Privirea aceea "amplă ca după o sinucidere" e de invidiat. Deoarece puțini au curajul de a privi de acolo. Și încă: unde e chilipirul ăsta cu două vieți la preț de o moarte? Mulți s-ar înghesui. Căci uneori, o moarte bună, nu valorează nici cât zece vieți laolaltă. Nici eu nu suport vara asta verde-gălbui. Cred că prefer diminețile mov.
cvas ori vax
angela nache mamier - 03 Iul 2013
un poem cu profunzimi,cu aluzii culturale subtile,dens,interesant ,cu personalitate
merita penite ,dar eu nu stiu cum se acorda pe acest site ...
Înainte și după eclipsă
Angela, sînt convins că înainte de intrarea siteului în eclipsă(mentenanță), citisem în subsolul textului meu un alt comen-
tariu scris de tine, cu o direcție diametral-opusă față de cel pe care-l văd afișat acum. Din primul comentariu nu a rămas
decât cuvântul vax(din titlu), comentariu în care reproșai textului lipsa de stil, tehnică(Deh, francezii ăștia cu sperstitiile lor literare: stil, tehnica versului etc. etc)
După ieșirea din eclipsă, surpriză - văd în subsol un comentariu elogios din cale-afară, cusut cu ață albă... ceea ce
mă amuză nespus, făcându-mă să mă gândesc la femeile literate care, sau te desființează printr-o trăsătură de condei,
sau te elogiază din cale-afară. Ambele atitudini - exagerate și departe de adevăr (de adevărul literar)
Mă simt nevoit așadar, să-ți răspund la ambele comentarii, intuind care a fost motivul real al intrării
în eclipsa pe o durată de 48h al hermeneii. - Multumesc de trecere și pentru semnul de lectură.
Da, "individul" acela cum zici tu este unul dintre cei mai respectaţi duhovnici din România. Zilnic, şi nu exagerez cu nimic, îi trec pragul sute de oameni cu diverse probeleme şi se întâlnesc acolo ţăranul şi intelectualul, omul religios şi cel care nu prea are treabă cu religia, etc.ori fi toţi idioţi ? Habar nu ai despre ce vorbeşti.
"dacă individula acesta „a iniţiat, printr-un celebru apel către ţară, o campanie naţională împotriva documentelor de identitate cu microcip” atunci pe bune că este fundamental descalificat atît ca ființă inteligentă cît și ca ființă spirituală".
nu ţi se pare că afirmaţia ta e puţin exagerată ca să nu zic că e de-a dreptul dispreţuitoare ? 1 milion de români au semnat un astfel de apel iar rezultatul a fost că, pe probleme de conştiinţă, ordonanţa respectivă lasă posibilitatea petentului să-şi aleagă tipul de document, cu sau fără microcip. Discuţia despre documentele RFID este foarte lungă, a ţinut prima pagină a ziarelor în urmă cu vreo 3 ani, n-am chef să mă intru în detalii aici. Dacă te interesează găseşti materiale pe această temă. Ca idee au fost proteste de staradă, democratice,autorizate, au fost intentate acţiuni juridice împotriva Guvernului şi, cum spuneam, s-a ajuns la rezultatul pe care l-am menţionat. Ca să vii tu acum şi să îi descalifici sute de mii de români, mi se pare prea mult. Poţi nu poţi fi de acord, te priveşte. Dar dacă nu înţelegi un fenomen, pentru că indiferent că suntem noi de acord sau nu, e vb de un fenomen, nu cred că trebuie să fii atât de pătimaş.
Cât despre mesianism, despre românii care umblă în curul gol, părintele are cam aceleaşi concepţii şi spune f clar că şi Biserica are o parte de vină atunci când îi vorbeşte omului despre împărăţia cerului, dar nu face nimic conret pt nevoile lui. Fenomenul legionar e prea amplu, ca să –l tratez aici. Nu sunt nici un specialist în ideologii, dar din ceea ce am studiat pot afirma cu tărie că NU se cunoaşte adevărul despre mişcarea legionară şi nu eşti primul căruia i s-a spălat creierul cu criminalii legionari. În fond, mişcarea legionară nu a fost considerată ca fiind de sorginte fascistă, şi a fost absolvită pentru toate acuzaţiile de genocid aduse. Ştii unde s-a întâmplat asta ? La Tribunalul de la Nurnberg. Au fost trădători şi criminlai în rândul lor, judecaţi după normele de drept comun. Şi executaţi. Aceasta nu caracterizează însă o mişcare întreagă.
