da, cred (observînd mai multe texte și mai ales anumite tendințe în ultima vreme) că poate nu ar fi rău să introduc o subsecțiune de poem în proză, oricît de ambiguă ar fi o astfel de soluție. despre text, ca să revin din nou, se vede că există o plăcere a scrisului dar încă mai există formulări (pe care eu le numesc „liceene”) și încă pari a-ți căuta un stil. părerea mea. în plus chiar cantitativ vorbind se pare că există mai multe cuvinte în text decît este nevoie.
Adrian, mă bucur să te regăsesc aici. La grea muncă te-ai angajat, întâi sonete acum experimente literale în formă fixă, tot sonet dar centrat într-o literă. După prima citire mi-am spus: nu cumva e și sonet. Am numărat versurile și silabele, cu admirație. Trudă sisifică. Interesante combinații, în special "efectul Evei erijează etic". Mult succes în continuare!
Luv, este o onoare pentru mine să te găsesc la acest poem. mă bucur că ai auzit acest țipăt ascuns printre cuvinte. mulțumesc pentru aprecieri și recomandare. p.s. - să nu mai spui nimănui despre "cuvântul de ordine". Ela, îți mulțumesc pentru grija cu care tu îmi vezi poemele așezate într-un volum și pentru atenția de a-mi da sfaturi utile. știi cum scriu... e ca o curgere.... încerc să învăț să lucrez poemele. promit. mulțumesc. Madim
Călin,
îți mulțumesc din nou pentru trecere și părere. Am avut ceva emoții pentru că textul își schimbă direcția față de precedentul, dar văzând ce ai spus, nu-mi rămâne decît să tot scriu, și să vă tot arăt și să sper că nu-mi pică netul, că nu-mi crapă windows-ul și nu-mi pierd degetele în ceva accident oribil. :) Eu de-aicea nu mai plec, nu mai plec acasă...
Silvia,
ai dreptate. Voi modifica, ar suna și mai firesc la citire utilizarea alternativelor. Ai un simț al observației grozav. Și observațiile de la hidden agenda au fost foarte pertinente. Îți mulțumesc pentru indicații și te mai aștept pe texte. Ai văzut, sunt ascultătoare. :)
francisc, nu-i tocmai o descriere cât un monolog interior, e proză jurnal. Mai greu cu dialogul (oricum e piatra de moară a prozei.) In textul acesta e putin dialog. Un text practic 80% dialog e Unhappily ever after, dacă ți-e poftă de unul. L-am refăcut de curând la indicațiile lui Andu. Personal, îmi place. Și numai ca idee.
Cristina, Paul,
sigur nu sînt penițe capcană cu TNT în loc de aur? poezia se știa, acum e reconfortant să aud că a plăcut și vocea. muțumesc și VF pentru interpretare, undeva la radio într-o emisiune dedicată poetului Ioan Alexandru.
Matei,
mă Mateiaș mă, mă maestre mă(vorbeai de teatru și mi-ai adus aminte de sceneta interpretată de Toma Caragiu și Mircea Diaconu-elefantul vrăbiuța/ plus bursucul și maimuța/muncesc cu aprindere/la o intreprindre- fac această precizare ca să nu crezi că te iau peste picior); păi Matei, lumea se învîrtea/învîrtește și fără Galilei și vezi tu uneori momentul de inerție ne prinde pe picior greșit poate că rămînem încremeniți în tipare și nu mai vedem ce vede un lup tînăr ca tine. dar te asigur că atunci cînd o să te faci tu mare, o să vină un matei junior și o să strîmbe din nas la recitarea ta gen hip-hop să zicem pentru că el va asculta atunci (în trend) hei-rup.
Hm! Eu am intrat acum pentru Cristina:)))) Nu m-am simţit luată în balon!!! Atenţie, doamnelor şi domnilor. Aceea a fost justificarea mea! Am făcut acum, ce-i drept, un punct şi de la capăt. Sunt un poet al gării de nord în trecere... Dacă justificarea mea nu este bună, accept spânzurătoarea cu mare onoare sau să mi se taie capul dar rogu-vă un Cromwell mai bun.
