Redescoperirea lumii iar şi iar de la capăt. Departe de a fi o poezie pentru copii, poate fi şi o poezie pentru copii. Aşa cum Micul Prinţ îşi uda în fiecare zi unica floare de pe planetă. După coji şi liane revărsarea-n ocean aşează visul la locul lui.

Şi vulpea ce zicea? "Dacă vrei să ai un prieten, îmblânzeşte-mă!"

revenind asupra completării experimentului cu text mă tot gândesc dacă "funcționează" ca idee-hibrid. și nu mi-am dat încă un răspuns. și totuși, poezia aș posta-o separat. unde e povestea Sofiei Viany? :)

credeam ca femeia cu papagali ofera mereu biletele de dragoste! o poezie pe gustul meu alex.

ma vad nevoit sa comentez acest text apreciat de majoritatea comentatorilor, exprimandu mi nedumerirea, cel putin. am citit si recitit, si tot nu pot inghiti ceea ce se vrea un poem despre recesivitate si, posibil, renuntare de sine. intai titlul. a folosi termeni de genul "apnee recesiva" deja respinge cititorul, asteptandu se la un text despre agonia autorului, o confesiune cu lamentari si pseudofilosofari banale. primele 2 versuri deschid aceasta profetie cu o apoftegma, un nonsens sau cel mult o aporie. altfel spus, ce ma mentine pe linia de plutire, ce mi face bine, imi face rau. nu pricep cum ceva care pozitiv este, in sine, negativ. iar o logica speculativa, de tip hegelian, nu functioneaza aici, cat timp cele 2 versuri nu formeaza triada, fiind cel mult un posibil pol al acesteia. apoi strofa a doua. doar versul 3 de aici functioneaza ok. cum sangele isi trece nisipul prin inima nu pricep. cum greierii innebunesc nici atat. in plus, sunt expresii uzitate, a caror amortizare nu e realizata de niciun element poetic care ar putea face acceptabile respectivele sintagme. si partea cea mai inacceptabila urmeaza. ultima data cand singura data nu se intampla ca prima data. pe langa efortul care tb facut pt intelegere e un truism, daca nu frizeaza absurdul. adica, pana acum, s a intamplat ca prima data? ce? cand? de ce? samd la final, apocalipsa. frangerea lui vreodata. prea multe deschideri, prea logic. dinafara, acum dinautru. lipseste stilul, limbajul poetic, lirismul si starea de poezie. cat despre barbu sau blaga, e mult prea in urma acest text, fie si pt a i aminti aici.

Am mai invatat un cuvant: bustrofedon... Pasajele cu italice m-au miscat, restul mi se par prea cerebral-aride pentru ceea ce intuiesc eu din Marina. Te citesc din 2001, de cand aparusesi pe Agonia... O secventa cinematica si pregnanta: "singurătatea condorilor leagănă cerul între două silabe un singur priveghi" Dar poezia ca intreg am receptat-o cu aceeasi placere a descifrarii. Tu ai mereu un mesaj puternic emotional de codat, atu-ul tau fata de cei care doar amesteca vorbe ca sa dea bine...

alma am scos punctuația am scos majusculele n-am scos engleza frazele scurte sunt scurte le-am lungit le-am pritocit până le-am cam amețit de-a ieșit versu zburlit două puncte mi-au făcut un film anul trecut eram într-o cafenea pedro îmi spunea că știe totul despre mine da de unde din film señor dacă ați văzut doar filmul nu știți nimic despre mine purtam o rochie flamenco și mă tot învârteam mă mai opream să beau câte o gură de apă și iar un pas doi trei mă simțeam foarte bine am băut doi litri de apă în 30 de minute era vară eanu și zorba își făceau vânt unul altuia cu evantaiul deodată am avut un colaps interior zbang zbang îmi aminteam că sunt o interiorizată autistă pe unele intervale cum așa chica vorbești întruna ha ha ha eram așa de grasă vorbeam de frică și îmi trecea nu-mi plac smiorcăielile nu-mi plac cel puțin în public e ridicol lacrimi în bibimbap mai ales când ești membru în vreo comisie ai mașină ai casă ai cont baban și vii să mi te smiorcăi bleah se strâmba oglinda la lumea din toaleta de lux săracii de ei ce drame interioare așa de interioare că-mi devin exterioare mulți plâng dar nu tuturor le iese dacă te cheamă bacovia ne mai gândim în cracovia mi-am pierdut șiragul de perle he cracked my code mi-a spus pa pa i-am spus good-bye and then he wrote an ode e foarte important să fii enervant uite o rimă o râmă o rimă mă eu să te rimez nu mă râmează-mă am ajuns în gunoi te-ai țicnit hai să-ți opresc monologul interior păi nu poți pencă vine neinteligibil jean valjean de vijelie neidentificabil ca obiectele zburătoare prinde-l dacă poți pe cine mă pe monolog cum pe cine

hai sa fim seriosi. din principiu nu urmaresc sa dau lectii "de poezie" la nimeni. fiecare scrie asa cum vrea. dar asta nu inseamna ca ce scrie este neaparat si poezie chiar daca ii punem eticheta. tot din principiu nu urmaresc sa descurajez pe nimeni. imi doresc insa sa nu ne amagim ci doar sa incercam sa scriem simplu poezie si nu reţetare sau versificari.

