Pamfletul are şi el nişte limite. Stop! Nu iţi pot oferi decât, să zicem, „compasiune” (şi peniţa care a fost, pentru text, of course, pe bune). Că de „milă creştină” sunt sătul până peste cap. Mare e grădina lui Dumnezeu. Şi suntem cu toţii în ea. Ce-şi face omul cu mâna lui e…lucru manual. Nefericirea e că we are all connected.
Fragmentele 4 si 6 sunt speciale si emana un parfum puternic de veridicitate, de real, de autentic. As inlocui in prima strofa versul 2 "doar" cu "numai" pentru o mai buna muzicalitate iar strofa a doua merita reformulata, poate ceva de genul: acolo femeile sunt nemuritoare! se spune ca stau la soare cât e ziua de lungă și mănâncă doar făină etc
Eu chiar sînt nedumerit acum. În legătură cu răspunsul dat lui Dorin. Pentru că da, este adevărat că textul este probabil scris în preajma Crăciunului dar individul acesta și trupa lui "de imagine" poate avea o adevărată carieră dacă te apuci să o scrii la urma urmei într-adevăr s-au schimbat anotimpul și sărbătorile dar eu pariez că el încă are job la televiziunea locală și are chiar una sau două emisiuni săptămînale, ba la țigani, ba la azilul de bolanvi de sida, ba la primărie. Viața în România este plină de evenimente și inedit. Cred că ar fi păcat să îi ignorăm aventurile.
te rog sa corectezi textul.
prima parte mi-a plăcut. mai încolo mi se pare că se insistă prea mult pe oniric într-o manieră alambicată. cred că se putea sugera starea în cîteva paragrafe. e o diluare progresivă.
Stimate autor,
Fiindu-mi deocamdată greu să răspund pe limba matale la com, îți spun că re. textul matale sunt mai mult preocupat acum de Ioachim de Flora (cca 1150 parcă) decât de Rorty al matale, de aceea nu am găsit resurele spirituale și fizice necesare pentru a parcurge textul până la capăt așa cum bine ai intuit matale.
În rest despre morcovi și iepuri cele bune.
La fel și despre celelalte lucruri pe care le intuiești matale.
Pentru Sapphire Fie așa cum spui tu, fie greseala mea. Iată ce zic despre poem, mai pe larg: Pe undeva, mi se pare un lucru bun să asist la cotidiana tragi-comedie. Râdeți și plângeți concomitent, purtați pe față măștile teatrelor antice. Un scriitor, un poet sau un artist plastic e musai să poarte masca unui supliciu interior pe care omenirea nu-l poate înțelege – deh, trăiește la înălțimea unor inimaginabile contorsiuni spirituale. Un politician, așijderea, doar că moaca lui trebuie să fie mai rigidă, ca și cum ar fi preocupat de soarta întregului Univers și nu ar reprezenta o neînsemnată grupare de imbecili cu pretenții. Un șef, chiar de echipă, ca să nu vorbim de ingineri, directori, redactori șefi ș.a.m.d. trebuie să fie zi și noapte stresați de telefonul mobil – cu motiv sau fără. Ei sunt “ocupați”. Dacă aș enumera și alte “arborări” ale unor “mine” la modă astăzi ar însemna să vă stimez prea mult, stimaților, așa că prefer să-mi trăiesc în solitudine mica revoluție. Iar cand "speranța se vinde-n fiole/ și fericirea la plic" iti vine sa te întrebi cine și cui dă penițe, deși am spus clar, mai înainte: "acest poem care te înfioară". Laconismul nu înseamnă că n-ai nimic de spus, altfel ce mă-sa caută HAI-KU în literatura universală? Dancus
din contra, când mă voi hotărî să revin, voi ține cont de părerea d-voastră. până atunci îl voi "schimba" pe d-zeu și voi medita asupra versurilor semnalate.
mulțumesc pentru implicare,
Daniela B
ma intreb daca chiar e nevoie de divagatia aceea despre parinti, parerea mea este ca linia de forta a textului e ceva mai la vale, in ineditul negru al intamplarii. partea aceea o valorifici cum trebuie, la nivel de idee
insa
si aici sunt ceva nebuloase la nivel de exprimare, ma refer la
"şi asta mie îmi dădea până mai ieri o stare de linişte
până când azi au venit ăştia de la cablu"
(pana ieri sau pana azi?
