Draga mea Alma, așteptam să mă-ntrebe și pe mine cineva de vorbă, de-aceea cînd am început să povestesc, nu m-am mai putut opri. Sora mea dragă, sînt bucuroasă și onorată de trecerea ta, de cuvintele frumoase pe care le-ai lăsat și pe care le voi păstra la loc de mare preț dar și mai bucuroasă sînt de modul în care ai perceput impresionismul acestui tablou. Impresionismul, acest cuvînt inventat de intuitivii jurnaliști francezi pentru a prezenta publicului încă prea puțin familiarizat cu noul curent artistic din epocă, cum trebuie privită opera atît de refuzată și de controversată a acestora. Post-impresionismul al cărui capăt de coloană a infinitului îl reprezintă Cezanne, a stîrnit de asemenea mari controverse, atît de mari, încît nici cel mai bun amic al acestuia, Emile Zola, nu l-a înțeles și l-a denigrat. ȘI-aici am atins mai mult involuntar și absolut nevinovat un punct nevralgic al criticii autofage romănești de după 1990.
Stimate domn, Mie imi vine greu sa estimez varsta si/sau experienta Dvs de aceea aleg varianta acestei forme epistolare si oarecum protocolare de adresare, pentru a nu comite vreo eroare chiar asa, din prima. Poemul acesta pe care marturisesc ca l-am citit de exact trei ori mi-a trezit urmatoarele concluzii plus zero emotii literare: 1/ Rima este nenaturala, fortand granitele limbii romane pana dincolo de semnatica si uneori chiar de gramatica: "marcându-i urbei somnuri efemere și-a catedralei grea singurătate" o semantica greoaie si incalcita, de fapt ce doreati sa spuneti ca nu e clar deloc? "rămân peste oraș parcă de pază, doar liniștile care îngroșează" - forma corecta a verbului este "ingroasa", Dvs. aici ziceti "ingroseaza" doar asa, ca sa rimeze si nici macar nu rimeaza prea bine cu "paza". 2/ Imaginea poemului nu e rea, bat clopotele si apoi se asterne linistea, dar aceasta tema am citit-o abordata in poeme adevarate care pe mine m-ar fi impiedicat sa scriu asa o chestie cum este acest text al Dvs. Si daca doar de de jena eu asa as fi facut. Pe cuvant de onoare ca asa as fi facut stimate Domnule Oana Parau. Cu nepretuita stima si aleasa mandrie, Andu
Sebi, sunt convins că există lucruri care nu trebuie scrise niciodată, nicicum. Poate că ar fi fost şi cazul textului de mai sus, poate de acolo "simplitatea/ timiditatea". Un text ca acesta nu se putea scrie altfel.
bine scris, madalina.
tot timpul m-am temut ca ma voi impiedica de ceva dulceag, cred ca din cauza clovnului, are si porumbei, si fluturi, si totusi toate sunt exact in locul care trebuie pentru ca tot aranjamentul sa fie poezie.
am senzatia ca recitind-o toata starea asta de multumire s-ar intoarce impotriva-mi, dar primul impact a fost perfect. are o cuceritoare lipsa de frica (intentionat n-am scris curaj) si-mi place ca scrii cu grija.
și nu numai... Ai observat bine o parte din rolul lui „doar”, acela de a trezi din visare. Cealaltă parte a rolului lui este de a atrage atenția asupra unui detaliu (doar el, fiul florăresei) în raport/contrast cu întregul (toți ceilalți fii și fiice) și de a induce o altă stare de „visare”, mai bine spus de reflecție, de căutare a răspunsurilor la întrebarea „de ce doar fiul florăresei e fără ghiocei?”. În acest timp, prin fața ochilor, ni se derulează ipostazele noilor decoruri, detalii etc și poemul continuă în lector cu o variantă proprie.
Mulțumesc pentru varianta ta. Eu consider că pronumele personale nu au forță de sugestie în haiku.
E drept că folosesc cam des „doar”, de aceea sunt în căutarea altor forme de exprimare a aceleiași idei.
Am făcut cunoştinţă şi cu Neo (I), texte interresante. Am senzaţia că-ţi cauţi un ton propriu, doreşti să experimentezi un fel de discurs. aici discursul unei plimbări în care reflexiile vorbitoarei formează doar un decor menit să scoată în relief dezabuzarea naratorului care se predă uşor, de la bun început.Mai trec.
trebuie să recunosc că mă simt măgulit să decopăr că mai sînt unii care citesc după atîția ani texte scrise de mine. să fiu sincer însă nu am prea înțeles ce vrei să spui și la ce te referi. vorbești folosind generalități și asta trădează ori superficialitate ori ignoranță. părerea mea.
