Vedeţi? Aţi intuit perfect! Asteriscul marchează alineatele. O să vă explic şi de ce l-am folosit. Textul este scris pentru ultima pagina a revistei "Litere", nr. pe mai (din păcate, întârziat, dar pleacă azi la tipar!). Ca să câştig spaţiu, acolo utilizez întotdeauna asteriscul în loc de a marca alineatele cum se face în mod obişnuit. Când am postat textul pe hermeneia, l-am lăsat aşa cum era în fişier.
Mulţumesc pentru lectură. Aş fi preferat, totuşi, un comentariu mai la obiect, adică privind năravurile noastre literare şi, eventual, oportunitatea subiectului...
Cu voia dvs., aş vrea să-mi permiteţi să arbitrez puţin disputa iscată de acest text. Mai întâi, aşa cum preciza şi Paul (Yester), Mircea Florin Şandru este un poet remarcabil. Dar noi discutăm aici un singur text. Un text scris într-un stil care-i e mai puţin caracteristic lui M.F.Ş. Dar care e scris, totuşi, cu destul rafinament şi degajă o melancolie dulce-amară şi abia perceptibil ironică. Însă (şi de aici poate veni impresia lui Virgil) ultimul vers mi se pare prea explicit. El reverberează nefericit asupra întregii poezii. Atât şi nimic mai mult. Poate doar precizarea suplimentară că tot ceea ce e prea explicit dăunează parabolei. Or, autorul afirmă că a încercat o parabolă.
Textului îi lipsesc destule virgule şi apostrofuri. Orice ar spune orice doom ori dex, "vroia" (contopirea lui "a vrea" cu a "voi") nu prea merge. Mai trebuie umblat şi la punctele de suspensie. Spun astea pentru că textul este de citit, dar pare neîngrijit.
atentie la repetitia ca si cum, se poate evita la modul elegant tin sa va spun ca aveti o anumita contradictie de termeni in prima strofa sa incerci a impune - care arata o actiune prin care silesti pe cineva sa faca ceva, este un ordin, o comanda data din ipostaza celui care se afla in ( pretinsa) superioritate iar cuprinderea cu brate amputate denota de fapt un lips, un handicap, incercarea de a cuprinde sfera are alta conotatie, cea a celui care se afla mereu in inferioritate, in dezavantaj in rest flashuri, un experiment
Cred că la acest poem mai trebuie lucrat, de la idee până la forma sa interioară. De exemplu, ce rost au atâtea culori, galben, roșu, dușul printre imaginile strofei și chiar ideea de dublare a vârstei... nu, nu cred că am înțeles-o...
Nu trebuia să mi se comunice asta căci poate oi fi fără talent dar nu şi prost să cred că dintr-o dataă s-a descoperit în mine un geniu.
Oricum eram sigur că este undeva o greşeală (accident), dar oricum ar fi fost încă mai am bunul simţ să nu răspund nimănui murdar indiferent de ce mi s-ar spune (scrie). Păi faza cu "nici peste zece ani" nu a fost aruncată la întâmplare.
Cu respect, Cezar
Ma gandesc la ceva variante...intotdeauna am stat prost la capitolul asta, imi este greu sa gasesc un titlu potrivit, cred. Inca incerc sa ma hotarasc intre "suicid prost sincronizat" sau "si cu zana ce facem?"? Tu ce crezi?
Paul, scuză-mă, eu am citit așazisul manifest, nu l-aș mai citi încă o dată. Și tu citezi tot. Nu te-aș mai urma, ai doar câteva sublinieri sarcastice. Cred că un articol este construit în cea mai mare parte din opiniile autorului. Citatele nu trebuie să se întindă prea mult. La tine rolurile sunt inversate. Citatul 90%, restul opinia ta.
dragul meu, se pare că te-ai trezit astăzi cu fața la cearșaf. Asta nu înseamnă că trebuie sa fii și obraznic. Nu știu la ce coerciție te referi sau la ce pensie. Tot la fel nu știu la ce "uz brutal" de forță te referi de vreme ce eu îmi amintesc că te-am rugat frumos. Măcar pe Dumnezeu dacă l-ai lăsa în pace dar văd că nici acolo nu te oprești cu mîrlănia. Mă văd nevoit să ofer consiliului Hermeneia "plăcerea" de a decide ce să facem cu Ovidiu.Pentru că la vorbe frumoase deocamdată răspunde cu pietre.