as zice
"si asta mi-a dat o stare de liniste
pana azi cand au venit cei de la cablu")
si la fragmentul asta:
"au îngropat adânc firele să nu le găsească nimeni poate doar morţii
nu au lansat ştirea pe yahoo încă
dar eu i-am văzut
cu ochii mei"
care poate si el lipsi...
mi se pare o reusita trimiterea la emi, (auto)ironica pe alaturi, constienta si mirândă. din cate imi amintesc am mai intalnit la alma o astfel de tehnica a situarii inauntrul si in afara starii/textului, intr un metalimbaj care se protejeaza de spectrul patetismului si asigura, daca nu depasirea ""crizei", macar asumarea ei. despre atotprezenta dlui Pa, nu spun nici da nici nu. e si el un dumnezeu care moare mai greu
un poem diurn al omului închis în om, al lucrurilor simple. clar, scris cu mână sigură și neîncorsetat nici unei nevoi estetice. tocmai asta îmi place.
este o incercare ce merita slefuita. evita hiaturile pe cit poti, de ex "în întretăieri" sau "înecate în" o oarecare confuzie: daca "O repetam " atunci mai este "neîncheiată și necitită"? succes.
multumesc, Virgil. nu, nu e construita in graba, ci in ultimele 7 zile. si chiar a fost corectata si acum, desi e putin dificil fiindca nu sunt la mine. incerc sa fiu exigenta. uneori reusesc, alteori nu pana la nivelul exigentei celorlalti. multe lucruri s-au folosit in poezie, dar nu stiu daca in contexte similare, am participat deja la o intalnire unde s-a discutat mult pe tema ce anume se mai poate scrie original, inedit, nou in asa fel incit sa nu fie nici artificial, nici fortat. oricum, nu am scris banal. multumesc pentru parere voi tine seama. mi-ar fi placut sa stiu parerea ta si pe unul din textele mai bune, in caz ca ai gasit pana acum.
iata un text bine realizat, aproape cinematografic, pictural, dar fara a deveni facil. autorul te obliga aproape sa vezi iluzia cu ochii sai remarc ceea ce mie mi se pare a fi esenta textului, "omul in contur de nisip si aer"
Mi s-a părut interesantă, dacă nu chiar „suspectă”, sau poate mai bine zis semnificativă, încadrarea pe care a preferat-o domnul Manolescu. Adică în contextul Cogito se putea opta și pentru Filosofie, și pentru Civilizație, chiar și în Revistă se putea încadra pe undeva. Și totuși domnia sa a preferat Spiritualitate. Cred că este important să observăm asta chiar înainte de a discuta despre ceea ce spune (sau vrea să spună) textul. Este oare modul în care scriem, sau „reprezentăm” ceea ce alegem să reprezentă o problemă de spiritualitate? Este ceva „pneumatikos”? A fost o alegere deliberată sau o nefericită necesitate cauzată de limitele taxonomice ale site-ului?
Domnul Manolescu vorbește despre această preponderență spre scrierea „de stare”. Care cu siguranță că dincolo de dimensiunea ei „neo-impresionistă” este totuși o crudă manifestare a „eliberării postmoderniste”. Sau, asta este părerea mea. Deci, este această „obsesie” a „stării” o chestiune de natură spirituală sau doar o simplă manifestare a „lenei” în care alunecă aceste modeste încercări literare?
Și aș mai adăuga acum doar atât: mulțumesc celor care țin seama de exigența interioară și care ne-o reamintesc uneori, ca un impuls spre a te înălța, nu pentru a te inhiba. Și vorbesc acum, clar, despre Virgil, care știe cum să aducă în lumină potențialul bun al autorilor. Și de Alma care, cu excepția uneor registre personale inevitabile deocamdată - știe să îi ajute pe autori să se șlefuiască în timp. De asemenea, Biancăi pentru stilul comentariilor pe text, indiferent cine le semnează. Și lui Călin și Dorin pentru arta comentariilor și analizelor literare. Desigur că și ceilalți autori au avut contribuțiile lor bune, periodic, aici m-am referit însă la cei ce comentează constant, aproape zilnic, și fac efortul ca și ei, și ceilalți să evolueze. Și sper să fim cât mai mulți așa, să contribuim cât de bine putem la maturizarea noastră în ars scribendi.
dacă apa rece de dimineață e forțată atunci și revigorarea viselor e forțată. aici e cheia poemului de fapt: a fi realist în dragoste, fără avioane verzi pe pereți...:) penița ta e o surpriză plăcută de altfel nici n-am mai avut onoarea bucuros să te cunosc Ioana! a: și sărbători line, cu pace!
