toate sunt negre, inclusiv amintirile, având în vedere că mama nu mai este... Când afirm "numai cerul deasupra mea e altfel", mă refer la a doua culoare, la simbolul speranței, venit de la Providență.)nu poate fi vorba tot de negru, nu? eu am ținut-o pe mama de mâini, ne-am ținut de mâini în niște situații foarte dificile... este exact imaginea ultimelor clipe. nu am vrut scriu despre copilărie, ci despre despărțire, despre antiteza dintre negru și alb, plus și minus, pozitiv și negativ...
poate ai dreptate nicodeme. deși nu sînt convins de ultima ta afirmație. de exemplu dacă te uiți bine totuși acest text a fost citit de peste 400 de ori în timp ce textele tale rareori atrag mai mult de 100 de cititori. Asta că ai adus vorba despre cititor și cît de interesat este de acest text.
Inițial am greșit 'românia' trebuia să fie în titlu adică 'mama la toate țările românia' iar subtitlul 'lui virgil t' sub formă de dedicație... când am editat am mutat românia... mă rog. Oricum mersi de lectură și de păreri, nu am nicio pretenție de la acest text, doamne ferește, el este doar o joacă cu creionul pe hârtia virtuală și cu gândul la ultima polemică de tip octavian paler cu virgil, despre români el este cel mai mare expert, eu sunt doar un băgător de seamă.
Pentru Matei special de la Adi de la Vâlcea, dragule tu scrii la textele mele numai la jucărele, oare așa zici tu că merită? Te face asta să te simți mai mărișor oleacă sau de ce? Nu cred că e nevoie, după socotelile mele acum ar trebui să ai și tu vreo douăzeci de anișori plus o prietenă ceva acolo care să-ți fi șters coșulețele de pe față, right?
Andu
Ps. A nu se intelege gresit. Cind m-am referit la comentatori ma refeream la altii, nu la cei de aici. Sint comentatori care, in loc sa aduca un plus textului, comenteaza autorul si atit. Cit despre pirati yo ho ho & a buttle of rum :)))
nu sînt neaparat de acord cu exigența asta față de cacofonii. mi se pare exagerată și nenaturală. dar asta este părerea mea. autorul ar face bine să își editeze însă textul. greșeli de tipărire, concordanța timpurilor, etc
l-am transferat în șantier pentru a fi corectat
Recunosc, o vizita la Pompei si la Herculanum este o maciuca in cap. E o efervescenta intalnire cu trecutul as is. Banuiesc ca va ramane un motiv vesnic de cercetare si fascinatie, ca toate marile drame ale omenirii. Nu uita Aranca, ca tot ce vezi la mine nu are legatura cu realul , el exista undeva ca un reper de plecare cartezian, dar foarte repede divaghez intr-o iluzie care ma intereseaza si in care ma simt in larg .
Amprente iubind. Absențe ce invadează spațiile interioare mai mult decât orice prezență. Recele mortifer, care trece prin ziduri, ne îngheață, deep inside. Nici măcar pustiu. Doar o imensă umbră din celălalt, în noi. Sugestie: această foto făcută alb-negru cred că ar fi amplificat impactul mesajului. Încearcă varianta. Eu am încercat salvând poza aceasta pe computerul meu și... am rămas împietrită câteva secunde. Am simțit o crispare în partea stângă.
francisc, sunt doar cercuri de nemiscare, interiorul curge.. aici cu siguranta fiecare semn de pe treptele pe care le-ai construit este constientizarea momentului, vizibil, graitor. am sentimentul ca iubirea aceasta impletita are ceva din separatia finala. oricum, ce voiam sa-ti spun este ca mi-a placut.
sunt oarecum contrariat de comentariul extrem de dur. Nu spun ca e o poezica perfecta (e posibil sa fie de atelier, ce stiu eu?), dar cu ceva timp in urma, critica dumneavoastra, la acelasi text, a fost ceva mai blanda:
"Versificaţie bună si spectaculoasă prin troheul dodeca şi endecasliabic, cu cezură, obţinându-se astfel acces şi la rimele feminine, şi la cele masculine. Păcat de unele aritmii - penultimul vers e musai să fie refăcut - scrâşneşte!. Conţinutul, destul de ok, undeva pe la graniţa optzecistă, cu accente neoromantice, când ludic, când rav, când melancolic, când adolescentin asumat.
