Silviu, mulţumesc de lectură şi comentariu. Mi-am amintit acum că am găsit în arhivă un text care se voia o replică la o poezie de a ta care îmi plăcuse. pt. că am uitat să o postez atunci, o voi face aici. sper să nu te supere.
pomul cebesere
pomul cebesere
e un pom fragil
cel mai fragil din livada cu vişini
dachin l-a văzut şi-a zis
la umbra pomului cebesere
am stat şi-am plâns
văzul care mi s-a dat
pentru că am putut să văd
şi atunci mi-am amintit
ce să fac cu binele
nu există decât în măsura în care există răul
ce să fac cu răul
nu există decât în măsura în care există binele
ochiul meu e setat pe cifre
în zile pare
vede bine
în cele impare
rău
nervurile lui îmi duc spre creier
imagini de pe care nu s-a desprins
de tot amintirea cuiva
ghicit deasupra pătuţului
vag i-am zărit demult
zâmbetul
l-am desenat o singură dată
semăna cu o fotografie de a lui chaplin
ce fructe face acest pom
cine le culege
cine ne culege pe noi silviu
uneori grăbit
sau poate la timp
chiar înainte de căderea brumei
Virgile habar n-am de la ce mi se trage... poate de la melodia aceea indicata de Adrian pe un text, poate de la primavara/vara asta... insa eu nu as scoate nimic din poezia aceasta... ma incanta ca ai inviat iar faptul ca acolo unde-i carne e si durere devine in circumstantele de fata un amanunt nesemnificativ... remarcabil textul tau... "batranul" sarpe isi pierde pielea cea veche prin maracini deoarece a capatat alta.
Haha, mulțumesc, Marina, pentru comentariu. Da, așa este, femeile seamană în mare măsură cu pisicile (și uneori mă întreb dacă bărbații nu "bat" mai mult înspre câini...). Ca să fiu sincer, m-am gândit mai mult la pisicile naturale decât la femei când am scris textul. Pentru pisicile la figurat care m-au impresionat în viață e nevoie de o poezie separată...
Mi-au plăcut foarte mult versurile acestea, ritmul în care s-a scris poezia, finalul care, oarecum, m-a amuzat, în sensul bun al cuvântului. Cu duşmanii care-ţi zic: "să-l lovim acolo unde îl doare" - simplu şi sincer. Şi dacă în poezie putem fi la obiect, tu ai reuşit la final să ne aduci cu picioarele pe pământ.
... și ce anume exemplifică textul lui Vijay Seshadri în acest context? că, sincer vorbind, eu nu am înțeles ce vrei să spui în final. în orice caz acel text este reușit. iar dacă tu consideri că atît el cît și textul tău au valori comparabile mă tem că discutăm degeaba. nu înțeleg, de asemenea, de ce simți nevoia asta aproape incontrolabilă să ataci ad hominem atunci cînd este criticat un text de-al tău sau un anumit tip de scriitură în care nu reușești. din nou, și un astfel de atac este realmente nerecomandabil chiar într-un duel argumentativ. măcar și datorită faptului că nu face decît să întărească percepția că ești pe reduta defensivă a unei cauze ce nu poate fi apărată.
incerc sa explic .. nu e nimic obscen in fotografie .. ea subliniaza ca in noianul de informatie si saturatie recurgem la metode extreme ca sa atragem atentia. Exact ce fac anunturile publicitare care fac uz de sex sau violenta ca sa ajunga la un public blazat sau neatent la mesaj. Daca poza deranjeaza pe cineva o scot ( e experiment, nu?),dar nu ma abtin sa il recomand pe Saudek celor ce iubesc arta fotografica.
Observ un retorism în tehnica de construcție a poemului, care cred că dăunează receptării lirice, cu toate că pare asumat. Însă nu pot fi decât de acord cu toate ideile și stările exprimate în text, care e pe gustul meu în întregime. Poeziile, aceste "obsesii faraonice"...
buna initiativa si bun si eseul. toata stima pentru ce faci aici, Gorun! trebuie popularizat pentru a fi cat mai vizibil, nu numai pentru ca este o munca dificila, cat pentru beneficiile ei. ce propun eu este sa il treci la foileton sau chiar sa faca Virgil o pg separata, sa-l numesti Manifest, pentru optimizare, si sa plasezi la fiecare inttrare cate un subtitlu specific. banuiesc ca vrei sa scrii si despre alte manifeste, poate si o tratare a subiectului dpdv al constructiei, istoricului, etc. ar mai fi interesante si niste fotografii, tubes. voi incerca sa fiu cat mai activa si la obiect si imi asum si promovarea online, daca esti de acord (fireste, linked la site). precis mai am ceva de zis, dar revin.