"n'oubliez jamais que derrière votre clavier et votre écran, c'est un être humain qui va vous lire"... un text sub așteptări... oare ce ai vrut să spui prin: "e o jumătate de sfârțit în care credem așa cum vedem" ?!?
S-ar putea ca Marele Critic (că d-aia s-a ratat ca scriitor) – încă – în viață, Gorun Manolescu, care, cu mulți ani în urmă, pe Agonia, în timp ce alții agonizau (plictisitor) pe acolo, a pariat pe Dorin Cozan, să lipsească de la lansare?
Mea culpa pentru afirmaţia cu virgula între s şi p. În loc de "scrâşnete", am citit "scrâşnEşte", de aia l-am crezut verb.
"Tu spui, versificaţia e nulă, nu ţi se pare că eşti prea categoric?" Răspuns: nu. Deoarece ea nu respectă nici măcar elementul "după ureche", Eugen. Inovaţie nu poate fi, deoarece lipseşte orice algoritm al formei.
"Versificaţia nu ţine numai de rimă, ci de multe alte lucruri." Bineînţeles. Ţine şi de ritm, care în textul tău nu există, ţine şi de metru, care, la fel, nu există, ţine de unitate stilistică, care la tine suferă, etc. Iată de ce nu cred că sunt prea categoric.
"Apoi aş vrea să-mi arăţi în text, unde ai găsit elemente arhaice de limbaj". Uite aici: "zăngănit/ patimi muribunde; uite şi aici: "preumblă/ curm/; aici: "lira bardului/ satrapi/ priveghează... şi nu am recitit decât 3 strofe.
"Şi totuşi, nu pot să nu remarc că în pofida observaţiilor pertinente pe care le-aţi adus - şi tu şi Adriana - pe prima pagină încă mai persistă texte cu mult mai slabe decât al meu." - aici nu mă pronunţ, nu sunt editor. Eu am vorbit doar pe latura acestui text. Dar s-ar putea să ai dreptate...
"În legătură cu cele 20 de texte citite la unul scris, mulţumesc de sfat, citesc cu mult mai mult decât atât, şi poate că asta nu e bine fiindcă uneori am senzaţia că-mi pierd timpul citind texte slabe sau voit-absconse care nu îmi transmit absolut nimic." - dacă tu ai impresia că atunci când am zis să citeşti n texte m-am referit la cele de pe net, te înşeli. Literatura e în bibliotecă. Acolo caut-o, şi nu vei mai fi dezamăgit.
textul tau este oarecum criptic, titlul il arunca in conul asta de umbra, privit asa din ignoranta mea de a nu cunoaste povestea cu Ilizarov si edecarul sau...altfel, un text pe care il simt rigid si un pic neinspirat la final.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Pamfletul are şi el nişte limite. Stop! Nu iţi pot oferi decât, să zicem, „compasiune” (şi peniţa care a fost, pentru text, of course, pe bune). Că de „milă creştină” sunt sătul până peste cap. Mare e grădina lui Dumnezeu. Şi suntem cu toţii în ea. Ce-şi face omul cu mâna lui e…lucru manual. Nefericirea e că we are all connected.
pentru textul : octopus deFragmentele 4 si 6 sunt speciale si emana un parfum puternic de veridicitate, de real, de autentic. As inlocui in prima strofa versul 2 "doar" cu "numai" pentru o mai buna muzicalitate iar strofa a doua merita reformulata, poate ceva de genul: acolo femeile sunt nemuritoare! se spune ca stau la soare cât e ziua de lungă și mănâncă doar făină etc
pentru textul : la nave del olvido deEu chiar sînt nedumerit acum. În legătură cu răspunsul dat lui Dorin. Pentru că da, este adevărat că textul este probabil scris în preajma Crăciunului dar individul acesta și trupa lui "de imagine" poate avea o adevărată carieră dacă te apuci să o scrii la urma urmei într-adevăr s-au schimbat anotimpul și sărbătorile dar eu pariez că el încă are job la televiziunea locală și are chiar una sau două emisiuni săptămînale, ba la țigani, ba la azilul de bolanvi de sida, ba la primărie. Viața în România este plină de evenimente și inedit. Cred că ar fi păcat să îi ignorăm aventurile.
pentru textul : Protocolar dete rog sa corectezi textul.
pentru textul : Iulian are ochi de melc deprima parte mi-a plăcut. mai încolo mi se pare că se insistă prea mult pe oniric într-o manieră alambicată. cred că se putea sugera starea în cîteva paragrafe. e o diluare progresivă.
