M-a bucurat acest poem fiindcă prezintă un hristos omniprezent şi, mai mult de atât, un hristos ce locuieşte în om (purtătorul de Hristos). Şi eu l-am întâlnit într-o zi în parc...mânca nişte firimituri dintr-o batistă. M-a privit. L-am recunoscut.
În poemul tău e un hristos căruia îi pasă de noi, care ştie de orice fir de păr, când cade sau albeşte. Şi ce e mai minunat, e invitaţia aceea la a sta de vorbă, de a fi disponilbil să asculte ca un adevărat prieten. Îmi aminteşte de ,,voi intra la el şi voi cina cu el". Ce e mai minunat ca starea de la cină? Ai surprins esenţialul creştinismului, al religiei iubirii, într-un context în care aproape totul e instituţionalizat şi rece. Aici e multă căldură în hristosul acela de la mall.
Fain si tabloul si textul, pacat ca nu incap ca lumea in pagina, e o frustrare, recunosc, insa astea sunt plusurile si minusurile poeziei vizuale pe net. Trebuie sa dai scroll si pierzi imaginea de ansamblu. Pacat... La text nu-mi place "usile metroului se-nchid" la doar trei versuri departare de "usor ochii se-nchid". Si vezi ca ai typo la "si-ntimpul acesta". Placut deci in ansamblu, destul de mult... Andu P.S. Cristian Ovidiu Pal cine e Emile, frate-tu ceva? Ca daca e asa, voi sunteti talentati mai ceva ca Jackson faivii, parol :-)
Am ales sa raspund la acest text, cel mai dur dintre toate. Eu spun asa: toti poetii de azi participa la o o cursa a metaforelor celor mai puternice. Asta e o utopie. Nu incercand sa spargi mintea omului ajungi la sufletul lui, ci mangaindu-l. Esti foarte puternica in expresii, ti-am citit tot si uneori ramaneam siderat. Totusi, asta mi se intampla doar mie si altor cativa. Cui te adresezi? De ce te-ai uitat la textele mele daca nu le crezi constructia? Fii frumoasa cum erai, lasa versul sa curga fara a interveni cu artificialul in el. Orice s-ar intampla. Mie mi s-au dat 5000 de euro doar pentru ca am fost sincer in cartea pe care am scris-o. Si tu ai putea. Sa ai pace, Dancus
Nu ma asteptam sa dau de un cabinet medical aici, credeam ca-i un site de literatura... Marina ,ha!ha!ha!, ai uitat sa-mi dai reteta! Ok, multumesc pentru citire!
Ioana, mie mi se pare că articolul este schițat mai mult ca un sumar de lecție. Informația este oarecum brută, ca și cum ai fi vrut să oferi maxim de date în minim de spațiu/timp. Aș fi vrut să găsesc mai mult, mai profund și, de ce nu, mai bine arugumentate anumite teze pe care tu doar le expui (de ex, din fugă: "este un fenomen internațional, ci unul european și american" de ce? ce se întâmplă în restul lumii?!; "asemenea, postmodernismul nu este o avangardă" -inconsistență cu redarea mai sus a ideii ca postmodernismul ar fi început cu avangardismul; de fapt, mai jos spui că istoria postmodernismului începe prin anii 60 - ceea ce știm și noi, de altfel). Cred că cel mai tare m-a bulversat fraza aceasta (care îmi și confirmă, cred, că articolul a fost scris oarecum în grabă): "Prin avangardă începe postmodernismul, un curent cultural piramidal, care se întinde în România începând de azi până în modernismul anilor ’30". M-ai amețit de tot, temporal vorbind (zâmbesc). Recitește fraza te rog, începi din avangardism, apoi mergi în prezent, ca să te întorci iar la modernismul anilor 30. Cred, de asemenea, că nu ar strica o anumite grupare a ideilor, ne vorbești în două locuri diferite despre Umberto Eco și ale sale confuzii între experimentalism și postmodernism, începi să vorbești despre Linda Hutcheon și sari la Umberto Eco etc etc etc. Cu alte cuvinte, Ioana, eu aștept să o citesc pe Ioana Geacar vorbind despre postmodernism versus experimentalism, cu de ce-uri și tot tacâmul. Așa... cam cum a făcut Virgil mai pe scurt în comentariu... Tema era foarte generoasă și, în spiritul (dacă există unul și nu intrăm în paradox) postmodernist, este loc suficient pentru expunerea unor idei care ies complet din istoria universală și analizează individual diferențele... Uită de imaginea de ansamblu și oferă-ne (și) particularul. Așteptăm continuarea, așadar!
