mihaela, nu fi naiva. și englezismele și arhaismele au fiecare rostul și locul lor. singura problemă este să îl găsești și să nu îl încurci. nu arunca pruncul împreună cu apa din lighean. franțuzisme sau englezisme, sau chiar germanisme sau slavisme s-au folosit, și încă cu succes, pînă și în literatura de dinainte de război și, de ce nu, chiar și eminescu le-a folosit. nu e nici o rușine sau greșeală să o faci... corect, cu gust, cu rost. și la fel este și cu arhaismele sau neologismele, sau regionalismele, etc. nu există culoare despre care un pictor adevărat să spună că nu se poate picta cu ea. toata problema este să o faci cu talent. la urma urmei nu materialul și nici instrumentul face arta. ci „poezia” din ceea ce creezi. iar aceea este lucrul magic, inefabil, șocant, persisten, obsesedant, - englezii folosesc cuvîntul „haunting” - nu știu cum aș putea să îl traduc exact în românește. dar cînd cînd atingi acea coardă, sau mai exact cînd te atinge ea, rezultatul este poezie. „materialul” pe care îl folosești vine de la sine...
mie primul şi al doilea îmi plac mai mult. Primul chiar are şi încărcătură filozofică şi al doilea la fel, dar parcă mai puţin. Al treilea este prea abrupt. Adică primul vers nu prea e legat de următoarele şi este prea vag. În haiku se caută legături mai directe dar şi tranziţii fine între imagini semnificative.
Inceputul m-a dus spre Ibsen si Nora lui. "Cum pot păpușile să vorbească Să înghită întunericul de pe tâmple Să râdă cu gura până la urechi De glumele noastre idioate Cum pot aduna lumina De pe marginea Unui amurg cenușiu" plin de forta. apoi contrastul aparentei lor fragile, balansandu-se cumva pe muchia dintre sinceritate si regie: "Imi plac păpușile când cer de mâncare Cu glasuri subțiri De zăpadă Liliac mov și ceai aburind" poate de aceea "surubelnita de jucarie"? :) "Păpușile plâng Lacrimile lor merg la pediatrie Perfuzii pentru copiii săraci" Aici papusile tale se metamorfozeaza iarasi, in lumina unei pseudocaritati... Mi-a placut, tocmai prin multiplele usi pe care le deschizi spre interpretare. Adriana
sint de acord cu Ioana. unii dintre noi avem o boala. ne suna melodicitatea in urechi, ne cinta cuvintele, ne ies rimele, trebuie sa ne straduim sa scriem alb, in mod normal nu ne iese. ne-am nascut intr-un veac aiurea
La întrebare știu cititorii tăi să îți răspundă. Cei de aici și cei care vor citi volumul tău. Nu e musai să aducă ceva nou, doar am întrebat, pentru că am citit mai multe texte postate de tine zilele acestea și toate scrise în același registru. Apropos de faptul că nu răspunzi la toate întrebările și pentru că mi-ai mai scris într-un comentariu așa. Toate întrebările au răspuns și răspunsul este în noi. Dacă vrem să îl vedem sau/și să îl spunem și celor care ne întreabă, e alegerea noastră.
aranca, ca tot esti aici. ce ai sa-mi reprosezi? sa nu crezi vreodata ca m-as fi retras aiurea, asa... :) il stiu pe virgil de ani buni, iar el pe mine la fel. de multi ani, buni ani. ne-am verificat,. deja unul pe altul. :) ceilalti! nu aveti prea des ocazia sa aruncati cu pietre in cineva care se ofera asa de amabil. acum e momentul! deci? ce se mai banuieste ce mai e de verificat, ce victime mai am? de ce sa va scrieti lungi mailuri sau sa faceti luuuungi conversatii? intrebati direct. cu sinceritate, yours
incepuse bine textul, chiar daca titlul e naspa. prima strofa, cel putin, promitea un discurs frust, o confesiune barbateasca.
cand colo...ca-n poezia aia: cin sa fie, cin sa fie?