Dar, tu ştii cum a fost ucis Zelea Codreanu ?
Repet, e mult de analizat. Nu ar fi rău ca de regulă atunci când dăm cu barda să fim puţin mai circumspecţi. În orice caz, poţi să.mi spui de ce e inacceptabil acest text pt Hermeneia?
Mulţumesc.
Virgil, Vladimir, Alma (Alma, acum am văzut/citit și comentariul tău) - e bine să se precizeze - cred eu - aceste limite clar, în situațiile unde apar. Regulamentul Hermeneia precizează clar cum este necesar/ar trebui să fie comentate textele. Fiecare autor trebuie să țină seamă de aceste precizări și de regulile sale interioare. Mulțumesc tuturor pentru precizările detaliate. Aș dori ca pe Hermeneia să apară cât mai puține, spre deloc, situații de acest gen.
frumoase primele doua versuri.
ar trebui puse, din punctul meu de vedere, in alta poezie, intr/un alt registru poate fara poet si sfinti. Prea "construite", cumva stridente, chestiile astea. Nu mi-au placut niciodata trimiterile la ideea de Poet si lucruri in care simti "metafizic"...majuscula. Imi par impersonale si lipsite de inedit. De asemenea cred ca nu...se mai "face" sa apara imagini stanesciene de tipul :"caii sunt păscuți la gleznă de corb" sau "îngerul
cu rotundul semnelor mirării se juca". In fine.
Lolita Ochi insistenți, nevinovați și melancolici Buze fierbinți, de zâmbet creionate sau de plâns Provocatoare-n inocența ta femeie Ce jar ascunzi, adânc sub sânii-abia îmbobociți? Te-aș fi văzut în scrânciob pe-un teren de joacă Sau zăbovind pe-o margine de pat mizer Dar trupu-ți nu emană decât o dorință: Să fi cu el. Să-ți fie om, copil, bărbat. În ochi ți-apare umbra lacrimilor arse Paralizat și neștiind cum să alint Privesc, pe cerul meu ești steaua călătoare Când te apropii, eu cenușă mă preling Da, am învins c-am învățat să te cunosc Scrumit iubirii tale eu m-am dat plecat Învie-mă și-aruncă-mă de vrei sau poți Dar gâtul cu-un sărut l-aș vrea mușcat. „nu poți cunoaște bine pe cineva decât după ce lași ura deoparte”
Când clovnul îţi spune că nu mai are lacrimi pe stoc,
priveşti dedesubtul scenei, şi-i ceri iertare pentru deranj.
Călători prin grotele timpului, beţia vinului de rouă
îşi traversează destinul de gări părăsite.
Femei transparente aleargă pe şine -
dintre toate lucrurile frumoase , doar săbiile nu şi-au terminat călătoria.
Şi din aceasta cauză, lacuri se vor îmbrăca în nuferi amari -
cerşetorul îşi lasă genunchii de rezerva şi-şi aşteaptă optimist, ocara...
vai, ți=e milă...uneori am senzația că nu, Raluca, dar asta e altă discuție. îmi aleg subiectele cum cred, când mă va interesa părerea ta o să ți-o cer.
mă repet, parodia e un gest amical față de colegul Celestin. dar pt. asta e nevoie să fie citită fără patimă
ba cunosc, iar unul care se urcă singur pe piedesal,este, din punctul meu de vedere, un infatuat, un om mândru,un îngâmfat. şi nu încerca să o scalzi pentru că tu ai făcut o remarcă pe care eu nu mi-aş fi permis-o cu nimeni: "de ce foloseste aici autorul cuvintul „hagiografi” cind probabil ca nici nu stie ce inseamna" !
asta numesc eu o mostră de infatuare, unul care consideră că numai el e atât de deştept ca să cunoască sau să pătrundă sensul unei expresii. În cazul nostru, tu! Să-ţi fie de bine.
dragă Virgil, nu te mai grăbi să faci afirmaţii sau documentează-te un pic. sunt o mulţime de ...nebuni după Hristos ! Şi, da, a fost şi un Ioan ! Şi spun aşa pentru tine că nu erau cazuri psihiatrice ci un mod de a-şi manifesta dragostea pentru Hristos.
