Dorin, nici eu nu găsisem vreo vină, afară de una pe care am găsit-o acum: încalcă punctul 14.5. din Regulament. Te rog să remediezi și nu ar fi de dorit să se mai repete. Îmi vine greu să cred că nu știai despre această regulă.
poezia de mai sus e profundă, poate că e religioasă, dar nu e creştină. nu se califică. poezia creştină trebuie sa apeleze la inimă, sa aibe mesaj. vezi poeziile lui Traian Dorz, Sergiu Grossu, Radu Gyr, Vasile Voiculescu, Sanda Moinaru, Costache Ioanid, Ionatan Piroşca, etc., etc. sunt sigur că le ştii. ce cauţi tu să realizezi e doar poezie. nimeni nu va fi mişcat sau predispus să-şi schimbe căile lumeşti în care e pierdut şi să vină la mântuire. totuşi, ca poezie, e super.
eu as multumi pentru sora comentator, paul. trebuie sa stim sa dam dupa cum trebuie sa stim sa primim. iar tu stii, prietene, nu?
iar textul e fain, merita.
e OK, nu cred ca e superb, insa. un text care curge ca viata printre degete, previzibil, spre un fagas asteptat. primul hieroglif a fost mai imprevizibil, mai aproape de penita si de remarca.
În dialectul huțul nu a mai scris nimeni haikuri. Limba este încă prea puțin exploatată și eu însumi nu o stăpânesc încă suficient de bine pentru creații poetice, deși am crescut auzind-o în casă și pe stradă. De undeva trebuie început, totuși... Voi face eforturi ca creațiile viitoare să fie mai bune.
Draga Kiki, nu te supara, dar aici este un site literar, nu canapaeaua psihanalistului.
asa ca te rog sa te limitezi la a vorbi despre text.
ca defecte avem cu totii, doar ca pe unele le vedem barna si pe altele pai.
"promovarea și stimularea" bazaconiilor literare are loc aici, pe situl tău, profetule! poezia e ceva ce voi nu sunteti capabili sa faceți. nu toți, câțiva dintre voi cu tărâțe în loc de minte. areopag de junglă, asta e forumul tău. am crezut că te vei vindeca, dar nici dracul (Doamne iartă-mă) nu te mai poate vindeca!
Textul are idei bune in special in versurile de separare. Remarc "uragan de jucarie" "îți scriu în numele unei străzi pustii…". Coerenta in idei, conotatiile unei discutii ce devine intospectiva in "viata nu e...". Salonul reprezinta prin sine o stare... o stare de interior. Si asa vad si eu textul acesta. As avea o mare obiectie asupra titlului. E banal, stereotip total nepotrivit.
ma tem ca ar trebui sa repet ce am spus deja in discutiile noastre de la celelalte texte.
si jur ca am obosit!
ai muncit mult la el...la poezie nu ajungem numai "muncind". asta este.
o sa "dau explicatii" cat de curand o sa pot. promit. dar nu la ora 1.00 din noapte.
Frumos discursul acestui poem, o poveste arhetipala spusa la lumina mica a unei lumanari unei femei despre o alta femeie. Un threesome poetic reusit. Cred ca unul dintre cele mai "coapte" pe tema asta din ultima vreme scrise de Vladimir. Remarc constructia "uneori visează că își vede tatăl rătăcit pe un peron plin de femei are mâinile lipite de geam îl strigă în timp ce trenul se pune în mișcare el nu o aude niciodată îmi zice de aceea n-aș putea niciodată iubi într-atât de mult încât sa rămân" - constructie imagistica de tip penita, ca sa zic asa. Nu prea ma impac cu finalul, desi are farmecul lui, insa nu stiu de ce nu ma impac cu el in contextul poemului, parca vine prea dintr-o alta lume, prea brusc. Parca zici ca te-ai lasat de fumat Vladi... ceea ce nu cred :-) Sincer, dupa "cum simt uneori"... ma rog, "mai ales noaptea", iarasi o precizare pe care ai tinut tu asa, sa o faci, desi nu o vad necesara as fi vazut altceva decat mirosul acela de tigari cubaneze, dar mai citesc, mai fumez (eventual cat mai multe havane) si poate imi schimb si parerea asta. Salve si penita mea pentru discursul si cursivul emotional al acestui text. Andu
Vladimir, am și strunit încă puțin poezia, așa ca să cadă mai printre rostiri și îți mulțumesc! Bucuroasă de cititori care știu să citească în esențe! Și mulțumesc pentru primire!