Uite, d-aia, Francisc. Deoarece: „Cȃnd primăvara gheața-n sloiuri Pe rȃu pornește roiuri, roiuri Și gol pămȃntul la amiază Negrște luncile pustii Iar negre pȃcle se așeză Pe-adolescentele cȃmpii Un vis amar testea-mi crește Ȋn sufletu-mi nemȃngȃiat Privesc, natura-ntinerește Doar ea n-o-ntineri vre-o –dat’ Văpaia dulce-a feții pale Va duce-o timpul repezit Și cel-ce-atȃt cu dor și jale A năzuit și-a pătimit Ȋn pieptu-mi nu va mai afla Nicicȃnd iubire pentru ea” Ăsta, dom-le, e Lermontov (în traducerea subsemnatului). De pe vremea cȃnd învățam limba rusă „cȃtȃnd”. Și am reușit s-o fac praf pe profa de rusă. De mi-a dat numai note maxime pȃnă la sfȃrșitul anului. Fără să mă mai asculte. Și, pentru că tot veni vorba: textul lu’ domnu Profet(ul) chiar îmi plăcu (se mai întȃmplă și așa ceva).
Ambele cuvinte sunt folosite chiar dacă DEX nu le dă o definiţie. Tulburent vinre de la tulbure, neclar, iar ascensinalitate vine de la ascensiune, suire, urcare, înălţare. Bineînţeles că puteam scrie şi "într-o permanentă ascensiune", dar având în vedere că acest cuvânt se foloseşte, l-am scris ca atare. Este totuşi un cuvânt ce derivă din unul românesc faţă de altele precum meneger în loc de director, sou alte americanisme idioate. Cezar
destul de cursiva si placuta lectura, dar ai multe greseli de tipar si unele cuvinte redundante. eu as mai curata putin tufa de lastari si as sugera inainte de postare sa mai treci atent peste text ca un fel de "preventive maintenance".
de corectat:
aripioarelor de argint al pestisorilor din iazul sau = ale
unguroica = unguroaica
jgeab = jgheab
carecterului
Gembasul
apoi la lista de pomi din livada le amesteci. spui: meri, peri, visini, cirese(ciresi), piersici, caise (caisi) ba chiar castane (castani)...
"Curtea lui Iancu Lupu era întotdeauna curată, măturată în fiecare dimineaţă de către Melinda care bombănea întotdeauna" - doua intotdeauna in acceasi fraza nu suna bine. (si mai sunt). cred ca intelegi!
o asteptare, cu patima inclusa in ludic, versurile acelea, Mariana, da - rosu in loc de alb - joc intre rece si cald, aproape ars si inca fumegand, in orice anotimp, penita ta aurie imi atinge umerii, ca o spada, apelativul imi pare, insa, prea generos "de atelier" face trimitere spre atelierul de pictor, Anna, e drept ca duce cu gandul si la experiment, inceput poetic, nu foarte departe de adevar, dealtfel, in final am facut o anumita modificare fata de textul initial, din ratiuni prozodice, dar si pe motiv de incercare a unui alt sens - Dante - "lasciate ogni ... " - infernul ca peisaj, surazator va multumesc, scuzati intarzierea raspunsului
Multumesc mult de sugestii. Dat fiind ca sunt la inceput orice recomandare ma ajuta foarte mult sa-mi dau seama ce anume trebuie sa imbunatatesc si ce domenii am uitat sa le documentez. Promit sa-mi fac temele de acum inainte.:) Am mai schimabt cate ceva pe ici pe colo, sper sa fie schimbari bune.