da, formula folosită aici este cea romantică. ~ și ca să îi fac viața dificilă lui eugen am să întorc argumentul și am să îl întreb să ne spună de ce consideră el că nu este romantic. am însă rezerve față de folosirea neglijentă a cuvîntului „scoci”, care nici nu există în limba română. ar fi fost de preferat „scotch” sau poate, mai clar, bandă adezivă. de ce oare se evită cuvintele „normale”?
finalul însă are capacitatea de a atrage atenția.
bine fac, fiindcă nu se vor scufunda niciodată, aşa ca poetul!
ca întotdeauna, găsesc aici imaginaţie, dar nu oricum, ci bazată pe ştiinţă.
şi când afirm asta, nu vreau să mă încadrez în starea contradictorie cu:
"dacă o stea licăreşte fără motiv nu cleveti
atât de frumos e copacul tristeţii"...
"castel de nisip" zici?
visatoareo, cum să îți spun, nu pot vorbi în numele altora. cred că te-ai descurajat mult prea repede. eu zic să perseverezi. în același timp sînt nevoit să îți spun că deocamdată poeziile pe care le-am citit scrise de tine sînt destul de slabe. adică destul de submediocre. în ce mă privește pe mine eu nu am probleme să spun asta cum nu am probleme să spun în general ceea ce gîndesc. alții nu sînt tocmai la fel. și nici nu ar trebui să fim toți la fel, nu? alții, tocmai pentru că basarabenii sînt „oameni cu suflet cald, care mai ştiu ce e Neamul , Dorul , Daruirea” evită să ți-o spună pe șleau pentru ca să nu te superi. alții te ignoră pentru că consideră că scrii așa de slab încît nu se merită (din punctul lor de vedere) să citească sau să comenteze. alții nu au timp iar alții sînt prea egoiști îngrămădiți în sfera lumii lor proprii și personale. motivele pot fi multiple.
eu însă te încurajez să perseverezi. principalul motiv este faptul că în general basarabenii, poate și sub influența spiritului slav, au o aplecare spre lirism, romantism și estetic mult superioară restului românilor. (spun asta pentru că, indiferent ce crezi tu, eu consider că voi tot români sînteți). sînt însă cîteva lucruri la care trebuie neaparat să lucrezi și să te îmbunătățești. în primul rînd limba română. dacă vrei să scrii în limba română trebuie să știi să scrii în ea, inclusiv vocabular, gramatică, etc. încă faci destul de multe greșeli. poate nu ar fi rău să rogi pe cineva care știe bine lb. română să îți verifice textele înainte de a le face publice. nimic nu este mai dăunător pentru imaginea unui scriitor ca necunoașterea gramaticii sau lexicului. apoi, probabil că nu ar fi rău să devii mult mai exigentă cu tine și cu scriitura ta. cu siguranță ceilalți vor fi. nu este suficient să îți placă ție. trebuie să tai la sînge orice element, porțiune care ți se pare aiurea sau slabă sau nefolositoare întregului. apoi, evident, este foarte important să citești poezie. pe aici pe Hermeneia poți găsi autori care scriu bine și îți recomand să le citești și să le analizezi textele. cred că poți să ai curajul să le pui chiar întrebări sub textele lor dacă vezi ceva ce nu înțelegi. esențial este să „intri” în lumea textului liric și să o simți. asta nu înseamnă să începi să o imiți sau să o copii. dar există un fel de „ureche poetică” așa cum există ureche muzicală. și, deși te naști cu ea, totuși este nevoie să o cultivi. acestea sînt cîteva din sfaturile mele, care pot fi nu neaparat corecte.
