Din regulament am inteles ca e vorba de 3 texte, dar asta nu ma deranjeaza. Odata pe saptamana voi pune 2 texte. Cum le sterg pe cele vechi?, asta e problema si cu "Mircea" - dublura text. Am incercat dar n-am reusit sa sterg. Pace, Dancus
Evident, Adriana, locul central îl ocupă „Ceasul”. Povestea începe cu un „defender”, denumire introdusă de filosofia analitică americană: un obstacol insinuat când nu te aştepţi şi te împiedică să mai gândeşti corect; de exemplu un virus apărut de niciunde pe calculatorul tău, de care te prinzi prea târziu, atunci când nu mai poţi face nimic. Dar şi mai interesant: să presupunem că, într-o bună zi, când te plimbi pe lângă faimosul „Big Ben” londonez ridici privirea şi observi că nu mai puţinul celebru ceas arată ora 12 şi 15. A doua zi, plimbându-te prin aceleaşi locuri, ridici iar privirea şi vezi aceeaşi oră. Deşi, pe moment, eşti intrigat de coincidenţă (ceasul tău îl uitaseşi acasă, nu ai cum să verifici) îţi spui că se pot întâmpla lucruri şi mai ciudate. În realitate ieri (sau azi-noapte) ceasul se oprise rămânând înţepenit la ora cu pricina.
În acest caz să fie chiar un „defender”? Aici intervine Guenon, mult iubitul tău Guenon: „Din punctul de vedere care leagă simbolismul lui Ianus de timp, trebuie făcută o remarcă foarte importantă: între trecutul care nu mai este şi viitorul care nu este încă, adevărata faţă a lui Ianus […] nu e, după cum se spune, nici una, nici cealaltă dintre cele care se pot vedea. Într-adevăr, această a treia faţă este invizibilă, pentru că [aici este vorba de o] clipă insesizabilă; dar atunci când ne ridicăm deasupra condiţiilor acestei manifestări tranzitorii şi contingente, […] vedem adevărata realitate”. Interesant, şi cu asta închei, este că celebrul ceas din Londra are…patru feţe ceea ce chiar ar trebui să ne dea de gândit!
textul a pornit dintr-un exercitiu, unul de admiratie, respirand alte versuri, cu parfum superb si conditionat, pentru a caror citire imi permit sa multumesc aici a rezultat o devoalare de negru incins, un strigat spre neaglutinare multumesc Bianca, nu pot sa nu remarc, la randu-mi, citind si alte comentarii ale tale, fara sa fiu influentat de nuanta laudativa a frazelor de aici, ca ai crescut frumos, in cuvinte si, mai ales, in gand
De ce oare idiomul Adei sună aşa străin?
Di şi oari idiomu' ista sunî aşa străin?
Textul are ritm şi, mai ales, relaţia Ticuţei cu Adam, prin contrastul personajelor, îndeamnă la continuarea lecturii. În plus, atmosfera de cămin
m-a îndemnat să zâmbesc unor amintiri frumoase. Însă, mă calcă pe nervi naivitatea lingvistică a Adei amintindu-mi de anul I, când, fără voie, moldovenizam "distul di ghini". Aştept urmarea...
Un poem oarecum alambicat, cu multe întoarceri în sine. Destul de pretențios, departe de ieftina dragoste (știe autoarea ceva?) anunțată contrastant în titlu. Marina Nicolaev ne aruncă în față o lume în care sentimentul e desuet ori mereu întârziat, buna-cuviință dacă nu e demolată, e cel puțin părăsită. Orice se întâmplă, e accident, ne petrecem ființa la "second hand". Poemul nu-și propune valențe estetice subtile, deși rămâne surprinzător cu fiecare vers, ci își propune să dezbrace lumea pe care o trăim de o haină prea strâmtă, care, parcă, nu o încape. O lume în care totul trebuie să fie ieftin, iar dacă e scump, acum e la modă swarovsky, așa că "ar fi bine să nu ne mai vedem Feodor Mihailovici".