Andrei, I hope you rest your case și îți vezi de treabă. sper că îți dai seama că nu mai dă nimeni prea mult pe calomniile tale.
pentru textul : Carpe Diem deStimate autor,
pentru textul : Replică la un com. al lui Călin Sămărghițean (Cailean) la un eseu al subsemnatului ”(1) Discuție (virtuală) cu Richard Rorty despre declinul adevărului redemptiv” postat pe Hermeneia. deFiindu-mi deocamdată greu să răspund pe limba matale la com, îți spun că re. textul matale sunt mai mult preocupat acum de Ioachim de Flora (cca 1150 parcă) decât de Rorty al matale, de aceea nu am găsit resurele spirituale și fizice necesare pentru a parcurge textul până la capăt așa cum bine ai intuit matale.
În rest despre morcovi și iepuri cele bune.
La fel și despre celelalte lucruri pe care le intuiești matale.
Pentru Sapphire Fie așa cum spui tu, fie greseala mea. Iată ce zic despre poem, mai pe larg: Pe undeva, mi se pare un lucru bun să asist la cotidiana tragi-comedie. Râdeți și plângeți concomitent, purtați pe față măștile teatrelor antice. Un scriitor, un poet sau un artist plastic e musai să poarte masca unui supliciu interior pe care omenirea nu-l poate înțelege – deh, trăiește la înălțimea unor inimaginabile contorsiuni spirituale. Un politician, așijderea, doar că moaca lui trebuie să fie mai rigidă, ca și cum ar fi preocupat de soarta întregului Univers și nu ar reprezenta o neînsemnată grupare de imbecili cu pretenții. Un șef, chiar de echipă, ca să nu vorbim de ingineri, directori, redactori șefi ș.a.m.d. trebuie să fie zi și noapte stresați de telefonul mobil – cu motiv sau fără. Ei sunt “ocupați”. Dacă aș enumera și alte “arborări” ale unor “mine” la modă astăzi ar însemna să vă stimez prea mult, stimaților, așa că prefer să-mi trăiesc în solitudine mica revoluție. Iar cand "speranța se vinde-n fiole/ și fericirea la plic" iti vine sa te întrebi cine și cui dă penițe, deși am spus clar, mai înainte: "acest poem care te înfioară". Laconismul nu înseamnă că n-ai nimic de spus, altfel ce mă-sa caută HAI-KU în literatura universală? Dancus
pentru textul : Să mai regurgităm /un poem dedin contra, când mă voi hotărî să revin, voi ține cont de părerea d-voastră. până atunci îl voi "schimba" pe d-zeu și voi medita asupra versurilor semnalate.
pentru textul : toamnă rece demulțumesc pentru implicare,
Daniela B
ma intreb daca chiar e nevoie de divagatia aceea despre parinti, parerea mea este ca linia de forta a textului e ceva mai la vale, in ineditul negru al intamplarii. partea aceea o valorifici cum trebuie, la nivel de idee
insa
si aici sunt ceva nebuloase la nivel de exprimare, ma refer la
"şi asta mie îmi dădea până mai ieri o stare de linişte
până când azi au venit ăştia de la cablu"
(pana ieri sau pana azi?
as zice
"si asta mi-a dat o stare de liniste
pana azi cand au venit cei de la cablu")
si la fragmentul asta:
"au îngropat adânc firele să nu le găsească nimeni poate doar morţii
nu au lansat ştirea pe yahoo încă
dar eu i-am văzut
cu ochii mei"
care poate si el lipsi...
dar autorul decide, evident :)
pentru textul : Chat demi se pare o reusita trimiterea la emi, (auto)ironica pe alaturi, constienta si mirândă. din cate imi amintesc am mai intalnit la alma o astfel de tehnica a situarii inauntrul si in afara starii/textului, intr un metalimbaj care se protejeaza de spectrul patetismului si asigura, daca nu depasirea ""crizei", macar asumarea ei. despre atotprezenta dlui Pa, nu spun nici da nici nu. e si el un dumnezeu care moare mai greu
pentru textul : domnul Pa și visul deun poem diurn al omului închis în om, al lucrurilor simple. clar, scris cu mână sigură și neîncorsetat nici unei nevoi estetice. tocmai asta îmi place.
