În care fiecare zi este "un azi" așa cum "mâine vom trăi cu toții ultima zi". Personal nu găsesc textul pesimist. Găsesc acea liniște metaforică în care omul se simte într-un fel. "Unde e foșnetul de lemn al pădurii?" Cât simbolic poate aduna această linie de vers/frază, de altfel un poem în proză suficient de meditativ. Să te temi de pietre, e semn că ai trecut pe lângă ele, iar pe ele numai ele pe însele se vor cunoaște. O poveste plină de magic și înțeapă cumva în talpă, ostentativ de obositor drumul tău, călătorule! Cerne-ți lumina și fă din lemnul pădurilor dacă poți o piatră pe care să dormi și zi și noapte, mereu. "Lemnul era visul meu de demult." Unde ți-e cenușa? Pretutindeni precum nu e? De acolo ai ieșit, acolo te vei duce, căci ești și piatră și lemn și carne ieșită din pământ, tu care cauți! Frumos poem! Lasă-mă să-l numesc așa pentru că felul exprimării îl desparte de poveste. L-am citit de mai multe ori și de fiecare dată mie, personal, mi-a redat lumină. Ca să parafrazez din Baudelaire. Mă duc la o înmormântare în cinstea prietenul meu care a fost, apoi ca să îmi dau seama cât de norocos sunt că trăiesc. Domnule Călin Sămărghițan, pentru un text profund ca tot ce înseamnă profund, las o peniță pe marginea drumului dumneavoastră.
Mulțam Alma.Interesant. :) Fiindcă acolo, în interferențe, cumva se întâmplă cel mai firesc lucrurile. "Tidal love"? :) În stânga jos s-a creat o anumită nuanță peste care nimic nu aș vrea să fie scris. Și de felul meu nu îmi aștern numele pe colaje, you already know it. :) În plus, stânga jos (think about it) dă și sentimentul de spațiu în care se poate pluti, liber. :)
Felicitări autorului pentru acest dar. Virgil Titarenco scrie poezie care merită citită și “Mirabile dictu” ,Editura Grinta, Cluj, 2007, cred că-l reprezintă. Îndrăznesc să sugerez că ar fi foarte binevenită o formă PDF a cărții pentru a o putea lectura și cei care nu avem posibilitatea de a veni la lansarea cărții. Îi doresc autorului să fie inspirat să scrie cât mai multe cărți.
Actaeon, om fi stat la un cenaclu la aceeasi masa ceea ce nu te-a impiedicat sa imi arunci diverse gunoaie pe ym, in mod onorabil... Cit priveste respectivele texte, pot spune ca am avut o experienta interesanta prin metoda de abordare a lor, nefiind impotriva regulamentului. nu stiu de ce te simti cobai..intentia noastra era aceea de a gasi un numitor comun in colaborare, sau mai bine zis, tandem. Aritmosa, aspectele pozitive exista de altfel, insa iarasi intra in sfera noastra particulara de relaizari; te asigur ca exista. A existat o fluctuatie calitativa a textelor, pentru ca unele nu erau chiar metafore de sine statatoare, multe erau comentarii la niste schite (in creion, tus) de calatorie pe care nu le-am postat...aveau alte semnificatie. Nu justific acest demers, pur si simplu v-am informat ca a existat. Cristina, succes la cele doua facultati.:)
Subscriu și eu, mai ales dacă se îmbracă treaba în jocul de-a v-ați ascunselea. Pentru că până la urmă nu degeaba se zice că, și aici citez între virgule ca să nu fie discuții, cine râde la urmă râde mai bine. Eu una, și chiar din această cauză, m-am abținut deocamdată.
Oricum ar fi, admirația mea pentru aalizei, acest om care vede mai mult decât vede toată lumea dar mai puțin decât, la o adică, ar vedea oricine.
