părere:
"mi-a rămas tot/să mă caut printre oameni" - este un vers des întâlnit (nu neapărat scris ca aici, dar înţelegi, tu, ideea) şi, de aceea, cred că nu are suficientă forţă în prima strofă ca să susţină partea de sus, şi anume: "mă usuc ca un copil vinovat în colţul", acesta fiind un vers destul de expresiv în economia poeziei.
ce mi-a plăcut foarte mult şi găsesc de efect în poem, este construcţia următoare pe versurile:
"în sticla geamului cineva răsuflă greu încercând/să-mi găsească cerul închis sub piele"
Un text fluid, bine scris, așa cum deja m-am obișnuit a citi în pagina ta. Dacă îl iei (cum spune Dorin, casa ar putea fi și "inima"), acordă-i libertatea alegerii - fie și de a spune sau a nu spune tot, de a alege esențialul. Cineva spunea că prieteniile sunt contextuale, vin și pleacă, precum orice-ul lumii acesteia. M-ai crede dacă ți-aș spune că singurul cel mai bun prieten rămâne Dumnezeu?
O cronică excelentă, curgătoare ca un râu de munte, magnetică aş spune. De mult timp nu am mai citit o cronică literar-sportivă de o asemeni calitate. O cronică pe măsura victoriei obţinută de minunatele noastre fete. Nu mai pot să spun decât...Felicitări!!
Intotdeauna si iata si acum imi place sa vad la vladimir aceasta inspirata uzanta a imaginii "in oglinda", pentruca analogia cea mai la indemana pentru mundus imaginalis este universul oglinzii. La fel cu formele din oglinda, formele imaginale sunt un amestec paradoxal de evident si inefabil. Cel ce se contempla in oglinda - spunea Ibn Arabi - stie ca ceea ce vede nu e tocmai imaginea sa dar nu poate nega ca este totusi imaginea sa. As corecta totusi cele cateva erori de diacritice, gerunziul nu se scrie cu â, în schimb caldarâm da As mai renunta la ruperea atat de timpurie a unor versuri (o tendinta pe care am observat-o si la Virgil Titarenco lately) mai ales daca poemul se intinde pe mai mult de o singura strofa. In rest, remarc cu o penita aceasta lucrare poetica care beneficiaza de un final inspirat. Andu
indiferent de gestul de plagiat al luciei marinescu mi se pare neavenit comentariul "batrinicios" generalizator al cristinei stefan. pot sa spun si eu acum: pai daca voi "batrinii" generalizati in halul asta ce sa mai astept de la cei tineri... o natiune de prejudecati...
silviu, dacă dorești să fii schimbat din categoria de „corespondent” (în cazul în care dorești să comentezi și sub textele altora - nu numai sub textele tale -) poți să trimiți un email și putem modifica.
despre textul de față pot să îți spun că este regretabil să vezi cum cineva amestecă în felul acesta diferite „moduri” de a face poezie. pentru că, de exemplu, „pietrele respiră în striaţii/ aerul umed de ploi” sună bine ca unitate separată. dar „zidurile cu detalii baroce/ din pieţele vieţii noastre/ cheamă lumina între îngeri” schimbă registrul în altceva.
apoi
„noaptea fuge speriată
ca un soldat în tranşee
şi cheamă norocul
să tragă de sforile asfinţitului”
sună așa și așa,
dar
„întruparea în tăcere” este din nou din altă poveste.
și exemplele pot continua.
textul îți lasă impresia unui eclecticism școlăresc. din păcate.
și aș adăuga, înțeleg că postmodernismul reprezintă o respingere a întregului, a metanarațiunii, etc, dar nu uita că există întotdeauna riscul kitsch-ului.
