un text pe care l-am citit cu mare plăcere pentru că mi-a demonstrat că amintirile sunt vii mereu... și noi suntem vii cât încă le avem!
mai puțin mi-au plăcut fazele cu bunica de patruzeci, moșu de cincizeci și eu tot ca moșu ca să zic așa... dar asta e viața!
am înțeles ce se dorea zis dar nu cred că e bine zis așa, întretimp lucrurile s-au mai schimbat, julio iglesias are un frate cu 60 de ani mai tânăr din câte știu.
un text bun însă fără vreo valoare literară whatsoever
Este un poem bun, un poem care spune ceva. Ai câteva momente de nesiguranță a versului, dar poate e doar respirația. Ce remarc: "așa se întâmplă și cu dragostea la un moment dat te oprești..." (de aici mai departe se poate lucra) și "cât de puțin mai e și se face departe" (așa cred că n-a mai spus nimeni), foarte frumos, emoționant final, cred că voi reține versul acesta mult timp... Îți acord prima mea peniță pe Hermeneia. Felicitări!
Textul are carente in prima strofa ce reprezinta o stereotipie atat prin constructie(as fi vrut/dar + repetitie agasanta), cat si la nivelul ideilor("le crescusera aripi", "le crescusera coltii de leu" etc). Remarc in mode special: "ci doar un împrumut mereu neînapoiat al lui dumnezeu către mine" si finalul incepand cu "atîrn în gol uneori odihnindu-mă"... Ialin
Îl felicit din toată inima pe domnul Adrian Munteanu şi-i doresc deplină satisfacţie în urma poeziei pe care o dă cu inimă largă.
În ce priveşte participarea şi suportul de care ar dori să aibe parte, good luck, cum spune inglezul. Românul, dacă nu e el în centrul aplauzelor, daca nu i se oferă lui acadeaua laudelor, nu e interesat...
Cu câţiva ani în urma ştiam că domnul Munteanu locuia în Canada. Ce i-o fi trebuit să-şi schimbe domiciliul? dintr-o veritabilă oază, în baltă!
pentru ca ai reusit sa comunici fara sa tii nasul pe sus. cine nu comunica poate fi banuit de aroganta, iar acceptarea arogantei cere mai mult decat niste proze scurte bune. SP are cel mai super catar din cati exista. si el e super. l-a tinut in viata pe DQ cat a putut si el, as u know. tu cine mai esti. am citit-o si acum plec acasa. e ok. be nice
dragul meu, eu comentez probabil aproape orice aici pe Hermeneia.com nu am nici o rezerva sau prejudecata fata de nici un tip de literatura acest text, in acest caz incepe sa sune a hai-ku. asculta-l si tu...
Ai citeva constructii frumoase dar si ceva teribilism, mimetism mai ales cicatricea pulsind a tacerii. Insa per ansamblu un poem care mi-a placut in special finalul. A, din punctul meu de vedere suna cam diform ca o cerneala. Putea sa sa fie fie simplu ca cerneala.
Imi pare rau; dar nu pot renunta la "sugestie" in numele unor treburi mai mult sau mai putin formale. Iar "tamaia..." etc e, dupa mine, departe de a fi cat de cat echivalenta (sugestiv) cu "jertfa..."; si, deocamdata, altceva n-am gasit.
Un text mitic şi poate şi mistic, cu aură de legendă pastorală. Sincer mi-a plăcut, deşi în ultimele trei versuri simt o îngreunare a discursului care duce la ambiguu şi echivoc. Dacă ar fi doar la nivel lexical nu ar conta, dar ele mimează o structură semantică care pretinde mai mult decât oferă. Este o simplă impresie. Eu aş fi scris altfel:
o schimbare la fel de bună precum recele apei de munte
trecînd cu nepăsare peste osul de cerb
din râpa unde viespile ies primăvara
ca un foc
Dar mă gândesc că autorul a supralicitat sau a mizat pe criptarea textului în defavoarea expresiei, poate aşa a dorit.
Buna dimineata!:p
Va multumesc pentru ce ati spus mai sus despre aceasta postare.
Experimentul, inca in stare incipienta ca idee ce a incoltit in capul autoarei, a mizat pe mai multi factori:
D1.poemul in sine se bazeaza pe un subiect, cum bine ai punctat Virgil, de-o virsta cu Universul: Love. Ca e scris mai bine sau mai putin bine: is a debate!