Dorin, cred că accentul pus de tine pe gradul de manipulare a realității este aspectul pe care îmi doresc cel mai mult să-l stăpânesc în textele mele. Și, vorba ta, dacă nu într-un text unde realitatea și visul (imaginația) își păstrează limitele, dar nu și regulile, atunci unde? Resortul este, părerea mea, în mintea fiecăruia dintre noi. Cea care desparte și stabilește acele reguli în aparență imuabile, în realitate produsul tot al propriei noastre minți, ale realității și imaginației. Îmbucurătoare rezonanța ta aici.
nu-i nouă, asta ca să mă exprim elegant. adică nu valorează nimic. pînă şi cîntăreţii de hip hop au tratat tema asta, au sesizat contradicţia asta flagrantă. context în care contează mijloacele de expresie, capacitatea de-a transforma un subiect banal într-un eveniment personalizat. practic, acolo-i şi miza liricii moderne. adică poate să scrie şi virgil titarenco despre oameni-roboţi, chiar dacă au făcut-o şi alţii, nu văd nici o problemă aici. da, aşa cum am zis, trebuie să-l văd pe titarenco în text. problema-i că pînă pe la sfîrşit nu prea-l văd. nici nu pot să spun că, pînă acolo, textul este ratat. cred că pînă acolo textul este curat, corect. şi cam atît, nu excelează, nu impresionează, prezintă o serie de locuri comune care, dacă te prind într-o anumită fază, pot chiar să îţi transmită ceva. sfîrşitul este o schimbare de registru, surprinzătoare pentru că genul ăsta de discurs nu se pretează la astfel de artificii lirice, un fel de patetism ok, din punctul meu de vedere, deci îmi place. este o imagine frumoasă, o poziţionare, o ars poetica de mici dimensiuni, mai micuţă, aşa. :)
Mircea imi pare rau ca s-a inteles drept iritare ceea ce s-a vrut a fi o simpla constatare a dimensiunii duale in care poate fi perceput "poate"... imi asum insa vina de a nu fi stiut sa fiu mai explicit. Multumesc pentru cuvintele dumitale dar imi stiu locul si imi place sa cred ca nu sunt in pericolul de a ma rataci dincolo de pozitia de om care scrie poezie din placere si lasa uneori opinii cu privire la creatiile altora, fara pretentii de critica literara in adevaratul ei sens.
cred ca inainte sa imi pierd timpul si sa iti ofer un raspuns va trebui sa ne oferi macar o bruma de decenta si sa iti completezi datele biografice si sa pui o fotografie. Asta pentru ca sa stim cu cine avem de a face. Pentru ca de vreme ce poti sa o faci si nu completezi asta, din punctul meu de vedere poti la fel de bine sa fii o clona sau un impostor. In orice caz, o persoana fara identitate, fara fata. Iar tupeul si obraznicia cu care ne tragi pe noi la raspundere este si mai lipsit de bun simt in conditiile acestea. Deci, prezinta-te, fa-te cunoscuta, asa cum fac oamenii civilizati si apoi eventual, in limita timpului vom putea sta de vorba. Deocamdata remediaza-ti problemele de decenta si comenteaza texte. Iar functionarea site-ului las-o pe seama celor care sint indrituiti sa se ocupe de ea. Iar daca ai plingeri cu privire la aspectele tehnice sau administrative exista adrese de email special destinate pentru asa ceva.
spuneti ca am imprumutat o expresie..de la cine? cine a spus/o si eu am preluat/o? cine? comportamentul meu nu este copilaresc, nu merge aici sa ma jigniti apoi indulciti tonul..ati folosit aceasta exrpesie? da? daca nu, cine? emilian pal? stefam ciobanu? cine, doamna, cine? eu percep extrem de subtil nuantele, mai bine decat ati crede ca sunt capabila, cred in poezia mea de asta nu renunt, surse de ispiratie pot fi orice fel de lucruri si de intamplari.. ati spus ca am preluat o exrpresie, inseamna ca cineva a formulat/o inaimtea mea, cine? unde? cum? daca nu aveti argumente e cazul sa va cereti scuze, pentru ca nu permit nimanui sa/si bata joc de ceva aproape sacru pentru mine... mi/ati produs o imensa tristete si nici macar daca ati recunoaste ca nu va apratine formularea , tot nu mi/ati putea reface starea... biserica pitigoilor in acest moment nu mai e titlul unei colectii, nu mai e nimic...
Adriana, YOU figure this out :-)
Matei, mersi. Pe cand oare un nou concurs de poezie pe care sa-l castigi detasat la toate sectiunile si sa ne mai duelam si noi un pic?
Ca am cam amortit...
Prieteni, Acest poem nu e impotriva, ci pentru Dumnezeu. Nu mai sunt sclavul Lui, sunt o fiinta libera. Pot vorbi cu El ca si cu voi. Cum de-am ajuns aici? Mai cautati si voi, prieteni, prin hrubele Athosului si prin intunericul Vatticanului. Mie mi-a trebuit vreme pentru asta - nu TIMP. Sa aveti pace, Dancus
1.
