am fost furat si io de ritmurile cosmice din palma chiar in perioada aparitiei pe sit a acestui poem (am vazut chiar si-o ghicitoare!). merita evidentiant pentru "o nuanta de nor", "tot ce-am adus e un trup", "limba necunoscuta..." atentie insa la un anumit angelism acaparator de suflete (ca ecou la ce scria bourdieu cu privire la statutul artistului) si, poate, chiar de suflu creativ. retragerea reiterata in "sprancenele mamei", "copil frumos", "desenam" (apar si-n alte poeme de-ale tale sub alte forme) seamana mai putin cu ingerul negru ce stiu ca-ti bantuie noptile si ceva mai mult cu o anumita economie de mijloace si o pierdere de energie pretioasa pe considerente de genul "iubesc, muncesc,..." . dar poate ca ma insel. in ce priveste jertfa (io am luat ca un fel de ars poetica versurile astea) sa stii ca o apreciem! ps: unde s-a dus fluviul ala frumos? imi pregatisem mentaliceste si sufleteste un adevarat comentariu pentru el dar a disparut inainte sa-l revad.
Raluca, mulţumesc. Posibil să fie de la mine. De aceea am întrebat. Era un exemplu care mi-a venit repede în minte pentru că eram cu gândul să-ţi răspund la comentariu. În dreapta se află domnul Tudor Cristea:)
Înseamnă că e de la mine. Râd. Nu mă mai miră nimic. Zi bună!
Stefane, nu e nevoie sa ne flexam muschii. Bianca are o responsabilitate pe Hermeneia. Si te asigur eu ca e foarte capabila sa o duca la indeplinire. Nu e nici o problema, iti pot anula eu textul dar iti anulez si contul. Asa ca alegi tu.
Multumesc, Marina. Cred ca se subintelege ca este vorba de cartea 'mea' (inca nescrisa).:) Totusi, o sa ma mai gandesc cum formulez acolo. M-as bucura sa-mi semnalezi si celelalte asperitati. E o idee - dar sa vedem cat de faina se va dovedi.:) Profetule, ce sa-ti zic, nici comentariul tau nu e departe de finalul meu. Eu il pot sterge, dar tu mai poti ? :)
Pe mine m-au amuzat și mă amuză mereu nemții care zic că fac rock în ritmul aceluiași marș nazist înfipt în capul lor ca o țepușă (vezi oomph, rammstein, you name it) la fel și poeții plictisiți care cred că sunt cool dacă bagă material de genu.
Livadă de piersici, cu botoșei albi Ochii tăi au căutat în mine lumina Ca să înflorească –mi-am zis-, am dus pumnii la ochi Și am privit în mine întâi cu un deget, Degetul mic Sub aortă, -ca să vezi!-crescuse un piersic “Ce tare!”- îmi zic Un piersic cu piersici mari, cu mult puf Iară sub el cânta, cu năduf, Un inorog mic, Foarte mic, Cât un furnic. Inorogul era tare de-o ureche Dar era important, inorogul meu încălțat c-o pereche De botoșei albi. Am deschis ochii la o mână, apoi la cealaltă, și te-am văzut goală De cuvinte. Erai într-o cadă, citeai dintr-o carte despre războinici și alte grozăvii Pe care-o uitasem sub diafragmă de când îmi căzuse primul dinte. Așteptai, poate, să întreb ceva despre lupta de la Podu Înalt. „- Ce mai faci?” am întrebat eu, sfios ca un mire „-Sire, du-mă la Polul Sud, sire! Să nu mă doară Ochiul ce mi l-ai scos decusară că eu nu te-aș vrea.. Du-mă, să vâslim, să închidem ochii și să vâslim Să închidem ochii și să plutim!.” Ce dragă-mi ești, zeppelino, ce minunat Și acest inorog pe care ți l-am desenat Cu limba pe sân. Și toți acești inorogi pe spinare, în cor, Cum se leagănă, și-mpreună imită un nor!. Ce înalt! Atunci, ne priveam și atât. Cuvintele, și ele, într-un colț al inimii, amuțeau. Se frecau într-un picior și-asmuțeau focul. Era frig, aici, în mijlocul lumii. Ne priveam cu orele și cu anii. Părul tău lung, la-nceput, ne venea bine. Apoi, într-o zi, mă luai și făcui înconjurul lumii. Și-n altă zi, tu sării în lună. -Cum e pe planeta ta? ziceai dintr-o geană. Și dădeai din picior, nervoasă -E frumoasă, cam ca tine așa, lenevoasă, da` merge! -Vin și eu? -Nu. Stai acolo, îți trimit eu o vedere, dacă nu uit! Și veneai. Și-mi dădeai una, de se mișca planeta și-nchidea ochii. -Ce urâtă și tu!. Ne iubeam, dar înghițisem de frică toate cuvintele. Și rămâneam cu ochii deschiși, ca și morți. -Care morți? - Morții din care se-nalță piersicii, fix până la Dumnezeu. -Care Dumnezeu? -Cum care? Primul furnic, care știe tot, ne va găsi dormind, cu rădăcinile-ntoarse..
