi-a mai plăcut aproape la fel de mult şi "o acopeream cu pătura priveam poșeta jerpelită
bluza decolorată resturi de feminitate și
nu mă schimbam de haine o oră două trei". Please, nu mă întreba de ce. La ora asta, nu pot argumenta nici măcar strict subiectiv.
am o amintire frumoasă despre un origami lalea, nu îți poți imagina cum poate să fie de frumoasă... poate cauți pe net cândva, să vezi cât de frumoase pot fi. oare sunt și origami caleașcă? sigur, dacă poemul spune că da. :)
poate ar fi mai bine sa poata da penite doar editorii. ori sa se explice clar, care sunt criteriile... iar asta e imposibil. decat suparari, mai bine lipsa.
"sfîrâit" ar trebui ori [â], ori [î] peste tot "gustul acru al resemnării" "plictiseala cronică" "visele rumegate" ar merita rescrise, formulările mi se par a nu aduce nicio nuanță nouă Mi-a plăcut "un suflet cioplit din iluzii", și, în mare, e un poem pe care l-am simțit, e un text sincer cu sine și cu cititorul.
da, ti-a reusit foarte bine manuirea firului epic prin desisul metaforei. il citesc a doua oara si vad ca se imbogateste in sensuri. "si am privit cu totii ca niste animale proaste nestiind deosebi rînjetul măcelarului de privirea păstorului blînd am strigat toti ca unul învată-ne cum învată-ne cum iar el ne-a învătat pe toti încet foarte încet iubirea rînd pe rînd" excelent aleasa puntea aceasta catre final! iar primele doua strofe mi-au amintit de Llosa, de Razboiul sfrasitului lumii, mai exact. Imagini de un realism care nu oboseste, ci incita. ai schimbat finalul, nu-i asa? a fost o idee buna. las o penita.
poezia are o intensitate de o factura speciala. finalul este chiar remarcabil, ma refer la "mama e pământul pe care îl respir și sunt plină de ea" metafora ce seduce prin simplitate si forta. insa, pare o piesa muzicala pe care interpretul nu o poate sustine de la A la Z in aceeasi gama si sa iti spun de ce. strofa a treia e prea voit naiva iesita din contextul grav propus inca din primele randuri in ciuda nuantei ludice cautate: "îmi plăcea când mama îmi lega fundițe în păr și mă săruta dimineața pe frunte" acesta este punctul meu de vedere, nu inseamna ca as incerca sa contest calitatile tale lirice. gandeste-te putin, revin-o la text dupa un timp. poezia este ca o rochie, un vesmant; dupa o vreme incerci sa o mai porti si ai surpriza de a nu te mai incanta pe tine insati ca la inceput.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Mă bucură semnele voastre (nu atât penița și aprecierile, ci faptul că ați spus ceva) fiindcă, pe alte meleaguri, sub textul ăsta s-a așternut o tăcere deasă și adâncă; pe care am atribuit-o, în cele din urmă, efectului pe care îl au realitățile (să nu le spun adevăruri...) deranjante. Francisc, da, de ochiul acela e vorba; păcat că la unii s-a interiorizat într-atât, încât nici cele mai zguduitoare întâmplări nu-l mai pot deschide... Virgil, e încadrat acolo din pricina împrejurărilor în care s-a născut: textul ăsta este copilul unei discuții pe care am purtat-o cu cineva, acum câteva nopți, subiectul fiind pragmatismul în artă, arta kitsch, consumismul în artă și altele din categoria aceasta. dar am încredere în simțul tău poetic, așa că o să-l mut. și, da, ești vinovat fără de știre pentru primul vers...când am început să scriu mi-am amintit de discuția noastră de la Brașov. dăduseși un exemplu...cuiele, parcă. :) Concluzia: textul ăsta e un plod ciudat, ieșit în lume din doi tați și mâna unei moașe care l-a adus la lumină. :) mulțumesc.
pentru textul : picioruşe de molii decă vrei cam mult?