Asta e cheia , ce e atât de greude înţeles ? Mă rog, fiecare înţelege cât şi ce poate.
Chiar te rog să mă mai citeşti. Am nevoie şi de critică. Recunoaştem sau nu, mai avem multe de învăţat. Te asigur că şi eu te voi citi. Şi comenta.
În general, Virgil, nu-mi propun să merg pe linia unei polemici fără sens. Prefer să-mi consum energia cu altceva.
Gorune, textul asta al tau este execrabil. Daca l-ar fi scris un tanar aspirant (de exemplu nicholas, eternul novice mc chicken) as fi fost desigur mai conciliant. Insa in cazul dumitale onorabile nu pot fi asa, si ma gandesc ca avand la dispozitie un timp destul de limitat pentru a ne exprima ar trebui sa facem altceva decat sa postam asemenea texte. Va trimit cu drag inapoi la biblioteca onorabile, la biblioteca aceea unde se afla carti care au insemnate pe coperta si pe cotor cuvantul poezie. "Iar pulsul MILAUD mai rar inzapezind in zarurile mute" P.S. Agonizand a doua oara-n mine cazut in infinit de blanda transa m-am pomenit fara de voie la andropauza P.P.S. Sterge textul maestre e penibil crede-ma ca ti-o spun din inima
Adrian, îmi place foarte mult stilul tău în scris. Îmi place în acest text cum derulezi povestea cu tot „tacâmul” ei – poftiţi, ne îndeamnă autorul, luaţi cu voi şi lingurile de argint! Se va servi borşul lui tata! E bine că stăm la masă, e bine că Ispirescu e prezent cu lumea lui de basm (P. Ispirescu este un povestitor matur al copiilor, după părerea mea, nu scapă nimeni nepedepsit în basmele lui, şi ce pedepse... adică, numai dacă ne gândim cum fiii de împărat sunt pedepsiţi, chiar de împăraţi – tată pentru ei, te apucă groaza pe la vreo opt ani...
Metafora foarte bine plasată după o poveste clasică, fără efect acum, în prima parte, evident voit, exact cum vine ea, naturală.
“Soră-mii i-a rămas mic şorţul, ori e mare.Oricum,tata acoperă albastru boxa aia făcută dintr-un sertar; cu degetele belite de cuie, pune fir pe fir, învârte încet butonul, înjură, învârte iar...”
şi minunata combinaţie: “ca păsări de plastic sub cer faianţat, vocii i-au crescut ochii.”
Apoi, imaginea cu tata, sora, strânsul mâinii, efectul psihologic lucrează intens – suntem martori, servim “borş”, lângă noi se derulează o scenă, fiecare este urmărit şi toţi ştiu că EL e tata: Na-vă, poate vă mai trece dracu’ foamea,…/… iî cere mamei un castron cu borş./ Mamei îi râde movul din jurul ochiului – tablou static; pe stop cadru, … mă strânge uşor de mână,/eu, pe soră-mea”. superb calup de imagini atât statice cât şi în mişcare doar pe retină.
“Cade noaptea cu surcele albe,/cât jumate de om, zăpada,/” – povestea copilului curat, sufletul curat – „zăpada”, „surcelele albe” – inocenţa, jocul de cuvinte doar pentru atmosferă pentru ca cititorul să poată trăi copilul din el şi să înţeleagă râsul rece, uşor ironic la o vârstă la care ironia înseamnă nu mai mult decât nişte „pantaloni rupţi în genunchi”: „râde la mine, îi simt râsul prin pantalonii rupţi în genunchi;”
“ledul din capul cutiei” – întunericul, frica sugerată prin contrast, teamă/curaj, oximoronic prin efectul invers psihologic redat foarte clar prin „şi ce”, mai de parte „ba da, ba nu, ei, şi?”
Repetiţia verbului foială prezentă în ultimile două strofe: Se foieşte tata./ Se foieşte mama./ Mă foiesc./ singurul care înjură de două ori este tata: “Se foieşte mama. Înjură tata./ … Mă foiesc. Înjură tata.”, copilul o singură dată în gând de teamă de tata când începe şi el a se foi: “Se foieşte tata./Ba nu mi-e foame.” – înjură prin negaţia: „ba nu”. deci, o face şi copilul.