demult nu mai citisem un poem care sa-mi placa total. ieri, citindu-l ptr prima data, am avut o usoara invidie chiar, si am ezitat sa las semn aici. azi-noapte m-am gandit la el. azi, revenind, fireste, surpriza mea crescu - o imagine ptr care va multumesc. intr-adevar, nu toti se nasc poeti, unii devin dupa moarte. multumesc, francisc.
alma, autorul probabil a vrut sa spuna "fill in the blanks", caci, nemultumit cu un titlu romanesc, a vrut unul shakespeare-ian. text OK pentru cumparatorii de bibilici megalitice.
Ai fost putin nehotarata de modul cum ar trebui sa abordezi ideea... ai pornit logic, simplu, sugestiv dar te-ai pierdut de la lup incolo de parca tragicului&autenticului clipei ii mai trebuiau bigudiuri stilistice.
evident Bobadil, ca nu taxonomia determina axiologia. dar am avut o anumita senzatie de dezordine si pe deasupra am impresia ca uni autori s-a simtit oarecum lezati ca nu si-au regasit preferintele literare acolo. In plus ideea cu gazeta o aveam de multa vreme. Nu avusesem insa timpul disponibil.
un text despre ratare si posibilitatea esecului poetic, intr-un duo in care unul continua pe celalalt, in ordine inversa (?). e spaima de preatarziul de a spune lucrurilor pe nume.ultimii trandafiri, explozia melcilor reclama refuzul oricarui ritual al mesei care nu asigura insa o edificare completa. as revedea unele formulari. interesant totusi
"știi cînd sînt acolo îmi amintesc brusc de tine rochiile tale colierul lobul urechii totul mă atingi pe marginea imaginației mele și totul revine brusc la normal"... iata un pasaj delicat ce rezoneaza dincolo...in alta lume, pe alta planeta, unde uitam fiecare cit suntem de tristi si ne coloram diminetile cu vaporase din hirtie... exista o fereastra prin care nu ne mai privim virsta ci doar sufletul...
...asa cum uneori poti te poti regasi in trairile cine stie cui citindu-i, intamplator, cuvintele. Le citesti si te-ntrebi, pur si simplu, cum de te-a scris. poate fiindca adevarurile se spun intotdeauna simplu. si se transmit simplu, cum lichidele prin vasele comunicante. ca acest dor circuland, osmotic, de la inima la mana, asa cum lumina ajunge pamantului. penita pentru toate acestea, Andule. cu multumiri. P.S: stiu ca acesta nu e ceea ce s-ar numi "un comentariu literar", dar chiar nu vad rostul unuia.
Singura chestie, daca ai renunta la trenul Is-Tm, textul acesta ar avea valente universale. Concluzia mea de mult timp e ca Emilian Pal e cel mai bun scriitor din generatia lui si din muuulte generatii trecute si viitoare, la un loc. Am zis.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Frumos, mi-a amintit de cuburile de la Pogor. Si finalul, reusit.
pentru textul : are voie iarna cuburi? deam fost furat si io de ritmurile cosmice din palma chiar in perioada aparitiei pe sit a acestui poem (am vazut chiar si-o ghicitoare!). merita evidentiant pentru "o nuanta de nor", "tot ce-am adus e un trup", "limba necunoscuta..." atentie insa la un anumit angelism acaparator de suflete (ca ecou la ce scria bourdieu cu privire la statutul artistului) si, poate, chiar de suflu creativ. retragerea reiterata in "sprancenele mamei", "copil frumos", "desenam" (apar si-n alte poeme de-ale tale sub alte forme) seamana mai putin cu ingerul negru ce stiu ca-ti bantuie noptile si ceva mai mult cu o anumita economie de mijloace si o pierdere de energie pretioasa pe considerente de genul "iubesc, muncesc,..." . dar poate ca ma insel. in ce priveste jertfa (io am luat ca un fel de ars poetica versurile astea) sa stii ca o apreciem! ps: unde s-a dus fluviul ala frumos? imi pregatisem mentaliceste si sufleteste un adevarat comentariu pentru el dar a disparut inainte sa-l revad.
pentru textul : Tot Ce Am Adus deRaluca, mulţumesc. Posibil să fie de la mine. De aceea am întrebat. Era un exemplu care mi-a venit repede în minte pentru că eram cu gândul să-ţi răspund la comentariu. În dreapta se află domnul Tudor Cristea:)
pentru textul : hermeneia 3.0-b deÎnseamnă că e de la mine. Râd. Nu mă mai miră nimic. Zi bună!