"- Ar trebui să fie ceva ce să îmi placă mie, autorului ei, ceva ce să mă satisfacă pe mine?"
Absolut, da, din punctul meu de vedere, fireşte. Trebuie să-mi placă, să mă satisfacă, altfel cum?! Mai întâi te gândeşti la tine (aici nu e chestiune de egoism, nu e loc de egoism, nici nu încape vorbă de aşa ceva, e chestiune de sinceritate faţă de tine, faţă de persoana ta, este o împăcare cu sinele. Când scrii nu o faci pentru Adrian, Virgil, Raluca, etc. O faci pentru tine, apoi pentru ceilalţi. Când scriu,personal, sunt o avalanşă de bucurie, îi spuneam cuiva, simt aşa cum îmi trece un tren dintr-o ureche într-alta prin cap, e ca un sunet, mut, orb, inexplicabil eşti catapultat într-o altă dimensiune, şi evident, atunci, nu-ţi pasă de ce o să zică cutărică sau cutărica, practic nu ai timp de gândire, este ca în război, porneşti la drum şi nu ai certitudinea că te vei mai întoarce, practic, nu ştii. De ce te satisface poezia în momentul în care o scrii, este simplul fapt că te eliberezi de tine prin tine şi eşti foarte aproape de ţărmurile albe, este o transă, dacă vreţi a meditaţiei spre absolut. Eu am trăit de foarte multe ori fericirea asta (şi nu sunt nebună sau cine ştie, mă rog). E greu de explicat pentru că fiecare se poartă pe sine în spinare, deci nu pot vorbi decât despre mine (a nu se confunda cu narcisismul)pentru că pe voi nu vă trăiesc şi nici nu v-am trăit vreodată, deşi studii arată că îţi poţi transfera gândurile în mintea celuilalt şi la aspectul ăsta a meditat foarte mult Mircea Eliade şi mulţi alţii. Când l-am dat exemplu pe George Stanca, şi nu întâmplător, am vrut să arăt că pe dumnealui îl satisface poezia erosului (nu la modul vulgar - prin urmare un punct de vedere venind şi de acolo, nefiind motiv general de poezie. Acel om prin asta se regăseşte. Eu aşa am înţeles întrebarea şi nu mai revin în sensul ăsta.
Nu pot să mint cititorul dar nici să-i impun poeziile mele, nu pot şi repet, nici nu îmi propun. Ele pot fi slabe sau bune, în funcţie de receptor. Evident, nu poţi lua în braţe expresii gen: băi, nu înţelege ăsta/asta despre ce am vrut eu să transmit aici, nu. Nici eu nu sunt de-acord cu astfel de afirmaţii. Sau că apar acele poezii impuse, cu tematică, sunt de-acord cu ele, reprezintă un exerciţiu pentru autor, dar pentru mine poezia este sufletul care-ţi iese prin urechi,prin trup, practic nu mai auzi, la mine este transă,foarte rar lucrată la milimetru pe ea. La mine iese sau nu iese. Şi repet starea de bucurie foarte mare, de satisfacţie când o văd şi o recitesc. Uneori mă întreb dacă este a mea. Mi se întâmplă să mă emoţionez după recitiri şi recitiri la poeziile mele, şi le iubesc şi le apăr sub toate formele posibile. Dacă aş scrie pentru ceilalţi nu aş mai scrie deloc. Zicea Adrian că se simte mai frumos şi mai înţelept. Absolut, da, aşa te simţi. Nu pot să stau să scriu o poezie într-o săptămână, cum s-ar zice "să se mai aşeze". Ce să se mai aşeze, oameni buni, ce? Poezia nu e roman. Bun, o las o săptămână şi pe urmă mai văd. Aceea este o poezie falsă din start, căutată pentru a intra, cumva, forţat în graţiile cititorului. S-ar putea ca cititorul să fie dus de nas la început dar în timp vei pierde acel cititor pentru că omul are nevoie de bucurie declanşată vie, ceva să-i dea respiraţiei o greutate plăcută, oximoronic vorbind.
Pentru mine este o necesitate, o satisfacţie,o împlinire a spiritului, o contopire cu cerul şi o putere prin care mă ajut să reuşesc prin mine mai multe în spaţiul terestru cu tot ce implică el (altfel devii monoton cu tine însuţi, mereu nemulţumit) Eu nu spun că am reuşit o împăcare totală cu mine dar prin poezie, atât cât durează transa mea, mă simt împlinită şi mai bună şi de aceea scriu.
