da, poate ca aveti dreptate, textul e o abureala, o stangacie nedemna, cred ca l-as fi sters, daca asta nu ar fi insemnat si o nedreptate fata de comentariile voastre, multumesc pentru reactiile inscrise si pentru rabdarea lecturarii, cu drag si el, Daniel
Ani, tu îți povestești singură poemul?!? Și atunci cititorul ce mai face? Deocamdată textul e plin de genitive și de exprimări care șchioapătă de genul: "întoarce din desișuri de vid de memorie" sau "idiomul trecutului torturează ecoul prezentului."...etc. Cu alte cuvinte, forma anulează structura. Și oile.
Nu înțeleg rostul slash-ul de la titlu. Nu sunt sigură dacă ai vrut forma "strigat" sau "strigăt", situație în care trebuie pusă căciula.
Mai e un typo la al cincilea vers.
Mi-a plăcut textul și mă provoacă să lansez o pagină specială despre „pseudo-literatură”. Mm puțin rezerve față de folosirea acelui „negreșit” în formula „Din Craiova, primesc, negreşit, prin e-mail, în format pdf, CONSTELAŢII DIAMANTINE”. Probabil că ați vrut să spuneți „cu regularitate” sau „neîncetat”, sau poate altceva...
... în principiu sunt de acord cu voroavele lui Călin, dar ca să particularizez, mie mi-a plăcut cel mai mult desenul, mai apoi versurile acestea: textura catifelată a mâinilor încremenite-n marmură, ... însă dacă ne gândim bine... cine sunt eu?:) este aici un poem delicat, Marina, precum unele clipe dăruite de persoana iubită...
Mă bucur să văd că poeziile ce mi-au atras atenția în timpul concursului au primit premii. Îi felicit pe toți autorii premiați. Mulțumesc juriului. Recunosc că mie cel mai mult mi-au plăcut vintage collection și cele două poezii ale Tincuței. A fost un concurs frumos, cu momente inedite, cu un regulament de invidiat, nu e de mirare că a fost și plagiat. Pe viitor mi-ar place să văd o etapă de preselecție care să descalifice textele cu greșeli gramaticale și care nu se circumscriu regulilor de concurs. De exemplu, eu am înțeles că textele trebuie să fie în limba română, nu s-a precizat pe nicăieri că este admisă intertextualitatea. Vorbind de viitor, sper că asteniei de primăvară îi va urma una de toamnă sau iarnă. Felicitările le extind și către Virgil Titarenco pentru ceea ce a făcut pe acest site pentru noi. E remarcabil!
Stimte autor Emilian Pal
din răspunsul Dvs nu am înțeles altceva decât că fie sunteți orgolios fie sunteți plictisit. Oricum ar fi Dvs. aveți o formă foarte simpatică de a 'împacheta' așa ceva într-o supoziție din care oricine ar putea înțelege orice altceva decât ceea ce Dvs gândiți. Din acest punct de vedere îmi îngădui să vă contrazic și să cred că faceți doar paradă de această 'indiferență' Dvs. fiind de fapt un sufletist care dorește să comunice cât mai direct dar care renunță din cauza unor dezamăgiri vis-a-vis de recepționarea mesajului.
Vedeți însă să nu ne băgați pe toți în aceeași oală domnule Pal Emilian!
Pentru că nu fierbem toți la aceeași temperatură...
Să luăm de exemplu pe mine și pe domnișoara ezra pound.
O mare figură, trebuie să recunosc.
Margas
stiu ca nu se face... dar m-am induiosat. in primul rand din pricina poeziei asteia. apoi a numelui tau delicios. si ca sa puna capac, citesc un ravas semnat mama. :)
"Tu ştii ca porţi o Cale Lactee doar în suflet." - tare frumos spus. as elimina "doar"-ul acela.
Rafael, marturisesc ca intr-un anume fel m-a "incitat" fractalul tau si m-am gandit ca totusi poemul acela nu e o ghicitoare :-), referindu-se la naturaletea unor forme, intamplari sau poate chiar personaje in carne si oase si totodata la imperfectiunea nesfarsita a acestora (caracteristica a fractalului, nu?) si de aceea acum nu sunt deloc surprins ca ai gasit aici formele desenate in nisip de un visator, perisabilitatea a tot ceea ce este etern atunci cand se reflecta in apele existentei noastre. Cat despre apex, numai de bine ! :-) Nu stiu ce semnificatie dadeau persii acestuia (poate ma luminezi tu) dar eu m-am gandit la acel punct catre care se indreapta sistemul nostru solar cu cca 20km/s parca. Banal si previzibil ca intreaga mea existenta. Multumesc de citire si semn, Andu
Nu aş avea de ce să fiu altcineva decât sunt..:)) Nu aş avea de ce să mint, deghizându-mă într-un Raul Coldea de clasa a doişpea, gata să termine liceul, un Raul Coldea care s-a transferat la un moment dat, de-aia e în al doilea liceu...