Andu, nu pot să trec fără să îți spun ce simt vis-a-vis de ultimele două poezii ale tale. Ți-am scris acest comentariu astăzi și nu ieri pentru că pare să devină o tendință la tine. Sper sincer că nu o să percepi asta ca un efect la comentariul tău. Deci, văd misoginism în mesajul lor, atac la persoană, răutate, nimic poetic. Și sunt extrem de transparente, îmi imaginez imediat cui sunt adresate. M-aș bucura să nu am dreptate. /O\
iata un text prin care, inca o data, poetul cozan vine cu inovatii, in acelasi stil caracteristic. remarc, pe langa libertatea de a alege fiecare unde incepe si se termina universul (poematic), cultivarea paradoxului, ambiguitatea conceptuala, ca semn al relativismului, dar si al puterii de manipulare al lui, si, in plus, o anume tandrete a ideii, un fel de protejare a lui si lasare sa fie. acum ma retrag, surprins si de aceasta data felicitari! cu respect, francisc
Mister, pasiune, groază şi romantism. Se pare că asistăm în prezent la o recrudescenţă a acestui curent mistico- transcedental. Piese teatrale somptuoase inspirate de personaje fantastice din basme, trilogii romantice cu vampiri şi filme de gen, doboară recordurile de audienţă. În literatură noul gotic pune accentul pe latura misterioasă şi vulnerabilă a femeii: "about life, not death" and "love, not lust". Touch-ul gotic generează best selleruri, a se vedea succesul obţinut de seria celor patru volume Twilight, New Moon, Eclipse, Breaking Dawn; Harry Potter a generat o adevărată manie în rândul adolescenţilor. Se pare că seriile amintite au contribuit chiar la creşterea economică a aşezărilor de origine. În cinema, acest curent face furori cu ajutorul unor ecranizări de succes, precum Twilligt, serialul True Blood, Snow White and the Huntsman, The girl with a dragon tattoo etc.. Fără a mai vorbi de nenumăratele deschideri în muzică.
O diferenţă însă trebuie subliniată între moda goth şi curentul literar care a stat la baza unor mari capodopere de gen. Subcultura “goth”, a apărut în jurul anului 1980 in Anglia ca urmare a popularizării genului muzical gothic rock. Această subcultură s-a răspândit foarte rapid în multe ţări europene şi de peste ocean şi, spre deosebire de altele, rezistă de un timp îndelungat. Este foarte adevărat că această subcultură pune foarte mult accentul pe estetic, tocmai de aceea membrii acesteia se diferenţiază printr-un stil deosebit, original şi nonconformist.
Curentul literar s-a dezvoltat ca urmare a unei strânse legături între arhitectură şi spirit: „arhitectura este, dintre toate artele, cea care căuta cu mai multă cutezanţă să repete în ritmul ei ordinea universului, pe care cei vechi îl numeau kosmos, adica armonie!”Adso.
Acest stil arhitectural s-a născut din dorinţa oamenilor de a avea biserici şi catedrale mai „uşoare“, care să se inalţe mai mult spre cer, tinzând astfel spre apropierea de Dumnezeu. Clădirea bisericii gotice în sine se dorea a fi parte a experienţei divine. Bisericile erau astfel construite încât lumina care pătrundea prin vitraliile pictate cu scene biblice, să joace rolul acestei „lumini divine“. În interiorul al mânăstirii, timpul are o altă curgere, o altă logică; există un prezent continuu şi o veşnicie continuă, amândouă învăluite într-un nimb de sfinţenie, în lumina diafană a păcii şi a iubirii. Timpul fizic, în mânăstiri, nu mai există, pentru că moartea nu mai are puterea unei fiare înspăimântătoare, ea devine o mare trecere, un tărâm către care aspiră monahul în fiecare zi a existenţei sale. Aceasta este esenţa surprinsă de marii autori, care au abordat genul în opere nemuritoare.
Vă doresc multe succese şi fie ca aura magică a goticului să vă lumineze întreaga creaţie!
Că e simpăticuţ mi s-a mai spus şi pe alte site-uri. Dar laudele nu mă ajută la nimic. Pot număra pe degete textele în proză pe care le-am scris, aşa că mi-ar fi de folos să ştiu care fragmente sunt scrise cu stângăcie.
flabra, comentariul tau e ca un oxigen proaspat. nu pt ca ar fi laudativ, ci pt ca...e printre putinele care se refera totusi la text! incep sa obosesc de polemicile (o, cat de aprinse, dar si cat de inutile!) caracteristice acestui sit literar. ne mai citim.
