fiecare text pe care-l scrii parcă ar trebui citit în șoaptă pentru că arată un univers de sticlă. și trebuie protejat acest univers, așa cum și regăsirile trebuie păstrate adânc.
Da, Luv, am un defect teribil. Scriu așa cum sunt, așa cum simt, așa cum trăiesc, așa cum mă cunosc, așa cum văd lumea. Evoluând, autodepășindu-mă pe cât e posibil, încerc mereu să fie posibil. Aici ai desprins ceva ce doar un cititor fidel desprinde: cum pot lua forma celuilalt, dar să îmi păstrez esența. Și să o metamorfozez. Mulțumesc, Luv, pentru cum îmi simți cuvintele și cum le înalți.
ai ceva ceva in poezia asta, insa e slab, te complici in imagini aiurea gen: "asistenta îmi injecta dungile din pijamale în adn"--- pijamale? "iar tu mă numărai cu degetele norilor secerați de curcubee"---degetele norilor, curcubee?? poezia ta as vrea sa spuna ceva, dar e incarcata de balast. aeriseste-o si va fi mai bine! queen
Da Alina... pare o poezie facuta din bucati cunoscute... e rodul unor momente de introspectie si poate ca modalitatea de expresie tine mai mult de defulare decat de nevoia unui corp original. Insa versul citat de tine este tocmai cheia poemului si are legatura cu tot.
- rădăcina indo europeană a cuvântului leader, reprezentând numele persoanei care poartă steagul în fruntea unei armate, pornite-n bătălie.
Răniţi de viaţă, ne întorcem uneori spre acel fundament al relaţiei dintre om şi cer, cuvântul; sunt clipe când fiecare cuvânt ne e piatră; purtat deaspupra apei cuvântul poate să vindece, cuvântul poate să curăţe, cuvântul ne poate metamorfoza spre a ne apropia de ceea ce reprezintă adevărată noastră menire. Liturghia este viaţă, şi trebuie trăită în fiecare zi.
Astăzi, îţi dorim cer senin, ani frumoşi, prieteni, zâmbet, dragoste, momente unice pe care viaţa să le transforme în amintiri ce nu se uită niciodată, dragostea şi grija ce o dăruieşti celor din jur să îţi fie răsplătită din plin cu multă căldură şi împlinire sufletească.
La mulţi ani!
Scuze, dar niciunul dintre voi nu are nimic de-a face cu talibanii de pe agonia, deci nu prea aveti de unde sa aveti habar ce le umbla prin capetele lor patrate. Oricum, acest articol al lui Paul este un efort demn de o cauza mai buna, insa nu asa se lupta fratilor, slobozind zgomote disarmonice dintr-o scorbura intr-un copac antic si, desigur, acceptat.
...puţin bacovian, dar cred că asta ai vrut. E, bunînţeles, si destulă originalitate. Aş spune că textul e un duet reuşit. Ultimele două strofe sunt foarte faine. Există câteva aritmii, dar sunt sigur că le ştii şi ţi le-ai asumat. Chiar mă întrebam când va mai intra pe H. un text în dulcele stil clasic. Mi-a plăcut.
"vecinii vorbesc despre arte
e drept mă amuz dar e trist
în ganguri se face răcoare
ca într-un artist
cum plouă pe sticlele sparte
tot tună mereu a oftat
nimic nu mai pare să-mi placă
am spus și-am plecat
și mersul meu pare orbită
e drept sunt puțin amețit
când intru la tine în moarte
cu-n singur chibrit
cum plouă naiv pe antene
în blocuri pustii fără var
și trenuri mai trec milenar
dă-mi ceai, câtă lene!
....................................
burlanul acela se-ngână
ca ultimul oaspete-n han,
cum fulgerul iar mă conjugă
o clipă şi-un an,
si totuşi pe străzile-valuri
mai trec siluete, mai trec,
ori nimeni nu trece, şi umbre
cu mine se-ntrec,
o pasăre gri şi rotundă
se urcă pe-o palmă de bloc,
şi plouă cu viaţă măruntă
şi moarte deloc,
vecinii se culcă de-acuma,
oraşul şi cerul sunt chist,
în mine coboară tăcerea
ca într-un artis.
