Aranca, eforturile tale de a scrie poezie in diverse limbi mai mult sau mai putin "straine" sunt demne de admiratie. Insa de aici pana la a fi capabila sa transmiti un mesaj poetic cititorului este un drum lung cam ca de aici pana foarte departe. Imi pare rau ca a trebuit sa-ti stergi textul asta si sa-l repostezi de doua ori pana acum din cauza mea. Sper sa nu o faci si a treia oara. Textul e interesant in partea lui mediana, insa e prea incarcat in rest, iar imaginea e banala, cu sau fara copyright. Bobadil.
Virgil, se poate spune și așa. Deși nu văd ce are italiana altceva decât engleza, de exemplu, care mi se pare că apare deseori... Ambilor, scuze pentru întârzierea răspunsurilor. Abia am ajuns. Cami
pune dom'le ce vrei. atita timp cit respecti regulamentul (ceea ce nu prea observ ca iti place) si atita timp cit are valoare literara esti binevenit sa postezi aici. cind nu, te asigur ca te poti astepta la consecinte. in ce priveste parerea ta despre mine ca persoana, ti-am mai spus, sint obisnuit cu magarii, insulte, minciuni, abureli si restul spectrului. singura problema este ca aici pe hermeneia, si acum cred ca am sa ti-o spun pentru ultima data, nu incurajam si nu ne intereseaza comentariile personale de tip chat sau forum sau ce o mai fi pe acolo. exista spatii unde poti face asta cu cine vrei tu. aici insa nu ne preocupa asta si consideram ca deraiaza scopul hermeneia. sper ca poti intelege asta. daca nu poti sau nu vrei sa o intelegi vor fi, asa cum spuneam, consecinte. da, si eu mai gindeam, (chiar vorbeam acum citeva minute cu cineva despre asta) Adriana, ca parca una din cele mai simple virtuti crestine este smerenia (care ma tem ca nu mai are nevoie sa o definim aici). si totusi parca si asta este prea complicata sau prea grea pentru unii. de unde si concluzia mea ca s-ar putea sa nu fie crestini. dar, asa cum am mai spus, nu ma pot rezuma decit la "s-ar putea" de vreme ce nu voi putea sti niciodata intreg adevarul despre un om. asta insa nu ma impiedica sa nu continui sa ma intreb si sa ma mir.
Multumesc, Dorin. Adevarul este ca ma feresc sa scriu texte prea lungi. Mi s-a reprosat candva acest lucru.:) Dar, recunosc, si pe mine ma nemultumesc mai toate textele din urma, chiar si Galbenusul. Probabil vor ramane doar Casutele umblatoare. Totusi, merg inainte , in cautarea, de ce nu, a unui nou stil pentru un nou volum.:) Spune-mi cum ai vrea, mai concret, sa fie poezia pentru copii pe care ti-o doresti. :)
poemul a luat formă de la expresia "cerul gurii" care în limba engleză e "roof of the mouth". o expresie care diferă în analiza ei. uneori eu scriu cu un uşor iz hazliu, de multe ori iau lucrurile nu în totala lor seriozitate. expresia de care te legi nu e nici măcar pasişă, cum ii zici tu, e într-adevăr antică, dar nu mă gândeam la ea când scriam textul. dacă ţi s-a părut că am scris o pseudopoezie, e opinia ta, eu n-am intenţionat să scriu pseudopoezie sau comentariu in dauna poemului autentic. dacă nu mi-a reuşit voi încerca altădată.
în ce priveşte duodecimele, e şi cuvântul acesta în limba română, aşa cum este cuvântul năzbâtii. duodecimea e un termen muzical şi înseamnă un interval de 12 trepte, în text folosit ca idee de larg, mai larg decât ar impune un spaţiu restrâns, claustrofobic. mulţam de trecere.
Nu prea-mi place începutul aforistic, sentenţios, chiar dacă pare subiectiv, deci nu are pretenţia adevărului. Nu-mi plac la nivel aritstic, nu neapărat la nivel ideatic.
În contrast însă, finalul e dezarmant de reuşit.
Aş mai spune vorbe, dar ar fi flori de tei pe după nuc, cred.
