4. Vă mulțumesc pentru intervenție, Cristina, Adrian. Cam așa e cum spuneți voi, nu e nici o filosofie aici, doar un studiu observațional asupra realității... și virtuale. :)
accept critica ta desi ti/au trebuit 4 interventii ca sa spui ce gandeai de fapt despre el. din primele doua n/am inteles mare lucru. iar dreptul tau la opinie chiar una contradictorie, il respect. in ceea ce priveste detaliile de limbaj, tehnica si restul, sunt perfectibile.
bobadil, iau cum trebuie opiniile tale. multumesc, AAA, sunt doar detalii, de regula nu scriu cu majuscule si nu ofer prea mare atentie enjambamentelor. merci de semn.
timpul pe care Luana l-a impartit cu mine (ca si mine, manca litere, pentru ca se grabea mereu). ii multumesc post-mortem pentru asta:
11 februarie, 2006 la 19:40
Anonimul venetian? nu, nu e anonimul venetian, e apa care bate-n ziduri pina la strigat de durere, e puntea adevaratelor suspine si e el cind de fapt nimic nu-i adevarat decit comedia del arte?
1 aprilie 2006 la 21:33
Ioana-Ioana mi-a placut poezia da-n sinea mea ma tot gindesc ca poate nu la dan de-i fiu-mei te referi:)
10 iunie 2006 la 11:38
Da, da, da Ioana, si dupa ce moare patologeste-l, vezi cum e facut pe dinauntru si pe dinafara,semnele de recunoastere corecte si aproape universal valabile, nu de alta dar ca sa ai idee data viitoare ca-n viata ta vie si-n curiozitatea ta imensa sa nu mai bagi in consumul de apa cadavre-n viata.Fiindca vrei sau nu vrei pare ca persoana asta era deja moarta cind credeai tu ca e vie.
13 martie 2007 la 21:01
Nu,nu,ajunge sa vezi, numa o data-n viata bratele prefacindu-se si-apoi ai atacuri de panica, nu trebuie mai mult, chelnerita unde toate bratele-s ale uneo caracatite c-o gramada de ochi de toate culorile lipiti de fundul tau? Nu, nu si iar nu.Frumoasa, adica nu frumoasa,impresionanta poezie Ioana.
18 martie, 2007 la 08:50
Hiiiiiiiiiiiiiii,misto, sex oral de post, la noi e interzis sa bagi ceva-n gura de Yom Kipur, da nu scrie nicaieri ca n-ai voie sa bagi...mde.Si au barbatii o fixatie cu stersul prafului pe televizie fix in momentul cind echipa favorita baga gol, acu nu-i musai sa fie forbal, nu? cit despre drobul de sare...n-am ce sa zic.Poezia insa-i frumoasa
*
un frumos omagiu, Gorun!
Condoleante tie si tuturor celor carora le lipseste Luana
nu văd de ce s-ar vota fiecare pe sine. unde mai este farmecul, fair-play-ul...?!
din curiozitate mi-ar plăcea să cunosc voturile celorlalţi. şi nu cred defel că sunt singura. şi nu văd care este impedimentul. de ce să nu cunoaştem opiniile celorlalţi...
am nevoie de ochelari, e limpede...:( in loc de Batori, citisem Bobadil. sau...cine stie ce si cum vazusem acolo. ciudat, oricum, nu mi se intampla des asa ceva. scuza-ma, Andu. si bine ca mi-ai semnalat greseala.
Poate că ar trebui să schimb expresiile respective. Ulterior, le-au mai folosit şi alţii, pe alte site-uri, în textele lor :)
Mulţumesc mult pentru apreciere!