tu ca o sală de așteptare a timpului prezent scenografia simplă până la refuz prospective utopii scenarii sincope despărțiri autoportrete laviuri sepia hainele rătăcite în căutarea mea prin camere goale life as we know it would stop people would stop leaving home inflexiuni modulatorii neLiniște nopți second-hand this is a dangerous way of looking at the future mediterana
Multumesc pentru apreciere, Virgil. Mda, Carpe Diem, ca titlu, e ultra-fumat, cum bine spunea si o colega de site mai sus, dar eu, eu nu l-am folosit niciodata pina acum [blush!] si am vrut sa am si eu un ‘seize the day’ moment. Buba e un cuvint de care ne lovim cind ne lovim si cum dinspre copilarie spre acum trecem podul zilnic m-am gindit sa il folosesc fara retinere.
Finalul - ludic, aiurea sau nu - mascheaza poate adevaratul final al poemului. Sau nu? :p
Andu, nu stiu daca tu ai scris comentariul, presupun ca tu – cu speranta ca sindromul carpal-tunnel nu este agresiv in cazul tau (desi scrierea repetitiva a aceluiasi gen de comentarii are un prognostic defavorabil dpdv literar). Nu am stiut ca ti-a fost contraindicata ascultarea de poezii recitate in public, pe internet (ah, naughty girl!).
Nevertheless, noi, cei din studioul din Greenwich iti multumim pentru feedback: este nevoie de curaj, vointa si demnitate in a-ti prezenta simptomatica PRSD (post-recitare stress disorder) colegilor de pe Hermeneia, deci, bravo, insa manifestarile de mai sus trebuie luate in serios, Andu!. Ma alatur deci tuturor si iti doresc un sincer: ‘Get well soon!’
Silvia – m-am emotionat rau nu pentru ca noi nu am mai vorbit la telefon ci pentru ca sincer mi-a facut placere sa ma recit si daca aceste cuvinte – scrise, rostite – au atins pe cel putin inca ‘un’ cineva din anturajul poetic inseamna ca a-ti da armura jos in fata colegilor de hobby, un risc asumat dealtfel, nu e un exercitiu inutil de practicare a vulnerabilitatii.
Da, finalul - desi mie imi place asa, ciufulit cum e, inca nu-l pot definitiva – posibil e inca in stare de miscare browniana.
Textul e scris rău. Foarte rău. Fraze prea lungi, sinuoase, redundanţe, detalii inutile, adjective/ adverbe sufocante...
Doar două exemple: "Nu renunţase, uita repede durerea şi nici vânătăile de pe pulpe sau braţe, urme provocate de muchiile mobilierului vechi" - cititorul înţelege şi singur provenienţa urmelor. De ce? Pentru că, un rând mai sus, i s-a spus că fetiţa a suferit "inevitabile căderi", iar cititorul nu trebuie tratat ca un retardat.