Margas
Desigur merge în mai multe feluri, nu doar în două, eu prefer prima variantă, mulţumesc de trecere pen' că e ziua mea. Nimeni nu mi-a mai vorbit vreodată cu pen' în loc de pentru :)
eu mă simt înghesuit între... cunoștințele mele lingvistice, prin urmare, mulțumesc Naan și mulțumesc Leea:) pentru că sincer , nu știu care îți este prenumele, ca să ne tutuim și noi.:) și lasă tu considerația pentru mine, pune un straight e ok și m-ai lămurit că ești cultă! așa mă bagi în datorii:))! iar eu nu rămân dator niciodată, vorba unui coleg de filială:)! atent și mucalit, paul
Andu, cred că în ultimul timp scriu de ciudă că nu pot să fiu poet. Dar am mare noroc că am găsit aici un poet ca tine. De aceea am revenit, după ce mi-am şters prima dată inepţiile mele poetice, să învăţ de la tine. Nu prea am reuşit aşa că mi-am cumpărat un dicţionar de limbi străine poetice. Am constat, după asta, cât îmi eşti de simpatic. Cu admirţie, Ioan.
cea mai spectaculoasa secventa poetica o regasesc in final (si aproape as lua-o de sine statatoare, restul fiind pentru mine, cel putin, umplutura) "pe pământurile mele noaptea e o flacără lichidă și nu știu care din noi a întrat primul în celălalt femeile nu pleacă odiseea lor e o cetate zidită înăuntru" sper sa nu te superi, e doar o parere...
Virgil, imi aduc aminte, citind poezia aceasta, de un e-mail care circula la un moment dat prin Romania, cu lucruri pe care nu le-am intelege decat unii din noi, cei care am trait totusi suficient si "inainte", si care ne starnesc nostalgia. era pe lista aceea si cico, si "impodobelile" originale de Craciun, globurile de sticla si ghirlandele din hartie lucioasa, colorata... dar la tine nu vad nostalgie. La tine e "simplu" (adica direct), asa cum spui, dor. Dor, si acum raman pe ganduri, aducandu-mi aminte de orele de romana din liceu, cand vorbeam despre roman si "fenomenul" de dor. Sunt eu singura curioasa, si asta nu va fi greu de vazut, daca citindu-ti poezia aceasta in alta zi, mai departe de pragul psihologic dintre ani, am avea acelasi sentiment. Deocamdata, aceasta e impresia pe care o am: unul dintre noi asezat cu coatele pe fereastra dintre ani. Nu dintre anul acesta si cel care vine, ci dintre anul ce vine si tot ce a fost. In mod obisnuit, eu nu ma cramponez de ce se face si ce nu in poezie, eu insami fiind mult prea impotriva "regulilor" pe care nu le simt necesare la un moment dat. Nu mi-a sunat insa bine "globurile craciunului copilariei", poate unde instinctiv poezia ta am "citit-o" ca pe un cantec, si aici am avut nevoie de pauza de respiratie mai mare. si sarutul pe care nu-l vei mai putea repeta niciodata. aici e ceva in plus parca.
observatie subiectiva. mi-ar fi placut foarte tare daca poezia ta s-ar fi oprit la prima strofa. incepand pur si simplu: "Run baby, run!" de albina care-nfige acul din zbor... etc cred ca asta ar fi amplificat efectul. bineinteles ... "maybe it's me."
mulţumesc pentru semnalarea fiorului Virgil...ştiu, inventarea lui Dumnezeu şi somnul în pat străin sunt oarecum clişee, adică au mai fost folosite de multe ori.
Ori eventual să fie considerate numai primele trei poziţii prin corespondenţa primul 3 puncte, al doilea 2, al treilea 1. Cred că şi aşa ar merge. Şi scuze că am întors problema pe toate feţele :)
Gorune, marturisesc ca nu incetezi sa ma fascinezi si uite, lasa teoria universurilor pulsatorii sau gaurile de vierme, baliverne d-ale lui Hawking, dar nu credeam ca mai pot sa aud in ziua de azi un banc de pe vremea lui ceau atat de celebru ca acesta cu biscuitii intr-o varianta modificata. Eu il stiam asa (si jur ca nu am mai auzit bancul asta spus de nimeni de atunci, din 80 toamna) era la congresul 13 si nea Nicu cuvanta la sala palatului si la un moment dat a vrut biscuiti... si i-a cerut lui Manea Manescu... biscuiti... si asta a dat mai departe in prezidiu... biscuiti! Si nimeni n-avea biscuiti si au dat in sala mai departe... biscuiti... si edivent finalul este ca sala a inceput sa aplaude in ritmul stiut: biscuim, biscuim! Mai exista unul, dupa congresul 13 (ca dupa 14 n-au mai prea iesit bancuri cu ceau-bau ca directia 5 a devenit formatie de rock) vine un delegat acasa obosit si adoarme in fotoliu, dupa vreo ora vine nevasta-sa si il trezeste "Mitica, ti-am fiert doi cremvursti, cum ii vrei, cu mustar sau fara", la care asta sare ca ars in picioare si incepe sa aplaude "cu-mus-tar, cu-mus-tar!" Deci, revenind, tu ori esti de la directia a cincea baterist sau backround vocals, ori te-ai ramolit. Dar eu nu cred ca te-ai ramolit. Andu
Textul pare un fragment liric de roman poliţist. Are fir narativ, sugestii care se încheagă şi un anume tip de enigmă care poate fi inţeleasa doar la nivel sensibil.