Mister K, e greu să-ţi sugerez câte ceva. Nu ştiu câte cuvinte poetice, sau nepoetice, ai introdus în text, dar unele nu se potrivesc. Ai, însă, acolo, unele, despre devenire, de o ambiguitate frumoasă. Chiar şi butia "diogenistă" ar putea merge. Finalul este cam narcisist, pentru că simbolul borgesian, ce transpare, are o încărcătură de cochetărie şi frivol. Probabil că eu aş renunţa la el, sau l-aş rescrie, aşa cum aş renunţa şi la partea de contrast lexical - dacă-i pot spune aşa. Versul acela, cu învăţatul scurtăturilor, ar suna cam aşa: Am descoperit scurtături,/ am memorat pașii;
Merită să revii pe text, pentru că ai nişte imagini foarte plastice, dar şi o strofă, dincolo de simbolul cristic, care salvează întreg textul:
Oh, mă voi ridica pășind peste tine
și pe drum, sub fântâni, alte femei voi opri,
atingându-le mâna:
“-Mă iubești?”
incipitul poemului mă trimite la 'ea stă plictisită și foarte frumoasă' marca nichita
... ce să mai zic de locuințele lacustre?
'stâncile sălbatice tatuate sub piele' ?? sau parașutele invizibile desenate pe cord?
pe final 'mirul unei înțelegeri superioare, unei iertări'... pică pară mălăiață.
Poemul nu e altceva decât m-a obișnuit de atâția ani autoarea aceasta incapabilă de sugestie.
O soprană care strigă cât o țin bojocii cuvintele prin texte confundând poezia cu aria calomniei.
Zic și eu deși știu că e degeaba, m-am lămurit.
Andu
Elena, nu neapărat deprimantă. Unitatea trei poate fi interpretată ca o recâştigare a libertăţii.
Cristina, se prea poate sa ai dreptate. Oricum, acum, recitind textul la rece, nu prea îl mai recunosc. Cred că nu e tocmai unul dintre textele mele reuşite.
observ trei lucruri. o tendinta as spune exagerata pentru ritualistic care poate fi perceputa putin ca o fortare a notei. doi, o incarcatura de metafore mult prea mare care poate fi obositoare si care necesita (de dragul modului cum functioneaza mintea cititorului) o cantitate corespunzatoare de actiune sau "legatura prin actiune". altfel ajungi sa citesti si sa spui "toate imaginile astea au cazut acum peste mine, si ce sa fac cu ele? care este elementul care le leaga? etc." trei, exista secvente care prin diversitatea lor pot parea sparte sau deranjante. de exemplu, incepi ca o fiara "mușc din tine flămândă, punem carnea la un loc" ca apoi de-odata sa ne trezim... in tren "mai avem puțin timp între două trenuri ". Apar chiar si referinte "pseudo-istorice" atit de eronate incit pot fi percepute chiar ridicol. de exemplu "când mă privești sunt uneori o mireasă mayașă" si "sunt akthalee, prințesa coborând din anzi călare pe o lamă", poeta nestiind probabil ca imperiul mayas nu a avut nici o legatura cu... Anzii. In esenta insa nu exista nici un dubiu ca poeta are talent. Poate prea mult. Poate de aceea are atentie si exigenta. Arunca cu lopata metafore. Probabil ca un astfel de text ar fi putut deveni, cu munca atenta si autocritica un poem reusit. Poate chiar o proza. Pacat.
Îmi place! Îmi place! Îmi place! Cine nu încearcă umilința, nu cunoaște mândria.
Am o mică observație: primul vers din penultima strofă e un pic zăpăcitor deoarece ai frânt versul cam scurt acolo și nu pare să aibă sens acel "fiece decedat de măcar" dacă nu e citit și răscitit împreună cu "un sărut ar vrea să
se spele" Cred că o inversiune ar salva impresia de incoerență i.e. "fiece decedat ar vrea să se spele de măcar un sărut" Dar pe urmă devine dificilă conectarea la "ca de sângele lipicios/ al criminalului" Hmmmm....
andule, eu ți-am spus un adevăr. atât. sunt la fel de plictisit de polemici stupide. (Virgil îți poate confirma). în rest nu comentez. se vede că ai fost dezobișnuit să ți se spună verde în față ceva! probabil ai fost absorbit de traficul și aglomerația litherei. hai pa! du-te să-ți cumperi lumânări! ia și cârja!