Da. Hai să te scot din ceață! Este vorba despre un răspuns (epopee... fără nota peiorativă, doar ca întindere :)) și foarte amuzant:""Gheorghiță a plecat însoțit de cal la tîrg." ) care m-a făcut să mă gîndesc că ar trebui să citesc pînă crăp ca să fiu eu mai sigură că nu greșesc ("Grey surprise": comentariul meu și reply-ul tău). De asta am pomenit de "obsesia" mea...sub influența răspunsului tău..."cu care" sunt de acord chiar dacă nu în totalitate...deoarece pentru orice lege există și cazuri care ies din tipar. De exemplu, pentru mine era chiar nedigerabil în contextul ăla, era ca un verde fosforescent de care te doare între ochi. De asta zic, hăt departe, poate am fobii... O să mai reflectez și ai să observi dacă a avut vreun efect în comentariile mele ce or să vină! Stai că vin! :)) Cu aceeasi prietenie, LM
Bine ai venit, Sorin. te rog să recitești regulamentul; undeva, se specifică limpede (cu litere roșii, chiar) că novicii pot posta un text la două zile. m-aș bucura dacă ne-ai lua mai ușor. :) eventual, poți șterge două din cele trei texte, urmând a le publica ulterior?
Dom'le, voi chiar nu vă puteți potoli...? Mă așteptam la mai multă maturitate din partea lui Marina dar am impresia că mă aștept degeaba. Vreau ca amîndoi „protagoniștii” acestui eveniment să se considere avertizați și la următoarea abatere de acest gen vă garantez că cel care o va face va avea contul pe Hermeneia suspendat pe o perioadă nedeterminată dar suficient de lungă ca să vă ofere timp îndeajuns pentru a vă schimba atitudinea.
Lucrarea mi se pare impecabila dpdv tehnic, insa mesajul este fie confuz, fie nu-s eu pe lungimea de unda corespunzatoare. Oricum ar fi, Vlad ma incanta din nou cu arta sa, aceasta simfonie muta insa atat de plina de reverberatii interioare. Chapeau. Andu
firește că are și o asemenea conotație, Virgil.
și chiar dacă de acolo începem, depinde în ce lumină ne așezăm.
să nu uităm că albul este principui al culorilor...
Prima strofa e cea mai reusita ca imagistica si ideatica. Apoi, treptat-treptat te pierzi si finalizezi fortat, cu un ultim vers eminescian. In strofa a treia iti recomand sa eviti rimele apropiate ca fonetica re/re, le/le. Mult succes.
poemul ăsta spune povestea nimicului și chiar îmi place.
Cu riscul imaginilor clișeistice re. călăul tău... come on! nu găseai ceva mai bun? discursul e chiar fain... poemul ăsta e ca un benz la care s-a greșit șasiul, în rest totul e la locul lui.
Și dacă mai era cazul să remarc
'o oboseală usturătoare se răsucește microscopic
ca un vierme aducător de somn'
pentru care dau peniță...
Restul e perfectibil, treaba autorului desigur
un text care pe nedrept a trecut neobservat. nici nu știu ce să remarc mai întîi. tehnica, tema, ideile ascunse în text, inovația, forța textului, caracterul cinematografic. un text cum rar mi-a fost dat să citesc. admirativ.
cuibul tau este mai mult o temnita, insa una conceputa intr/un text frumos, puternic si direct. poemul este o declaratie care poarta puterea avalnsei, a vulcanului care erupe, a oceanului in timpul furtunii... un text pe care l/am citit cu mare placere si caruia, din acest motiv, ii dau -desi o fac pentru intaia data- o meritorie penita.