Adriane, când scrii așa, mie îmi pari atât de obtuz încât legile geometriei se încruntă și te declară un zoombie. Și îți spun sincer că mă recunosc învins. Învins de tine, de poziția ta de putere și de obrăznicia ta teribilă caracteristică unei generații ne-educate cumsecuvine dar care se află la putere și căreia ar trebui să ne supunem.
Cum eu nu am nicidecum chef de așa ceva nu-mi rămâne decât să spun la revedere acestui site unde tu ești editor, site în care am crezut ani buni înainte ca tu să-ți faci poluțiile pe aici cum vrea mâna ta.
Iar ție Virgile îți doresc succes cu Hermeneia și te asigur că de mine nu vei mai auzi pe aici.
prea mult "cer" pentru o singura zi...nu crezi? "împart cerul în patru două atrii două ventricule întorcând cerul în ferestrele ce bat perfect aceleași răni (...) cerul trece prin mine și desparte din carne o nouă mână ce-ți trezește diminețile din somn (...) în fiecare dimineață aranjez icoanele sub pielea cerului - o încăpere părăsită unde toate zidurile au mirosul pieptului tău" referitor la ultimul fragment citat...ori vezi cerul ca pe un trup (pielea cerului) ori ca pe o incapere. apoi, un loc comun cat toate cerurile la un loc: "uneori pare atât de ușor să mori și să te naști din nou" ce mi-a placut: "cerul trece prin mine și desparte din carne o nouă mână ce-ți trezește diminețile din somn"...desi as fi renuntat la adjectivul "noua". fireste, toate astea sunt opinii de cititor, subiective, carevasazica. :)
bine k am gasit, in sfarsit, un atragator de atentie la gafe in poezie, aici, pe hermeneia. vad k pari sigur pe tine. "fericiti cei ce nu se indoiesc niciodata", vorba lui Frango. pai, sa-ti multumesc, nu...?!:)
"Deci Miron o ia de mână
Ş-o arată pe la oaspeţi,
Cu-a ei ochi numai lumină,
Cu obrajii fragii proaspeţi.
Ş-au pornit frumoasă nuntă
De sărea până şi ciunta,
Şi ologi-şi făceau grabă,
Şi moşneag juca mărunta,
Curtenind pe lângă babă.
Dar deşi ferice încă,
Totuşi el în pieptul lui
O dorinţă are-adâncă,
Neştiută decât lui,
Dorul după ce-i mai mare
N-astă lume trecătoare,
După ce-i desăvârşit,
Şi tot sufletul îl doare
După cum a fost menit.
Şi pe toţi el îi întreabă
Dacă ştiu cumva în lume
Astă tainică podoabă,
Ăst odor fără de nume.
Dar pe cine-ntreabă tace,
Cui prin minte-i poate trece?
Numai cântăreţul orb
Spune-n treacăt cum că asta
E frumoasa fără corp."
inca ma intreb daca la intrebarea cu nr. 5 ai raspuns serios...
adevarat, dl Virgil !! gerunziul in poezie oarecum ii da o "umiditatea" verbului , si poate fi trecut cu vederea , dar in unele cazuri poate fi folosit , atunci cand e necesar sau nu exista o alta cale de a da o forma acelui vers , nu e vorba de vreun capriciu ...
o sa incerc sa ma desprind de " folosirea gerunziului" , si sa caut "n" combinatii ...
multumesc pentru sfat dar si pentru comentariu !!
prozodia e schioapa rau, lucru greu de trecut cu vederea in cazul unui text atat de scurt; rimele sunt ori imperfecte, ori facile, iar personalizarile atat de...candide, incat n-a ramas nimic din dramatismul pe care ideea l-ar presupune.
eu, cum de altfel sper că și dumneavoastră domnule profesor, ar prefera în locul acestei plăceri "perverse", o clasă politică matură. Iar aceasta pentru că mulți români, ca dumneavoastră, Virgil, sau eu, nu merită contextul (istoric) stupid în care ne aflăm. În rest, ferice de cei cu: după mine potopul... spun amar!