Adrian A. Agheorghesei
Membru de onoare Postat la: 2011-11-28 23:02:34"
In urma acelui comentariu, am refacut penultimul vers si am cautat si aritmiile; acum le-ati si indicat, dar nu cred ca la toate versurile mentionate... exista. Nu doresc o discutie in contradictoriu, doar vreau sa spun ca incerc sa ridic, atat cat sunt in stare, la un nivel acceptabil, micile mele incercari poetice. Fara pretentia ca si reusesc asta. Dar chiar... chiftele?
Pai de asta spuneam si eu ca intr-o zi, la ceva vreme dupa ce scriu poemele, ( eu nu le- as numi poezii, ceea ce scriu eu) ochiul meu sa le mai cizeleze ca sa fie cat mai pe placul iubitorilor de poezie. Pana atunci, imi place sa ma bucur cand scriu, sa ma simt bine si mai tarziu sa-mi fac griji cat de bune sunt textele mele. Altfel, nu as mai putea scrie si nu vreau sa ma otravesc cu boala perfectionismului. ( care o simt in sange). Daca ceva profund, cu substanta, frumos si poetic va iesi la un moment dat, inseamna ca asa a fost sa fie. Dar in general, imi stiu structura "poetica" si e ceva de genul , " what you see, it's what you get". Si, s-ar putea sa ti dai si tu seama la un moment dat, ca unele lucruri sunt importante pentru unii, si deloc importante pentru altii. :) cat despre poezie, masha, sincer, nu prea ma intereseaza ce este poezia. Poezia este cum o simt eu., cand am chef de poezie. Cam asta :)
Eu cred ca Mircea este un poet adevarat si ma bucur ca a revenit, nu stiu de ce a lipsit atat, pe Hermeneia. Pentruca poezia nu este intotdeauna alcatuita dintr-o suma de cuvinte, iar lucian este un poet sincer si credincios. Imi place sa citesc ce scrie el cand mi-e mai greu. Andu
Este bună ideea de a așeza în prima pagină texte din diverse secțiuni, ale diferiților autori. Cred că vor fi prin rotație, poate într-un anumit time-ing (2-3 zile). O altă idee: cu timpul să apară tot aici copertele volumelor membrilor Hermeneia. Desigur când va fi posibil. Și diferite evenimente culturale care îi/ne interesează, recenzii de carte etc. Voi reveni.
reciteam "Reintoarcerea in minunate lume noua" a lui Huxley si chiar la Olanda zilelor noastre imi zburase gandul.
salut, deci, "normalitatea" pe care o denunti aici, cu una din ideile pe care el le dezvolta acolo, anume ca a fi sanatos intr-o lume supusa deviatiei inseamna sa fii anormal in raport cu ea.
Francisc eu apreciez foarte mult poeziile tale, cultura ta vasta, spiritul tau liber si nebunatic dar ma abtin in privinta anumitor comentarii :)), in orice caz multumesc ca m-ai facut sa rad insa asa e " cel mai tare e ca poezia vietii e, la propriu cu toane" :P "Și poate că nici este loc Pe-o lume de mizerii Pentr-un atât de sfânt noroc Străbătător durerii... Viața nu e nici bună, nici rea E cum o simți -- și nimic alta."
