nu ma pot masura cu hanny, care reuseste sa produca bijuterii si in comentarii. eu o sa comentez... prozaic, pe text. strict literar, si linea a luat caimacul. receptorul meu textual e de natura muzicala. aud muzicalitatea textului, cu melodie, armonie, contrapunct, tot tacamul. textul lui calin/cailean nu are absolut nici o singura nota falsa, toate accentele cad exact unde trebuie, forta evocatoare e la inaltimea subiectului, tensiunea dozata cu finetze si mereu la nivel inalt, poanta destul de bine mascata, simti ca va veni o poanta dar n-o poti prevedea, iar poanta e scrisa adanc... am apreciat acele comentarii ale autorului pe care le-am citit. marturisesc ca n-am prera citit poezia lui, habar n-am cum e ca poet, dar ca prozator e unul solid. il astept si cu o intriga epica, cu texte dialogate (dialogul final mi s-a parut partea cu ceva sub nivelul restului, e fluent dar n-are acelasi sunet de bronz. are insa alibi, dialogul e momentul de destindere post climax. presupun ca intr-un text unde dialogul are functie principala va suna pe masura. rim
experiment îmi pare că vrei să aranjezi un puzzle uriaș pe care l-ai găsit întâmplător pe podele și piatră cu piatră tremură sub genunchii întorși spre pământ în reverie în gol absolut așezat peste aer flămând de lumină ai putea să crezi că ești un înger fără o coastă sau fără un suflet e tot aia ai putea să zbori prin subterane înghețate cu viteza luminii chiorâte la purtător dar tu nu mai crezi să poți și asta e ultima poveste și ultimul metrou Mihaela Olaru.
Vladimir, ]nc\ntat[ c[ ti-a placut! Pentru mine e ca o experienta de viata pe care am consemnat-o aici. De aceea si apreciez faptul ca ti-a placut un asemenea text. La multi ani!
observ că nu comentezi nici un text. bănuiesc că pot să îţi încadrez contul la corespondent unde nu vei mai avea facilitatea comentariului printre alte restricţii.
a, dar fiti atent putin: nu mi spuneti ca exista cuvinte sau expresii care n ar fi poetice! un mare poet nu lucreaza cu astfel de prejudecati. tocmai aici intervine acel techne care face totul posibil. apoi, nu e nicio gafa alternanta vers alb-rime. nu cred ca scrie undeva ca n-am voie. si daca scrie, cu atat mai rau pt scrierea cu pricina. o, daca as fi un fidel, de ce as mai scrie poezie? in plus, nu vad parodia. ludic, da. ambiguitate a sensului, voita, da. si in loc de feminin as rupe cuvantul acesta si as zice "fin" imi permit sa arunc manusa, tocmai aici si acum
Am citit câteva articole referitoare la volumul publicat dupa ce am postat textul meu pe noul e-zine de art&culture de care mă ocup. Nu am rămas surprinsă de celelalte rezonanțe pe care această carte le-a declanșat altor comentatori, cum s-ar putea crede, însă accentul major îl văd pe o (supra)viețuire interioară de forță în care memoria/nostalgia/capacitatea reală de a iubi și a fi iubit măcar preț de o bătaie de aripi, rămân intacte în ciuda tuturor inconvenientelor exterioare, indiferent de caracterul lor. Sunt însă încântată să am în biblioteca e-zinului meu o nouă carte!
Sofia, bun venit.
Am testat si concluzia mea este ca din pozitia de nou venit ar trebui sa poti sa postezi (adica sa salvezi ca si concept), sa publici si sa editezi textele tale fara nici o problema.
Deocamdata nu ai postat nimic. Adica nici macar nu ai salvat ca si concept.
In momentul in care vrei sa introduci un text trebuie sa alegi categoria de text, apoi sa pui un titlu, un subtitlu si sa alegi un tip de subcategorie pentru acel text, apoi tiparesti textul si mai jos ai urmatoarele informatii:
Opțiuni de publicare
Acest text va fi salvat inițial doar ca și concept !
Pentru publicare selectează și căsuța „Publicat”.
(În caz contrar apasă doar butonul „Salvează” iar publicarea o vei putea face ulterior.)
si mai ai un patratel GOL pe care scrie Publicat
Iar mai jos doua butoane cu Publica si Previzualizeaza.
