Îţi dau exemplul meu clar. Am lucrat şapte ani la un roman, în tot acest timp, a trebuit sa evoluez (atât cât m-am priceput) ca scriitoare de proză, şi, culmea sau nu, nici acum nu cred că mi-a reuşit asta pe cât mi-aş fi dorit. Zeci de listări, zeci de corecturi, dezămagire cu privire la ceea ce scriam, văzând ca nu a ieşit tocmai cum aş fi vrut. Acum, după cei 7 ani de muncă asiduă, pot spune că ceva s-a schimbat. De la acea povestire pe care am început-o, destul de timid atunci, adică acum 7 ani de zile. Nu înţelegeam, în unele momente, de ce editurile îmi refuzau scrierea. De ce eşuam. Acum ştiu. Pentru că nu muncisem cât trebuie. Pentru că nu evoluasem, ca scriitoare. Şi aş fi plâns, după orele de muncă, dar nu mă auzea nimeni. Şi nu-mi plăcea de mine atunci, pentru că nu-mi ieşise ce mi-am propus. Mi se părea că muncisem în van. Şi totuşi am mers înainte. Am continuat să scriu. Să lupt. Cu mine insămi, cu faptul că fusesem refuzată în atâtea rânduri. Pentru că viaţa este o luptă. Şi o carte înseamnă, până la urmă, tot o luptă. O luptă cu tine însuţi, să demonstrezi că eşti în stare de ceva, sau să demonstrezi că poţi, ca scriitor. De aceea, daca vrei rezultate, trebuie să trudeşti. De aceea îţi spun că şi poezia, în felul ei, e o luptă. Nu în aceeaşi măsură ca scrierea unui roman, care este cu mult mai solicitantă, şi cei care au dus la bun sfârşit un asemenea proiect ştiu ce spun. Revenind la poezie, tu ştii, cu timpul te perfecţionezi. Citeşti mai mult, evoluezi, ca poet. Asta înseamna luptă! Nu vorbeam în niciun caz despre măşti, un scriitor nu poartă măşti, dar ramane un luptător. E naiv, ca soldatul.
Să ştii că nici eu nu port măşti. Nu am intenţia să fac asta vreodată. Dar o sa rămân, sper, o luptătoare. Şi o sa îmi spun, acum scriu mai uşor o carte, pentru că am învăţat, odată, prometeic, şi plângând, cum să ajung de la rizibil la ceva mai mult de atât.
E adevărat, poţi să gândeşti că până la urmă nu merită. De ce să lupţi? De ce să nu dormi nopţile, de ce să munceşti ani şi ani ca să scrii un roman? Sau, în general. De ce să te documentezi să scrii un eseu foarte bun, sau o proză excelentă, de ce să scrii un poem minunat, care oricum se va pierde în noianul de informaţie de pe net? Oricum, ca scriitor român, nu poţi trăi din literatură. Răspunsul e totuşi la îndemână. Raportandu-te la tine ca om, primeşti satisfacţia. Când, după ani, eşti mulţumit că ai lăsat în urmă ceva, şi că ai muncit pentru asta, că ai crescut odată cu scrierea ta. Că cineva a citit-o. Şi poate că a rămas cu ceva din asta.
Anca, se accepta in poezie inversiunea aceea. Ca si cea de mai sus cu "out there". Oriana s-a referit la alte versuri. In care am si produs modificari deja. Si, da, voi adauga It, acolo unde ai semnalat. Multumesc.
interesant textul. "ce-ar fi dacă el mi-ar citi gândurile, cum că aș trece desculță printre bănci ca pe iarba din parcul tineretului?" o trimitere originală la ideile lui Amartya Sen și la "The Argumentative Indian" și nu numai atât...
un poem atît de viu! freedom á la europeni. totusi un road trip pe route 66 cu un truck demodat ramîne maximum maximorum in materie de infuzie de libertate
"plus că pot să iau în calcul şi criterii estetice şi şi şi şi..." - de aici şi, mai ales, din punctele de suspensie înţeleg că textul acesta (poate şi altul, şi altul, şi altul...) stă în prima pagină doar din mila lui Vlad Turburea, doar pentru că nu-şi dă el drumu' la ale sale criterii estetico-ninja şi degrabă "decapitatoare".