Original? În ce sens?
1.
"- Ar trebui să fie ceva ce să îmi placă mie, autorului ei, ceva ce să mă satisfacă pe mine?"
Absolut, da, din punctul meu de vedere, fireşte. Trebuie să-mi placă, să mă satisfacă, altfel cum?! Mai întâi te gândeşti la tine (aici nu e chestiune de egoism, nu e loc de egoism, nici nu încape vorbă de aşa ceva, e chestiune de sinceritate faţă de tine, faţă de persoana ta, este o împăcare cu sinele. Când scrii nu o faci pentru Adrian, Virgil, Raluca, etc. O faci pentru tine, apoi pentru ceilalţi. Când scriu,personal, sunt o avalanşă de bucurie, îi spuneam cuiva, simt aşa cum îmi trece un tren dintr-o ureche într-alta prin cap, e ca un sunet, mut, orb, inexplicabil eşti catapultat într-o altă dimensiune, şi evident, atunci, nu-ţi pasă de ce o să zică cutărică sau cutărica, practic nu ai timp de gândire, este ca în război, porneşti la drum şi nu ai certitudinea că te vei mai întoarce, practic, nu ştii. De ce te satisface poezia în momentul în care o scrii, este simplul fapt că te eliberezi de tine prin tine şi eşti foarte aproape de ţărmurile albe, este o transă, dacă vreţi a meditaţiei spre absolut. Eu am trăit de foarte multe ori fericirea asta (şi nu sunt nebună sau cine ştie, mă rog). E greu de explicat pentru că fiecare se poartă pe sine în spinare, deci nu pot vorbi decât despre mine (a nu se confunda cu narcisismul)pentru că pe voi nu vă trăiesc şi nici nu v-am trăit vreodată, deşi studii arată că îţi poţi transfera gândurile în mintea celuilalt şi la aspectul ăsta a meditat foarte mult Mircea Eliade şi mulţi alţii. Când l-am dat exemplu pe George Stanca, şi nu întâmplător, am vrut să arăt că pe dumnealui îl satisface poezia erosului (nu la modul vulgar - prin urmare un punct de vedere venind şi de acolo, nefiind motiv general de poezie. Acel om prin asta se regăseşte. Eu aşa am înţeles întrebarea şi nu mai revin în sensul ăsta.
Nu pot să mint cititorul dar nici să-i impun poeziile mele, nu pot şi repet, nici nu îmi propun. Ele pot fi slabe sau bune, în funcţie de receptor. Evident, nu poţi lua în braţe expresii gen: băi, nu înţelege ăsta/asta despre ce am vrut eu să transmit aici, nu. Nici eu nu sunt de-acord cu astfel de afirmaţii. Sau că apar acele poezii impuse, cu tematică, sunt de-acord cu ele, reprezintă un exerciţiu pentru autor, dar pentru mine poezia este sufletul care-ţi iese prin urechi,prin trup, practic nu mai auzi, la mine este transă,foarte rar lucrată la milimetru pe ea. La mine iese sau nu iese. Şi repet starea de bucurie foarte mare, de satisfacţie când o văd şi o recitesc. Uneori mă întreb dacă este a mea. Mi se întâmplă să mă emoţionez după recitiri şi recitiri la poeziile mele, şi le iubesc şi le apăr sub toate formele posibile. Dacă aş scrie pentru ceilalţi nu aş mai scrie deloc. Zicea Adrian că se simte mai frumos şi mai înţelept. Absolut, da, aşa te simţi. Nu pot să stau să scriu o poezie într-o săptămână, cum s-ar zice "să se mai aşeze". Ce să se mai aşeze, oameni buni, ce? Poezia nu e roman. Bun, o las o săptămână şi pe urmă mai văd. Aceea este o poezie falsă din start, căutată pentru a intra, cumva, forţat în graţiile cititorului. S-ar putea ca cititorul să fie dus de nas la început dar în timp vei pierde acel cititor pentru că omul are nevoie de bucurie declanşată vie, ceva să-i dea respiraţiei o greutate plăcută, oximoronic vorbind.