pentru textul : nu vă întreb ca să-mi răspundeți deuite că te-am întrebat, nu ţi-am răspuns! :)
e bine si asa eu mi-as scoate penitele doar dintr-o falsa modestie raman la afirmatiile despre poem, revin insa pe autor nu-i place sa fie gadilat cat despre a nu gusta valoarea unui lucru nu inteleg despre ce e vorba, poemul sau penitele??? daca este vb despre poem atunci autorul se crede valoros
pentru textul : poetul I deai rezumat inteligent aceasta falsa culoare "cenusie" a stihuitorului ,care are un cotidian terestru gri dar prin poezie "curata" universul de impuritati...,trancende...viata este un vis salvat de la moarte
pentru textul : poezia de azi dePaul, mulțumesc...înțeleg că.
pentru textul : Postmodernism&experimentalism deSunt invidios. Pen’că s-au întâmplat următoarele cu ultima mea carte:
Autorul: D-le Redactor aş vrea să vă trimit o lucrare.
Redactorul: Cine te opreşte?
A: D-voastră.
R: Eu?
A: Da.
R: Glumeşti !
A: Nu.
R: Atunci nu o trimite.
A: Va mulţumesc.
R: Pentru puţin.
A: Încă ceva.
R: Da?
A: Dar dacă apare?
R: Ce?
A: Lucrarea.
R: Lucrarea cui?
A: Lucrarea mea.
R: Power to you, son!
A: Deci aţi publicat-o.
R: ?
A: N-aţi publicat-o?
R: ?
A: Trebuie să cred deci, că nu vă interesează?
R: Am zis eu asta?
A: Nu.
R: Atunci?
A: Deci va interesează!
R: Nu.
A: Dar nu aţi văzut lucrarea.
R: Ba da.
A: Dar nu v-am trimis-o.
R: Ba da.
A: ?
R: Te cheamă Gorun?
A: Da, cum de aţi aflat?
R: Manolescu?
A: Exact, ce surpriză!
R: Păi vezi!
A: Da.
R: Ce vezi?
A: Aaaa, am uitat…
Cu respect,
Gorun Manolescu
P.S. de fapt ultima replică a editorului a fost :
”N-o scrie. E prea frumoasă. Dacă o scrii, o strici”
pentru textul : Urâții - lansare de carte de... încremenit într-un volum vechi de poeme, Beni... acolo este...
pentru textul : Tot Ce Am Adus deUn poem deplin. Nu-mi dau seama exact prin ce m-a făcut să mă loghez :), cred că simplitatea niponă, un fel de karumi, senzualitatea, frumuseţea naturii şi a umanului, ca şi la poezia niponă acel ,,aware" ( (stare emoțională intensă, mai ales de bucurie, optimism, frumusețe armonioasă). Ai turnat seninul în mine şi ai adus un tremur artistic frumos de tot. Mulţumesc, Adriana!
pentru textul : fruct dePoate titlul ar trebui schimbat, să nu sugereze forma minimalistă, ci starea, sau conjuctura. La un poem aşa mic, titlul este încorporat de privire vrând nevrând.
te felicit. este un premiu care atestă valoarea ta de autor. la cât mai multe reuşite pe tărâmul literar!
pentru textul : Raluca Blezniuc - "imnul cioZvârtei" deUite, ce vizite! Nu știu cât e ea de rafinată ori de rotundă și sătulă. Cert e că... dar ce, există ceva care să fie cert? Și apoi, dac-ar fi rotund, ăia de dincolo cum stau cu capu-n jos?
Baftă la lei, fraților! Vă mulțumește și cel'lalt Enkidu pentru intervențiile pe care m-am bucurat să le văd conturându-se deja dincolo de text.
pentru textul : Celălalt Enkidu, sau Enkidu II de... vezi Bianca, asta apreciez eu la tine. tactul. e ca și cum dl. Talpeș ar spune: "eu nu am sugerat asta dar nici inversul afirmației mele":)! poate că m-aș fi jucat cu vorbele de sub "lemne", însă pentru mine subiectul e prea serios. Doar ca să spun ce, probabil ,gândeai și tu...afirm că hârtia pentru zmee se face tot din lemne. Însă rostul lemnelor (butucilor) din imagine e altul. În speranța că mă dezvăluii și nu trebuie a continua hermeneutica pe propriul experiment , radaș cu sineferei în curte, paul n.b. gândurile mele de bine însoțesc aceste cuvinte!
pentru textul : hârtia ultimului zmeu înălțat denup, nicola! sau, esti gelos pe frumusetea mea nativa? La multi ani! ps: si u esti frumos, sa stii!
pentru textul : Virtualia XI. Dragoste cu stele verzi. deMultumesc pentru apreciere, Virgil. Mda, Carpe Diem, ca titlu, e ultra-fumat, cum bine spunea si o colega de site mai sus, dar eu, eu nu l-am folosit niciodata pina acum [blush!] si am vrut sa am si eu un ‘seize the day’ moment. Buba e un cuvint de care ne lovim cind ne lovim si cum dinspre copilarie spre acum trecem podul zilnic m-am gindit sa il folosesc fara retinere.