un poem foarte frumos, închegat, bine scris, credibil pentru că îl simţi. parcă mai ieri treceai şi tu, cititorule, prin ce a trecut autorul, nimănui nu îi este străin acest "tâmpit"- "habar n-ai cum e să dai vina pe soare ca tâmpita
nu, draga mea, soarele n-are nicio vină. noi ne-am apropiat prea mult", plasat foarte bine în context, acolo unde doar travestiţi ne vom mai recunoaşte într-o bună zi ca nişte vulpi argintii, ca nişte păpuşi de gheaţă ne vom ciocni şi ne vom sparge în mii de noi, în mii de nimic în final, ea va purta o eşarfă, categoric roşie pentru că ea este o tâmpită a tuturor timpurilor, alex:) aşa sunt toate femeile, fără excepţie, sunt convinsă. râd. ştii de ce? pentru că o am şi eu pe coraline asta a mea, care deşi e fată serioasă, uneori mă scote din sărite.
deosebit poem, repet, deosebit şi nu obiectez pe vers de data asta.
"totul ia foc
atunci îmi imaginez că eşti un peter pan travestit
că aripile tale foşnesc răcoros asemeni celofanului
între palmele bunicii că sânii tăi sunt două minciuni
cu care mi-ai sabotat toate planurile"
Sa-ti spun drept Mariane replica ta este astfel scrisa incat nici nu stiu, sa ma simt magulit, sa ma simt jignit? Prefer sa nu ma simt nicicum, adica sa fiu un nesimtit. Repet, cand vei scrie ceva mai de Doamne-ajuta fii sigur ca ma vei intalni in susolul textului respectiv. Pana atunci, eu ti-am cam zis ce aveam de zis intr-un comm, plus asta fac deja doua. Destul. Bobadil.
uuuf... vorbim împreună și, din vina mea, ne înțelegem separat. :))
vreau să spun că nu am spus că trebuie să modifici ceva acolo. s-ar putea să fi tastat eu ceva aiurea... nu știu, nu-mi mai amintesc. fapt pentru care îmi cer scuze!
am merge oricât și oriunde pentru un somn cu piatră și Dumnezeu la căpătâi... chiar cu gluga pe cap, chiar cu umerii... Da, Paul Blaj, bine și fain ai spus-o și de data asta:) mi-a plăcut rău de tot!
Emil, îți mulțumesc pentru aprecieri. Ai dreptate că sunt multe planuri aici, unele suprapuse, altele nu, într-o dezordine ordonată precum haosul. Un fel de geneză...
o sa fie taiate mult si bine padurile in romania. sa nu-i spuna satulul flamandului sa nu taie padurea, pentru ca dauneaza ecosistemului... oricine ar fi, ar taia padurea sa-si ia o casa, o masina, daca ar putea. iar cei ce mostenesc paduri o si fac, cu complicitatea autoritatilor. noua ne e usor sa comentam de pe margini, insa ce i-ar putea determina s-o faca pe-a sfintii intr-o lume in care aproape nimeni nu mai e corect?
construești în acest poem o atmosferă năucitor de liniștită (iartat fie-mi oximoronul). o atmosferă clasică plină de farmec, un analizator poetic atent la stările de grație permițând menținerea cuvintelor în planare, chiar într-un extatic. mi-a plăcut foarte mult extrema sensibilă pe care se mizează și mă pot declara încântat.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
toate sunt negre, inclusiv amintirile, având în vedere că mama nu mai este... Când afirm "numai cerul deasupra mea e altfel", mă refer la a doua culoare, la simbolul speranței, venit de la Providență.)nu poate fi vorba tot de negru, nu? eu am ținut-o pe mama de mâini, ne-am ținut de mâini în niște situații foarte dificile... este exact imaginea ultimelor clipe. nu am vrut scriu despre copilărie, ci despre despărțire, despre antiteza dintre negru și alb, plus și minus, pozitiv și negativ...
pentru textul : rem depoate ai dreptate nicodeme. deși nu sînt convins de ultima ta afirmație. de exemplu dacă te uiți bine totuși acest text a fost citit de peste 400 de ori în timp ce textele tale rareori atrag mai mult de 100 de cititori. Asta că ai adus vorba despre cititor și cît de interesat este de acest text.