vacarasu, eu observ ca ai asa un fel de inclinatie spre a ma provoca. am observat-o de mai de mult. vreau sa iti spun ca nu am de gind nici sa accept si nici sa dau curs unui conflict cu tine ca de altfel cu nimeni altcineva. precizez insa ca atunci cind ma va interesa parerea ta cu privire la administrarea acestui site am sa ti-o cer. deocamdata nu stiu daca ai observat dar nu ti-am cerut-o. evident tu poti numi dupa bunul plac ceea ce fac eu aici "dictatura in arta poetica". te asigur insa ca nu ma afecteaza. de vreme ce ai venit aici de buna voie si nesilit de nimeni si ai acceptat in mod liber sa subscrii la un anumit mod de functionare al acestui spatiu, mie mi se pare o regretabila lipsa de bun simt actul de a te erija in judecator moral vis a vis de modul cum se administreaza acest site. asta este parerea mea si nu e neaparat nevoie sa o impartasesti. am mentionat in alta parte de ce consider ca este nevoie ca (cel putin aici pe acest site) un text sa aiba un titlu si nu am sa o mai repet. vreau insa sa precizez (daca mai era nevoie) ca nu este de bun augur atitudinea ta.
Chiar dacă finalul, aduce a recital de Pitiş,ceea ce în fond nu-mi displace, ( sunt tînăr, doamnă, M.Dinescu) poezia m-a surprins plăcut prin ton, ritm, idee. Mai ales pe moina de afară !
Versul acesta e bestial: "În sfârşit îmi creşte inima de minte;" Numa pt el singur scot o peniţă din sertar !
Silvia şi Adrian, vă mulţumesc pentru opinii. M-aţi ajutat să văd unele versuri dintr-o altă perspectivă. Fragmnetul menţionat l-am mutat spre final, considerând că acolo îi era de fapt locul. Mi-e dragă lubeniţa atât pentru parfumul ,,regional" pe care îl poartă, dar şi pentru fonetica lui. Puful de păpădie are altă conotaţie, iar eu pe aceea am dorit-o în conrastul puternic cu marfarul ,,lipit" de şine. Despre titlul nu ştiu ce să spun...nu am încă un stil bine definit. Am mai corectat pe ici pe colo. Acum mă simt mai bine în poem :) Mulţumită vouă.
un poem compact. debutul incepe cu o comparatie inedita "camera ta-cusca rinocerului", aceeasi placere in ambele. apoi: "esti naiva si pe deasupra si inauntru", "scrisorile inchise cu scaieti", "gleznelor murdare asemenea/microbuzelor portocalii ce sosesc duminica/în fața sălii olimpia" finalul care inchide etans cu o tzucahara de nota 10 tot printr-o comparatie: maini-strazile reci din Figueres, si vorbind de aceeasi deosebita plecere. prima ninsoare mi-a provocat o deosebită plăcere îmi imaginez brațele tale străzile reci din Figueres nu e ca și când ne-am iubi as sugera: caligrafii calde, folosirea diminutivului "caldute", opreste din mesajul puternic si estompeaza oarecum mersul triumfator al poemului. un poem care te priveste de sus, nonsalant, :la final parca spune: ia o pauza de o tigara, ai mainile reci ):), scris cu un stilet care scrijeleste fruntea pana la un nou rid, brusc aparut. un poem cu usile inchise ermetic, ca si cum ar tine in el un butoi de pulbere gata sa explodeze, de aceea autorul apelaza la multe lacate. deci, un text remarcabil. mcm
vă promit că citesc tot și vă voi răspunde. Rim, alăturarea cu Liternet, precum și prezența ta aici îmi face onoare. Acest site este doar o mică încercare de-a mea iar mîna tehnică este a fiului meu de 19 ani, David. Doar atît. Deci aveți răbdare cu noi.