da, Actaeon, așa este, de obicei mă hotărăsc mai greu. ciudat că ai observat asta.:) deși nu prea mă pierd în detalii... uite și tu ce a ieșit... cred că este un "desen" nu prea reușit... e "altfel"... mulțumesc. țin cont de părerea ta. Madim
virgil, de obicei ma opresc mai mult asupra textelor tale tocmai fiindca "frumusetea lucrurilor sta in ascunderea si nu in revelarea lor" cum afirmi tu. ma bucur enorm ca mai gasesc poeti care gandesc astfel.poeziile tale ascund multe sensuri si cu cat reusesc sa descopar mai mult, cu atat sunt mai implinita din punct de vedere spiritual. in ce priveste interpretarea, dorin stefanescu in "creatie si interpretare" afirma ca "fiecare intelege conform propriulu sau mod de a fi creator"(asta nu inseamna ca fac vreo trimitere la comentatorul de dinaintea mea). poezia de fata nu este un elogiu adus lui Dumnezeu, un omagiu sau o poezie dedicata lui tocmai fiindca nu scrie "tine", "iti" cu litera mare cum se obisnuieste, sensul sta in alta parte si datoria noastra (a mea) este de a-l cauta. esenta unei poezii consta in intrebarea pe care o pune autorul si raspunsul pe care trebuie sa-l descopere cititorul. intrebarea va fi datatoare de viata, ne va intineri in momentul in care o vom gasi pe ea si raspunsul acesteia. este una din teoriile lui gadamer(un maestru al interpretarii) exprimata in mitul lui Perceval. m-am oprit la aceasta teorie tocmai pentru ca poezia lui virgil te determina, te obliga sa-ti adresezi intrebari. autorul pune accent in partea a doua a poeziei pe dialogul fundamental si relatia dintre EU si TU intalnita si la Kierkegaard, Goethe etc., aici insa vazuta altfel. In aceasta relatie se descopera eu-l si de prima depinde salvarea acestuia din urma. poezia aceasta simpla la o prima lectura si mult mai complexa daca e sa trecem la un nivel de interpretare mai inalt, vorbeste despre anumite teme filosofice, respectiv conditia umana, relatia dintre om si religie etc. cu riscul de a fi acuzata ca fortez lucrurile si vad ceea ce este nu este de vazut, remarc si o exprimare a dramei disperarii kierkagaardiene. omul se zbate intre a fi sau a nu fi el ("iubindu-te cum nu mă mai pot iubi pe mine"), intre a fi sau a nu fi in general(este o vină să fii om). incearca sa se apropie de sine si de Dumnezeu, dar in acelasi timp fuge ("horcăi cu brațele întinse te resping", "îmi întind mîinile te întinez cu mine"). relatia TU-EU nu se manifesta numai printr-un dialog, ci si printr-o trecere de la o forma la alta, o anumita indentificare chiar la un moment dat. se face remarcata si constiinta omului aflat in acea drama a disperarii:"sînt prea om/ca un cîine murdar de mine sînt". prea om si atat de murdar incat pana si pasarea care ii smulge dintii moare. sensul primei parti este evident si are legatura cu partea a doua. adica exprima ceea ce spun cuvintele prin insusi esenta lor.
Burta nu poate fi ”lipită de stern” (v. primul rând). Gândiți-vă la locația biologică a celor două părți anatomice.
Nu construiți corect acuzativul: probabil doriți să spuneți ”PE care o așteptase atâta” (par. 4).
Ori paragraf, ori aliniat, decideți-vă.
Nu cred că vreun calmant se injectează în mușchi, dar poate mă înșel aici.
Nu e corect ”permanent nu-şi înghiţea medicamentele”. Eventual ”niciodată nu-și...”
”i-au ticsit ÎN viață” nu merge (a ticsi înseamnă a umple până la refuz)
Nu v-ar strica deloc să folosiți inițiale majuscule. În primul rând deoarece așa se scrie decent o proză, sau măcar în cazul numelor proprii că așa zice gramatica elementară. Valoarea este cea care impune licența de scriitor și nu invers.