pentru textul : poveste cu păsări și pești deInițial am greșit 'românia' trebuia să fie în titlu adică 'mama la toate țările românia' iar subtitlul 'lui virgil t' sub formă de dedicație... când am editat am mutat românia... mă rog. Oricum mersi de lectură și de păreri, nu am nicio pretenție de la acest text, doamne ferește, el este doar o joacă cu creionul pe hârtia virtuală și cu gândul la ultima polemică de tip octavian paler cu virgil, despre români el este cel mai mare expert, eu sunt doar un băgător de seamă.
pentru textul : mama la toate țările dePentru Matei special de la Adi de la Vâlcea, dragule tu scrii la textele mele numai la jucărele, oare așa zici tu că merită? Te face asta să te simți mai mărișor oleacă sau de ce? Nu cred că e nevoie, după socotelile mele acum ar trebui să ai și tu vreo douăzeci de anișori plus o prietenă ceva acolo care să-ți fi șters coșulețele de pe față, right?
Andu
francisc, multumesc de trecere, dar si pentru simpaticul catren.
pentru textul : Osânda soarelui deInteresantă construcţia:
pentru textul : A opta minune de"devin un câine de vânătore
care adulmecă în fuga sa
o viaţă
două
trei
până la a opta
minune".
Susţine întreg poemul.
Ps. A nu se intelege gresit. Cind m-am referit la comentatori ma refeream la altii, nu la cei de aici. Sint comentatori care, in loc sa aduca un plus textului, comenteaza autorul si atit. Cit despre pirati yo ho ho & a buttle of rum :)))
pentru textul : mereu Jack denu sînt neaparat de acord cu exigența asta față de cacofonii. mi se pare exagerată și nenaturală. dar asta este părerea mea. autorul ar face bine să își editeze însă textul. greșeli de tipărire, concordanța timpurilor, etc
pentru textul : Aproapelui cu ură I del-am transferat în șantier pentru a fi corectat
Recunosc, o vizita la Pompei si la Herculanum este o maciuca in cap. E o efervescenta intalnire cu trecutul as is. Banuiesc ca va ramane un motiv vesnic de cercetare si fascinatie, ca toate marile drame ale omenirii. Nu uita Aranca, ca tot ce vezi la mine nu are legatura cu realul , el exista undeva ca un reper de plecare cartezian, dar foarte repede divaghez intr-o iluzie care ma intereseaza si in care ma simt in larg .
pentru textul : După Pompei deErata: Rihanna e de fapt Beyonce, scuze, dar pentru mine sunt cam tot una, but just for the record Andu
pentru textul : tot ce-și poate dori o femeie deAmprente iubind. Absențe ce invadează spațiile interioare mai mult decât orice prezență. Recele mortifer, care trece prin ziduri, ne îngheață, deep inside. Nici măcar pustiu. Doar o imensă umbră din celălalt, în noi. Sugestie: această foto făcută alb-negru cred că ar fi amplificat impactul mesajului. Încearcă varianta. Eu am încercat salvând poza aceasta pe computerul meu și... am rămas împietrită câteva secunde. Am simțit o crispare în partea stângă.
pentru textul : Umbra defrancisc, sunt doar cercuri de nemiscare, interiorul curge.. aici cu siguranta fiecare semn de pe treptele pe care le-ai construit este constientizarea momentului, vizibil, graitor. am sentimentul ca iubirea aceasta impletita are ceva din separatia finala. oricum, ce voiam sa-ti spun este ca mi-a placut.
pentru textul : crucile desunt oarecum contrariat de comentariul extrem de dur. Nu spun ca e o poezica perfecta (e posibil sa fie de atelier, ce stiu eu?), dar cu ceva timp in urma, critica dumneavoastra, la acelasi text, a fost ceva mai blanda:
pentru textul : cam miroase de"Versificaţie bună si spectaculoasă prin troheul dodeca şi endecasliabic, cu cezură, obţinându-se astfel acces şi la rimele feminine, şi la cele masculine. Păcat de unele aritmii - penultimul vers e musai să fie refăcut - scrâşneşte!. Conţinutul, destul de ok, undeva pe la graniţa optzecistă, cu accente neoromantice, când ludic, când rav, când melancolic, când adolescentin asumat.