Mie mi se pare ca tot ce este acolo este la mintea cocosului. Este evident ca a previzualiza nu inseamna a Publica. Adica inseamn doar ...... a vizualiza inainte de. Deci inainte de a salva poti sa vizualizezi ce vei salva. Nu vad unde e problema. evident, asa cum am spus (de acum ma repet) a previzualiza nu este a salva. PENTRU A SALVA TREBUIE SA APESI PE BUTONUL SALVEAZA! Cred din nou ca si asta este la mintea cocosului.
Dar cind salvezi ti se spune ca ai niste Opțiuni de publicare.
Adica:
Acest text va fi salvat inițial doar ca și concept !
Pentru publicare selectează și căsuța „Publicat”.
(În caz contrar apasă doar butonul „Salvează” iar publicarea o vei putea face ulterior.)
Adica pentru ca sa publici pe site de la bun inceput (adica sa fie vizibil pe site, si nu doar concept -adica vizibil doar ptr tine) trebuie sa selectezi
ȘI
casuta "Publicat".
Nu stiu daca pot sa explic chestia asta mai bine in limba romana.
'Neața, Katya! Simpatic titlul, ai luat cuvântul "canon" cu sensul lui arhaic, de chin. Deci :"chinul de a dormi împreună". Dincolo de platitudinea cheii, rămân transcrierea stărilor și câteva imagini frumoase.
Un text in stilul deja caracteristic Alinei, un proiect care ne da de gandit nu numai prin intrebarile care le "degaja" ci mai ales prin modalitatea in care acestea sunt "strecurate" inspre subconstient. Cred ca miezul poeziei il reprezinta tocmai acel "euu...", un fel de afirmatie care rostita cu toata credinta/disperarea ar trebui sa aiba un rol soteriologic, sa regaseasca sinele/ego-ul si totodata sa-l dizolve pentru a putea face loc destul pentru "a primi". "in definitiv" aceasta este chiar viata, o succesiune de roluri asumate mai mult sau mai putin, din care autoarea incearca sa revendice o proprie carare de regasire... alternativa? Ce e mai de folos... o masca fara contur sau una fardata? Ca de propriul chip ori ne-am saturat ori nu mai stim cum arata si am risca sa ne ghicim printre necunoscuti:)
Îmi place textul, care se construiește armonios dintr-o viziune oarecum apocaliptică, născându-se, "înălțându-se din pântec", înspre simțirea finală, diafană, ce suspendă sensul între amintire și sublimare a suferinței, a unei încercări, ori a unei mari emoții acceptată cu înțelegerea unor rosturi fundamentale. Textul stă pe câteva imagini, alambicate în construcție dar de mare efect poetic, care dau greutate fiecărui vers.
nu știu la care curte veche faci referire. eu mă refeream la un spațiu aflat acolo unde a fost cândva sediul unui cotidian în bacău(fost înainte săptămânal comunist),tipografie, etc...loc în care se află acum un restaurant numit curtea veche
cum să bați în pereți ca în mașinile de scris? cum bați într-o mașinăm de scris, așa când vreai să te distrezi?
Mulțumesc, Ottilia!
Scaneaza poeziile acelea trase la imprimanta, sa vedem si noi sublinierile :).
In rest, stii si tu ce e in neregula cu textul. Il faci sa sune mai bine? Ar fi o chestie.