D2 Statement one / statement two: vor sa adauge inca o latura filosofica prin elementul paradox care stimuleaza acel 'critical thinking' si devine chiar interactiv pentru cititor deoarece il obliga de a fi fie de o parte fie de alta a argumentului. Ca am reusit asta mai mult sau mai putin: is a debate!
D3. The audio clip: aduce poate latura la care vad ca am primit reactii mai multe, ca dovada ca a atasa un senzorial/ o voce in spatele poemului, is not such a bad thing. Ca putea fi citit altfel: is a debate!:p
To conclude: ma bucur ca un experiment literar ca 'tool' de exprimare poetic poate negocia pe mai multe planuri, decit acel 'vizual' daca vreti, in parte, cu fiecare cititor, este ceva ce cred ca voi incerca sa sustin de acum incolo, sperind ca acumul este acum si ca incoloul nu se va termina tuesday:p.
Daca Virgil ar crea o platforma unde ne-am putea uni vocile mai des ar fi foarte frumos (desi stiu ca aici sint o idealista!) cum insa stiu cit costa aceste platforme prefer sa multumesc ca ceea ce am facut a fost acceptat asa cum e, without a debate:p.
Cheers all! sa ne auzim/ citim/ interogam cu bine...
Nu vreau să îmi mai pierd vremea cu polemici sterile despre corectitudinea limbii române (așa o fi, "cărora") mai bine scriu alte parodii, hahaha. Deși mărturisesc c-aș vrea să mă concentrez mai mult pe proză, am o mulțime de idei în cap și doar lipsa de timp mă împiedică să le pun pe hârtie. Scriind și răspunzând la comentarii îmi mănâncă din timpul disponibil pentru creație, și mai curând aș vrea să fac ceva progrese în legătură cu calitatea textelor mele decât să fac box de idei cu alții (ca practicant vechi al artelor marțiale, prefer confruntarea "pe viu", evident, în spirit prietenesc :-)...)
înfiorător de adevărat și (conform părerii mele) elegant acest poem, Virgil. la fel cum, pe lângă morala pertinentă, îmi place și modul în care introduci atent finalul excepțional ( nu e un cuvânt mare): prețul acestor lucruri e mai sigur decît nodul unui ștreang un poem scris dintr-o suflare, cu o experiență de viață la care, probabil, voi avea acces cândva.
Imi pare rau daca te-am ofuscat. Eu vad scrierea in limba straina ca pe o foarte mare calitate. Vezi marii intelectuali romani care au scris in alte limbi decat cea materna.
Totusi ma intorc la text sa imi explic interpretarea. In acel : "oricum ele niciodata" - pronumele personal feminin "ele" nu se poate referi la copaci... de aceea am acordat gramatical cu pietrele.
Se poate acorda si cu zidurile,urechile, buzunarele dar cu copacii nu. Ar trebui sa fie : "oricum ei niciodata". Masculin.
Nu este o critica ci o dorinta de a intelege corect textul :)) Si asta nu inseamna ca eu nu fac greseli :)
Frumos spus :
indiferent în ce parte
a trupului le vei aşeza tăcerea...
Eu l-am cunoscut ca pe un om jovial și amabil. Îmi pare rău că mereu mi-am zis că voi trece pe la Junimea să discut cu domnia sa, dar uite că n-am mai apucat să fac asta. Uneori un lucru amânat poate fi amânat pentru totdeauna.
Dihotomia eu-lui tău naţional,artificial scindat dar condamnat să nu fie niciodată întreg aşa cum năzuieşti,pare un crâmpei de baladă. Balada dezrădăcinării, a unui rătăcitor, a unui Ashaverus sui-generis, care spre deosebire de originalul, se simte acasă în călătoria sa continuă spre aceeaşi patrie.
"din când în când, totuși,
sufletul
simțea nevoia
peste margini să-și tragă
pielea strâmtă a unui străin)
nu ştiu ce mai face "românaşul nostru" dar eu zic că acest text sensibil, difuz în reproşul lui, care creează şi alte subsecvenţe dihotomice în mintea cititorului, merită o peniţă.