Două observaţii:
* "cam cum" - la nivel acustic nu-i tocmai ok.
* pe care ciudat
niciodată nu l-am înțeles din prima - dacă nu are cumva o doză stilsitică de repetabilitate, suferă puţin la nivel logic. Dar cred că trebuie înţeles cum am spus.
Bun.
acuma, e firesc gestul meu, chiar anticipabil, dar te rog să renunți la varianta care nu este bună, ai ajuta mai mult cititorul, zic eu, să nu îl zăpăcești. Despre volum mi-am exprimat părerea și te felicit! Ceea ce cred și îmi doresc este ca site-ul Hermeneia să aibă cât mai multe asemenea lansări online. Drept pentru care apreciez gestul tău, om bun. La mulți ani, Andrei!
admir ineditul,ai o imaginaţie bogată.
îmi place cum ai desfăşurat amintirile iar finalul te face să simţi gustul amar al realităţii.
"Și mă întreabă.
Mamă, cu ce rimează mâine?
Cu pâine. Și câine"
mi-a plăcut şi am vrut să las un semn.
Și aș mai adăuga acum doar atât: mulțumesc celor care țin seama de exigența interioară și care ne-o reamintesc uneori, ca un impuls spre a te înălța, nu pentru a te inhiba. Și vorbesc acum, clar, despre Virgil, care știe cum să aducă în lumină potențialul bun al autorilor. Și de Alma care, cu excepția uneor registre personale inevitabile deocamdată - știe să îi ajute pe autori să se șlefuiască în timp. De asemenea, Biancăi pentru stilul comentariilor pe text, indiferent cine le semnează. Și lui Călin și Dorin pentru arta comentariilor și analizelor literare. Desigur că și ceilalți autori au avut contribuțiile lor bune, periodic, aici m-am referit însă la cei ce comentează constant, aproape zilnic, și fac efortul ca și ei, și ceilalți să evolueze. Și sper să fim cât mai mulți așa, să contribuim cât de bine putem la maturizarea noastră în ars scribendi.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
my problem is with this "thousand". It's a turn off in poetry for me.
pentru textul : Drapeau blanc deÎn care fiecare zi este "un azi" așa cum "mâine vom trăi cu toții ultima zi". Personal nu găsesc textul pesimist. Găsesc acea liniște metaforică în care omul se simte într-un fel. "Unde e foșnetul de lemn al pădurii?" Cât simbolic poate aduna această linie de vers/frază, de altfel un poem în proză suficient de meditativ. Să te temi de pietre, e semn că ai trecut pe lângă ele, iar pe ele numai ele pe însele se vor cunoaște. O poveste plină de magic și înțeapă cumva în talpă, ostentativ de obositor drumul tău, călătorule! Cerne-ți lumina și fă din lemnul pădurilor dacă poți o piatră pe care să dormi și zi și noapte, mereu. "Lemnul era visul meu de demult." Unde ți-e cenușa? Pretutindeni precum nu e? De acolo ai ieșit, acolo te vei duce, căci ești și piatră și lemn și carne ieșită din pământ, tu care cauți! Frumos poem! Lasă-mă să-l numesc așa pentru că felul exprimării îl desparte de poveste. L-am citit de mai multe ori și de fiecare dată mie, personal, mi-a redat lumină. Ca să parafrazez din Baudelaire. Mă duc la o înmormântare în cinstea prietenul meu care a fost, apoi ca să îmi dau seama cât de norocos sunt că trăiesc. Domnule Călin Sămărghițan, pentru un text profund ca tot ce înseamnă profund, las o peniță pe marginea drumului dumneavoastră.
pentru textul : Areopagul deAs fi vrut atit de mult sa mi placa ceva mai mult decit finalul (ultimele doua versuri) insa...nu am reusit.
