da. am fost un mucalit. recunosc, Ioana si Sapphire! va rog sa ma iertati si sa imi scuzati atitudinea! Dlui Director ii spun ca are o atidune pe care i/o impune functia. povestindu/mi pilda aceasta, al carei talc il stie singur, dansul vegheaza pedagogic asupra rasfatatilor=membrilor acestui site. "CA CEASUL" SUNA TARE NASOOOOOOOOOOOOOOOL! CE ZICETI DE: "CEASULUI DE LA MÂNA TA STÂNGĂ"?????
Câteva locuri de modificat / lucrat: "aerul prăfuit al amiezii", de schimbat 136 cu ceva general valabil (eu habar n-am ce e 136 sau e poezie scrisă doar pentru bucureșteni?), de schimbat "contondentă" (multe din cele la modă strică), "umbra marelui oraș" (clișeu), "cu regularitate enervantă" (enervant și gerunziul, pentru că mai ai unul în versul următor), "după-amiaza" din final. După ce arunci balastul, rămâne ceva, totuși, din acest poem. E de bine.
Ecaterina... eu am o problema uneori in a deosebi atat de transant frumosul de urat dar daca tu zici ca-i oribil, eu, ca autor, nu pot decat sa iau act de feed-back :) Faina varianta Virgile... eu am evitat sa o italienesc peste masura. Multam de trecere.
am zambit si am citit cu neliniste aceasta poezie. virgil vorbeste despre un adevar, lumea figurata de el este lumea transmutata si pe deplin adevarata.propune o reprezentare convingatoare a poesisului(trecerea in forma artistica a lumii reprezentate), astfel incat nu ofera posibilitatea gandirii ca ar fi neadevarat ceea ce ar vrea el sa reprezinte. apeleaza la mai multe tehnici poetice, una dintre ele fiind conventia dintre autor si cititor. incearca sa-l apropie pe acesta din urma, sa-l faca partas la actul creator pentru a nu avea posibilitatea retragerii. pare un poem explicativ. autorul se adreseaza cititorului cu incredere, dandu-i si explicatii: "cum scriu poetii in carti". observam ca autorul se detaseaza de acestia din urma. pentru a avea reprezentarea si imaginile cat mai clare, autorul prefera sa ilustreze cu exactitate locul unde se patrece naratiunea de parca ne-ar invita sa locuim acolo si sa locuim poemul insusi, ori heidegger afirma ca "esenta construirii este oferirea de locuire". poezia lui virgil este construita astfel incat te invita la lectura, la locuire. o alta tehnica este cea a trecerii de la o forma de discurs la alta: incepe metaforic, de altfel, superb versul:"atinge cu picioarele goale buzele reci ale ecoului", cu o atmosfera romantica creata de acea seara perfecta de mai si cu acea imagine din nou foarte frumoasa:"pe acoperiș lupi negri își usucă labele murdare de lut", dupa care trece la o forma de comunicare mai directa si mai abrupta:"pariez că acum cineva citește/cu o senzație nelinișită/ca și cum iubirea ar trebui desființată/printr-un decret ușor desuet", iar in final aflam ca nimic din ce am citit mai sus nu are prea mare importanta: "desi la urma urmei e doar un suflet de eleva". pe undeva se poate remarca si o urma subtila de ironie:"pariez că acum cineva citește/cu o senzație nelinișită". nu pot sa nu revin asupra versului:"pe acoperiș lupi negri își usucă labele murdare de lut" care are o puternica semnificatie simbolica.lupii negri au calcat peste ceva deja inceput, cladit, pe ceva creat si au reusit sa si distruga din moment ce isi usuca labele, poate chiar cu o anumita satisfactie. ideea a ceva care a fost, dar, posibil din cauza acelor lupi care pot fi reprezentarea oricarei lucru cu influente negative, a disparut se face remarcata si atunci cand vorbeste despre trecut:"povestesc cît de bine era cînd puteai să dormi/în carnea așternuturilor " mi s-a parut ca nu da prea bine moldova, podul iloaiei si trenurile de navetisti ale parisului. parca pierde din autenticitate.
Raluca, cu totii cred ca avem anumite perioade pe care oricat am vrea, nu le putem da de tot la gunoi, iar vremurile alea au fost chiar frumoase in sinea lor.