am uitat să-ți spun despre gustul apei câd este băută cu această tiugă, are un gust aparte, de apă sfințită, de molivdă. nu știam despre "gourd". mulțumesc pentru răspuns. Madim
nu dragul meu. nu sînt eu aşa supărăcios. şi de fapt mi-am cam propus să fiu mai degrabă cold pe hermeneia pentru ca să pot aplica regulamentul imparţial şi fără echivoc. în rest, sînt un tip destul de îngăduitor şi nu am nici prejudecăţi şi nici speranţe prea mari. iar pacea mea depinde de cu totul altceva. dar mulţumesc pentru intenţiile bune.
Din punct de vedere religios, prefer să nu comentez, pentru că, fiind creștin, daca aș face-o ar ieși niște păreri deloc măgulitoare la adresa textului de mai sus. Din punct de vedere literar, dacă dăm la o parte expresiile "tari", nu prea mai rămâne cine știe ce. O fi vorba de o descătușare, dar parcă totul e prea forțat, pune prea mult accent pe formă și prea puțin pe fond. Mi se pare, personal, mai mult un text scris cu intenția de a epata, de a atrage lumea să vină să se uite "ca la urs". Probabil că a reușit dacă până și eu am ajuns să-l citesc... Iar dacă și regulamentul este încălcat, poate ar fi mai bine să fie reformulat sau șters. Sper că voi fi iertat pentru lipsa de laude de la acest comentariu.
categoric, așa cum ți-am spus, de la ultimele mele citiri, adică acum aproximativ vreun an, ai mai crescut. alt discurs, altă abordare, ușor-ușor, balastul se duce pe cele căi lacustre...
în textul de față, însă,recidivezi. scoți iar la iveală vechile clișee, încărcări inutile, prozaice total gratuit.
exemplu: ”ca şi când nu m-aş înţelege/ pe de altă parte e singurul mod de a mă face dus de vorbe”. ca și când nici eu nu înțeleg ce ai vrut să spui. pe de altă parte, ai tot frământat textul până poeticul și-a luat zborul. sunt sigur că-ți va trece răceala și vei fi chiar la volan ca să vezi oamenii care par că vin din sens opus.
ieri, mă apucasem să scriu ceva despre text dar am renunţat şi nu l-am trimis. mi se păruse că ar fi stat mai bine "devenind" în loc de "ce devine". acum reconsider.
accentul ar fi căzut pe sepie şi nu pe pântec. pântecul, ca un fel de acvariu fosforescent, e frumos. plăcut text.
acest portret al unei ființe suspendate între mitologic și exotic are farmecul său. ceea ce pare să fisureze tabloul este liantul metaforic abrupt în câteva zone ale textului (în special acolo unde este folosită o trimitere mitico-religioasă - vezi "mânca mere căzute pe jos ca o maniheistă" [de ce nu ca o mazdeană?!] , "o berenice a coafezelor" sau chiar "flagel anorectic"). există și o relație cacofonică undeva. de asemenea, mi se pare că textul rămâne oarecum suspendat în raport cu finalul.