Costa, daca mai vii pe la noi, fii bun si corecteaza aceste typo: -instealat -al atinge -astepata ("automat la ceea ce credem noi că ne aștepată acolo") -deabia si, daca imi permiti un sfat: "aeriseste" putin textul, delimiteaza niste paragrafe, fa ceva!...e tare greu lizibil asa cum e acum.
am fost uimit de citirea parerilor expuse de Aranca. nu mai inteleg nimic. cred ca este ceva personal, altfel nu se explica insistenta si obsesia cu care Aranca isi sustine pareile sau intentiile. cer scuze propietarilor site/ului pentru aceasta divagatie, dar ceea ce face aici Aranca mi se pare hartuire. cu tot respectul.
Am uitat să te întreb ceva. Când ai afirmat "Acum cei cu fețe lungi de la cenacluri chiar vor crede că sîntem cele mai bune amice!" la cine te refereai?
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
er: jiganti - arbori jiganti adica :-) superb
pentru textul : Sunete crescânde deDin regulament am inteles ca e vorba de 3 texte, dar asta nu ma deranjeaza. Odata pe saptamana voi pune 2 texte. Cum le sterg pe cele vechi?, asta e problema si cu "Mircea" - dublura text. Am incercat dar n-am reusit sa sterg. Pace, Dancus
pentru textul : DANIEL deEvident, Adriana, locul central îl ocupă „Ceasul”. Povestea începe cu un „defender”, denumire introdusă de filosofia analitică americană: un obstacol insinuat când nu te aştepţi şi te împiedică să mai gândeşti corect; de exemplu un virus apărut de niciunde pe calculatorul tău, de care te prinzi prea târziu, atunci când nu mai poţi face nimic. Dar şi mai interesant: să presupunem că, într-o bună zi, când te plimbi pe lângă faimosul „Big Ben” londonez ridici privirea şi observi că nu mai puţinul celebru ceas arată ora 12 şi 15. A doua zi, plimbându-te prin aceleaşi locuri, ridici iar privirea şi vezi aceeaşi oră. Deşi, pe moment, eşti intrigat de coincidenţă (ceasul tău îl uitaseşi acasă, nu ai cum să verifici) îţi spui că se pot întâmpla lucruri şi mai ciudate. În realitate ieri (sau azi-noapte) ceasul se oprise rămânând înţepenit la ora cu pricina.
pentru textul : Ceasul deÎn acest caz să fie chiar un „defender”? Aici intervine Guenon, mult iubitul tău Guenon: „Din punctul de vedere care leagă simbolismul lui Ianus de timp, trebuie făcută o remarcă foarte importantă: între trecutul care nu mai este şi viitorul care nu este încă, adevărata faţă a lui Ianus […] nu e, după cum se spune, nici una, nici cealaltă dintre cele care se pot vedea. Într-adevăr, această a treia faţă este invizibilă, pentru că [aici este vorba de o] clipă insesizabilă; dar atunci când ne ridicăm deasupra condiţiilor acestei manifestări tranzitorii şi contingente, […] vedem adevărata realitate”. Interesant, şi cu asta închei, este că celebrul ceas din Londra are…patru feţe ceea ce chiar ar trebui să ne dea de gândit!
Textul de faţă ce are? Nu înţeleg?
Aştept o explicaţie.
Cu stimă,
pentru textul : Pictat de ploi deBot Eugen
textul a pornit dintr-un exercitiu, unul de admiratie, respirand alte versuri, cu parfum superb si conditionat, pentru a caror citire imi permit sa multumesc aici a rezultat o devoalare de negru incins, un strigat spre neaglutinare multumesc Bianca, nu pot sa nu remarc, la randu-mi, citind si alte comentarii ale tale, fara sa fiu influentat de nuanta laudativa a frazelor de aici, ca ai crescut frumos, in cuvinte si, mai ales, in gand
pentru textul : dacă taci nu ajung I deDe ce oare idiomul Adei sună aşa străin?
pentru textul : in the pursuit of happiness (IV) deDi şi oari idiomu' ista sunî aşa străin?