"Îşi introducea degetul arătător de la mâna dreaptă, aproape jumătate din el intra acolo, în acea mică “scorbură”, deasupra părţii din dreapta a frunţii bătrânului" - "şi calul ce zicea"? Cam asta ar putea să întrebe cititorul, cititor care tocmai a primit nişte indicaţii rutiere fără să le fi cerut.
e extraordinar atunci cand cineva te deconspira atat de simplu. desi suna pretentios, ca si cum n-ar fi atat de usor. nu-i intotdeauna. :o)
iti multumesc inca o data, mi-ai facut o bucurie revenind.
ha ha ha. să rîdem oameni buni. haideti să rîdem, dacă tot suntem cu toții online. sunteți extraordinari! andu, tu esti fantastic, esti exceptional, esti incredibil. si, sa stii chiar nu esti deloc credibil. adica cum poti tu, domnule, sa vii cu scuze si in acelasi comentariu sa-ti mai si confirmi insulta. uite, eu nu inteleg ce legatura are ela cu toata treaba asta, ce leg am eu cu... imi pare rau daca ati avut vreun conflict cu aceasta doamna, dar eu am venit aici sa scriu si sa citesc literatura, nu badaranii. eu inca nu am inteles ce vrei tu de la mine andule, hulubasule. scrie-mi te rog pe idul pe care ti l-am dat. doamne, ce oameni! daca stiam ca asa departe ai sa ajungi, apoi incheiam pactul cela amarit cu tine, sa nu ne comentam reciproc. ca de fapt nici macar cu discutam in subsolul unui text de-al tau sau de-al meu. ai ales cea mai publica varianta.ce ma mai distrez! si, inca ceva, eu una, nici in gluma n-am pupat pe nimeni pe un site literar sau nonliterar. uite ca o fac acuma. te pup andule, scumpule, sa fii cuminte si sa ai grija despre ce vb. hai ca deja nu o sa ma mai surprinda nimica din partea ta. tu nu te poti opri, nu stii limita. sa ridem oameni buni, ca face bine la burtica. ce ma mai distrez! concluzie: esti amuzant, andu. eu am impresia ca tu nu stii despre ce vb. si inca mai cred ca esti intr-un conflict serios cu ela. altfel, in genere nu te-nteleg. p.s. fericirea redusa la absurd o vedeam ca pe o fericire imposibila, de asta am facut comparatia cu paralelele care nu se intersecteaza (cea mai banala demonstratie de mate). "redus la absurd" stiu ca exist si in latina. nu mai tin minte cum se traduce redus, dar stiu ca se termina cu "ad absurdum", sau asa ceva. si inca mai stiu ca daca as fi ignorat commul lui andu, cel mai delicat, totul era mult mai simplu. oamenii s-ar fi oprit putin, ar fi ris, si peste 10 min si-ar fi vazut de treaba. "miortvuiu sobaku ne biut", ptr cine intelege. faptul ca eu am facut din asta o drama nu a facut decit sa atraga atentia. deci, nu e doar vina lui andu. undeva, simt si mea culpa. distractie placuta in continuare, eu nu mai particip la circul acesta.
Aș rescrie ultimul vers inversând: "împreunându-se precum șerpii limbile noastre". Bun versul, deși horror: "pleoapa ca un capac de sicriu răsturnându-se". Și tot nu mă înțeleg cu cele două gerunzii atât de apropiate în final.