Multumesc, Marina. Am tinut cont de observatia ta - acum sper sa sune mai bine. Pentru acest copil din sufletul fiecaruia am si scris poeziile pe care le-ai citit. Aceasta este ultima din "Tara Parintilor cu Inimi de Aur".
sa ma bag si eu in seama, sa nu ma bag?( daca tot n-am ce face, hai:P)
ce-i de remarcat la ambele texte( acuma daca Raluca te-a facut sa dezvalui si ce nu era de dezvaluit-inca- de ce sa nu profitam) dpmdv, este finalul. primul igrozitor de dureros, ca atunci cand mergi pe strada si vezi la un moment dat reflexia unui om in vitrina si te gandesti cat de rau arata, pentru ca sa-ti dai mai apoi seama ca de fapt esti tu; iar al doilea ironic, jucaus, aproape improbabil intr-un text asa "plangacios ca o marte spre luni, suspecta de galben". in rest in afara de marca A.A.A.( pe care inca o studiez:D), nu mai am ce zice.
P.S. Nici versiunea pe CD, pe care o am acasa in Romania, nu mai poate fi accesata (s-a defectat CD-ul). Pe ea se gaseau ilustratii originale realizate pe calculator.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
a se citi și: http://hermeneia.com/content/jurnal_de_nesomn_20_i și http://hermeneia.com/content/hermeneia_20
pentru textul : numai umbra deda. corectat. multam de trecere si cuvant.
pentru textul : Epistolară de iarnă deun text pe care l-am citit cu mare plăcere pentru că mi-a demonstrat că amintirile sunt vii mereu... și noi suntem vii cât încă le avem!
pentru textul : Copil în secolul douăzeci demai puțin mi-au plăcut fazele cu bunica de patruzeci, moșu de cincizeci și eu tot ca moșu ca să zic așa... dar asta e viața!
am înțeles ce se dorea zis dar nu cred că e bine zis așa, întretimp lucrurile s-au mai schimbat, julio iglesias are un frate cu 60 de ani mai tânăr din câte știu.
un text bun însă fără vreo valoare literară whatsoever
Este un poem bun, un poem care spune ceva. Ai câteva momente de nesiguranță a versului, dar poate e doar respirația. Ce remarc: "așa se întâmplă și cu dragostea la un moment dat te oprești..." (de aici mai departe se poate lucra) și "cât de puțin mai e și se face departe" (așa cred că n-a mai spus nimeni), foarte frumos, emoționant final, cred că voi reține versul acesta mult timp... Îți acord prima mea peniță pe Hermeneia. Felicitări!
pentru textul : ora amiezii deTextul are carente in prima strofa ce reprezinta o stereotipie atat prin constructie(as fi vrut/dar + repetitie agasanta), cat si la nivelul ideilor("le crescusera aripi", "le crescusera coltii de leu" etc). Remarc in mode special: "ci doar un împrumut mereu neînapoiat al lui dumnezeu către mine" si finalul incepand cu "atîrn în gol uneori odihnindu-mă"... Ialin
pentru textul : futility I deÎl felicit din toată inima pe domnul Adrian Munteanu şi-i doresc deplină satisfacţie în urma poeziei pe care o dă cu inimă largă.
În ce priveşte participarea şi suportul de care ar dori să aibe parte, good luck, cum spune inglezul. Românul, dacă nu e el în centrul aplauzelor, daca nu i se oferă lui acadeaua laudelor, nu e interesat...
Cu câţiva ani în urma ştiam că domnul Munteanu locuia în Canada. Ce i-o fi trebuit să-şi schimbe domiciliul? dintr-o veritabilă oază, în baltă!
pentru textul : Scrisoare deschisă a poetului Adrian Munteanu depentru ca ai reusit sa comunici fara sa tii nasul pe sus. cine nu comunica poate fi banuit de aroganta, iar acceptarea arogantei cere mai mult decat niste proze scurte bune. SP are cel mai super catar din cati exista. si el e super. l-a tinut in viata pe DQ cat a putut si el, as u know. tu cine mai esti. am citit-o si acum plec acasa. e ok. be nice
pentru textul : nerușinare dedragul meu, eu comentez probabil aproape orice aici pe Hermeneia.com nu am nici o rezerva sau prejudecata fata de nici un tip de literatura acest text, in acest caz incepe sa sune a hai-ku. asculta-l si tu...
pentru textul : Colțul obscur deAi citeva constructii frumoase dar si ceva teribilism, mimetism mai ales cicatricea pulsind a tacerii. Insa per ansamblu un poem care mi-a placut in special finalul. A, din punctul meu de vedere suna cam diform ca o cerneala. Putea sa sa fie fie simplu ca cerneala.
pentru textul : Un altfel de prag defelicitări pentru promovare , Mariana.
pentru textul : Premiile Concursului Naţional de Literatură „Agatha Grigorescu Bacovia” - Mizil - 2012 dedrumul poate deveni și ușor, nu doar frumos atunci când ai încredere în tine:)
succes!