ciudat, mie mi-a placut textul. recomandare: scrie ori plictisul ori plictisu' dar nu lasa asa. eu incerc sa nu ma las influentat de prezentarea bio. pentru ca atunci nu mai am mintea deschisa la surprize. iar textul asta este o surpriza placuta cu privire la genul de inovatie, de „nou” pe care îl aștept în literatură. cred ca ar fi tragic daca ne-am aștepta ca tinerii in anul de gratie 2009 sa scrie ca tinerii din 1969. parol text bun, mai ales ultima parte. ma asteptam sa fie mai lung
"Așa cum mizeria lumii se depune ca roua pe petalele sufletului nostru, noi vom continua să închidem ochii în speranța că vom vedea un întuneric mai curat și mai frumos mirositor decât lumina fiecărei seri în care mulți dintre noi își plâng existența." luuunga fraza, frate Teo, tu nu ai obosit scriind-o? eu am ajuns la sfarsiul ei cu respiratia taiata. Cu ultimile puteri, m-am minunat de mizeria ce seamana cu roua si de intunericul "frumos mirositor" pe care-l percepem cu ajutorul vazului. Dar pesemne ca tu ai o conditie "autoriceasca" mult mai zdravana decat a mea, pentru ca mergi mai departe plin de aplomb: Care deși a fost modelată de ei{/B], este la fel de nemulțumitoare ca atunci când ar fi fost scoasă din cuptorul unui olar beat care, înconjurat de aburii de alcool emanați de propria respirație, cu un zâmbet știrb și cu dinți înnegriți, spune că totul arată exact așa cum ar trebui să arate… Ironia unui Dumnezeu ucis, care se răzbună cu o plăcere creată de noi prin lumea în care trăim și pe care am binecuvântat-o oferindu-i în dar, prima și ultima noastră suflare. care ei, ma intreb? care ei, cand in fraza anterioara se vorbea de "noi"? imi fac loc cu greu printre multimea de "care", de virgule zburatacite de la locurile lor firesti ( "oferindu-i în dar, prima și ultima"), si ma tarai, cu disperare, catre punct ferm. Il sfarsit, gasesc 3...dupa 3 randuri si ceva. Pasesc grijulie peste cojile de nuca si ma loveste in frunte " cenușiul cerului albastru mânjit cu încruntările sufletelor comune…" pe care "le vedem" (sic!) in tramvai, autobuz, metrou! Ei, cred ca-i destul, imi spun, mai bine ma duc sa invart masa din bucatarie...:( P.S: dar, in calitate de moderator, (adica omul ce trebuie sa atentioneze asupra typo-urilor si diacriticelor lipsa), nu pot decat sa-ti multumesc ca nu mi-ai mai dat prilejul sa apelez la fluier. Iata si o parte buna, si acum plec uitandu-ma lung la pahar. Tot nu-l vad pe jumatate plin...da' merge.
(Mă vezi treci atât de aproape ne vezi) (închipuiește-ți o frumusețe dureroasă/care pleacă de la tine și te azvârle -ntre pereții unui ou de piatră:) pulsez în zid înfășurată strâns ca-ntr-un meninge gesturile mele disperate fac mici umflături în mortar vreau să ies vreau să ies în alt timp caut scufundată sub piatră o crapătură/există/aici/undeva/sigur/sigur dacă nu mai găsesc fila de ieri sau pe cea de mâine vreau să nimeresc vreau să rămân pentru totdeauna în toate visurile mele de până acum poate că e chiar zidul ăsta al măcelăriei în care mă zbat ne zbatem simți cum umbra lanțului pe perete se-ngroașă/ prinde făptură/de câte ori o atingem? unul din cei doi bărbați în smoching de pe trotuar se uită la frumoasa femeie cu rochie arămie care se oglindește-n vitrină peste petele de sânge și o țeastă de animal jupuită/-n cârlig bărbatul privește insistent până când o presează grijuliu-spasmodic între pleoape ca pe-o frunză de arțar.
Deoarce, in ciuda avertismentelor nostre, ati continuat sa incalcati articolul 9.7 din regulament, Consiliul Hermeneia a decis suspendarea contului dvs. pentru o luna.
ce vremuri, Virgil... pe atunci parcă aveam ceva toți cu indicatoarele din trafic, se făceau glume spumoase, Vlad era pus pe șotii... mi-aduc aminte cu drag. deci pentru că nu ai uitat, da, pentru asta...
creezi o atmosfera plina de farmec si naturalete ...
daca toate astea se intampla "inainte de tacere", tacerea nu poate fi decat un "sine" exterior ce vrea sa respire intre limitele unui prezent cu mireasma de tei.
cuvantul "miasma" imi sun putin cam arhaic, zic
Ioana, să știi că am eliminat destul de mult înainte să o postez, dar probabil că mai trebuie. Eu tot nu pot să văd în poeziile mele "încărcătura". Eventual, îmi pot exprima punctul de vedere în legătură cu alte texte, acolo văd... E culmea, nu?... Sunt gândurile mele acolo, cred că de aceea. Mă voi gândi, dar nu știu dacă o să iasă... Mulțumesc pentru trecere și pentru semn.