Engleza asta :( . Mi s-a parut ca exista o legatura intre femeia spinzurata de cer si semnificatia pe care o atribuie Dan Brown Graalului. Poate nu mai vad bine...multumesc dr. Solomon.
îmi cer scuze tuturor cărora nu le-am mulțumit pînă acum pentru aprecieri. Nu prea am simțit nevoia să atrag în mijlocul sărbătorilor atenția asupra mea. Acesta a fost motivul.
Am citit textul de câteva ori. Aseară și astăzi. Și de fiecare dată, m-am îmbrăcat într-o haină având cusături îngrijite, dar fără revere. Gândul mă duce la un raport de activitate, o dare de seamă, – nu, nu poezia mea! - la o declarație. Mi se ia ostentativ cheotoarea la care să-mi prind cu o plăcere desuetă garoafa. Vin și completez cu exemple: „Numele meu este Laura, m-am născut în România…” „Mama a cumpărat”/”s-a mutat”/”a abandonat Sibiul, a renovat casa, a mărit-o și s-a apucat de turism.” „Eu?”- cu stările mele – „bând”/”mâncând”/”stând”/”uitându-mă”. Acum că am definit senzația (a mea, firește!) sar pasaje întregi – nu că n-ar fi importante, revin – însă vreau să ajung la „Că satul nostru este păstrat departe și de explozia mediatică (ok, cuvântul ăsta îl știam de la scrabble…)”. Nu întâmplător m-am grăbit; pentru că impresia de declarație se rotunjește aici ca o lună plină. Adică, ok, ok, recunosc… Iar această expresie (ok) este ca o botină rătăcită la raionul de teniși. Ca și bourbonul, ratăcit printre covoare de lână, plăcinte, mere și nuci. Revin așa cum am promis și spun că, din fericire, avem și paharul cu apă la îndemână. Și asta ne înviorează. Exemplific cu o înghițitură: „Tata a prins jocul acesta al meu de când aveam vreo doi ani și de atunci, cam la vreo alte două luni, îmi punea pensula în mâini, lua o cutie de vopsea, și, cu fereastra larg deschisă, ne puneam amândoi pe pictat patul și visele mele.” În continuare, să-mi dai voie să mă opresc la personajul Laura. Mă întreb cât de credibilă e pendularea ei între naivitate și starea de „copil special”; între amintirile proaspete (avem chiar și detalii) de la vârsta de doi ani (oare?) și mirarea „că există mai multe feluri de daruri” (un lucru previzibil totuși). Să fie o percepție falsă a cititorului sau o scăpare din mână a personajului? În treacăt fie spus, se observă în text (uneori) și o întindere nejustificată a frazei. Autorul are abilitatea de a descoperi și singur. Cu stimă și posibil subiectiv(!?)
In primul rand "suspendeze" nu am idee in visele cui e corect. Apoi, incearca te rog sa nu te mai victimizezi atata. Nimeni nu vrea sa comentezi mai putin ci sa comentezi pe text. Tu esti persoana careia i s-au dat cele mai multe avertismente. Care a fost raspunsul tau... impertinenta, comentarii aiurea, insinuari si tot asa. Ce e atat de greu ? Nu intelegi ce inseamna sa comentezi pe text ? ialin
Andu, știu că nu dai doi bani pe atenționările și pe avertismentele pe care le fac... așa că îți spun, ca un simplu user, colegă de site, e mult mai gravă cacofonia ta intenționată de la titlu decât cea neintenționată a autoarei. Nu era mai bine să te limitezi doar la observații și sfaturi literare? De ce împroști cu... în alții? Uită-te și tu un pic în dreapta site-ului, la comentarii recente, să vezi cum apare comentul tău:
"Cacata în mi minor..... - Andu Moldovan --- Cantata în mi minor".