Textul are ritm şi, mai ales, relaţia Ticuţei cu Adam, prin contrastul personajelor, îndeamnă la continuarea lecturii. În plus, atmosfera de cămin
m-a îndemnat să zâmbesc unor amintiri frumoase. Însă, mă calcă pe nervi naivitatea lingvistică a Adei amintindu-mi de anul I, când, fără voie, moldovenizam "distul di ghini". Aştept urmarea...
Un poem oarecum alambicat, cu multe întoarceri în sine. Destul de pretențios, departe de ieftina dragoste (știe autoarea ceva?) anunțată contrastant în titlu. Marina Nicolaev ne aruncă în față o lume în care sentimentul e desuet ori mereu întârziat, buna-cuviință dacă nu e demolată, e cel puțin părăsită. Orice se întâmplă, e accident, ne petrecem ființa la "second hand". Poemul nu-și propune valențe estetice subtile, deși rămâne surprinzător cu fiecare vers, ci își propune să dezbrace lumea pe care o trăim de o haină prea strâmtă, care, parcă, nu o încape. O lume în care totul trebuie să fie ieftin, iar dacă e scump, acum e la modă swarovsky, așa că "ar fi bine să nu ne mai vedem Feodor Mihailovici".
pentru textul : diversiune ieftină dragostea… deAndu, nu pot să trec fără să îți spun ce simt vis-a-vis de ultimele două poezii ale tale. Ți-am scris acest comentariu astăzi și nu ieri pentru că pare să devină o tendință la tine. Sper sincer că nu o să percepi asta ca un efect la comentariul tău. Deci, văd misoginism în mesajul lor, atac la persoană, răutate, nimic poetic. Și sunt extrem de transparente, îmi imaginez imediat cui sunt adresate. M-aș bucura să nu am dreptate. /O\
pentru textul : Eminescu deiata un text prin care, inca o data, poetul cozan vine cu inovatii, in acelasi stil caracteristic. remarc, pe langa libertatea de a alege fiecare unde incepe si se termina universul (poematic), cultivarea paradoxului, ambiguitatea conceptuala, ca semn al relativismului, dar si al puterii de manipulare al lui, si, in plus, o anume tandrete a ideii, un fel de protejare a lui si lasare sa fie. acum ma retrag, surprins si de aceasta data felicitari! cu respect, francisc
pentru textul : crucile deo marturie dulce a ideii de intimitate.
pentru textul : Lovitură de rafturi deerata: asa de previzibila, nu-mi bate bine "s"-ul se pare :-)
pentru textul : المرأه في الحب deMister, pasiune, groază şi romantism. Se pare că asistăm în prezent la o recrudescenţă a acestui curent mistico- transcedental. Piese teatrale somptuoase inspirate de personaje fantastice din basme, trilogii romantice cu vampiri şi filme de gen, doboară recordurile de audienţă. În literatură noul gotic pune accentul pe latura misterioasă şi vulnerabilă a femeii: "about life, not death" and "love, not lust". Touch-ul gotic generează best selleruri, a se vedea succesul obţinut de seria celor patru volume Twilight, New Moon, Eclipse, Breaking Dawn; Harry Potter a generat o adevărată manie în rândul adolescenţilor. Se pare că seriile amintite au contribuit chiar la creşterea economică a aşezărilor de origine. În cinema, acest curent face furori cu ajutorul unor ecranizări de succes, precum Twilligt, serialul True Blood, Snow White and the Huntsman, The girl with a dragon tattoo etc.. Fără a mai vorbi de nenumăratele deschideri în muzică.
pentru textul : Un surâs de trei ori gothic deO diferenţă însă trebuie subliniată între moda goth şi curentul literar care a stat la baza unor mari capodopere de gen. Subcultura “goth”, a apărut în jurul anului 1980 in Anglia ca urmare a popularizării genului muzical gothic rock. Această subcultură s-a răspândit foarte rapid în multe ţări europene şi de peste ocean şi, spre deosebire de altele, rezistă de un timp îndelungat. Este foarte adevărat că această subcultură pune foarte mult accentul pe estetic, tocmai de aceea membrii acesteia se diferenţiază printr-un stil deosebit, original şi nonconformist.