Univers obscur, deslusit relativ greu. Sintagme gen "predictibilitatea incomprehensibilității" au mai degraba intentia de a epata. Titlul este ilar...nu vad legatura cu textul. Unele comparatii sunt destul de slabe prin faptul ca nu ofera o evolutie aparte ci una banala, usor "deductibila", evidenta. De exemplu "plutesc ca fluturii in aer"(pai am vazut asta, nu surprinde cu nimic) sau "se evapora ca baltile verii"...cam asta fac baltile vara...se evapora. Nici un element deosebit. Din fericire termenul comparat salveaza din constructie in ambele cazuri. Ialin
nu-i așa, Masha?
Eu mă bucur că dintre toți tu ai înțeles ce trebuia asta e cel mai important... iar eu sunt fericit că mai există oameni ca tine și mă bucur că, deși pentru scurt timp, ne-am intersectat pe aici.
Pentru că altfel văd încă prea multă obtuzitate pe aici cel puțin față de ceea ce eu (personal, doar eu da?) credeam că va fi Hermeneia când alături de atâția alții am pus umărul la lansarea ei... din dragoste nu vreau aplauze nu am vrut niciodată!
Cine mă cunoaște știe că am fost dintre puținii care au recompensat poezia prin bani, nu prin vorbe, eu însumi fiind un amărât de poet care nu am publicat pentru că nu am găsit încă un sponsor care să dea toți banii pe volum și am jurat că atâta vreme cât voi trăi nu voi plăti (deși am de unde, am dovedit-o plătind alți poeți pentru creațiile lor) pentru un volum sub semnătura mea niciun cent!
Deci îți mulțumesc Masha pentru această dovadă de claritate... nu doar că m-ai luat prin surprindere, dar sunt chiar fericit!
Și nici nu mai îmi pasă că Virgil stă într-o cutie de unde iese ca șarpele acela care ne înțepa în deget când eram mici în loc să pună umărul la literatură pe Hermeneia, că editorii Hermeneia fac poliție cu alde ca mine în loc să ne arate cât de bine scriu ei, să ne fie exemplu, uite, ca Vlad Turburea, dar el este genial, nu ai ce să-i faci, el o să intre în istoria literaturii, nu-i așa? Și în multe alte istorii, mai puțin în istoria neînsemnată a lucrurilor însemnate.
Deci ce să mai zic? Dacă este clar că un concurs de poezie nu se va face pe acilea, atunci eu o să tac de data asta de bunăvoie, nu e nevoie să-mi suspendați contul stimați Consilieri. Să mi-l suspendați vă rog prima oară când mai vedeți vreun post de la mine dacă nu avem concurs de poezie, ok?
Iar ție îți mulțumesc încă o dată Masha... și te salut cu o plecăciune adâncă, atât cât îmi mai permite postura.
Andu
nici eu nu ma mai mir cind o observ pe cristina stefan ca vorbeste aiurea. a devenit aproape o obisnuinta "pe site-ul acesta". in orice caz ramin la parerea ca textul e destul de slabut si pe alocuri suna manelist. dar, recunosc, am eu o antipatie personala pentru manele. probabil ca trebuie sa imi cer scuze pentru ea de la unii
imi plac textele fara pretentie scrise cu detasare si cu gindul la detinuti. remarcabil versul "Dumnezeu se află într-un pahar cu vin la sfârșit de octombrie". unvers pentru care invidiez autorul
Virgil, Sapphire, surpriza pe care mi-ați făcut-o m-a cam lăsat fără grai. Mulțumesc mult pentru încurajare. Faptul de a vă avea alături m-a ajutat să-nving teama :). Cred că mă descurc mai ușor cu criticile pe care le consider întotdeauna constructive. Vorbele bune îmi merg la inimă și mă fac să mă fîstîcesc.
tare fain, poete, săruta-ț'-aș versu'! nici nu am respirat citind până la ultimul cuvânt, cum nu ai respirat scriind până la ultimul cuvânt! mare mulțam, cu drag, zile faine, gânduri, doruri, poezie!
