Este un fenomen straniu la ora actuală: prea mulți își șterg textele să pot aduce comentarii la obiect/subiect. De aceea nu pot aduce prea mari argumente la "biserica pițigoilor" decât memoria mea și poate și a altora. Metafora îi aparține totuși prietenului nostru Ștefan Ciobanu. Verba volant scripta manent. Dar am răbdare... P.S. Nu mă interesează "sculptorul si poetul Mircea Lacatus". Era doar un consemn (Françoise) că nu am uitat.
Draga mea Alma, așteptam să mă-ntrebe și pe mine cineva de vorbă, de-aceea cînd am început să povestesc, nu m-am mai putut opri. Sora mea dragă, sînt bucuroasă și onorată de trecerea ta, de cuvintele frumoase pe care le-ai lăsat și pe care le voi păstra la loc de mare preț dar și mai bucuroasă sînt de modul în care ai perceput impresionismul acestui tablou. Impresionismul, acest cuvînt inventat de intuitivii jurnaliști francezi pentru a prezenta publicului încă prea puțin familiarizat cu noul curent artistic din epocă, cum trebuie privită opera atît de refuzată și de controversată a acestora. Post-impresionismul al cărui capăt de coloană a infinitului îl reprezintă Cezanne, a stîrnit de asemenea mari controverse, atît de mari, încît nici cel mai bun amic al acestuia, Emile Zola, nu l-a înțeles și l-a denigrat. ȘI-aici am atins mai mult involuntar și absolut nevinovat un punct nevralgic al criticii autofage romănești de după 1990.
Ajutându-ne de o deviaţie a dictonului "până la Dumnezeu te halesc sfinţii", putem spune că este probabil ca aceste trei versuri de mai sus să aibă o legătură, pe undeva, pe la un capăt de infinit obosit de cât a fost alergat... Dar, pentru a o penetra (legătura), probabil că se cere un demers hermeneutic-fenomenologic, cu adânci implicaţii mitice, toate reduse sub aspect anvangardist. Şi, no, n-am pregătirea necesară, deci semnez cu un respectuos semn de întrebare: ?
abia acum răsuflu...?
"strigătul meu a ieşit din inimă./Înglobat fiind de trup/a rămas blocat". A ieşit sau n-a ieşit acel strigăt???!! Reţin "conturul corpului tău în mijlocul lanului de grâu"
Poate greşesc, dar cred că mai trebuie lucrat acest text.
cu amiciţie, I.P.V.
Cine, cind si unde a fost obtuz „literar”?
Nu stiu de ce dar modul cum pui tu problema imi aduce aminte de modul cum este inteleasa legea intr-o tarisoara din europa de est. Exista acolo un banc care suna cam asa:
„Legea e ca bariera. Dulaii sar peste ea. Catelusii se furiseaza pe sub ea. Iar boii se opresc in fata ei.” Hermeneutica mea asupra acestui banc este cum ca prin urmare orice fel de interpretare serioasa a legii este de fapt un fel de... obtuzitate sociala. Hmmm... Mai bine desfiintam legile sau regulile ca tot sint un fel mofturi stupide ale lumii civilizate. Ca noua tot nu ne trebuie...
Virgil, trecerea și semnul tău înseamnă mult pentru mine. Îmi pare rău că, însă, observ atât de târziu comentariile. Lucian, oricum eu nu scriu ca să epatez pe cineva și oricum am sistemul meu de valori în care cred. Iau în seamă părerile altora, învăț daca am ceva de învățat, dar nu e neapărată nevoie " să fac ca alții". Cine e pe frecvența mea de undă va veni după mine nechemat. Sapphire, pe mine mă bucură orice semn, așa că, după părerea mea, Lucian și-a spus doar o opinie.
mă apropie de tine cuvintele tale sensibile și frumoase. lirismul tău, calculat în sensul că nu este în exces, ajunge să se exprime într-o estetică plăcută și demnă. ai versuri ce mi-au căzut foarte bine. de la o ploaie la alta ochii mei sunt tot mai lungi cerul tot mai subțire precum și: acum clipele sunt mai lungi decât venele mele seamănă cu iarba sunt verzi rămân în palmele mele când te ating iar finalul este excelent. un poem care prin simplitatea sa dar și prin alcătuirea atentă îmi demonstrează încă o dată că nu mă înșelam când mai veneam pe aici pe la tine, Nuța. Revelion frumos și un an nou plin de cei dragi ție. Las și un semn galben cu drag.