Finalul - ludic, aiurea sau nu - mascheaza poate adevaratul final al poemului. Sau nu? :p
Andu, nu stiu daca tu ai scris comentariul, presupun ca tu – cu speranta ca sindromul carpal-tunnel nu este agresiv in cazul tau (desi scrierea repetitiva a aceluiasi gen de comentarii are un prognostic defavorabil dpdv literar). Nu am stiut ca ti-a fost contraindicata ascultarea de poezii recitate in public, pe internet (ah, naughty girl!).
Nevertheless, noi, cei din studioul din Greenwich iti multumim pentru feedback: este nevoie de curaj, vointa si demnitate in a-ti prezenta simptomatica PRSD (post-recitare stress disorder) colegilor de pe Hermeneia, deci, bravo, insa manifestarile de mai sus trebuie luate in serios, Andu!. Ma alatur deci tuturor si iti doresc un sincer: ‘Get well soon!’
Silvia – m-am emotionat rau nu pentru ca noi nu am mai vorbit la telefon ci pentru ca sincer mi-a facut placere sa ma recit si daca aceste cuvinte – scrise, rostite – au atins pe cel putin inca ‘un’ cineva din anturajul poetic inseamna ca a-ti da armura jos in fata colegilor de hobby, un risc asumat dealtfel, nu e un exercitiu inutil de practicare a vulnerabilitatii.
Da, finalul - desi mie imi place asa, ciufulit cum e, inca nu-l pot definitiva – posibil e inca in stare de miscare browniana.
Love and greetings to all!
pentru textul : Carpe Diem deimpresia mea este ca ai facut unele modificari intre timp.
pentru textul : decembre de"mi-a cumpărat o pelerină fermecată mi-o aruncă pe umeri și brusc devin invizibilă. când îmi aduc aminte de mine" = proză "mă pescuiesc din oglinzi." = au mai zis și alții așa "în năvod doar un pantof de copil și-o seceră." = nu mă pot abține să nu mă gândesc, și ciocanu' ?
pentru textul : năvod decă eu te citesc cu plăcere, Daniela, nu mai e niciun secret:) dar mai nou zăbovesc pe textele tale pentru că îmi par un pic mai dornice să dezvolte atmosfera/ cadrul decât să se rezume la concentrarea pe mesaj. e ca și cum ai intra într-un parc de distracții și ai fi fermecat de tot ce este în jurul tău, iar o voce neutră (neapărat neutră) îți spune pe un ton glacial ceva de genul: știi, totuși va fi bine. iar tu te întrebi de ce acum când este evident și mai privești o dată în jurul tău și vezi cumva dincolo de țesătura veselă un posibil pericol, o posibilă întristare, în timp ce ești încurajat cumva să treci peste aparențe. la fel de bine poate fi și o intrare într-un parc, toamna, sau într-o biserică etc. mi-a plăcut, și pentru că mi-a plăcut am fost un pic mai limbut:) tu iartă-mi logoreica descindere și primește semnul meu umil de frumos!
pentru textul : infraroșu deO frumoasă poezie de dragoste. Îmi place tonul cald, degajat parcă de blândețea atingerii. Deseori se întâmplă să putem mângâia doar cu ochii...ce ne- am face fără ei?:) Sărbători fericite! Cami.
pentru textul : Peste tot atingerea ta deGorune, că uite treci pe acilea și nu zici nimic despre text și nici despre cel căruia îi este dedicat.
pentru textul : me and mr. tom waits deComentariul am înțeles, te-a amuzat... normal, ce era? să te întristeze?