stupiditatea crasă perrysto-palinistă, romney-bachmanistă sau orice "istă" vrei să-mi impuţi nu mă reprezintă. ai dat-o în bară. n-am nici-o tangenţă cu politica. sînt un regalist, unul care participă la întinderea împărăţiei de sus. ştii bine asta, dar vrei să faci pe deşteptul cu mine. n-ai vrea sa rămânem pe text? eu pe text am comentat în ultimul meu comentariu. n-am zis nimic de parodii, rasisme, aiureli şi stupidităţi. regulamentul nu ne permite sa discutam despre politica, religie, profetie ori predica.
să dau un anume sens acestui neînţeles: prea multe întrebări nu duc neapărat la o elucidare a problemei, ci, mai degrabă, la o încâlcire...
ce am înţeles în mod cert, Silviu, este că te pricepi să ticluieşti. iată, asta e viaţa. cea pe care o scriem, ori, mai bine zis, cea care ne scrie pe noi!
un scenariu bine condus. mi-a plăcut mult.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
nu ma pot masura cu hanny, care reuseste sa produca bijuterii si in comentarii. eu o sa comentez... prozaic, pe text. strict literar, si linea a luat caimacul. receptorul meu textual e de natura muzicala. aud muzicalitatea textului, cu melodie, armonie, contrapunct, tot tacamul. textul lui calin/cailean nu are absolut nici o singura nota falsa, toate accentele cad exact unde trebuie, forta evocatoare e la inaltimea subiectului, tensiunea dozata cu finetze si mereu la nivel inalt, poanta destul de bine mascata, simti ca va veni o poanta dar n-o poti prevedea, iar poanta e scrisa adanc... am apreciat acele comentarii ale autorului pe care le-am citit. marturisesc ca n-am prera citit poezia lui, habar n-am cum e ca poet, dar ca prozator e unul solid. il astept si cu o intriga epica, cu texte dialogate (dialogul final mi s-a parut partea cu ceva sub nivelul restului, e fluent dar n-are acelasi sunet de bronz. are insa alibi, dialogul e momentul de destindere post climax. presupun ca intr-un text unde dialogul are functie principala va suna pe masura. rim
pentru textul : Fuga deSe poate face ceva cu textul asta, nu stiu de unde ti-a venit ideea cu wild, dar nu suna a stilul tau deloc. Imi place cum ai inceput si finalul.
pentru textul : wild deexperiment îmi pare că vrei să aranjezi un puzzle uriaș pe care l-ai găsit întâmplător pe podele și piatră cu piatră tremură sub genunchii întorși spre pământ în reverie în gol absolut așezat peste aer flămând de lumină ai putea să crezi că ești un înger fără o coastă sau fără un suflet e tot aia ai putea să zbori prin subterane înghețate cu viteza luminii chiorâte la purtător dar tu nu mai crezi să poți și asta e ultima poveste și ultimul metrou Mihaela Olaru.
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 17 deCristina Ştefan.
Am încercat să construiesc un scenariu în scenariu şi sper că mi-a reuşit câtuşi de puţin.
Mă bucură semnul tau.
pentru textul : synopsis deVladimir, ]nc\ntat[ c[ ti-a placut! Pentru mine e ca o experienta de viata pe care am consemnat-o aici. De aceea si apreciez faptul ca ti-a placut un asemenea text. La multi ani!
pentru textul : sub acoperire depoezie feminină, ok. teme, trăiri ale genului. viața și poezia, tot aia.
pentru textul : de dragoste deobserv că nu comentezi nici un text. bănuiesc că pot să îţi încadrez contul la corespondent unde nu vei mai avea facilitatea comentariului printre alte restricţii.