"nu am decît acest suflet pe care
într-un moment de nebunie mi l-am vîndut lui dumnezeu|" - doar acest fragment mi se pare că sună falc, că, dpdv epxresiv, e facil.
bobadil, multumesc de amabilitate. te mai astept. virgil, nu pot oferi mai mult decit pot. nu ma voi intrista prea mult daca veti lua vreo decizie in acest sens. prefer o modalitate cinstita de a-mi cistiga statutul. multumesc.
Stimate domnule Dorel,
Cu toată stima ce vi-o port (ne-am întâlnit în două rânduri, sper că vă mai amintiți, cu toate că realizez, aveți un program destul de încărcat) nu-mi place modul cum încercați să 'degajați' pe final discuția cu un bocanc de fundaș. Însă cu mine cel puțin nu vă merge (filozofic vorbind, desigur) pentru că încă nu mi-am pierdut de la atâtea cenacluri și întâlniri literare pline de fum, hai să-l numesc așa 'nasul curat al lui Karl Popper'.
Așa că vă invit, dacă Hermeneia ne va găzdui ok, dacă nu, nu, la o discuție mai serioasă pe această temă, lăsând, ca să zic așa, interviurile la o parte, deoarece toate acestea (interviurile, interpelările, luările de atitudine etc) cel puțin pentru mine și cât se poate de sincer vă rog să mă credeți, au căpătat mai nou o cu totul altă conotație, contrară celei pe care mă găndesc că doreați să o implicați aici.
Cu aceeași stimă
Margas
Draga Sapphire, te asigur ca nu am intentionat sa initiez o polemica sau atac la persoana. Ne cunoastem de mult, eu si Bogdan. El nu are nevoie de inger pazitor si intelege diferenta dintre ironie si gluma, virtual si real. M-am bucurat sa vad ca posteaza aici si i-am citit cu interes textul. Acelasi comentariu i l-as fi scris pe orice site in virtutea dreptului fundamental la exprimare libera. Dar daca pe hermeneia nu se poate o sa fiu mai atenta pe viitor. Multumesc pentru atentionare. LS
"când oamenii pleacă, plutind/
ca nişte bancnote culese de vânt"
Un text scris cu sensibilitate, pentru versurile de mai sus în ansamblul poemului, las un semn.
un poem balansandu-se intre idei matematice si descoperirea sinelui. un poem in devenire. titlul ma duce cu gandul la ceva intim, personal, aproape carnal.
poem exotic între insomnie și iasomie, poem al unei mirese prinse într-un ritual desperecheat de o formă de umilință poetică sau renunțare poetizată. și iubirea are o civilizație a silexului, a obscurului, a unui sentiment ancestral și atavic. daca e ea neagră sau își schibă nuanța în ascuns... cine știe?! dacă am fost orb în citire... să fiu iertat!
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
text lamentabil dupa parerea mea. idei facile. chestia cu "bumbii mintii" m-a dat gata
pentru textul : Definiții pentru muze de4. Vă mulțumesc pentru intervenție, Cristina, Adrian. Cam așa e cum spuneți voi, nu e nici o filosofie aici, doar un studiu observațional asupra realității... și virtuale. :)
pentru textul : flu & stuff deaccept critica ta desi ti/au trebuit 4 interventii ca sa spui ce gandeai de fapt despre el. din primele doua n/am inteles mare lucru. iar dreptul tau la opinie chiar una contradictorie, il respect. in ceea ce priveste detaliile de limbaj, tehnica si restul, sunt perfectibile.
pentru textul : ploaie fără umbrelă pe sunete de hang drum deAlma, e trist si ironic poemul meu care, din pacate nu e asa de deschis la o continuare pe cit am vrut sa fie. Ma bucur ca ai ramas cu ceva. Emil
pentru textul : Cer deschis deerr: un - unul
pentru textul : Interferenţe debobadil, iau cum trebuie opiniile tale. multumesc, AAA, sunt doar detalii, de regula nu scriu cu majuscule si nu ofer prea mare atentie enjambamentelor. merci de semn.
pentru textul : Resemnare obscenă detimpul pe care Luana l-a impartit cu mine (ca si mine, manca litere, pentru ca se grabea mereu). ii multumesc post-mortem pentru asta:
11 februarie, 2006 la 19:40
Anonimul venetian? nu, nu e anonimul venetian, e apa care bate-n ziduri pina la strigat de durere, e puntea adevaratelor suspine si e el cind de fapt nimic nu-i adevarat decit comedia del arte?