Un fel de cântec, inflexiuni biblice, tânguiri de psalm și Apocalipsă, stilul cozanian începe să se contureze (pentru cei care încă nu s-a făcut deja). Textele pe care ni le trimite Dorin formează întotdeauna cicluri. "Dospirea" îmi miroase mie a început de astfel de ciclu; poate urma "coacerea" de exemplu. Stilul său aparte este deja distinct pe hermeneia, poate singurul de acest fel de aici. Original, inimitabil, frâu liber imaginației, dar întotdeauna își păstrează un colțișor cald al lui, din care să se apere eficient în cazul oricărei critici. Text subtil întotdeauna, uneori bolovănos (cu ce vine la gură, v. "Predarea lucrurilor", "Ascendent", "Adam"), alteori atent cizelat ("Prestidigitatorul", "Lepra", "Halleluya brother", "Nălucile", "Dospirea"), sau aproape haotic, clamând răbdarea cititorului ("1/100 sec...", "Predica de sub munte", "Act cu antet...", "Capătul lumii"). Pentru cei interesați, a se vedea comentariile mele la unele dintre ele. Oricum, la doar o lună de "hermenia.com" este dificil a ne propnunța complet asupra oricărui autor, întrucât funcționând încă "regula celor două luni", pot exista texte puternice ale autorilor care încă nu sunt publicate, și care ar contura mai deplin stilul fiecăruia.
Un text mitic şi poate şi mistic, cu aură de legendă pastorală. Sincer mi-a plăcut, deşi în ultimele trei versuri simt o îngreunare a discursului care duce la ambiguu şi echivoc. Dacă ar fi doar la nivel lexical nu ar conta, dar ele mimează o structură semantică care pretinde mai mult decât oferă. Este o simplă impresie. Eu aş fi scris altfel:
o schimbare la fel de bună precum recele apei de munte
trecînd cu nepăsare peste osul de cerb
din râpa unde viespile ies primăvara
ca un foc
Dar mă gândesc că autorul a supralicitat sau a mizat pe criptarea textului în defavoarea expresiei, poate aşa a dorit.
Sunt margini ale altor șapte coline, acolo pot locui prieteni, așa cum sunt și alte parcuri cu același nume, alți tei și alți castani înfloriți. Așa cum nu știu cât este de înțeles din vers și nici din ce nume se poate rosti o salutare către bunul prieten, dacă ar fi să fie. Sau toate acestea par de domeniul sf. :)
nu inteleg de ce impresia andreei duce cu gindul la acel dicton. unii chiar simt durerea in stomac. sau golul in inima. va multumesc tuturor pentru trecere si opinii
"iar îmi amoarte mâna stângă/mă gândesc uite iar se întamplă" iese din registrul sau, se proiecteaza dincolo, intr-un alt studio al temerilor, al anxietatii, intr-un teatru burlesc molipsitor, in care actorul nu mai evolueaza in gama sa amuzanta, usor excentrica... si daca viata e o scena, iar noi, clovnii ei, niste saltimbanci caraghiosi, indirjiti, in tristetea asta maladiva, generalizata, (dupa cum spunea stii tu cine), si cineva trebuie sa scrie "încă un scenariu cu poante cascadă/comicării umor sec umor ironic umor de situație" si daca stii in sfirsit, "nici măcar tristă nu sunt/aștept să-mi treacă mâna asta/o să treacă toate trec nimic nu e veșnic" atunci stii ca acel ceva "déjà vu" din partitura propriei opere bufe intr-un singur act e tot mai aproape...un biet clown sans frontières... uite ce stare poti sa transmiti...
Nu stiu la ce a fost reactia respectiva, pot doar sa spun ca acest text nu doar ca m-a captivat asa, pur si simplu, ci "vedeai câte unul cum își lasă capul pe brațe și vomită cuvinte cu sânge cuvintele începeau să roadă picioarele meselor să chițăie să amușine cu botul lor lung scrumierele pline" incepe sa roada din mine intai incet, cate un picior, apoi tot mai insistent un intreg esafodaj al unui presupus echilibru si la urma urmei poezia este menita sa darame tocmai acest lucru. Si inca ceva... cine spunea ca poezia nu se naste din revolta? Am citit aici un text care, exceptand finalul usor exagerat prin explicitare de unde eu as scoate de tot acel "de moarte" mi-a placut si cu si fara tot soiul de argumente. Andu
iar in privinta replicii "personal, as interzice dreptul de vot al celor care traiesc mai mult de cinci in strainatate" ma intreb cum de nu stii ca acea "crestere" din ultimii ani nu a fost datorata muncii si abnegatiei romanilor din tara, ci a celor din strainatate. "Conform BNR, anul trecut, suma transferurilor din strainatate* a fost de 6.6 mld euro, cifra in scadere fata de 2008, cand in tara au intrat 8.7 mld euro, sau echivalentul a 6.2% din PIB. Doar in perioada 2003-2009, romanii de dincolo au transferat in tara aproximativ 37 miliarde euro, iar pentru a face o comparatie, sa spunem ca investitiile straine directe inregistrate in aceeasi perioada au totalizat 45.7 mld euro.