Încă nu-mi dau seama cum ar trebui să mă simt - recunoscător, umil, jenat, în stare de vomă, mort de râs...
apreciz pe cei care apreciaza modestia, Mihaela. ma bucur mult ca iti place poemul. multumesc.
Cristina, accept suficienta doar la cei foarte tineri, la "promoteii" carora nu le pasa de pretul kilowattului, pentru ca nu-l platesc ei. inca au voie sa creada ca au inventat ceva sau au habar de ceva. maturitatea, insa, te obliga sa accepti ca nu stii absolut nimic si e intelept sa te resemnezi.:) am trecut pe acolo. nu ma pot opri sa nu ma minunez de acest paradox: cu cat stii mai putin cu atat mai mult ai impresia ca stii totul si invers. multumesc.
si tu pe a mea. mi se intampla des:)
well, andule, asta ramine parerea ta. eu nu pot fi asa sectar ca tine. eu nu vad lumea in cuburi sau cluburi. eu o vad ca pe un intreg. dar stiu ca sint intr-o cumplita minoritate. voua, celor multi, va plac mai degraba gardurile, gardul meu, gardul tau. sau va plac sectele si sectiunile realitatii, poezia, proza, mecanica, dogma, chimia, muzica, imaginea. eu nu gindesc asa. nu pot. pentru mine all truth is god's truth. and is beautiful and intriguing, and I'm just in the process of discovering it. asa cum am mai spus, poezia nu este ceva ce creez, ci ceva ce dezghioc. la fel cum am dezghiocat si textul acesta. mintile inguste vad tendinte si garduri. nu cred ca am sa imi pierd vremea demonstrind ca lucrurile stau altfel. cine nu cauta intregul va fi mereu macinat in cubusorul marunt al fericirii lui. in privinta aceasta tu si nicodem semanati foarte bine. oricit de paradoxal ar parea.
Atac la persoană?! Nu înţelegi că referirea mea era la autorul Cezar?!
Încă ceva: în acest moment (ceea ce înseamnă că nu cunosc viitorul), din punctul meu de vedere, ca "autor" de poezie, eşti un nimeni. Ce poţi să faci este să pui mâna pe-un manual de gramatică, de clasa a V-a, apoi multe, multe lecturi, şi abia apoi să dai cu pixu-n foaie. Dar toate astea numai după ce-ţi scoţi din cap că vârsta este un argument al competitivităţii în vreun domeniu, în afara obţinerii unui loc în tramvai. Şi nici măcar ăla de fiecare dată.
Da, are dreptate Marian, jocul de cuvinte cu "visuri" si "vise" e interesant, doar ca nu e un joc de cuvinte. Iar autoexilarea in somn o practic si eu si toti prietenii mei tot asa, din cand in cand, si anume dupa ce bem o lada de bere impreuna... ne autoexilam in pat si dormim de bubuie blocurile. Bobadil.
Adrian, regulamentul trebuie să fie valabil pentru toți. N-ar trebui să existe discriminare. În fața lui toți au „drepturi” egale, indiferent de statutul membrului Hermeneii. Ceea ce realizez însă, cu dezamăgire, e faptul că devii părtinitor și lași să se plimbe „prostiile” cuiva pe prima pagina și te faci că nu le vezi. Pe când aici, te răfuiești „eroic” cu un text care nu are pretenția de a fi o „ars poetica”, dar nici la gunoi nu e de aruncat.
În altă ordine de idei, didacticismele tale mă amuză. Eu cred că te iai prea în serios, editore, pe bune ...
