va doresc "Sarbatori fericite" si un calduros "La multi ani"! poemul trebuie ca-i lipseste o vocala, are parca un fel de picior mai scurt la inceputul fiecarei strofe.
Virgil, dacă citeai mai atent, observai că, textul tău, nou, vechi, a exprimat o opinie care mi s-a părut pertinentă. n-am particularizat voit, despre site-ul cu pricina.
"întoarcerea în lanţ" este însă un fenomen care nu priveşte doar un caz izolat la noi. În România, mă refer,deşi o fi la fel şi pe alte meridiane.
Textul, centrat în jurul somnului (ca "Dormi" al lui Eminescu, cu acelaşi ton imperativ),"În care-auzi cum creşte sub tine firul ierbii" --> "şi-ai s-auzi cum iarba creşte", iarăşi eminescian, diabeticele "Iar eu ca o albină spre tine mă întorn /Ca să adun polenul luminii cu săruturi/ Să îl prefac în miere şi-apoi să te adorm", amuzantul şi artificialul "Un somn ca o trezie, ce treaz prin tine-l dorm (retorism lexical-antagonic), artimiile din versurile 5/14, rezolvarea prozodică deficitară din "Deasupra lumii, cântă privighetori a vrajă, şi, poate cel mai important, rădăcina discursului, mijloacele artistice impersonale, lipsa autenticului şi impresia generală de mimetism voiculescian, fac ca acest text să fie ratat.
am intrat de fiecare dată pe vârfuri în pagina ta, Emilian, m-am temut de fiecare dată (scuze că repet) să nu tulbur eu însămi simţirea cu care treci prin amănuntele vieţii. scrisul tău este ca o amprentă vremii. trăirile tale sunt general umane şi au puterea de a reverbera în cel care se face părtaş doar printr-o simplă lectură. ce să remarc mai întâi din poemul tău dacă el se remarcă prin sine?!
perimte-mi să acord o peniţă, adică un semn de apreciere. atât.
Opinia mea poate nu are nicio importanţă, fiindcă sunt o "voce" minoră în societate sau pe acest site, în poezie vreau să spun.
Am observat că majoritatea comentariilor se centrează pe dilema veche...ce este şi ce nu este vulgar.
Doresc să mărturisesc că poemul mi-a plăcut ca atare, nu are rost să explic de ce, nu are rost să suţin că am sau că nu am capacitate de analiză estetică. Cred că un poem are viaţă prin cei care îl acceptă şi îl consideră plăcut ca atare, contează mai puţin părerea experţilor. Doamne fereşte, nu vreau să fiu înţeleasă greşit, anume că poezia bună înseamnă ceea ce place celor neiniţiaţi în tainele "hermeneuticii".
În ceea ce priveşte problema vulgarităţii, opinia mea seamănă puţin cu a Marianei, fiindcă se pare că vorba "cur", acest cuvânt "popular", cu iz vetust, a deviat în timp către domeniul celor inacceptabile de norma comunităţii. Este un fenomen normal, se poate întâmpla oricărui cuvânt şi nu m-aş mira dacă peste un timp va dispărea din dicţionar. Oricine ştie că lucrurile se mişcă mai greu la nivel academic, cum este şi normal, fiind vorba de un tezaur al limbii române.
Recunosc, acest lucru se datorează în parte şi celor ca mine, care resping astfel de cuvinte încă din copilărie, le evită, le blamează. Acest lucru m-a caracterizat şi pe mine.
Repet, cuvântul "cur" şi la fel şi cuvântul "ţâţă", folosit de exemplu de Topîrceanu, au un iz vetust, aduc în amintire moşii sau târgurile de altădat'. Pe mine mă oripilau aceste cuvinte în copilărie, de fapt adolescenţă, şi acum îmi pare rău. Poate cunoaşteţi diverse bancuri fără perdea sau proverbe populare cu aceste cuvinte. Unchiul meu, născut în 1932, obişnuia să ia în derâdere anumite femei (uneori doar) cu rima:
"Asta e femeia şnur
fără ţâţe, fără cur."