In primele 5 luni din 2010, transferurile au fost cu 40% mai mari decat investitiile straine directe, ceea ce inseamna ca si 2010 va fi un an in care cei mai mari investitori “straini” in Romania vor fi muncitorii romani care lucreaza in alte tari. In 2009, transferurile au fost cu 35% (1.74 mld euro) mai mari decat ISD-urile." (http://khris.ro/index.php/07/2010/muncitorii-romani-din-strainatate-au-i...). asa, doar sa-ti faci o idee...
Iar romanii "de dincolo" nu traiesc numai in Spania si nu culeg toti capsuni. Dincolo de Europa, sunt comunitati intregi de romani in Asia, chiar si in Japonia, in Australia, ca sa nu mai vorbim de Americi.
un poem de suflet, o căutare prin "pustiuri de carne". un "el" și o "ea" "mistuiți în lumină". mi-a plăcut ce am citit aici. e spus totul cu grijă, într-un registru trist, sunt emoții puternice și imagini dintr-un somn magic. mi-am amintit o melodie. suna cam așa primul vers - "anima mia torna a casa tua"... p.s. - nu prea mi-a plăcut penultimul vers. nu este musai să-l schimbi. mie nu mi-a sunat bine. "în sfânta sfintelor ei". Madim
Erată, eu eminemi în loc de emiemi, iar emiemi antartica în loc de antarctica. Dacă dumnealui acceptă eminemi cu scuzele mele, eu voi eșua ca o balenă în antartica fără alte pretenții.
Bună seara, ...Am mai citit două texte de ale d-voastră și am observat abundența metaforelor formate cu genitivul. Acestea sunt lejere si ades superficiale, iar pregnanța lor în textul de față este pur și simplu toxică. "curcubeul vibrațiilor, pulsația pașilot văntului, gurile graiului, răutăți ale văzduhului,păcatele universului. Enorm! Mai aveți puțin și compuneți un text bazat numai pe acest artificiu. "nicio disonanță nu tulbură armonia;" - acest vers, pe lângă faptul că este prozaic este și denotativ, Nu vă fie cu supărare!
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
părere:
"mi-a rămas tot/să mă caut printre oameni" - este un vers des întâlnit (nu neapărat scris ca aici, dar înţelegi, tu, ideea) şi, de aceea, cred că nu are suficientă forţă în prima strofă ca să susţină partea de sus, şi anume: "mă usuc ca un copil vinovat în colţul", acesta fiind un vers destul de expresiv în economia poeziei.
ce mi-a plăcut foarte mult şi găsesc de efect în poem, este construcţia următoare pe versurile:
pentru textul : totul e în noi de"în sticla geamului cineva răsuflă greu încercând/să-mi găsească cerul închis sub piele"
Din păcate, realitatea nu are nicio importanţă, dacă maniera în care este redată nu respiră veridic.
pentru textul : Oameni fara nume deUn text fluid, bine scris, așa cum deja m-am obișnuit a citi în pagina ta. Dacă îl iei (cum spune Dorin, casa ar putea fi și "inima"), acordă-i libertatea alegerii - fie și de a spune sau a nu spune tot, de a alege esențialul. Cineva spunea că prieteniile sunt contextuale, vin și pleacă, precum orice-ul lumii acesteia. M-ai crede dacă ți-aș spune că singurul cel mai bun prieten rămâne Dumnezeu?