dom'le daca si aici unde iti este garantata liberatea de exprimare eviti sa o faci, probabil ca eu nu mai am nici un comentariu de facut. in orice caz eu am crezut ca aici scriitura este pe primul loc si persoanele cu simpatiile si antipatiile lor pe al doilea. se pare ca in ce priveste pe unii m-am inselat
Contrazice-te tu insuti Virgile si posteaza-ti "integral" raspunsurile, dialogurile sau chiar contrazicerea ad literam in corpul textului. Astfel vei deveni tu insuti cel mai bun exemplu parte a acestei polemici inventate. Un adevarant aspirant, potential poet sau impostor din lipsa de inspiratie sau din lipsa de munca zici tu? Eu zic ca din lipsa de a avea altceva mai bun de facut decat sa scrii asa o cacastoare. Pe buine. Andu
exista un final 3: consuelo fuge cu Electra pe o insula populata cu artisti si politicieni, capata un job de expert in profetii care nu se implinesc si e happy pina la un putch prost organizat de opozitie. in schimb Medea, dezamagita de cursul lucrurilor se deda matamaticii , incercind sa calculeze citi iubiti au avut femeeile de la Eva incoace . Necapatand un raspuns pertinent sparge oglinda, se aseaza ca o cariatida cu un expresso in mana sub santal asteptind cu Oedip, inflorirea..
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
la asta ma refeream si eu:) se poate face asta? te rog. oricum nu sunt comms la tema.
pentru textul : Dumnezeu poate locui şi singur demihaela, nu fi naiva. și englezismele și arhaismele au fiecare rostul și locul lor. singura problemă este să îl găsești și să nu îl încurci. nu arunca pruncul împreună cu apa din lighean. franțuzisme sau englezisme, sau chiar germanisme sau slavisme s-au folosit, și încă cu succes, pînă și în literatura de dinainte de război și, de ce nu, chiar și eminescu le-a folosit. nu e nici o rușine sau greșeală să o faci... corect, cu gust, cu rost. și la fel este și cu arhaismele sau neologismele, sau regionalismele, etc. nu există culoare despre care un pictor adevărat să spună că nu se poate picta cu ea. toata problema este să o faci cu talent. la urma urmei nu materialul și nici instrumentul face arta. ci „poezia” din ceea ce creezi. iar aceea este lucrul magic, inefabil, șocant, persisten, obsesedant, - englezii folosesc cuvîntul „haunting” - nu știu cum aș putea să îl traduc exact în românește. dar cînd cînd atingi acea coardă, sau mai exact cînd te atinge ea, rezultatul este poezie. „materialul” pe care îl folosești vine de la sine...
pentru textul : sunt doar o atârnare decred ca-i tare incomod sa stai "înţepenit în mitologi"...mai ales ca-s decedati(e) de secole...
"noblesse oblige", da' nici chiar asa!
pentru textul : Cavalerul Trac decitind poemul imi dau seama cat de mult imi amintesc Iasul. ma intreb, pentru cei care nu au fost acolo, ce efect are citirea lui?
pentru textul : țara lui nu-știu-unde demie primul şi al doilea îmi plac mai mult. Primul chiar are şi încărcătură filozofică şi al doilea la fel, dar parcă mai puţin. Al treilea este prea abrupt. Adică primul vers nu prea e legat de următoarele şi este prea vag. În haiku se caută legături mai directe dar şi tranziţii fine între imagini semnificative.
pentru textul : haikuri de baltă deMerci de sfat:) dar cu riscul de a persevera in greseala voi spune ca patetismul trebuia cumva indus Cu respect, Sebastian
pentru textul : Neiubire deInceputul m-a dus spre Ibsen si Nora lui. "Cum pot păpușile să vorbească Să înghită întunericul de pe tâmple Să râdă cu gura până la urechi De glumele noastre idioate Cum pot aduna lumina De pe marginea Unui amurg cenușiu" plin de forta. apoi contrastul aparentei lor fragile, balansandu-se cumva pe muchia dintre sinceritate si regie: "Imi plac păpușile când cer de mâncare Cu glasuri subțiri De zăpadă Liliac mov și ceai aburind" poate de aceea "surubelnita de jucarie"? :) "Păpușile plâng Lacrimile lor merg la pediatrie Perfuzii pentru copiii săraci" Aici papusile tale se metamorfozeaza iarasi, in lumina unei pseudocaritati... Mi-a placut, tocmai prin multiplele usi pe care le deschizi spre interpretare. Adriana
pentru textul : Păpușile plâng desint de acord cu Ioana. unii dintre noi avem o boala. ne suna melodicitatea in urechi, ne cinta cuvintele, ne ies rimele, trebuie sa ne straduim sa scriem alb, in mod normal nu ne iese. ne-am nascut intr-un veac aiurea
pentru textul : V deLa întrebare știu cititorii tăi să îți răspundă. Cei de aici și cei care vor citi volumul tău. Nu e musai să aducă ceva nou, doar am întrebat, pentru că am citit mai multe texte postate de tine zilele acestea și toate scrise în același registru. Apropos de faptul că nu răspunzi la toate întrebările și pentru că mi-ai mai scris într-un comentariu așa. Toate întrebările au răspuns și răspunsul este în noi. Dacă vrem să îl vedem sau/și să îl spunem și celor care ne întreabă, e alegerea noastră.