Iata de ce:
1. eu te evit și mă mai joc prin omletă cântând o rugăciune - un vers banal
2. tu pleci să-mi mai cumperi o cutie de lapte dar uiți să te întorci iar mie mi-i greu - (vezi 1)
3. barul de negri - suna discordant desi sint convinsa ca numai si numai mie..:p
repet, as fi vrut sa apreciez poemul la valoarea estimata mai sus...but no such luck!
Cheers!
pentru textul : l’absente deun poem frumos care iti da de gandit. mai putin a patra strofa.
pentru textul : Cum să spui că ești măr? deMulțam Alma.Interesant. :) Fiindcă acolo, în interferențe, cumva se întâmplă cel mai firesc lucrurile. "Tidal love"? :) În stânga jos s-a creat o anumită nuanță peste care nimic nu aș vrea să fie scris. Și de felul meu nu îmi aștern numele pe colaje, you already know it. :) În plus, stânga jos (think about it) dă și sentimentul de spațiu în care se poate pluti, liber. :)
pentru textul : sculptată în gheață deFelicitări autorului pentru acest dar. Virgil Titarenco scrie poezie care merită citită și “Mirabile dictu” ,Editura Grinta, Cluj, 2007, cred că-l reprezintă. Îndrăznesc să sugerez că ar fi foarte binevenită o formă PDF a cărții pentru a o putea lectura și cei care nu avem posibilitatea de a veni la lansarea cărții. Îi doresc autorului să fie inspirat să scrie cât mai multe cărți.
pentru textul : Mirabile Dictu deActaeon, om fi stat la un cenaclu la aceeasi masa ceea ce nu te-a impiedicat sa imi arunci diverse gunoaie pe ym, in mod onorabil... Cit priveste respectivele texte, pot spune ca am avut o experienta interesanta prin metoda de abordare a lor, nefiind impotriva regulamentului. nu stiu de ce te simti cobai..intentia noastra era aceea de a gasi un numitor comun in colaborare, sau mai bine zis, tandem. Aritmosa, aspectele pozitive exista de altfel, insa iarasi intra in sfera noastra particulara de relaizari; te asigur ca exista. A existat o fluctuatie calitativa a textelor, pentru ca unele nu erau chiar metafore de sine statatoare, multe erau comentarii la niste schite (in creion, tus) de calatorie pe care nu le-am postat...aveau alte semnificatie. Nu justific acest demers, pur si simplu v-am informat ca a existat. Cristina, succes la cele doua facultati.:)
pentru textul : Despre noi și Anca Florian deSubscriu și eu, mai ales dacă se îmbracă treaba în jocul de-a v-ați ascunselea. Pentru că până la urmă nu degeaba se zice că, și aici citez între virgule ca să nu fie discuții, cine râde la urmă râde mai bine. Eu una, și chiar din această cauză, m-am abținut deocamdată.
pentru textul : poetesei cu dragoste şi margarete deOricum ar fi, admirația mea pentru aalizei, acest om care vede mai mult decât vede toată lumea dar mai puțin decât, la o adică, ar vedea oricine.
Margas
Desigur merge în mai multe feluri, nu doar în două, eu prefer prima variantă, mulţumesc de trecere pen' că e ziua mea. Nimeni nu mi-a mai vorbit vreodată cu pen' în loc de pentru :)
pentru textul : sprijinit în baston deva recomand sa nu mai puneti numele si prenumele sub text. el apare deja in pagina.
pentru textul : ultimul poem scris in omeu deerr: comentariul
pentru textul : Jurnal de nesomn 2.0 - IX – deeu mă simt înghesuit între... cunoștințele mele lingvistice, prin urmare, mulțumesc Naan și mulțumesc Leea:) pentru că sincer , nu știu care îți este prenumele, ca să ne tutuim și noi.:) și lasă tu considerația pentru mine, pune un straight e ok și m-ai lămurit că ești cultă! așa mă bagi în datorii:))! iar eu nu rămân dator niciodată, vorba unui coleg de filială:)! atent și mucalit, paul
pentru textul : Gâlglossă deAndu, cred că în ultimul timp scriu de ciudă că nu pot să fiu poet. Dar am mare noroc că am găsit aici un poet ca tine. De aceea am revenit, după ce mi-am şters prima dată inepţiile mele poetice, să învăţ de la tine. Nu prea am reuşit aşa că mi-am cumpărat un dicţionar de limbi străine poetice. Am constat, după asta, cât îmi eşti de simpatic. Cu admirţie, Ioan.