pentru textul : Să-l iau pe cel mai bun prieten al meu in gazdă? deO cronică excelentă, curgătoare ca un râu de munte, magnetică aş spune. De mult timp nu am mai citit o cronică literar-sportivă de o asemeni calitate. O cronică pe măsura victoriei obţinută de minunatele noastre fete. Nu mai pot să spun decât...Felicitări!!
pentru textul : Când bronzul străluceşte mai tare decât aurul deIntotdeauna si iata si acum imi place sa vad la vladimir aceasta inspirata uzanta a imaginii "in oglinda", pentruca analogia cea mai la indemana pentru mundus imaginalis este universul oglinzii. La fel cu formele din oglinda, formele imaginale sunt un amestec paradoxal de evident si inefabil. Cel ce se contempla in oglinda - spunea Ibn Arabi - stie ca ceea ce vede nu e tocmai imaginea sa dar nu poate nega ca este totusi imaginea sa. As corecta totusi cele cateva erori de diacritice, gerunziul nu se scrie cu â, în schimb caldarâm da As mai renunta la ruperea atat de timpurie a unor versuri (o tendinta pe care am observat-o si la Virgil Titarenco lately) mai ales daca poemul se intinde pe mai mult de o singura strofa. In rest, remarc cu o penita aceasta lucrare poetica care beneficiaza de un final inspirat. Andu
pentru textul : Răvașe către întuneric deindiferent de gestul de plagiat al luciei marinescu mi se pare neavenit comentariul "batrinicios" generalizator al cristinei stefan. pot sa spun si eu acum: pai daca voi "batrinii" generalizati in halul asta ce sa mai astept de la cei tineri... o natiune de prejudecati...
pentru textul : Gând lucid desilviu, dacă dorești să fii schimbat din categoria de „corespondent” (în cazul în care dorești să comentezi și sub textele altora - nu numai sub textele tale -) poți să trimiți un email și putem modifica.
despre textul de față pot să îți spun că este regretabil să vezi cum cineva amestecă în felul acesta diferite „moduri” de a face poezie. pentru că, de exemplu, „pietrele respiră în striaţii/ aerul umed de ploi” sună bine ca unitate separată. dar „zidurile cu detalii baroce/ din pieţele vieţii noastre/ cheamă lumina între îngeri” schimbă registrul în altceva.
apoi
„noaptea fuge speriată
ca un soldat în tranşee
şi cheamă norocul
să tragă de sforile asfinţitului”
sună așa și așa,
dar
„întruparea în tăcere” este din nou din altă poveste.
și exemplele pot continua.
textul îți lasă impresia unui eclecticism școlăresc. din păcate.
și aș adăuga, înțeleg că postmodernismul reprezintă o respingere a întregului, a metanarațiunii, etc, dar nu uita că există întotdeauna riscul kitsch-ului.
pentru textul : toamnă fără iluzii deDa. Hai să te scot din ceață! Este vorba despre un răspuns (epopee... fără nota peiorativă, doar ca întindere :)) și foarte amuzant:""Gheorghiță a plecat însoțit de cal la tîrg." ) care m-a făcut să mă gîndesc că ar trebui să citesc pînă crăp ca să fiu eu mai sigură că nu greșesc ("Grey surprise": comentariul meu și reply-ul tău). De asta am pomenit de "obsesia" mea...sub influența răspunsului tău..."cu care" sunt de acord chiar dacă nu în totalitate...deoarece pentru orice lege există și cazuri care ies din tipar. De exemplu, pentru mine era chiar nedigerabil în contextul ăla, era ca un verde fosforescent de care te doare între ochi. De asta zic, hăt departe, poate am fobii... O să mai reflectez și ai să observi dacă a avut vreun efect în comentariile mele ce or să vină! Stai că vin! :)) Cu aceeasi prietenie, LM
pentru textul : psalm deLa mulți ani Hermeneia, mult succes.