pentru textul : Liane și umbre dearanca, ca tot esti aici. ce ai sa-mi reprosezi? sa nu crezi vreodata ca m-as fi retras aiurea, asa... :) il stiu pe virgil de ani buni, iar el pe mine la fel. de multi ani, buni ani. ne-am verificat,. deja unul pe altul. :) ceilalti! nu aveti prea des ocazia sa aruncati cu pietre in cineva care se ofera asa de amabil. acum e momentul! deci? ce se mai banuieste ce mai e de verificat, ce victime mai am? de ce sa va scrieti lungi mailuri sau sa faceti luuuungi conversatii? intrebati direct. cu sinceritate, yours
pentru textul : rugaminte importanta detouché ! să ai o zi frumoasă. probabil cel mai bun sfat! mulțumesc.
pentru textul : treaba ta este să mă ții tânăr deincepuse bine textul, chiar daca titlul e naspa. prima strofa, cel putin, promitea un discurs frust, o confesiune barbateasca.
pentru textul : una din zilele lui septembrie decand colo...ca-n poezia aia: cin sa fie, cin sa fie?
Uite, d-aia, Francisc. Deoarece: „Cȃnd primăvara gheața-n sloiuri Pe rȃu pornește roiuri, roiuri Și gol pămȃntul la amiază Negrște luncile pustii Iar negre pȃcle se așeză Pe-adolescentele cȃmpii Un vis amar testea-mi crește Ȋn sufletu-mi nemȃngȃiat Privesc, natura-ntinerește Doar ea n-o-ntineri vre-o –dat’ Văpaia dulce-a feții pale Va duce-o timpul repezit Și cel-ce-atȃt cu dor și jale A năzuit și-a pătimit Ȋn pieptu-mi nu va mai afla Nicicȃnd iubire pentru ea” Ăsta, dom-le, e Lermontov (în traducerea subsemnatului). De pe vremea cȃnd învățam limba rusă „cȃtȃnd”. Și am reușit s-o fac praf pe profa de rusă. De mi-a dat numai note maxime pȃnă la sfȃrșitul anului. Fără să mă mai asculte. Și, pentru că tot veni vorba: textul lu’ domnu Profet(ul) chiar îmi plăcu (se mai întȃmplă și așa ceva).
pentru textul : februarie deAmbele cuvinte sunt folosite chiar dacă DEX nu le dă o definiţie. Tulburent vinre de la tulbure, neclar, iar ascensinalitate vine de la ascensiune, suire, urcare, înălţare. Bineînţeles că puteam scrie şi "într-o permanentă ascensiune", dar având în vedere că acest cuvânt se foloseşte, l-am scris ca atare. Este totuşi un cuvânt ce derivă din unul românesc faţă de altele precum meneger în loc de director, sou alte americanisme idioate. Cezar
pentru textul : Plaiuri bucovinene dedestul de cursiva si placuta lectura, dar ai multe greseli de tipar si unele cuvinte redundante. eu as mai curata putin tufa de lastari si as sugera inainte de postare sa mai treci atent peste text ca un fel de "preventive maintenance".
de corectat:
aripioarelor de argint al pestisorilor din iazul sau = ale
unguroica = unguroaica
jgeab = jgheab
carecterului
Gembasul
apoi la lista de pomi din livada le amesteci. spui: meri, peri, visini, cirese(ciresi), piersici, caise (caisi) ba chiar castane (castani)...