gata...
modificări făcute, titlu schimbat, aerisiri, etc :)
mulțumesc pentru semne și... mai treceți
alex
pentru textul : last night de...unde ii spuneam lui Matei ca poate desfiinta textul DACA are argumente pentru asta.
pentru textul : Iadul cel de toate zilele deStefane, nu e nevoie sa ne flexam muschii. Bianca are o responsabilitate pe Hermeneia. Si te asigur eu ca e foarte capabila sa o duca la indeplinire. Nu e nici o problema, iti pot anula eu textul dar iti anulez si contul. Asa ca alegi tu.
pentru textul : Apocalipsa după Dăncuș deMultumesc, Marina. Cred ca se subintelege ca este vorba de cartea 'mea' (inca nescrisa).:) Totusi, o sa ma mai gandesc cum formulez acolo. M-as bucura sa-mi semnalezi si celelalte asperitati. E o idee - dar sa vedem cat de faina se va dovedi.:) Profetule, ce sa-ti zic, nici comentariul tau nu e departe de finalul meu. Eu il pot sterge, dar tu mai poti ? :)
pentru textul : Spune-mi, Copilărie dePe mine m-au amuzat și mă amuză mereu nemții care zic că fac rock în ritmul aceluiași marș nazist înfipt în capul lor ca o țepușă (vezi oomph, rammstein, you name it) la fel și poeții plictisiți care cred că sunt cool dacă bagă material de genu.
pentru textul : decubitus vulgaris deInteresant... "acest glas ce nu vrea să se stingă până nu-l vei auzi" - partea aceasta are forta de a exista chiar despartita de construct.
pentru textul : Ultima strigare devă rog să editaţi textul şi să înlocuiţi pe "ã" cu "ă". vă rog de asemeni să folosiţi diacritice corecte pe viitor.
pentru textul : insomniac deun text bun acesta, cu un discurs controlat, firesc...
pentru textul : scrisoare închisă fostei mele iubiri din copilărie demai trec :)
Livadă de piersici, cu botoșei albi Ochii tăi au căutat în mine lumina Ca să înflorească –mi-am zis-, am dus pumnii la ochi Și am privit în mine întâi cu un deget, Degetul mic Sub aortă, -ca să vezi!-crescuse un piersic “Ce tare!”- îmi zic Un piersic cu piersici mari, cu mult puf Iară sub el cânta, cu năduf, Un inorog mic, Foarte mic, Cât un furnic. Inorogul era tare de-o ureche Dar era important, inorogul meu încălțat c-o pereche De botoșei albi. Am deschis ochii la o mână, apoi la cealaltă, și te-am văzut goală De cuvinte. Erai într-o cadă, citeai dintr-o carte despre războinici și alte grozăvii Pe care-o uitasem sub diafragmă de când îmi căzuse primul dinte. Așteptai, poate, să întreb ceva despre lupta de la Podu Înalt. „- Ce mai faci?” am întrebat eu, sfios ca un mire „-Sire, du-mă la Polul Sud, sire! Să nu mă doară Ochiul ce mi l-ai scos decusară că eu nu te-aș vrea.. Du-mă, să vâslim, să închidem ochii și să vâslim Să închidem ochii și să plutim!.” Ce dragă-mi ești, zeppelino, ce minunat Și acest inorog pe care ți l-am desenat Cu limba pe sân. Și toți acești inorogi pe spinare, în cor, Cum se leagănă, și-mpreună imită un nor!. Ce înalt! Atunci, ne priveam și atât. Cuvintele, și ele, într-un colț al inimii, amuțeau. Se frecau într-un picior și-asmuțeau focul. Era frig, aici, în mijlocul lumii. Ne priveam cu orele și cu anii. Părul tău lung, la-nceput, ne venea bine. Apoi, într-o zi, mă luai și făcui înconjurul lumii. Și-n altă zi, tu sării în lună. -Cum e pe planeta ta? ziceai dintr-o geană. Și dădeai din picior, nervoasă -E frumoasă, cam ca tine așa, lenevoasă, da` merge! -Vin și eu? -Nu. Stai acolo, îți trimit eu o vedere, dacă nu uit! Și veneai. Și-mi dădeai una, de se mișca planeta și-nchidea ochii. -Ce urâtă și tu!. Ne iubeam, dar înghițisem de frică toate cuvintele. Și rămâneam cu ochii deschiși, ca și morți. -Care morți? - Morții din care se-nalță piersicii, fix până la Dumnezeu. -Care Dumnezeu? -Cum care? Primul furnic, care știe tot, ne va găsi dormind, cu rădăcinile-ntoarse..