pentru textul : The State of Hermeneia deBine ai venit, Sorin. te rog să recitești regulamentul; undeva, se specifică limpede (cu litere roșii, chiar) că novicii pot posta un text la două zile. m-aș bucura dacă ne-ai lua mai ușor. :) eventual, poți șterge două din cele trei texte, urmând a le publica ulterior?
pentru textul : Falun deDom'le, voi chiar nu vă puteți potoli...? Mă așteptam la mai multă maturitate din partea lui Marina dar am impresia că mă aștept degeaba. Vreau ca amîndoi „protagoniștii” acestui eveniment să se considere avertizați și la următoarea abatere de acest gen vă garantez că cel care o va face va avea contul pe Hermeneia suspendat pe o perioadă nedeterminată dar suficient de lungă ca să vă ofere timp îndeajuns pentru a vă schimba atitudinea.
pentru textul : Un întreg fragmentat deLucrarea mi se pare impecabila dpdv tehnic, insa mesajul este fie confuz, fie nu-s eu pe lungimea de unda corespunzatoare. Oricum ar fi, Vlad ma incanta din nou cu arta sa, aceasta simfonie muta insa atat de plina de reverberatii interioare. Chapeau. Andu
pentru textul : okinawa dragostea mea defirește că are și o asemenea conotație, Virgil.
pentru textul : de ce nu mai scriu poeme lungi deși chiar dacă de acolo începem, depinde în ce lumină ne așezăm.
să nu uităm că albul este principui al culorilor...
Prima strofa e cea mai reusita ca imagistica si ideatica. Apoi, treptat-treptat te pierzi si finalizezi fortat, cu un ultim vers eminescian. In strofa a treia iti recomand sa eviti rimele apropiate ca fonetica re/re, le/le. Mult succes.
pentru textul : Un fel de poezie despre un fel de dragoste... deva multumesc, man&man! pe unde slefuiesc? imi e imposibil sa-l vad cu alti ochi decat aceiasi. ...
pentru textul : spălat uscat și deloc pufos depoemul ăsta spune povestea nimicului și chiar îmi place.
pentru textul : scrisoare neterminată deCu riscul imaginilor clișeistice re. călăul tău... come on! nu găseai ceva mai bun? discursul e chiar fain... poemul ăsta e ca un benz la care s-a greșit șasiul, în rest totul e la locul lui.
Și dacă mai era cazul să remarc
'o oboseală usturătoare se răsucește microscopic
ca un vierme aducător de somn'
pentru care dau peniță...
Restul e perfectibil, treaba autorului desigur
un text care pe nedrept a trecut neobservat. nici nu știu ce să remarc mai întîi. tehnica, tema, ideile ascunse în text, inovația, forța textului, caracterul cinematografic. un text cum rar mi-a fost dat să citesc. admirativ.
pentru textul : Mîine e duminică decuibul tau este mai mult o temnita, insa una conceputa intr/un text frumos, puternic si direct. poemul este o declaratie care poarta puterea avalnsei, a vulcanului care erupe, a oceanului in timpul furtunii... un text pe care l/am citit cu mare placere si caruia, din acest motiv, ii dau -desi o fac pentru intaia data- o meritorie penita.
