Dana nu cred ca ar trebui sa amestecam lucrurile... ma refer desigur la opinii de genul "Îmi pare rău doar că vezi lucrurlie așa pentru că nu suporți autorul", "...mulțim știm că nu mă suporți" care nu reflecta o realitate ci poate cel mult anumite temeri ale tale... as vrea sa precizez ca ne place sa credem ca aici textele prezinta mai mare importanta decat persoanele. Daca ar fi sa trag si eu concluzii pripite as putea afirma faptul ca nu ma respecti pentru ca nu mi-ai raspuns la comentariu ceea ce desigur ar fi un lucru stupid :)... deci sa nu ne punem unul altuia etichete deturnand sensul prezentei noastre pe acest site. Cu referire la categoria de incadrare (care nu are caracteristicile unui nivel, in sensul in care l-ar putea intelege agonia de exemplu) nu cred ca trebuie sa iti faci mari probleme... scrie bine si toate se pot rezolva cu un singur click.

definitiile astea poetizate nu ne mai spun nimic, incearca un discurs simplu despre lucrurile simple ...care fac viata atat de complicata :d

nici mie nu mi se pare "textul" acesta ceva artistic. iar subtitlul mi se pare absolut de pe alta planeta.

«Grădina Maicii Domnului» - hai sa fim seriosi!!! atunci prostituatele de la sosea ce sint? "poamele" «Grădinii Maicii Domnului»?? Iar milioanele de copii avortati ce sint? "poamele stricate" ale «Grădinii Maicii Domnului»?? Hai sa fim seriosi!! e discutabil si daca romania mai are ceva crestin. - ma refeream inauntrul ei, nu in forma exterioara, ca sa fiu bine inteles -
putina smerenie nu ar strica

"scaieţi metafizici" e o găselniţă cel puţin hilară. Dacă s-a ales folosirea punctuaţiei, nu înţeleg de ce aceasta nu există peste tot.

am introdus (oarecum experimental - că tot e ub fel de atelier literar) tag-ul pentru "strikethrough". așadar ultimul vers este tăiat, anulat de mine, dar "rămîne" acolo pentru a se vedea unde am făcut modificarea

Da, Virgil, fir-ar să fie, pricep. Măi, și ele o fac atât de frumos și de încântător încât nu te poți supăra niciodată cu adevărat! Faci fițe, te umflii-n pene, te-apuci să cânți cucurigu doar ca să mai treci o dată prin fața lor. Cu ceilalți, cu masculii, fac mult mai urât. Cineva de aici știe.

Am cernut o dată textul, dar e necesar să revin asupra lui cu modificări mai profunde. Mulţumesc! Sugestiile dumneavoastră mă ajută.

Marina, lucrul acesta il sesizasem si eu inca de la postare. Initial am zis ca e un titlu provizoriu intrucit nu gasisem altceva mai potrivit. Se pare ca nici acum nu prea am gasit. Petre, multumesc de apreciere.

prea explicit, desuet în limbaj cu rime facile. de ce nu încerci versul alb? poate, poate...

Percep deja că există două posibilități. Ori ai o xenofobie acerbă împotriva americanilor, fenomen pe care l-am mai observat la unii români care probabil crezînd că scuipînd în americani sînt români mai patrioți decît alții. Deși o privire mai atentă (și mai inteligentă) îți va spune că „manager” este un cuvînt englezesc și nu neaparat american. La fel după cum este și cuvîntul „șerif” de altfel, despre pare pun pariu că 99% din români cred că este cuvînt pur american. Dar evident că dacă simți nevoia să scuipi în americani (cum alții simt nevoia să scuipe în evrei sau în unguri, de exemplu) orice pseudo-argument este justificat. Aceasta este prima posibilitate. A doua posibilitate este că îți dorești să mă ofensezi pe mine care sînt român american. Din nou trebuie să afirm aceasta pentru că „manager” nu este cuvînt neaparat american. Dar probabil că ura împotriva britanicilor este probabil mai puțin la modă astăzi între românii „adevărați”. În orice caz a traduce „manager” cu „director” nu face decît să ne reveleze ignoranța ta, domnule cezar. Pentru că „manager” poate fi eventual tradus cu „gospodar” sau „ispravnic”. Evident însă că oamenii inteligenți din România au preferat un englezism (sau americanism, cum zici tu) unor arhaisme slavone. S-ar putea ca ție însă să îți placă slavonismele. Evident, fiecare cu simpatiile lui. Unii spre occidentul civilizat. Alții spre stepa rusă.
Dar nici cuvîntul „director” nu demonstrează prea mult „patriotism”. Pentru că deși originea lui inițială este latină (de la romanii ăia brutali care ne-au cucerit scumpa noastră Dacie și ne-au violat fetele codane prin Sarmisegetuza), dar, în orice caz, la noi cuvîntul „director”, că despre el făceai vorbire, vine din franceză. Este mai „bună” sau mai „patriotică” franceza decît engleza? Sau are ostilitatea anti-americană subtext politic în timp ce pupincurismul franțuzesc este nobil? Sînt și acestea întrebări care plutesc ca o ceață verzuie peste cămășile țesute în punct românesc ale patrioților români.
Revenind însă la oile noastre. Eu stăruiesc în a considera pocirea limbii române din ignoranță ca fiind o măsură mult mai autentică de nepatriotism decît folosirea cuvîntului „manager”. Parol!