Textul e foarte bun. După părerea mea aş renunţa la unele construcţii pentru o mai bună delimitare a sensurilor în propoziţii şi anume:
“cât un copil şi copilul râde frig” –“ râde frig” rupe cumva stilistic strofa. ai putea înlocui complementul cu punct –“ cât un copil şi copilul râde.” e frig;
“Brr, ce mult alb şi tot negru peste tot” – la fel, destul de nefericit stilistic acel “peste tot” (mă refer strict în context. Altfel, este o formă poetică. M-aş opri după “negru”.
Finalul l-am citit aşa: “Nu se mai aude nimic”. Poate ledul.
“Ledul e cumva încă./Mai era ceva în povestea aia.../Nu mai ştiu ce.
Strici povestea pentru că nu eşti în proză.
Sau poate poţi păstra “Nu se mai aude nimic” şi să te opreşti la versul “Ledul e cumva încă” pentru că eu, ca cititor, am înţeles finalul foarte bine, şi am descoperit şi efectul de led, doza de “ambiguitate clară” bine folosită, atât cât trebuie şi de la final încolo, vorba ta, mai trebuie să-mi fac şi eu treaba ca cititor
Eu îţi mai acord o peniţă şi de data aceasta pentru că reuşeşti să faci un cititor să te mai citească şi cred că nu este puţin lucru. ai un stil original şi asta îmi place la tine, Adrian! Succes!
P.S. Mă scuzi dacă nu prea este literar ce am comentat eu aici dar cred totuşi că mă vei scuza în contextul în care nu sunt critic literar.
şi...
bună ziua!:)
Textul acesta este o colectie de expresii, un fel de planseta pe care Emil si-a asezat niste bucati de sentimente pe care un privitor fascinat de puzzle sa le aseze la o adica intr-o imagine intreaga. Nu mi-a placut ca pe poezie ai taiat finalul, asta cel putin mie mi-a dat asa o impresie de oportunism ieftin, mai ales ca finalul acesta chiar apartine acestui puzzle. Dar nu ma mai mir ca, in aceasta lume virtuala a postarilor si comentariilor prea deseori de doi lei (grei, vorba lui Virgil) facem lucruri doar asa, de flori de mar. Andu
nu stiu ce ai vrut sa spui aici, nu reusesc sa empatizez mereu cu tine.
ai unele texte in care esti expresiva, ingenua, altele, ca asta, care parca din printesa s-a transformat in broasca. ceva de genul.
nu reusesti sa transmiti aci niic idea, nici imaginea, nici pateticul. ma intreb de ce nu esti constanta nu foarte constiincios, dar macar un pic, parca te vad asa imprastiata cu gandurile in zece mii de parti.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Privirea aceea "amplă ca după o sinucidere" e de invidiat. Deoarece puțini au curajul de a privi de acolo. Și încă: unde e chilipirul ăsta cu două vieți la preț de o moarte? Mulți s-ar înghesui. Căci uneori, o moarte bună, nu valorează nici cât zece vieți laolaltă. Nici eu nu suport vara asta verde-gălbui. Cred că prefer diminețile mov.
pentru textul : nu suport vara asta verde-gălbui deCorectie.
In loc de "Asta este doar o mină cârcoleală" se va citi "Asta este doar o mică cârcoteală"
Mii de scuze pentru Profet care a oferit facilitati pt. a nu mai fi nevoie de corectii.
pentru textul : epistolă pentru iarnă deMultumesc pentru comentariile inteligente si sfaturile voastre.
pentru textul : Răvașe către întuneric decvas ori vax
angela nache mamier - 03 Iul 2013
un poem cu profunzimi,cu aluzii culturale subtile,dens,interesant ,cu personalitate
merita penite ,dar eu nu stiu cum se acorda pe acest site ...