Pentru mine este o necesitate, o satisfacţie,o împlinire a spiritului, o contopire cu cerul şi o putere prin care mă ajut să reuşesc prin mine mai multe în spaţiul terestru cu tot ce implică el (altfel devii monoton cu tine însuţi, mereu nemulţumit) Eu nu spun că am reuşit o împăcare totală cu mine dar prin poezie, atât cât durează transa mea, mă simt împlinită şi mai bună şi de aceea scriu.
Revin şi pentru celelalte aspecte propuse de Virgil spre discuţie şi dialog în limita timpului pe care-l gestionez acum. Am scris direct aici,prin urmare, să mă scuzaţi de eventuale greşeli.
da. imi pare bine ca te-am citit cristina. iar metafora bilelor de sticla - waaaw - ce sa zic... si jocul tau cu ele :)
aproape ca te invidiez pentru imaginatie pe care o ai.
am sa-ti dau o penita pentru darul pe care-l ai de a crea lumi fantastice, povestiri care, daca sti sa rasucesti cheita il ele, ai senzatia ca aproape se revarsa peste lumea ta.
ceea ce este interesant cind citesc texte ca acesta sau ma gindesc la emilian pal este cit de uimitor arata a poet in sensul normal al cuvintului. adica sufera pentru cauze de stinga, este furios pe sine, tragic, confuz uneori, idealist la modul selfdistructiv si contemplativ. textul de fata este o reusita, chiar daca poate putin prea stufos prin anumite locuri si uneori nu evita sa finalizeze explicatia. mi-ar fi placut mai multa ambiguitate. uimit din nou de talentul acestui autor.
...În prima unitate, sintagma "trenurile lungi cu vagoane" este o tautologie. "Trenurile lungi" e suficient. Picaturile de apă care nu pot curge în sus, din cauza lipsei corespondentului ideatic, a susţinerii ("nici sufletele nu se vor întoarce" este mult prea abstract), rămân un trusim.
..."Poienită cu flori" - tautologie. Poiana conţine flori. "Rază de lumină", la fel. Virgula de după "văi" ar trebui scoasă.
...În celelalte două unităţi, ceva mai bine, însă nu de ajuns: rămâne un text fără idee, fără sugestie, fără palpitaţie, fără personalitate - fără miză.
Cel puţin asta e părerea mea, de care se poate sau nu ţine cont.
Seara bună!
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Eu am regăsit poezia numai în versurile "iar fluvii s-or sfârși în mine/ vărsându-se fără hotar" Cu respect /O\
pentru textul : Poesie deda, poate ca aveti dreptate, textul e o abureala, o stangacie nedemna, cred ca l-as fi sters, daca asta nu ar fi insemnat si o nedreptate fata de comentariile voastre, multumesc pentru reactiile inscrise si pentru rabdarea lecturarii, cu drag si el, Daniel
pentru textul : pat-ranger deAdrian, despre Pavarotti poti scrie la http://www.hermeneia.com/proza/3969/.
pentru textul : colaj ludic deAni, tu îți povestești singură poemul?!? Și atunci cititorul ce mai face? Deocamdată textul e plin de genitive și de exprimări care șchioapătă de genul: "întoarce din desișuri de vid de memorie" sau "idiomul trecutului torturează ecoul prezentului."...etc. Cu alte cuvinte, forma anulează structura. Și oile.
pentru textul : Sky Mirror deNu înțeleg rostul slash-ul de la titlu. Nu sunt sigură dacă ai vrut forma "strigat" sau "strigăt", situație în care trebuie pusă căciula.
pentru textul : cândva dezbinând deMai e un typo la al cincilea vers.
Da. Un cocoloş destul de reuşit. (Fără sugestii, cel care pictează eşti tu.)
pentru textul : poem din titluri de petruț camui deîntre mișcare și mișcare
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 14 deochii inrositi de lumina
parul impletit cocon
metamorfoza mai indelungata
decat libertatea fluturelui
Mi-a plăcut textul și mă provoacă să lansez o pagină specială despre „pseudo-literatură”. Mm puțin rezerve față de folosirea acelui „negreșit” în formula „Din Craiova, primesc, negreşit, prin e-mail, în format pdf, CONSTELAŢII DIAMANTINE”. Probabil că ați vrut să spuneți „cu regularitate” sau „neîncetat”, sau poate altceva...