solomonăriță (de fapt, numai bărbații au dreptul să fie solomonari, dar facem o excepție cu tine), nu știu cum să sucesc niște vorbe mai frumoase, ca să-ți spun că te iubesc. Asta în urma recitirii celor scrise în - nomina odiosa - articolul meu despre Eminescu. Și asta după ce că-s însurat. Poftim! Mai voiam să scriu ceva... adânc de Adriana, dar latră Bambucea, cănele meu:a venit băiatl meu cu... în fine..-. By
Bun. Promisiune îndeplinită:) În prima strofă: corect este "printre cei morți" nu între. Și "înmuiată" în poezia aceasta este mai potrivit. "Așternut de carne" - "balerine de sare". Aici aș modifica. O dată pentru repetiția de de. A doua oară pentru efectul "de sare" care - după percepția mea - după veninul acela deja nu are coerență ideatică. A doua strofă, de nu ar avea acel "rocambolesc" și dacă nu ai fi inversat "sângelui cale" (procedeu folosit în poeme cu rimă adeseori și pe care tu îl folosești destul de rar) ar fi impecabilă. Remarc totuși 2 poeme sau oricum 2 părți distincte ale aceluiași poem: în prima, cel ce sălășluiește în corpul femeii deja ("pe sub piele", "așternut de carne" etc) și care pare a fi ucis, în a doua deja trăiește spre a-și ucide creatorul (am folosit singularul, fiindcă din prima strofă deja vorbil de un singur trup sau de trup în alt trup). Sentimentul că totul se încheie atunci când "cetățile Domnului" sunt pustiite este la limita dintre non-existență și existență. Aș fi rotit versurile în așa fel încât să nu se vadă discrepanța între strofe, sau poate acest lucru ai dorit să îl evidențiezi. Și încă mă pune pe gânduri acel "vis de ocnaș", fiindcă oricum totul pare într-un registru al imaginarului, al imposibilului de înfăptuit. Și mă mai gândesc la modul în care ai folosit "pieptu-i barbar". Și forma ar fi ușor de prelucrat cât să îi redai armonia. Este unul din textele tale care - știi - necesită șlefuire. Ce apreciez îndeosebi este forța expresiei și maniera de abordare a luptei interioare. "Foc pribeag" este un tiltu destul de neadecvat poemului. Aici este un "războinic".
o personală etno :), i-aș mai spune, dedicată unei zile care are în sufletul meu rezonanțe deosebite. Mulțumesc pentru modul sensibil în care ai receptat mesajul, pentru că acum și aici îmi ești alături...
Silvia,
cred că poemul moartea după simion îl voi scrie pe la 150 de ani. sper să fiu mai înţelept. tu crezi?
Marga,
mă simt jignit şi îţi voi spune şi de ce:
1. nu pot să accept comparaţia cu un curcan de thanksgiving cosmopolit, puteai să alegi o orătanie reprezentativă pentru o sărbătoare tradiţională românească de pildă raţa pe varza care sînt aşa cum cu delicateţe sugerezi.
2.mă numeşti un autor respectabil - crezi că sînt pe moarte?
3.mă acuzi de blasfemie fără să mă cunoşti. păi ce vezi tu aici e smerenie în comparaţie cu alte păcate din viaţa mea.
mulţumesc pentru radiografia la măseaua de minte inimă şi literatură.
Îmi place cum ai atins, aici, senzaţia de catifelare, şi cum ai surprins-o într-un tablou cu soare şi caisă. dar şi finalul cu palmă aspră dă o notă de rafinament poetic. Foarte frumos tablou!
Francisc, intrebarile tale sunt corect puse, am sa te rog sa ai rabdare pana postez si viitoarele parti ale articolului, cred ca m-am complicat cu foarte multe detalii si va fi prea lung... multumesc de intelegere, erika
aceasta este scena, aceeaşi privită din mai multe unghiuri, în perspectiva unei axe temporale: "e târziu și este iarnă, în Lisabona", constituie punctul central, fundamentul liric :); se vor mai aduce unele îmbunătăţiri, deocamdată timpul mă atrage în vârtej şi abea am reuşit să salvez câteva idei.
Fac precizarea: "este iarnă, în Lisabona" şi "oamenii pot și trebuie să fie fericiți" sunt parafrazări ale unor romane, celebre, uzitate şi de notorietate, fapt datorită căruia am considerat superfluă menţionarea autorilor.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Vedeţi? Aţi intuit perfect! Asteriscul marchează alineatele. O să vă explic şi de ce l-am folosit. Textul este scris pentru ultima pagina a revistei "Litere", nr. pe mai (din păcate, întârziat, dar pleacă azi la tipar!). Ca să câştig spaţiu, acolo utilizez întotdeauna asteriscul în loc de a marca alineatele cum se face în mod obişnuit. Când am postat textul pe hermeneia, l-am lăsat aşa cum era în fişier.
pentru textul : La stăpân deMulţumesc pentru lectură. Aş fi preferat, totuşi, un comentariu mai la obiect, adică privind năravurile noastre literare şi, eventual, oportunitatea subiectului...