Înainte și după eclipsă
Angela, sînt convins că înainte de intrarea siteului în eclipsă(mentenanță), citisem în subsolul textului meu un alt comen-
tariu scris de tine, cu o direcție diametral-opusă față de cel pe care-l văd afișat acum. Din primul comentariu nu a rămas
decât cuvântul vax(din titlu), comentariu în care reproșai textului lipsa de stil, tehnică(Deh, francezii ăștia cu sperstitiile lor literare: stil, tehnica versului etc. etc)
După ieșirea din eclipsă, surpriză - văd în subsol un comentariu elogios din cale-afară, cusut cu ață albă... ceea ce
mă amuză nespus, făcându-mă să mă gândesc la femeile literate care, sau te desființează printr-o trăsătură de condei,
sau te elogiază din cale-afară. Ambele atitudini - exagerate și departe de adevăr (de adevărul literar)
Mă simt nevoit așadar, să-ți răspund la ambele comentarii, intuind care a fost motivul real al intrării
în eclipsa pe o durată de 48h al hermeneii. - Multumesc de trecere și pentru semnul de lectură.
Eugen.
pentru textul : Cvas deUn portret psihologic profund creat de imagini surprinzatoare . Acest BUN exclamat d[ poezie o nota de agitatie care invioreaza
pentru textul : De-ajuns deDa, "individul" acela cum zici tu este unul dintre cei mai respectaţi duhovnici din România. Zilnic, şi nu exagerez cu nimic, îi trec pragul sute de oameni cu diverse probeleme şi se întâlnesc acolo ţăranul şi intelectualul, omul religios şi cel care nu prea are treabă cu religia, etc.ori fi toţi idioţi ? Habar nu ai despre ce vorbeşti.
"dacă individula acesta „a iniţiat, printr-un celebru apel către ţară, o campanie naţională împotriva documentelor de identitate cu microcip” atunci pe bune că este fundamental descalificat atît ca ființă inteligentă cît și ca ființă spirituală".
nu ţi se pare că afirmaţia ta e puţin exagerată ca să nu zic că e de-a dreptul dispreţuitoare ? 1 milion de români au semnat un astfel de apel iar rezultatul a fost că, pe probleme de conştiinţă, ordonanţa respectivă lasă posibilitatea petentului să-şi aleagă tipul de document, cu sau fără microcip. Discuţia despre documentele RFID este foarte lungă, a ţinut prima pagină a ziarelor în urmă cu vreo 3 ani, n-am chef să mă intru în detalii aici. Dacă te interesează găseşti materiale pe această temă. Ca idee au fost proteste de staradă, democratice,autorizate, au fost intentate acţiuni juridice împotriva Guvernului şi, cum spuneam, s-a ajuns la rezultatul pe care l-am menţionat. Ca să vii tu acum şi să îi descalifici sute de mii de români, mi se pare prea mult. Poţi nu poţi fi de acord, te priveşte. Dar dacă nu înţelegi un fenomen, pentru că indiferent că suntem noi de acord sau nu, e vb de un fenomen, nu cred că trebuie să fii atât de pătimaş.
Cât despre mesianism, despre românii care umblă în curul gol, părintele are cam aceleaşi concepţii şi spune f clar că şi Biserica are o parte de vină atunci când îi vorbeşte omului despre împărăţia cerului, dar nu face nimic conret pt nevoile lui. Fenomenul legionar e prea amplu, ca să –l tratez aici. Nu sunt nici un specialist în ideologii, dar din ceea ce am studiat pot afirma cu tărie că NU se cunoaşte adevărul despre mişcarea legionară şi nu eşti primul căruia i s-a spălat creierul cu criminalii legionari. În fond, mişcarea legionară nu a fost considerată ca fiind de sorginte fascistă, şi a fost absolvită pentru toate acuzaţiile de genocid aduse. Ştii unde s-a întâmplat asta ? La Tribunalul de la Nurnberg. Au fost trădători şi criminlai în rândul lor, judecaţi după normele de drept comun. Şi executaţi. Aceasta nu caracterizează însă o mişcare întreagă.
Dar, tu ştii cum a fost ucis Zelea Codreanu ?
pentru textul : " Ne lipsesc două puncte cardinale: mame creştine şi duhovnici pricepuţi " deRepet, e mult de analizat. Nu ar fi rău ca de regulă atunci când dăm cu barda să fim puţin mai circumspecţi. În orice caz, poţi să.mi spui de ce e inacceptabil acest text pt Hermeneia?
Mulţumesc.