1 aprilie 2006 la 21:33
Ioana-Ioana mi-a placut poezia da-n sinea mea ma tot gindesc ca poate nu la dan de-i fiu-mei te referi:)
10 iunie 2006 la 11:38
Da, da, da Ioana, si dupa ce moare patologeste-l, vezi cum e facut pe dinauntru si pe dinafara,semnele de recunoastere corecte si aproape universal valabile, nu de alta dar ca sa ai idee data viitoare ca-n viata ta vie si-n curiozitatea ta imensa sa nu mai bagi in consumul de apa cadavre-n viata.Fiindca vrei sau nu vrei pare ca persoana asta era deja moarta cind credeai tu ca e vie.
13 martie 2007 la 21:01
Nu,nu,ajunge sa vezi, numa o data-n viata bratele prefacindu-se si-apoi ai atacuri de panica, nu trebuie mai mult, chelnerita unde toate bratele-s ale uneo caracatite c-o gramada de ochi de toate culorile lipiti de fundul tau? Nu, nu si iar nu.Frumoasa, adica nu frumoasa,impresionanta poezie Ioana.
18 martie, 2007 la 08:50
Hiiiiiiiiiiiiiii,misto, sex oral de post, la noi e interzis sa bagi ceva-n gura de Yom Kipur, da nu scrie nicaieri ca n-ai voie sa bagi...mde.Si au barbatii o fixatie cu stersul prafului pe televizie fix in momentul cind echipa favorita baga gol, acu nu-i musai sa fie forbal, nu? cit despre drobul de sare...n-am ce sa zic.Poezia insa-i frumoasa
*
un frumos omagiu, Gorun!
Condoleante tie si tuturor celor carora le lipseste Luana
pentru textul : Povestea virtuală a târfelor mele vesel-triste şi romantic-melancolico-amare – N-am crezut niciodată că voi scrie: “În amintirea Luanei Zosmer (Hanny)” , dar uite că, din nefericire, se întâmplă. deA se citi: sunt purtatoare ale
pentru textul : Podul Grant denu văd de ce s-ar vota fiecare pe sine. unde mai este farmecul, fair-play-ul...?!
din curiozitate mi-ar plăcea să cunosc voturile celorlalţi. şi nu cred defel că sunt singura. şi nu văd care este impedimentul. de ce să nu cunoaştem opiniile celorlalţi...
pentru textul : Concursul de Poezie „Astenie de primăvară - Hermeneia 2014” deam nevoie de ochelari, e limpede...:( in loc de Batori, citisem Bobadil. sau...cine stie ce si cum vazusem acolo. ciudat, oricum, nu mi se intampla des asa ceva. scuza-ma, Andu. si bine ca mi-ai semnalat greseala.
pentru textul : emanație dePoate că ar trebui să schimb expresiile respective. Ulterior, le-au mai folosit şi alţii, pe alte site-uri, în textele lor :)
pentru textul : a te întoarce în braţele cuiva deMulţumesc mult pentru apreciere!