Revin şi pentru celelalte aspecte propuse de Virgil spre discuţie şi dialog în limita timpului pe care-l gestionez acum. Am scris direct aici,prin urmare, să mă scuzaţi de eventuale greşeli.
multumesc, cailean, pentru comentariu si penita incurajatoare. cu un zambet simian a la "tata Darwin", pot spune ca mi se mai edulcoreaza "nimicnicia" prin scriitura...
NU caut dinadins, dar pentru că Paul nu a găsit 'cusur tehnic' acestui text, iată îi găsesc eu două
1/ maimuțele infrigurate
2/ cei prea mulți de 'să'
să nu mai găsești nimic
să atingi orb temple mucegăite
să te crezi zeu al mării
să intri în deșert
să te întorci absent
să treceți mai departe
să fi fost totul un timp
... și să fi fost un poem mai inspirat, mai că era ceva. Ideea este super, la lucrare ca să (din nou!) zic așa, ar mai trebui .... lucrat!
Să (iar) auzim de bine.
Te rog pune în titlu diacritice, am citit "campia" (cred că sunt obosită :) ). "podul" pare mult mai reușit ca idee și structurare decât "câmpia". Aș fi ales alt titlu în loc de "câmpia", cu același număr de silabe.
mi-a plăcut textul mai puțin în două locuri: „focul de mult nu mai spală uitarea” și „pe crestele clipei călcând” care nu sînt neaparat proaste dar par cam bătătorite în contast cu prospețimea celorlalte versuri
Virgil, dacă citeai mai atent, observai că, textul tău, nou, vechi, a exprimat o opinie care mi s-a părut pertinentă. n-am particularizat voit, despre site-ul cu pricina.
"întoarcerea în lanţ" este însă un fenomen care nu priveşte doar un caz izolat la noi. În România, mă refer,deşi o fi la fel şi pe alte meridiane.
esti jalnica alma. si ma intreb cum de ai ajuns asa fiindca eu aveam alta impresie. dar ce conteaza ca m-am mai inselat cu privire la un caracter. datul in petec e la moda si de ce oare ar trebui tu sa faci exceptie, nu? draga mea, nici nu am sa comentez aberatiile tale. sint prea mizerabile. in orice caz pe site-ul hermeneia.com nu exista niveluri. iar daca nu nu stii asta inca este problema ta. exista categorii de membri in functie de activitatea pe care o au. in ce priveste laurentiu, la fel ca si cu oricine altcineva, regulamentul si consiliul hermeneia au functionat perfect. il poti intreba pe laurentiu daca nu ma crezi pe mine. de fapt sint convins ca nu ma crezi. esti dezgustator de orgolioasa in atitudinea ta. de aceea fa bine si intreaba-l pe el si nu iti mai vintura ignoranta pe aici ca nu avem nevoie de penibilitati in plus. tie nu iti mai doresc nimic. sint convins ca le ai pe toate. bineinteles cu exceptia jenei si a... chestiei aleia de care te folosesti inainte de a vorbi sau a scrie. dar ce sa ii faci, nobody's perfect...
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
da, cred (observînd mai multe texte și mai ales anumite tendințe în ultima vreme) că poate nu ar fi rău să introduc o subsecțiune de poem în proză, oricît de ambiguă ar fi o astfel de soluție. despre text, ca să revin din nou, se vede că există o plăcere a scrisului dar încă mai există formulări (pe care eu le numesc „liceene”) și încă pari a-ți căuta un stil. părerea mea. în plus chiar cantitativ vorbind se pare că există mai multe cuvinte în text decît este nevoie.
pentru textul : Mic tratat despre descompunere deAdrian, mă bucur să te regăsesc aici. La grea muncă te-ai angajat, întâi sonete acum experimente literale în formă fixă, tot sonet dar centrat într-o literă. După prima citire mi-am spus: nu cumva e și sonet. Am numărat versurile și silabele, cu admirație. Trudă sisifică. Interesante combinații, în special "efectul Evei erijează etic". Mult succes în continuare!
