ajunge omul la o dragoste de dragoste de dragoste de dragoste... la infinit, ca un cer de păsări, ca o horă imensă, ca o muză care ne îmbrăţişează pe toţi :)
şi dacă mai citesc o dată, că-mi place, se cheamă că poezia citită mai devreme e "veche de-acu"?! :)
acum imi mai place mult si o vad ca pe o poezie cu toate ca as renunta la "mele" si as incepe toate versurile cu litere mici, dar aceasta din urma nu are o foarte mare importanta. raman la ideea ca "pentru ca azi e ieri/ si maine tot ieri este" nu suna bine, poate incerci sa inlocuiesti cu altceva daca tii neaparat sa ramana. poezia e frumoasa acum si ar fi pacat sa mai scada ceva din valoare. mi-a placut:"o piersică/atunci când bântuie gustul tău". e foarte interesant si ne"bantuie" atat imaginatia si nu numai...parca mi-i un pic foame :) e o poezie a incertitudinii chiar daca pare destul de "optimista".e o incercare da a te apropia de tine, de a te intelege fiindca exista acel "cand ma iau in brate". nu invinovatesti, nu strigi, nu te razvratesti, dar, totusi, in poezie totul se rezuma la trecut cand era un el, care nu e prezent in poezie si se afla undeva acolo in acel "atunci" ca s-o citez pe ioana barac grigore si din cauza caruia intuiesc ai mainile prinse sub o piatra. nu te adresa cu dvs.: "m-ați convins". sunt inca pe bancile facultatii, inca... acum ar fi trebuit sa invat :)
Virgile, nu înțeleg, chiar nu putem avea păreri divergente pe acest site fără ca tu însuți să încalci regulamentul? Nu puteai să dai replica fără să te referi la comentariul meu? Ți se pare că eu aș fi un aplaudac pe Hermeneia? Eu am argumentat în commul meu de zece ori mai mult decât ai făcut tu în al tău care seamană mai degrabă cu o flegmă pe obrazul autorului decât cu o părere de luat în seamă. Come on...
Îți recomand cu prietenie să te comporți prin texte și prin comentarii ca un membru Hermeneia așa cum ai spus prin multe comentarii că ești și nu ca 'patronul site-ului'.
Nu de altceva, dar te faci de râs și nu e cazul la un om de statura ta.
Mai multă responsabilitate face bine la 'both worlds'...
Andu
Marina, ai mare dreptate.A... te-am bârfit:)! Mulțumesc pentru că îmi dai dreptate citându-mă. Da, așa este scriitoarea Marlena Braester. cu gânduri bune, paul ...știi, când vrei chiar ești de treabă:)! ca mine:)!
Avem un ochi ce pătrunde în coaja de ou. Oul este, de fapt, un mic totem, acolo sălășluiește un (viitor) spirit. Acolo e punctul de început al nașterii. Nu prea înțelegem noi asta, și cum redă autoarea această puțină înțelegere a noastră, această micime, de parcă nici nu am fi întregi? Se simte - atenție - de parcă "ar avea jumătate dintr-un părinte". Dar viziunea poetică nu se oprește aici. Urmează relaționarea "figurine" - totem - "spirite", și opunerea a două stări contradictorii: pe de o parte "strâng în brațe" ca pe ceva drag, pe de alta "tristețea mă încovoaie". Dilemă în fața necunoașterii: ce a fost întâi, oul sau coaja? Fără coajă, aceste "figurine" nu vor fi decât "niște morți mici", niște pui contorsionați acolo, fără suflare. Ochiul autoarei pătrunde acolo într-o pre-simțire, o simțire de dinainte de/despre naștere. Așadar, "să nu clintim clipa nașterii", e clipa de dinaintea simțirii.