Doamna, va multumesc foarte mult pentru replica. Aveti o alta perspectiva, foarte interesanta dealtfel: "as zice ca omul modern NU si-a amintit nici astazi o parte din cunostintele fundamentale". Eu unul ma refeream la stiinta, cea la care face referinta precisa Tutea in citatul propus in text. Imi pare rau, dar nu eu sunt cel care amesteca stiinta cu filozofia. Daca vreti insa, puteti sa ma blamati pe mine, Petre Tutea nu v-ar mai putea raspunde. Eu da :) . Cu respect. Exprimarea mea a fost urmatoarea: "Stiinta se dezvoltase intre timp. Probabil ca peste 99% din patrimoniul total de cunostinte a fost dobandit de umanitate dupa 1900." Dumneavoastra ziceti scurt "oare?" Pai putem cerceta. Daca e asa, imi trimiteti o ciocolata, daca nu, puteti sa ma tavaliti prin smoala si fulgi si sa ma dati afara din acest spatiu. ok :) Mai pomeniti de "experimental". Nu vad bine la ce va referiti. Omul a facut experiente din cele mai vechi timpuri si proportia lor in stiinta cred ca nu s-a schimbat. Nu vad nicidecum inmultirea experientelor ca ceva primordial. In sfarsit... e un subiect vast. Luati va rog un singur exemplu de salt calitativ: medicina. Sau mai direct : cartografierea genomului uman. Nu e vorba de experiment aici. Un salt enorm, incuantifiabil. :) Sa ma insist asupra faptului ca acel 99% era un efect vizual si ca progresul e in realitate mult mai important? Mai spuneti: "misterul se adanceste progresiv, pe masura ce (virgula) cercetarea face pasi inainte. " Aici imi dau seama, in sfarsit (mintea de pe urma... va rog sa ma scuzati, o recunosc si o semnez) ca m-ati inteles poate altfel decat am mizat eu. Cand vorbesc de "patrimoniul total de cunostinte" in fraza citata si mai sus, ma refer (bineinteles) la patrimoniu, patrimoniu in sensul propriu al cuvantului, adica la ceea ce stim acum, ceea ce avem acum. Care patrimoniu este o parte infima din ceea ce se mai poate afla de aici inainte. Sper ca suntem de acord. Sau nu? :) Va rog numai nu va suparati pe mine, iar daca ati formula si frazele altfel decat "sa nu facem" ar suna mai putin ironic. Am vazut ca adresarea catre domnul Manolescu va este elevata si deloc ironica. Nu stiu de unde deduceti ca eu, biet pseudonim si novice, as fi mai tanar sau mai neinstruit. Ca ma intreb si eu, oare ce anume ma da de gol? :) cu deosebit respect, tm
da, vor veni zilele când din poemele noastre vor crește panseluțe și margarete... până atunci să ne mirosim deodorantele și parfumurile:)... mersi de constatarea medicolegală:), Raluca și de... entuziasmul tău:)
ne mai citim! zi frumoasă!
se scrie double dose daca asta ai vrut sa scrii in engleza despre text,.. chiar daca pare ambiguu, textul are niste idei clare in el nu stiu daca expresia "cind ca" este prea reusita acolo iar "perpetua regasire de sine" e cam uzat inceputul insa e bun as vrea sa mai vad texte de-ale tale aici
am cumva o problemă cu „pe-a-ntregul”. știu că e corect românește dar alăturarea aceea de vocale sună inestetic. aș fi înlocuit cu „pe de-a-ntregul”
textul este poezie, și o spun pentru că am privit-o cu foarte multă suspiciune. dar nu pot spune, precum antecomentatorul meu, că îmi plac prea mult repetițiile din text. dimpotrivă, mă deranjează.