pentru textul : efigia edenului eretic deLuv, este o onoare pentru mine să te găsesc la acest poem. mă bucur că ai auzit acest țipăt ascuns printre cuvinte. mulțumesc pentru aprecieri și recomandare. p.s. - să nu mai spui nimănui despre "cuvântul de ordine". Ela, îți mulțumesc pentru grija cu care tu îmi vezi poemele așezate într-un volum și pentru atenția de a-mi da sfaturi utile. știi cum scriu... e ca o curgere.... încerc să învăț să lucrez poemele. promit. mulțumesc. Madim
pentru textul : Femeia fără țipăt deCălin,
îți mulțumesc din nou pentru trecere și părere. Am avut ceva emoții pentru că textul își schimbă direcția față de precedentul, dar văzând ce ai spus, nu-mi rămâne decît să tot scriu, și să vă tot arăt și să sper că nu-mi pică netul, că nu-mi crapă windows-ul și nu-mi pierd degetele în ceva accident oribil. :) Eu de-aicea nu mai plec, nu mai plec acasă...
Silvia,
ai dreptate. Voi modifica, ar suna și mai firesc la citire utilizarea alternativelor. Ai un simț al observației grozav. Și observațiile de la hidden agenda au fost foarte pertinente. Îți mulțumesc pentru indicații și te mai aștept pe texte. Ai văzut, sunt ascultătoare. :)
francisc, nu-i tocmai o descriere cât un monolog interior, e proză jurnal. Mai greu cu dialogul (oricum e piatra de moară a prozei.) In textul acesta e putin dialog. Un text practic 80% dialog e Unhappily ever after, dacă ți-e poftă de unul. L-am refăcut de curând la indicațiile lui Andu. Personal, îmi place. Și numai ca idee.
Vă mulțumesc pentru atenție și păreri. :)
pentru textul : am evadat un timp (2) demulțumesc, Daniela, îmi face bine semnul tău!
pentru textul : fata din spatele ochelarilor deAdriana, Andrei, eu am renuntat demult sa scriu. Acum vorbesc. Multumesc.
pentru textul : there are no new messages in your inbox deda, suntem de acord, insa daca e "porcarie de text" sa stim si noi. adica, regulamentul cere argumente, care exista va rog
pentru textul : Ruines de Rome deCristina, Paul,
sigur nu sînt penițe capcană cu TNT în loc de aur? poezia se știa, acum e reconfortant să aud că a plăcut și vocea. muțumesc și VF pentru interpretare, undeva la radio într-o emisiune dedicată poetului Ioan Alexandru.
Matei,
pentru textul : vintage collection -audio demă Mateiaș mă, mă maestre mă(vorbeai de teatru și mi-ai adus aminte de sceneta interpretată de Toma Caragiu și Mircea Diaconu-elefantul vrăbiuța/ plus bursucul și maimuța/muncesc cu aprindere/la o intreprindre- fac această precizare ca să nu crezi că te iau peste picior); păi Matei, lumea se învîrtea/învîrtește și fără Galilei și vezi tu uneori momentul de inerție ne prinde pe picior greșit poate că rămînem încremeniți în tipare și nu mai vedem ce vede un lup tînăr ca tine. dar te asigur că atunci cînd o să te faci tu mare, o să vină un matei junior și o să strîmbe din nas la recitarea ta gen hip-hop să zicem pentru că el va asculta atunci (în trend) hei-rup.
Hm! Eu am intrat acum pentru Cristina:)))) Nu m-am simţit luată în balon!!! Atenţie, doamnelor şi domnilor. Aceea a fost justificarea mea! Am făcut acum, ce-i drept, un punct şi de la capăt. Sunt un poet al gării de nord în trecere... Dacă justificarea mea nu este bună, accept spânzurătoarea cu mare onoare sau să mi se taie capul dar rogu-vă un Cromwell mai bun.
pentru textul : timidă umbra ta de fată deDorin, cred că accentul pus de tine pe gradul de manipulare a realității este aspectul pe care îmi doresc cel mai mult să-l stăpânesc în textele mele. Și, vorba ta, dacă nu într-un text unde realitatea și visul (imaginația) își păstrează limitele, dar nu și regulile, atunci unde? Resortul este, părerea mea, în mintea fiecăruia dintre noi. Cea care desparte și stabilește acele reguli în aparență imuabile, în realitate produsul tot al propriei noastre minți, ale realității și imaginației. Îmbucurătoare rezonanța ta aici.
pentru textul : Iarna de dincolo de marginile orașului despre deosebire, mie imi place partea descriptiva, construieste o atmosfera; este un text cu potential, sigur trebuie sa-l mai recitesc.