Virgil, nu pot spune decat ca ma bucur ca ma invidiezi:), nci n-am sperat vreodata la o asemenea lauda.
Mariana, mereu ai fost o comentatoare foarte sensibila, ceea ce te-a ajutat sa percepi in adancime sensurile poemelor. Iti multumesc si de data asta pentru atentia ta!
...să fie, oarecum, dreptul la viaţă??
Întreb la modul serios, pentru a-mi putea formula o idee despre "Noi"
Nu prea ştiu cum să-mi explic "auzul îmi explodează / de liniştea ochilor tăi"
Sper, totuşi, să mă lămuresc, citind de mai multe ori!!
stimă
Rar am ocazia să citesc așa adunătură nelegată, fără cap și fără coadă, de idei, concepte, imagini. Treci prin miorița, desfrânare, moarte, voyeurism, Cioran, Duh, cultură, martiraj, Eli, Eli, lama sabahtani (ca părăsire a Duhului?? Uh!), Matrix (!!!), Adam, păcat (ei, cel puțin astea două vin mai legate, dacă apărea și Eva era tacâmul complet), sfârșind apoteotic cu Abel și Cain. Nu crezi că-i prea mult pentru un biet text de... cât? Două pagini? Ideile sunt prezentate ca aruncate din copac, uneori chiar am impresia că sunt citate din memorie (sau nu), pentru că nu sunt egale valoric. Poate că n-ar fi rău să îți faci un plan înainte de a scrie un eseu. Și să mai cristalizezi amalgamul acesta de idei și de cunoștințe. Spor la lecturi.
"arhaic?! nicidecum. este înfiripat după o discuţie reală şi recentă" - acesta nu e un argument suficient. Când rezultatul liric al discuţiei reale şi recente este acesta:
"cum s-a făcut cerul şi pământul
n-am mai aşteptat mult
după orânduială" - acel "nicidecum nu este arhaic!" e suspect de obstinaţie pură.
"nu văd de ce frecvenţa postărilor ar fi direct proporţională cu "efect(ul) negativ asupra valorii literare intrinseci." - pentru că poezia veritabilă are nevoie de nişte factori irefutabili, factori pe care mulţi dintre noi îi ştim, deci nu mai plictisesc. Am să numesc doar unul, acela care face valabile spusele mele de mai sus: cenzura trăirilor. Nu totul e demn de-a fi scris. În fapt, foarte puţine sentimente sunt menite intelectualizării lirice. Şi mai puţine sunt publicabile. Pentru că puţine sunt emoţiile specifice mie şi numai şi numai mie, iar cele care nu sunt aşa, nu echivalează preţul hârtiei risipite. Iar când cineva nu se mai poate opri din scris, e mai degrabă un semn de exhibiţie, poetizare, superficialitate etc decât de fertilitate imanent-literară. Şi iată de ce frecvenţa creaţiei şi a postării afectează calitatea. Bunînţeles, există cazuri rare în care cineva scrie şi mult, şi bine, dar acolo e vorba despre geniu, ceea ce, după cum spuneai, nu e cazul nostru. Nu mai dezvolt...
" păi după cum spui tu, toate textele mele sunt defectuoase" - n-am spus asta!
"Adrian, este firesc să-mi pese de propria creaţie. aşa că nu văd ce trebuie să fie atât de curios în asta" - retoric, o fi firesc şi atunci când ne pasă numai de creaţiile noastre?
Da, nu ,,străluceşte” :), dar asta pentru că are o lumină interioară, proprie, şi nu are nevoie de alte străluciri primite pe muchiile frumos lustruite. Poemul străluceşte prin mesaj. Eu îl văd ca pe o încercare poetică de definire a poeziei în general în relaţia cu cititorul. Adevărurile, răspunsurile pe care le caută cititorul (superficial) sunt în adânc, sunt miezul miezurilor, dincolo de orice coji, dincolo de orice pulpe suculente. E nevoie de o presare la rece pentru a bea apa aceea din sâmburi de măr...şi s-ar putea să fie amară. Mi-a plăcut foarte mulr cum ai distribuit argumentele în cele două strofe. Imaginile sonore create conving. Se crează un câmp lexical în antonimie cu ,,tăcere”: gură, geme, spune, fluieră, icnetul, strigă, cântecul. Îmi place rezumarea din versurile:
,,Toate limbile ce s-au închis aici
îmi surzesc acum sufletul, cititorule.”