remarc în mod deosebit „când noaptea mă goleşte ca pe un borcan cu smoală”
în chatul de crăciun mi-ați spus că mă așteaptă caprele la muls și alte lucruri jignitoare, în textul „cîndva” m-ați făcut țînc cu brînză-n gură, nu vă codiți. orice scuze mi-ați prezenta, nu le voi accepta
Boba, vezi sa fie si consonanta. pt. ca rezonanta fara acceptarea consonantei poate distruge. da si tu o bere ca ti-am dat o idee (cu care sa faci dragoste ca pe timpurile holerei - excelenta imaginea aia care mi-ai transmis-o cu alta ocazie. o data am sa ti-o fur).
de ce nu intrunea conditiile... textul se refera la satul bunicilor dinspre mama, e scris pe 1 aprilie. iar eu ma revendic peste tot hutul (din partea tatalui, haha), eventual va putea induce in eroare, unii chiar bateau apropouri de genul "stim noi cine-i din vaslui" (probabil se gindeau la dorin cozan); oricum, nu a intentionat nici una, nici alta. au fost trei note de 10, doua primite de primul meu text, celalalt primit de al doilea text (scris pe 2 aprilie), mi se pare chiar hilar ce sustii. oricum, merci de apreciere :)
buna autoironia personajelor, credibile majoritatea, pana si gainile... actuala tema, limbaj specific, imagine totalizatoare. dar pe undeva insistati prea mult pe descriere, iar franchetea unor exprimari sau mai exact precizari scad din senzatia de autenticitate. Si oarecum, titlul nu se leaga suficient de evenimentele prezentate. Adica, de ce nu o hiperbolizare sau/si o personificare a animalelor, cum face de ex boris vian sau mai stiu eu cine... Va urmaresc
te rog explica-mi si mie paradoxul logic din expresia cu pricina ca eu nu il vad. in ce priveste siguranta, da e acolo pentru ca stiu despre ce vorbesc dar am stiut ca textul va naste controversa. astept comentariile tale
Nu stiu care era inainte si ce ai adaugat, dar pe mine sigur ma "atinge" cea de-a doua. Desi, acum e acum, ochiul meu ar prefera-o pe prima. Ceea ce inseamna ca e bine sa fie ambele, tocmai pentru plinatatea expresivitatii. Nici o cale de alegere but to turn it off.
asta ca sa fiu si eu cinic! pentru ca dragostea de sine sau de altul e, la limita, o forma de cinism...un epoche fenomenologic, care pastreaza doar inocenta primordiala a constiintei, dupa cum de multe ori fixand o față oarecare recunosc acea față din copilarie a lui celalalt, azi, parca umflata cu pompa...
pana la urma, situatia e comica, iar dupa cum zicea patapievici recent, cinicul, vrei nu vrei, are dreptate!si cand nu are, dreptatea tot de partea lui este.
apropos, ce este autan?
...Multe absenţe degajă textul, nu dor, absenţe aş spune. Un ton atât de intim şi atât de universal, în acelaşi timp. Finalul - unul cumva resemnat - nu se putea mai potrivit.
...Între cel de atunci şi cel de acum. Acolo stă poezia. Şi tranziţia se face - din planul poetic, în cel real - prin factorul comun (scrisul), care devine cumva o constantă reală în ambele universuri; o constantă prin care eul se recunoaşte sau se reneagă, fiind mereu altul, într-o altă stare/existenţă.
"Aseară degetele m-au părăsit,
n-au mâncat, n-au băut, n-au scris nimic
pipăiau doar aeru-n gol
ca nişte limbi de şarpe."
...Totuşi, intervine planul real, care se converteşte în cel poetic.