pentru textul : w/o replay deAdrian, privind urgenta prin care soliciti verificarea tatuajului, te rog sa discuti numai cu Hector Guimard...da-i tu un telefon...:)
pentru textul : Art Nouveau deeste o incercare ce merita slefuita. evita hiaturile pe cit poti, de ex "în întretăieri" sau "înecate în" o oarecare confuzie: daca "O repetam " atunci mai este "neîncheiată și necitită"? succes.
pentru textul : Glasul tăcerilor deda, suntem de acord, insa daca e "porcarie de text" sa stim si noi. adica, regulamentul cere argumente, care exista va rog
pentru textul : Ruines de Rome demultumesc, Virgil. nu, nu e construita in graba, ci in ultimele 7 zile. si chiar a fost corectata si acum, desi e putin dificil fiindca nu sunt la mine. incerc sa fiu exigenta. uneori reusesc, alteori nu pana la nivelul exigentei celorlalti. multe lucruri s-au folosit in poezie, dar nu stiu daca in contexte similare, am participat deja la o intalnire unde s-a discutat mult pe tema ce anume se mai poate scrie original, inedit, nou in asa fel incit sa nu fie nici artificial, nici fortat. oricum, nu am scris banal. multumesc pentru parere voi tine seama. mi-ar fi placut sa stiu parerea ta si pe unul din textele mai bune, in caz ca ai gasit pana acum.
pentru textul : downtown deiata un text bine realizat, aproape cinematografic, pictural, dar fara a deveni facil. autorul te obliga aproape sa vezi iluzia cu ochii sai remarc ceea ce mie mi se pare a fi esenta textului, "omul in contur de nisip si aer"
pentru textul : Punerea în scenă a uitării deMi s-a părut interesantă, dacă nu chiar „suspectă”, sau poate mai bine zis semnificativă, încadrarea pe care a preferat-o domnul Manolescu. Adică în contextul Cogito se putea opta și pentru Filosofie, și pentru Civilizație, chiar și în Revistă se putea încadra pe undeva. Și totuși domnia sa a preferat Spiritualitate. Cred că este important să observăm asta chiar înainte de a discuta despre ceea ce spune (sau vrea să spună) textul. Este oare modul în care scriem, sau „reprezentăm” ceea ce alegem să reprezentă o problemă de spiritualitate? Este ceva „pneumatikos”? A fost o alegere deliberată sau o nefericită necesitate cauzată de limitele taxonomice ale site-ului?
pentru textul : Nihilismul şi Cotitura lingvistică deDomnul Manolescu vorbește despre această preponderență spre scrierea „de stare”. Care cu siguranță că dincolo de dimensiunea ei „neo-impresionistă” este totuși o crudă manifestare a „eliberării postmoderniste”. Sau, asta este părerea mea. Deci, este această „obsesie” a „stării” o chestiune de natură spirituală sau doar o simplă manifestare a „lenei” în care alunecă aceste modeste încercări literare?
Și aș mai adăuga acum doar atât: mulțumesc celor care țin seama de exigența interioară și care ne-o reamintesc uneori, ca un impuls spre a te înălța, nu pentru a te inhiba. Și vorbesc acum, clar, despre Virgil, care știe cum să aducă în lumină potențialul bun al autorilor. Și de Alma care, cu excepția uneor registre personale inevitabile deocamdată - știe să îi ajute pe autori să se șlefuiască în timp. De asemenea, Biancăi pentru stilul comentariilor pe text, indiferent cine le semnează. Și lui Călin și Dorin pentru arta comentariilor și analizelor literare. Desigur că și ceilalți autori au avut contribuțiile lor bune, periodic, aici m-am referit însă la cei ce comentează constant, aproape zilnic, și fac efortul ca și ei, și ceilalți să evolueze. Și sper să fim cât mai mulți așa, să contribuim cât de bine putem la maturizarea noastră în ars scribendi.