Corina, este pentru mine, nicodem? daca da, multumesc mult! daca nu, tre'sa-ti spun ca mi-a placut de la A la Z. Peniță pentru sfat și frăgezime.
pentru textul : Celui fraged deVirgil, Vladimir, Alma (Alma, acum am văzut/citit și comentariul tău) - e bine să se precizeze - cred eu - aceste limite clar, în situațiile unde apar. Regulamentul Hermeneia precizează clar cum este necesar/ar trebui să fie comentate textele. Fiecare autor trebuie să țină seamă de aceste precizări și de regulile sale interioare. Mulțumesc tuturor pentru precizările detaliate. Aș dori ca pe Hermeneia să apară cât mai puține, spre deloc, situații de acest gen.
pentru textul : nu suport vara asta verde-gălbui defrumoase primele doua versuri.
pentru textul : nevoia de surâs dear trebui puse, din punctul meu de vedere, in alta poezie, intr/un alt registru poate fara poet si sfinti. Prea "construite", cumva stridente, chestiile astea. Nu mi-au placut niciodata trimiterile la ideea de Poet si lucruri in care simti "metafizic"...majuscula. Imi par impersonale si lipsite de inedit. De asemenea cred ca nu...se mai "face" sa apara imagini stanesciene de tipul :"caii sunt păscuți la gleznă de corb" sau "îngerul
cu rotundul semnelor mirării se juca". In fine.
Lolita Ochi insistenți, nevinovați și melancolici Buze fierbinți, de zâmbet creionate sau de plâns Provocatoare-n inocența ta femeie Ce jar ascunzi, adânc sub sânii-abia îmbobociți? Te-aș fi văzut în scrânciob pe-un teren de joacă Sau zăbovind pe-o margine de pat mizer Dar trupu-ți nu emană decât o dorință: Să fi cu el. Să-ți fie om, copil, bărbat. În ochi ți-apare umbra lacrimilor arse Paralizat și neștiind cum să alint Privesc, pe cerul meu ești steaua călătoare Când te apropii, eu cenușă mă preling Da, am învins c-am învățat să te cunosc Scrumit iubirii tale eu m-am dat plecat Învie-mă și-aruncă-mă de vrei sau poți Dar gâtul cu-un sărut l-aș vrea mușcat. „nu poți cunoaște bine pe cineva decât după ce lași ura deoparte”
pentru textul : pe sub flori mă legănai deda, momentan nu pot da penite, o fi de vina laptopul meu sau altceva, revin.
pentru textul : Îndobivărare demulţumesc mult. mă bucură trecerea şi comentariul tău.
pentru textul : vastica detonul electric al poemului, foarte bucurosă că te recitesc!
pentru textul : new year samba deCând clovnul îţi spune că nu mai are lacrimi pe stoc,
priveşti dedesubtul scenei, şi-i ceri iertare pentru deranj.
Călători prin grotele timpului, beţia vinului de rouă
îşi traversează destinul de gări părăsite.
Femei transparente aleargă pe şine -
pentru textul : Micul cersetor rosu dedintre toate lucrurile frumoase , doar săbiile nu şi-au terminat călătoria.
Şi din aceasta cauză, lacuri se vor îmbrăca în nuferi amari -
cerşetorul îşi lasă genunchii de rezerva şi-şi aşteaptă optimist, ocara...
vai, ți=e milă...uneori am senzația că nu, Raluca, dar asta e altă discuție. îmi aleg subiectele cum cred, când mă va interesa părerea ta o să ți-o cer.
pentru textul : din poezie scapă cine poate demă repet, parodia e un gest amical față de colegul Celestin. dar pt. asta e nevoie să fie citită fără patimă
multam mult sancho. stii cum e... apreciezi mult mai mult cuvintele de bine din partea oamenilor pe care ii respecti.
pentru textul : Fără cuvinte deba cunosc, iar unul care se urcă singur pe piedesal,este, din punctul meu de vedere, un infatuat, un om mândru,un îngâmfat. şi nu încerca să o scalzi pentru că tu ai făcut o remarcă pe care eu nu mi-aş fi permis-o cu nimeni: "de ce foloseste aici autorul cuvintul „hagiografi” cind probabil ca nici nu stie ce inseamna" !
pentru textul : sebi cel nebun după poezie deasta numesc eu o mostră de infatuare, unul care consideră că numai el e atât de deştept ca să cunoască sau să pătrundă sensul unei expresii. În cazul nostru, tu! Să-ţi fie de bine.
dragă Virgil, nu te mai grăbi să faci afirmaţii sau documentează-te un pic. sunt o mulţime de ...nebuni după Hristos ! Şi, da, a fost şi un Ioan ! Şi spun aşa pentru tine că nu erau cazuri psihiatrice ci un mod de a-şi manifesta dragostea pentru Hristos.