Îndemnul final e acela de a citi printre rânduri, dincolo de cuvinte, acolo unde se află poezia aceea nescrisă…De fapt, cred că îndemnul nu e doar de a citi, ci de a înţelege, de a interpreta…şi de a tăcea. (mi s-a întâmplat să mă simt un pic jenată când mi-am dat seama că am scormonit prea mult în sufletul autorului şi am scris în comentarii)
E un poem gândit, simţit, sculptat cu măiestrie. Mi-a bucurat sufletul şi mintea. Eu te felicit, Adrian, şi-ţi mulţumesc!
Mă bucur că a dispărut "în y" - ieri, la citire, era ceva de genul "se desfac drumurile în y" -, ceea ce era redundant cu "ca o limbă de şarpe". Da, "Şi-am murit geamăt/în răstignirea rotundă/Şi-am înviat plâns/în gara fără peron", şi dpmdv, ar trebui să dispară... Dar nu pentru că, vezi doamne, s-au detectat bătăi de inimă, adică, acolo există sentiment, ci din perspectiva exprimării. Iar "din oasele sternului meu", ar fi fost de ajuns "din sternul meu". Si "nou-născuţi". De altfel, la această construcţie, pentru mine textul se sfârşeşte bine.
Matei, eu iti inteleg frustrarea. Sint gata sa mor eu in locul tau. Si n-as fi impotriva sa revi cu comentarii every other second. Dar ca sa acorzi doua penite unui text? E un text informativ, vere, n-are nicio pretentie literara. Aici, pe site, regulamentul spune sa acorzi penite textului si nu autorului, cat de eroice ar fi eforturile lui si cat de paguboase i-ar fi nedormitele ore! Parerea mea, om bun.
Ioana, îți mulțumesc de trecere și pentru apreciere, mă bucură spusele tale cu siguranță și mă obligă să fiu și mai exigent cu mine. Cu respect și prietenie Mahmoud Djamal
Marina, o vorbă de întâmpinare (fie ea și ne-critică) este întotdeauna bine primită; prin urmare, sunt onorat că ea vine din partea ta. bine te-am (re)găsit, Vasile Munteanu
vezi cum ne intelegem noi doi? altfel ce mai zici ce mai faci? cu nenea kant ala treburile sunt mai complicate, eu pe la varsta ta ma apucasem sa citesc seara (n-ai sa crezi) tocmai critica aia de-i zice pura, si adormeam mintenas, mergea bine treaba, da am gasit o solutie si mai eficienta. am inlocuit critica cu scurta biografie a tatucului stalin. si apoui cu cartea (ce cacofonie misto mi-a iesit) lui mao. lucru pe care ti-l doresc si tie cand ai insomnii "poitice" care te muncesc aldracului (dupa cate ar cam rezulta - nu zic de unde doamne fereste)
Prea facil/cautat contrastul din titlu, basca acele virgule... textul are ritmul sau peste care autorul si acel alter-ego traseaza taieturi superficiale... un fel aparte de autotortura... si tocmai aici as fi ales taietura zimtata a macetei in detrimentul bisturiului precis, chirurgical...
Felicitări, Călin! Mă bucur că serile acestea merg mai departe, am vrut de multe ori să vin și n-am putut. Acum se poate. Ne vedem miercuri! :) Abia aștept să simt atmosfera, cafeneua în sine, care și fără serile voastre, e un cuib de liniște și eleganță, nu poate fi decât mai mult cu voi acolo.
Care să fie proverbul acela... cel în care se spune căt de bun a fost ulciorul cand ți-a ajutat să-ți astâmperi setea? În rest sunt convins că nimeni de pe acest site nu ar dori ca unui talent să i se reteze zborul (în spiritul unei astfel de idei trebuiesc citite comentariile afișate, domnișoară Andreea). Iar zborul se învață mai ușor când este susținut. Altfel, sunt de acord cu cele afirmate de domnul Manolescu și cu sfatul de bun simț al domnului Virgil. Personal cred în talentul tău dar trebuie să știi cum să-i dai binețe
"Milă voiesc, iar nu jertfă," spunea cineva. Noi reduceam totul la mâncare, și Lui nu îi era îndeajuns. Și ce s-au mai speriat când le-a spus: dați-le voi să mănânce! Nu?