Mie mi-a placut fraza cu numele: "...toată viața ne cărăm numele în spate ca pe o cochilie cu cît numele are mai multe litere cu atît trăiești mai mult."
otilia dacă m-ai citi dincolo de pauza de masă... ceea ce nu îndrăznesc nici măcar să gândesc... ai ştii că doamne feri, eu nu fac exces de semne de punctuație!
nicholas, când termini de numărat te rog sună la numărul meu toll free 00-800-812-858
o să-ţi răspundă o voce robotică, you know the drill, apeşi întâi pe 1 pentru engleză sau 2 pentru română apoi urmezi instrucţiunile.
Dacă la urmă spui corect câte litere sunt în poem şi de câte ori s-a repetat fiecare (Fii atent se admite o singură greşeală!) ţi se va plăti factura la gaz sau la electricitate pe luna în curs, alegerea ta, dai la urmă 1-pentru gaz sau 2-pentru electricitate
Alma, am inteles si am apreciat lucrul tau intotdeauna. Stiu ca nu numai parerile de pe site-urile literare conteaza, desi chiar si pe acestae exista critici literari. Si mai stiu foarte bine ca esti apreciat pozitiv sau negativ (cu toate nuantele incluse) de critici, literati etc. atunci cind publici volum, articole, eseuri, poezie. Sunt un om care a publicat si stiu lucrurile acestea. Nu vorbesc atunci cind nu am ce spune. Prin urmare, prefer sa fiu remarcata de cineva fara sa trag de mineca. Asa sunt eu. Si cind am fost publicata, nu am cerut eu asta. Iar cei care au revazut ce am scris (indiferent de domeniu, deci nu doar literatura) au fost cei care mi-au dat votul de a fi publicata si de a continua sa scriu (repet: indiferent ca era vorba de literatura sau nu). Nu eu am cautat editori sau critici, ei m-au cautat pe mine. Nu eu am cerut sa public, ci ei mi-au cerut sa o fac. Acum stiu ca voi fi iar acuzata de orgoliu, din pacate imi lipseste, spun numai realitatea asa cum este. Si culmea este ca ma urnesc foarte greu sa ma fac publica. Fiindca aici in social, aruncat pe trambulina asta, sunt mari raspunderi. iar eu am zilnic raspunderi fata de oameni, din alte motive, ce tin foarte putin de scriere. Si te rog sa intelegi ca ceea ce afisam lumii eset vazut, interpretat, transmis etc. Exista o etica a transmiterii. La care eu tin foarte mult. Si la respectul fata de scriitura si de om.
da, un text bun, si lucrat, cum n-am mai citit de o buna bucata de vreme, si cred ca farmecul lui rezida tocmai in faptul ca iti este foarte greu sa pui degetul exact pe elementul care iti place, care te transpune, o putere de sugestie careia nu ii pasa de filozofie si asta e bine, un fel de abandonare inteligenta
Cum adică nu e bine 'îmi cer scuze'?? Ce zici matale e poate 'îmi prezint scuzeLE', la fel cum 'îmi prezint acredităriLE'...sau altceva. Dar matale aberezi în voie pe acest site, iar eu trebuie să încasez invectivele matale pentru că așa-i în tenis, right?
Margas
ce să zic, e scris cu nerv în primul rând. alert. fără zorzoane. un text pe care l-am citit ca pe un text. bun.
poate că merita să nu fi fost atât de explicit finalul. un pic de suspans. un pic.
am citit postarile tale si m-am oprit aici atrasa de tristetea poemului. si pentru ca linistea din chipuri cere un moment de tacere iti spun si eu doar bun venit Daniel!
Mulțumesc, Nicole. Pentru că mi-ai descris ce vezi, nu eram sigură pe puterea de sugestie a acestui context poetic. Acesta e primul haiku (din multele mele minipoeme).
cu zâmbetul pe buze...
foarte frumos începutul poemului. reuşeşti să trimiţi lectorul într-o lume străveche, apoi să-l treci prin cârpa asta de viaţă şi să-l aduci la stadiul de fotografie îngălbenită. se pare că asta este evoluţia. mai avem viitor?!
(un singur lucru a rămas, totuşi, neschimbat: "reclamele pentru diferite cocteiluri erau lipite de cozile zmeilor"...).
da, am simţit că s-a petrecut o adevărată transfigurare!
felicitări calde şi din partea mea! Adrian, Silvia, Raluca, Alexandru, mă bucur că sunt cu voi!