...nu vreau să cad în "romanțios" Virgil, de aceea pun contextul. la urma urmei sunt oameni care iubesc și în România zilelor noastre. merci de opinie. rețin acel ...poate!
Ei, al naibii! Mi-au placut la nebunie ideile textului, dar zic, ia sa citesc si comentariile. Si ce vad, iar ofticoseniile lui Andu. Mie mi se pare un text nu bun, nici prost, ci un text cum nu s-a mai scris pe aici, un text original. Finalul e probabil realist, insa prea abrupt.
"m-am tot gandit si eu...daca ai spune reflexul la septic? ca sa nu schimbi sensul dorit de tine?sau din septic?" (Cristina S.)
"Reflexul la septic" nu merge, pentru că asta ar însemna ca "septic" să fie substantiv, şi iar mă pomenesc cu licenţe :). Chiar de-ar fi subst. exprimarea ar fi fost forţată. Mai căutăm.
Am incercat si eu candva poezia cu poanta la final insa cred ca are efect doar daca reusesti o intorsatura memorabila de situatie, un efect care sa modifice radical perspectiva... ar mai fi ideea ludicului, mai exact a autoironiei ca deznodamant... ce vreau sa spun este ca e uneori mai bine sa lasi finalurile nedeslusite, sa nu pui punctul pe i, lasand totodata libertate cititorului sa incorporeze (in sens samanic) textul citit si sa-l ia cu sine mai departe...
Uite chiar si titlul poate fi aranjat sa exprime altceva...
când ţineam cu dinţii
de iubire
ori varianta mea
când ţineam cu dinţii
de anima
Si pentru ca textul tau nu este defel unul rau, m-a inspirat spre o alta varianta, utilizand vocabularul poetic al textului si prezentul.
când ţin cu dinţii
de iubire
este bine alcătuit
orizontul nostru de la o tâmplă
la cealaltă
aliniate lucruri
în albastru caligrafic mâinile
se prelungesc
până spre dimineaţă
în simboluri
este neasemuită limba
cum întoarce cuvintele
apoi le dă drumul
să migreze în poeme calde
De fapt am vrut textul sa il inscriu la personale - ganduri, dar am vazut ca aici nu am aceasta sectiune si atunci am preferat poezie generala. Hmm sunt curioasa ce avem noi doua in comun? Probabil ceva din stilul de a scrie? Chiar astept un raspuns din partea ta pentru ca m-ai facut tare curiosa :) Probabil anumite imagini sau sintagme pe care le-am folosit sunt deja "uzate", nu e un text original, dar e sentiment pe foaie, cel putin am vrut sa atrag atentia cu cate ceva, chiar daca nu am fost 100% originala in a exprima ce am vrut :p. In legatura cu acel "noi" de la sfarsit mi s-a mai spus ca sa il scot, am sa ma gandesc la asta, dar deocamdata nu simt ca trebuie sa il scot, simt eu ca subliniaza ceva, cel putin din perspectiva in care citesc eu textul, dar am sa mai reflectez asupra acestui lucru. Multumesc oricum de sfaturi! Ma bucur ca te-a atras cu ceva textul meu si te mai astept sa ma citesti! Cu drag, Dia
poate ca nu e suficient de coerent si mai merge lucrat la forma?.. lucru pe care am de gand sa-l fac, intr-un moment de inspiratie si liniste. multumesc, radu-luca.