Echilibru, ritm, sugestie, emotii pulsate (sau pulsatile), nevroze sublime, sentimente intacte-n dubiul lor. Un poem cum ne place sa cetim. Intregime. Curge de la-nceput pana la sfarsit si ne umple, ne descompune, ne recompune. As da o penita dar opul merita mai mult decat un comentariu si-o justificare scrise-n graba.
Katya, ai multe de spus, dar trebuie să drămuiești cuvintele pentru că expresia e foarte încărcată și sensul devine obscur. Aș înlătura câteva cuvinte: "în care", " piranic", purtat în cruciadele dorului, iubite"(sună cam zaharist) "lacrimi zdrențuite"(banală imagine) "atât de sălbatici" Dură imagine, expresivă: "ziua asta e un strai vechi din zale, străpuns de căngile unui întuneric netivit,"
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
nu pricep ce caută majusculele în text. în orice caz textul e o prozodie jenantă demnă aș zice mai degrabă de niște benzi desenate
pentru textul : They and us... deăăă, i m stupid..
pentru textul : Zbor deasupra unui cuib de hamburgeri deda. am fost un mucalit. recunosc, Ioana si Sapphire! va rog sa ma iertati si sa imi scuzati atitudinea! Dlui Director ii spun ca are o atidune pe care i/o impune functia. povestindu/mi pilda aceasta, al carei talc il stie singur, dansul vegheaza pedagogic asupra rasfatatilor=membrilor acestui site. "CA CEASUL" SUNA TARE NASOOOOOOOOOOOOOOOL! CE ZICETI DE: "CEASULUI DE LA MÂNA TA STÂNGĂ"?????
pentru textul : Ceasului de la mâna ta stângă deCâteva locuri de modificat / lucrat: "aerul prăfuit al amiezii", de schimbat 136 cu ceva general valabil (eu habar n-am ce e 136 sau e poezie scrisă doar pentru bucureșteni?), de schimbat "contondentă" (multe din cele la modă strică), "umbra marelui oraș" (clișeu), "cu regularitate enervantă" (enervant și gerunziul, pentru că mai ai unul în versul următor), "după-amiaza" din final. După ce arunci balastul, rămâne ceva, totuși, din acest poem. E de bine.
pentru textul : Them deEcaterina... eu am o problema uneori in a deosebi atat de transant frumosul de urat dar daca tu zici ca-i oribil, eu, ca autor, nu pot decat sa iau act de feed-back :) Faina varianta Virgile... eu am evitat sa o italienesc peste masura. Multam de trecere.
pentru textul : imaginar deam zambit si am citit cu neliniste aceasta poezie. virgil vorbeste despre un adevar, lumea figurata de el este lumea transmutata si pe deplin adevarata.propune o reprezentare convingatoare a poesisului(trecerea in forma artistica a lumii reprezentate), astfel incat nu ofera posibilitatea gandirii ca ar fi neadevarat ceea ce ar vrea el sa reprezinte. apeleaza la mai multe tehnici poetice, una dintre ele fiind conventia dintre autor si cititor. incearca sa-l apropie pe acesta din urma, sa-l faca partas la actul creator pentru a nu avea posibilitatea retragerii. pare un poem explicativ. autorul se adreseaza cititorului cu incredere, dandu-i si explicatii: "cum scriu poetii in carti". observam ca autorul se detaseaza de acestia din urma. pentru a avea reprezentarea si imaginile cat mai clare, autorul prefera sa ilustreze cu exactitate locul unde se patrece naratiunea de parca ne-ar invita sa locuim acolo si sa locuim poemul insusi, ori heidegger afirma ca "esenta construirii este oferirea de locuire". poezia lui virgil este construita astfel incat te invita la lectura, la locuire. o alta tehnica este cea a trecerii de la o forma de discurs la alta: incepe metaforic, de altfel, superb versul:"atinge cu picioarele goale buzele reci ale ecoului", cu o atmosfera romantica creata de acea seara perfecta de mai si cu acea imagine din nou foarte frumoasa:"pe acoperiș lupi negri își usucă labele murdare de lut", dupa care trece la o forma de comunicare mai directa si mai abrupta:"pariez că acum cineva citește/cu o senzație nelinișită/ca și cum iubirea ar trebui desființată/printr-un decret ușor desuet", iar in final aflam ca nimic din ce am citit mai sus nu are prea mare importanta: "desi la urma urmei e doar un suflet de eleva". pe undeva se poate remarca si o urma subtila de ironie:"pariez că acum cineva citește/cu o senzație nelinișită". nu pot sa nu revin asupra versului:"pe acoperiș lupi negri își usucă labele murdare de lut" care are o puternica semnificatie simbolica.lupii negri au calcat peste ceva deja inceput, cladit, pe ceva creat si au reusit sa si distruga din moment ce isi usuca labele, poate chiar cu o anumita satisfactie. ideea a ceva care a fost, dar, posibil din cauza acelor lupi care pot fi reprezentarea oricarei lucru cu influente negative, a disparut se face remarcata si atunci cand vorbeste despre trecut:"povestesc cît de bine era cînd puteai să dormi/în carnea așternuturilor " mi s-a parut ca nu da prea bine moldova, podul iloaiei si trenurile de navetisti ale parisului. parca pierde din autenticitate.