Păi eu cred că e un semn foarte bun dacă o carte trece de pe raftul rece în palmele calde ale cititorilor. E posibil ca formularea mea să fie nepotrivită... voi încerca o modificare.
Am revăzut secvențele video și, implicit, momentul în care Alina se pregătea să ne-o încredințeze pe Coraline. A fost frumos! Cele două cărți prezentate, și cu antologia trei, s-au bucurat și se bucură de toată prețuirea.
E drept că vremea neprielnică n-a permis tuturor să fie prezenți, însă, într-un fel au fost toți acolo, prin creațiile lor.
Virgile, din prima parte a raspunsului tau n-am inteles mare lucru pentruca te exprimi cam confuz, niciodata inseamna niciodata dar tu zici ca nu ar fi chiar asa de niciodata :-) Oricum, asta nu are mare importanta, eu cred ca a reveni pe texte mai vechi este ok, nu vad nicio problema aici, iar un lucru, daca este refurbisat bine poate fi vandut bine de nou si la un pret acceptabil. Revenind, eu cred ca poezia este doar una dintre manifestarile Spiritului nostru iar acestea sunt multe, incluzand mai ales tacerea. Rau este daca imbatranim crezand ca stim ceva punct si virgula, pentruca nu stim de fapt nimic. Putem invata ca un melc iar melcul va ajunge. In rest, imi plac argumentarile tale, ma destind teribil, zau Andu
mi se pare citibil/scriibil in felul asta dupa ce citesti varianta intreaga... primul vers imi pare suspendat... clar ca ar fi de simplificat. incerc. mare multam pentru atentie si varianta simpla si faina! cele bune!
Am impresia că poemul a fost ușor modificat față de cum l-am citit cu ceva timp în urmă. Fain, are ceva dinspre Scântei Galbene ale poetului din Bacău, trecut aici prin atmosfera cafe-internetului în care se conturează un dialog decapitat ca și poemul. Felicitări.
m-a surprins această trimitere la Ianus, domnule Gorun. m-a surprins plăcut... și mi-ați dat un prilej de gândire: nu cumva cele două fețe ale lui Ianus aveau, implicit, și o doză de ironie... bonomă, ca să zic așa? cel care vorbește despre „Ironie și Ironism” ar putea să-mi răspundă, nu-i așa?
Am citit în fine acest lung șir de comentarii până la capăt și vă mulțumesc pentru că m-ați surprins cu această transformare a unei banale replici într-un adevărat 'chain-reaction'.
În rest, ce am citit mai sus mi se pare bulshit (scuze) pentru că nu așa văd eu pamfletul, pentru că prestația de aici a lui aalizei mi se pare aceea a unui infatuat și chiar nu vreau să mă justific.
Mai mult, toți cei care au scris aici făcând mișto de mine (în frunte cu aalizei) sunt membri vechi pe Hermeneia și își permit să se distreze cu mine și cu postura mea de newcomer.
Și dacă Dvs. domnule Titarenco nu sesizați jignirea adusă mie prin asocierea imaginii mele cu un pachet de margarină și continuați să susțineți că acesta este doar un pamflet, nu văd cum un membru nou pe Hermeneia (așa ca mine) poate fi apărat de abuzurile editorilor Dvs. care în loc să comenteze textele postate fac 'ce vrea mușchii lor' la umbra unui talent al domniilor lor, cum ar fi să pamfleteze comentariile în loc să le amendeze sau să le răspundă.
Strâmbă chestie nu credeți domnule Titarenco?
Margas
"cub cu vise" e singura chestie care mie mi se pare ca scartaie. in rest , o poezie adanca, cu o simbolistica aparte, a carui esenta nu o poti suprinde usor, e nevoie de mai multe lecturi pentru a putea sa il gusti cu adevarat. finalul este unul de efect, in ciuda faptului ca poate aparea banal, este plin de nonșalanta, si trece din planul fragmentar in care e creata poezia, in planul real, palpabil , o imagine concreta a femeii indragostite! interesant, mai trec si eu prin talgerele tale. queen
întrebarea mea este, chiar nu vă deranjează să confundaţi manelele cu poezia? sper să nu supere întrebarea dar am senzaţia (citind textul de mai sus) că nu distingeţi intre cele două.