pentru textul : construct denu-i nouă, asta ca să mă exprim elegant. adică nu valorează nimic. pînă şi cîntăreţii de hip hop au tratat tema asta, au sesizat contradicţia asta flagrantă. context în care contează mijloacele de expresie, capacitatea de-a transforma un subiect banal într-un eveniment personalizat. practic, acolo-i şi miza liricii moderne. adică poate să scrie şi virgil titarenco despre oameni-roboţi, chiar dacă au făcut-o şi alţii, nu văd nici o problemă aici. da, aşa cum am zis, trebuie să-l văd pe titarenco în text. problema-i că pînă pe la sfîrşit nu prea-l văd. nici nu pot să spun că, pînă acolo, textul este ratat. cred că pînă acolo textul este curat, corect. şi cam atît, nu excelează, nu impresionează, prezintă o serie de locuri comune care, dacă te prind într-o anumită fază, pot chiar să îţi transmită ceva. sfîrşitul este o schimbare de registru, surprinzătoare pentru că genul ăsta de discurs nu se pretează la astfel de artificii lirice, un fel de patetism ok, din punctul meu de vedere, deci îmi place. este o imagine frumoasă, o poziţionare, o ars poetica de mici dimensiuni, mai micuţă, aşa. :)
pentru textul : sacrilegiu deMircea imi pare rau ca s-a inteles drept iritare ceea ce s-a vrut a fi o simpla constatare a dimensiunii duale in care poate fi perceput "poate"... imi asum insa vina de a nu fi stiut sa fiu mai explicit. Multumesc pentru cuvintele dumitale dar imi stiu locul si imi place sa cred ca nu sunt in pericolul de a ma rataci dincolo de pozitia de om care scrie poezie din placere si lasa uneori opinii cu privire la creatiile altora, fara pretentii de critica literara in adevaratul ei sens.
pentru textul : Lucrurile ne privesc cu o ură infinită decred ca inainte sa imi pierd timpul si sa iti ofer un raspuns va trebui sa ne oferi macar o bruma de decenta si sa iti completezi datele biografice si sa pui o fotografie. Asta pentru ca sa stim cu cine avem de a face. Pentru ca de vreme ce poti sa o faci si nu completezi asta, din punctul meu de vedere poti la fel de bine sa fii o clona sau un impostor. In orice caz, o persoana fara identitate, fara fata. Iar tupeul si obraznicia cu care ne tragi pe noi la raspundere este si mai lipsit de bun simt in conditiile acestea. Deci, prezinta-te, fa-te cunoscuta, asa cum fac oamenii civilizati si apoi eventual, in limita timpului vom putea sta de vorba. Deocamdata remediaza-ti problemele de decenta si comenteaza texte. Iar functionarea site-ului las-o pe seama celor care sint indrituiti sa se ocupe de ea. Iar daca ai plingeri cu privire la aspectele tehnice sau administrative exista adrese de email special destinate pentru asa ceva.
pentru textul : make-up atras în spirala ADN-ului despuneti ca am imprumutat o expresie..de la cine? cine a spus/o si eu am preluat/o? cine? comportamentul meu nu este copilaresc, nu merge aici sa ma jigniti apoi indulciti tonul..ati folosit aceasta exrpesie? da? daca nu, cine? emilian pal? stefam ciobanu? cine, doamna, cine? eu percep extrem de subtil nuantele, mai bine decat ati crede ca sunt capabila, cred in poezia mea de asta nu renunt, surse de ispiratie pot fi orice fel de lucruri si de intamplari.. ati spus ca am preluat o exrpresie, inseamna ca cineva a formulat/o inaimtea mea, cine? unde? cum? daca nu aveti argumente e cazul sa va cereti scuze, pentru ca nu permit nimanui sa/si bata joc de ceva aproape sacru pentru mine... mi/ati produs o imensa tristete si nici macar daca ati recunoaste ca nu va apratine formularea , tot nu mi/ati putea reface starea... biserica pitigoilor in acest moment nu mai e titlul unei colectii, nu mai e nimic...
pentru textul : bunica mea a fost o lebădă neagră deAdriana, YOU figure this out :-)
pentru textul : poem single deMatei, mersi. Pe cand oare un nou concurs de poezie pe care sa-l castigi detasat la toate sectiunile si sa ne mai duelam si noi un pic?
Ca am cam amortit...
