"Cum că lumea asta-ntreagă e o clipă suspendată, Că-ndărătu-i și-nainte-i întuneric se arată. Precum pulberea se joacă în imperiul unei raze, Mii de fire viorie ce cu raza încetează, Astfel, într-a veciniciei noapte pururea adâncă, Avem clipa, avem raza, care tot mai ține încă... Cum s-o stinge, totul piere, ca o umbră-n întuneric, Căci e vis al neființei universul cel himeric..." (Scrisoarea I) "Și ce contează timpul! Timpul nu există! Este numai un vis făcut să ne cuprindă!" "Cum că lumea asta-ntreagă e o clipă suspendată,(...) Căci e vis al neființei universul cel himeric..." ------------------------ "Doar ceasornicul urmează lung-a timpului cărare,(...)" "Ceasornicarii fac ca timpul să existe" -------------------------- " Peste câte mii de valuri stăpânirea ta străbate, Când plutești pe mișcătoarea mărilor singurătate!(...) Iar catapeteasma lumii în adânc s-au înnegrit, Ca și frunzele de toamnă toate stelele-au pierit;(...) " "Și ce contează noaptea! Noapte e pretutindeni! Groparii-o dezvelesc. Adâncul ei se-ntinde. O umbră ce cuprinde ca ceața și sugrumă Cerul cu stele vii ce se preface-n humă, Marea a cărui val se sparge pe nisip" ----------------------- - finalul apocaliptic - "Soarele, ce azi e mândru, el îl vede trist și roș Cum se-nchide ca o rană printre nori întunecoși, Cum planeții toți îngheață și s-azvârl rebeli în spaț' Ei, din frânele luminii și ai soarelui scăpați; Iar catapeteasma lumii în adânc s-au înnegrit, Ca și frunzele de toamnă toate stelele-au pierit; Timpul mort și-ntinde trupul și devine vecinicie, Căci nimic nu se întâmplă în întinderea pustie, Și în noaptea neființii totul cade, totul tace, Căci în sine împăcată reîncep-eterna pace..." etc Intr-adevar domnule Nincu poezia dumneavoastra nu are iz eminescian, imi cer scuze pentru comentariul superficial. Ialin

Eu cred totuși că acest text merită o peniță! Măcar bietul fluture origami care a încălcate toate semnele de circulație, măcar pentru murmurul lui timid...

bun venit pe Hermeneia. un text care promite.

O sa reflectez Ionutze... oricum, o replica pe care a trebuit, in ciuda antipatiei ce ti-o port, sa o apreciez cum se cuvine Andu P.S. Ca sa te "plagiez" din nou, varsta este ca si timpul sau muzica pop, azi e, maine nu mai e. Deocamdata insa e (asta nu mai e plagiat).

Este o "incantare" ca se mai scriu versuri de dragoste, cu atata maiestrie. Adriana

Madim : multumesc frumos de comentariu si de observații. Știu că aș putea să mofic acele versuri dar, cu tot respectul, nu o voi face. Cu privire la folosirea diacriticelor, am postat al doilea text de pe un alt calculator, iar pe viitor am să-l modific.

imi place. asta nu: "ce voi îmbrăca mâine ce vei îmbrăca mâine"

ce e "wrong" cu cuvintul "duhneste" Bobadile? Oare chiar ai uitat ca "duhnste" vine de la slavonescul "duhu" sau "duha" si "duhnoti" care inseamna spirit, spiritualitate, induhovnicire, slavonisme atit de dragi comuniatii ortodoxe care practic vorbind este filoslava?.. Deci, de ce sa ne lepadam de slavonisme si de intelesurile lor profund... duhovnicesti.

Prima strofă e atât de labirintică încât devine confuză. Expresiile ce se vor poetice mi se par în continuare mult prea forțate și nearmonizate între ele.

De ce nu? Dar, Boba, unde dracu’ vezi tu New Age? Poate m-am ramolit. Că are logică, are. Că e poezie, e. Chiar ”concretistă” . Şi, chiar, într-un fel îmi place. Că nu este pierdut simţul umorului. Chiar dacă bate spre sarcasm. Spre deosebire de ăia de peste gârlă - cu care vrem să ne sincronizăm globalizându-ne - da’ (tot) care, de la un timp, mai ales după 11 sept., zic că ironia ar cam fi murit şi devin nostalgici. După ce ? Ei, aici e problema. Că nici ei nu ştiu. Şi totuşi, dacă şed şi, mai ales, cuget cred că ai şi tu dreptatea ta. Că parcă trăim într-un fel de New Age în care fiecare a rămas singur cu el însuşi şi vrea să schimbe, mai mult sau mai puţin ”magic”, lumea. Da’ nu ştie cum. Iar poezia asta este, nici mai mult şi nici mai puţin, ecologistă. Ei şi ?

...Uf! Sunt troienită de cursuri şi examene...dar v-am auzit chemarea :) şi m-am bucurat!
Mulţumesc, Paul! Îmi verificam ,,vederea” :) Contează mult orice părere şi-ţi mulţumesc că ai enunţat aceeaşi dorinţă. Ce frumos ai ,,greşit” ! :) Binecuvântarea nu va întârzia! ( un mic amănunt: domnişoara de onoare e gălăţeancă, iar naşa şi mireasă au soţii dint-o localitate un pic mai la vale de tine :) )

Raluca, de data asta mă bucur doar ca privitoare ( nu-s eu soacra mică :) ), însă uneori regret că am fetele încă mici :) Cât despre dulcegăros, abia aştept să mă inviţi la nuntă...o să-ţi fac o grămadă de fotografii ,,nupţiale" :)...şi sunt sigură că vântul îţi va pune margarete în păr :) Feministă cu sensul 1 sau cu sensul 2 ? Mă uit la poza ta şi văd atâta feminitate! Te îmbrăţişez cu drag!

Iar cu termenul ,,nupţial”, termen care stârneşte imaginaţia :) datorită asemănării de grafică şi sonoritate, oare e mai bine să fiu mai explicită? Mă refeream strict la nuntă, la starea de mireasă, atât :)
E ok cu voi aici, plini de şarm şi de glumiţe! Să nu uitaţi să mă invitaţi la nuntă :)

Dar am precizat ;-( ) : pentru mesajul artistic, pentru metaforele deosebite, pentru expresivitate șI pentru că mi-a plăcut.

Aritmosa... piaza reprezinta o prevestire care poate fi buna sau rea, norocoasa sau funesta (care este cauza unei nenorociri). Asa este... negrul si albul nu sunt considerate culori... eu privesc totusi negrul ca lipsa a luminii si ca dorinta a luminii... oricum in aceasta poezie negrul e doar un pretext, o determinatiune pentru o femeie oarecum ireala. Multumesc pentru popas si opiniile scrise in subsolul textului meu.

chiar daca-i cad dintii pana la unul, grigore deseneaza porti pe cer si isi alege singur brazda sub care va sta...
imi place cum construiesti o lume uitata undeva intr-un colt al memoriei si cum aduni puzlele acestea sub copertile unui gand, ce probabil vine dinspre o fireasca dar tulburatoare realitate.