Drept cine mă iei?
prima strofa mi se pare un text separat de celelalte nu inteleg expresia "îl fac frecvent la buzunare iubind" textul are pe alocuri o retorica tipica tie dar care parca e artificiala aici putin parerea mea inestetica
pentru textul : Drumul mătăsii deIoana, iti multumesc de sfaturi. .... ce inseamna scenariu Im si sm? banuiesc ca e vorba diferente de intindere, dar totusi, mi-ar placea sa stiu denumirea. :)
pentru textul : Odată un indian iubea o americancă defoarte frumos poem, foarte frumoasă imaginea redată Virgil. am avut pentru câteva momente că sunt și eu pe acolo, cu voi. cu așa poeme sunt mândru că fac parte din H. îmi place mult cum descrii... doar personificarea cu umerii de tablă ai cinematografului cred că ar putea veni sub altă formă, dar ea nu mă împiedică să remarc acest poem la valoarea lui. excelent! (Vlad, foarte fain cadoul tău)
pentru textul : introfanie de toamnă I deîmi place, însă sfârşitul mi se pare ratat, nu stiu să explic. cred că ceva de genul: ca un turn răsturnat
pentru textul : sequoia I deera mai forte. titlul e frumos, subtitlul şovăie.
Excelent, excelent final, Paul! Mi-a mai plăcut aproape la fel de mult şi "o acopeream cu pătura priveam poșeta jerpelită
pentru textul : the fifties debluza decolorată resturi de feminitate și
nu mă schimbam de haine o oră două trei". Please, nu mă întreba de ce. La ora asta, nu pot argumenta nici măcar strict subiectiv.
eu propun sa nu fim mai catolici decat Papa...:) cel putin, am putea incerca, nu?
pentru textul : Concursul de Poezie ”Astenie de primăvară - Hermeneia 2010” deam o amintire frumoasă despre un origami lalea, nu îți poți imagina cum poate să fie de frumoasă... poate cauți pe net cândva, să vezi cât de frumoase pot fi. oare sunt și origami caleașcă? sigur, dacă poemul spune că da. :)
să ai niște Sărbători liniștite.
pentru textul : dragoste origami depoate ar fi mai bine sa poata da penite doar editorii. ori sa se explice clar, care sunt criteriile... iar asta e imposibil. decat suparari, mai bine lipsa.
pentru textul : l’absente denu e cumva scream? cred ca postezi cam mult si se cam simte dilutia.
pentru textul : just scream peace de"sfîrâit" ar trebui ori [â], ori [î] peste tot "gustul acru al resemnării" "plictiseala cronică" "visele rumegate" ar merita rescrise, formulările mi se par a nu aduce nicio nuanță nouă Mi-a plăcut "un suflet cioplit din iluzii", și, în mare, e un poem pe care l-am simțit, e un text sincer cu sine și cu cititorul.
pentru textul : Dezintegrare deda, ti-a reusit foarte bine manuirea firului epic prin desisul metaforei. il citesc a doua oara si vad ca se imbogateste in sensuri. "si am privit cu totii ca niste animale proaste nestiind deosebi rînjetul măcelarului de privirea păstorului blînd am strigat toti ca unul învată-ne cum învată-ne cum iar el ne-a învătat pe toti încet foarte încet iubirea rînd pe rînd" excelent aleasa puntea aceasta catre final! iar primele doua strofe mi-au amintit de Llosa, de Razboiul sfrasitului lumii, mai exact. Imagini de un realism care nu oboseste, ci incita. ai schimbat finalul, nu-i asa? a fost o idee buna. las o penita.
pentru textul : povestea uitată a regilor stepei depoezia are o intensitate de o factura speciala. finalul este chiar remarcabil, ma refer la "mama e pământul pe care îl respir și sunt plină de ea" metafora ce seduce prin simplitate si forta. insa, pare o piesa muzicala pe care interpretul nu o poate sustine de la A la Z in aceeasi gama si sa iti spun de ce. strofa a treia e prea voit naiva iesita din contextul grav propus inca din primele randuri in ciuda nuantei ludice cautate: "îmi plăcea când mama îmi lega fundițe în păr și mă săruta dimineața pe frunte" acesta este punctul meu de vedere, nu inseamna ca as incerca sa contest calitatile tale lirice. gandeste-te putin, revin-o la text dupa un timp. poezia este ca o rochie, un vesmant; dupa o vreme incerci sa o mai porti si ai surpriza de a nu te mai incanta pe tine insati ca la inceput.
pentru textul : Mama dePagini