pentru textul : Stupidităţi...aniversare de... în principiu sunt de acord cu voroavele lui Călin, dar ca să particularizez, mie mi-a plăcut cel mai mult desenul, mai apoi versurile acestea: textura catifelată a mâinilor încremenite-n marmură, ... însă dacă ne gândim bine... cine sunt eu?:) este aici un poem delicat, Marina, precum unele clipe dăruite de persoana iubită...
pentru textul : n-am știut degenul de poeme care dor. si pentru ca dor, fugim de ele
pentru textul : Aburi demă gândesc/ deci nu sunt eu
duce la clişeu, un cugito de care s-a tras în toate direcţiile. plasarea în registrul ironic nu o salvează.
vinovăție
unei zile
sau
articulat,
-vinovăţia-
unei zile ?
pentru textul : delirice VII deNu știu dacă am înțeles ideea textului tău, încă de la titlu. Crezi că ai putea să îmi dai niște îndrumări de lectură?
pentru textul : Posteriorul unui eletist debanuiesc ca pentru a intelege ce iti spun eu ar trebui sa ai ceva cunostinte de estetica
pentru textul : my Mary deMă bucur să văd că poeziile ce mi-au atras atenția în timpul concursului au primit premii. Îi felicit pe toți autorii premiați. Mulțumesc juriului. Recunosc că mie cel mai mult mi-au plăcut vintage collection și cele două poezii ale Tincuței. A fost un concurs frumos, cu momente inedite, cu un regulament de invidiat, nu e de mirare că a fost și plagiat. Pe viitor mi-ar place să văd o etapă de preselecție care să descalifice textele cu greșeli gramaticale și care nu se circumscriu regulilor de concurs. De exemplu, eu am înțeles că textele trebuie să fie în limba română, nu s-a precizat pe nicăieri că este admisă intertextualitatea. Vorbind de viitor, sper că asteniei de primăvară îi va urma una de toamnă sau iarnă. Felicitările le extind și către Virgil Titarenco pentru ceea ce a făcut pe acest site pentru noi. E remarcabil!
pentru textul : Premiul de popularitate al concursului de poezie „Astenie de primăvară Hermeneia 2010” deStimte autor Emilian Pal
pentru textul : ceva strălucitor dedin răspunsul Dvs nu am înțeles altceva decât că fie sunteți orgolios fie sunteți plictisit. Oricum ar fi Dvs. aveți o formă foarte simpatică de a 'împacheta' așa ceva într-o supoziție din care oricine ar putea înțelege orice altceva decât ceea ce Dvs gândiți. Din acest punct de vedere îmi îngădui să vă contrazic și să cred că faceți doar paradă de această 'indiferență' Dvs. fiind de fapt un sufletist care dorește să comunice cât mai direct dar care renunță din cauza unor dezamăgiri vis-a-vis de recepționarea mesajului.
Vedeți însă să nu ne băgați pe toți în aceeași oală domnule Pal Emilian!
Pentru că nu fierbem toți la aceeași temperatură...
Să luăm de exemplu pe mine și pe domnișoara ezra pound.
O mare figură, trebuie să recunosc.
Margas
stiu ca nu se face... dar m-am induiosat. in primul rand din pricina poeziei asteia. apoi a numelui tau delicios. si ca sa puna capac, citesc un ravas semnat mama. :)
"Tu ştii ca porţi o Cale Lactee doar în suflet." - tare frumos spus. as elimina "doar"-ul acela.
la cat mai multe poezii smarandito!
pentru textul : Nopti albe deglumă? eu nu glumeam deloc. dar putem glumi, dacă vrei. :)
pentru textul : de ce nu mai scriu poeme lungi desfatul meu este sa scoti e-urile de la "e poate" si "gandurile" din final.