Adrian, lista oficială, o caut deja de câteva zile şi nu am dat de ea, ştiam că sunt printre finalişti, dar care este premiul, nu.
acum ştiu!
îmi pare rău că nu am reuşit cu viza, să vin la premiere, dar sper să vă întâlnesc cu alte ocazii.
mulţumesc frumos DOREL pentru articol şi felicitări (deci, acad.Cimpoi, încântător, e onoare pentru mine)
merci Adrian, Maria.
Păi când ziua de ieri îţi face semne cu mâna şi eşti atât de fericit, cred că cel mai important e să îţi aprinzi o ţigară...Asta era cel mai important, nu neapărat că e o brichetă...:)
Mulţam fain de vizită, e o mare plăcere să primesc un comentariu după o lipsă de vreo două luni...Mă gândeam să vă dau dispărută :))
n-am prea inteles logica povestirii dar daca ideea este ca nu mai vedem maretia din jur atunci cred ca problema nu este cit de mari sintem ci cit de orbi
Povestirea în sine, cu un subtitlu nepotrivit (pentru că nu are forma unui jurnal de front), este în stilul prerebrenian al literaturii de război, adică uşor sămănătoristă şi cu ceva sentimental, dar şi cu o bună şi chiar sugestivă integrare a elementului lingvistic regional. Sentimentalismul se explică, poate, şi prin apropierea dumneavoastră de subiect sau, mai exact, de personaj.
Dar partea deosebită este reprezentată aici de notiţa explicativă din final şi, mai ales, de reproducerile fotografice - îndeosebi acea "ultimă filă", cu însemnarea făcută de camaradul lui Gheorghe, Sandu. Şi chiar cu ce scrie cu litere de tipar pe fila respectivă (intrarea lui Carol în ţară, Ziua Independenţei etc). În acea agendă se află consemnată o dramă, poate demnă de a fi valorificată (însă într-un alt stil, mai sobru, şi într-o altă manieră, mai ingenioasă) într-o proză de mai mare întindere.
Eu aş tăia astea: "de câine vagabond", "purulenta mea tristețe," şi "cu pielea de găină". Şi textul ar deveni cel puţin acceptabil! Adică fără "imagini" inutile.
Emoționant, până la lacrimi.
Singura problemă pe care o am eu e că textul e lipsit de autentic. Autoarea are un scris pe care îl miros de la o poștă pentru că seamănă cu al multora dintre cunoscuții mei jurnaliști, chiar familie unii dintre ei și care dacă nu fac mișto când scriu nu le iese.
Încercarea însă desigur moarte n-are.
Dar asta e o încercare nereușită, părerea mea.
Câteva poze bune de clasa a șaptea și în rest o mămăligă jenantă.
Și auzi tu, săpânța mon amour! Auu inima mea florin salam sorinel pustiu and the great manele family.
Deci din nou HUO
Andu
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
prima strofa imi place mult. celelalte 3 mai putin.
pentru textul : Logofalus deVersurile au o simplitate cuceritoare, un fel al autorului de a se apropia de cititor oarecum în glumă, dar cum în glumă se spun marile adevăruri...
pentru textul : mount palomar deAranca, eforturile tale de a scrie poezie in diverse limbi mai mult sau mai putin "straine" sunt demne de admiratie. Insa de aici pana la a fi capabila sa transmiti un mesaj poetic cititorului este un drum lung cam ca de aici pana foarte departe. Imi pare rau ca a trebuit sa-ti stergi textul asta si sa-l repostezi de doua ori pana acum din cauza mea. Sper sa nu o faci si a treia oara. Textul e interesant in partea lui mediana, insa e prea incarcat in rest, iar imaginea e banala, cu sau fara copyright. Bobadil.