mulțumesc Cailean. Chiar apreciez comentariul tău și aducerea în dicuție a lui Coșeriu. Și Leonard Bernstein dacă nu mă înșel împărtășea o opinie asemănătoare. Evident există societăți sau culturi cu diferite grade de poezie în limbajul lor. Cele mai vechi, mai tradiționale par să conțină mai mult. Care a fi cauza? Este vorba de vechimea lor, de faptul că au fost mai multă vreme „expuse” la istorie, la cultură, la filozofie? Evident o limbă este diferită de alta după cum o istorie este diferită de alta. Deși pragmatismul și „schematismul” unor limbi par să le dezavantajeze ca și abilitate de a comunica poetic, totuși aceste „apucături pragmatice” ale unor civilizații se dovedesc benefice pentru literatura și implicit poezia acelei limbi. Să luăm exemplul limbii române care probabil nu a avut o formă scrisă consolidată (și nici o tipografie semnificativă) cam pînă în a doua jumătate a secolului 19 a pierdut nenumărate ocazii să înregistreze pentru posteritate și să impună universal propriul etos. La urma urmei nu am nici o îndoială că în două mii de ani au existat mulți Eminescu și multe Miorițe. Dar s-au pierdut. Pe de altă parte, limba engleză sau franceză sau germană (ca să nu mai pomenesc de cea italiană) au profitat de pragmatismul științific pentru ca să rămînă. La urma urmei nu cred că limba germană este mai poetică decît limba română după cum nu cred că nemții sînt mai poeți decît românii. Dar nu românii au inventat tiparnița cu piese mobile și nici nu au implementat-o decît mult prea tîrziu. Deci există acest paradox. Și cred că acest pardox apare și astăzi. După parerea mea (și nu numai) revoluția computerelor și a internetului este echivalentă ca magnitudine social-culturală la nivelul civilizației cu revoluția Gutenberg. Cu alte cuvinte sînt convins că și pe vremea aceea au fost mulți tradiționaliști care au spus că tiprnița fața de cuvîntul scris este „lumească, facilă sau poate chiar diavolească”. Mulți au luptat și atunci pentru „valorile tradiționale”. Dar și atunci ca și acum a nu înțelege „mersul vremurilor” e păgubos. Literatura pe hîrtie, oricît de dragă nouă, va dispare. Va fi înlocuită de literatura digitală. Dar la urma urmei ce conteză! „Limbajul poetic este limbajul absolut.” El nu este tributar mediului de propagare sau depozitare.
Bravos, Sixtus! Ai uitat să mai precizezi ca "dezhiocată" se citește, în final, "dezghiocată"... Cât despre text, s-o luăm binișor. Utililzând procedeul copy-paste, ca să nu fie vorbe...Așadar: "bon jour mon cher poète" arată că nu stăm prea bine cu franceza, deoarece corect se zice "bonjour". Dar avem problemuțe și cu româna, întrucât sintagma "nepatentată din păcate" sună exact ca "piatra crapă capu-n patru". Și, la final, "la renevedere" nu cred că e un joc de cuvinte (iar dacă e, nu e prea nimerit). În rest, un text bănăluț, împănat cu oarece neologisme, care nu prea-și merită penița...
Mulțam oameni buni. Măi Luv, când spargi o chestie de cristal numai accident poate fi, în mod normal; de nervi le sparg numai eu. Chestia cu sarea... Chimiștilor, de ce se spune că lacrimile-s sărate? Dacă ar avea sare într-adevăr, ne-ar chișca ochii de numa atunci când dăm apă la șoareci. N-ar mai plânge nime' pe pământ. De frică.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Dorin, nici eu nu găsisem vreo vină, afară de una pe care am găsit-o acum: încalcă punctul 14.5. din Regulament. Te rog să remediezi și nu ar fi de dorit să se mai repete. Îmi vine greu să cred că nu știai despre această regulă.
pentru textul : de regăsire depoezia de mai sus e profundă, poate că e religioasă, dar nu e creştină. nu se califică. poezia creştină trebuie sa apeleze la inimă, sa aibe mesaj. vezi poeziile lui Traian Dorz, Sergiu Grossu, Radu Gyr, Vasile Voiculescu, Sanda Moinaru, Costache Ioanid, Ionatan Piroşca, etc., etc. sunt sigur că le ştii. ce cauţi tu să realizezi e doar poezie. nimeni nu va fi mişcat sau predispus să-şi schimbe căile lumeşti în care e pierdut şi să vină la mântuire. totuşi, ca poezie, e super.
pentru textul : Ziua tăierii deeu as multumi pentru sora comentator, paul. trebuie sa stim sa dam dupa cum trebuie sa stim sa primim. iar tu stii, prietene, nu?
pentru textul : pastel pentru alecsandri deiar textul e fain, merita.