Uneori, Anna, prin unele colțuri de gând e preferabil să nu intrăm, că s- ar putea să nu mai vrem să plecăm de- acolo... și atunci, ce ne facem? Comentariile tale sună atât de plăcut, întotdeauna...știi să vezi lucrurile cu atâta sensibilitate...ca și în poezia ta:) Mulțumesc. Și mulțumesc tuturor celor care trec pe aici (dovadă citirile), chiar dacă nu lasă niciun semn.
ritmul e voit, poate chiar un pic infantil, un joc in care m-am lasat prinsa de dragul muzicalitatii. e un experiment, daca vrei; se stie ca, copiii invata mult mai usor texte ritmate, voiam sa aflu daca genul asta de lectura prinde mai usor. si nu, nu m-ar fi tentat sa scriu o poezie asa, as fi fost criticul ei cel mai dusmanos.
Consider începutul reușit, ideea bună dar relativ mediu reprezentată în poem. Pe măsură ce poemul înaintează, se scurtează și spațiul, și timpul, parcă :).
... într-o dimensiune, "pentru a nu asculta/ decât limitele apropierii// se dezgolește duna". Frumoasă alăturare între Louis Armstrong și Wagner, două oaze ce savurau disonanțele, odihnindu-le pe "trupul gol al deșertului" din semeni. Pentru titlu, și distilarea cuvintelor, pentru bemolii ce însoțesc această partitură, frumoasă prin tăcerea sonoră.
nu te mai chinui Bobadile fiindcă nu reușești să mă provoci. Mojiciile îl înjosesc doar pe cel ce le proferează. Și să nu crezi că, vezi Doamne, numai tu ești în stare să generezi polemici. De fapt pe mine m-ai convins că ai fost intrigat. Ce nu știu este dacă este din cauza întrebării în general sau te-a afectat la nivel personal.
interesant text, care imi starneste un de-ja vu! din ochiul lui Licurg va mai curge sange! in afara fiorului si a profunzimii textului, pentru ca nu este nici pe departe unul usor, as avea o mica obiectie: " vorbăria goală". nu suna deloc poetic, ai putea gasi o formulare mai adecvata, insa in rest poezia are o structura buna si transmite ceva. succes! queen.
sper sa nu dezamagesc, insa in ultimul timp nu am mai scris nimic (toate creatiile postate si cele care urmeaza sunt scrise acum mai bine de o luna). in ceea ce priveste comentariile la alte texte, timpul nu prea imi permite, iar de multe ori nu ma simt in masura sau nu gasesc cuvintele potrivite pentru a lasa un mesaj. voi incerca insa. multumesc pt. noul statut.
Multumesc de semn, Aranca. Aguzii sunt unii dintre copacii copilariei mele din valea Siretului. Au mai fost si un zarzar, si un nuc, si un visin, si un mar, si un par... dar prunii ! mai ales in floare !... Agudul asta insa a fost cel mai plin de invataminte. Cele mai mici fructe si ce zgaiba mare-n piept! De asta m-am si "imprietenit" cu el. :-)
Plutesti Virgile si nu lasi sa se intrevada nimic din ceea ce urmeaza... o cascada sau poate un lac linistit... ai scris o poezie tare stranie... de parca n-ar fi a ta. Sau, atfel spus, pe mine m-ai inchis :)
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Silviu, mulţumesc de lectură şi comentariu. Mi-am amintit acum că am găsit în arhivă un text care se voia o replică la o poezie de a ta care îmi plăcuse. pt. că am uitat să o postez atunci, o voi face aici. sper să nu te supere.
pomul cebesere
pomul cebesere
e un pom fragil
cel mai fragil din livada cu vişini
dachin l-a văzut şi-a zis
la umbra pomului cebesere
am stat şi-am plâns
văzul care mi s-a dat
pentru că am putut să văd
şi atunci mi-am amintit
ce să fac cu binele
nu există decât în măsura în care există răul
ce să fac cu răul
nu există decât în măsura în care există binele
ochiul meu e setat pe cifre
în zile pare
vede bine
în cele impare
rău
nervurile lui îmi duc spre creier
imagini de pe care nu s-a desprins
de tot amintirea cuiva
ghicit deasupra pătuţului
vag i-am zărit demult
zâmbetul
l-am desenat o singură dată
semăna cu o fotografie de a lui chaplin
ce fructe face acest pom
cine le culege
cine ne culege pe noi silviu
pentru textul : Românul modern s-a născut cu forcepsul deuneori grăbit
sau poate la timp
chiar înainte de căderea brumei
Virgile habar n-am de la ce mi se trage... poate de la melodia aceea indicata de Adrian pe un text, poate de la primavara/vara asta... insa eu nu as scoate nimic din poezia aceasta... ma incanta ca ai inviat iar faptul ca acolo unde-i carne e si durere devine in circumstantele de fata un amanunt nesemnificativ... remarcabil textul tau... "batranul" sarpe isi pierde pielea cea veche prin maracini deoarece a capatat alta.