Nu m-asteptam de la o mimosa senzitiva sa devina floare carnivora: "te pot descânta între coapsele mele"! Dar amestecul intre cele doua ipostaze in text m-a incatat. Semn ca te citesc si-mi place. Chiar fan n-am devenit. Dar, cine stie?
dragul meu, nu am nimic împotriva destinsului. că nu doresc hermeneia să fie (sau să devină) o cazarmă. dar nu știu dacă ai observat că eu mă străduiam să fac vorbire despre textul de mai sus, din respect față de autorul lui și față de cei ce citesc pe aici, în timp ce tu nu făceai decît să tot derapezi prin decor cu tot felul de abureli despre dimensiuni și cantități, făcînd comparații care mai de care mai caraghioase. pentru că absolut oricine știe că sub nici o formă cantitatea nu va fi niciodată un substitut al calității și că la orice oră o carte bună face mai mult decît 21 de cărți slabe. dar..., dacă tu ții neaparat să îți flexezi mușchii în mod ridicol pe aici n-ai decît să o faci. fiecare pasăre pre limba ei piere.
da, aici e locul cu o mai mare densitate de sens: „Ar fi trebuit să fierbem vinul nostru
să-l turnăm din ceainic în ceainic până la subţiere
să spunem deodată
iată iarba
iată vremea
iată roşul.”
La ce bun „măştile nu s-au mai întors cu faţa la faţă
în dungi de cretă portocalie”?
”unghiile murdare ale cerului”, „din aburul vernil un câine creţ îţi lătra sub bărbie
ai aprins o ţigară
cu lesa din ea mi-ai lipit câinele de faţă.” doar nichiteli fără Nichita S.
zambesc intr-un fel anume, Diana, cand afirmi senin ceva de genul "din păcate chiar nu am o școală a literelor, altă facultate a fost terminată"... notiunile gramaticale mentionate se invata in scoala generala. dar totul e ok cand se termina cu bine.
Cred ca e destul de cald afara pentru a mai aprinde si noi focuri... ar fi ok daca ati putea sa va rezumati la comentari pe text si doar pe text. Nu cred ca discutiile personale sunt foarte productive, asa cum nu cred ca ele sunt foarte interesante pentru ceilalti useri. Multumesc!
adriana, simt durerea ta si voi fi scurt si discret. felicitarile mele sincere , chiar daca putin tardive ("nachträglich" cum spun nemtii). tot dragul.
Virgil, nu cred că am zis undeva că ar fi greşit, doar că exprimarea poetică nu ar trebui să semene cu sictirul meu românesc dintr-o tabletă ca aceasta... părerea mea, desigur.
Cu drag,
Andu
da, e frumos acest text, parca te-a mai parasit un pic starea apasatoare pe care am gasit-o des in poemele tale. imi place ca este un intreg din care nu stii excat ce si cum sa iei sa pui mana, dar ramane o senzatie care poate fi placuta sau usor melancolica. frumos si penita.
p. s. eu as lasa simplu titlul, / diary/
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
păcat de pește, mai bine sărea în tigaie...
pentru textul : dumitru compune un necrolog pentru el însuși deRaluca, mulţumesc pentru opinie, dar vezi tu, nu pot amputa poemul de pântece. Acolo e necesar să explic "amnezia". Mulţam pentru vizită oricum.
pentru textul : Amnezie deCristina,
Îţi dau exemplul meu clar. Am lucrat şapte ani la un roman, în tot acest timp, a trebuit sa evoluez (atât cât m-am priceput) ca scriitoare de proză, şi, culmea sau nu, nici acum nu cred că mi-a reuşit asta pe cât mi-aş fi dorit. Zeci de listări, zeci de corecturi, dezămagire cu privire la ceea ce scriam, văzând ca nu a ieşit tocmai cum aş fi vrut. Acum, după cei 7 ani de muncă asiduă, pot spune că ceva s-a schimbat. De la acea povestire pe care am început-o, destul de timid atunci, adică acum 7 ani de zile. Nu înţelegeam, în unele momente, de ce editurile îmi refuzau scrierea. De ce eşuam. Acum ştiu. Pentru că nu muncisem cât trebuie. Pentru că nu evoluasem, ca scriitoare. Şi aş fi plâns, după orele de muncă, dar nu mă auzea nimeni. Şi nu-mi plăcea de mine atunci, pentru că nu-mi ieşise ce mi-am propus. Mi se părea că muncisem în van. Şi totuşi am mers înainte. Am continuat să scriu. Să lupt. Cu mine insămi, cu faptul că fusesem refuzată în atâtea rânduri. Pentru că viaţa este o luptă. Şi o carte înseamnă, până la urmă, tot o luptă. O luptă cu tine însuţi, să demonstrezi că eşti în stare de ceva, sau să demonstrezi că poţi, ca scriitor. De aceea, daca vrei rezultate, trebuie să trudeşti. De aceea îţi spun că şi poezia, în felul ei, e o luptă. Nu în aceeaşi măsură ca scrierea unui roman, care este cu mult mai solicitantă, şi cei care au dus la bun sfârşit un asemenea proiect ştiu ce spun. Revenind la poezie, tu ştii, cu timpul te perfecţionezi. Citeşti mai mult, evoluezi, ca poet. Asta înseamna luptă! Nu vorbeam în niciun caz despre măşti, un scriitor nu poartă măşti, dar ramane un luptător. E naiv, ca soldatul.