"Dac-ai fi aici, podeaua ar scârţâi altfel
fotoliul maron ar avea altă formă,
alta, şi chiar eu aş fi diferit
mai transparent cumva
mai străin cu o zi."
Şi poetului îi este de ajuns. De aici încolo, el este Altfel.
...În speranţa că nu am bătut bărăganii prea tare, iar dacă totuşi am făcut-o, s-o fi făcut cu delicateţe, las un semn de lectură.
Mi se pare mult prea laconic comentariul tau... Poate vrei sa-mi explici ce nu iti place sau ce nu intelegi. Cine crezi ca ar reusi pe deplin sa fie Dumnezeu ? Poate incercam sa ii semanam cate putin.............
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Domnule Virgil Titarenco, dacă nu știți cum să luați acest text, atunci nu îl luați. deloc. e simplu.
pentru textul : autoportret într-un fund de pahar de:)
pentru textul : Sursâul meu gothic IV deEste un fenomen straniu la ora actuală: prea mulți își șterg textele să pot aduce comentarii la obiect/subiect. De aceea nu pot aduce prea mari argumente la "biserica pițigoilor" decât memoria mea și poate și a altora. Metafora îi aparține totuși prietenului nostru Ștefan Ciobanu. Verba volant scripta manent. Dar am răbdare... P.S. Nu mă interesează "sculptorul si poetul Mircea Lacatus". Era doar un consemn (Françoise) că nu am uitat.
pentru textul : bunica mea a fost o lebădă neagră deDraga mea Alma, așteptam să mă-ntrebe și pe mine cineva de vorbă, de-aceea cînd am început să povestesc, nu m-am mai putut opri. Sora mea dragă, sînt bucuroasă și onorată de trecerea ta, de cuvintele frumoase pe care le-ai lăsat și pe care le voi păstra la loc de mare preț dar și mai bucuroasă sînt de modul în care ai perceput impresionismul acestui tablou. Impresionismul, acest cuvînt inventat de intuitivii jurnaliști francezi pentru a prezenta publicului încă prea puțin familiarizat cu noul curent artistic din epocă, cum trebuie privită opera atît de refuzată și de controversată a acestora. Post-impresionismul al cărui capăt de coloană a infinitului îl reprezintă Cezanne, a stîrnit de asemenea mari controverse, atît de mari, încît nici cel mai bun amic al acestuia, Emile Zola, nu l-a înțeles și l-a denigrat. ȘI-aici am atins mai mult involuntar și absolut nevinovat un punct nevralgic al criticii autofage romănești de după 1990.
pentru textul : Valea Lotusului deAjutându-ne de o deviaţie a dictonului "până la Dumnezeu te halesc sfinţii", putem spune că este probabil ca aceste trei versuri de mai sus să aibă o legătură, pe undeva, pe la un capăt de infinit obosit de cât a fost alergat... Dar, pentru a o penetra (legătura), probabil că se cere un demers hermeneutic-fenomenologic, cu adânci implicaţii mitice, toate reduse sub aspect anvangardist. Şi, no, n-am pregătirea necesară, deci semnez cu un respectuos semn de întrebare: ?
pi punct es: Cine e "Translate"? Nenea Gugăl?
pentru textul : Miraj deabia acum răsuflu...?
pentru textul : Roșu de"strigătul meu a ieşit din inimă./Înglobat fiind de trup/a rămas blocat". A ieşit sau n-a ieşit acel strigăt???!! Reţin "conturul corpului tău în mijlocul lanului de grâu"
Poate greşesc, dar cred că mai trebuie lucrat acest text.
cu amiciţie, I.P.V.