pentru textul : despre furtunile cu numele tău deUn fel de cântec, inflexiuni biblice, tânguiri de psalm și Apocalipsă, stilul cozanian începe să se contureze (pentru cei care încă nu s-a făcut deja). Textele pe care ni le trimite Dorin formează întotdeauna cicluri. "Dospirea" îmi miroase mie a început de astfel de ciclu; poate urma "coacerea" de exemplu. Stilul său aparte este deja distinct pe hermeneia, poate singurul de acest fel de aici. Original, inimitabil, frâu liber imaginației, dar întotdeauna își păstrează un colțișor cald al lui, din care să se apere eficient în cazul oricărei critici. Text subtil întotdeauna, uneori bolovănos (cu ce vine la gură, v. "Predarea lucrurilor", "Ascendent", "Adam"), alteori atent cizelat ("Prestidigitatorul", "Lepra", "Halleluya brother", "Nălucile", "Dospirea"), sau aproape haotic, clamând răbdarea cititorului ("1/100 sec...", "Predica de sub munte", "Act cu antet...", "Capătul lumii"). Pentru cei interesați, a se vedea comentariile mele la unele dintre ele. Oricum, la doar o lună de "hermenia.com" este dificil a ne propnunța complet asupra oricărui autor, întrucât funcționând încă "regula celor două luni", pot exista texte puternice ale autorilor care încă nu sunt publicate, și care ar contura mai deplin stilul fiecăruia.
pentru textul : dospirea deUn text mitic şi poate şi mistic, cu aură de legendă pastorală. Sincer mi-a plăcut, deşi în ultimele trei versuri simt o îngreunare a discursului care duce la ambiguu şi echivoc. Dacă ar fi doar la nivel lexical nu ar conta, dar ele mimează o structură semantică care pretinde mai mult decât oferă. Este o simplă impresie. Eu aş fi scris altfel:
o schimbare la fel de bună precum recele apei de munte
trecînd cu nepăsare peste osul de cerb
din râpa unde viespile ies primăvara
ca un foc
Dar mă gândesc că autorul a supralicitat sau a mizat pe criptarea textului în defavoarea expresiei, poate aşa a dorit.
pentru textul : unele lucruri 1 deSunt margini ale altor șapte coline, acolo pot locui prieteni, așa cum sunt și alte parcuri cu același nume, alți tei și alți castani înfloriți. Așa cum nu știu cât este de înțeles din vers și nici din ce nume se poate rosti o salutare către bunul prieten, dacă ar fi să fie. Sau toate acestea par de domeniul sf. :)
pentru textul : și zeii plîng deoh nu draga mea, eu ma refeream la cu totul altceva...citeste cu atentie si vei vedea ca am spus totul cu draga inima. te apreciez, pt ca esti ..om
pentru textul : Încondeiez iubire denu inteleg de ce impresia andreei duce cu gindul la acel dicton. unii chiar simt durerea in stomac. sau golul in inima. va multumesc tuturor pentru trecere si opinii
pentru textul : if you go away de"iar îmi amoarte mâna stângă/mă gândesc uite iar se întamplă" iese din registrul sau, se proiecteaza dincolo, intr-un alt studio al temerilor, al anxietatii, intr-un teatru burlesc molipsitor, in care actorul nu mai evolueaza in gama sa amuzanta, usor excentrica... si daca viata e o scena, iar noi, clovnii ei, niste saltimbanci caraghiosi, indirjiti, in tristetea asta maladiva, generalizata, (dupa cum spunea stii tu cine), si cineva trebuie sa scrie "încă un scenariu cu poante cascadă/comicării umor sec umor ironic umor de situație" si daca stii in sfirsit, "nici măcar tristă nu sunt/aștept să-mi treacă mâna asta/o să treacă toate trec nimic nu e veșnic" atunci stii ca acel ceva "déjà vu" din partitura propriei opere bufe intr-un singur act e tot mai aproape...un biet clown sans frontières... uite ce stare poti sa transmiti...
pentru textul : clown deÎntr-adevăr, "pentru eternitatea care nu se definește/ decât la nivel de dumnezeire" ar trebui schimbat, pentru că este un mic recital retoric.
"Știu că îmi vei lua bărbia în palmele tale
de bărbat crescut singur și-mi vei șopti să tac"
"Apoi îmi voi apropia obrajii
pentru textul : Demidulce dede coastele cele mai apropiate mie" - versuri frumoase, delicate, cu conotaţii interesante.