pentru textul : mister în trenul de noapte decea mai spectaculoasa secventa poetica o regasesc in final (si aproape as lua-o de sine statatoare, restul fiind pentru mine, cel putin, umplutura) "pe pământurile mele noaptea e o flacără lichidă și nu știu care din noi a întrat primul în celălalt femeile nu pleacă odiseea lor e o cetate zidită înăuntru" sper sa nu te superi, e doar o parere...
pentru textul : odiseea penelopelor demultumesc de popasul facut la textul meu, nu stiu daca chiar v-a placut textul sau e o simpla ironie.. cu stima, adelina
pentru textul : Popas acasă la Blaga deVirgil, imi aduc aminte, citind poezia aceasta, de un e-mail care circula la un moment dat prin Romania, cu lucruri pe care nu le-am intelege decat unii din noi, cei care am trait totusi suficient si "inainte", si care ne starnesc nostalgia. era pe lista aceea si cico, si "impodobelile" originale de Craciun, globurile de sticla si ghirlandele din hartie lucioasa, colorata... dar la tine nu vad nostalgie. La tine e "simplu" (adica direct), asa cum spui, dor. Dor, si acum raman pe ganduri, aducandu-mi aminte de orele de romana din liceu, cand vorbeam despre roman si "fenomenul" de dor. Sunt eu singura curioasa, si asta nu va fi greu de vazut, daca citindu-ti poezia aceasta in alta zi, mai departe de pragul psihologic dintre ani, am avea acelasi sentiment. Deocamdata, aceasta e impresia pe care o am: unul dintre noi asezat cu coatele pe fereastra dintre ani. Nu dintre anul acesta si cel care vine, ci dintre anul ce vine si tot ce a fost. In mod obisnuit, eu nu ma cramponez de ce se face si ce nu in poezie, eu insami fiind mult prea impotriva "regulilor" pe care nu le simt necesare la un moment dat. Nu mi-a sunat insa bine "globurile craciunului copilariei", poate unde instinctiv poezia ta am "citit-o" ca pe un cantec, si aici am avut nevoie de pauza de respiratie mai mare. si sarutul pe care nu-l vei mai putea repeta niciodata. aici e ceva in plus parca.
pentru textul : mi-e dor depărerea mea: toate bune și frumoase pînă la patinatorii aceia care îmi par cam „catoonish”. m-aș fi așteptat la mai mult clar-obscur în cazul lor.
pentru textul : confluențe dePetre, ma bucur ca ai perceput corect poemul. Nu am vrut nimic complicat, doar o degajare. Multumesc
pentru textul : caramel deO poezie sensibilă ascunsă prin buzunarele unei feminități necunoscute. Atenție la editare! "întotdeuana", "sangelui", "iarta-mă"... Bine ai venit!
pentru textul : se-ntâmplă câteodată așa deobservatie subiectiva. mi-ar fi placut foarte tare daca poezia ta s-ar fi oprit la prima strofa. incepand pur si simplu: "Run baby, run!" de albina care-nfige acul din zbor... etc cred ca asta ar fi amplificat efectul. bineinteles ... "maybe it's me."
pentru textul : Run, baby, run! dePentru ca hialin a intrebat : subiectul este fanatismul religios musulman. Braul este centura cu exploziv.
pentru textul : Brâie negre cu şnur demulţumesc pentru semnalarea fiorului Virgil...ştiu, inventarea lui Dumnezeu şi somnul în pat străin sunt oarecum clişee, adică au mai fost folosite de multe ori.