Ca intodeauna, Profetule! Am re-incadrat
pentru textul : "Dincolo de ironie şi ironism" la Paideia dePrieteni, Acest poem nu e impotriva, ci pentru Dumnezeu. Nu mai sunt sclavul Lui, sunt o fiinta libera. Pot vorbi cu El ca si cu voi. Cum de-am ajuns aici? Mai cautati si voi, prieteni, prin hrubele Athosului si prin intunericul Vatticanului. Mie mi-a trebuit vreme pentru asta - nu TIMP. Sa aveti pace, Dancus
pentru textul : Apocalipsa după Dăncuș de1.
"- Ar trebui să fie ceva ce să îmi placă mie, autorului ei, ceva ce să mă satisfacă pe mine?"
Absolut, da, din punctul meu de vedere, fireşte. Trebuie să-mi placă, să mă satisfacă, altfel cum?! Mai întâi te gândeşti la tine (aici nu e chestiune de egoism, nu e loc de egoism, nici nu încape vorbă de aşa ceva, e chestiune de sinceritate faţă de tine, faţă de persoana ta, este o împăcare cu sinele. Când scrii nu o faci pentru Adrian, Virgil, Raluca, etc. O faci pentru tine, apoi pentru ceilalţi. Când scriu,personal, sunt o avalanşă de bucurie, îi spuneam cuiva, simt aşa cum îmi trece un tren dintr-o ureche într-alta prin cap, e ca un sunet, mut, orb, inexplicabil eşti catapultat într-o altă dimensiune, şi evident, atunci, nu-ţi pasă de ce o să zică cutărică sau cutărica, practic nu ai timp de gândire, este ca în război, porneşti la drum şi nu ai certitudinea că te vei mai întoarce, practic, nu ştii. De ce te satisface poezia în momentul în care o scrii, este simplul fapt că te eliberezi de tine prin tine şi eşti foarte aproape de ţărmurile albe, este o transă, dacă vreţi a meditaţiei spre absolut. Eu am trăit de foarte multe ori fericirea asta (şi nu sunt nebună sau cine ştie, mă rog). E greu de explicat pentru că fiecare se poartă pe sine în spinare, deci nu pot vorbi decât despre mine (a nu se confunda cu narcisismul)pentru că pe voi nu vă trăiesc şi nici nu v-am trăit vreodată, deşi studii arată că îţi poţi transfera gândurile în mintea celuilalt şi la aspectul ăsta a meditat foarte mult Mircea Eliade şi mulţi alţii. Când l-am dat exemplu pe George Stanca, şi nu întâmplător, am vrut să arăt că pe dumnealui îl satisface poezia erosului (nu la modul vulgar - prin urmare un punct de vedere venind şi de acolo, nefiind motiv general de poezie. Acel om prin asta se regăseşte. Eu aşa am înţeles întrebarea şi nu mai revin în sensul ăsta.
Nu pot să mint cititorul dar nici să-i impun poeziile mele, nu pot şi repet, nici nu îmi propun. Ele pot fi slabe sau bune, în funcţie de receptor. Evident, nu poţi lua în braţe expresii gen: băi, nu înţelege ăsta/asta despre ce am vrut eu să transmit aici, nu. Nici eu nu sunt de-acord cu astfel de afirmaţii. Sau că apar acele poezii impuse, cu tematică, sunt de-acord cu ele, reprezintă un exerciţiu pentru autor, dar pentru mine poezia este sufletul care-ţi iese prin urechi,prin trup, practic nu mai auzi, la mine este transă,foarte rar lucrată la milimetru pe ea. La mine iese sau nu iese. Şi repet starea de bucurie foarte mare, de satisfacţie când o văd şi o recitesc. Uneori mă întreb dacă este a mea. Mi se întâmplă să mă emoţionez după recitiri şi recitiri la poeziile mele, şi le iubesc şi le apăr sub toate formele posibile. Dacă aş scrie pentru ceilalţi nu aş mai scrie deloc. Zicea Adrian că se simte mai frumos şi mai înţelept. Absolut, da, aşa te simţi. Nu pot să stau să scriu o poezie într-o săptămână, cum s-ar zice "să se mai aşeze". Ce să se mai aşeze, oameni buni, ce? Poezia nu e roman. Bun, o las o săptămână şi pe urmă mai văd. Aceea este o poezie falsă din start, căutată pentru a intra, cumva, forţat în graţiile cititorului. S-ar putea ca cititorul să fie dus de nas la început dar în timp vei pierde acel cititor pentru că omul are nevoie de bucurie declanşată vie, ceva să-i dea respiraţiei o greutate plăcută, oximoronic vorbind.