Cu voia dvs., aş vrea să-mi permiteţi să arbitrez puţin disputa iscată de acest text. Mai întâi, aşa cum preciza şi Paul (Yester), Mircea Florin Şandru este un poet remarcabil. Dar noi discutăm aici un singur text. Un text scris într-un stil care-i e mai puţin caracteristic lui M.F.Ş. Dar care e scris, totuşi, cu destul rafinament şi degajă o melancolie dulce-amară şi abia perceptibil ironică. Însă (şi de aici poate veni impresia lui Virgil) ultimul vers mi se pare prea explicit. El reverberează nefericit asupra întregii poezii. Atât şi nimic mai mult. Poate doar precizarea suplimentară că tot ceea ce e prea explicit dăunează parabolei. Or, autorul afirmă că a încercat o parabolă.
pentru textul : Podul Grant deTextului îi lipsesc destule virgule şi apostrofuri. Orice ar spune orice doom ori dex, "vroia" (contopirea lui "a vrea" cu a "voi") nu prea merge. Mai trebuie umblat şi la punctele de suspensie. Spun astea pentru că textul este de citit, dar pare neîngrijit.
pentru textul : Spoiler de"fereastra unui gând/ duhul apei/ ochiul cerului/" - cam multe cosntrucţii genitivale.
"măsori întunericul cu braţele albe." - reuşită imagine.
pentru textul : La margine de râu deatentie la repetitia ca si cum, se poate evita la modul elegant tin sa va spun ca aveti o anumita contradictie de termeni in prima strofa sa incerci a impune - care arata o actiune prin care silesti pe cineva sa faca ceva, este un ordin, o comanda data din ipostaza celui care se afla in ( pretinsa) superioritate iar cuprinderea cu brate amputate denota de fapt un lips, un handicap, incercarea de a cuprinde sfera are alta conotatie, cea a celui care se afla mereu in inferioritate, in dezavantaj in rest flashuri, un experiment
pentru textul : nu pleca azi deCred că la acest poem mai trebuie lucrat, de la idee până la forma sa interioară. De exemplu, ce rost au atâtea culori, galben, roșu, dușul printre imaginile strofei și chiar ideea de dublare a vârstei... nu, nu cred că am înțeles-o...
pentru textul : Sirop de menta deNu trebuia să mi se comunice asta căci poate oi fi fără talent dar nu şi prost să cred că dintr-o dataă s-a descoperit în mine un geniu.
pentru textul : iarna deOricum eram sigur că este undeva o greşeală (accident), dar oricum ar fi fost încă mai am bunul simţ să nu răspund nimănui murdar indiferent de ce mi s-ar spune (scrie). Păi faza cu "nici peste zece ani" nu a fost aruncată la întâmplare.
Cu respect, Cezar
Ma gandesc la ceva variante...intotdeauna am stat prost la capitolul asta, imi este greu sa gasesc un titlu potrivit, cred. Inca incerc sa ma hotarasc intre "suicid prost sincronizat" sau "si cu zana ce facem?"? Tu ce crezi?
pentru textul : Și cu zâna ce facem? dePaul, scuză-mă, eu am citit așazisul manifest, nu l-aș mai citi încă o dată. Și tu citezi tot. Nu te-aș mai urma, ai doar câteva sublinieri sarcastice. Cred că un articol este construit în cea mai mare parte din opiniile autorului. Citatele nu trebuie să se întindă prea mult. La tine rolurile sunt inversate. Citatul 90%, restul opinia ta.
pentru textul : Boierismul - necenzurat ludic deești generos Ioan. autoarea merită recenzii adevărate nu doar simple note. frumos gest... mulțumesc în numele ei!
pentru textul : Cristina Ștefan - Cazier Incomplet dedragul meu, se pare că te-ai trezit astăzi cu fața la cearșaf. Asta nu înseamnă că trebuie sa fii și obraznic. Nu știu la ce coerciție te referi sau la ce pensie. Tot la fel nu știu la ce "uz brutal" de forță te referi de vreme ce eu îmi amintesc că te-am rugat frumos. Măcar pe Dumnezeu dacă l-ai lăsa în pace dar văd că nici acolo nu te oprești cu mîrlănia. Mă văd nevoit să ofer consiliului Hermeneia "plăcerea" de a decide ce să facem cu Ovidiu.Pentru că la vorbe frumoase deocamdată răspunde cu pietre.
pentru textul : Doină dea imaginilor. Un limbaj ferm, măiestria poetului se recunoaşte.