OK, mi-a scapat acest crucifiem in loc de crucificam, mea culpa. Nu cred ca am invatat mai putin limba romana decat altii care crucifica pe aici. Stiu ca e greu sa tii valoarea culturala a site-ului si respect eforturile in aceasta directie, dar nu se face asta cu comentarii de felul celor pe care le-ai facut recently. Eu imi cer scuze pentru greseala mea, dar tu, Virgile? Cu respect, Bobadil. P.S. Iar actul sexual este ceva mult mai concret decat sexualitatea. N-o mai scalda americaneste din nou :-)
Interesant acest demers al tau de a te folosi de pretextele oferite de catre textul sacru pentru a re-crea lumea... poate ca uneori esti atat de impregnat de acest limbaj incat ii este greu lectorului sa te perceapa, sau nu mai avem noi organ pentru asta sau etc Cred ca la final te pripesti... numele domnului tau? Domnul cel fara nume care este ceea ce este? Sau cele trei aparente strofe sunt cele trei sfere a câte 24 de forme care dau cele 72 de nume ale lui Dumnezeu? Periplu intre es si maim.
Asta da ,pot sa o recit si sune bine. Si ideea de timp ca o funie ( atza) desi se foloseste-n general ( i s-a terminat timpul- atza) nu mi-a dat prin cap ,e reusita.In fulger zborul lin s-a prefacut.Absolut vizual.Da.Imi place.
intra direct in poveste. renunta definitiv la primul fragment (ai fragmentul 5, asa ca nu pierzi prea mult din atmosfera; tot in el poti introduce backgroundul sonor). schimba "spalat" cu altceva, eventual "curatat". este un text voit arid, "spalat" nu poate fi luat decat ca atare. imi place alina sonea ca interventie si semn. supralicitezi la "dar are ceva dur în modul cum lucrează fotografiile". lasa-ma pe mine-cititorul sa vad si sa descopar asta, sa ma intreb... schimba timpurile la ultimul fragment: "am cautat pe google isus și acum iau cina cu el" - si transforma asta in rezolutie. in general, mi-ar fi placut sa schimbi timpurile la fiecare fragment, sa te joci cu ele. gandeste-te. imi place ideea cu tastatura. si aducerea bunicii in context si a timpului aceluia.
Un poem o marturisire vie, n-as folosi termenul de "realist" pentru ca as risca sa produc o confuzie cu un curent literar prea legat de o anumita epoca, demult apusa vorba fie intre noi. Si tot intre noi fie vorba pe "realismul" douamiist nu a reusit sa-l reinventeze deocamdata nimeni, cam tot ce se face este la nivelul unei relatari jurnalistice uneori chiar exagerate a unor realitati la limita. Sunt unii, cum e de exemplu Liviu Nanu cu ciclul "Carciuma lui Bicuta" care bat, inteligent, la poarta acestui realism hai sa il numesc asa, de dragul conversatiei "modern" si oricum, fundamental acceptabil, onest... lui ii reuseste partial aceasta tentativa pentru ca Liviu are un farmec doar al lui pe care l-a folosit, ca pe un ingredient secret, in toate scrierile sale. Deci nu neaparat scrierea aceea realista i-a iesit, ci poate doar tot viziunea lui poetica imbracata in haina aceea de proza care se vrea moderna. Dar asta e deja o divagatie, nu insa desprinsa de tot de context, pentru ca am observat si la tine Carmen tendinta de a impinge in frust, in real textul si cel putin asa cum arata acum e o tendinta pe fondul unei putinte exclusiv descriptive. Oricum, textul acesta este un text care merita sa traiasca in anul de gratie 2008, adica nu are clisee, nu doarme in pantaloni, nu e bun de citit domnisoarelor de pension si mai ales, nu se poate canta pe o chitara. Deci primul pas l-ai facut. Mai raman ceilalti 999... dar stii ca alde ca mine avem rabdare surato! Cu placerea lecturii ca sa citez clasici in viata, Andu
Eu observ o inconsecvență a timpurilor verbale începând chiar cu titlul (verbul din titlu este la prezent, iar în poem predomina trecutul). Eu am citit totul la prezent, fiindcă acest poem mi-a zâmbit precum iarna când întârzie la un film :)