Ar fi ceva de apreciat în această proză un pic cam lungă: răbdarea de a construi, încercarea de a schiţa psihologii, de a surprinde gânduri şi, mai ales, utilizarea procedeului salvator al alternării planurilor - interior-exterior - , care duce la realizarea unor episoade mai expresive - cel al descrierii cazinoului, cu fetiţa care construieşte un castel de nisip, dar mai ales cel al apariţiei celor două "sirene" şi al celor patru voleibalişti.
Pe de altă parte, e cam multă filosofare pe tema relaţiei erotice, amintind de reţetele de rezolvare a crizelor în cuplu oferite de duduile care susţin rubrici de dialog cu cititorii în unele tabloide. O anume superficialitate a analizei, ca şi apelul mai curând nepotrivit la unele simboluri livreşti - balena albă, Ahab.
O proză de începător (în ale iubirii, în ale înţelegerii vieţii, ca şi în ale literaturii), o etapă care ar putea fi depăşită prin aprofundarea analizei, sau ar putea fi permanentizată prin cantonarea într-o filosofare călduţă şi oarecum naivă. Asta depinde de mai mulţi factori (interiori sau exteriori).
Aş mai sesiza unele greşeli de gramatică (ex.: în două locuri apare "copii", în loc de "copiii", iar în altă parte "aceeaşi" în loc de "aceiaşi"). Deşi deranjează, acestea rămân totuşi simple detalii. Dar ar fi de preferat să lipsească, deoarece întotdeauna ele pătează blazonul.

Paul,
tocmai voiam să îţi sugerez să reformulezi versurile- mult singur/mult văduv(nu insist asupra expresiilor, înţelegi, plus legătura cu -îi muriseră mulți). iată că ai renunţat. de unde trag concluzia că în versurile următoare:

semeni cu vlad paul
ia niște covrigi calzi,

te referi la mine, nu?

Este un text bun. Descrie inspirat, cu imagini elocvente, scene din lumea aparte a spitalelor psihiatrice.
Nu sunt sondate adancimile si resorturile depresiei personajului principal, dar intr-un text atat de scurt este si imposibil.
Folosirea abundenta a numelui intreg : Kate Recam, subliniaza reusit incercarea de pastrare a identitatii personajului, lupta puternica si disperata de a nu se faramita. Ca si cum numele intreg ar putea mentine intregul amenintat de dezagregare. Stilistic vorbind, eu vad in asta un element poetic.

Si nu este singurul :
"există un fel de finalitate în sângele lui kate recam, venele sorţii sunt mai puţin pronunţate decât venele ei. şapte nopţi s-a zvârcolit fără somn, ca dimineaţa să-şi măsoare cearcănele în oglinda bătrâneţii. fiecare om care s-a uitat în acea oglindă, şi-a uitat acolo o bucată de bătrâneţe."

Am retinut :
"recam şi-a scos de mult toate măştile de pe faţă, şi-a descarnat întruchiparea dincolo de limită. şi-a murit toate zilele" ...

si-a scos, si-descarnat, ...si-a murit : interesanta fantezie lingvistica

Banuiesc ca autoarea este foarte tanara, din pricina renuntarii la literele mari de la inceputul propozitiilor.
As spune ca textul pierde din frumusete din pricina obstacolelor formale de citire. Literele mari ar ajuta ochiul la incheierea fara efort a unei unitati sintactice, iar aerisirea textului prin aliniate si paragrafe ar permite ideilor si imaginilor sa nu se inghesuie la poarta de receptare a cititorului.

In rest succes :)