pentru textul : et tu le sais deVirgil, se poate spune și așa. Deși nu văd ce are italiana altceva decât engleza, de exemplu, care mi se pare că apare deseori... Ambilor, scuze pentru întârzierea răspunsurilor. Abia am ajuns. Cami
pentru textul : babilon depune dom'le ce vrei. atita timp cit respecti regulamentul (ceea ce nu prea observ ca iti place) si atita timp cit are valoare literara esti binevenit sa postezi aici. cind nu, te asigur ca te poti astepta la consecinte. in ce priveste parerea ta despre mine ca persoana, ti-am mai spus, sint obisnuit cu magarii, insulte, minciuni, abureli si restul spectrului. singura problema este ca aici pe hermeneia, si acum cred ca am sa ti-o spun pentru ultima data, nu incurajam si nu ne intereseaza comentariile personale de tip chat sau forum sau ce o mai fi pe acolo. exista spatii unde poti face asta cu cine vrei tu. aici insa nu ne preocupa asta si consideram ca deraiaza scopul hermeneia. sper ca poti intelege asta. daca nu poti sau nu vrei sa o intelegi vor fi, asa cum spuneam, consecinte. da, si eu mai gindeam, (chiar vorbeam acum citeva minute cu cineva despre asta) Adriana, ca parca una din cele mai simple virtuti crestine este smerenia (care ma tem ca nu mai are nevoie sa o definim aici). si totusi parca si asta este prea complicata sau prea grea pentru unii. de unde si concluzia mea ca s-ar putea sa nu fie crestini. dar, asa cum am mai spus, nu ma pot rezuma decit la "s-ar putea" de vreme ce nu voi putea sti niciodata intreg adevarul despre un om. asta insa nu ma impiedica sa nu continui sa ma intreb si sa ma mir.
pentru textul : ce frumusețe rară deMultumesc, Dorin. Adevarul este ca ma feresc sa scriu texte prea lungi. Mi s-a reprosat candva acest lucru.:) Dar, recunosc, si pe mine ma nemultumesc mai toate textele din urma, chiar si Galbenusul. Probabil vor ramane doar Casutele umblatoare. Totusi, merg inainte , in cautarea, de ce nu, a unui nou stil pentru un nou volum.:) Spune-mi cum ai vrea, mai concret, sa fie poezia pentru copii pe care ti-o doresti. :)
pentru textul : Gălbenușul depoemul a luat formă de la expresia "cerul gurii" care în limba engleză e "roof of the mouth". o expresie care diferă în analiza ei. uneori eu scriu cu un uşor iz hazliu, de multe ori iau lucrurile nu în totala lor seriozitate. expresia de care te legi nu e nici măcar pasişă, cum ii zici tu, e într-adevăr antică, dar nu mă gândeam la ea când scriam textul. dacă ţi s-a părut că am scris o pseudopoezie, e opinia ta, eu n-am intenţionat să scriu pseudopoezie sau comentariu in dauna poemului autentic. dacă nu mi-a reuşit voi încerca altădată.
în ce priveşte duodecimele, e şi cuvântul acesta în limba română, aşa cum este cuvântul năzbâtii. duodecimea e un termen muzical şi înseamnă un interval de 12 trepte, în text folosit ca idee de larg, mai larg decât ar impune un spaţiu restrâns, claustrofobic. mulţam de trecere.
pentru textul : drum imprecis detextul pare destul de rotund. exista insa aceasta repetare a lui "de.."-"din.."-"de..", uneori chiar nenecesara si care nu da tocmai bine. zic eu.
pentru textul : compendiu despre grădini deNu prea-mi place începutul aforistic, sentenţios, chiar dacă pare subiectiv, deci nu are pretenţia adevărului. Nu-mi plac la nivel aritstic, nu neapărat la nivel ideatic.
În contrast însă, finalul e dezarmant de reuşit.
Aş mai spune vorbe, dar ar fi flori de tei pe după nuc, cred.
pentru textul : the terminal deMie mi-a placut fraza cu numele: "...toată viața ne cărăm numele în spate ca pe o cochilie cu cît numele are mai multe litere cu atît trăiești mai mult."
pentru textul : jucării pentru fiica noastră deotilia dacă m-ai citi dincolo de pauza de masă... ceea ce nu îndrăznesc nici măcar să gândesc... ai ştii că doamne feri, eu nu fac exces de semne de punctuație!
pentru textul : no echo denicholas, când termini de numărat te rog sună la numărul meu toll free 00-800-812-858
o să-ţi răspundă o voce robotică, you know the drill, apeşi întâi pe 1 pentru engleză sau 2 pentru română apoi urmezi instrucţiunile.