Cine, cind si unde a fost obtuz „literar”?
pentru textul : liquido deNu stiu de ce dar modul cum pui tu problema imi aduce aminte de modul cum este inteleasa legea intr-o tarisoara din europa de est. Exista acolo un banc care suna cam asa:
„Legea e ca bariera. Dulaii sar peste ea. Catelusii se furiseaza pe sub ea. Iar boii se opresc in fata ei.” Hermeneutica mea asupra acestui banc este cum ca prin urmare orice fel de interpretare serioasa a legii este de fapt un fel de... obtuzitate sociala. Hmmm... Mai bine desfiintam legile sau regulile ca tot sint un fel mofturi stupide ale lumii civilizate. Ca noua tot nu ne trebuie...
Virgil, trecerea și semnul tău înseamnă mult pentru mine. Îmi pare rău că, însă, observ atât de târziu comentariile. Lucian, oricum eu nu scriu ca să epatez pe cineva și oricum am sistemul meu de valori în care cred. Iau în seamă părerile altora, învăț daca am ceva de învățat, dar nu e neapărată nevoie " să fac ca alții". Cine e pe frecvența mea de undă va veni după mine nechemat. Sapphire, pe mine mă bucură orice semn, așa că, după părerea mea, Lucian și-a spus doar o opinie.
pentru textul : gol spre fereastră demă apropie de tine cuvintele tale sensibile și frumoase. lirismul tău, calculat în sensul că nu este în exces, ajunge să se exprime într-o estetică plăcută și demnă. ai versuri ce mi-au căzut foarte bine. de la o ploaie la alta ochii mei sunt tot mai lungi cerul tot mai subțire precum și: acum clipele sunt mai lungi decât venele mele seamănă cu iarba sunt verzi rămân în palmele mele când te ating iar finalul este excelent. un poem care prin simplitatea sa dar și prin alcătuirea atentă îmi demonstrează încă o dată că nu mă înșelam când mai veneam pe aici pe la tine, Nuța. Revelion frumos și un an nou plin de cei dragi ție. Las și un semn galben cu drag.
pentru textul : de la o ploaie la alta depromit să iau în considerare opinia ta, Adrian!
iar eu ce promit nu mă face să ies pe ușa din dos:)
o reverență deocamdată:)
pentru textul : treceam dintr-un tren ca dintr-o poezie într-alta deSalut AAA,
Am sa tin seama de comentariile tale si am sa incerc sa refac primul catren...
nu sunt de acord cu afirmatia "uzarea de mitologie, azi, fie chiar şi-ntr-un sonet, este un semn de slăbicine."
brate de ceara - am folosit acesta metafora in contextul analogiei imbratisarii cu alcatuirea miticelor aripi ale lui Icar...
Cristi
pentru textul : Sonet 217 deDoamna, va multumesc foarte mult pentru replica. Aveti o alta perspectiva, foarte interesanta dealtfel: "as zice ca omul modern NU si-a amintit nici astazi o parte din cunostintele fundamentale". Eu unul ma refeream la stiinta, cea la care face referinta precisa Tutea in citatul propus in text. Imi pare rau, dar nu eu sunt cel care amesteca stiinta cu filozofia. Daca vreti insa, puteti sa ma blamati pe mine, Petre Tutea nu v-ar mai putea raspunde. Eu da :) . Cu respect. Exprimarea mea a fost urmatoarea: "Stiinta se dezvoltase intre timp. Probabil ca peste 99% din patrimoniul total de cunostinte a fost dobandit de umanitate dupa 1900." Dumneavoastra ziceti scurt "oare?" Pai putem cerceta. Daca e asa, imi trimiteti o ciocolata, daca nu, puteti sa ma tavaliti prin smoala si fulgi si sa ma dati afara din acest spatiu. ok :) Mai pomeniti de "experimental". Nu vad bine la ce va referiti. Omul a facut experiente din cele mai vechi timpuri si proportia lor in stiinta cred ca nu s-a schimbat. Nu vad nicidecum inmultirea experientelor ca ceva primordial. In sfarsit... e un subiect vast. Luati va rog un singur exemplu de salt calitativ: medicina. Sau mai direct : cartografierea genomului uman. Nu e vorba de experiment aici. Un salt