pentru textul : atît de bine știi să rănești cu cuvintele I defrumos. o gura de aer. chiar aseara a cîntat tatiana stepa in copou si una din piese a fost "copaci fara padure"
pentru textul : la marginea drumurilor deHaha, mulțumesc, Marina, pentru comentariu. Da, așa este, femeile seamană în mare măsură cu pisicile (și uneori mă întreb dacă bărbații nu "bat" mai mult înspre câini...). Ca să fiu sincer, m-am gândit mai mult la pisicile naturale decât la femei când am scris textul. Pentru pisicile la figurat care m-au impresionat în viață e nevoie de o poezie separată...
pentru textul : Mâțâli deMi-au plăcut foarte mult versurile acestea, ritmul în care s-a scris poezia, finalul care, oarecum, m-a amuzat, în sensul bun al cuvântului. Cu duşmanii care-ţi zic: "să-l lovim acolo unde îl doare" - simplu şi sincer. Şi dacă în poezie putem fi la obiect, tu ai reuşit la final să ne aduci cu picioarele pe pământ.
pentru textul : confesiune de ianuarie deUnora știu că le place acest tip de poezie. Dar fără "diferența de potențial" aia, că sună urât. Pe la mijloc e chiar binișor scrisă.
pentru textul : Pandora deai un typo: "perfecțiunea" nu "pefecțiunea".
pentru textul : agnes de... și ce anume exemplifică textul lui Vijay Seshadri în acest context? că, sincer vorbind, eu nu am înțeles ce vrei să spui în final. în orice caz acel text este reușit. iar dacă tu consideri că atît el cît și textul tău au valori comparabile mă tem că discutăm degeaba. nu înțeleg, de asemenea, de ce simți nevoia asta aproape incontrolabilă să ataci ad hominem atunci cînd este criticat un text de-al tău sau un anumit tip de scriitură în care nu reușești. din nou, și un astfel de atac este realmente nerecomandabil chiar într-un duel argumentativ. măcar și datorită faptului că nu face decît să întărească percepția că ești pe reduta defensivă a unei cauze ce nu poate fi apărată.
pentru textul : răscruce deMetafore si sugestii prea "cautate". La "rece". Obsesia aia a Minotaurului (si labirintului), regasita si in alte texte ale tale, este "ocultata".
pentru textul : Poem pe coajă de săpun. Getting over you deincerc sa explic .. nu e nimic obscen in fotografie .. ea subliniaza ca in noianul de informatie si saturatie recurgem la metode extreme ca sa atragem atentia. Exact ce fac anunturile publicitare care fac uz de sex sau violenta ca sa ajunga la un public blazat sau neatent la mesaj. Daca poza deranjeaza pe cineva o scot ( e experiment, nu?),dar nu ma abtin sa il recomand pe Saudek celor ce iubesc arta fotografica.
pentru textul : Felinar deObserv un retorism în tehnica de construcție a poemului, care cred că dăunează receptării lirice, cu toate că pare asumat. Însă nu pot fi decât de acord cu toate ideile și stările exprimate în text, care e pe gustul meu în întregime. Poeziile, aceste "obsesii faraonice"...
pentru textul : frica de zero absolut deÎmi imaginez că te-ai tot gândit cum să începi textul, l-ai început cu un vers aiurea, apoi te-a năpădit inspiraţia curgând din poetryland.