e OK, nu cred ca e superb, insa. un text care curge ca viata printre degete, previzibil, spre un fagas asteptat. primul hieroglif a fost mai imprevizibil, mai aproape de penita si de remarca.
pentru textul : Fiara deNu a vazut - erata.
pentru textul : scrisori imaginare III deÎn dialectul huțul nu a mai scris nimeni haikuri. Limba este încă prea puțin exploatată și eu însumi nu o stăpânesc încă suficient de bine pentru creații poetice, deși am crescut auzind-o în casă și pe stradă. De undeva trebuie început, totuși... Voi face eforturi ca creațiile viitoare să fie mai bune.
pentru textul : Osinĭ (Toamnă) deda, este un micropoem, concentrat pe langa care nu poti trece indiferent...felicitari Marius...
pentru textul : Descumpănire deAlma & Ariana... m-am tot gândit la modificările acestea aseară. Poate sunt necesare mai multe indicații de regie. Sper să fie mai bine așa.
pentru textul : Cuvinte în repetiție deUn poem declaratie care surprinde esenta iubirii, in cuvinte putine. La multi ani si la nesfarsita iubire!!
pentru textul : aniversarea evei deDraga Kiki, nu te supara, dar aici este un site literar, nu canapaeaua psihanalistului.
asa ca te rog sa te limitezi la a vorbi despre text.
ca defecte avem cu totii, doar ca pe unele le vedem barna si pe altele pai.
o zi frumoasa.
pentru textul : despre falsele principii ale mecanismelor iubirii III de"promovarea și stimularea" bazaconiilor literare are loc aici, pe situl tău, profetule! poezia e ceva ce voi nu sunteti capabili sa faceți. nu toți, câțiva dintre voi cu tărâțe în loc de minte. areopag de junglă, asta e forumul tău. am crezut că te vei vindeca, dar nici dracul (Doamne iartă-mă) nu te mai poate vindeca!
pentru textul : ce frumusețe rară deBine ai venit pe site, Iulia! De vei cauta pasii luminii si ai poeziei, vei gasi nemurirea intr-o zi!
pentru textul : Visându-te deTextul are idei bune in special in versurile de separare. Remarc "uragan de jucarie" "îți scriu în numele unei străzi pustii…". Coerenta in idei, conotatiile unei discutii ce devine intospectiva in "viata nu e...". Salonul reprezinta prin sine o stare... o stare de interior. Si asa vad si eu textul acesta. As avea o mare obiectie asupra titlului. E banal, stereotip total nepotrivit.
pentru textul : absențele sunt o tristețe dema tem ca ar trebui sa repet ce am spus deja in discutiile noastre de la celelalte texte.
si jur ca am obosit!
ai muncit mult la el...la poezie nu ajungem numai "muncind". asta este.
pentru textul : Paloarea vorbitoare-a hârtiei deo sa "dau explicatii" cat de curand o sa pot. promit. dar nu la ora 1.00 din noapte.
Frumos discursul acestui poem, o poveste arhetipala spusa la lumina mica a unei lumanari unei femei despre o alta femeie. Un threesome poetic reusit. Cred ca unul dintre cele mai "coapte" pe tema asta din ultima vreme scrise de Vladimir. Remarc constructia "uneori visează că își vede tatăl rătăcit pe un peron plin de femei are mâinile lipite de geam îl strigă în timp ce trenul se pune în mișcare el nu o aude niciodată îmi zice de aceea n-aș putea niciodată iubi într-atât de mult încât sa rămân" - constructie imagistica de tip penita, ca sa zic asa. Nu prea ma impac cu finalul, desi are farmecul lui, insa nu stiu de ce nu ma impac cu el in contextul poemului, parca vine prea dintr-o alta lume, prea brusc. Parca zici ca te-ai lasat de fumat Vladi... ceea ce nu cred :-) Sincer, dupa "cum simt uneori"... ma rog, "mai ales noaptea", iarasi o precizare pe care ai tinut tu asa, sa o faci, desi nu o vad necesara as fi vazut altceva decat mirosul acela de tigari cubaneze, dar mai citesc, mai fumez (eventual cat mai multe havane) si poate imi schimb si parerea asta. Salve si penita mea pentru discursul si cursivul emotional al acestui text. Andu
pentru textul : archetypal fashion deVladimir, am și strunit încă puțin poezia, așa ca să cadă mai printre rostiri și îți mulțumesc! Bucuroasă de cititori care știu să citească în esențe! Și mulțumesc pentru primire!