Poezia ta mă trimite... știu că am în bibliotecă o carte cu poezii ale lui Michelangelo. Despre el e vorba? ............ Da; nu am găsit despre păsări roșii, dar am găsit alte lucruri frumoase. Uite ce scrie în 1524: "Otrăvii risipite din săgeată o poartă i-am făcut din ochi, năvală să dea prin ea: din amintire-o poală, un cuib privirii dulci ce mă desfată, și foale mi-am făcut din piept, să scoată suspine, și din suflet nicovală." (trad. Eta Boeriu)
Erika, faptul că ai hotărât varianta propusă de mine mă bucură foarte mult. voi trece pe viitor și pe la alte texte ale tale. în măsura în care pot, îți voi sugera pe ici pe colo câte ceva. acesta înțeleg că este primul poem al femeii de ploaie, îl aștept cu nerăbdare pe cel de-al doilea. multă inspirație! Madim
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
M-a bucurat acest poem fiindcă prezintă un hristos omniprezent şi, mai mult de atât, un hristos ce locuieşte în om (purtătorul de Hristos). Şi eu l-am întâlnit într-o zi în parc...mânca nişte firimituri dintr-o batistă. M-a privit. L-am recunoscut.
pentru textul : l-am întîlnit pe hristos în mall într-o zi deÎn poemul tău e un hristos căruia îi pasă de noi, care ştie de orice fir de păr, când cade sau albeşte. Şi ce e mai minunat, e invitaţia aceea la a sta de vorbă, de a fi disponilbil să asculte ca un adevărat prieten. Îmi aminteşte de ,,voi intra la el şi voi cina cu el". Ce e mai minunat ca starea de la cină? Ai surprins esenţialul creştinismului, al religiei iubirii, într-un context în care aproape totul e instituţionalizat şi rece. Aici e multă căldură în hristosul acela de la mall.
Fain si tabloul si textul, pacat ca nu incap ca lumea in pagina, e o frustrare, recunosc, insa astea sunt plusurile si minusurile poeziei vizuale pe net. Trebuie sa dai scroll si pierzi imaginea de ansamblu. Pacat... La text nu-mi place "usile metroului se-nchid" la doar trei versuri departare de "usor ochii se-nchid". Si vezi ca ai typo la "si-ntimpul acesta". Placut deci in ansamblu, destul de mult... Andu P.S. Cristian Ovidiu Pal cine e Emile, frate-tu ceva? Ca daca e asa, voi sunteti talentati mai ceva ca Jackson faivii, parol :-)
pentru textul : smog deAm ales sa raspund la acest text, cel mai dur dintre toate. Eu spun asa: toti poetii de azi participa la o o cursa a metaforelor celor mai puternice. Asta e o utopie. Nu incercand sa spargi mintea omului ajungi la sufletul lui, ci mangaindu-l. Esti foarte puternica in expresii, ti-am citit tot si uneori ramaneam siderat. Totusi, asta mi se intampla doar mie si altor cativa. Cui te adresezi? De ce te-ai uitat la textele mele daca nu le crezi constructia? Fii frumoasa cum erai, lasa versul sa curga fara a interveni cu artificialul in el. Orice s-ar intampla. Mie mi s-au dat 5000 de euro doar pentru ca am fost sincer in cartea pe care am scris-o. Si tu ai putea. Sa ai pace, Dancus
pentru textul : Pe când un consens? detext mediocru care spune dar nu exprima
pentru textul : rechinul din oceanul singurătăţii deNu ma asteptam sa dau de un cabinet medical aici, credeam ca-i un site de literatura... Marina ,ha!ha!ha!, ai uitat sa-mi dai reteta! Ok, multumesc pentru citire!