Remarc şi eu versurile:
"în această liniște mi se umple
sângele de tihnă"
şi
"să mă dezlipesc
pentru textul : ziua în care ne-am mutat într-o migdală dede sensuri cald cum se dezlipesc afișele vechi cu vremea"
Mi se pare o poezie bine construită și convingătoare până la capăt. Finalul e de efect și m-a împins spre o variațiune.
pentru textul : despre disciplina iezuită debuna initiativa si bun si eseul. toata stima pentru ce faci aici, Gorun! trebuie popularizat pentru a fi cat mai vizibil, nu numai pentru ca este o munca dificila, cat pentru beneficiile ei. ce propun eu este sa il treci la foileton sau chiar sa faca Virgil o pg separata, sa-l numesti Manifest, pentru optimizare, si sa plasezi la fiecare inttrare cate un subtitlu specific. banuiesc ca vrei sa scrii si despre alte manifeste, poate si o tratare a subiectului dpdv al constructiei, istoricului, etc. ar mai fi interesante si niste fotografii, tubes. voi incerca sa fiu cat mai activa si la obiect si imi asum si promovarea online, daca esti de acord (fireste, linked la site). precis mai am ceva de zis, dar revin.
pentru textul : Manifeste (1) - Manifestul Partidului Comunist dezimbesc. ma amuza "preocuparile" astea pentru eroticul saizecist si nu numai. dar textul e dragut
pentru textul : Cinema, Cinema deda, formula folosită aici este cea romantică. ~ și ca să îi fac viața dificilă lui eugen am să întorc argumentul și am să îl întreb să ne spună de ce consideră el că nu este romantic. am însă rezerve față de folosirea neglijentă a cuvîntului „scoci”, care nici nu există în limba română. ar fi fost de preferat „scotch” sau poate, mai clar, bandă adezivă. de ce oare se evită cuvintele „normale”?
pentru textul : Simbioză definalul însă are capacitatea de a atrage atenția.
bine fac, fiindcă nu se vor scufunda niciodată, aşa ca poetul!
ca întotdeauna, găsesc aici imaginaţie, dar nu oricum, ci bazată pe ştiinţă.
şi când afirm asta, nu vreau să mă încadrez în starea contradictorie cu:
"dacă o stea licăreşte fără motiv nu cleveti
atât de frumos e copacul tristeţii"...
"castel de nisip" zici?
proverbele au cea mai mare trăinicie!
pentru textul : din cartea proverbelor devisatoareo, cum să îți spun, nu pot vorbi în numele altora. cred că te-ai descurajat mult prea repede. eu zic să perseverezi. în același timp sînt nevoit să îți spun că deocamdată poeziile pe care le-am citit scrise de tine sînt destul de slabe. adică destul de submediocre. în ce mă privește pe mine eu nu am probleme să spun asta cum nu am probleme să spun în general ceea ce gîndesc. alții nu sînt tocmai la fel. și nici nu ar trebui să fim toți la fel, nu? alții, tocmai pentru că basarabenii sînt „oameni cu suflet cald, care mai ştiu ce e Neamul , Dorul , Daruirea” evită să ți-o spună pe șleau pentru ca să nu te superi. alții te ignoră pentru că consideră că scrii așa de slab încît nu se merită (din punctul lor de vedere) să citească sau să comenteze. alții nu au timp iar alții sînt prea egoiști îngrămădiți în sfera lumii lor proprii și personale. motivele pot fi multiple.
pentru textul : nebunul se priveşte în oglindă deeu însă te încurajez să perseverezi. principalul motiv este faptul că în general basarabenii, poate și sub influența spiritului slav, au o aplecare spre lirism, romantism și estetic mult superioară restului românilor. (spun asta pentru că, indiferent ce crezi tu, eu consider că voi tot români sînteți). sînt însă cîteva lucruri la care trebuie neaparat să lucrezi și să te îmbunătățești. în primul rînd limba română. dacă vrei să scrii în limba română trebuie să știi să scrii în ea, inclusiv vocabular, gramatică, etc. încă faci destul de multe greșeli. poate nu ar fi rău să rogi pe cineva care știe bine lb. română să îți verifice textele înainte de a le face publice. nimic nu este mai dăunător pentru imaginea unui scriitor ca necunoașterea gramaticii sau lexicului. apoi, probabil că nu ar fi rău să devii mult mai exigentă cu tine și cu scriitura ta. cu siguranță ceilalți vor fi. nu este suficient să îți placă ție. trebuie să tai la sînge orice element, porțiune care ți se pare aiurea sau slabă sau nefolositoare întregului. apoi, evident, este foarte important să citești poezie. pe aici pe Hermeneia poți găsi autori care scriu bine și îți recomand să le citești și să le analizezi textele. cred că poți să ai curajul să le pui chiar întrebări sub textele lor dacă vezi ceva ce nu înțelegi. esențial este să „intri” în lumea textului liric și să o simți. asta nu înseamnă să începi să o imiți sau să o copii. dar există un fel de „ureche poetică” așa cum există ureche muzicală. și, deși te naști cu ea, totuși este nevoie să o cultivi. acestea sînt cîteva din sfaturile mele, care pot fi nu neaparat corecte.