pentru textul : Lumina detu ca o sală de așteptare a timpului prezent scenografia simplă până la refuz prospective utopii scenarii sincope despărțiri autoportrete laviuri sepia hainele rătăcite în căutarea mea prin camere goale life as we know it would stop people would stop leaving home inflexiuni modulatorii neLiniște nopți second-hand this is a dangerous way of looking at the future mediterana
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 9 depentru intervenţia ta. ar fi fost prea simplă enumeraţia, pe când aşa, groapa devine obsesivă, un teritoriu care adânceşte...
mulţumesc!
pentru textul : gropar deMultumesc pentru apreciere, Virgil. Mda, Carpe Diem, ca titlu, e ultra-fumat, cum bine spunea si o colega de site mai sus, dar eu, eu nu l-am folosit niciodata pina acum [blush!] si am vrut sa am si eu un ‘seize the day’ moment. Buba e un cuvint de care ne lovim cind ne lovim si cum dinspre copilarie spre acum trecem podul zilnic m-am gindit sa il folosesc fara retinere.
Finalul - ludic, aiurea sau nu - mascheaza poate adevaratul final al poemului. Sau nu? :p
Andu, nu stiu daca tu ai scris comentariul, presupun ca tu – cu speranta ca sindromul carpal-tunnel nu este agresiv in cazul tau (desi scrierea repetitiva a aceluiasi gen de comentarii are un prognostic defavorabil dpdv literar). Nu am stiut ca ti-a fost contraindicata ascultarea de poezii recitate in public, pe internet (ah, naughty girl!).
Nevertheless, noi, cei din studioul din Greenwich iti multumim pentru feedback: este nevoie de curaj, vointa si demnitate in a-ti prezenta simptomatica PRSD (post-recitare stress disorder) colegilor de pe Hermeneia, deci, bravo, insa manifestarile de mai sus trebuie luate in serios, Andu!. Ma alatur deci tuturor si iti doresc un sincer: ‘Get well soon!’
Silvia – m-am emotionat rau nu pentru ca noi nu am mai vorbit la telefon ci pentru ca sincer mi-a facut placere sa ma recit si daca aceste cuvinte – scrise, rostite – au atins pe cel putin inca ‘un’ cineva din anturajul poetic inseamna ca a-ti da armura jos in fata colegilor de hobby, un risc asumat dealtfel, nu e un exercitiu inutil de practicare a vulnerabilitatii.
Da, finalul - desi mie imi place asa, ciufulit cum e, inca nu-l pot definitiva – posibil e inca in stare de miscare browniana.
Love and greetings to all!
pentru textul : Carpe Diem deun text slab...
pentru textul : blogbadil deTextul e scris rău. Foarte rău. Fraze prea lungi, sinuoase, redundanţe, detalii inutile, adjective/ adverbe sufocante...
Doar două exemple: "Nu renunţase, uita repede durerea şi nici vânătăile de pe pulpe sau braţe, urme provocate de muchiile mobilierului vechi" - cititorul înţelege şi singur provenienţa urmelor. De ce? Pentru că, un rând mai sus, i s-a spus că fetiţa a suferit "inevitabile căderi", iar cititorul nu trebuie tratat ca un retardat.