Imi pare rau; dar nu pot renunta la "sugestie" in numele unor treburi mai mult sau mai putin formale. Iar "tamaia..." etc e, dupa mine, departe de a fi cat de cat echivalenta (sugestiv) cu "jertfa..."; si, deocamdata, altceva n-am gasit.
pentru textul : Copacul (Psalm) deUn text mitic şi poate şi mistic, cu aură de legendă pastorală. Sincer mi-a plăcut, deşi în ultimele trei versuri simt o îngreunare a discursului care duce la ambiguu şi echivoc. Dacă ar fi doar la nivel lexical nu ar conta, dar ele mimează o structură semantică care pretinde mai mult decât oferă. Este o simplă impresie. Eu aş fi scris altfel:
o schimbare la fel de bună precum recele apei de munte
trecînd cu nepăsare peste osul de cerb
din râpa unde viespile ies primăvara
ca un foc
Dar mă gândesc că autorul a supralicitat sau a mizat pe criptarea textului în defavoarea expresiei, poate aşa a dorit.
pentru textul : unele lucruri 1 deEmil, mulțumesc de comentariu. Te mai aștept, tincuța
pentru textul : Vânzătorul de mere deBuna dimineata!:p
Va multumesc pentru ce ati spus mai sus despre aceasta postare.
Experimentul, inca in stare incipienta ca idee ce a incoltit in capul autoarei, a mizat pe mai multi factori:
D1.poemul in sine se bazeaza pe un subiect, cum bine ai punctat Virgil, de-o virsta cu Universul: Love. Ca e scris mai bine sau mai putin bine: is a debate!
D2 Statement one / statement two: vor sa adauge inca o latura filosofica prin elementul paradox care stimuleaza acel 'critical thinking' si devine chiar interactiv pentru cititor deoarece il obliga de a fi fie de o parte fie de alta a argumentului. Ca am reusit asta mai mult sau mai putin: is a debate!
D3. The audio clip: aduce poate latura la care vad ca am primit reactii mai multe, ca dovada ca a atasa un senzorial/ o voce in spatele poemului, is not such a bad thing. Ca putea fi citit altfel: is a debate!:p
To conclude: ma bucur ca un experiment literar ca 'tool' de exprimare poetic poate negocia pe mai multe planuri, decit acel 'vizual' daca vreti, in parte, cu fiecare cititor, este ceva ce cred ca voi incerca sa sustin de acum incolo, sperind ca acumul este acum si ca incoloul nu se va termina tuesday:p.
Daca Virgil ar crea o platforma unde ne-am putea uni vocile mai des ar fi foarte frumos (desi stiu ca aici sint o idealista!) cum insa stiu cit costa aceste platforme prefer sa multumesc ca ceea ce am facut a fost acceptat asa cum e, without a debate:p.
Cheers all! sa ne auzim/ citim/ interogam cu bine...
pentru textul : Control Panel.Test 01 deam senzatia ca ori nu citesti regulamentul ori o faci intentionat
pentru textul : olympa decand vei depasi faza cu ghicitorile, Marga, vom avea un dialog!
pentru textul : risipă de nori deNu vreau să îmi mai pierd vremea cu polemici sterile despre corectitudinea limbii române (așa o fi, "cărora") mai bine scriu alte parodii, hahaha. Deși mărturisesc c-aș vrea să mă concentrez mai mult pe proză, am o mulțime de idei în cap și doar lipsa de timp mă împiedică să le pun pe hârtie. Scriind și răspunzând la comentarii îmi mănâncă din timpul disponibil pentru creație, și mai curând aș vrea să fac ceva progrese în legătură cu calitatea textelor mele decât să fac box de idei cu alții (ca practicant vechi al artelor marțiale, prefer confruntarea "pe viu", evident, în spirit prietenesc :-)...)
pentru textul : Un întreg fragmentat deînfiorător de adevărat și (conform părerii mele) elegant acest poem, Virgil. la fel cum, pe lângă morala pertinentă, îmi place și modul în care introduci atent finalul excepțional ( nu e un cuvânt mare): prețul acestor lucruri e mai sigur decît nodul unui ștreang un poem scris dintr-o suflare, cu o experiență de viață la care, probabil, voi avea acces cândva.
pentru textul : tăcerea hienei deImi pare rau daca te-am ofuscat. Eu vad scrierea in limba straina ca pe o foarte mare calitate. Vezi marii intelectuali romani care au scris in alte limbi decat cea materna.