Emil, mulțumesc pentru comentariu și peniță. Neașteptată vizită, plăcut surprinsă, i.
pentru textul : Racursiu/Raccourci dedoamne, dar vanitos mai esti... :)
pentru textul : oul de piatră deUneori, Anna, prin unele colțuri de gând e preferabil să nu intrăm, că s- ar putea să nu mai vrem să plecăm de- acolo... și atunci, ce ne facem? Comentariile tale sună atât de plăcut, întotdeauna...știi să vezi lucrurile cu atâta sensibilitate...ca și în poezia ta:) Mulțumesc. Și mulțumesc tuturor celor care trec pe aici (dovadă citirile), chiar dacă nu lasă niciun semn.
pentru textul : unei cărți deritmul e voit, poate chiar un pic infantil, un joc in care m-am lasat prinsa de dragul muzicalitatii. e un experiment, daca vrei; se stie ca, copiii invata mult mai usor texte ritmate, voiam sa aflu daca genul asta de lectura prinde mai usor. si nu, nu m-ar fi tentat sa scriu o poezie asa, as fi fost criticul ei cel mai dusmanos.
pentru textul : Hârtii deConsider începutul reușit, ideea bună dar relativ mediu reprezentată în poem. Pe măsură ce poemul înaintează, se scurtează și spațiul, și timpul, parcă :).
pentru textul : Răzbunarea mezinului de... într-o dimensiune, "pentru a nu asculta/ decât limitele apropierii// se dezgolește duna". Frumoasă alăturare între Louis Armstrong și Wagner, două oaze ce savurau disonanțele, odihnindu-le pe "trupul gol al deșertului" din semeni. Pentru titlu, și distilarea cuvintelor, pentru bemolii ce însoțesc această partitură, frumoasă prin tăcerea sonoră.
pentru textul : Trupul gol al deșertului deAlma :)) bine ca postasul vostru e mai harnic decat al nostru! multumesc pentru lectura si semnal...o sa-ti trimit mail.
pentru textul : desen cu alb denu te mai chinui Bobadile fiindcă nu reușești să mă provoci. Mojiciile îl înjosesc doar pe cel ce le proferează. Și să nu crezi că, vezi Doamne, numai tu ești în stare să generezi polemici. De fapt pe mine m-ai convins că ai fost intrigat. Ce nu știu este dacă este din cauza întrebării în general sau te-a afectat la nivel personal.
pentru textul : Cine scrie prost, scrie prost deinteresant text, care imi starneste un de-ja vu! din ochiul lui Licurg va mai curge sange! in afara fiorului si a profunzimii textului, pentru ca nu este nici pe departe unul usor, as avea o mica obiectie: " vorbăria goală". nu suna deloc poetic, ai putea gasi o formulare mai adecvata, insa in rest poezia are o structura buna si transmite ceva. succes! queen.
pentru textul : Aum desper sa nu dezamagesc, insa in ultimul timp nu am mai scris nimic (toate creatiile postate si cele care urmeaza sunt scrise acum mai bine de o luna). in ceea ce priveste comentariile la alte texte, timpul nu prea imi permite, iar de multe ori nu ma simt in masura sau nu gasesc cuvintele potrivite pentru a lasa un mesaj. voi incerca insa. multumesc pt. noul statut.
pentru textul : restanțe deMultumesc de semn, Aranca. Aguzii sunt unii dintre copacii copilariei mele din valea Siretului. Au mai fost si un zarzar, si un nuc, si un visin, si un mar, si un par... dar prunii ! mai ales in floare !... Agudul asta insa a fost cel mai plin de invataminte. Cele mai mici fructe si ce zgaiba mare-n piept! De asta m-am si "imprietenit" cu el. :-)
pentru textul : agudul dePlutesti Virgile si nu lasi sa se intrevada nimic din ceea ce urmeaza... o cascada sau poate un lac linistit... ai scris o poezie tare stranie... de parca n-ar fi a ta. Sau, atfel spus, pe mine m-ai inchis :)
pentru textul : cu titlu provizoriu dePagini