o resemnare care doare dar trebuie dusă la capăt. e un discurs profund sieşi. ceva care duce greul sinelui. mi-a plăcut. am citit aşa cum ai citi o sentinţă. a se vedea începutul şi tot şirul ideii...

pentru mine e de peniţă. şi am să o pun în susul foii, Iulia (ce nume frumos! - asta ca o paranteză).

Ma straduiesc sa inteleg finalul.

putin "să mă îmbăt cu lumina strecurată", care aduce acea dulceata in plus. in rest, un poem cuminte, cald - bun pt o lectura matinala

"scrisoarea despre mâine" o citesc astăzi, 6 febr.; îmi pare rău, comentariul meu poate ajunge prea târziu. poezie- scrisoare cu țintă precisă: celei pentru care scrie poeta Adriana Lisandru și care nu-i citește niciodată poeziile. incredibil, dar poate exista o asemenea femeie. pierde mult. mesajul e simplu, durerea, agitația în căutarea unui răspuns are dezlegarea prin titlurile de carte alese "Iarna vrajbei noastre" și "Fructele mâniei"; se aprind toate luminile, problema pare rezolvată. femeia e probabil mai în vârstă. o trădează ridurile... "ridul de pe frunte s-a adâncit în formă/ unui semn inutil de întrebare. / mai are câteva. / unul ca un fruct pârguit/ altul seamănă cu o floare de gheață".apariție uluitoare, mai mult sau mai puțin imaginară, pentru ea curg râuri de cerneală. interesant. inspirație divină în continuare!

multumesc de trecere si obiectivitate, emiemi! te mai astept.

Nu mai revin cu argumente, mai ales că Virgil le-a anticipat pe toate.
Ar mai fi unul, de altă natură, legat de ultimul vers sau de ultimele versuri ale unui poem, în general. Părerea mea e că finalului unui poem trebuie să îi acordăm o atenție sporită pentru că acesta trebuie să fie impecabil din toate punctele de vedere. Un singur cuvânt în plus/în minus/nepotrivit poate strica tot. Părerea mea.

Sfatul meu e să colaborezi mai mult cu lectorii, în sensul că, dacă ei vin cu un anumit feedback negativ, să fii mai maleabilă, să accepți că poate au dreptate într-un anumit procent. Până la urmă, scrisul nostru, din momentul expunerii publicului, nu mai e doar al nostru, ci și al lui prin modul cum îl receptează. Se întâmplă adesea ca noi să scriem ceva, să intenționăm a exprima o idee, un sentiment, dar să fie receptat altfel. Desigur, vina poate fi împărțită: ori noi nu ne-am exprimat corect, ori receptorul are dificultăți de receptare, ori au intervenit alți factori perturbatori.
Și mai e ceva: dacă un poem, un vers, o expresie, au nevoie de explicații suplimentare, ceva nu e tocmai în regulă. De va fi să fie publicat în volum, nu va fi publicat cu tot cu explicațiile autorului.
Încearcă să îți recitești poemele detașată de emoția cu care le-ai scris și poate vei reuși să fii mai obiectivă cu propriile creații. Și eu încerc să fac la fel.
Și ca să fiu onestă până la capăt, mai ales că știu că ai nevoie de un feedback pozitiv, ca fiecare dintre noi, de altfel, pot afirma că se observă un progres în poemele tale. Și va mai fi dacă vei fi deschisă sugestiilor și criticilor.

Referitor la însinuări, e bine să fie spus clar, la obiect, atunci când se observă un fapt de „favoritism” și nu când suntem criticați, fiindcă în această situație riscăm să nu dovedim altceva decât frustrare, răzbunare, și nu formularea unei observații pertinente, obiective. Și te asigur că nu există „culise” și nici favoritisme. De data asta trec peste unele afirmații.
În speranța că vei înțelege corect cele scrise, închei aici și voi purcede la a citi cu interes real noul tău poem :)

te duci cam departe cu constatarile. am fost, am citit ceva genial, dar o gospodina imi tot lua microfonul de la gura, asteptîndu-se la vreun cuvînt tare. cuvînt ce n-a mai aparut, ca deh... nu era! si cenzura aia inutila mi-a facut greata instantaneu. noroc de sucul de grefe. iar unui tip din orsova i-am zis ce cred despre ce scrie, dar a ramas tot înfumurat (saracul, de unde a venit...) cel mai bun lucru la care am asistat la virtualia a fost lansarea unei carti de poeme, vara trecuta, a cuiva venit de departe... dar din nou... n-am nici o problema cu cenaclul; foarte probabil voi veni si la editia asta. am pus o intrebare doar, si asteptam raspuns de la organizatori. sunteti cam impulsivi

ok. atunci îl mai las? :) ce îmi place e că se realizează comunicarea, virgil. e foarte important. sunt chiar încîntat acum. sd

Și aș mai adăuga acum doar atât: mulțumesc celor care țin seama de exigența interioară și care ne-o reamintesc uneori, ca un impuls spre a te înălța, nu pentru a te inhiba. Și vorbesc acum, clar, despre Virgil, care știe cum să aducă în lumină potențialul bun al autorilor. Și de Alma care, cu excepția uneor registre personale inevitabile deocamdată - știe să îi ajute pe autori să se șlefuiască în timp. De asemenea, Biancăi pentru stilul comentariilor pe text, indiferent cine le semnează. Și lui Călin și Dorin pentru arta comentariilor și analizelor literare. Desigur că și ceilalți autori au avut contribuțiile lor bune, periodic, aici m-am referit însă la cei ce comentează constant, aproape zilnic, și fac efortul ca și ei, și ceilalți să evolueze. Și sper să fim cât mai mulți așa, să contribuim cât de bine putem la maturizarea noastră în ars scribendi.

mulțumesc Cristina

mulțumesc hopernicus. încercăm, încercăm.

se pare ca da.

dar eu sper ca G. sa fi fost doar prima treapta. :)

un text chiar reușit

interesant text desi parerea mea este ca ar mai trebui lucrat la el