P.S. Iar in legatura cu "trecerea desertului" mi-ai amintit de un banc fain, cica era un scafandru american echipat full, costum negru, labe, casca, butelie de oxigen si inainta asa cu greutate prin Sahara cand intalneste o caravana, opreste cu un semn si il intreaba pe conducatorul caravenei :"dom'le nu te supara, mai e mult pana la ocean?" Asta face ochii mari pe sub masca lui de bumbac pusa peste nas si gura si intreaba oripilat: "pana la ocean??" "Da, pana la ocean" raspunde agasat scafandrul. "Pai vreo trei mii de kilometri ar mai fi" - raspunde arabul. La care scafandrul scuipa cu naduf si zice " '..r-ati ai dracu' de arabi cu plaja voastra!" Bobadil.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Andu in ipostaza melancolina. Nu-i asa ca, uneori, lucrurile simple, spuse din suflet, sunt mai aproape de ceea ce intelegem prin poezie?
pentru textul : unele lucruri defiecare text pe care-l scrii parcă ar trebui citit în șoaptă pentru că arată un univers de sticlă. și trebuie protejat acest univers, așa cum și regăsirile trebuie păstrate adânc.
pentru textul : de câte ori cad poduri peste înserare deScuze pentru dubla postare a comentariului!
pentru textul : Takita deunde fac uz de personificare, Djamal? cailean, sint de acord cu tine, am avut si am rezerve fata de al doilea, dar a fost o incercare...
pentru textul : încercări de haiku deDa, Luv, am un defect teribil. Scriu așa cum sunt, așa cum simt, așa cum trăiesc, așa cum mă cunosc, așa cum văd lumea. Evoluând, autodepășindu-mă pe cât e posibil, încerc mereu să fie posibil. Aici ai desprins ceva ce doar un cititor fidel desprinde: cum pot lua forma celuilalt, dar să îmi păstrez esența. Și să o metamorfozez. Mulțumesc, Luv, pentru cum îmi simți cuvintele și cum le înalți.
pentru textul : secret revelation deNu sunt in cautare de fani, stai linistita, ci de pro-fani...
pentru textul : Hi! deai ceva ceva in poezia asta, insa e slab, te complici in imagini aiurea gen: "asistenta îmi injecta dungile din pijamale în adn"--- pijamale? "iar tu mă numărai cu degetele norilor secerați de curcubee"---degetele norilor, curcubee?? poezia ta as vrea sa spuna ceva, dar e incarcata de balast. aeriseste-o si va fi mai bine! queen
pentru textul : o posibilă ultimă stare deMultumesc, Djamal, Tincuta. Ma bucura scurtul vostru popas in aceasta pagina.
pentru textul : Pe șine-nzăpezite deDa Alina... pare o poezie facuta din bucati cunoscute... e rodul unor momente de introspectie si poate ca modalitatea de expresie tine mai mult de defulare decat de nevoia unui corp original. Insa versul citat de tine este tocmai cheia poemului si are legatura cu tot.
pentru textul : Dezertorul decristina, ma bucur ca pana la urma ti- a placut :). multumesc pentru comentariu si mai astept parerile tale.
pentru textul : aleea cu cireși de- rădăcina indo europeană a cuvântului leader, reprezentând numele persoanei care poartă steagul în fruntea unei armate, pornite-n bătălie.
pentru textul : leitourgia cuvîntului azi deRăniţi de viaţă, ne întorcem uneori spre acel fundament al relaţiei dintre om şi cer, cuvântul; sunt clipe când fiecare cuvânt ne e piatră; purtat deaspupra apei cuvântul poate să vindece, cuvântul poate să curăţe, cuvântul ne poate metamorfoza spre a ne apropia de ceea ce reprezintă adevărată noastră menire. Liturghia este viaţă, şi trebuie trăită în fiecare zi.
Astăzi, îţi dorim cer senin, ani frumoşi, prieteni, zâmbet, dragoste, momente unice pe care viaţa să le transforme în amintiri ce nu se uită niciodată, dragostea şi grija ce o dăruieşti celor din jur să îţi fie răsplătită din plin cu multă căldură şi împlinire sufletească.
La mulţi ani!