"existența noastă a fiecăruia
în celalalt"
titlul, in sine, e un para-poem al poemului. felicitari!
pentru textul : despre efectul imperceptibil al zilelor de primăvară asupra fotografiilor sepia deEu n-am întâlnit niciodată o gogomănie mai mare decât asta. Îmi repugnă să aduc explicații la așa ceva, dar mă prea tem că voi fi nevoit să o fac.
pentru textul : Cosmologia: ultima fenomenologie a procesului creaţiei literare deRafael, marturisesc ca intr-un anume fel m-a "incitat" fractalul tau si m-am gandit ca totusi poemul acela nu e o ghicitoare :-), referindu-se la naturaletea unor forme, intamplari sau poate chiar personaje in carne si oase si totodata la imperfectiunea nesfarsita a acestora (caracteristica a fractalului, nu?) si de aceea acum nu sunt deloc surprins ca ai gasit aici formele desenate in nisip de un visator, perisabilitatea a tot ceea ce este etern atunci cand se reflecta in apele existentei noastre. Cat despre apex, numai de bine ! :-) Nu stiu ce semnificatie dadeau persii acestuia (poate ma luminezi tu) dar eu m-am gandit la acel punct catre care se indreapta sistemul nostru solar cu cca 20km/s parca. Banal si previzibil ca intreaga mea existenta. Multumesc de citire si semn, Andu
pentru textul : apex defoarte sugestive imagini și îmi place că poemul se adresează întregii palete de simțuri; ce nu înțeleg este de ce alternanța tipurilor verbale.
pentru textul : fără durată deNu aş avea de ce să fiu altcineva decât sunt..:)) Nu aş avea de ce să mint, deghizându-mă într-un Raul Coldea de clasa a doişpea, gata să termine liceul, un Raul Coldea care s-a transferat la un moment dat, de-aia e în al doilea liceu...
Original? În ce sens?
Mulţumesc de oprire!
Raul
pentru textul : există viaţă după noapte de1.
"- Ar trebui să fie ceva ce să îmi placă mie, autorului ei, ceva ce să mă satisfacă pe mine?"
Absolut, da, din punctul meu de vedere, fireşte. Trebuie să-mi placă, să mă satisfacă, altfel cum?! Mai întâi te gândeşti la tine (aici nu e chestiune de egoism, nu e loc de egoism, nici nu încape vorbă de aşa ceva, e chestiune de sinceritate faţă de tine, faţă de persoana ta, este o împăcare cu sinele. Când scrii nu o faci pentru Adrian, Virgil, Raluca, etc. O faci pentru tine, apoi pentru ceilalţi. Când scriu,personal, sunt o avalanşă de bucurie, îi spuneam cuiva, simt aşa cum îmi trece un tren dintr-o ureche într-alta prin cap, e ca un sunet, mut, orb, inexplicabil eşti catapultat într-o altă dimensiune, şi evident, atunci, nu-ţi pasă de ce o să zică cutărică sau cutărica, practic nu ai timp de gândire, este ca în război, porneşti la drum şi nu ai certitudinea că te vei mai întoarce, practic, nu ştii. De ce te satisface poezia în momentul în care o scrii, este simplul fapt că te eliberezi de tine prin tine şi eşti foarte aproape de ţărmurile albe, este o transă, dacă vreţi a meditaţiei spre absolut. Eu am trăit de foarte multe ori fericirea asta (şi nu sunt nebună sau cine ştie, mă rog). E greu de explicat pentru că fiecare se poartă pe sine în spinare, deci nu pot vorbi decât despre mine (a nu se confunda cu narcisismul)pentru că pe voi nu vă trăiesc şi nici nu v-am trăit vreodată, deşi studii arată că îţi poţi transfera gândurile în mintea celuilalt şi la aspectul ăsta a meditat foarte mult Mircea Eliade şi mulţi alţii. Când l-am dat exemplu pe George Stanca, şi nu întâmplător, am vrut să arăt că pe dumnealui îl satisface poezia erosului (nu la modul vulgar - prin urmare un punct de vedere venind şi de acolo, nefiind motiv general de poezie. Acel om prin asta se regăseşte. Eu aşa am înţeles întrebarea şi nu mai revin în sensul ăsta.