pentru textul : bucle deIoana, mie mi se pare că articolul este schițat mai mult ca un sumar de lecție. Informația este oarecum brută, ca și cum ai fi vrut să oferi maxim de date în minim de spațiu/timp. Aș fi vrut să găsesc mai mult, mai profund și, de ce nu, mai bine arugumentate anumite teze pe care tu doar le expui (de ex, din fugă: "este un fenomen internațional, ci unul european și american" de ce? ce se întâmplă în restul lumii?!; "asemenea, postmodernismul nu este o avangardă" -inconsistență cu redarea mai sus a ideii ca postmodernismul ar fi început cu avangardismul; de fapt, mai jos spui că istoria postmodernismului începe prin anii 60 - ceea ce știm și noi, de altfel). Cred că cel mai tare m-a bulversat fraza aceasta (care îmi și confirmă, cred, că articolul a fost scris oarecum în grabă): "Prin avangardă începe postmodernismul, un curent cultural piramidal, care se întinde în România începând de azi până în modernismul anilor ’30". M-ai amețit de tot, temporal vorbind (zâmbesc). Recitește fraza te rog, începi din avangardism, apoi mergi în prezent, ca să te întorci iar la modernismul anilor 30. Cred, de asemenea, că nu ar strica o anumite grupare a ideilor, ne vorbești în două locuri diferite despre Umberto Eco și ale sale confuzii între experimentalism și postmodernism, începi să vorbești despre Linda Hutcheon și sari la Umberto Eco etc etc etc. Cu alte cuvinte, Ioana, eu aștept să o citesc pe Ioana Geacar vorbind despre postmodernism versus experimentalism, cu de ce-uri și tot tacâmul. Așa... cam cum a făcut Virgil mai pe scurt în comentariu... Tema era foarte generoasă și, în spiritul (dacă există unul și nu intrăm în paradox) postmodernist, este loc suficient pentru expunerea unor idei care ies complet din istoria universală și analizează individual diferențele... Uită de imaginea de ansamblu și oferă-ne (și) particularul. Așteptăm continuarea, așadar!
pentru textul : Postmodernism&experimentalism deaceleasi rezerve , mai ales într-un articol serios si foarte bun. sau , poate, am "încremenit" noi în limba de dinaintea "marii noastre migratii".
pentru textul : Stela Iorga - "A doua întoarcere din Nam" deEngleza asta :( . Mi s-a parut ca exista o legatura intre femeia spinzurata de cer si semnificatia pe care o atribuie Dan Brown Graalului. Poate nu mai vad bine...multumesc dr. Solomon.
pentru textul : consuelo si medea deîmi cer scuze tuturor cărora nu le-am mulțumit pînă acum pentru aprecieri. Nu prea am simțit nevoia să atrag în mijlocul sărbătorilor atenția asupra mea. Acesta a fost motivul.
pentru textul : drumul crucii fără zgomote deoff topic. ar iesi o povestire fainuta din schimburile de replici din subsol. :)
ma simt ca la cinema.
pentru textul : mersi pentru intenţia de ţigară deAm citit textul de câteva ori. Aseară și astăzi. Și de fiecare dată, m-am îmbrăcat într-o haină având cusături îngrijite, dar fără revere. Gândul mă duce la un raport de activitate, o dare de seamă, – nu, nu poezia mea! - la o declarație. Mi se ia ostentativ cheotoarea la care să-mi prind cu o plăcere desuetă garoafa. Vin și completez cu exemple: „Numele meu este Laura, m-am născut în România…” „Mama a cumpărat”/”s-a mutat”/”a abandonat Sibiul, a renovat casa, a mărit-o și s-a apucat de turism.” „Eu?”- cu stările mele – „bând”/”mâncând”/”stând”/”uitându-mă”. Acum că am definit senzația (a mea, firește!) sar pasaje întregi – nu că n-ar fi importante, revin – însă vreau să ajung la „Că satul nostru este păstrat departe și de explozia mediatică (ok, cuvântul ăsta îl știam de la scrabble…)”. Nu întâmplător m-am grăbit; pentru că impresia de declarație se rotunjește aici ca o lună plină. Adică, ok, ok, recunosc… Iar această expresie (ok) este ca o botină rătăcită la raionul de teniși. Ca și bourbonul, ratăcit printre covoare de lână, plăcinte, mere și nuci. Revin așa cum am promis și spun că, din fericire, avem și paharul cu apă la îndemână. Și asta ne înviorează. Exemplific cu o înghițitură: „Tata a prins jocul acesta al meu de când aveam vreo doi ani și de atunci, cam la vreo alte două luni, îmi punea pensula în mâini, lua o cutie de vopsea, și, cu fereastra larg deschisă, ne puneam amândoi pe pictat patul și visele mele.” În continuare, să-mi dai voie să mă opresc la personajul Laura. Mă întreb cât de credibilă e pendularea ei între naivitate și starea de „copil special”; între amintirile proaspete (avem chiar și detalii) de la vârsta de doi ani (oare?) și mirarea „că există mai multe feluri de daruri” (un lucru previzibil totuși). Să fie o percepție falsă a cititorului sau o scăpare din mână a personajului? În treacăt fie spus, se observă în text (uneori) și o întindere nejustificată a frazei. Autorul are abilitatea de a descoperi și singur. Cu stimă și posibil subiectiv(!?)
