ok, atunci inseamna ca va trebui sa initiez un spatiu de atelier pentru asta. initial textul acesta l-am inceput ieri cind eram la servici. recunosc ca nu este cea mai recomandata metoda. poate am gresit dar am vrut sa il scriu.

Mulțumesc pentru încurajări și sugestii, Ioana, am modificat, o să mai revăd între timp textul acesta, știu că e cam lung, cel puțin pt literatura pe net.

Veșnic să trăiești și tu! Om bun!

Anunț pentru participanții la lansarea de la Iași: Vă rog să trimiteți email la adresa [email protected], în care să specificați, până joi, 7 iunie, următoarele: - numele dvs. - localitatea - dacă aveți nevoie de rezervare pentru cazare. Vă mulțumesc pentru înțelegere și vă așteptăm!

Alina, nu știu în ce măsură(sau în ce sens) sînt norocoși.(ești convinsă că nu ai uitat să-l pui între ghilimele cuvântul vizat?), dar, dacă e să judec după mine, textele pe care eu le consider bune(cel de mai sus încă se numără printre ele), își fac apariția după o deziluzie sau decepție(dovadă și titlul).

În altă ordine de idei(și îmi pare rău că trebuie s-o spun), am încetat demult să ofer credit comentariilor tale, fie că e vorba de un text de-al meu, fie de-a altcuiva. Pentru că (și asta se vede cu ochiul liber) comentariul tău sub un text literar, ține sau de toanele în care te afli într-o zi sau alta, sau de altceva: în ce măsură îți este simpatic ori antipatic autorul cutare ori cutare. În timp, mi-am dat seama, că acesta este, pur și simplu, felul tău de a fi, nemaivorbind de faptul că opiniiile tale sînt când părtinitoare, când într-atât de laconice, încât e greu să-ți dai seama ce ai vrut să spui. Ori poate că n-ai vrut să spui nimic. Este doar părerea mea personală ce decurge din lecturile și observațiile pe care le-am făcut pe acest site de-a lungul a mai multor ani. Încă o dată: regret că a trebuit s-o spun.
Desigur, în ceea ce-o privește pe autoarea Alina Manole, acolo lucrurile stau diferit. Eugen.

Oh, LIM, nici nu ştiam cine e... Era normal să fie bun textul şi cred că şi alţii îl vor aprecia având în vedere valoarea Dv. Cezar

multumesc mult pentru sustinere si pentru cititul pe acelasi portativ ! :)

A, e ok :)
Mariana, multumesc pentru impresie. Eu am avut ceva dubii cu poemul asta, a mai avut ceva forme si ce pot sa spun e ca uneori eu tai asa versurile in gand, dar s-ar putea sa nu fie cea mai inspirata alegere.
O sa-l mai iau la "verificat" curand. Multumesc sincer pentru interes si sfaturi.

copiii desenează zîmbind cînd sint singuri cineva le vorbește din desen și cere mereu alte culori ca bunicii să adoarmă în icoane obosiți puzzle-ul se risipește din nou peste orele noastre largi se deschid ferestrele lunii aprilie în care deja îmi pregătesc bagajele pentru călătorii îndepărtate la marginea colinelor încă o dată aș vrea să mă ridic pînă la stele ca Micul Prinț uite vezi de mîine încep să zbor primăverile au mereu prin buzunare cutii de tempera întrebări fără șir creioane vechi mirări precum acea coală albă lipită de memorie din care a crescut plîngînd desenul lui Noemi.

Dana nu cred ca ar trebui sa amestecam lucrurile... ma refer desigur la opinii de genul "Îmi pare rău doar că vezi lucrurlie așa pentru că nu suporți autorul", "...mulțim știm că nu mă suporți" care nu reflecta o realitate ci poate cel mult anumite temeri ale tale... as vrea sa precizez ca ne place sa credem ca aici textele prezinta mai mare importanta decat persoanele. Daca ar fi sa trag si eu concluzii pripite as putea afirma faptul ca nu ma respecti pentru ca nu mi-ai raspuns la comentariu ceea ce desigur ar fi un lucru stupid :)... deci sa nu ne punem unul altuia etichete deturnand sensul prezentei noastre pe acest site. Cu referire la categoria de incadrare (care nu are caracteristicile unui nivel, in sensul in care l-ar putea intelege agonia de exemplu) nu cred ca trebuie sa iti faci mari probleme... scrie bine si toate se pot rezolva cu un singur click.

Adrian, ai vreo fotografie a cartii? O poti trimite pe adresa siteului.

eu, m-aș fi oprit la Miroase-a zbor de hulubi,
până acolo textul e ff fain.

Zilele acestea citeam o cronică a lui Vintilă Mihăilescu, intitulată Țara mea ca o manea. Citatul de mai jos, mi s-a părut reprezentativ, în aceeași orine de idei:
” După ani de frustrări regulate şi alienări sistematice, „capitalismul“ scotea dorinţa de pe cartelă şi băga jubilaţia la liber. Iar maneliştii au sesizat rapid această nouă „cerere“ a publicului şi i-au cîntat în strună: dorinţele voastre vor fi realitate!

Partea sumbră a acestui narcisism descătuşat şi invadator este că, la acest nivel şi astfel orchestrate, dorinţele nu pot fi decît bazale: sex, avere şi, mai presus de toate, putere. A le avea înseamnă a reuşi, a fi un winner – sau, în termenii manelelor, un barosan. În caz contrar, nu eşti decît un amărît de fraier. Redundanţa obsesivă a manelelor a conturat astfel cel mai consistent model de reuşită socială din România recentă: dorinţa de a fi „barosan“ cu orice preţ vs angoasa de a nu deveni un „fraier“. Tertium non datur!

Tot manelele au exprimat – şi astfel au cristalizat – mijloacele utilizate deja pentru a atinge această aspiraţie socială: să ai „tupeu“ şi să faci „ce vrea muşchii tăi“. Singurul obstacol pe acest drum spre reuşită sînt „duşmanii“. Lumea românească flatată de manele este astfel una darwinistă, în care singurele două categorii sociale semnificative sînt prietenii şi duşmanii, iar singurele două statute reprezentative sînt barosanii şi fraierii. Pentru a cîştiga apartenenţa la categoriile pozitive ale acestei dihotomii structurale, mijloacele sînt cele ale selecţiei naturale.”
Prin urmare, există idei despre ceea ce se întâmplă de fapt, problemele societății românești contemporane se cunosc, dar care sunt soluțiile practice de rezolvare ? Ce putem face, ce putem alege, Quo Vadis Domine, se întreabă omul prins între Scylla și Caribda zilelor noastre.

Eu nu sînt încîntat că „pe paginile de poezie, proza, etc, se pot citi direct ultimele texte introduse, in intregime”. Asta face ca citirea să nu fie înregistrată ca atare și cred că va indispune pe mulți autori care doresc să știe aceasta. De aceea cred că voi schimba cu opțiunea de a vedea doar un „teaser”, adică un fel de porțiune introductivă care să te încurajeze să citești mai departe. Nu știu cum voi face asta cu textele vechi dar cele noi cred că deja au acest lucru.

Nici ideea cu vizualizarea paginilor urmarite nu îmi pare prea kosher și e posibil să o îndepărtez. Mă voi mai gîndi. Poate vom vota. Sau poate voi decide eu. Voi vedea ce e mai bine pentru Hermeneia.