Totusi ma intorc la text sa imi explic interpretarea. In acel : "oricum ele niciodata" - pronumele personal feminin "ele" nu se poate referi la copaci... de aceea am acordat gramatical cu pietrele.
Se poate acorda si cu zidurile,urechile, buzunarele dar cu copacii nu. Ar trebui sa fie : "oricum ei niciodata". Masculin.
Nu este o critica ci o dorinta de a intelege corect textul :)) Si asta nu inseamna ca eu nu fac greseli :)
Frumos spus :
pentru textul : Zimţii deindiferent în ce parte
a trupului le vei aşeza tăcerea...
am mai făcut modificări pe text și ieri și astăzi am anunțat editorii.
pentru textul : Săracul deEu l-am cunoscut ca pe un om jovial și amabil. Îmi pare rău că mereu mi-am zis că voi trece pe la Junimea să discut cu domnia sa, dar uite că n-am mai apucat să fac asta. Uneori un lucru amânat poate fi amânat pentru totdeauna.
pentru textul : din lumea poeziei... deDihotomia eu-lui tău naţional,artificial scindat dar condamnat să nu fie niciodată întreg aşa cum năzuieşti,pare un crâmpei de baladă. Balada dezrădăcinării, a unui rătăcitor, a unui Ashaverus sui-generis, care spre deosebire de originalul, se simte acasă în călătoria sa continuă spre aceeaşi patrie.
"din când în când, totuși,
sufletul
simțea nevoia
peste margini să-și tragă
pielea strâmtă a unui străin)
nu ştiu ce mai face "românaşul nostru" dar eu zic că acest text sensibil, difuz în reproşul lui, care creează şi alte subsecvenţe dihotomice în mintea cititorului, merită o peniţă.
pentru textul : Dus-întors deMultumesc, Marina. Am tinut cont de observatia ta - acum sper sa sune mai bine. Pentru acest copil din sufletul fiecaruia am si scris poeziile pe care le-ai citit. Aceasta este ultima din "Tara Parintilor cu Inimi de Aur".
pentru textul : Copii cuminți deLike!
pentru textul : balada ploilor pierdute 3 deMultumesc de trecere, comentarii si "distinctii" ! Ialin
pentru textul : Epilog... desa ma bag si eu in seama, sa nu ma bag?( daca tot n-am ce face, hai:P)
pentru textul : Ultima întâlnire cu sinele dece-i de remarcat la ambele texte( acuma daca Raluca te-a facut sa dezvalui si ce nu era de dezvaluit-inca- de ce sa nu profitam) dpmdv, este finalul. primul igrozitor de dureros, ca atunci cand mergi pe strada si vezi la un moment dat reflexia unui om in vitrina si te gandesti cat de rau arata, pentru ca sa-ti dai mai apoi seama ca de fapt esti tu; iar al doilea ironic, jucaus, aproape improbabil intr-un text asa "plangacios ca o marte spre luni, suspecta de galben". in rest in afara de marca A.A.A.( pe care inca o studiez:D), nu mai am ce zice.
rezolvat! multam pentru sugestii! spor la viata!
pentru textul : cuvinte de jurnal deNicodem, nu contează cum arăți, ci cum scrii. În rest, vă mulțumesc pentru prezența voastră, în costum sau în blugi, nu contează.
pentru textul : Virtualia XI. Dragoste cu stele verzi. deP.S. Nici versiunea pe CD, pe care o am acasa in Romania, nu mai poate fi accesata (s-a defectat CD-ul). Pe ea se gaseau ilustratii originale realizate pe calculator.
pentru textul : Reoarhitectura - arhitectul Popa Roman denu am scris, nu stiu să scriu, e o erezie, eu doar mă uit ...
pentru textul : ce am scris "atunci" dePagini