pentru textul : Șoimul. Primele apariții ale darului. deIn primul rand "suspendeze" nu am idee in visele cui e corect. Apoi, incearca te rog sa nu te mai victimizezi atata. Nimeni nu vrea sa comentezi mai putin ci sa comentezi pe text. Tu esti persoana careia i s-au dat cele mai multe avertismente. Care a fost raspunsul tau... impertinenta, comentarii aiurea, insinuari si tot asa. Ce e atat de greu ? Nu intelegi ce inseamna sa comentezi pe text ? ialin
pentru textul : opi deAndu, știu că nu dai doi bani pe atenționările și pe avertismentele pe care le fac... așa că îți spun, ca un simplu user, colegă de site, e mult mai gravă cacofonia ta intenționată de la titlu decât cea neintenționată a autoarei. Nu era mai bine să te limitezi doar la observații și sfaturi literare? De ce împroști cu... în alții? Uită-te și tu un pic în dreapta site-ului, la comentarii recente, să vezi cum apare comentul tău:
pentru textul : Cantata în mi minor de"Cacata în mi minor..... - Andu Moldovan --- Cantata în mi minor".
...nu vreau să cad în "romanțios" Virgil, de aceea pun contextul. la urma urmei sunt oameni care iubesc și în România zilelor noastre. merci de opinie. rețin acel ...poate!
pentru textul : luni... e o profesie deSeară liniștită, cu miros de pâine caldă.
pentru textul : apus deSilviu, multumesc pentru semn.
Ei, al naibii! Mi-au placut la nebunie ideile textului, dar zic, ia sa citesc si comentariile. Si ce vad, iar ofticoseniile lui Andu. Mie mi se pare un text nu bun, nici prost, ci un text cum nu s-a mai scris pe aici, un text original. Finalul e probabil realist, insa prea abrupt.
pentru textul : când pleacă o caravană spre You Deea deViorel. Mulţumesc.
pentru textul : poveste de noiembrie de"m-am tot gandit si eu...daca ai spune reflexul la septic? ca sa nu schimbi sensul dorit de tine?sau din septic?" (Cristina S.)
"Reflexul la septic" nu merge, pentru că asta ar însemna ca "septic" să fie substantiv, şi iar mă pomenesc cu licenţe :). Chiar de-ar fi subst. exprimarea ar fi fost forţată. Mai căutăm.
pentru textul : Bacoviană de"Să trăieşti murind în fiecare clipă" - celor doi (Manolescu Gorun şi Adriana Lisandru)
dacă vor, dacă nu...
Sub impact vizual, moment (acum şi aici!), ca stare de spirit zic aşa:
"Să trăieşti murind în fiecare clipă"
pentru textul : Aforemă (variantă – reloaded) deE ca şi cum ai sorbi yerba mate, din aceeaşi pipă, cu cel mai înţelept om de pe pământ.
unde pare forţat? Am recitit şi nu îmi dau seama. E interesantă propunerea pentru ultima strofă. Deocamdată las aşa. Mulţumesc.
pentru textul : Foc de tabără cu esenţe de folk deLIM.
Am incercat si eu candva poezia cu poanta la final insa cred ca are efect doar daca reusesti o intorsatura memorabila de situatie, un efect care sa modifice radical perspectiva... ar mai fi ideea ludicului, mai exact a autoironiei ca deznodamant... ce vreau sa spun este ca e uneori mai bine sa lasi finalurile nedeslusite, sa nu pui punctul pe i, lasand totodata libertate cititorului sa incorporeze (in sens samanic) textul citit si sa-l ia cu sine mai departe...