Curentul literar s-a dezvoltat ca urmare a unei strânse legături între arhitectură şi spirit: „arhitectura este, dintre toate artele, cea care căuta cu mai multă cutezanţă să repete în ritmul ei ordinea universului, pe care cei vechi îl numeau kosmos, adica armonie!”Adso.
Acest stil arhitectural s-a născut din dorinţa oamenilor de a avea biserici şi catedrale mai „uşoare“, care să se inalţe mai mult spre cer, tinzând astfel spre apropierea de Dumnezeu. Clădirea bisericii gotice în sine se dorea a fi parte a experienţei divine. Bisericile erau astfel construite încât lumina care pătrundea prin vitraliile pictate cu scene biblice, să joace rolul acestei „lumini divine“. În interiorul al mânăstirii, timpul are o altă curgere, o altă logică; există un prezent continuu şi o veşnicie continuă, amândouă învăluite într-un nimb de sfinţenie, în lumina diafană a păcii şi a iubirii. Timpul fizic, în mânăstiri, nu mai există, pentru că moartea nu mai are puterea unei fiare înspăimântătoare, ea devine o mare trecere, un tărâm către care aspiră monahul în fiecare zi a existenţei sale. Aceasta este esenţa surprinsă de marii autori, care au abordat genul în opere nemuritoare.
Vă doresc multe succese şi fie ca aura magică a goticului să vă lumineze întreaga creaţie!
discursul de pana acolo. scuze.
pentru textul : pe unde mergem deCă e simpăticuţ mi s-a mai spus şi pe alte site-uri. Dar laudele nu mă ajută la nimic. Pot număra pe degete textele în proză pe care le-am scris, aşa că mi-ar fi de folos să ştiu care fragmente sunt scrise cu stângăcie.
pentru textul : Între cer şi Vale deun poem prea clișeistic, aceleași substantive, verbe, frazarea ineficientă pentru poem... mai lucrează, e un text de șantier... cred.
pentru textul : Zob deflabra, comentariul tau e ca un oxigen proaspat. nu pt ca ar fi laudativ, ci pt ca...e printre putinele care se refera totusi la text! incep sa obosesc de polemicile (o, cat de aprinse, dar si cat de inutile!) caracteristice acestui sit literar. ne mai citim.
pentru textul : Un titlu reușit atrage atenția asupra textului deAdriane, când scrii așa, mie îmi pari atât de obtuz încât legile geometriei se încruntă și te declară un zoombie. Și îți spun sincer că mă recunosc învins. Învins de tine, de poziția ta de putere și de obrăznicia ta teribilă caracteristică unei generații ne-educate cumsecuvine dar care se află la putere și căreia ar trebui să ne supunem.
pentru textul : Pilda omului care a tăcut deCum eu nu am nicidecum chef de așa ceva nu-mi rămâne decât să spun la revedere acestui site unde tu ești editor, site în care am crezut ani buni înainte ca tu să-ți faci poluțiile pe aici cum vrea mâna ta.
Iar ție Virgile îți doresc succes cu Hermeneia și te asigur că de mine nu vei mai auzi pe aici.
prea mult "cer" pentru o singura zi...nu crezi? "împart cerul în patru două atrii două ventricule întorcând cerul în ferestrele ce bat perfect aceleași răni (...) cerul trece prin mine și desparte din carne o nouă mână ce-ți trezește diminețile din somn (...) în fiecare dimineață aranjez icoanele sub pielea cerului - o încăpere părăsită unde toate zidurile au mirosul pieptului tău" referitor la ultimul fragment citat...ori vezi cerul ca pe un trup (pielea cerului) ori ca pe o incapere. apoi, un loc comun cat toate cerurile la un loc: "uneori pare atât de ușor să mori și să te naști din nou" ce mi-a placut: "cerul trece prin mine și desparte din carne o nouă mână ce-ți trezește diminețile din somn"...desi as fi renuntat la adjectivul "noua". fireste, toate astea sunt opinii de cititor, subiective, carevasazica. :)
pentru textul : vineri debine k am gasit, in sfarsit, un atragator de atentie la gafe in poezie, aici, pe hermeneia. vad k pari sigur pe tine. "fericiti cei ce nu se indoiesc niciodata", vorba lui Frango. pai, sa-ti multumesc, nu...?!:)
sa fie si o cola light...
pentru textul : broşură de la martori de"Deci Miron o ia de mână
Ş-o arată pe la oaspeţi,
Cu-a ei ochi numai lumină,
Cu obrajii fragii proaspeţi.