Călin, mulţumim pentru seara aceasta de poezie, care a fost binevenită după o iarnă atât de lungă şi grea. Sibienii s-au dovedit a fi şi de data aceasta gazde excelente şi prieteni adevăraţi. Pe curând,
Aşa cum apare nu prea este un haiku. Există şi haiku scrise într-un singur rând, dar şi acelea respectă anumite reguli. Faptul că un micropoem are 5-7-5 silabe nu îl transformă în haiku. Ca haiku, eu l-aş scrie altfel, de exemplu:
un stol de cocori
dispare fără sunet
cerul plumburiu
Această versiune a mea este 5-7-5, dar regula aceasta este desuetă, e necesar să fie un haiku adevărat în primul rând. Îmi place imaginea ta şi ceea ce sugerează. Iar cerul de plumb este la limita unei metafore.
"Matematic vorbind", zici tu conform unei ditamai metode de clasificare a poesiilor in bune si nemaipomenit de bune "citind cu voce tare"... - moshule, e poezie de camera:) "textul asta e de genul", zise geniul "Poate matale ai gresit siteul daca astepti sa fii ridicat in slavi pentru astfel de opere..." - povestea asta cu saltatul inspre slavi e valabila in dreptul celor de pe siteul cu pricina?! daca da, pe bune ca am gresit adresa "mai jalnica decat textul ?" - raspunsul tau prin comentariul asta explica toate comentariile de mai sus:) Esti o leaca ranchiunos, ori mi se pare? Nu de alta, da nu e nevoie. Hai sa zicem ca e avantul tineretii post/revolutionare...
Am înţeles. Legat de "românizare" - mă gândesc dacă ideea d-lui Pruteanu, conform căreia neologismele ar trebui ortografiate româneşte, nu este o soluţie care să nu se impună "cu orice preţ"... căci, spun eu, importăm conceptul, nu forma.
Da, sunt interesat foarte de acel fişier. Lucrarea mea de licenţă ("Influenţa limbajului asupra filosofiei") a avut incursiuni prin zona asta.
Lucian, nu ai idee câtă bucurie îmi aduce mie să văd că hermeneia e vie și că servește scopului pentru care a fost creată: să ajute membrilor care vor să crească. Ai prins destul de bine ideea criticii mele; mi se pare mai reușită ce-a de-a doua variantă postată (considerând prima cea postată inițial în pagină). Poate că aș mai lucra puțin la "Niște câini în călduri, acum, ca după 2000 de ani, încă Nu recunoșteau că au fugit la cântatul cocoșului.", aș încerca să elimin cuvintele care determină fără să aducă un plus de informație poetică, de ex, dacă îmi permiți, varianta mea ar fi mult mai scurtă, ceva de genul "Câini în călduri nu recunoșteau nici după 2000 de ani lepădarea" ; în același sens, în ultimul vers al poezie aș renunța la "multe", sună bine "ne povestea liniștit ca între prieteni la o cafea". Apropos, intenționat am lăsat fără punctuație. Dacă ai să încerci să mai renunți la cuvintele în plus, la câte unele din cele de legătură, cred că ești pregătit să încerci să renunți și la punctuație. Nu e musai, cred, dar eu am încercat asta cu poezia ta și pare mai puțin încărcată, lasă cititorul să alunece mai mult cu gândul, nu-l constrânge, ci, dimpotrivă, îl pune să gândească. Creierul uman recunoaște, în versul alb, punctuația acolo unde ar trebui să fie. Nu-i nevoie, ca în proză, să accentuezi totul, parcă se cere ceva mai multă libertate. În final, un sfat pe care îl poți urma sau nu: pune celelalte variante dedesubt. Nu arată nehotărâre, ci evoluție și lucru. Așa cum spunea Alma într-un comentariu cu ceva vreme în urmă: parcă prea mulți dintre noi am uitat vremurile în care se lucra la o poezie nopți la rând...