iarna întârzie la un film
nu ninge
peste hornuri ceața
mă plimb pe chipurile oamenilor
încet
mai încet ca oricând
îmi agăț privirea de fiecare trecător
și cânt
doi mă aud
întorc capul
fetița în bleumarin îmi zâmbește
afon cum sunt tac cu teama în suflet
iarna nenăscută
îmi plimbă obrazul ei pe fular
nu ninge
aud pașii fulgilor
trecând bariera din nordul orașului
își trage sufletul sub podul cu lanțuri
pe margini era cândva derdeluș
și un câine
diii
nu ninge
dar eu mă prefac că ninge
suflu peste ceaiul fierbinte
îmi încălzesc mâinile pe o ceașcă ciobită
ca pe vremea când exista teama de a sparge porțelanuri
niciodată iarna nu a fost mai abstractă
sufletului nostru dornic de poveste
niciodată iarna nu ne-a visat atât de mult
nu ninge
ies paparude să danseze
în jurul maidanelor din care curg câini zgribuliți
să tragă o țigară cu ochii pe horn
diii câine-căluț
mai plimbă-mă pe sub pod
în nordul orașului
o să-ți cânt ușor
să mă îmbrățișeze fetița în bleumarin
(pe horn - este scris de două ori)
La mulți ani, Sebi! ... și ierni frumoase, de poveste!
mi-a plăcut. Şi o spun eu care mă plictisesc foarte repede citind proză. Există cîteva locuri, precum faptul că e ofiţer şi eşti medic, care ar fi fost suficient să fie sugerate şi nu neaparat declarate (sau descrise prea amănunţit). Finalul e reuşit. Poate puţin prea siroposo-feminin pentru gustul meu dar are farmec. La urma urmei femeile trebuie să scrie ca femeile. Nu ca bărbaţii. În orice caz magia aceea a iubirii pubere este una dintre cele mai frumoase care mi-a fost dat să citesc. Şi cred că foarte puţini se încumetă să scrie despre asta. Mai ales în literatura română.
Mulțumesc tuturor care au citit, comentat și eventual apreciat textul de mai sus. Îmi pare rău că nu am putut răspunde mai devreme. Promit că pe viitor voi încerca să scriu fie cel puțin la fel de prost sau cel puțin la fel de bine (în funcție de direcția opiniei celor care au comentat acest text) pentru ca să mă învrednicesc de cel puțin la fel de multe și variate comentarii. Și da, acesta este un text dintre acelea la care mai revin uneori ca la o pictură încă proaspătă sau la lutul umed al unei sculpturi. L-am recitit și mie mi s-a părut bogat și ispititor la a te război cu el Mulțumesc Aleena. Mă gîndesc că e posibil ca datorită profesiei tale să înțelegi ceva mai bine anumite elemente din text și mai ales finalul. Sancho Panza, da, am schimbat finalul. Nici acum nu cred că „it makes full justice to the text” dar asta e. Probabil ca dacă aș fi director de film aș fi putut face mai mult dar constrîngerea „întru text” este și asta o provocare. Merci pentru peniță. Hialin, cred că e foarte multă, foarte multă vreme de cînd să fi spus cuiva „nu mi-ai înțeles textul” și cred că poate fi oarecum un fel de nepolitețe să spui asta dar de data asta chiar mă tem că este așa. Nu contest că unele din observațiile tale pot fi corecte (deși ele nu mi se par că depășesc nivelul unor alternative doar) dar cred că te-ar ajuta mult mai mult dacă ai încerca să abordezi un text nu numai prin „cartezianismul” rațiunii și ai căuta să îl înțelegi și cu inima.
M-am bucurat, multumesc! ma gandeam ce anume da forta unui poem in general si cum s-ar traduce exact acea forta; sensibil si forta pot sta impreuna? cand devine un text patetic si afectat; conteaza mult starea pe care o ai cand scrii, cat de suparat esti pe viata sau cat de neindragostit sau cat de rational?!:)
Virgil, aici e reluarea unei teme vechi de doi ani - mi-am intors asupra ei privire de acum, asta a rezultat, ma bucur sa aflu ca a iesit ceva bun.