Să ştii că nici eu nu port măşti. Nu am intenţia să fac asta vreodată. Dar o sa rămân, sper, o luptătoare. Şi o sa îmi spun, acum scriu mai uşor o carte, pentru că am învăţat, odată, prometeic, şi plângând, cum să ajung de la rizibil la ceva mai mult de atât.
E adevărat, poţi să gândeşti că până la urmă nu merită. De ce să lupţi? De ce să nu dormi nopţile, de ce să munceşti ani şi ani ca să scrii un roman? Sau, în general. De ce să te documentezi să scrii un eseu foarte bun, sau o proză excelentă, de ce să scrii un poem minunat, care oricum se va pierde în noianul de informaţie de pe net? Oricum, ca scriitor român, nu poţi trăi din literatură. Răspunsul e totuşi la îndemână. Raportandu-te la tine ca om, primeşti satisfacţia. Când, după ani, eşti mulţumit că ai lăsat în urmă ceva, şi că ai muncit pentru asta, că ai crescut odată cu scrierea ta. Că cineva a citit-o. Şi poate că a rămas cu ceva din asta.
Nimic nu e în van.
pentru textul : rupestră/ rupestrian deAnca, se accepta in poezie inversiunea aceea. Ca si cea de mai sus cu "out there". Oriana s-a referit la alte versuri. In care am si produs modificari deja. Si, da, voi adauga It, acolo unde ai semnalat. Multumesc.
pentru textul : In-between deinteresant textul. "ce-ar fi dacă el mi-ar citi gândurile, cum că aș trece desculță printre bănci ca pe iarba din parcul tineretului?" o trimitere originală la ideile lui Amartya Sen și la "The Argumentative Indian" și nu numai atât...
pentru textul : amartya decam off-topic asa, dar nu ma pot abtine - aleg melodia "partons-vite" (kaolin) din lista de winamp si incep sa-ti citesc poezia. fix acceasi stare.
on topic - "poate anul acesta îmi va spune cineva că uimirea trăiește
și e undeva în siguranță"
- foarte faine versurile astea doua. atat de faine incat mai ca as renunta la ultimul. care suna bine, dar e cam tocit in ultima vreme.
pentru textul : lângă martie era un lac deun poem atît de viu! freedom á la europeni. totusi un road trip pe route 66 cu un truck demodat ramîne maximum maximorum in materie de infuzie de libertate
pentru textul : memento I depe mine m-a emoționat acest poem. felicitări Adrian pentru cât ai deschis din tine și pentru cum ai deschis!
pentru textul : Noapte bună, copii deprima parte promite. a doua dezamăgește
pentru textul : Cândva de"plus că pot să iau în calcul şi criterii estetice şi şi şi şi..." - de aici şi, mai ales, din punctele de suspensie înţeleg că textul acesta (poate şi altul, şi altul, şi altul...) stă în prima pagină doar din mila lui Vlad Turburea, doar pentru că nu-şi dă el drumu' la ale sale criterii estetico-ninja şi degrabă "decapitatoare".
pentru textul : Despărţire deÎncă nu-mi dau seama cum ar trebui să mă simt - recunoscător, umil, jenat, în stare de vomă, mort de râs...