enorm, incuantifiabil. :) Sa ma insist asupra faptului ca acel 99% era un efect vizual si ca progresul e in realitate mult mai important? Mai spuneti: "misterul se adanceste progresiv, pe masura ce (virgula) cercetarea face pasi inainte. " Aici imi dau seama, in sfarsit (mintea de pe urma... va rog sa ma scuzati, o recunosc si o semnez) ca m-ati inteles poate altfel decat am mizat eu. Cand vorbesc de "patrimoniul total de cunostinte" in fraza citata si mai sus, ma refer (bineinteles) la patrimoniu, patrimoniu in sensul propriu al cuvantului, adica la ceea ce stim acum, ceea ce avem acum. Care patrimoniu este o parte infima din ceea ce se mai poate afla de aici inainte. Sper ca suntem de acord. Sau nu? :) Va rog numai nu va suparati pe mine, iar daca ati formula si frazele altfel decat "sa nu facem" ar suna mai putin ironic. Am vazut ca adresarea catre domnul Manolescu va este elevata si deloc ironica. Nu stiu de unde deduceti ca eu, biet pseudonim si novice, as fi mai tanar sau mai neinstruit. Ca ma intreb si eu, oare ce anume ma da de gol? :) cu deosebit respect, tm
pentru textul : Gânduri deraluca - multam de trecere... si penita imaginara :)
pentru textul : Domnul Martin, poezia și femeia deda, vor veni zilele când din poemele noastre vor crește panseluțe și margarete... până atunci să ne mirosim deodorantele și parfumurile:)... mersi de constatarea medicolegală:), Raluca și de... entuziasmul tău:)
pentru textul : lullaby dene mai citim! zi frumoasă!
Vă mulţumesc pentru vizită şi apreciere, Cezar
pentru textul : Incoerenta existenţă deerata: poduri
pentru textul : stâlpnica dese scrie double dose daca asta ai vrut sa scrii in engleza despre text,.. chiar daca pare ambiguu, textul are niste idei clare in el nu stiu daca expresia "cind ca" este prea reusita acolo iar "perpetua regasire de sine" e cam uzat inceputul insa e bun as vrea sa mai vad texte de-ale tale aici
pentru textul : double dose deam cumva o problemă cu „pe-a-ntregul”. știu că e corect românește dar alăturarea aceea de vocale sună inestetic. aș fi înlocuit cu „pe de-a-ntregul”
pentru textul : Scrisoare detextul este poezie, și o spun pentru că am privit-o cu foarte multă suspiciune. dar nu pot spune, precum antecomentatorul meu, că îmi plac prea mult repetițiile din text. dimpotrivă, mă deranjează.
remarc în mod deosebit „când noaptea mă goleşte ca pe un borcan cu smoală”
în chatul de crăciun mi-ați spus că mă așteaptă caprele la muls și alte lucruri jignitoare, în textul „cîndva” m-ați făcut țînc cu brînză-n gură, nu vă codiți. orice scuze mi-ați prezenta, nu le voi accepta
pentru textul : starea hermeneia deBoba, vezi sa fie si consonanta. pt. ca rezonanta fara acceptarea consonantei poate distruge. da si tu o bere ca ti-am dat o idee (cu care sa faci dragoste ca pe timpurile holerei - excelenta imaginea aia care mi-ai transmis-o cu alta ocazie. o data am sa ti-o fur).
pentru textul : Mahalaua deschide lumea: globalizând-o dede ce nu intrunea conditiile... textul se refera la satul bunicilor dinspre mama, e scris pe 1 aprilie. iar eu ma revendic peste tot hutul (din partea tatalui, haha), eventual va putea induce in eroare, unii chiar bateau apropouri de genul "stim noi cine-i din vaslui" (probabil se gindeau la dorin cozan); oricum, nu a intentionat nici una, nici alta. au fost trei note de 10, doua primite de primul meu text, celalalt primit de al doilea text (scris pe 2 aprilie), mi se pare chiar hilar ce sustii. oricum, merci de apreciere :)
pentru textul : Rezultatul "Bursei câştigătorilor" deTextul e la vedere, mai sus. Dacă cineva consideră că a fost un abuz faptul că nu am permis să apară aşa ceva în prima pagină...