pentru textul : Marib deam uitat să-ți spun despre gustul apei câd este băută cu această tiugă, are un gust aparte, de apă sfințită, de molivdă. nu știam despre "gourd". mulțumesc pentru răspuns. Madim
pentru textul : O umbră în plus denu dragul meu. nu sînt eu aşa supărăcios. şi de fapt mi-am cam propus să fiu mai degrabă cold pe hermeneia pentru ca să pot aplica regulamentul imparţial şi fără echivoc. în rest, sînt un tip destul de îngăduitor şi nu am nici prejudecăţi şi nici speranţe prea mari. iar pacea mea depinde de cu totul altceva. dar mulţumesc pentru intenţiile bune.
pentru textul : ROTUND deDin punct de vedere religios, prefer să nu comentez, pentru că, fiind creștin, daca aș face-o ar ieși niște păreri deloc măgulitoare la adresa textului de mai sus. Din punct de vedere literar, dacă dăm la o parte expresiile "tari", nu prea mai rămâne cine știe ce. O fi vorba de o descătușare, dar parcă totul e prea forțat, pune prea mult accent pe formă și prea puțin pe fond. Mi se pare, personal, mai mult un text scris cu intenția de a epata, de a atrage lumea să vină să se uite "ca la urs". Probabil că a reușit dacă până și eu am ajuns să-l citesc... Iar dacă și regulamentul este încălcat, poate ar fi mai bine să fie reformulat sau șters. Sper că voi fi iertat pentru lipsa de laude de la acest comentariu.
pentru textul : Apocalipsa după Dăncuș demă amuzi Alina. am să mă gîndesc la asta
pentru textul : Jurnal de nesomn 2.0 - IX – dePoate era mai bine un titlu: Auto Moto Velo!
pentru textul : sacrilegiu decategoric, așa cum ți-am spus, de la ultimele mele citiri, adică acum aproximativ vreun an, ai mai crescut. alt discurs, altă abordare, ușor-ușor, balastul se duce pe cele căi lacustre...
pentru textul : Galben dezgustător deîn textul de față, însă,recidivezi. scoți iar la iveală vechile clișee, încărcări inutile, prozaice total gratuit.
exemplu: ”ca şi când nu m-aş înţelege/ pe de altă parte e singurul mod de a mă face dus de vorbe”. ca și când nici eu nu înțeleg ce ai vrut să spui. pe de altă parte, ai tot frământat textul până poeticul și-a luat zborul. sunt sigur că-ți va trece răceala și vei fi chiar la volan ca să vezi oamenii care par că vin din sens opus.
ieri, mă apucasem să scriu ceva despre text dar am renunţat şi nu l-am trimis. mi se păruse că ar fi stat mai bine "devenind" în loc de "ce devine". acum reconsider.
pentru textul : o inimă ca o sepie deaccentul ar fi căzut pe sepie şi nu pe pântec. pântecul, ca un fel de acvariu fosforescent, e frumos. plăcut text.
un joc cu obiecte in care angelicul si pamantescul se intrepatrund.
pentru textul : Muzeul particular deinca putin
de corectat. nisip. erau doua cuvinte.
pentru textul : tabloul cu scoici ▒ deacest portret al unei ființe suspendate între mitologic și exotic are farmecul său. ceea ce pare să fisureze tabloul este liantul metaforic abrupt în câteva zone ale textului (în special acolo unde este folosită o trimitere mitico-religioasă - vezi "mânca mere căzute pe jos ca o maniheistă" [de ce nu ca o mazdeană?!] , "o berenice a coafezelor" sau chiar "flagel anorectic"). există și o relație cacofonică undeva. de asemenea, mi se pare că textul rămâne oarecum suspendat în raport cu finalul.