pentru textul : Adio deAlina, parca tu ai spus "și nu numai ție, ci la toți", sau ai uitat? de acolo acel "pe toti" culoarea are legatura cu contextul, ca de obicei
pentru textul : îmi este teamă de femeie dea, dar fiti atent putin: nu mi spuneti ca exista cuvinte sau expresii care n ar fi poetice! un mare poet nu lucreaza cu astfel de prejudecati. tocmai aici intervine acel techne care face totul posibil. apoi, nu e nicio gafa alternanta vers alb-rime. nu cred ca scrie undeva ca n-am voie. si daca scrie, cu atat mai rau pt scrierea cu pricina. o, daca as fi un fidel, de ce as mai scrie poezie? in plus, nu vad parodia. ludic, da. ambiguitate a sensului, voita, da. si in loc de feminin as rupe cuvantul acesta si as zice "fin" imi permit sa arunc manusa, tocmai aici si acum
pentru textul : lucia deAm citit câteva articole referitoare la volumul publicat dupa ce am postat textul meu pe noul e-zine de art&culture de care mă ocup. Nu am rămas surprinsă de celelalte rezonanțe pe care această carte le-a declanșat altor comentatori, cum s-ar putea crede, însă accentul major îl văd pe o (supra)viețuire interioară de forță în care memoria/nostalgia/capacitatea reală de a iubi și a fi iubit măcar preț de o bătaie de aripi, rămân intacte în ciuda tuturor inconvenientelor exterioare, indiferent de caracterul lor. Sunt însă încântată să am în biblioteca e-zinului meu o nouă carte!
pentru textul : Apariție editorială 2007 – „În vizită la Ussais” de Adrian Graunfels deSofia, bun venit.
Am testat si concluzia mea este ca din pozitia de nou venit ar trebui sa poti sa postezi (adica sa salvezi ca si concept), sa publici si sa editezi textele tale fara nici o problema.
Deocamdata nu ai postat nimic. Adica nici macar nu ai salvat ca si concept.
In momentul in care vrei sa introduci un text trebuie sa alegi categoria de text, apoi sa pui un titlu, un subtitlu si sa alegi un tip de subcategorie pentru acel text, apoi tiparesti textul si mai jos ai urmatoarele informatii:
Opțiuni de publicare
Acest text va fi salvat inițial doar ca și concept !
Pentru publicare selectează și căsuța „Publicat”.
(În caz contrar apasă doar butonul „Salvează” iar publicarea o vei putea face ulterior.)
si mai ai un patratel GOL pe care scrie Publicat
Iar mai jos doua butoane cu Publica si Previzualizeaza.
Mie mi se pare ca tot ce este acolo este la mintea cocosului. Este evident ca a previzualiza nu inseamna a Publica. Adica inseamn doar ...... a vizualiza inainte de. Deci inainte de a salva poti sa vizualizezi ce vei salva. Nu vad unde e problema. evident, asa cum am spus (de acum ma repet) a previzualiza nu este a salva. PENTRU A SALVA TREBUIE SA APESI PE BUTONUL SALVEAZA! Cred din nou ca si asta este la mintea cocosului.
Dar cind salvezi ti se spune ca ai niste Opțiuni de publicare.
Adica:
Acest text va fi salvat inițial doar ca și concept !
Pentru publicare selectează și căsuța „Publicat”.
(În caz contrar apasă doar butonul „Salvează” iar publicarea o vei putea face ulterior.)
Adica pentru ca sa publici pe site de la bun inceput (adica sa fie vizibil pe site, si nu doar concept -adica vizibil doar ptr tine) trebuie sa selectezi
ȘI
casuta "Publicat".Nu stiu daca pot sa explic chestia asta mai bine in limba romana.
pentru textul : Bun venit pe Hermeneia 2.0 de'Neața, Katya! Simpatic titlul, ai luat cuvântul "canon" cu sensul lui arhaic, de chin. Deci :"chinul de a dormi împreună". Dincolo de platitudinea cheii, rămân transcrierea stărilor și câteva imagini frumoase.
pentru textul : canon să dormim împreună deUn text in stilul deja caracteristic Alinei, un proiect care ne da de gandit nu numai prin intrebarile care le "degaja" ci mai ales prin modalitatea in care acestea sunt "strecurate" inspre subconstient. Cred ca miezul poeziei il reprezinta tocmai acel "euu...", un fel de afirmatie care rostita cu toata credinta/disperarea ar trebui sa aiba un rol soteriologic, sa regaseasca sinele/ego-ul si totodata sa-l dizolve pentru a putea face loc destul pentru "a primi". "in definitiv" aceasta este chiar viata, o succesiune de roluri asumate mai mult sau mai putin, din care autoarea incearca sa revendice o proprie carare de regasire... alternativa? Ce e mai de folos... o masca fara contur sau una fardata? Ca de propriul chip ori ne-am saturat ori nu mai stim cum arata si am risca sa ne ghicim printre necunoscuti:)
pentru textul : domnul Pa desi ma bucur sa te aud.