Nicodem, am pus "cer" deocamdata, nu stiu daca exprima exact ce am vrut eu sa spun, oi mai vedea. multumesc de semnalarea acelui typo, nu-l zaream nicicum...:)
Domnule Gorun, intotdeauna interventiile dvs. in pagina mea sunt o bucurie. nu e o orientare voluntara spre minimalism, sa stiti, dar in ultima vreme mi-e mai usor sa scriu astfel. mi-e mai...firec, ca sa spun asa.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
ajunge omul la o dragoste de dragoste de dragoste de dragoste... la infinit, ca un cer de păsări, ca o horă imensă, ca o muză care ne îmbrăţişează pe toţi :)
şi dacă mai citesc o dată, că-mi place, se cheamă că poezia citită mai devreme e "veche de-acu"?! :)
pentru textul : poezie veche de-acu deProgres.
pentru textul : Batista albă la piept cu floarea vârstei deacum imi mai place mult si o vad ca pe o poezie cu toate ca as renunta la "mele" si as incepe toate versurile cu litere mici, dar aceasta din urma nu are o foarte mare importanta. raman la ideea ca "pentru ca azi e ieri/ si maine tot ieri este" nu suna bine, poate incerci sa inlocuiesti cu altceva daca tii neaparat sa ramana. poezia e frumoasa acum si ar fi pacat sa mai scada ceva din valoare. mi-a placut:"o piersică/atunci când bântuie gustul tău". e foarte interesant si ne"bantuie" atat imaginatia si nu numai...parca mi-i un pic foame :) e o poezie a incertitudinii chiar daca pare destul de "optimista".e o incercare da a te apropia de tine, de a te intelege fiindca exista acel "cand ma iau in brate". nu invinovatesti, nu strigi, nu te razvratesti, dar, totusi, in poezie totul se rezuma la trecut cand era un el, care nu e prezent in poezie si se afla undeva acolo in acel "atunci" ca s-o citez pe ioana barac grigore si din cauza caruia intuiesc ai mainile prinse sub o piatra. nu te adresa cu dvs.: "m-ați convins". sunt inca pe bancile facultatii, inca... acum ar fi trebuit sa invat :)
pentru textul : Crepuscul deVirgile, nu înțeleg, chiar nu putem avea păreri divergente pe acest site fără ca tu însuți să încalci regulamentul? Nu puteai să dai replica fără să te referi la comentariul meu? Ți se pare că eu aș fi un aplaudac pe Hermeneia? Eu am argumentat în commul meu de zece ori mai mult decât ai făcut tu în al tău care seamană mai degrabă cu o flegmă pe obrazul autorului decât cu o părere de luat în seamă. Come on...
pentru textul : făptura trotuarului galactic deÎți recomand cu prietenie să te comporți prin texte și prin comentarii ca un membru Hermeneia așa cum ai spus prin multe comentarii că ești și nu ca 'patronul site-ului'.
Nu de altceva, dar te faci de râs și nu e cazul la un om de statura ta.
Mai multă responsabilitate face bine la 'both worlds'...
Andu
sungura chestie care imi place e "Dansul păsării curcubeu și moartea din ea." Daca te gindesti intens la asta ai sa ajungi sa scrii ceva
pentru textul : Arșița verii noastre deD-le Teodoriu, aţi interpretat pe aproape "foamea". La fel, "ledul". Vă mulţumesc de popas!
pentru textul : Noapte bună, copii deMarina, ai mare dreptate.A... te-am bârfit:)! Mulțumesc pentru că îmi dai dreptate citându-mă. Da, așa este scriitoarea Marlena Braester. cu gânduri bune, paul ...știi, când vrei chiar ești de treabă:)! ca mine:)!