"Curtea lui Iancu Lupu era întotdeauna curată, măturată în fiecare dimineaţă de către Melinda care bombănea întotdeauna" - doua intotdeauna in acceasi fraza nu suna bine. (si mai sunt). cred ca intelegi!
pentru textul : Onoarea hoţilor de cai 1 deo asteptare, cu patima inclusa in ludic, versurile acelea, Mariana, da - rosu in loc de alb - joc intre rece si cald, aproape ars si inca fumegand, in orice anotimp, penita ta aurie imi atinge umerii, ca o spada, apelativul imi pare, insa, prea generos "de atelier" face trimitere spre atelierul de pictor, Anna, e drept ca duce cu gandul si la experiment, inceput poetic, nu foarte departe de adevar, dealtfel, in final am facut o anumita modificare fata de textul initial, din ratiuni prozodice, dar si pe motiv de incercare a unui alt sens - Dante - "lasciate ogni ... " - infernul ca peisaj, surazator va multumesc, scuzati intarzierea raspunsului
pentru textul : Dezbracă-te, femeie! deMultumesc mult de sugestii. Dat fiind ca sunt la inceput orice recomandare ma ajuta foarte mult sa-mi dau seama ce anume trebuie sa imbunatatesc si ce domenii am uitat sa le documentez. Promit sa-mi fac temele de acum inainte.:) Am mai schimabt cate ceva pe ici pe colo, sper sa fie schimbari bune.
pentru textul : Ultima zi din martie dealbastră o fi! mulțumesc de lectură și de semn!
pentru textul : nuculița demulţumesc. Iată ce mult mă bucur că ne întîlnim în acest loc. Un comentariu ce mă onorează.
pentru textul : dada deLIM.
vacarasu, eu observ ca ai asa un fel de inclinatie spre a ma provoca. am observat-o de mai de mult. vreau sa iti spun ca nu am de gind nici sa accept si nici sa dau curs unui conflict cu tine ca de altfel cu nimeni altcineva. precizez insa ca atunci cind ma va interesa parerea ta cu privire la administrarea acestui site am sa ti-o cer. deocamdata nu stiu daca ai observat dar nu ti-am cerut-o. evident tu poti numi dupa bunul plac ceea ce fac eu aici "dictatura in arta poetica". te asigur insa ca nu ma afecteaza. de vreme ce ai venit aici de buna voie si nesilit de nimeni si ai acceptat in mod liber sa subscrii la un anumit mod de functionare al acestui spatiu, mie mi se pare o regretabila lipsa de bun simt actul de a te erija in judecator moral vis a vis de modul cum se administreaza acest site. asta este parerea mea si nu e neaparat nevoie sa o impartasesti. am mentionat in alta parte de ce consider ca este nevoie ca (cel putin aici pe acest site) un text sa aiba un titlu si nu am sa o mai repet. vreau insa sa precizez (daca mai era nevoie) ca nu este de bun augur atitudinea ta.
pentru textul : *** deam corectat, Cristina, multumesc! Nu am stiut ca nu mai este pe site...:)
pentru textul : Soarele e rotund debucurii! :)
Chiar dacă finalul, aduce a recital de Pitiş,ceea ce în fond nu-mi displace, ( sunt tînăr, doamnă, M.Dinescu) poezia m-a surprins plăcut prin ton, ritm, idee. Mai ales pe moina de afară !