pentru textul : paramour desolomonăriță (de fapt, numai bărbații au dreptul să fie solomonari, dar facem o excepție cu tine), nu știu cum să sucesc niște vorbe mai frumoase, ca să-ți spun că te iubesc. Asta în urma recitirii celor scrise în - nomina odiosa - articolul meu despre Eminescu. Și asta după ce că-s însurat. Poftim! Mai voiam să scriu ceva... adânc de Adriana, dar latră Bambucea, cănele meu:a venit băiatl meu cu... în fine..-. By
pentru textul : nerușinare deBun. Promisiune îndeplinită:) În prima strofă: corect este "printre cei morți" nu între. Și "înmuiată" în poezia aceasta este mai potrivit. "Așternut de carne" - "balerine de sare". Aici aș modifica. O dată pentru repetiția de de. A doua oară pentru efectul "de sare" care - după percepția mea - după veninul acela deja nu are coerență ideatică. A doua strofă, de nu ar avea acel "rocambolesc" și dacă nu ai fi inversat "sângelui cale" (procedeu folosit în poeme cu rimă adeseori și pe care tu îl folosești destul de rar) ar fi impecabilă. Remarc totuși 2 poeme sau oricum 2 părți distincte ale aceluiași poem: în prima, cel ce sălășluiește în corpul femeii deja ("pe sub piele", "așternut de carne" etc) și care pare a fi ucis, în a doua deja trăiește spre a-și ucide creatorul (am folosit singularul, fiindcă din prima strofă deja vorbil de un singur trup sau de trup în alt trup). Sentimentul că totul se încheie atunci când "cetățile Domnului" sunt pustiite este la limita dintre non-existență și existență. Aș fi rotit versurile în așa fel încât să nu se vadă discrepanța între strofe, sau poate acest lucru ai dorit să îl evidențiezi. Și încă mă pune pe gânduri acel "vis de ocnaș", fiindcă oricum totul pare într-un registru al imaginarului, al imposibilului de înfăptuit. Și mă mai gândesc la modul în care ai folosit "pieptu-i barbar". Și forma ar fi ușor de prelucrat cât să îi redai armonia. Este unul din textele tale care - știi - necesită șlefuire. Ce apreciez îndeosebi este forța expresiei și maniera de abordare a luptei interioare. "Foc pribeag" este un tiltu destul de neadecvat poemului. Aici este un "războinic".
pentru textul : Foc pribeag deSuper! Ai reușit!
pentru textul : Apariție editorială - Bioglife - Luminița Suse deo personală etno :), i-aș mai spune, dedicată unei zile care are în sufletul meu rezonanțe deosebite. Mulțumesc pentru modul sensibil în care ai receptat mesajul, pentru că acum și aici îmi ești alături...
pentru textul : Trandafirul Alb deViorel, Paul, Ionuţ,
vă mulţumesc.
Silvia,
cred că poemul moartea după simion îl voi scrie pe la 150 de ani. sper să fiu mai înţelept. tu crezi?
Marga,
mă simt jignit şi îţi voi spune şi de ce:
1. nu pot să accept comparaţia cu un curcan de thanksgiving cosmopolit, puteai să alegi o orătanie reprezentativă pentru o sărbătoare tradiţională românească de pildă raţa pe varza care sînt aşa cum cu delicateţe sugerezi.
2.mă numeşti un autor respectabil - crezi că sînt pe moarte?
3.mă acuzi de blasfemie fără să mă cunoşti. păi ce vezi tu aici e smerenie în comparaţie cu alte păcate din viaţa mea.
mulţumesc pentru radiografia la măseaua de minte inimă şi literatură.
pentru textul : aşteptarea după Simion deÎmi place cum ai atins, aici, senzaţia de catifelare, şi cum ai surprins-o într-un tablou cu soare şi caisă. dar şi finalul cu palmă aspră dă o notă de rafinament poetic. Foarte frumos tablou!
pentru textul : Haiku deFrancisc, intrebarile tale sunt corect puse, am sa te rog sa ai rabdare pana postez si viitoarele parti ale articolului, cred ca m-am complicat cu foarte multe detalii si va fi prea lung... multumesc de intelegere, erika
pentru textul : Avortul din punct de vedere creștin și din punct de vedere medical (I) deaceasta este scena, aceeaşi privită din mai multe unghiuri, în perspectiva unei axe temporale: "e târziu și este iarnă, în Lisabona", constituie punctul central, fundamentul liric :); se vor mai aduce unele îmbunătăţiri, deocamdată timpul mă atrage în vârtej şi abea am reuşit să salvez câteva idei.
pentru textul : vis a vis deFac precizarea: "este iarnă, în Lisabona" şi "oamenii pot și trebuie să fie fericiți" sunt parafrazări ale unor romane, celebre, uzitate şi de notorietate, fapt datorită căruia am considerat superfluă menţionarea autorilor.
Pagini