Mister K, e greu să-ţi sugerez câte ceva. Nu ştiu câte cuvinte poetice, sau nepoetice, ai introdus în text, dar unele nu se potrivesc. Ai, însă, acolo, unele, despre devenire, de o ambiguitate frumoasă. Chiar şi butia "diogenistă" ar putea merge. Finalul este cam narcisist, pentru că simbolul borgesian, ce transpare, are o încărcătură de cochetărie şi frivol. Probabil că eu aş renunţa la el, sau l-aş rescrie, aşa cum aş renunţa şi la partea de contrast lexical - dacă-i pot spune aşa. Versul acela, cu învăţatul scurtăturilor, ar suna cam aşa: Am descoperit scurtături,/ am memorat pașii;
Merită să revii pe text, pentru că ai nişte imagini foarte plastice, dar şi o strofă, dincolo de simbolul cristic, care salvează întreg textul:
Oh, mă voi ridica pășind peste tine
și pe drum, sub fântâni, alte femei voi opri,
atingându-le mâna:
“-Mă iubești?”
Mister J
pentru textul : Ai grijă, urmează-mă deNarcisa, prin definitie, eu vorbesc mult, ceea ce se vede si in textele mele. Multumesc
pentru textul : grand touring deincipitul poemului mă trimite la 'ea stă plictisită și foarte frumoasă' marca nichita
pentru textul : Singurătatea lui era atât de frumoasă, de... ce să mai zic de locuințele lacustre?
'stâncile sălbatice tatuate sub piele' ?? sau parașutele invizibile desenate pe cord?
pe final 'mirul unei înțelegeri superioare, unei iertări'... pică pară mălăiață.
Poemul nu e altceva decât m-a obișnuit de atâția ani autoarea aceasta incapabilă de sugestie.
O soprană care strigă cât o țin bojocii cuvintele prin texte confundând poezia cu aria calomniei.
Zic și eu deși știu că e degeaba, m-am lămurit.
Andu
Elena, nu neapărat deprimantă. Unitatea trei poate fi interpretată ca o recâştigare a libertăţii.
Cristina, se prea poate sa ai dreptate. Oricum, acum, recitind textul la rece, nu prea îl mai recunosc. Cred că nu e tocmai unul dintre textele mele reuşite.
Mulţamu-vă!
pentru textul : După chipul şi asemănarea sângelui deobserv trei lucruri. o tendinta as spune exagerata pentru ritualistic care poate fi perceputa putin ca o fortare a notei. doi, o incarcatura de metafore mult prea mare care poate fi obositoare si care necesita (de dragul modului cum functioneaza mintea cititorului) o cantitate corespunzatoare de actiune sau "legatura prin actiune". altfel ajungi sa citesti si sa spui "toate imaginile astea au cazut acum peste mine, si ce sa fac cu ele? care este elementul care le leaga? etc." trei, exista secvente care prin diversitatea lor pot parea sparte sau deranjante. de exemplu, incepi ca o fiara "mușc din tine flămândă, punem carnea la un loc" ca apoi de-odata sa ne trezim... in tren "mai avem puțin timp între două trenuri ". Apar chiar si referinte "pseudo-istorice" atit de eronate incit pot fi percepute chiar ridicol. de exemplu "când mă privești sunt uneori o mireasă mayașă" si "sunt akthalee, prințesa coborând din anzi călare pe o lamă", poeta nestiind probabil ca imperiul mayas nu a avut nici o legatura cu... Anzii. In esenta insa nu exista nici un dubiu ca poeta are talent. Poate prea mult. Poate de aceea are atentie si exigenta. Arunca cu lopata metafore. Probabil ca un astfel de text ar fi putut deveni, cu munca atenta si autocritica un poem reusit. Poate chiar o proza. Pacat.
pentru textul : akhtalee deÎmi place! Îmi place! Îmi place! Cine nu încearcă umilința, nu cunoaște mândria.
pentru textul : mai tare ca mine deAm o mică observație: primul vers din penultima strofă e un pic zăpăcitor deoarece ai frânt versul cam scurt acolo și nu pare să aibă sens acel "fiece decedat de măcar" dacă nu e citit și răscitit împreună cu "un sărut ar vrea să
se spele" Cred că o inversiune ar salva impresia de incoerență i.e. "fiece decedat ar vrea să se spele de măcar un sărut" Dar pe urmă devine dificilă conectarea la "ca de sângele lipicios/ al criminalului" Hmmmm....