"Îşi introducea degetul arătător de la mâna dreaptă, aproape jumătate din el intra acolo, în acea mică “scorbură”, deasupra părţii din dreapta a frunţii bătrânului" - "şi calul ce zicea"? Cam asta ar putea să întrebe cititorul, cititor care tocmai a primit nişte indicaţii rutiere fără să le fi cerut.
pentru textul : Comoara bunicului dee extraordinar atunci cand cineva te deconspira atat de simplu. desi suna pretentios, ca si cum n-ar fi atat de usor. nu-i intotdeauna. :o)
pentru textul : Externare de primăvară deiti multumesc inca o data, mi-ai facut o bucurie revenind.
nu suntem pe centură...cel puțin nu eu. dar cum spuneai că mai e vremea?
pentru textul : fulger cu aromă de vanilie deha ha ha. să rîdem oameni buni. haideti să rîdem, dacă tot suntem cu toții online. sunteți extraordinari! andu, tu esti fantastic, esti exceptional, esti incredibil. si, sa stii chiar nu esti deloc credibil. adica cum poti tu, domnule, sa vii cu scuze si in acelasi comentariu sa-ti mai si confirmi insulta. uite, eu nu inteleg ce legatura are ela cu toata treaba asta, ce leg am eu cu... imi pare rau daca ati avut vreun conflict cu aceasta doamna, dar eu am venit aici sa scriu si sa citesc literatura, nu badaranii. eu inca nu am inteles ce vrei tu de la mine andule, hulubasule. scrie-mi te rog pe idul pe care ti l-am dat. doamne, ce oameni! daca stiam ca asa departe ai sa ajungi, apoi incheiam pactul cela amarit cu tine, sa nu ne comentam reciproc. ca de fapt nici macar cu discutam in subsolul unui text de-al tau sau de-al meu. ai ales cea mai publica varianta.ce ma mai distrez! si, inca ceva, eu una, nici in gluma n-am pupat pe nimeni pe un site literar sau nonliterar. uite ca o fac acuma. te pup andule, scumpule, sa fii cuminte si sa ai grija despre ce vb. hai ca deja nu o sa ma mai surprinda nimica din partea ta. tu nu te poti opri, nu stii limita. sa ridem oameni buni, ca face bine la burtica. ce ma mai distrez! concluzie: esti amuzant, andu. eu am impresia ca tu nu stii despre ce vb. si inca mai cred ca esti intr-un conflict serios cu ela. altfel, in genere nu te-nteleg. p.s. fericirea redusa la absurd o vedeam ca pe o fericire imposibila, de asta am facut comparatia cu paralelele care nu se intersecteaza (cea mai banala demonstratie de mate). "redus la absurd" stiu ca exist si in latina. nu mai tin minte cum se traduce redus, dar stiu ca se termina cu "ad absurdum", sau asa ceva. si inca mai stiu ca daca as fi ignorat commul lui andu, cel mai delicat, totul era mult mai simplu. oamenii s-ar fi oprit putin, ar fi ris, si peste 10 min si-ar fi vazut de treaba. "miortvuiu sobaku ne biut", ptr cine intelege. faptul ca eu am facut din asta o drama nu a facut decit sa atraga atentia. deci, nu e doar vina lui andu. undeva, simt si mea culpa. distractie placuta in continuare, eu nu mai particip la circul acesta.
pentru textul : poetul I de...ceea ce nu înseamnă că Marlena mi-a schimbat opiniile literare:)!
pentru textul : cinșpe pași cu Marlena Braester deAș rescrie ultimul vers inversând: "împreunându-se precum șerpii limbile noastre". Bun versul, deși horror: "pleoapa ca un capac de sicriu răsturnându-se". Și tot nu mă înțeleg cu cele două gerunzii atât de apropiate în final.
pentru textul : Întâlnire deCred că de copii e vorba jucându-se cu ”o fericire trecută”.
E ”swimming castle” și n-ai tradus asta.
”The see swalows” ai tradus ”înotând” !?!