pentru textul : pe sub flori mă legănai demultumesc pentru opinie, s-ar putea sa ai dreptate. nu vreau sa fiu ironic dar habar nu am sa scriu poezie. de aceea va admir pe voi ca stiti
pentru textul : ore murdare dedemult nu mai citisem un poem care sa-mi placa total. ieri, citindu-l ptr prima data, am avut o usoara invidie chiar, si am ezitat sa las semn aici. azi-noapte m-am gandit la el. azi, revenind, fireste, surpriza mea crescu - o imagine ptr care va multumesc. intr-adevar, nu toti se nasc poeti, unii devin dupa moarte. multumesc, francisc.
pentru textul : pietrele umbrei deMultumiri, Tincuta, te mai astept. Adriana
pentru textul : cenuşă, să ning... delucian, iertare ca nu am vazut comentariul tau pana acum. din amanunte se alcatuieste intregul.
pentru textul : mălai decă vrei cam mult?
pentru textul : nu vă întreb ca să-mi răspundeți deuite că te-am întrebat, nu ţi-am răspuns! :)
amu uitat: dacă textul trebuie trimis în șantier te rog să nu eziți. nu are importanță cine la scris.
pentru textul : oolong tea deMea culpa.
Da, există spaţiul. Nu este, însă, egal cu cel lăsat în mometnul scrierii comentariului, deci nu atât de evident. Dar, repet, el există.
Miopia asta :)
pentru textul : Străin dealma, autorul probabil a vrut sa spuna "fill in the blanks", caci, nemultumit cu un titlu romanesc, a vrut unul shakespeare-ian. text OK pentru cumparatorii de bibilici megalitice.
pentru textul : Feel in the blanks deAi fost putin nehotarata de modul cum ar trebui sa abordezi ideea... ai pornit logic, simplu, sugestiv dar te-ai pierdut de la lup incolo de parca tragicului&autenticului clipei ii mai trebuiau bigudiuri stilistice.
pentru textul : locul în care m-am întâmplat deȘi, desigur, acum am observat: "altfel de". Eu asa stiam ca este corect...
pentru textul : Alt fel de iubire denu rad, maia. exact cum spui - desprinderile sunt de mai multe feluri. adica mi s ar fi parut inedit sa fi ales un alt reper decat cel crestin
pentru textul : scrisoare despre cum ar fi decâteva rânduri stângace, neîndemânatice, au determinat frumoasele voastre comentarii. mulțumesc. și da, sunt alături cu opinia Silviei, Cristina.
pentru textul : Cristina Ștefan - Cazier Incomplet deevident Bobadil, ca nu taxonomia determina axiologia. dar am avut o anumita senzatie de dezordine si pe deasupra am impresia ca uni autori s-a simtit oarecum lezati ca nu si-au regasit preferintele literare acolo. In plus ideea cu gazeta o aveam de multa vreme. Nu avusesem insa timpul disponibil.
pentru textul : Noi restructurări pe Hermeneia - gazeta Hermeneia deun text despre ratare si posibilitatea esecului poetic, intr-un duo in care unul continua pe celalalt, in ordine inversa (?). e spaima de preatarziul de a spune lucrurilor pe nume.ultimii trandafiri, explozia melcilor reclama refuzul oricarui ritual al mesei care nu asigura insa o edificare completa. as revedea unele formulari. interesant totusi
pentru textul : departe de noi de"știi cînd sînt acolo îmi amintesc brusc de tine rochiile tale colierul lobul urechii totul mă atingi pe marginea imaginației mele și totul revine brusc la normal"... iata un pasaj delicat ce rezoneaza dincolo...in alta lume, pe alta planeta, unde uitam fiecare cit suntem de tristi si ne coloram diminetile cu vaporase din hirtie... exista o fereastra prin care nu ne mai privim virsta ci doar sufletul...
pentru textul : un alt fel de singurătate de...asa cum uneori poti te poti regasi in trairile cine stie cui citindu-i, intamplator, cuvintele. Le citesti si te-ntrebi, pur si simplu, cum de te-a scris. poate fiindca adevarurile se spun intotdeauna simplu. si se transmit simplu, cum lichidele prin vasele comunicante. ca acest dor circuland, osmotic, de la inima la mana, asa cum lumina ajunge pamantului. penita pentru toate acestea, Andule. cu multumiri. P.S: stiu ca acesta nu e ceea ce s-ar numi "un comentariu literar", dar chiar nu vad rostul unuia.
pentru textul : unele lucruri deSingura chestie, daca ai renunta la trenul Is-Tm, textul acesta ar avea valente universale. Concluzia mea de mult timp e ca Emilian Pal e cel mai bun scriitor din generatia lui si din muuulte generatii trecute si viitoare, la un loc. Am zis.
pentru textul : story of a city deŞtiu sigur că era. Hotel Cameliei, parcă... În fine.
pentru textul : piața matache dePagini