pentru textul : iubirea la podu iloaiei deRaluca, cu totii cred ca avem anumite perioade pe care oricat am vrea, nu le putem da de tot la gunoi, iar vremurile alea au fost chiar frumoase in sinea lor.
pentru textul : corespondență de septembrie deVirgil, nu pot spune decat ca ma bucur ca ma invidiezi:), nci n-am sperat vreodata la o asemenea lauda.
Mariana, mereu ai fost o comentatoare foarte sensibila, ceea ce te-a ajutat sa percepi in adancime sensurile poemelor. Iti multumesc si de data asta pentru atentia ta!
Sper ca acum e bine.
pentru textul : De dragoste deVezi că ți-am trimis email în legătură cu antologia Virtualia din acest an, poate îmi răspunzi.
pentru textul : Silent white de...să fie, oarecum, dreptul la viaţă??
pentru textul : dreptul la frunză deÎntreb la modul serios, pentru a-mi putea formula o idee despre "Noi"
Nu prea ştiu cum să-mi explic "auzul îmi explodează / de liniştea ochilor tăi"
Sper, totuşi, să mă lămuresc, citind de mai multe ori!!
stimă
Rar am ocazia să citesc așa adunătură nelegată, fără cap și fără coadă, de idei, concepte, imagini. Treci prin miorița, desfrânare, moarte, voyeurism, Cioran, Duh, cultură, martiraj, Eli, Eli, lama sabahtani (ca părăsire a Duhului?? Uh!), Matrix (!!!), Adam, păcat (ei, cel puțin astea două vin mai legate, dacă apărea și Eva era tacâmul complet), sfârșind apoteotic cu Abel și Cain. Nu crezi că-i prea mult pentru un biet text de... cât? Două pagini? Ideile sunt prezentate ca aruncate din copac, uneori chiar am impresia că sunt citate din memorie (sau nu), pentru că nu sunt egale valoric. Poate că n-ar fi rău să îți faci un plan înainte de a scrie un eseu. Și să mai cristalizezi amalgamul acesta de idei și de cunoștințe. Spor la lecturi.
pentru textul : Replierea de"arhaic?! nicidecum. este înfiripat după o discuţie reală şi recentă" - acesta nu e un argument suficient. Când rezultatul liric al discuţiei reale şi recente este acesta:
"cum s-a făcut cerul şi pământul
n-am mai aşteptat mult
după orânduială" - acel "nicidecum nu este arhaic!" e suspect de obstinaţie pură.