Poate de la acest egen de tachinări mi se trage atitudinea faţă de aceste cuvinte. Îmi cer scuze dacă am supărat pe cineva cu aceste cuvinte, sau cu ironia de mai sus. Repet, cred că "cur" şi "ţâţe" au trecut în zona de penumbră şi poate vor degenera mai mult către vulgaritate. Poate nu.
calupul cu plasa salveaza tot poemul. ultimele doua versuri sint si nu sint. oricum, paul e trecut prin toate, e constant, se vede ca nu scrie de putina vreme, poa sa faca poem din mai orice
Rafael, marturisesc ca intr-un anume fel m-a "incitat" fractalul tau si m-am gandit ca totusi poemul acela nu e o ghicitoare :-), referindu-se la naturaletea unor forme, intamplari sau poate chiar personaje in carne si oase si totodata la imperfectiunea nesfarsita a acestora (caracteristica a fractalului, nu?) si de aceea acum nu sunt deloc surprins ca ai gasit aici formele desenate in nisip de un visator, perisabilitatea a tot ceea ce este etern atunci cand se reflecta in apele existentei noastre. Cat despre apex, numai de bine ! :-) Nu stiu ce semnificatie dadeau persii acestuia (poate ma luminezi tu) dar eu m-am gandit la acel punct catre care se indreapta sistemul nostru solar cu cca 20km/s parca. Banal si previzibil ca intreaga mea existenta. Multumesc de citire si semn, Andu
Lacoste ar putea fi un castel pe valea Dordogne. Rezistenta franceza isi facuse sediul la etajul 2. Am locuit acolo intr-o vara fierbinte, pana si lanurile de tutun transpirau verde. Eu zic ca totul este o iluzie si nici nu incerc sa demolez acest postulat. Si e mult mai simplu sa negam prezentul pt ca nici nu exista, tot ce avem e o lunga scurgere a viitorului spre trecut. In rest Vineri e un simbol intresant, si Robinson Crusoe stia asta in mod practic, al naibii de real.
ceva lipseşte acestui text pentru a fi unul literar. pare, mai degrabă, o lecţie de filosofie asupra a ceea ce înseamnă obiectele. nu mi-a displăcut să citesc, mi-ar fi plăcut să fie mai amplu şi mai revoltător afectiv.
acum, că tot din lut sunt, tac.
aveti dreptate si tu si virgil, monica. m-am ferit mereu de repetitii, clisee, limba de lemn... am exagerat, deseori. chiar acum il voi schimba. multumesc
mai bine aşa. e mai rău. click este sunetul pe care-l fac aparatele cînd acţionezi butonul. dacă am pus click, înseamnă că asta reprezintă ceva.
dacă s-au împiedicat, să le fie de bine.
nu pot decît să-mi pun încă o cafea, să citesc punctu 2 din regulament şi să mă rîdea pînă nu mai pot.
hai mă, chiar aşa, " O preocupare aparte a acestui site este inovaţia în literatură şi în special în poezie." şi ne împiedicăm de clickuit sau lacu roşu? probabil că se poate aplica corectitudinea politică şi în artă şi am rămas eu în urmă cu noutăţile.
mersi de pită şi sare dar cred că idila va fi de scurtă durată. :)
Stii de ce poveste mi-am adus aminte? cred ca se numea "Florile din gradina micutei Ida", de andersen... o stii? :-) sigur, este ludica si nu este ("palmele mesterului adormit"), e o poveste si ar putea sa nu fie ("parca zambind"), dar cred ca ti-ai gasit singur raspunsul: poate ne asteptam sa ni se dea asa, servit, o mana castigatoare (miza pe dragoste, as spune) in poezia aceasta. Ca tu ne-ai pacalit un pic si ne-ai aratat doar pachetul de carti... :-)
Ştefane dar n-am să marşez la aşa ceva. credeai că o să-mi "apăr" ultimul vers? sau că o să-l explic probabil...ash bre se susţine singur aşa supărător al drequ cum e. trust me. ştie în pana mea ce vrea...:)
mersi fain şi amical de intervenţie.
Sărut mâinile, eu prefer să le public sepărat fiecare numai când e secvență haiku cu aceeași temă, nu am văzut în regulament o specificare legată de numărul maxim de postări pe zi, vă rog să-mi spuneți dacă există. Vă mulțumesc Djamal
Și revin pentru o precizare: comentariul Ancăi Florian este cumva în afara textului aici postat. Nu a făcut comentariu pe text, ci a considerat că pare ca am o "obediență maladivă" fiindcă aduc modificări pe text atunci când cineva îmi semnalează și eu consider că are dreptate. În plus, se întreabă cum e adevărata Ela și spune că ar vrea să vadă o Ela plină de ea însăși etc. Mă întreb de ce nu ai atenționat-o și pe Anca Florian asupra conținutului comentariului său și de ce ai considerat că răspunsul meu este în afara regulamentului, mai ales că am ținut seama întotdeauna de regulile site-ului. Și voi ține în continuare.