”going” - ”trecând”, nu ”trec”
Eu așa cred, dar engleza e doar my second language.
pentru textul : Paper heart de Sydney Krivenko demulțumesc Cailean. Chiar apreciez comentariul tău și aducerea în dicuție a lui Coșeriu. Și Leonard Bernstein dacă nu mă înșel împărtășea o opinie asemănătoare. Evident există societăți sau culturi cu diferite grade de poezie în limbajul lor. Cele mai vechi, mai tradiționale par să conțină mai mult. Care a fi cauza? Este vorba de vechimea lor, de faptul că au fost mai multă vreme „expuse” la istorie, la cultură, la filozofie? Evident o limbă este diferită de alta după cum o istorie este diferită de alta. Deși pragmatismul și „schematismul” unor limbi par să le dezavantajeze ca și abilitate de a comunica poetic, totuși aceste „apucături pragmatice” ale unor civilizații se dovedesc benefice pentru literatura și implicit poezia acelei limbi. Să luăm exemplul limbii române care probabil nu a avut o formă scrisă consolidată (și nici o tipografie semnificativă) cam pînă în a doua jumătate a secolului 19 a pierdut nenumărate ocazii să înregistreze pentru posteritate și să impună universal propriul etos. La urma urmei nu am nici o îndoială că în două mii de ani au existat mulți Eminescu și multe Miorițe. Dar s-au pierdut. Pe de altă parte, limba engleză sau franceză sau germană (ca să nu mai pomenesc de cea italiană) au profitat de pragmatismul științific pentru ca să rămînă. La urma urmei nu cred că limba germană este mai poetică decît limba română după cum nu cred că nemții sînt mai poeți decît românii. Dar nu românii au inventat tiparnița cu piese mobile și nici nu au implementat-o decît mult prea tîrziu. Deci există acest paradox. Și cred că acest pardox apare și astăzi. După parerea mea (și nu numai) revoluția computerelor și a internetului este echivalentă ca magnitudine social-culturală la nivelul civilizației cu revoluția Gutenberg. Cu alte cuvinte sînt convins că și pe vremea aceea au fost mulți tradiționaliști care au spus că tiprnița fața de cuvîntul scris este „lumească, facilă sau poate chiar diavolească”. Mulți au luptat și atunci pentru „valorile tradiționale”. Dar și atunci ca și acum a nu înțelege „mersul vremurilor” e păgubos. Literatura pe hîrtie, oricît de dragă nouă, va dispare. Va fi înlocuită de literatura digitală. Dar la urma urmei ce conteză! „Limbajul poetic este limbajul absolut.” El nu este tributar mediului de propagare sau depozitare.
pentru textul : Ce rost are poezia? deBravos, Sixtus! Ai uitat să mai precizezi ca "dezhiocată" se citește, în final, "dezghiocată"... Cât despre text, s-o luăm binișor. Utililzând procedeul copy-paste, ca să nu fie vorbe...Așadar: "bon jour mon cher poète" arată că nu stăm prea bine cu franceza, deoarece corect se zice "bonjour". Dar avem problemuțe și cu româna, întrucât sintagma "nepatentată din păcate" sună exact ca "piatra crapă capu-n patru". Și, la final, "la renevedere" nu cred că e un joc de cuvinte (iar dacă e, nu e prea nimerit). În rest, un text bănăluț, împănat cu oarece neologisme, care nu prea-și merită penița...
pentru textul : Inima dintotdeauna. Adio poetului. deMulțam oameni buni. Măi Luv, când spargi o chestie de cristal numai accident poate fi, în mod normal; de nervi le sparg numai eu. Chestia cu sarea... Chimiștilor, de ce se spune că lacrimile-s sărate? Dacă ar avea sare într-adevăr, ne-ar chișca ochii de numa atunci când dăm apă la șoareci. N-ar mai plânge nime' pe pământ. De frică.
pentru textul : Accident dePagini