pentru textul : cinșpe pași cu Marlena Braester deAvem un ochi ce pătrunde în coaja de ou. Oul este, de fapt, un mic totem, acolo sălășluiește un (viitor) spirit. Acolo e punctul de început al nașterii. Nu prea înțelegem noi asta, și cum redă autoarea această puțină înțelegere a noastră, această micime, de parcă nici nu am fi întregi? Se simte - atenție - de parcă "ar avea jumătate dintr-un părinte". Dar viziunea poetică nu se oprește aici. Urmează relaționarea "figurine" - totem - "spirite", și opunerea a două stări contradictorii: pe de o parte "strâng în brațe" ca pe ceva drag, pe de alta "tristețea mă încovoaie". Dilemă în fața necunoașterii: ce a fost întâi, oul sau coaja? Fără coajă, aceste "figurine" nu vor fi decât "niște morți mici", niște pui contorsionați acolo, fără suflare. Ochiul autoarei pătrunde acolo într-o pre-simțire, o simțire de dinainte de/despre naștere. Așadar, "să nu clintim clipa nașterii", e clipa de dinaintea simțirii.
pentru textul : pre-simțire deNu stiu! Nultumesc de-ntrebare. Dar, da-mi voie sa-ti urez, inca o data, Sarbatori Fericite!
pentru textul : Între două tăceri deOK, mi-a scapat acest crucifiem in loc de crucificam, mea culpa. Nu cred ca am invatat mai putin limba romana decat altii care crucifica pe aici. Stiu ca e greu sa tii valoarea culturala a site-ului si respect eforturile in aceasta directie, dar nu se face asta cu comentarii de felul celor pe care le-ai facut recently. Eu imi cer scuze pentru greseala mea, dar tu, Virgile? Cu respect, Bobadil. P.S. Iar actul sexual este ceva mult mai concret decat sexualitatea. N-o mai scalda americaneste din nou :-)
pentru textul : Îngroparea îmi pare a fi un act sexual deInteresant acest demers al tau de a te folosi de pretextele oferite de catre textul sacru pentru a re-crea lumea... poate ca uneori esti atat de impregnat de acest limbaj incat ii este greu lectorului sa te perceapa, sau nu mai avem noi organ pentru asta sau etc Cred ca la final te pripesti... numele domnului tau? Domnul cel fara nume care este ceea ce este? Sau cele trei aparente strofe sunt cele trei sfere a câte 24 de forme care dau cele 72 de nume ale lui Dumnezeu? Periplu intre es si maim.
pentru textul : crucile deapreciez inspiratia raspunsului din versul doi.
pentru textul : Epilog... deerori de scriere (litere lipsa).
pentru textul : Alcool deprea explicit, desuet în limbaj cu rime facile. de ce nu încerci versul alb? poate, poate...
pentru textul : Porumbelul alb deAsta da ,pot sa o recit si sune bine. Si ideea de timp ca o funie ( atza) desi se foloseste-n general ( i s-a terminat timpul- atza) nu mi-a dat prin cap ,e reusita.In fulger zborul lin s-a prefacut.Absolut vizual.Da.Imi place.
pentru textul : Pe funia secundei pun piciorul deda, ce bine ca a scos Cristina la lumina gusterul...:)
pentru textul : prezentul simplu dee unul din textele unde as fi lasat o penita, dar atunci nu aveam; o fac acum.
intra direct in poveste. renunta definitiv la primul fragment (ai fragmentul 5, asa ca nu pierzi prea mult din atmosfera; tot in el poti introduce backgroundul sonor). schimba "spalat" cu altceva, eventual "curatat". este un text voit arid, "spalat" nu poate fi luat decat ca atare. imi place alina sonea ca interventie si semn. supralicitezi la "dar are ceva dur în modul cum lucrează fotografiile". lasa-ma pe mine-cititorul sa vad si sa descopar asta, sa ma intreb... schimba timpurile la ultimul fragment: "am cautat pe google isus și acum iau cina cu el" - si transforma asta in rezolutie. in general, mi-ar fi placut sa schimbi timpurile la fiecare fragment, sa te joci cu ele. gandeste-te. imi place ideea cu tastatura. si aducerea bunicii in context si a timpului aceluia.