"nu văd de ce frecvenţa postărilor ar fi direct proporţională cu "efect(ul) negativ asupra valorii literare intrinseci." - pentru că poezia veritabilă are nevoie de nişte factori irefutabili, factori pe care mulţi dintre noi îi ştim, deci nu mai plictisesc. Am să numesc doar unul, acela care face valabile spusele mele de mai sus: cenzura trăirilor. Nu totul e demn de-a fi scris. În fapt, foarte puţine sentimente sunt menite intelectualizării lirice. Şi mai puţine sunt publicabile. Pentru că puţine sunt emoţiile specifice mie şi numai şi numai mie, iar cele care nu sunt aşa, nu echivalează preţul hârtiei risipite. Iar când cineva nu se mai poate opri din scris, e mai degrabă un semn de exhibiţie, poetizare, superficialitate etc decât de fertilitate imanent-literară. Şi iată de ce frecvenţa creaţiei şi a postării afectează calitatea. Bunînţeles, există cazuri rare în care cineva scrie şi mult, şi bine, dar acolo e vorba despre geniu, ceea ce, după cum spuneai, nu e cazul nostru. Nu mai dezvolt...
" păi după cum spui tu, toate textele mele sunt defectuoase" - n-am spus asta!
"Adrian, este firesc să-mi pese de propria creaţie. aşa că nu văd ce trebuie să fie atât de curios în asta" - retoric, o fi firesc şi atunci când ne pasă numai de creaţiile noastre?
pentru textul : şi s-au ales cu mine deDa, nu ,,străluceşte” :), dar asta pentru că are o lumină interioară, proprie, şi nu are nevoie de alte străluciri primite pe muchiile frumos lustruite. Poemul străluceşte prin mesaj. Eu îl văd ca pe o încercare poetică de definire a poeziei în general în relaţia cu cititorul. Adevărurile, răspunsurile pe care le caută cititorul (superficial) sunt în adânc, sunt miezul miezurilor, dincolo de orice coji, dincolo de orice pulpe suculente. E nevoie de o presare la rece pentru a bea apa aceea din sâmburi de măr...şi s-ar putea să fie amară. Mi-a plăcut foarte mulr cum ai distribuit argumentele în cele două strofe. Imaginile sonore create conving. Se crează un câmp lexical în antonimie cu ,,tăcere”: gură, geme, spune, fluieră, icnetul, strigă, cântecul. Îmi place rezumarea din versurile:
pentru textul : Pilda omului care a tăcut de,,Toate limbile ce s-au închis aici
îmi surzesc acum sufletul, cititorule.”
Îndemnul final e acela de a citi printre rânduri, dincolo de cuvinte, acolo unde se află poezia aceea nescrisă…De fapt, cred că îndemnul nu e doar de a citi, ci de a înţelege, de a interpreta…şi de a tăcea. (mi s-a întâmplat să mă simt un pic jenată când mi-am dat seama că am scormonit prea mult în sufletul autorului şi am scris în comentarii)
E un poem gândit, simţit, sculptat cu măiestrie. Mi-a bucurat sufletul şi mintea. Eu te felicit, Adrian, şi-ţi mulţumesc!
eu salut venirea pe Hermeneia a unei autoare pe care o citesc cu drag si in care cred. :)
pentru textul : Mila Domnului deMă bucur că a dispărut "în y" - ieri, la citire, era ceva de genul "se desfac drumurile în y" -, ceea ce era redundant cu "ca o limbă de şarpe". Da, "Şi-am murit geamăt/în răstignirea rotundă/Şi-am înviat plâns/în gara fără peron", şi dpmdv, ar trebui să dispară... Dar nu pentru că, vezi doamne, s-au detectat bătăi de inimă, adică, acolo există sentiment, ci din perspectiva exprimării. Iar "din oasele sternului meu", ar fi fost de ajuns "din sternul meu". Si "nou-născuţi". De altfel, la această construcţie, pentru mine textul se sfârşeşte bine.
pentru textul : Ţin telefonul în palme ca pe o piersică deMatei, eu iti inteleg frustrarea. Sint gata sa mor eu in locul tau. Si n-as fi impotriva sa revi cu comentarii every other second. Dar ca sa acorzi doua penite unui text? E un text informativ, vere, n-are nicio pretentie literara. Aici, pe site, regulamentul spune sa acorzi penite textului si nu autorului, cat de eroice ar fi eforturile lui si cat de paguboase i-ar fi nedormitele ore! Parerea mea, om bun.
pentru textul : starea hermeneia deai perfecta dreptate, aici e vorba de cartea de debut, doar ca eu ma gindeam daca din 2004 a mai publicat pe undeva ceva.
pentru textul : "motorul oprit într-un fluture" - Florentina Florin deIoana, îți mulțumesc de trecere și pentru apreciere, mă bucură spusele tale cu siguranță și mă obligă să fiu și mai exigent cu mine. Cu respect și prietenie Mahmoud Djamal
pentru textul : Haiku-uri de"iar dacă cerul
pentru textul : şi acum rămân acestea trei deşi-ar lipi urechea de mine
tot n-ar auzi vibraţia absenţei" - exprimându-mă neacademic: Mişto, nene!