Ioana, Raluca, Maria(na),
pentru textul : scrisoare de limpezit privirea demulţumesc!
apreciz pe cei care apreciaza modestia, Mihaela. ma bucur mult ca iti place poemul. multumesc.
Cristina, accept suficienta doar la cei foarte tineri, la "promoteii" carora nu le pasa de pretul kilowattului, pentru ca nu-l platesc ei. inca au voie sa creada ca au inventat ceva sau au habar de ceva. maturitatea, insa, te obliga sa accepti ca nu stii absolut nimic si e intelept sa te resemnezi.:) am trecut pe acolo. nu ma pot opri sa nu ma minunez de acest paradox: cu cat stii mai putin cu atat mai mult ai impresia ca stii totul si invers. multumesc.
pentru textul : cea mai bună dintre poeziile posibile desi tu pe a mea. mi se intampla des:)
Frumos final.
pentru textul : Poezie dewell, andule, asta ramine parerea ta. eu nu pot fi asa sectar ca tine. eu nu vad lumea in cuburi sau cluburi. eu o vad ca pe un intreg. dar stiu ca sint intr-o cumplita minoritate. voua, celor multi, va plac mai degraba gardurile, gardul meu, gardul tau. sau va plac sectele si sectiunile realitatii, poezia, proza, mecanica, dogma, chimia, muzica, imaginea. eu nu gindesc asa. nu pot. pentru mine all truth is god's truth. and is beautiful and intriguing, and I'm just in the process of discovering it. asa cum am mai spus, poezia nu este ceva ce creez, ci ceva ce dezghioc. la fel cum am dezghiocat si textul acesta. mintile inguste vad tendinte si garduri. nu cred ca am sa imi pierd vremea demonstrind ca lucrurile stau altfel. cine nu cauta intregul va fi mereu macinat in cubusorul marunt al fericirii lui. in privinta aceasta tu si nicodem semanati foarte bine. oricit de paradoxal ar parea.
pentru textul : dificultatea de a fi creștin deAtac la persoană?! Nu înţelegi că referirea mea era la autorul Cezar?!
pentru textul : iarna deÎncă ceva: în acest moment (ceea ce înseamnă că nu cunosc viitorul), din punctul meu de vedere, ca "autor" de poezie, eşti un nimeni. Ce poţi să faci este să pui mâna pe-un manual de gramatică, de clasa a V-a, apoi multe, multe lecturi, şi abia apoi să dai cu pixu-n foaie. Dar toate astea numai după ce-ţi scoţi din cap că vârsta este un argument al competitivităţii în vreun domeniu, în afara obţinerii unui loc în tramvai. Şi nici măcar ăla de fiecare dată.
Da, are dreptate Marian, jocul de cuvinte cu "visuri" si "vise" e interesant, doar ca nu e un joc de cuvinte. Iar autoexilarea in somn o practic si eu si toti prietenii mei tot asa, din cand in cand, si anume dupa ce bem o lada de bere impreuna... ne autoexilam in pat si dormim de bubuie blocurile. Bobadil.
pentru textul : 3:59 a.m. deEscher e preferatul meu. xilogravurile si litografiile lui au fost si sint superbe.
pentru textul : Piatră cu piatră țara caldă deAdrian, regulamentul trebuie să fie valabil pentru toți. N-ar trebui să existe discriminare. În fața lui toți au „drepturi” egale, indiferent de statutul membrului Hermeneii. Ceea ce realizez însă, cu dezamăgire, e faptul că devii părtinitor și lași să se plimbe „prostiile” cuiva pe prima pagina și te faci că nu le vezi. Pe când aici, te răfuiești „eroic” cu un text care nu are pretenția de a fi o „ars poetica”, dar nici la gunoi nu e de aruncat.
În altă ordine de idei, didacticismele tale mă amuză. Eu cred că te iai prea în serios, editore, pe bune ...
Spor la scris
pentru textul : Fostei mele șótii deși multă inspirație
Eugen.