andule, eu ți-am spus un adevăr. atât. sunt la fel de plictisit de polemici stupide. (Virgil îți poate confirma). în rest nu comentez. se vede că ai fost dezobișnuit să ți se spună verde în față ceva! probabil ai fost absorbit de traficul și aglomerația litherei. hai pa! du-te să-ți cumperi lumânări! ia și cârja!
pentru textul : Felicia deda, Actaeon, așa este, de obicei mă hotărăsc mai greu. ciudat că ai observat asta.:) deși nu prea mă pierd în detalii... uite și tu ce a ieșit... cred că este un "desen" nu prea reușit... e "altfel"... mulțumesc. țin cont de părerea ta. Madim
pentru textul : Altfel devirgil, de obicei ma opresc mai mult asupra textelor tale tocmai fiindca "frumusetea lucrurilor sta in ascunderea si nu in revelarea lor" cum afirmi tu. ma bucur enorm ca mai gasesc poeti care gandesc astfel.poeziile tale ascund multe sensuri si cu cat reusesc sa descopar mai mult, cu atat sunt mai implinita din punct de vedere spiritual. in ce priveste interpretarea, dorin stefanescu in "creatie si interpretare" afirma ca "fiecare intelege conform propriulu sau mod de a fi creator"(asta nu inseamna ca fac vreo trimitere la comentatorul de dinaintea mea). poezia de fata nu este un elogiu adus lui Dumnezeu, un omagiu sau o poezie dedicata lui tocmai fiindca nu scrie "tine", "iti" cu litera mare cum se obisnuieste, sensul sta in alta parte si datoria noastra (a mea) este de a-l cauta. esenta unei poezii consta in intrebarea pe care o pune autorul si raspunsul pe care trebuie sa-l descopere cititorul. intrebarea va fi datatoare de viata, ne va intineri in momentul in care o vom gasi pe ea si raspunsul acesteia. este una din teoriile lui gadamer(un maestru al interpretarii) exprimata in mitul lui Perceval. m-am oprit la aceasta teorie tocmai pentru ca poezia lui virgil te determina, te obliga sa-ti adresezi intrebari. autorul pune accent in partea a doua a poeziei pe dialogul fundamental si relatia dintre EU si TU intalnita si la Kierkegaard, Goethe etc., aici insa vazuta altfel. In aceasta relatie se descopera eu-l si de prima depinde salvarea acestuia din urma. poezia aceasta simpla la o prima lectura si mult mai complexa daca e sa trecem la un nivel de interpretare mai inalt, vorbeste despre anumite teme filosofice, respectiv conditia umana, relatia dintre om si religie etc. cu riscul de a fi acuzata ca fortez lucrurile si vad ceea ce este nu este de vazut, remarc si o exprimare a dramei disperarii kierkagaardiene. omul se zbate intre a fi sau a nu fi el ("iubindu-te cum nu mă mai pot iubi pe mine"), intre a fi sau a nu fi in general(este o vină să fii om). incearca sa se apropie de sine si de Dumnezeu, dar in acelasi timp fuge ("horcăi cu brațele întinse te resping", "îmi întind mîinile te întinez cu mine"). relatia TU-EU nu se manifesta numai printr-un dialog, ci si printr-o trecere de la o forma la alta, o anumita indentificare chiar la un moment dat. se face remarcata si constiinta omului aflat in acea drama a disperarii:"sînt prea om/ca un cîine murdar de mine sînt". prea om si atat de murdar incat pana si pasarea care ii smulge dintii moare. sensul primei parti este evident si are legatura cu partea a doua. adica exprima ceea ce spun cuvintele prin insusi esenta lor.
pentru textul : nu e o vină deBurta nu poate fi ”lipită de stern” (v. primul rând). Gândiți-vă la locația biologică a celor două părți anatomice.
Nu construiți corect acuzativul: probabil doriți să spuneți ”PE care o așteptase atâta” (par. 4).
Ori paragraf, ori aliniat, decideți-vă.
Nu cred că vreun calmant se injectează în mușchi, dar poate mă înșel aici.