Scuze, dar niciunul dintre voi nu are nimic de-a face cu talibanii de pe agonia, deci nu prea aveti de unde sa aveti habar ce le umbla prin capetele lor patrate. Oricum, acest articol al lui Paul este un efort demn de o cauza mai buna, insa nu asa se lupta fratilor, slobozind zgomote disarmonice dintr-o scorbura intr-un copac antic si, desigur, acceptat.
pentru textul : Boierismul - necenzurat ludic de...puţin bacovian, dar cred că asta ai vrut. E, bunînţeles, si destulă originalitate. Aş spune că textul e un duet reuşit. Ultimele două strofe sunt foarte faine. Există câteva aritmii, dar sunt sigur că le ştii şi ţi le-ai asumat. Chiar mă întrebam când va mai intra pe H. un text în dulcele stil clasic. Mi-a plăcut.
"vecinii vorbesc despre arte
e drept mă amuz dar e trist
în ganguri se face răcoare
ca într-un artist
cum plouă pe sticlele sparte
tot tună mereu a oftat
nimic nu mai pare să-mi placă
am spus și-am plecat
și mersul meu pare orbită
e drept sunt puțin amețit
când intru la tine în moarte
cu-n singur chibrit
cum plouă naiv pe antene
în blocuri pustii fără var
și trenuri mai trec milenar
dă-mi ceai, câtă lene!
....................................
burlanul acela se-ngână
ca ultimul oaspete-n han,
cum fulgerul iar mă conjugă
o clipă şi-un an,
si totuşi pe străzile-valuri
mai trec siluete, mai trec,
ori nimeni nu trece, şi umbre
cu mine se-ntrec,
o pasăre gri şi rotundă
se urcă pe-o palmă de bloc,
şi plouă cu viaţă măruntă
şi moarte deloc,
vecinii se culcă de-acuma,
oraşul şi cerul sunt chist,
în mine coboară tăcerea
ca într-un artis.
N-am rezistat la o continuare :).
pentru textul : balada ploilor pierdute deAsta nu e chiar o apă adâncă, dar am prins ideea şi nu e rea deloc. O apă până la glezne poate fi, astfel, o apă adâncă.
pentru textul : Impreuna prin ape adanci dePăi eu cred că e un semn foarte bun dacă o carte trece de pe raftul rece în palmele calde ale cititorilor. E posibil ca formularea mea să fie nepotrivită... voi încerca o modificare.
pentru textul : Secvențe video - Virtualia și poeții "post-apocaliptici" deAm revăzut secvențele video și, implicit, momentul în care Alina se pregătea să ne-o încredințeze pe Coraline. A fost frumos! Cele două cărți prezentate, și cu antologia trei, s-au bucurat și se bucură de toată prețuirea.
E drept că vremea neprielnică n-a permis tuturor să fie prezenți, însă, într-un fel au fost toți acolo, prin creațiile lor.
esti cam violent cand spui "lagar de exterminare , mai apoi "cu grija", nu crezi? :)
pentru textul : ea (indiferența se așează în lucrurile mărunte) deTe rog să foloseşti diacritice peste tot şi să nu ortografiezi titlul doar cu majuscule! Mulţumesc!
pentru textul : Speranţă deVirgile, din prima parte a raspunsului tau n-am inteles mare lucru pentruca te exprimi cam confuz, niciodata inseamna niciodata dar tu zici ca nu ar fi chiar asa de niciodata :-) Oricum, asta nu are mare importanta, eu cred ca a reveni pe texte mai vechi este ok, nu vad nicio problema aici, iar un lucru, daca este refurbisat bine poate fi vandut bine de nou si la un pret acceptabil. Revenind, eu cred ca poezia este doar una dintre manifestarile Spiritului nostru iar acestea sunt multe, incluzand mai ales tacerea. Rau este daca imbatranim crezand ca stim ceva punct si virgula, pentruca nu stim de fapt nimic. Putem invata ca un melc iar melcul va ajunge. In rest, imi plac argumentarile tale, ma destind teribil, zau Andu
pentru textul : paradis left over demi se pare citibil/scriibil in felul asta dupa ce citesti varianta intreaga... primul vers imi pare suspendat... clar ca ar fi de simplificat. incerc. mare multam pentru atentie si varianta simpla si faina! cele bune!