Dacă la urmă spui corect câte litere sunt în poem şi de câte ori s-a repetat fiecare (Fii atent se admite o singură greşeală!) ţi se va plăti factura la gaz sau la electricitate pe luna în curs, alegerea ta, dai la urmă 1-pentru gaz sau 2-pentru electricitate
Alma, am inteles si am apreciat lucrul tau intotdeauna. Stiu ca nu numai parerile de pe site-urile literare conteaza, desi chiar si pe acestae exista critici literari. Si mai stiu foarte bine ca esti apreciat pozitiv sau negativ (cu toate nuantele incluse) de critici, literati etc. atunci cind publici volum, articole, eseuri, poezie. Sunt un om care a publicat si stiu lucrurile acestea. Nu vorbesc atunci cind nu am ce spune. Prin urmare, prefer sa fiu remarcata de cineva fara sa trag de mineca. Asa sunt eu. Si cind am fost publicata, nu am cerut eu asta. Iar cei care au revazut ce am scris (indiferent de domeniu, deci nu doar literatura) au fost cei care mi-au dat votul de a fi publicata si de a continua sa scriu (repet: indiferent ca era vorba de literatura sau nu). Nu eu am cautat editori sau critici, ei m-au cautat pe mine. Nu eu am cerut sa public, ci ei mi-au cerut sa o fac. Acum stiu ca voi fi iar acuzata de orgoliu, din pacate imi lipseste, spun numai realitatea asa cum este. Si culmea este ca ma urnesc foarte greu sa ma fac publica. Fiindca aici in social, aruncat pe trambulina asta, sunt mari raspunderi. iar eu am zilnic raspunderi fata de oameni, din alte motive, ce tin foarte putin de scriere. Si te rog sa intelegi ca ceea ce afisam lumii eset vazut, interpretat, transmis etc. Exista o etica a transmiterii. La care eu tin foarte mult. Si la respectul fata de scriitura si de om.
pentru textul : Cel mai, Cea mai deImi pare rau, nu am stiut! A fost o personalitate puternica!
pentru textul : Povestea virtuală a târfelor mele vesel-triste şi romantic-melancolico-amare – N-am crezut niciodată că voi scrie: “În amintirea Luanei Zosmer (Hanny)” , dar uite că, din nefericire, se întâmplă. deDeși observ unele imagini care pot forma nuclee pentru poezie, încercarea asta de a circumscrie forma în rime mi se pare neinspirată și nefolositoare
pentru textul : Poem muzical deda, un text bun, si lucrat, cum n-am mai citit de o buna bucata de vreme, si cred ca farmecul lui rezida tocmai in faptul ca iti este foarte greu sa pui degetul exact pe elementul care iti place, care te transpune, o putere de sugestie careia nu ii pasa de filozofie si asta e bine, un fel de abandonare inteligenta
pentru textul : (Mă vezi treci atât de aproape ne vezi) deCum adică nu e bine 'îmi cer scuze'?? Ce zici matale e poate 'îmi prezint scuzeLE', la fel cum 'îmi prezint acredităriLE'...sau altceva. Dar matale aberezi în voie pe acest site, iar eu trebuie să încasez invectivele matale pentru că așa-i în tenis, right?
pentru textul : Şi atunci m-am ridicat pe sufletele din spate deMargas
multumesc, desi nu inteleg ce vreti sa spuneti prin bineinteles
pentru textul : Ad dece să zic, e scris cu nerv în primul rând. alert. fără zorzoane. un text pe care l-am citit ca pe un text. bun.
pentru textul : Cucuveaua albă depoate că merita să nu fi fost atât de explicit finalul. un pic de suspans. un pic.
am citit postarile tale si m-am oprit aici atrasa de tristetea poemului. si pentru ca linistea din chipuri cere un moment de tacere iti spun si eu doar bun venit Daniel!
pentru textul : tu nu ai de unde să ştii deAi asociat liceul cu umbra și cuibul. Interesant. Se repetă inutilul. Nu contează, însă.
pentru textul : ascult jazzul singur și plouă deMulțumesc, Nicole. Pentru că mi-ai descris ce vezi, nu eram sigură pe puterea de sugestie a acestui context poetic. Acesta e primul haiku (din multele mele minipoeme).
pentru textul : La lumière en fleur decu zâmbetul pe buze...
pentru textul : transfigurare defoarte frumos începutul poemului. reuşeşti să trimiţi lectorul într-o lume străveche, apoi să-l treci prin cârpa asta de viaţă şi să-l aduci la stadiul de fotografie îngălbenită. se pare că asta este evoluţia. mai avem viitor?!