Nu e corect ”permanent nu-şi înghiţea medicamentele”. Eventual ”niciodată nu-și...”
”i-au ticsit ÎN viață” nu merge (a ticsi înseamnă a umple până la refuz)
Nu v-ar strica deloc să folosiți inițiale majuscule. În primul rând deoarece așa se scrie decent o proză, sau măcar în cazul numelor proprii că așa zice gramatica elementară. Valoarea este cea care impune licența de scriitor și nu invers.
ș.a.m.d.
pentru textul : yunginuh de"nu am decît acest suflet pe care
într-un moment de nebunie mi l-am vîndut lui dumnezeu|" - doar acest fragment mi se pare că sună falc, că, dpdv epxresiv, e facil.
În rest, pe gustul meu.
pentru textul : mie redă-mă debobadil, multumesc de amabilitate. te mai astept. virgil, nu pot oferi mai mult decit pot. nu ma voi intrista prea mult daca veti lua vreo decizie in acest sens. prefer o modalitate cinstita de a-mi cistiga statutul. multumesc.
pentru textul : ceea ce nu știm încă unul despre celălalt deiacătă că am ajuns la varianta finală, mâine e duminică...:)
pentru textul : come as you are deStimate domnule Dorel,
pentru textul : Este adevărat că poezia este pe moarte sau nu? deCu toată stima ce vi-o port (ne-am întâlnit în două rânduri, sper că vă mai amintiți, cu toate că realizez, aveți un program destul de încărcat) nu-mi place modul cum încercați să 'degajați' pe final discuția cu un bocanc de fundaș. Însă cu mine cel puțin nu vă merge (filozofic vorbind, desigur) pentru că încă nu mi-am pierdut de la atâtea cenacluri și întâlniri literare pline de fum, hai să-l numesc așa 'nasul curat al lui Karl Popper'.
Așa că vă invit, dacă Hermeneia ne va găzdui ok, dacă nu, nu, la o discuție mai serioasă pe această temă, lăsând, ca să zic așa, interviurile la o parte, deoarece toate acestea (interviurile, interpelările, luările de atitudine etc) cel puțin pentru mine și cât se poate de sincer vă rog să mă credeți, au căpătat mai nou o cu totul altă conotație, contrară celei pe care mă găndesc că doreați să o implicați aici.
Cu aceeași stimă
Margas
Draga Sapphire, te asigur ca nu am intentionat sa initiez o polemica sau atac la persoana. Ne cunoastem de mult, eu si Bogdan. El nu are nevoie de inger pazitor si intelege diferenta dintre ironie si gluma, virtual si real. M-am bucurat sa vad ca posteaza aici si i-am citit cu interes textul. Acelasi comentariu i l-as fi scris pe orice site in virtutea dreptului fundamental la exprimare libera. Dar daca pe hermeneia nu se poate o sa fiu mai atenta pe viitor. Multumesc pentru atentionare. LS
pentru textul : O sută de cărți pentru dislexicii români de"când oamenii pleacă, plutind/
pentru textul : portret pe un geam îngheţat deca nişte bancnote culese de vânt"
Un text scris cu sensibilitate, pentru versurile de mai sus în ansamblul poemului, las un semn.
un poem balansandu-se intre idei matematice si descoperirea sinelui. un poem in devenire. titlul ma duce cu gandul la ceva intim, personal, aproape carnal.
pentru textul : câmpia dintre două unghiuri depoem exotic între insomnie și iasomie, poem al unei mirese prinse într-un ritual desperecheat de o formă de umilință poetică sau renunțare poetizată. și iubirea are o civilizație a silexului, a obscurului, a unui sentiment ancestral și atavic. daca e ea neagră sau își schibă nuanța în ascuns... cine știe?! dacă am fost orb în citire... să fiu iertat!
pentru textul : negru ascuns deDa, Virgil, ai dreptate.
Ionut. M-am calmat. Interesant este ca nici inainte n-am fost nervos.
pentru textul : Umbra. dePagini