pentru textul : după care n-au mai venit alte zile deAm impresia că poemul a fost ușor modificat față de cum l-am citit cu ceva timp în urmă. Fain, are ceva dinspre Scântei Galbene ale poetului din Bacău, trecut aici prin atmosfera cafe-internetului în care se conturează un dialog decapitat ca și poemul. Felicitări.
pentru textul : Absenții dem-a surprins această trimitere la Ianus, domnule Gorun. m-a surprins plăcut... și mi-ați dat un prilej de gândire: nu cumva cele două fețe ale lui Ianus aveau, implicit, și o doză de ironie... bonomă, ca să zic așa? cel care vorbește despre „Ironie și Ironism” ar putea să-mi răspundă, nu-i așa?
pentru textul : invitație la cină deA ! ;- (( Eu am crezut ca faci reclama la vreo masca din chirpici cu plante exotice .
pentru textul : avon cosmetics deCritina,
pentru textul : despre Dumnezeu şi relaţia Lui cu pămîntul demulţumesc de trecere şi apreciere.
daniel pentru cei în stare să privească deştept în oglinzi...:)
pentru textul : Poemul cu Mihaela deadina, cred ca de "lucrurile nu mai sunt la fel" nu e nevoie. mi se pare ok fara. e frumos.
pentru textul : fum deAm citit în fine acest lung șir de comentarii până la capăt și vă mulțumesc pentru că m-ați surprins cu această transformare a unei banale replici într-un adevărat 'chain-reaction'.
pentru textul : poetesei cu dragoste şi margarete deÎn rest, ce am citit mai sus mi se pare bulshit (scuze) pentru că nu așa văd eu pamfletul, pentru că prestația de aici a lui aalizei mi se pare aceea a unui infatuat și chiar nu vreau să mă justific.
Mai mult, toți cei care au scris aici făcând mișto de mine (în frunte cu aalizei) sunt membri vechi pe Hermeneia și își permit să se distreze cu mine și cu postura mea de newcomer.
Și dacă Dvs. domnule Titarenco nu sesizați jignirea adusă mie prin asocierea imaginii mele cu un pachet de margarină și continuați să susțineți că acesta este doar un pamflet, nu văd cum un membru nou pe Hermeneia (așa ca mine) poate fi apărat de abuzurile editorilor Dvs. care în loc să comenteze textele postate fac 'ce vrea mușchii lor' la umbra unui talent al domniilor lor, cum ar fi să pamfleteze comentariile în loc să le amendeze sau să le răspundă.
Strâmbă chestie nu credeți domnule Titarenco?
Margas
"cub cu vise" e singura chestie care mie mi se pare ca scartaie. in rest , o poezie adanca, cu o simbolistica aparte, a carui esenta nu o poti suprinde usor, e nevoie de mai multe lecturi pentru a putea sa il gusti cu adevarat. finalul este unul de efect, in ciuda faptului ca poate aparea banal, este plin de nonșalanta, si trece din planul fragmentar in care e creata poezia, in planul real, palpabil , o imagine concreta a femeii indragostite! interesant, mai trec si eu prin talgerele tale. queen
pentru textul : ce să fac deîntrebarea mea este, chiar nu vă deranjează să confundaţi manelele cu poezia? sper să nu supere întrebarea dar am senzaţia (citind textul de mai sus) că nu distingeţi intre cele două.
pentru textul : Cald de"intenționat" - of, dacă scriu cu inima la gât:) așa-mi trebuie!
pentru textul : poate deP.S. Iar in legatura cu "trecerea desertului" mi-ai amintit de un banc fain, cica era un scafandru american echipat full, costum negru, labe, casca, butelie de oxigen si inainta asa cu greutate prin Sahara cand intalneste o caravana, opreste cu un semn si il intreaba pe conducatorul caravenei :"dom'le nu te supara, mai e mult pana la ocean?" Asta face ochii mari pe sub masca lui de bumbac pusa peste nas si gura si intreaba oripilat: "pana la ocean??" "Da, pana la ocean" raspunde agasat scafandrul. "Pai vreo trei mii de kilometri ar mai fi" - raspunde arabul. La care scafandrul scuipa cu naduf si zice " '..r-ati ai dracu' de arabi cu plaja voastra!" Bobadil.
pentru textul : this is a film dePagini