Nu pot să mint cititorul dar nici să-i impun poeziile mele, nu pot şi repet, nici nu îmi propun. Ele pot fi slabe sau bune, în funcţie de receptor. Evident, nu poţi lua în braţe expresii gen: băi, nu înţelege ăsta/asta despre ce am vrut eu să transmit aici, nu. Nici eu nu sunt de-acord cu astfel de afirmaţii. Sau că apar acele poezii impuse, cu tematică, sunt de-acord cu ele, reprezintă un exerciţiu pentru autor, dar pentru mine poezia este sufletul care-ţi iese prin urechi,prin trup, practic nu mai auzi, la mine este transă,foarte rar lucrată la milimetru pe ea. La mine iese sau nu iese. Şi repet starea de bucurie foarte mare, de satisfacţie când o văd şi o recitesc. Uneori mă întreb dacă este a mea. Mi se întâmplă să mă emoţionez după recitiri şi recitiri la poeziile mele, şi le iubesc şi le apăr sub toate formele posibile. Dacă aş scrie pentru ceilalţi nu aş mai scrie deloc. Zicea Adrian că se simte mai frumos şi mai înţelept. Absolut, da, aşa te simţi. Nu pot să stau să scriu o poezie într-o săptămână, cum s-ar zice "să se mai aşeze". Ce să se mai aşeze, oameni buni, ce? Poezia nu e roman. Bun, o las o săptămână şi pe urmă mai văd. Aceea este o poezie falsă din start, căutată pentru a intra, cumva, forţat în graţiile cititorului. S-ar putea ca cititorul să fie dus de nas la început dar în timp vei pierde acel cititor pentru că omul are nevoie de bucurie declanşată vie, ceva să-i dea respiraţiei o greutate plăcută, oximoronic vorbind.
Pentru mine este o necesitate, o satisfacţie,o împlinire a spiritului, o contopire cu cerul şi o putere prin care mă ajut să reuşesc prin mine mai multe în spaţiul terestru cu tot ce implică el (altfel devii monoton cu tine însuţi, mereu nemulţumit) Eu nu spun că am reuşit o împăcare totală cu mine dar prin poezie, atât cât durează transa mea, mă simt împlinită şi mai bună şi de aceea scriu.
Revin şi pentru celelalte aspecte propuse de Virgil spre discuţie şi dialog în limita timpului pe care-l gestionez acum. Am scris direct aici,prin urmare, să mă scuzaţi de eventuale greşeli.
pentru textul : Ce este sau ce ar trebui să fie poezia? deda. imi pare bine ca te-am citit cristina. iar metafora bilelor de sticla - waaaw - ce sa zic... si jocul tau cu ele :)
aproape ca te invidiez pentru imaginatie pe care o ai.
am sa-ti dau o penita pentru darul pe care-l ai de a crea lumi fantastice, povestiri care, daca sti sa rasucesti cheita il ele, ai senzatia ca aproape se revarsa peste lumea ta.
congrats!
pentru textul : Solniţa de hârtie făcută de tante deochii foarte mari, ca să încapă hawai cu totul. :)
are ceva de poveste textul acesta, chiar te face să intri în el ca într-o casă albă cu obloane mari.
pentru textul : BIG EYES deEi, nici chiar asa! Dar cune stie? Nepatrunse sunt etc.
Mister K, ti-ai schimbat adresa de email? Cum pot procura (contra cost) "Baletistul"? Adresa mea e [email protected].
pentru textul : Abraam, regele, a spus: delogic! dar asta nu inseamna ca parerea ta este si valabila:) poate nici a mea:) sunt doar pareri nu verdicte. cu stima, stefan
pentru textul : știi îmi plac cuvintele care încep cu litere pare și se pronunță în mai puțin de o secundă deceea ce este interesant cind citesc texte ca acesta sau ma gindesc la emilian pal este cit de uimitor arata a poet in sensul normal al cuvintului. adica sufera pentru cauze de stinga, este furios pe sine, tragic, confuz uneori, idealist la modul selfdistructiv si contemplativ. textul de fata este o reusita, chiar daca poate putin prea stufos prin anumite locuri si uneori nu evita sa finalizeze explicatia. mi-ar fi placut mai multa ambiguitate. uimit din nou de talentul acestui autor.
pentru textul : here comes that rainbow again deBună seara!
...În prima unitate, sintagma "trenurile lungi cu vagoane" este o tautologie. "Trenurile lungi" e suficient. Picaturile de apă care nu pot curge în sus, din cauza lipsei corespondentului ideatic, a susţinerii ("nici sufletele nu se vor întoarce" este mult prea abstract), rămân un trusim.
..."Poienită cu flori" - tautologie. Poiana conţine flori. "Rază de lumină", la fel. Virgula de după "văi" ar trebui scoasă.
...În celelalte două unităţi, ceva mai bine, însă nu de ajuns: rămâne un text fără idee, fără sugestie, fără palpitaţie, fără personalitate - fără miză.
Cel puţin asta e părerea mea, de care se poate sau nu ţine cont.
pentru textul : atât, până îmi vor îngheța mâinile deSeara bună!
Va multumesc pentru ganduri, aprecieri si sugestii. Voi tine cont de ele cand voi revizui poemul de fata!
pentru textul : micul război de pe scară dePagini