Adrian A. Agheorghesei
Membru de onoare Postat la: 2011-11-28 23:02:34"
In urma acelui comentariu, am refacut penultimul vers si am cautat si aritmiile; acum le-ati si indicat, dar nu cred ca la toate versurile mentionate... exista. Nu doresc o discutie in contradictoriu, doar vreau sa spun ca incerc sa ridic, atat cat sunt in stare, la un nivel acceptabil, micile mele incercari poetice. Fara pretentia ca si reusesc asta. Dar chiar... chiftele?
Pai de asta spuneam si eu ca intr-o zi, la ceva vreme dupa ce scriu poemele, ( eu nu le- as numi poezii, ceea ce scriu eu) ochiul meu sa le mai cizeleze ca sa fie cat mai pe placul iubitorilor de poezie. Pana atunci, imi place sa ma bucur cand scriu, sa ma simt bine si mai tarziu sa-mi fac griji cat de bune sunt textele mele. Altfel, nu as mai putea scrie si nu vreau sa ma otravesc cu boala perfectionismului. ( care o simt in sange). Daca ceva profund, cu substanta, frumos si poetic va iesi la un moment dat, inseamna ca asa a fost sa fie. Dar in general, imi stiu structura "poetica" si e ceva de genul , " what you see, it's what you get". Si, s-ar putea sa ti dai si tu seama la un moment dat, ca unele lucruri sunt importante pentru unii, si deloc importante pentru altii. :) cat despre poezie, masha, sincer, nu prea ma intereseaza ce este poezia. Poezia este cum o simt eu., cand am chef de poezie. Cam asta :)
pentru textul : long et douloureux deEu cred ca Mircea este un poet adevarat si ma bucur ca a revenit, nu stiu de ce a lipsit atat, pe Hermeneia. Pentruca poezia nu este intotdeauna alcatuita dintr-o suma de cuvinte, iar lucian este un poet sincer si credincios. Imi place sa citesc ce scrie el cand mi-e mai greu. Andu
pentru textul : Felul în care murim debobadil, îţi recomand să critici textul şi să te abţii de la aprecieri cu privire la autor sau la profesia lui.
pentru textul : Singurătatea lui era atât de frumoasă, deerr: înclin/ întotdeauna
pentru textul : Plăci vinil peste ospicii deEste bună ideea de a așeza în prima pagină texte din diverse secțiuni, ale diferiților autori. Cred că vor fi prin rotație, poate într-un anumit time-ing (2-3 zile). O altă idee: cu timpul să apară tot aici copertele volumelor membrilor Hermeneia. Desigur când va fi posibil. Și diferite evenimente culturale care îi/ne interesează, recenzii de carte etc. Voi reveni.
pentru textul : prima pagină dereciteam "Reintoarcerea in minunate lume noua" a lui Huxley si chiar la Olanda zilelor noastre imi zburase gandul.
salut, deci, "normalitatea" pe care o denunti aici, cu una din ideile pe care el le dezvolta acolo, anume ca a fi sanatos intr-o lume supusa deviatiei inseamna sa fii anormal in raport cu ea.
pentru textul : Ilustrată cu mori de vânt demultumesc de trecere! cat despre spirit... mare pacat sa nu te lasi prins:) zile frumoase iti doresc!
pentru textul : vremuri deFrancisc eu apreciez foarte mult poeziile tale, cultura ta vasta, spiritul tau liber si nebunatic dar ma abtin in privinta anumitor comentarii :)), in orice caz multumesc ca m-ai facut sa rad insa asa e " cel mai tare e ca poezia vietii e, la propriu cu toane" :P "Și poate că nici este loc Pe-o lume de mizerii Pentr-un atât de sfânt noroc Străbătător durerii... Viața nu e nici bună, nici rea E cum o simți -- și nimic alta."