textul de fata, pe linga faptul ca este oda evidentei si a redundantei nu te face sa vibrezi nici macar o secunda.
ma intreb ce era daca nu ne spuneai ca este vorba despre casnicie. poate ramineam si ne intrebam, raminea ceva mister, vraja. asa insa totul e CLAR. clar ca o banalitate antiromantica.
porumbar si adapostire. oare nu sint acelasi lucru.
ingeri invizibili. probabil ca cam toti ingerii sint mai mult sau mai putin invizibili. cel putin eu n-am vazut nici unul azi.
chestia cu locatia de munca m-a dat gata. a vedea pe cineva care se considera poeta ca foloseste expresia asta intr-un text care se vrea poezie este mai rau ca un film de groază.
greierii se aud noaptea. desigur, dar se aud in... casnicie? pe bune ce vrea sa insemne asta? ce vrea sa sugereze asta? vorbim de casnicie sau de curtea din spate noaptea? pentru ca atunci cind spunem ceva in poezie trebuie sa vremn sa sugeram ceva. iar eu am impresia ca aici autorul a uitat despre ce scrie si a fost asa de impresionat de imaginea unei nopti calme incit a confundat casa cu casnicia. sint doua lucruri....... diferite!
chestia cu macii care ard noaptea, blah blah blah este asa de un sudo-erotism asa de ieftin incit e jenant sa o citesti.
"locul de întâlnire al sufletelor noastre împlinite". - asta e o banalitate pe care o scrii pe o felicitare dar nu are ce cauta in absolut nici o poezie. e ridicol.
"aici este totdeauna primăvară-vară,". gosh!.. si cu iarna ce facem??? cum e cu batrinetea? cu boala, cu cearta? cu conflictele? nu ca as fi eu un mare pasionat de realism. dar pozitivismul asta ieftin este orice numai poezie nu.
"e locul unde peniţa şi ochii şefuli nu ne ajung". fantastic! astept sa ne poevestesti si despre restul, tramvai, casierie, benzinarie, magazin. si alte obiecte. ochii colegilor (ca pe aia ai sefului i-ai clarificat), etc.

pe bune acum, scrie trei rinduri dar sa fie poezie nu dedicatie sudo-versificata.

Multumim tuturor celor care au facut viabila real si virtual editia a XII-a a Cenaclului Virtualia

Virgil Titarenco si hermeneia.com pentru gazduire virtuala si sustinerea emotionala

Casa Pogor, pentru gazduirea reala si ajutorul dat

Roxana Sonea cu toata familia :) - care au adus echipamentul tehnic si s-au ocupat, practic, de buna desfasurare a transmisiei

Caravana de Folk si Vlad Nanie, o surpriza extraordinara, niste oameni talentati si frumosi

Cristina Stefan si Cenaclul Lira, pentru traversarea nametilor dintre Bacau si Iasi si prezenta lor la Virtualia si Casa Pogor

partenerilor nostri media

tuturor celor care au citit poezie si proza la cenaclu, pentru curaj :)

tuturor celor care ne-au ascultat online, pentru rabdare :)

Va promit ca Virtualia va avea cel putin o editie in fiecare an, indiferent de timpuri si anotimpuri si va dorim, ca un ecou al cuvintelor spuse in Podul Casei Pogor, sa aveti sarbatorile cu liniste si inspiratie intru poezie si arte frumoase, pentru anul care vine,

La multi ani!

queen margot: Am observat paradoxul.Vanturile sunt asemenea unor iele fara discernamant, cu voie, sau fara voia lor fac numai rau.De data ceasta nu sunt adieri blande de primavara. multumesc pentru vizita si pentru parere.

iacătă că am ajuns la varianta finală, mâine e duminică...:)

fiecare pastram jumatate dintr-o alta dimineata printre asternuturi si amintiri imagini deosebite "ce religie amestecată ești tu copac fulgerat căutându-și mereu rădăcinile uitate în oasele mele" cred ca acest vers ar trebui putin reluat "mâinile tale-mi dăruiesc cadouri de întâlnire"

Aranca, am plecat de la urmatoarea marturisire a lui Dali, in fata oglinzii: "Cu coroana mea, o pelerina aruncata pe umeri, iar in rest eram complet gol..Imi impingeam organele genitale printre coapse, ca sa arat cat de cat ca o fata. Inca de atunci admiram trei lucruri:slabiciunea, varsta si luxul" Yester,am corectat greselile. Multumesc tuturor,pentru vizita si sugestii. Un an bun si numai bine, va doresc!

Corzile acelea sunt asa ca un fel de nervi de oţel, pardon, de arama, din varsta de arama a lumilor. Mie imi suna a fals stradivarius ăsta.

Adriene, mulțam pentru semn și sensul regăsit în lotcă. Mă bucură că se rețes amintiri, reprezentări ale cuvintelor, afecte.