Ş-au pornit frumoasă nuntă
De sărea până şi ciunta,
Şi ologi-şi făceau grabă,
Şi moşneag juca mărunta,
Curtenind pe lângă babă.
Dar deşi ferice încă,
Totuşi el în pieptul lui
O dorinţă are-adâncă,
Neştiută decât lui,
Dorul după ce-i mai mare
N-astă lume trecătoare,
După ce-i desăvârşit,
Şi tot sufletul îl doare
După cum a fost menit.
Şi pe toţi el îi întreabă
Dacă ştiu cumva în lume
Astă tainică podoabă,
Ăst odor fără de nume.
Dar pe cine-ntreabă tace,
Cui prin minte-i poate trece?
Numai cântăreţul orb
Spune-n treacăt cum că asta
E frumoasa fără corp."
inca ma intreb daca la intrebarea cu nr. 5 ai raspuns serios...
pentru textul : fals interviu despre menirea artei deadevarat, dl Virgil !! gerunziul in poezie oarecum ii da o "umiditatea" verbului , si poate fi trecut cu vederea , dar in unele cazuri poate fi folosit , atunci cand e necesar sau nu exista o alta cale de a da o forma acelui vers , nu e vorba de vreun capriciu ...
pentru textul : Poetul deo sa incerc sa ma desprind de " folosirea gerunziului" , si sa caut "n" combinatii ...
multumesc pentru sfat dar si pentru comentariu !!
so, să fie cum ziceți voi!
pentru textul : după cum nu știu să păstrez aerul de[MDN] Marele dicționar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000 - DROMOMANÍE s. f. impuls irezistibil de a călători. (< fr. dromomanie)
pentru textul : dromomanie desi ma apuc si eu de plans...
prozodia e schioapa rau, lucru greu de trecut cu vederea in cazul unui text atat de scurt; rimele sunt ori imperfecte, ori facile, iar personalizarile atat de...candide, incat n-a ramas nimic din dramatismul pe care ideea l-ar presupune.
pentru textul : Plângere deVirgil iti multumesc de trecere si de sugestie. Te mai astept Djamal
pentru textul : Pe muchiile cercului deeu, cum de altfel sper că și dumneavoastră domnule profesor, ar prefera în locul acestei plăceri "perverse", o clasă politică matură. Iar aceasta pentru că mulți români, ca dumneavoastră, Virgil, sau eu, nu merită contextul (istoric) stupid în care ne aflăm. În rest, ferice de cei cu: după mine potopul... spun amar!
pentru textul : „Hazardul şi oiştea” deCosta, daca mai vii pe la noi, fii bun si corecteaza aceste typo: -instealat -al atinge -astepata ("automat la ceea ce credem noi că ne aștepată acolo") -deabia si, daca imi permiti un sfat: "aeriseste" putin textul, delimiteaza niste paragrafe, fa ceva!...e tare greu lizibil asa cum e acum.
pentru textul : Chasing pavements deam fost uimit de citirea parerilor expuse de Aranca. nu mai inteleg nimic. cred ca este ceva personal, altfel nu se explica insistenta si obsesia cu care Aranca isi sustine pareile sau intentiile. cer scuze propietarilor site/ului pentru aceasta divagatie, dar ceea ce face aici Aranca mi se pare hartuire. cu tot respectul.
pentru textul : this is a film deAdrian, eu cred ca sunt mai putin de 15....
pentru textul : trei observații deAm uitat să te întreb ceva. Când ai afirmat "Acum cei cu fețe lungi de la cenacluri chiar vor crede că sîntem cele mai bune amice!" la cine te refereai?
pentru textul : Satul din vale dePagini