pentru textul : Poli magnetici deun poem foarte frumos, închegat, bine scris, credibil pentru că îl simţi. parcă mai ieri treceai şi tu, cititorule, prin ce a trecut autorul, nimănui nu îi este străin acest "tâmpit"- "habar n-ai cum e să dai vina pe soare ca tâmpita
nu, draga mea, soarele n-are nicio vină. noi ne-am apropiat prea mult", plasat foarte bine în context, acolo unde doar travestiţi ne vom mai recunoaşte într-o bună zi ca nişte vulpi argintii, ca nişte păpuşi de gheaţă ne vom ciocni şi ne vom sparge în mii de noi, în mii de nimic în final, ea va purta o eşarfă, categoric roşie pentru că ea este o tâmpită a tuturor timpurilor, alex:) aşa sunt toate femeile, fără excepţie, sunt convinsă. râd. ştii de ce? pentru că o am şi eu pe coraline asta a mea, care deşi e fată serioasă, uneori mă scote din sărite.
deosebit poem, repet, deosebit şi nu obiectez pe vers de data asta.
pentru textul : îmi imaginez că eşti peter pan de"totul ia foc
atunci îmi imaginez că eşti un peter pan travestit
că aripile tale foşnesc răcoros asemeni celofanului
între palmele bunicii că sânii tăi sunt două minciuni
cu care mi-ai sabotat toate planurile"
Sa-ti spun drept Mariane replica ta este astfel scrisa incat nici nu stiu, sa ma simt magulit, sa ma simt jignit? Prefer sa nu ma simt nicicum, adica sa fiu un nesimtit. Repet, cand vei scrie ceva mai de Doamne-ajuta fii sigur ca ma vei intalni in susolul textului respectiv. Pana atunci, eu ti-am cam zis ce aveam de zis intr-un comm, plus asta fac deja doua. Destul. Bobadil.
pentru textul : un fragment întreg deuuuf... vorbim împreună și, din vina mea, ne înțelegem separat. :))
vreau să spun că nu am spus că trebuie să modifici ceva acolo. s-ar putea să fi tastat eu ceva aiurea... nu știu, nu-mi mai amintesc. fapt pentru care îmi cer scuze!
no, înțelesu-ne-am? :)
pentru textul : poem pentru dobrogea deam merge oricât și oriunde pentru un somn cu piatră și Dumnezeu la căpătâi... chiar cu gluga pe cap, chiar cu umerii... Da, Paul Blaj, bine și fain ai spus-o și de data asta:) mi-a plăcut rău de tot!
pentru textul : acolo unde se întorc valurile deCorina, se rezolvă:)Merci
pentru textul : Poem cu cinci ascunzători şi câteva culori degata cu țopăiala, bobadilică.
pentru textul : întârzieri deEmil, îți mulțumesc pentru aprecieri. Ai dreptate că sunt multe planuri aici, unele suprapuse, altele nu, într-o dezordine ordonată precum haosul. Un fel de geneză...
pentru textul : despre albul cămășilor bărbătești deşi mie îmi place acel regionalism, mulţumesc pentru semnul de lectură.
pentru textul : părea că ninge deo sa fie taiate mult si bine padurile in romania. sa nu-i spuna satulul flamandului sa nu taie padurea, pentru ca dauneaza ecosistemului... oricine ar fi, ar taia padurea sa-si ia o casa, o masina, daca ar putea. iar cei ce mostenesc paduri o si fac, cu complicitatea autoritatilor. noua ne e usor sa comentam de pe margini, insa ce i-ar putea determina s-o faca pe-a sfintii intr-o lume in care aproape nimeni nu mai e corect?
pentru textul : Așa ceva “nu se există” (Încălzirea globală, păcăleala mileniului III) deconstruești în acest poem o atmosferă năucitor de liniștită (iartat fie-mi oximoronul). o atmosferă clasică plină de farmec, un analizator poetic atent la stările de grație permițând menținerea cuvintelor în planare, chiar într-un extatic. mi-a plăcut foarte mult extrema sensibilă pe care se mizează și mă pot declara încântat.
pentru textul : rădăcini de mangrove dePagini