pentru textul : mai tare ca mine deÎmi place textul, care se construiește armonios dintr-o viziune oarecum apocaliptică, născându-se, "înălțându-se din pântec", înspre simțirea finală, diafană, ce suspendă sensul între amintire și sublimare a suferinței, a unei încercări, ori a unei mari emoții acceptată cu înțelegerea unor rosturi fundamentale. Textul stă pe câteva imagini, alambicate în construcție dar de mare efect poetic, care dau greutate fiecărui vers.
pentru textul : înălțarea din pântec denu știu la care curte veche faci referire. eu mă refeream la un spațiu aflat acolo unde a fost cândva sediul unui cotidian în bacău(fost înainte săptămânal comunist),tipografie, etc...loc în care se află acum un restaurant numit curtea veche
pentru textul : prânz în curtea veche decum să bați în pereți ca în mașinile de scris? cum bați într-o mașinăm de scris, așa când vreai să te distrezi?
Mulțumesc, Ottilia!
Scaneaza poeziile acelea trase la imprimanta, sa vedem si noi sublinierile :).
pentru textul : pentru că mă obişnuisem cu tine deIn rest, stii si tu ce e in neregula cu textul. Il faci sa sune mai bine? Ar fi o chestie.
ciudat, mie mi-a placut textul. recomandare: scrie ori plictisul ori plictisu' dar nu lasa asa. eu incerc sa nu ma las influentat de prezentarea bio. pentru ca atunci nu mai am mintea deschisa la surprize. iar textul asta este o surpriza placuta cu privire la genul de inovatie, de „nou” pe care îl aștept în literatură. cred ca ar fi tragic daca ne-am aștepta ca tinerii in anul de gratie 2009 sa scrie ca tinerii din 1969. parol text bun, mai ales ultima parte. ma asteptam sa fie mai lung
pentru textul : quand les paroles sont inutiles deProză frazată, proză slabă, de blog, prin care ne spui (oare a câta oară?!) că fumezi şi că suferi de îndepărtare.
pentru textul : Dragostea ca un om invizibil (II) deSa speram ca Romania va intra intr-adevar pe usa din fata a Europei, intr-un sfarsit ...
pentru textul : scrisoarea a doua către români de"Așa cum mizeria lumii se depune ca roua pe petalele sufletului nostru, noi vom continua să închidem ochii în speranța că vom vedea un întuneric mai curat și mai frumos mirositor decât lumina fiecărei seri în care mulți dintre noi își plâng existența." luuunga fraza, frate Teo, tu nu ai obosit scriind-o? eu am ajuns la sfarsiul ei cu respiratia taiata. Cu ultimile puteri, m-am minunat de mizeria ce seamana cu roua si de intunericul "frumos mirositor" pe care-l percepem cu ajutorul vazului. Dar pesemne ca tu ai o conditie "autoriceasca" mult mai zdravana decat a mea, pentru ca mergi mai departe plin de aplomb: Care deși a fost modelată de ei{/B], este la fel de nemulțumitoare ca atunci când ar fi fost scoasă din cuptorul unui olar beat care, înconjurat de aburii de alcool emanați de propria respirație, cu un zâmbet știrb și cu dinți înnegriți, spune că totul arată exact așa cum ar trebui să arate… Ironia unui Dumnezeu ucis, care se răzbună cu o plăcere creată de noi prin lumea în care trăim și pe care am binecuvântat-o oferindu-i în dar, prima și ultima noastră suflare. care ei, ma intreb? care ei, cand in fraza anterioara se vorbea de "noi"? imi fac loc cu greu printre multimea de "care", de virgule zburatacite de la locurile lor firesti ( "oferindu-i în dar, prima și ultima"), si ma tarai, cu disperare, catre punct ferm. Il sfarsit, gasesc 3...dupa 3 randuri si ceva. Pasesc grijulie peste cojile de nuca si ma loveste in frunte " cenușiul cerului albastru mânjit cu încruntările sufletelor comune…" pe care "le vedem" (sic!) in tramvai, autobuz, metrou! Ei, cred ca-i destul, imi spun, mai bine ma duc sa invart masa din bucatarie...:( P.S: dar, in calitate de moderator, (adica omul ce trebuie sa atentioneze asupra typo-urilor si diacriticelor lipsa), nu pot decat sa-ti multumesc ca nu mi-ai mai dat prilejul sa apelez la fluier. Iata si o parte buna, si acum plec uitandu-ma lung la pahar. Tot nu-l vad pe jumatate plin...da' merge.