Pentru mine este o necesitate, o satisfacţie,o împlinire a spiritului, o contopire cu cerul şi o putere prin care mă ajut să reuşesc prin mine mai multe în spaţiul terestru cu tot ce implică el (altfel devii monoton cu tine însuţi, mereu nemulţumit) Eu nu spun că am reuşit o împăcare totală cu mine dar prin poezie, atât cât durează transa mea, mă simt împlinită şi mai bună şi de aceea scriu.
Revin şi pentru celelalte aspecte propuse de Virgil spre discuţie şi dialog în limita timpului pe care-l gestionez acum. Am scris direct aici,prin urmare, să mă scuzaţi de eventuale greşeli.
pentru textul : Ce este sau ce ar trebui să fie poezia? decred ca ar fi fost mai potrivit titlul "tresarire". dar evident, este decizia ta. nu prea imi pica bine cuvintul "patati" de la inceput.
pentru textul : Gâfâit deEu pornită?! Și pe care "toți"? Dacă e vorba de culoarea aceea, înseamnă că are legătură și cu titlul, no? Hm.
pentru textul : îmi este teamă de femeie demultumesc, cailean, pentru comentariu si penita incurajatoare. cu un zambet simian a la "tata Darwin", pot spune ca mi se mai edulcoreaza "nimicnicia" prin scriitura...
pentru textul : homo ludens deNU caut dinadins, dar pentru că Paul nu a găsit 'cusur tehnic' acestui text, iată îi găsesc eu două
1/ maimuțele infrigurate
2/ cei prea mulți de 'să'
să nu mai găsești nimic
pentru textul : dialog cu mirabeau desă atingi orb temple mucegăite
să te crezi zeu al mării
să intri în deșert
să te întorci absent
să treceți mai departe
să fi fost totul un timp
... și să fi fost un poem mai inspirat, mai că era ceva. Ideea este super, la lucrare ca să (din nou!) zic așa, ar mai trebui .... lucrat!
Să (iar) auzim de bine.
Te rog pune în titlu diacritice, am citit "campia" (cred că sunt obosită :) ). "podul" pare mult mai reușit ca idee și structurare decât "câmpia". Aș fi ales alt titlu în loc de "câmpia", cu același număr de silabe.
pentru textul : campia/podul demi-a plăcut textul mai puțin în două locuri: „focul de mult nu mai spală uitarea” și „pe crestele clipei călcând” care nu sînt neaparat proaste dar par cam bătătorite în contast cu prospețimea celorlalte versuri
pentru textul : prea cruzi pentru rouă denu văd ce legătură are textul meu cu limba engleză. dacă mă intersa să scriu în engleză scriam în engleză
pentru textul : zăpadă și soare deVirgil, dacă citeai mai atent, observai că, textul tău, nou, vechi, a exprimat o opinie care mi s-a părut pertinentă. n-am particularizat voit, despre site-ul cu pricina.
pentru textul : boierismul sau nazismul literar de"întoarcerea în lanţ" este însă un fenomen care nu priveşte doar un caz izolat la noi. În România, mă refer,deşi o fi la fel şi pe alte meridiane.
acum am sters, nu erau pe pagina mea! asta a fost si motivul pentru care am repostat. imi cer scuze din nou!
pentru textul : prăvălia cu 120 de uși defrumos cuvântul CESNIC... un micropoem reușit
pentru textul : deschideri deesti jalnica alma. si ma intreb cum de ai ajuns asa fiindca eu aveam alta impresie. dar ce conteaza ca m-am mai inselat cu privire la un caracter. datul in petec e la moda si de ce oare ar trebui tu sa faci exceptie, nu? draga mea, nici nu am sa comentez aberatiile tale. sint prea mizerabile. in orice caz pe site-ul hermeneia.com nu exista niveluri. iar daca nu nu stii asta inca este problema ta. exista categorii de membri in functie de activitatea pe care o au. in ce priveste laurentiu, la fel ca si cu oricine altcineva, regulamentul si consiliul hermeneia au functionat perfect. il poti intreba pe laurentiu daca nu ma crezi pe mine. de fapt sint convins ca nu ma crezi. esti dezgustator de orgolioasa in atitudinea ta. de aceea fa bine si intreaba-l pe el si nu iti mai vintura ignoranta pe aici ca nu avem nevoie de penibilitati in plus. tie nu iti mai doresc nimic. sint convins ca le ai pe toate. bineinteles cu exceptia jenei si a... chestiei aleia de care te folosesti inainte de a vorbi sau a scrie. dar ce sa ii faci, nobody's perfect...
pentru textul : Viraj mult prea strâns dePagini