Dacă aș fi vrut să scriu o povestire, aș fi sugerat probabil că este vorba despre un anume institut de boli câteodată (mai ales când nu te aștepți) terminale, că la etajul VII sunt copiii, că la 702 e un înger sau un pat gol șamd. S-ar fi înțeles probabil mai mult și toată lumea ar fi vărsat probabil o lacrimă și s-ar fi simțit apoi mai generoasă. Mea culpa. Iar șaptesutetrei goes without saying. Sau cel puțin așa vreau eu. Să cred. Mulțumesc de citire și de aplecare asupra unui poem care respectă reguli, care trece nevăzut la fel la orice tragedie care nu este a noastră. Confusion will be my epytaph...
franscisc - e o temă generoasă aceea pe care o sesizezi. Și aici se pune problema nuanțelor, acelui dat particular al fiecăruia dintre cei care încearcă să se exprime prin mijlocirea cuvântului. Ca orice temă universală, ea nu-și va încheia niciodată deschiderile spre reflecția fiecăruia dintre noi. Poate chiar să ne dea fiecăruia posibilitatea unor reluări din unghiuri diferite. Cu drag
un text care mi-a plăcut. cu excepţia "contribuţiei" din final care sună ca porcu'. mai ales în vecinătatea verbului "a glorifica". dar în rest are farmec deşi poate îi lipseşte firul de aur al specialului. dacă ar fi să fiu maliţios aş putea spune că aş fi fost plăcut impresionat dacă s-ar fi ridicat ceva mai sus de ceea ce citeşti în broşurile turistice de calitate.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Draga mea Alma, așteptam să mă-ntrebe și pe mine cineva de vorbă, de-aceea cînd am început să povestesc, nu m-am mai putut opri. Sora mea dragă, sînt bucuroasă și onorată de trecerea ta, de cuvintele frumoase pe care le-ai lăsat și pe care le voi păstra la loc de mare preț dar și mai bucuroasă sînt de modul în care ai perceput impresionismul acestui tablou. Impresionismul, acest cuvînt inventat de intuitivii jurnaliști francezi pentru a prezenta publicului încă prea puțin familiarizat cu noul curent artistic din epocă, cum trebuie privită opera atît de refuzată și de controversată a acestora. Post-impresionismul al cărui capăt de coloană a infinitului îl reprezintă Cezanne, a stîrnit de asemenea mari controverse, atît de mari, încît nici cel mai bun amic al acestuia, Emile Zola, nu l-a înțeles și l-a denigrat. ȘI-aici am atins mai mult involuntar și absolut nevinovat un punct nevralgic al criticii autofage romănești de după 1990.
pentru textul : Valea Lotusului deStimate domn, Mie imi vine greu sa estimez varsta si/sau experienta Dvs de aceea aleg varianta acestei forme epistolare si oarecum protocolare de adresare, pentru a nu comite vreo eroare chiar asa, din prima. Poemul acesta pe care marturisesc ca l-am citit de exact trei ori mi-a trezit urmatoarele concluzii plus zero emotii literare: 1/ Rima este nenaturala, fortand granitele limbii romane pana dincolo de semnatica si uneori chiar de gramatica: "marcându-i urbei somnuri efemere și-a catedralei grea singurătate" o semantica greoaie si incalcita, de fapt ce doreati sa spuneti ca nu e clar deloc? "rămân peste oraș parcă de pază, doar liniștile care îngroșează" - forma corecta a verbului este "ingroasa", Dvs. aici ziceti "ingroseaza" doar asa, ca sa rimeze si nici macar nu rimeaza prea bine cu "paza". 2/ Imaginea poemului nu e rea, bat clopotele si apoi se asterne linistea, dar aceasta tema am citit-o abordata in poeme adevarate care pe mine m-ar fi impiedicat sa scriu asa o chestie cum este acest text al Dvs. Si daca doar de de jena eu asa as fi facut. Pe cuvant de onoare ca asa as fi facut stimate Domnule Oana Parau. Cu nepretuita stima si aleasa mandrie, Andu
pentru textul : a catedralei grea singurătate deȊmi place trecerea ludică de la un plan la altul, de la o realitate imediată la o lume concetrată într-o carte veche.
pentru textul : sub zodia foarfecelui deSebi, sunt convins că există lucruri care nu trebuie scrise niciodată, nicicum. Poate că ar fi fost şi cazul textului de mai sus, poate de acolo "simplitatea/ timiditatea". Un text ca acesta nu se putea scrie altfel.
Mariana, am citit.