(un singur lucru a rămas, totuşi, neschimbat: "reclamele pentru diferite cocteiluri erau lipite de cozile zmeilor"...).
da, am simţit că s-a petrecut o adevărată transfigurare!
felicitări calde şi din partea mea! Adrian, Silvia, Raluca, Alexandru, mă bucur că sunt cu voi!
pentru textul : Autori Hermeneia premiaţi la Târgovişte deAdrian, lista oficială, o caut deja de câteva zile şi nu am dat de ea, ştiam că sunt printre finalişti, dar care este premiul, nu.
acum ştiu!
îmi pare rău că nu am reuşit cu viza, să vin la premiere, dar sper să vă întâlnesc cu alte ocazii.
mulţumesc frumos DOREL pentru articol şi felicitări (deci, acad.Cimpoi, încântător, e onoare pentru mine)
merci Adrian, Maria.
Păi când ziua de ieri îţi face semne cu mâna şi eşti atât de fericit, cred că cel mai important e să îţi aprinzi o ţigară...Asta era cel mai important, nu neapărat că e o brichetă...:)
pentru textul : în dimineaţa asta cafeaua deMulţam fain de vizită, e o mare plăcere să primesc un comentariu după o lipsă de vreo două luni...Mă gândeam să vă dau dispărută :))
n-am prea inteles logica povestirii dar daca ideea este ca nu mai vedem maretia din jur atunci cred ca problema nu este cit de mari sintem ci cit de orbi
pentru textul : Poveste cu un om mare care voia să fie mic dePovestirea în sine, cu un subtitlu nepotrivit (pentru că nu are forma unui jurnal de front), este în stilul prerebrenian al literaturii de război, adică uşor sămănătoristă şi cu ceva sentimental, dar şi cu o bună şi chiar sugestivă integrare a elementului lingvistic regional. Sentimentalismul se explică, poate, şi prin apropierea dumneavoastră de subiect sau, mai exact, de personaj.
pentru textul : Ultima pagină deDar partea deosebită este reprezentată aici de notiţa explicativă din final şi, mai ales, de reproducerile fotografice - îndeosebi acea "ultimă filă", cu însemnarea făcută de camaradul lui Gheorghe, Sandu. Şi chiar cu ce scrie cu litere de tipar pe fila respectivă (intrarea lui Carol în ţară, Ziua Independenţei etc). În acea agendă se află consemnată o dramă, poate demnă de a fi valorificată (însă într-un alt stil, mai sobru, şi într-o altă manieră, mai ingenioasă) într-o proză de mai mare întindere.
Eu aş tăia astea: "de câine vagabond", "purulenta mea tristețe," şi "cu pielea de găină". Şi textul ar deveni cel puţin acceptabil! Adică fără "imagini" inutile.
pentru textul : femeie în costum de iepure deEmoționant, până la lacrimi.
pentru textul : Săpînţa, mon amour deSingura problemă pe care o am eu e că textul e lipsit de autentic. Autoarea are un scris pe care îl miros de la o poștă pentru că seamănă cu al multora dintre cunoscuții mei jurnaliști, chiar familie unii dintre ei și care dacă nu fac mișto când scriu nu le iese.
Încercarea însă desigur moarte n-are.
Dar asta e o încercare nereușită, părerea mea.
Câteva poze bune de clasa a șaptea și în rest o mămăligă jenantă.
Și auzi tu, săpânța mon amour! Auu inima mea florin salam sorinel pustiu and the great manele family.
Deci din nou HUO
Andu
erată: scrierea lui...
pentru textul : Românul modern s-a născut cu forcepsul denicodem: :)
pentru textul : Entropia unei seri de poezie. Virtualia XII. devio: ce de poezii noi s-au postat pe site. Hai să comentăm acolo.
Pagini