pentru textul : O secundă de(Mă vezi treci atât de aproape ne vezi) (închipuiește-ți o frumusețe dureroasă/care pleacă de la tine și te azvârle -ntre pereții unui ou de piatră:) pulsez în zid înfășurată strâns ca-ntr-un meninge gesturile mele disperate fac mici umflături în mortar vreau să ies vreau să ies în alt timp caut scufundată sub piatră o crapătură/există/aici/undeva/sigur/sigur dacă nu mai găsesc fila de ieri sau pe cea de mâine vreau să nimeresc vreau să rămân pentru totdeauna în toate visurile mele de până acum poate că e chiar zidul ăsta al măcelăriei în care mă zbat ne zbatem simți cum umbra lanțului pe perete se-ngroașă/ prinde făptură/de câte ori o atingem? unul din cei doi bărbați în smoching de pe trotuar se uită la frumoasa femeie cu rochie arămie care se oglindește-n vitrină peste petele de sânge și o țeastă de animal jupuită/-n cârlig bărbatul privește insistent până când o presează grijuliu-spasmodic între pleoape ca pe-o frunză de arțar.
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 4 deDeoarce, in ciuda avertismentelor nostre, ati continuat sa incalcati articolul 9.7 din regulament, Consiliul Hermeneia a decis suspendarea contului dvs. pentru o luna.
pentru textul : Aleșii noștri sunt dispuși să asculte tot românul dece vremuri, Virgil... pe atunci parcă aveam ceva toți cu indicatoarele din trafic, se făceau glume spumoase, Vlad era pus pe șotii... mi-aduc aminte cu drag. deci pentru că nu ai uitat, da, pentru asta...
pentru textul : vă mai aduceți aminte hermeneia? decreezi o atmosfera plina de farmec si naturalete ...
pentru textul : înainte de tăcere dedaca toate astea se intampla "inainte de tacere", tacerea nu poate fi decat un "sine" exterior ce vrea sa respire intre limitele unui prezent cu mireasma de tei.
cuvantul "miasma" imi sun putin cam arhaic, zic
Ioana, să știi că am eliminat destul de mult înainte să o postez, dar probabil că mai trebuie. Eu tot nu pot să văd în poeziile mele "încărcătura". Eventual, îmi pot exprima punctul de vedere în legătură cu alte texte, acolo văd... E culmea, nu?... Sunt gândurile mele acolo, cred că de aceea. Mă voi gândi, dar nu știu dacă o să iasă... Mulțumesc pentru trecere și pentru semn.
pentru textul : unei gardenii destupiditatea crasă perrysto-palinistă, romney-bachmanistă sau orice "istă" vrei să-mi impuţi nu mă reprezintă. ai dat-o în bară. n-am nici-o tangenţă cu politica. sînt un regalist, unul care participă la întinderea împărăţiei de sus. ştii bine asta, dar vrei să faci pe deşteptul cu mine. n-ai vrea sa rămânem pe text? eu pe text am comentat în ultimul meu comentariu. n-am zis nimic de parodii, rasisme, aiureli şi stupidităţi. regulamentul nu ne permite sa discutam despre politica, religie, profetie ori predica.
pentru textul : când se crapă de ziuă, deam văzut Adriana, mulțumesc!
pentru textul : cu doina-n gând... dela balul lunii
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 23 defata-i cere tăcere
amantului ei
să dau un anume sens acestui neînţeles: prea multe întrebări nu duc neapărat la o elucidare a problemei, ci, mai degrabă, la o încâlcire...
pentru textul : Nu înțeleg nimic dece am înţeles în mod cert, Silviu, este că te pricepi să ticluieşti. iată, asta e viaţa. cea pe care o scriem, ori, mai bine zis, cea care ne scrie pe noi!
un scenariu bine condus. mi-a plăcut mult.
Pagini