Vă mulţumesc!
pentru textul : La multă descompunere, tată debine scris, madalina.
pentru textul : orașul de nicăieri detot timpul m-am temut ca ma voi impiedica de ceva dulceag, cred ca din cauza clovnului, are si porumbei, si fluturi, si totusi toate sunt exact in locul care trebuie pentru ca tot aranjamentul sa fie poezie.
am senzatia ca recitind-o toata starea asta de multumire s-ar intoarce impotriva-mi, dar primul impact a fost perfect. are o cuceritoare lipsa de frica (intentionat n-am scris curaj) si-mi place ca scrii cu grija.
a fost o vizionare foarte interesanta si placuta
pentru textul : o poveste cu zile și nopți deși nu numai... Ai observat bine o parte din rolul lui „doar”, acela de a trezi din visare. Cealaltă parte a rolului lui este de a atrage atenția asupra unui detaliu (doar el, fiul florăresei) în raport/contrast cu întregul (toți ceilalți fii și fiice) și de a induce o altă stare de „visare”, mai bine spus de reflecție, de căutare a răspunsurilor la întrebarea „de ce doar fiul florăresei e fără ghiocei?”. În acest timp, prin fața ochilor, ni se derulează ipostazele noilor decoruri, detalii etc și poemul continuă în lector cu o variantă proprie.
pentru textul : Haiku deMulțumesc pentru varianta ta. Eu consider că pronumele personale nu au forță de sugestie în haiku.
E drept că folosesc cam des „doar”, de aceea sunt în căutarea altor forme de exprimare a aceleiași idei.
daniela, te-aș ruga să îți pui fotografia în profil
pentru textul : preludiu și fugă demultumesc de popasul facut la textul meu, nu stiu daca chiar v-a placut textul sau e o simpla ironie.. cu stima, adelina
pentru textul : Popas acasă la Blaga deAm făcut cunoştinţă şi cu Neo (I), texte interresante. Am senzaţia că-ţi cauţi un ton propriu, doreşti să experimentezi un fel de discurs. aici discursul unei plimbări în care reflexiile vorbitoarei formează doar un decor menit să scoată în relief dezabuzarea naratorului care se predă uşor, de la bun început.Mai trec.
La versul 11, s-a pierdut o literă. "nim(i)c" .
pentru textul : Neo(II) detrebuie să recunosc că mă simt măgulit să decopăr că mai sînt unii care citesc după atîția ani texte scrise de mine. să fiu sincer însă nu am prea înțeles ce vrei să spui și la ce te referi. vorbești folosind generalități și asta trădează ori superficialitate ori ignoranță. părerea mea.
pentru textul : boierismul sau nazismul literar deUnivers obscur, deslusit relativ greu. Sintagme gen "predictibilitatea incomprehensibilității" au mai degraba intentia de a epata. Titlul este ilar...nu vad legatura cu textul. Unele comparatii sunt destul de slabe prin faptul ca nu ofera o evolutie aparte ci una banala, usor "deductibila", evidenta. De exemplu "plutesc ca fluturii in aer"(pai am vazut asta, nu surprinde cu nimic) sau "se evapora ca baltile verii"...cam asta fac baltile vara...se evapora. Nici un element deosebit. Din fericire termenul comparat salveaza din constructie in ambele cazuri. Ialin
pentru textul : Pui cu patru picioare deerr: mult/idei
pentru textul : poem elizabethan denu-i așa, Masha?
pentru textul : Cantata în mi minor deEu mă bucur că dintre toți tu ai înțeles ce trebuia asta e cel mai important... iar eu sunt fericit că mai există oameni ca tine și mă bucur că, deși pentru scurt timp, ne-am intersectat pe aici.
Pentru că altfel văd încă prea multă obtuzitate pe aici cel puțin față de ceea ce eu (personal, doar eu da?) credeam că va fi Hermeneia când alături de atâția alții am pus umărul la lansarea ei... din dragoste nu vreau aplauze nu am vrut niciodată!
Cine mă cunoaște știe că am fost dintre puținii care au recompensat poezia prin bani, nu prin vorbe, eu însumi fiind un amărât de poet care nu am publicat pentru că nu am găsit încă un sponsor care să dea toți banii pe volum și am jurat că atâta vreme cât voi trăi nu voi plăti (deși am de unde, am dovedit-o plătind alți poeți pentru creațiile lor) pentru un volum sub semnătura mea niciun cent!
Deci îți mulțumesc Masha pentru această dovadă de claritate... nu doar că m-ai luat prin surprindere, dar sunt chiar fericit!