pentru textul : I saw you in the wild deNu chiar orice înşiruire de litere înseamnă, măcar, scriere.
pentru textul : .Din jurnalul unei zile ( strigătul neantului) deUn poem o marturisire vie, n-as folosi termenul de "realist" pentru ca as risca sa produc o confuzie cu un curent literar prea legat de o anumita epoca, demult apusa vorba fie intre noi. Si tot intre noi fie vorba pe "realismul" douamiist nu a reusit sa-l reinventeze deocamdata nimeni, cam tot ce se face este la nivelul unei relatari jurnalistice uneori chiar exagerate a unor realitati la limita. Sunt unii, cum e de exemplu Liviu Nanu cu ciclul "Carciuma lui Bicuta" care bat, inteligent, la poarta acestui realism hai sa il numesc asa, de dragul conversatiei "modern" si oricum, fundamental acceptabil, onest... lui ii reuseste partial aceasta tentativa pentru ca Liviu are un farmec doar al lui pe care l-a folosit, ca pe un ingredient secret, in toate scrierile sale. Deci nu neaparat scrierea aceea realista i-a iesit, ci poate doar tot viziunea lui poetica imbracata in haina aceea de proza care se vrea moderna. Dar asta e deja o divagatie, nu insa desprinsa de tot de context, pentru ca am observat si la tine Carmen tendinta de a impinge in frust, in real textul si cel putin asa cum arata acum e o tendinta pe fondul unei putinte exclusiv descriptive. Oricum, textul acesta este un text care merita sa traiasca in anul de gratie 2008, adica nu are clisee, nu doarme in pantaloni, nu e bun de citit domnisoarelor de pension si mai ales, nu se poate canta pe o chitara. Deci primul pas l-ai facut. Mai raman ceilalti 999... dar stii ca alde ca mine avem rabdare surato! Cu placerea lecturii ca sa citez clasici in viata, Andu
pentru textul : extras de cont deEu observ o inconsecvență a timpurilor verbale începând chiar cu titlul (verbul din titlu este la prezent, iar în poem predomina trecutul). Eu am citit totul la prezent, fiindcă acest poem mi-a zâmbit precum iarna când întârzie la un film :)
iarna întârzie la un film
nu ninge
peste hornuri ceața
mă plimb pe chipurile oamenilor
încet
mai încet ca oricând
îmi agăț privirea de fiecare trecător
și cânt
doi mă aud
întorc capul
fetița în bleumarin îmi zâmbește
afon cum sunt tac cu teama în suflet
iarna nenăscută
îmi plimbă obrazul ei pe fular
nu ninge
aud pașii fulgilor
trecând bariera din nordul orașului
își trage sufletul sub podul cu lanțuri
pe margini era cândva derdeluș
și un câine
diii
nu ninge
dar eu mă prefac că ninge
suflu peste ceaiul fierbinte
îmi încălzesc mâinile pe o ceașcă ciobită
ca pe vremea când exista teama de a sparge porțelanuri
niciodată iarna nu a fost mai abstractă
sufletului nostru dornic de poveste
niciodată iarna nu ne-a visat atât de mult
nu ninge
ies paparude să danseze
în jurul maidanelor din care curg câini zgribuliți
să tragă o țigară cu ochii pe horn
diii câine-căluț
mai plimbă-mă pe sub pod
în nordul orașului
o să-ți cânt ușor
să mă îmbrățișeze fetița în bleumarin
(pe horn - este scris de două ori)
La mulți ani, Sebi! ... și ierni frumoase, de poveste!
pentru textul : iarna întârzie la un film demi-a plăcut. Şi o spun eu care mă plictisesc foarte repede citind proză. Există cîteva locuri, precum faptul că e ofiţer şi eşti medic, care ar fi fost suficient să fie sugerate şi nu neaparat declarate (sau descrise prea amănunţit). Finalul e reuşit. Poate puţin prea siroposo-feminin pentru gustul meu dar are farmec. La urma urmei femeile trebuie să scrie ca femeile. Nu ca bărbaţii. În orice caz magia aceea a iubirii pubere este una dintre cele mai frumoase care mi-a fost dat să citesc. Şi cred că foarte puţini se încumetă să scrie despre asta. Mai ales în literatura română.