Nu m-asteptam de la o mimosa senzitiva sa devina floare carnivora: "te pot descânta între coapsele mele"! Dar amestecul intre cele doua ipostaze in text m-a incatat. Semn ca te citesc si-mi place. Chiar fan n-am devenit. Dar, cine stie?
pentru textul : să nu mă întrebi debineinteles, mi au placut versurile 3 si 4 din strofa a II a. mi se pare buna analogia si intentia :). cam atat
pentru textul : vreau să dansez pe lame de cuțite dedragul meu, nu am nimic împotriva destinsului. că nu doresc hermeneia să fie (sau să devină) o cazarmă. dar nu știu dacă ai observat că eu mă străduiam să fac vorbire despre textul de mai sus, din respect față de autorul lui și față de cei ce citesc pe aici, în timp ce tu nu făceai decît să tot derapezi prin decor cu tot felul de abureli despre dimensiuni și cantități, făcînd comparații care mai de care mai caraghioase. pentru că absolut oricine știe că sub nici o formă cantitatea nu va fi niciodată un substitut al calității și că la orice oră o carte bună face mai mult decît 21 de cărți slabe. dar..., dacă tu ții neaparat să îți flexezi mușchii în mod ridicol pe aici n-ai decît să o faci. fiecare pasăre pre limba ei piere.
pentru textul : Umbra. deda, aici e locul cu o mai mare densitate de sens: „Ar fi trebuit să fierbem vinul nostru
să-l turnăm din ceainic în ceainic până la subţiere
să spunem deodată
iată iarba
iată vremea
iată roşul.”
La ce bun „măştile nu s-au mai întors cu faţa la faţă
în dungi de cretă portocalie”?
”unghiile murdare ale cerului”, „din aburul vernil un câine creţ îţi lătra sub bărbie
pentru textul : Ziua când am semănat cu toamna deai aprins o ţigară
cu lesa din ea mi-ai lipit câinele de faţă.” doar nichiteli fără Nichita S.
abia după ce am citit poezia în întregime... chiar mă pregăteam să spun că vine, parcă, din altă poveste, din altă lume...:)
mi-a plăcut, am simțit-o, într-adevăr, ca pe un cântec discret, ca pe o adiere răcoroasă.
pentru textul : ceva dezambesc intr-un fel anume, Diana, cand afirmi senin ceva de genul "din păcate chiar nu am o școală a literelor, altă facultate a fost terminată"... notiunile gramaticale mentionate se invata in scoala generala. dar totul e ok cand se termina cu bine.
pentru textul : Alt fel de iubire deCred ca e destul de cald afara pentru a mai aprinde si noi focuri... ar fi ok daca ati putea sa va rezumati la comentari pe text si doar pe text. Nu cred ca discutiile personale sunt foarte productive, asa cum nu cred ca ele sunt foarte interesante pentru ceilalti useri. Multumesc!
pentru textul : text parțial lipsă deda, multam. nu stiu ce-i in capul meu.
imi pare bine ca stii despre ce vorbesc eu aici
pentru textul : Sunt unele lucruri de care nu ar trebui să pomenim seara dede la omul acela, e ca o suliţă.
pentru textul : ...dacă debun poemul, mă mir că nu sînt comentarii!
adriana, simt durerea ta si voi fi scurt si discret. felicitarile mele sincere , chiar daca putin tardive ("nachträglich" cum spun nemtii). tot dragul.
pentru textul : Lansare de carte: Adriana Lisandru - "Despre ea, niciodată" deVirgil, nu cred că am zis undeva că ar fi greşit, doar că exprimarea poetică nu ar trebui să semene cu sictirul meu românesc dintr-o tabletă ca aceasta... părerea mea, desigur.
pentru textul : sunt român deCu drag,
Andu
da, e frumos acest text, parca te-a mai parasit un pic starea apasatoare pe care am gasit-o des in poemele tale. imi place ca este un intreg din care nu stii excat ce si cum sa iei sa pui mana, dar ramane o senzatie care poate fi placuta sau usor melancolica. frumos si penita.
pentru textul : carnețelul albastru pe care scrie Diary dep. s. eu as lasa simplu titlul, / diary/
Pagini