Uite chiar si titlul poate fi aranjat sa exprime altceva...
când ţineam cu dinţii
de iubire
ori varianta mea
când ţineam cu dinţii
de anima
Si pentru ca textul tau nu este defel unul rau, m-a inspirat spre o alta varianta, utilizand vocabularul poetic al textului si prezentul.
când ţin cu dinţii
de iubire
este bine alcătuit
orizontul nostru de la o tâmplă
la cealaltă
aliniate lucruri
în albastru caligrafic mâinile
se prelungesc
până spre dimineaţă
în simboluri
este neasemuită limba
cum întoarce cuvintele
apoi le dă drumul
să migreze în poeme calde
trăiesc aşa de când ţin cu dinţii
pentru textul : când de iubire ţineam cu dinţii dede iubire
nu pot decât să zâmbesc la acest S.O.S, Ani. e... ce mai, vreau rețeta. pentru bunica, panimaite?
pentru textul : S.O.S. deVa multumesc tuturor pentru aprecieri si sper sa ma ridic la nivelul de poezie ce se citeste aici.
pentru textul : Din alta toamna ma infrupt denu prea stiu ce sa va raspund, va multumesc pentru feed-back.
pentru textul : memento sacadat dee cu totul altceva. sta mult mai bine ultimul vers iar metafora asta este cu totul aparte: "stă de veghe liniștea în clopotul cu îngeri"
pentru textul : răsărit deDe fapt am vrut textul sa il inscriu la personale - ganduri, dar am vazut ca aici nu am aceasta sectiune si atunci am preferat poezie generala. Hmm sunt curioasa ce avem noi doua in comun? Probabil ceva din stilul de a scrie? Chiar astept un raspuns din partea ta pentru ca m-ai facut tare curiosa :) Probabil anumite imagini sau sintagme pe care le-am folosit sunt deja "uzate", nu e un text original, dar e sentiment pe foaie, cel putin am vrut sa atrag atentia cu cate ceva, chiar daca nu am fost 100% originala in a exprima ce am vrut :p. In legatura cu acel "noi" de la sfarsit mi s-a mai spus ca sa il scot, am sa ma gandesc la asta, dar deocamdata nu simt ca trebuie sa il scot, simt eu ca subliniaza ceva, cel putin din perspectiva in care citesc eu textul, dar am sa mai reflectez asupra acestui lucru. Multumesc oricum de sfaturi! Ma bucur ca te-a atras cu ceva textul meu si te mai astept sa ma citesti! Cu drag, Dia
pentru textul : lucrurile astea detare simpatica, queen margot. multumesc de asa interventie. pentu asa ceva, tu meriti penita despre care vorbesti. cu mare drag!
pentru textul : Îngroparea îmi pare a fi un act sexual depoate ca nu e suficient de coerent si mai merge lucrat la forma?.. lucru pe care am de gand sa-l fac, intr-un moment de inspiratie si liniste. multumesc, radu-luca.
pentru textul : from blade runners dePoezia ta mă trimite... știu că am în bibliotecă o carte cu poezii ale lui Michelangelo. Despre el e vorba? ............ Da; nu am găsit despre păsări roșii, dar am găsit alte lucruri frumoase. Uite ce scrie în 1524: "Otrăvii risipite din săgeată o poartă i-am făcut din ochi, năvală să dea prin ea: din amintire-o poală, un cuib privirii dulci ce mă desfată, și foale mi-am făcut din piept, să scoată suspine, și din suflet nicovală." (trad. Eta Boeriu)
pentru textul : Michel deErika, faptul că ai hotărât varianta propusă de mine mă bucură foarte mult. voi trece pe viitor și pe la alte texte ale tale. în măsura în care pot, îți voi sugera pe ici pe colo câte ceva. acesta înțeleg că este primul poem al femeii de ploaie, îl aștept cu nerăbdare pe cel de-al doilea. multă inspirație! Madim
pentru textul : Femeie de ploaie dePagini