Incep cu titlul, care mi-a atentia de la inceput. Apoi e o stare aici curata, bine definita si surprinsa. Usorul patetism din prima parte mi se pare bine contrabalansat de partea finala, acolo unde sunt imaginile care mi- au placut cel mai mult. Mici obiectii, / pe unde intra acvile/ in loc de /de unde/ si hm, in primul vers.. Nu stiu ce sa zic de femeia goala la 30. Parca nu vad legatura, desi suna bine. Recitind totul, nu ma pot abtine sa nu dau o penita. Frumos. Si finalul, f. Fain.
Un text cam incoerent. Desprind destul de dificil firul logic al textului. Ideea este buna dar trebuie coerentizata. Finalul se apropie foarte mult de proza, mai ales prin introducerea notelor cu tenta explicativa gen "pentru ca,- vezi tu... ". Trei de "pentru ca" in doua versuri... cam mult. Imi place "între noi, se pun, în răsfăț, toate gurile alfabetului"-o idee interesant. Ialin
ideea e interesanta si probabil ca ar fi putut fi dezvoltata insa nu mi se par folositoare versurile din mijlocul textului: "e-am omorat ca pe un animal cu teama, placere si dispret de carnal mi-ar fi fost sila sa-ti ating corpul sangerand" nu au nici valoare poetica si nici nu prea folosesc la nimic in economia textului
"noatea/ taceri (căciuliţa pe "a")/ for/ poeții sihaștrii (bănuiesc că "sihaştrii" e adjectiv - nearticulat!)/.
Stilistic, de revăzut: adumbrite taceri/ cascada de lacrimi/ frunzelor înrourate/ strigătele de iubire/ a vieții scară/ prezentu-i deja amintire - clişee/expresii plate, prozaice.
Întotdeauna mă opresc la portrete, îndeosebi la cele în versuri. Fiindcă deși par simple, e deosebit de migăloasă căutarea interioară a esențelor celuilalt pentru a fi transpusă în poesis. Aici, îmi place îndeosebi partea a doua, spre final, de la versul "tu ai zâmbetul la mai mult ca perfectul...", în prima parte e descriptiv și ușor comun, dar partea aceasta finală vine pe registrul fin al spiritualității feminine, și remarc: "foșnetul pielii pe unde acum iese toamna tiptil", "ca un bărbat în semnul tuturor bărbaților rămași înăuntru, sub pielea noastră... sub măștile lor" - remarc nu doar ideea că purtăm sub pielea noastră, epiderma sufletului, resturi din ceilalți, dar și modalitatea limpede de expresie a acestei idei, neignorând imagistica. Doar în versurile finale se parafrazează "Goodnight America, wherever you are", și asta aș fi spus că aș elimina, dar ținând seama că este și "lynx" în context, și că dă sensul unui "mesaj live", poți păstra. Mai rămâne însă acel: "oriunde ai fi, fii..." care, în conversația obișnuită e ok, și în proză, dar în poezie (deși aici e încadrat la "jurnal - expreiment, tot poezie văd eu) cred că se poate modifica. Oricum, acest portret "gri, obsedant de gri", ușor translucid, mi-a plăcut. Semnul meu nostalgic, prin ruginiu de octombrie.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
intre doua puncte virtuale nefixe cu duiumul, cati bustrofedoni si maxopalanci intra? misto!
pentru textul : portret în bustrofedon deva doresc "Sarbatori fericite" si un calduros "La multi ani"! poemul trebuie ca-i lipseste o vocala, are parca un fel de picior mai scurt la inceputul fiecarei strofe.
pentru textul : Din nou Crăciun deAșa reacționez eu optzecist după o gripă urâtă, neaoșă. O convalescență retro. Mulțumesc de opinii.
pentru textul : de dragoste și gândaci de Colorado deVirgil, dacă citeai mai atent, observai că, textul tău, nou, vechi, a exprimat o opinie care mi s-a părut pertinentă. n-am particularizat voit, despre site-ul cu pricina.
pentru textul : boierismul sau nazismul literar de"întoarcerea în lanţ" este însă un fenomen care nu priveşte doar un caz izolat la noi. În România, mă refer,deşi o fi la fel şi pe alte meridiane.
Am citit poemul tau. E un strigat.
pentru textul : Triunghiuri deTextul, centrat în jurul somnului (ca "Dormi" al lui Eminescu, cu acelaşi ton imperativ),"În care-auzi cum creşte sub tine firul ierbii" --> "şi-ai s-auzi cum iarba creşte", iarăşi eminescian, diabeticele "Iar eu ca o albină spre tine mă întorn /Ca să adun polenul luminii cu săruturi/ Să îl prefac în miere şi-apoi să te adorm", amuzantul şi artificialul "Un somn ca o trezie, ce treaz prin tine-l dorm (retorism lexical-antagonic), artimiile din versurile 5/14, rezolvarea prozodică deficitară din "Deasupra lumii, cântă privighetori a vrajă, şi, poate cel mai important, rădăcina discursului, mijloacele artistice impersonale, lipsa autenticului şi impresia generală de mimetism voiculescian, fac ca acest text să fie ratat.