pentru textul : un vag miros de pâine deiubiti-ma oricum
pentru textul : vule vu murir avec moi? deinteresant, chiar daca predictie e ok, exista si functioneaza, predicteaze e prezice. of, dulcele grai...
pentru textul : Românul modern s-a născut cu forcepsul deMulțumesc tuturor care au citit, comentat și eventual apreciat textul de mai sus. Îmi pare rău că nu am putut răspunde mai devreme. Promit că pe viitor voi încerca să scriu fie cel puțin la fel de prost sau cel puțin la fel de bine (în funcție de direcția opiniei celor care au comentat acest text) pentru ca să mă învrednicesc de cel puțin la fel de multe și variate comentarii. Și da, acesta este un text dintre acelea la care mai revin uneori ca la o pictură încă proaspătă sau la lutul umed al unei sculpturi. L-am recitit și mie mi s-a părut bogat și ispititor la a te război cu el Mulțumesc Aleena. Mă gîndesc că e posibil ca datorită profesiei tale să înțelegi ceva mai bine anumite elemente din text și mai ales finalul. Sancho Panza, da, am schimbat finalul. Nici acum nu cred că „it makes full justice to the text” dar asta e. Probabil ca dacă aș fi director de film aș fi putut face mai mult dar constrîngerea „întru text” este și asta o provocare. Merci pentru peniță. Hialin, cred că e foarte multă, foarte multă vreme de cînd să fi spus cuiva „nu mi-ai înțeles textul” și cred că poate fi oarecum un fel de nepolitețe să spui asta dar de data asta chiar mă tem că este așa. Nu contest că unele din observațiile tale pot fi corecte (deși ele nu mi se par că depășesc nivelul unor alternative doar) dar cred că te-ar ajuta mult mai mult dacă ai încerca să abordezi un text nu numai prin „cartezianismul” rațiunii și ai căuta să îl înțelegi și cu inima.
pentru textul : povestea uitată a regilor stepei deda Liviu emotie,impact, titlul poate altul...
pentru textul : să nu-i zici niciodată prostituată deM-am bucurat, multumesc! ma gandeam ce anume da forta unui poem in general si cum s-ar traduce exact acea forta; sensibil si forta pot sta impreuna? cand devine un text patetic si afectat; conteaza mult starea pe care o ai cand scrii, cat de suparat esti pe viata sau cat de neindragostit sau cat de rational?!:)
zi buna!
pentru textul : ca un sărut pe frunte deeu ti-as recomanda sa iti stergi cache-ul si sa inchzi browserul si apoi sa il pornesti din nou. spune-mi daca obtii vreo imbunatatire
pentru textul : migrarea către rezoluția 1024 X 768 dethat's what friends are for. you have a buck saved in my account. cind se va goli sala si vom ramane numai noi doi, promit un jose cuervo.
pentru textul : meditaţie la amiază demulţumesc pentru citire şi observaţii.
pentru textul : ars poetica ▒ deîn ce priveşte subtitlul am să studiez problema şi am să văd dacă pot să las ca subtitlul să devină facultativ
va multumesc. raspund pe rand
Virgil, aici e reluarea unei teme vechi de doi ani - mi-am intors asupra ei privire de acum, asta a rezultat, ma bucur sa aflu ca a iesit ceva bun.
Nicodem, am pus "cer" deocamdata, nu stiu daca exprima exact ce am vrut eu sa spun, oi mai vedea. multumesc de semnalarea acelui typo, nu-l zaream nicicum...:)
Domnule Gorun, intotdeauna interventiile dvs. in pagina mea sunt o bucurie. nu e o orientare voluntara spre minimalism, sa stiti, dar in ultima vreme mi-e mai usor sa scriu astfel. mi-e mai...firec, ca sa spun asa.
pentru textul : ŞapteMbrie dePagini