pentru textul : infatuation deOri eventual să fie considerate numai primele trei poziţii prin corespondenţa primul 3 puncte, al doilea 2, al treilea 1. Cred că şi aşa ar merge. Şi scuze că am întors problema pe toate feţele :)
pentru textul : Concursul de Poezie „Astenie de primăvară - Hermeneia 2014” deGorune, marturisesc ca nu incetezi sa ma fascinezi si uite, lasa teoria universurilor pulsatorii sau gaurile de vierme, baliverne d-ale lui Hawking, dar nu credeam ca mai pot sa aud in ziua de azi un banc de pe vremea lui ceau atat de celebru ca acesta cu biscuitii intr-o varianta modificata. Eu il stiam asa (si jur ca nu am mai auzit bancul asta spus de nimeni de atunci, din 80 toamna) era la congresul 13 si nea Nicu cuvanta la sala palatului si la un moment dat a vrut biscuiti... si i-a cerut lui Manea Manescu... biscuiti... si asta a dat mai departe in prezidiu... biscuiti! Si nimeni n-avea biscuiti si au dat in sala mai departe... biscuiti... si edivent finalul este ca sala a inceput sa aplaude in ritmul stiut: biscuim, biscuim! Mai exista unul, dupa congresul 13 (ca dupa 14 n-au mai prea iesit bancuri cu ceau-bau ca directia 5 a devenit formatie de rock) vine un delegat acasa obosit si adoarme in fotoliu, dupa vreo ora vine nevasta-sa si il trezeste "Mitica, ti-am fiert doi cremvursti, cum ii vrei, cu mustar sau fara", la care asta sare ca ars in picioare si incepe sa aplaude "cu-mus-tar, cu-mus-tar!" Deci, revenind, tu ori esti de la directia a cincea baterist sau backround vocals, ori te-ai ramolit. Dar eu nu cred ca te-ai ramolit. Andu
pentru textul : mount palomar deeu am râs! acum stiu de ce dau oamenii marunt din picioare!
pentru textul : fiecare cu treaba lui deTextul pare un fragment liric de roman poliţist. Are fir narativ, sugestii care se încheagă şi un anume tip de enigmă care poate fi inţeleasa doar la nivel sensibil.
Două observaţii:
* "cam cum" - la nivel acustic nu-i tocmai ok.
pentru textul : pentru că o chema iulia de* pe care ciudat
niciodată nu l-am înțeles din prima - dacă nu are cumva o doză stilsitică de repetabilitate, suferă puţin la nivel logic. Dar cred că trebuie înţeles cum am spus.
Bun.
aveti un typo
pentru textul : winter love I deacuma, e firesc gestul meu, chiar anticipabil, dar te rog să renunți la varianta care nu este bună, ai ajuta mai mult cititorul, zic eu, să nu îl zăpăcești. Despre volum mi-am exprimat părerea și te felicit! Ceea ce cred și îmi doresc este ca site-ul Hermeneia să aibă cât mai multe asemenea lansări online. Drept pentru care apreciez gestul tău, om bun. La mulți ani, Andrei!
pentru textul : "Gimnastul fără plămâni" de Andrei P.Velea deadmir ineditul,ai o imaginaţie bogată.
pentru textul : aleea cu cireși deîmi place cum ai desfăşurat amintirile iar finalul te face să simţi gustul amar al realităţii.
"Și mă întreabă.
Mamă, cu ce rimează mâine?
Cu pâine. Și câine"
mi-a plăcut şi am vrut să las un semn.
Și aș mai adăuga acum doar atât: mulțumesc celor care țin seama de exigența interioară și care ne-o reamintesc uneori, ca un impuls spre a te înălța, nu pentru a te inhiba. Și vorbesc acum, clar, despre Virgil, care știe cum să aducă în lumină potențialul bun al autorilor. Și de Alma care, cu excepția uneor registre personale inevitabile deocamdată - știe să îi ajute pe autori să se șlefuiască în timp. De asemenea, Biancăi pentru stilul comentariilor pe text, indiferent cine le semnează. Și lui Călin și Dorin pentru arta comentariilor și analizelor literare. Desigur că și ceilalți autori au avut contribuțiile lor bune, periodic, aici m-am referit însă la cei ce comentează constant, aproape zilnic, și fac efortul ca și ei, și ceilalți să evolueze. Și sper să fim cât mai mulți așa, să contribuim cât de bine putem la maturizarea noastră în ars scribendi.
pentru textul : Texte vechi în pagini noi. Problemă? dePagini