Asta e cheia , ce e atât de greude înţeles ? Mă rog, fiecare înţelege cât şi ce poate.
Chiar te rog să mă mai citeşti. Am nevoie şi de critică. Recunoaştem sau nu, mai avem multe de învăţat. Te asigur că şi eu te voi citi. Şi comenta.
În general, Virgil, nu-mi propun să merg pe linia unei polemici fără sens. Prefer să-mi consum energia cu altceva.
când de fapt sunt doar anoste, triste, gri
pentru textul : despre poezie deInvidiaza-ma! Eu n-am nimic impotriva.
pentru textul : Șoarecele și Pisica deGorune, textul asta al tau este execrabil. Daca l-ar fi scris un tanar aspirant (de exemplu nicholas, eternul novice mc chicken) as fi fost desigur mai conciliant. Insa in cazul dumitale onorabile nu pot fi asa, si ma gandesc ca avand la dispozitie un timp destul de limitat pentru a ne exprima ar trebui sa facem altceva decat sa postam asemenea texte. Va trimit cu drag inapoi la biblioteca onorabile, la biblioteca aceea unde se afla carti care au insemnate pe coperta si pe cotor cuvantul poezie. "Iar pulsul MILAUD mai rar inzapezind in zarurile mute" P.S. Agonizand a doua oara-n mine cazut in infinit de blanda transa m-am pomenit fara de voie la andropauza P.P.S. Sterge textul maestre e penibil crede-ma ca ti-o spun din inima
pentru textul : Mă-ndepărtez deCând spuneam că nu-mi place finalul, mă refeream chiar la ultimul vers - "ar noi vedeam curcubeie".
pentru textul : timp (ne)chibzuit de...are dreptate Andu, Virgil!
pentru textul : bronzul orologiilor dedeparte de mine gandul de a o transforma in poezie impresionista.:)
pentru textul : hainele largi ale răsăritului decolegilor pt trecere si apreciere, ma bucur ca ati rezonat cu acest haiku.
la multi ani va doresc si toate cele bune
pentru textul : Haiku dee cel mai comic text pe care l-am citit, de mi se hâțână burtile...
pentru textul : aici se zbate așteptarea oarbă dece inseamna "f a"?
pentru textul : opi deAdrian, îmi place foarte mult stilul tău în scris. Îmi place în acest text cum derulezi povestea cu tot „tacâmul” ei – poftiţi, ne îndeamnă autorul, luaţi cu voi şi lingurile de argint! Se va servi borşul lui tata! E bine că stăm la masă, e bine că Ispirescu e prezent cu lumea lui de basm (P. Ispirescu este un povestitor matur al copiilor, după părerea mea, nu scapă nimeni nepedepsit în basmele lui, şi ce pedepse... adică, numai dacă ne gândim cum fiii de împărat sunt pedepsiţi, chiar de împăraţi – tată pentru ei, te apucă groaza pe la vreo opt ani...
pentru textul : Noapte bună, copii deMetafora foarte bine plasată după o poveste clasică, fără efect acum, în prima parte, evident voit, exact cum vine ea, naturală.
“Soră-mii i-a rămas mic şorţul, ori e mare.Oricum,tata acoperă albastru boxa aia făcută dintr-un sertar; cu degetele belite de cuie, pune fir pe fir, învârte încet butonul, înjură, învârte iar...”
şi minunata combinaţie: “ca păsări de plastic sub cer faianţat, vocii i-au crescut ochii.”
Apoi, imaginea cu tata, sora, strânsul mâinii, efectul psihologic lucrează intens – suntem martori, servim “borş”, lângă noi se derulează o scenă, fiecare este urmărit şi toţi ştiu că EL e tata: Na-vă, poate vă mai trece dracu’ foamea,…/… iî cere mamei un castron cu borş./ Mamei îi râde movul din jurul ochiului – tablou static; pe stop cadru, … mă strânge uşor de mână,/eu, pe soră-mea”. superb calup de imagini atât statice cât şi în mişcare doar pe retină.