Versul acesta e bestial: "În sfârşit îmi creşte inima de minte;" Numa pt el singur scot o peniţă din sertar !
pentru textul : Pensulă deSilvia şi Adrian, vă mulţumesc pentru opinii. M-aţi ajutat să văd unele versuri dintr-o altă perspectivă. Fragmnetul menţionat l-am mutat spre final, considerând că acolo îi era de fapt locul. Mi-e dragă lubeniţa atât pentru parfumul ,,regional" pe care îl poartă, dar şi pentru fonetica lui. Puful de păpădie are altă conotaţie, iar eu pe aceea am dorit-o în conrastul puternic cu marfarul ,,lipit" de şine. Despre titlul nu ştiu ce să spun...nu am încă un stil bine definit. Am mai corectat pe ici pe colo. Acum mă simt mai bine în poem :) Mulţumită vouă.
pentru textul : Ţin telefonul în palme ca pe o piersică deun poem compact. debutul incepe cu o comparatie inedita "camera ta-cusca rinocerului", aceeasi placere in ambele. apoi: "esti naiva si pe deasupra si inauntru", "scrisorile inchise cu scaieti", "gleznelor murdare asemenea/microbuzelor portocalii ce sosesc duminica/în fața sălii olimpia" finalul care inchide etans cu o tzucahara de nota 10 tot printr-o comparatie: maini-strazile reci din Figueres, si vorbind de aceeasi deosebita plecere. prima ninsoare mi-a provocat o deosebită plăcere îmi imaginez brațele tale străzile reci din Figueres nu e ca și când ne-am iubi as sugera: caligrafii calde, folosirea diminutivului "caldute", opreste din mesajul puternic si estompeaza oarecum mersul triumfator al poemului. un poem care te priveste de sus, nonsalant, :la final parca spune: ia o pauza de o tigara, ai mainile reci ):), scris cu un stilet care scrijeleste fruntea pana la un nou rid, brusc aparut. un poem cu usile inchise ermetic, ca si cum ar tine in el un butoi de pulbere gata sa explodeze, de aceea autorul apelaza la multe lacate. deci, un text remarcabil. mcm
pentru textul : străzile reci din Figueres devă promit că citesc tot și vă voi răspunde. Rim, alăturarea cu Liternet, precum și prezența ta aici îmi face onoare. Acest site este doar o mică încercare de-a mea iar mîna tehnică este a fiului meu de 19 ani, David. Doar atît. Deci aveți răbdare cu noi.
pentru textul : prima pagină deCristina. nu fa CR (carriage return) in primul rind si nu vei avea probleme.
pentru textul : Jurnal de nesomn 2.0 - VI – dedom'le daca si aici unde iti este garantata liberatea de exprimare eviti sa o faci, probabil ca eu nu mai am nici un comentariu de facut. in orice caz eu am crezut ca aici scriitura este pe primul loc si persoanele cu simpatiile si antipatiile lor pe al doilea. se pare ca in ce priveste pe unii m-am inselat
pentru textul : Boierismul - necenzurat ludic deContrazice-te tu insuti Virgile si posteaza-ti "integral" raspunsurile, dialogurile sau chiar contrazicerea ad literam in corpul textului. Astfel vei deveni tu insuti cel mai bun exemplu parte a acestei polemici inventate. Un adevarant aspirant, potential poet sau impostor din lipsa de inspiratie sau din lipsa de munca zici tu? Eu zic ca din lipsa de a avea altceva mai bun de facut decat sa scrii asa o cacastoare. Pe buine. Andu
pentru textul : Cine scrie prost, scrie prost deexista un final 3: consuelo fuge cu Electra pe o insula populata cu artisti si politicieni, capata un job de expert in profetii care nu se implinesc si e happy pina la un putch prost organizat de opozitie. in schimb Medea, dezamagita de cursul lucrurilor se deda matamaticii , incercind sa calculeze citi iubiti au avut femeeile de la Eva incoace . Necapatand un raspuns pertinent sparge oglinda, se aseaza ca o cariatida cu un expresso in mana sub santal asteptind cu Oedip, inflorirea..
pentru textul : consuelo si medea deCristina, ce bine e cand cineva se opreste si ii pasa, acum vad si eu cu alti ochi textul, am taiat deja in mintea mea juma din el:)
pentru textul : deviațiiart dePagini