Și nici nu mai îmi pasă că Virgil stă într-o cutie de unde iese ca șarpele acela care ne înțepa în deget când eram mici în loc să pună umărul la literatură pe Hermeneia, că editorii Hermeneia fac poliție cu alde ca mine în loc să ne arate cât de bine scriu ei, să ne fie exemplu, uite, ca Vlad Turburea, dar el este genial, nu ai ce să-i faci, el o să intre în istoria literaturii, nu-i așa? Și în multe alte istorii, mai puțin în istoria neînsemnată a lucrurilor însemnate.
Deci ce să mai zic? Dacă este clar că un concurs de poezie nu se va face pe acilea, atunci eu o să tac de data asta de bunăvoie, nu e nevoie să-mi suspendați contul stimați Consilieri. Să mi-l suspendați vă rog prima oară când mai vedeți vreun post de la mine dacă nu avem concurs de poezie, ok?
Iar ție îți mulțumesc încă o dată Masha... și te salut cu o plecăciune adâncă, atât cât îmi mai permite postura.
Andu
nici eu nu ma mai mir cind o observ pe cristina stefan ca vorbeste aiurea. a devenit aproape o obisnuinta "pe site-ul acesta". in orice caz ramin la parerea ca textul e destul de slabut si pe alocuri suna manelist. dar, recunosc, am eu o antipatie personala pentru manele. probabil ca trebuie sa imi cer scuze pentru ea de la unii
pentru textul : Podul Grant deimi plac textele fara pretentie scrise cu detasare si cu gindul la detinuti. remarcabil versul "Dumnezeu se află într-un pahar cu vin la sfârșit de octombrie". unvers pentru care invidiez autorul
pentru textul : corespondență de septembrie deVirgil, Sapphire, surpriza pe care mi-ați făcut-o m-a cam lăsat fără grai. Mulțumesc mult pentru încurajare. Faptul de a vă avea alături m-a ajutat să-nving teama :). Cred că mă descurc mai ușor cu criticile pe care le consider întotdeauna constructive. Vorbele bune îmi merg la inimă și mă fac să mă fîstîcesc.
pentru textul : Jaded detare fain, poete, săruta-ț'-aș versu'! nici nu am respirat citind până la ultimul cuvânt, cum nu ai respirat scriind până la ultimul cuvânt! mare mulțam, cu drag, zile faine, gânduri, doruri, poezie!
pentru textul : ziua în care ne-am mutat într-o migdală deCălin, mulţumim pentru seara aceasta de poezie, care a fost binevenită după o iarnă atât de lungă şi grea. Sibienii s-au dovedit a fi şi de data aceasta gazde excelente şi prieteni adevăraţi. Pe curând,
pentru textul : ”Serile artgotice” la Cisnădioara, februarie 2010 deAşa cum apare nu prea este un haiku. Există şi haiku scrise într-un singur rând, dar şi acelea respectă anumite reguli. Faptul că un micropoem are 5-7-5 silabe nu îl transformă în haiku. Ca haiku, eu l-aş scrie altfel, de exemplu:
un stol de cocori
dispare fără sunet
cerul plumburiu
Această versiune a mea este 5-7-5, dar regula aceasta este desuetă, e necesar să fie un haiku adevărat în primul rând. Îmi place imaginea ta şi ceea ce sugerează. Iar cerul de plumb este la limita unei metafore.
pentru textul : haiku de"Matematic vorbind", zici tu conform unei ditamai metode de clasificare a poesiilor in bune si nemaipomenit de bune "citind cu voce tare"... - moshule, e poezie de camera:) "textul asta e de genul", zise geniul "Poate matale ai gresit siteul daca astepti sa fii ridicat in slavi pentru astfel de opere..." - povestea asta cu saltatul inspre slavi e valabila in dreptul celor de pe siteul cu pricina?! daca da, pe bune ca am gresit adresa "mai jalnica decat textul ?" - raspunsul tau prin comentariul asta explica toate comentariile de mai sus:) Esti o leaca ranchiunos, ori mi se pare? Nu de alta, da nu e nevoie. Hai sa zicem ca e avantul tineretii post/revolutionare...
pentru textul : timpi detare simpatica, queen margot. multumesc de asa interventie. pentu asa ceva, tu meriti penita despre care vorbesti. cu mare drag!
pentru textul : Îngroparea îmi pare a fi un act sexual dePrezenta vasului sustine discursul, asta ca un fel de raspuns mai mult sau mai putin Zen. Andu
pentru textul : (3) Povești pseudo-Zen: O discuție (virtuală) - Vasul deAm înţeles. Legat de "românizare" - mă gândesc dacă ideea d-lui Pruteanu, conform căreia neologismele ar trebui ortografiate româneşte, nu este o soluţie care să nu se impună "cu orice preţ"... căci, spun eu, importăm conceptul, nu forma.