Sănătate (la strănut); cu înţelepciunea, ca să nu spun altfel, mai greu...
pentru textul : Antoverb (provocare lingvistică) debuna autoironia personajelor, credibile majoritatea, pana si gainile... actuala tema, limbaj specific, imagine totalizatoare. dar pe undeva insistati prea mult pe descriere, iar franchetea unor exprimari sau mai exact precizari scad din senzatia de autenticitate. Si oarecum, titlul nu se leaga suficient de evenimentele prezentate. Adica, de ce nu o hiperbolizare sau/si o personificare a animalelor, cum face de ex boris vian sau mai stiu eu cine... Va urmaresc
pentru textul : Iadul păsăretului dete rog explica-mi si mie paradoxul logic din expresia cu pricina ca eu nu il vad. in ce priveste siguranta, da e acolo pentru ca stiu despre ce vorbesc dar am stiut ca textul va naste controversa. astept comentariile tale
pentru textul : cînd o fată de douăzeci de ani deNu stiu care era inainte si ce ai adaugat, dar pe mine sigur ma "atinge" cea de-a doua. Desi, acum e acum, ochiul meu ar prefera-o pe prima. Ceea ce inseamna ca e bine sa fie ambele, tocmai pentru plinatatea expresivitatii. Nici o cale de alegere but to turn it off.
pentru textul : exaust deasta ca sa fiu si eu cinic! pentru ca dragostea de sine sau de altul e, la limita, o forma de cinism...un epoche fenomenologic, care pastreaza doar inocenta primordiala a constiintei, dupa cum de multe ori fixand o față oarecare recunosc acea față din copilarie a lui celalalt, azi, parca umflata cu pompa...
pentru textul : de ziua mea m-aş curăţa depana la urma, situatia e comica, iar dupa cum zicea patapievici recent, cinicul, vrei nu vrei, are dreptate!si cand nu are, dreptatea tot de partea lui este.
apropos, ce este autan?
Absenţe
...Multe absenţe degajă textul, nu dor, absenţe aş spune. Un ton atât de intim şi atât de universal, în acelaşi timp. Finalul - unul cumva resemnat - nu se putea mai potrivit.
...Între cel de atunci şi cel de acum. Acolo stă poezia. Şi tranziţia se face - din planul poetic, în cel real - prin factorul comun (scrisul), care devine cumva o constantă reală în ambele universuri; o constantă prin care eul se recunoaşte sau se reneagă, fiind mereu altul, într-o altă stare/existenţă.
"Aseară degetele m-au părăsit,
n-au mâncat, n-au băut,
n-au scris nimic
pipăiau doar aeru-n gol
ca nişte limbi de şarpe."
...Totuşi, intervine planul real, care se converteşte în cel poetic.
"Dac-ai fi aici, podeaua ar scârţâi altfel
fotoliul maron ar avea altă formă,
alta,
şi chiar eu aş fi diferit
mai transparent cumva
mai străin cu o zi."
Şi poetului îi este de ajuns. De aici încolo, el este Altfel.
...În speranţa că nu am bătut bărăganii prea tare, iar dacă totuşi am făcut-o, s-o fi făcut cu delicateţe, las un semn de lectură.
Felicitări!
pentru textul : Altfel deun text bun acesta, cu un discurs controlat, firesc...
pentru textul : scrisoare închisă fostei mele iubiri din copilărie demai trec :)
Mi se pare mult prea laconic comentariul tau... Poate vrei sa-mi explici ce nu iti place sau ce nu intelegi. Cine crezi ca ar reusi pe deplin sa fie Dumnezeu ? Poate incercam sa ii semanam cate putin.............
pentru textul : De-a Dumnezeu… deUn haiku poate fi privit și ca un omagiu. De ce, nu?
pentru textul : Haiku dePagini