“Cade noaptea cu surcele albe,/cât jumate de om, zăpada,/” – povestea copilului curat, sufletul curat – „zăpada”, „surcelele albe” – inocenţa, jocul de cuvinte doar pentru atmosferă pentru ca cititorul să poată trăi copilul din el şi să înţeleagă râsul rece, uşor ironic la o vârstă la care ironia înseamnă nu mai mult decât nişte „pantaloni rupţi în genunchi”: „râde la mine, îi simt râsul prin pantalonii rupţi în genunchi;”
“ledul din capul cutiei” – întunericul, frica sugerată prin contrast, teamă/curaj, oximoronic prin efectul invers psihologic redat foarte clar prin „şi ce”, mai de parte „ba da, ba nu, ei, şi?”
Repetiţia verbului foială prezentă în ultimile două strofe: Se foieşte tata./ Se foieşte mama./ Mă foiesc./ singurul care înjură de două ori este tata: “Se foieşte mama. Înjură tata./ … Mă foiesc. Înjură tata.”, copilul o singură dată în gând de teamă de tata când începe şi el a se foi: “Se foieşte tata./Ba nu mi-e foame.” – înjură prin negaţia: „ba nu”. deci, o face şi copilul.
Textul e foarte bun. După părerea mea aş renunţa la unele construcţii pentru o mai bună delimitare a sensurilor în propoziţii şi anume:
“cât un copil şi copilul râde frig” –“ râde frig” rupe cumva stilistic strofa. ai putea înlocui complementul cu punct –“ cât un copil şi copilul râde.” e frig;
“Brr, ce mult alb şi tot negru peste tot” – la fel, destul de nefericit stilistic acel “peste tot” (mă refer strict în context. Altfel, este o formă poetică. M-aş opri după “negru”.
Finalul l-am citit aşa: “Nu se mai aude nimic”. Poate ledul.
“Ledul e cumva încă./Mai era ceva în povestea aia.../Nu mai ştiu ce.
Strici povestea pentru că nu eşti în proză.
Sau poate poţi păstra “Nu se mai aude nimic” şi să te opreşti la versul “Ledul e cumva încă” pentru că eu, ca cititor, am înţeles finalul foarte bine, şi am descoperit şi efectul de led, doza de “ambiguitate clară” bine folosită, atât cât trebuie şi de la final încolo, vorba ta, mai trebuie să-mi fac şi eu treaba ca cititor
Eu îţi mai acord o peniţă şi de data aceasta pentru că reuşeşti să faci un cititor să te mai citească şi cred că nu este puţin lucru. ai un stil original şi asta îmi place la tine, Adrian! Succes!
P.S. Mă scuzi dacă nu prea este literar ce am comentat eu aici dar cred totuşi că mă vei scuza în contextul în care nu sunt critic literar.
şi...
bună ziua!:)
Textul acesta este o colectie de expresii, un fel de planseta pe care Emil si-a asezat niste bucati de sentimente pe care un privitor fascinat de puzzle sa le aseze la o adica intr-o imagine intreaga. Nu mi-a placut ca pe poezie ai taiat finalul, asta cel putin mie mi-a dat asa o impresie de oportunism ieftin, mai ales ca finalul acesta chiar apartine acestui puzzle. Dar nu ma mai mir ca, in aceasta lume virtuala a postarilor si comentariilor prea deseori de doi lei (grei, vorba lui Virgil) facem lucruri doar asa, de flori de mar. Andu
pentru textul : keep my secret well deAlma, să știi că și eu m-am gîndit la asta. Și cred că am să o fac sîmbăta asta.
pentru textul : login denu stiu ce ai vrut sa spui aici, nu reusesc sa empatizez mereu cu tine.
ai unele texte in care esti expresiva, ingenua, altele, ca asta, care parca din printesa s-a transformat in broasca. ceva de genul.
nu reusesti sa transmiti aci niic idea, nici imaginea, nici pateticul. ma intreb de ce nu esti constanta nu foarte constiincios, dar macar un pic, parca te vad asa imprastiata cu gandurile in zece mii de parti.
pentru textul : fidelă mi-a rămas doar laşitatea dePagini