Da, sunt interesat foarte de acel fişier. Lucrarea mea de licenţă ("Influenţa limbajului asupra filosofiei") a avut incursiuni prin zona asta.
e-mail: [email protected]
pentru textul : Plăci vinil peste ospicii deLucian, nu ai idee câtă bucurie îmi aduce mie să văd că hermeneia e vie și că servește scopului pentru care a fost creată: să ajute membrilor care vor să crească. Ai prins destul de bine ideea criticii mele; mi se pare mai reușită ce-a de-a doua variantă postată (considerând prima cea postată inițial în pagină). Poate că aș mai lucra puțin la "Niște câini în călduri, acum, ca după 2000 de ani, încă Nu recunoșteau că au fugit la cântatul cocoșului.", aș încerca să elimin cuvintele care determină fără să aducă un plus de informație poetică, de ex, dacă îmi permiți, varianta mea ar fi mult mai scurtă, ceva de genul "Câini în călduri nu recunoșteau nici după 2000 de ani lepădarea" ; în același sens, în ultimul vers al poezie aș renunța la "multe", sună bine "ne povestea liniștit ca între prieteni la o cafea". Apropos, intenționat am lăsat fără punctuație. Dacă ai să încerci să mai renunți la cuvintele în plus, la câte unele din cele de legătură, cred că ești pregătit să încerci să renunți și la punctuație. Nu e musai, cred, dar eu am încercat asta cu poezia ta și pare mai puțin încărcată, lasă cititorul să alunece mai mult cu gândul, nu-l constrânge, ci, dimpotrivă, îl pune să gândească. Creierul uman recunoaște, în versul alb, punctuația acolo unde ar trebui să fie. Nu-i nevoie, ca în proză, să accentuezi totul, parcă se cere ceva mai multă libertate. În final, un sfat pe care îl poți urma sau nu: pune celelalte variante dedesubt. Nu arată nehotărâre, ci evoluție și lucru. Așa cum spunea Alma într-un comentariu cu ceva vreme în urmă: parcă prea mulți dintre noi am uitat vremurile în care se lucra la o poezie nopți la rând...
pentru textul : Cafea divină debisericuta pitigoilor poate fi un titlu de poem...alexander, bine ai venit in dumbrava minunata!
pentru textul : uite-l pe unul foarte periculos deDacă aș fi vrut să scriu o povestire, aș fi sugerat probabil că este vorba despre un anume institut de boli câteodată (mai ales când nu te aștepți) terminale, că la etajul VII sunt copiii, că la 702 e un înger sau un pat gol șamd. S-ar fi înțeles probabil mai mult și toată lumea ar fi vărsat probabil o lacrimă și s-ar fi simțit apoi mai generoasă. Mea culpa. Iar șaptesutetrei goes without saying. Sau cel puțin așa vreau eu. Să cred. Mulțumesc de citire și de aplecare asupra unui poem care respectă reguli, care trece nevăzut la fel la orice tragedie care nu este a noastră. Confusion will be my epytaph...
pentru textul : Etaj VII defranscisc - e o temă generoasă aceea pe care o sesizezi. Și aici se pune problema nuanțelor, acelui dat particular al fiecăruia dintre cei care încearcă să se exprime prin mijlocirea cuvântului. Ca orice temă universală, ea nu-și va încheia niciodată deschiderile spre reflecția fiecăruia dintre noi. Poate chiar să ne dea fiecăruia posibilitatea unor reluări din unghiuri diferite. Cu drag
pentru textul : Cerșim la poarta gândului și-a vieții deun text care mi-a plăcut. cu excepţia "contribuţiei" din final care sună ca porcu'. mai ales în vecinătatea verbului "a glorifica". dar în rest are farmec deşi poate îi lipseşte firul de aur al specialului. dacă ar fi să fiu maliţios aş putea spune că aş fi fost plăcut impresionat dacă s-ar fi ridicat ceva mai sus de ceea ce citeşti în broşurile turistice de calitate.
pentru textul : itinerarii deeu vad un posibil conflict de acord în numar.daca spui "înecati", n-ar trebui si "sedimentati"?sau îmi scapa mie ceva... cele bune
pentru textul : Lecţia de înot. dePagini