Marina, o vorbă de întâmpinare (fie ea și ne-critică) este întotdeauna bine primită; prin urmare, sunt onorat că ea vine din partea ta. bine te-am (re)găsit, Vasile Munteanu
pentru textul : delirum hristum devezi cum ne intelegem noi doi? altfel ce mai zici ce mai faci? cu nenea kant ala treburile sunt mai complicate, eu pe la varsta ta ma apucasem sa citesc seara (n-ai sa crezi) tocmai critica aia de-i zice pura, si adormeam mintenas, mergea bine treaba, da am gasit o solutie si mai eficienta. am inlocuit critica cu scurta biografie a tatucului stalin. si apoui cu cartea (ce cacofonie misto mi-a iesit) lui mao. lucru pe care ti-l doresc si tie cand ai insomnii "poitice" care te muncesc aldracului (dupa cate ar cam rezulta - nu zic de unde doamne fereste)
pentru textul : Șoarecele și Pisica deVirgil, aici m-ai prins, nu merg niciodată cu majoritatea poate că și de aceea îmi place green day
pentru textul : interviu deNu inteleg ce se intimpla cu editarea. Este iesit totul din pagina.
pentru textul : De dragoste dePrea facil/cautat contrastul din titlu, basca acele virgule... textul are ritmul sau peste care autorul si acel alter-ego traseaza taieturi superficiale... un fel aparte de autotortura... si tocmai aici as fi ales taietura zimtata a macetei in detrimentul bisturiului precis, chirurgical...
pentru textul : De ziua mea, noaptea, pe o terasă, deAdriana, da, tonusul este intenţionat. Mulţumesc!
pentru textul : Străin deFelicitări, Călin! Mă bucur că serile acestea merg mai departe, am vrut de multe ori să vin și n-am putut. Acum se poate. Ne vedem miercuri! :) Abia aștept să simt atmosfera, cafeneua în sine, care și fără serile voastre, e un cuib de liniște și eleganță, nu poate fi decât mai mult cu voi acolo.
pentru textul : Serile Artgotice, Sibiu 2011 deCare să fie proverbul acela... cel în care se spune căt de bun a fost ulciorul cand ți-a ajutat să-ți astâmperi setea? În rest sunt convins că nimeni de pe acest site nu ar dori ca unui talent să i se reteze zborul (în spiritul unei astfel de idei trebuiesc citite comentariile afișate, domnișoară Andreea). Iar zborul se învață mai ușor când este susținut. Altfel, sunt de acord cu cele afirmate de domnul Manolescu și cu sfatul de bun simț al domnului Virgil. Personal cred în talentul tău dar trebuie să știi cum să-i dai binețe
pentru textul : Mercenar prin timp de"Milă voiesc, iar nu jertfă," spunea cineva. Noi reduceam totul la mâncare, și Lui nu îi era îndeajuns. Și ce s-au mai speriat când le-a spus: dați-le voi să mănânce! Nu?
pentru textul : Scrum XXIV deEchilibru, ritm, sugestie, emotii pulsate (sau pulsatile), nevroze sublime, sentimente intacte-n dubiul lor. Un poem cum ne place sa cetim. Intregime. Curge de la-nceput pana la sfarsit si ne umple, ne descompune, ne recompune. As da o penita dar opul merita mai mult decat un comentariu si-o justificare scrise-n graba.
pentru textul : Săgeți în piept deKatya, ai multe de spus, dar trebuie să drămuiești cuvintele pentru că expresia e foarte încărcată și sensul devine obscur. Aș înlătura câteva cuvinte: "în care", " piranic", purtat în cruciadele dorului, iubite"(sună cam zaharist) "lacrimi zdrențuite"(banală imagine) "atât de sălbatici" Dură imagine, expresivă: "ziua asta e un strai vechi din zale, străpuns de căngile unui întuneric netivit,"
pentru textul : azilul cailor sălbatici dePagini