Nu stiu la ce a fost reactia respectiva, pot doar sa spun ca acest text nu doar ca m-a captivat asa, pur si simplu, ci "vedeai câte unul cum își lasă capul pe brațe și vomită cuvinte cu sânge cuvintele începeau să roadă picioarele meselor să chițăie să amușine cu botul lor lung scrumierele pline" incepe sa roada din mine intai incet, cate un picior, apoi tot mai insistent un intreg esafodaj al unui presupus echilibru si la urma urmei poezia este menita sa darame tocmai acest lucru. Si inca ceva... cine spunea ca poezia nu se naste din revolta? Am citit aici un text care, exceptand finalul usor exagerat prin explicitare de unde eu as scoate de tot acel "de moarte" mi-a placut si cu si fara tot soiul de argumente. Andu
pentru textul : Clivaj deiar in privinta replicii "personal, as interzice dreptul de vot al celor care traiesc mai mult de cinci in strainatate" ma intreb cum de nu stii ca acea "crestere" din ultimii ani nu a fost datorata muncii si abnegatiei romanilor din tara, ci a celor din strainatate. "Conform BNR, anul trecut, suma transferurilor din strainatate* a fost de 6.6 mld euro, cifra in scadere fata de 2008, cand in tara au intrat 8.7 mld euro, sau echivalentul a 6.2% din PIB. Doar in perioada 2003-2009, romanii de dincolo au transferat in tara aproximativ 37 miliarde euro, iar pentru a face o comparatie, sa spunem ca investitiile straine directe inregistrate in aceeasi perioada au totalizat 45.7 mld euro.
In primele 5 luni din 2010, transferurile au fost cu 40% mai mari decat investitiile straine directe, ceea ce inseamna ca si 2010 va fi un an in care cei mai mari investitori “straini” in Romania vor fi muncitorii romani care lucreaza in alte tari. In 2009, transferurile au fost cu 35% (1.74 mld euro) mai mari decat ISD-urile." (http://khris.ro/index.php/07/2010/muncitorii-romani-din-strainatate-au-i...). asa, doar sa-ti faci o idee...
Iar romanii "de dincolo" nu traiesc numai in Spania si nu culeg toti capsuni. Dincolo de Europa, sunt comunitati intregi de romani in Asia, chiar si in Japonia, in Australia, ca sa nu mai vorbim de Americi.
pentru textul : despre inundaţii. altfel deun poem de suflet, o căutare prin "pustiuri de carne". un "el" și o "ea" "mistuiți în lumină". mi-a plăcut ce am citit aici. e spus totul cu grijă, într-un registru trist, sunt emoții puternice și imagini dintr-un somn magic. mi-am amintit o melodie. suna cam așa primul vers - "anima mia torna a casa tua"... p.s. - nu prea mi-a plăcut penultimul vers. nu este musai să-l schimbi. mie nu mi-a sunat bine. "în sfânta sfintelor ei". Madim
pentru textul : De anima deErată, eu eminemi în loc de emiemi, iar emiemi antartica în loc de antarctica. Dacă dumnealui acceptă eminemi cu scuzele mele, eu voi eșua ca o balenă în antartica fără alte pretenții.
pentru textul : sunt trei crime într-un cocalar deBună seara, ...Am mai citit două texte de ale d-voastră și am observat abundența metaforelor formate cu genitivul. Acestea sunt lejere si ades superficiale, iar pregnanța lor în textul de față este pur și simplu toxică. "curcubeul vibrațiilor, pulsația pașilot văntului, gurile graiului, răutăți ale văzduhului,păcatele universului. Enorm! Mai aveți puțin și compuneți un text bazat numai pe acest artificiu. "nicio disonanță nu tulbură armonia;" - acest vers, pe lângă faptul că este prozaic este și denotativ, Nu vă fie cu supărare!
pentru textul : fulgerul dePagini