pentru textul : Texte vechi în pagini noi. Problemă? desorry paul. I misread. scuzele mele. așa este cînd încerc să fac multitasking
pentru textul : icoană hoinară dedacă-i o ghicitoare, (poezie nu poate să fie), eu cred că a murit muza poetului şi el nu ştia. eu mă-ntreb: cui i-o fi dedicată?
pentru textul : două minute în reluare din viața poetului dedacă apa rece de dimineață e forțată atunci și revigorarea viselor e forțată. aici e cheia poemului de fapt: a fi realist în dragoste, fără avioane verzi pe pereți...:) penița ta e o surpriză plăcută de altfel nici n-am mai avut onoarea bucuros să te cunosc Ioana! a: și sărbători line, cu pace!
pentru textul : Lonely people can`t jump de"n'oubliez jamais que derrière votre clavier et votre écran, c'est un être humain qui va vous lire"... un text sub așteptări... oare ce ai vrut să spui prin: "e o jumătate de sfârțit în care credem așa cum vedem" ?!?
pentru textul : douămii(la) deun fir epic si, dupa umila mea parere, finalul e previzibil (desi asta n-ar fi chiar un capat de tara). altfel, am citit la tine si poezie.
pentru textul : Dragostea ca un om invizibil (II) deîmi place titlul, este deosebit. felicitări.
pentru textul : cântecul este şi el o scriere defemeia! o descrii din toate unghiurile pe care dorești a le privi.
pentru textul : femeia aceea deS-ar putea ca Marele Critic (că d-aia s-a ratat ca scriitor) – încă – în viață, Gorun Manolescu, care, cu mulți ani în urmă, pe Agonia, în timp ce alții agonizau (plictisitor) pe acolo, a pariat pe Dorin Cozan, să lipsească de la lansare?
pentru textul : Apocalipsa după Vaslui deiti multumesc de citire si pentru observatii, ma bucura trecerea ta. am facut niste modificari, sper ca arata mai bine poemul acum. mult respect
pentru textul : Gargara deMea culpa pentru afirmaţia cu virgula între s şi p. În loc de "scrâşnete", am citit "scrâşnEşte", de aia l-am crezut verb.
"Tu spui, versificaţia e nulă, nu ţi se pare că eşti prea categoric?" Răspuns: nu. Deoarece ea nu respectă nici măcar elementul "după ureche", Eugen. Inovaţie nu poate fi, deoarece lipseşte orice algoritm al formei.
"Versificaţia nu ţine numai de rimă, ci de multe alte lucruri." Bineînţeles. Ţine şi de ritm, care în textul tău nu există, ţine şi de metru, care, la fel, nu există, ţine de unitate stilistică, care la tine suferă, etc. Iată de ce nu cred că sunt prea categoric.
"Apoi aş vrea să-mi arăţi în text, unde ai găsit elemente arhaice de limbaj". Uite aici: "zăngănit/ patimi muribunde; uite şi aici: "preumblă/ curm/; aici: "lira bardului/ satrapi/ priveghează... şi nu am recitit decât 3 strofe.
"Şi totuşi, nu pot să nu remarc că în pofida observaţiilor pertinente pe care le-aţi adus - şi tu şi Adriana - pe prima pagină încă mai persistă texte cu mult mai slabe decât al meu." - aici nu mă pronunţ, nu sunt editor. Eu am vorbit doar pe latura acestui text. Dar s-ar putea să ai dreptate...
"În legătură cu cele 20 de texte citite la unul scris, mulţumesc de sfat, citesc cu mult mai mult decât atât, şi poate că asta nu e bine fiindcă uneori am senzaţia că-mi pierd timpul citind texte slabe sau voit-absconse care nu îmi transmit absolut nimic." - dacă tu ai impresia că atunci când am zis să citeşti n texte m-am referit la cele de pe net, te înşeli. Literatura e în bibliotecă. Acolo caut-o, şi nu vei mai fi dezamăgit.
Toate bune!
pentru textul : Deşertul indigo detextul tau este oarecum criptic, titlul il arunca in conul asta de umbra, privit asa din ignoranta mea de a nu cunoaste povestea cu Ilizarov si edecarul sau...altfel, un text pe care il simt rigid si un pic neinspirat la final.
pentru textul : Edecarul lui Ilizarov și burlacul de pe Prut. Singurătate de cursă lungă (II). deo idee interesantă dar nu-mi pare fructificată/rezolvată artistic
pentru textul : remember dePagini