pentru textul : Sonet 249 denu stiu daca meterez ci poate o limita de hotar. thanks a lot for your interest on this text.
pentru textul : Survivivore deam intrat de fiecare dată pe vârfuri în pagina ta, Emilian, m-am temut de fiecare dată (scuze că repet) să nu tulbur eu însămi simţirea cu care treci prin amănuntele vieţii. scrisul tău este ca o amprentă vremii. trăirile tale sunt general umane şi au puterea de a reverbera în cel care se face părtaş doar printr-o simplă lectură. ce să remarc mai întâi din poemul tău dacă el se remarcă prin sine?!
pentru textul : svensk bufee deperimte-mi să acord o peniţă, adică un semn de apreciere. atât.
Opinia mea poate nu are nicio importanţă, fiindcă sunt o "voce" minoră în societate sau pe acest site, în poezie vreau să spun.
pentru textul : Singurătate în doi; cu luna în piața romană. deAm observat că majoritatea comentariilor se centrează pe dilema veche...ce este şi ce nu este vulgar.
Doresc să mărturisesc că poemul mi-a plăcut ca atare, nu are rost să explic de ce, nu are rost să suţin că am sau că nu am capacitate de analiză estetică. Cred că un poem are viaţă prin cei care îl acceptă şi îl consideră plăcut ca atare, contează mai puţin părerea experţilor. Doamne fereşte, nu vreau să fiu înţeleasă greşit, anume că poezia bună înseamnă ceea ce place celor neiniţiaţi în tainele "hermeneuticii".
În ceea ce priveşte problema vulgarităţii, opinia mea seamănă puţin cu a Marianei, fiindcă se pare că vorba "cur", acest cuvânt "popular", cu iz vetust, a deviat în timp către domeniul celor inacceptabile de norma comunităţii. Este un fenomen normal, se poate întâmpla oricărui cuvânt şi nu m-aş mira dacă peste un timp va dispărea din dicţionar. Oricine ştie că lucrurile se mişcă mai greu la nivel academic, cum este şi normal, fiind vorba de un tezaur al limbii române.
Recunosc, acest lucru se datorează în parte şi celor ca mine, care resping astfel de cuvinte încă din copilărie, le evită, le blamează. Acest lucru m-a caracterizat şi pe mine.
Repet, cuvântul "cur" şi la fel şi cuvântul "ţâţă", folosit de exemplu de Topîrceanu, au un iz vetust, aduc în amintire moşii sau târgurile de altădat'. Pe mine mă oripilau aceste cuvinte în copilărie, de fapt adolescenţă, şi acum îmi pare rău. Poate cunoaşteţi diverse bancuri fără perdea sau proverbe populare cu aceste cuvinte. Unchiul meu, născut în 1932, obişnuia să ia în derâdere anumite femei (uneori doar) cu rima:
"Asta e femeia şnur
fără ţâţe, fără cur."
Poate de la acest egen de tachinări mi se trage atitudinea faţă de aceste cuvinte. Îmi cer scuze dacă am supărat pe cineva cu aceste cuvinte, sau cu ironia de mai sus. Repet, cred că "cur" şi "ţâţe" au trecut în zona de penumbră şi poate vor degenera mai mult către vulgaritate. Poate nu.
calupul cu plasa salveaza tot poemul. ultimele doua versuri sint si nu sint. oricum, paul e trecut prin toate, e constant, se vede ca nu scrie de putina vreme, poa sa faca poem din mai orice
pentru textul : covrigi calzi deRafael, marturisesc ca intr-un anume fel m-a "incitat" fractalul tau si m-am gandit ca totusi poemul acela nu e o ghicitoare :-), referindu-se la naturaletea unor forme, intamplari sau poate chiar personaje in carne si oase si totodata la imperfectiunea nesfarsita a acestora (caracteristica a fractalului, nu?) si de aceea acum nu sunt deloc surprins ca ai gasit aici formele desenate in nisip de un visator, perisabilitatea a tot ceea ce este etern atunci cand se reflecta in apele existentei noastre. Cat despre apex, numai de bine ! :-) Nu stiu ce semnificatie dadeau persii acestuia (poate ma luminezi tu) dar eu m-am gandit la acel punct catre care se indreapta sistemul nostru solar cu cca 20km/s parca. Banal si previzibil ca intreaga mea existenta. Multumesc de citire si semn, Andu
pentru textul : apex decum pot aplica aici italicul, boldul, etc...? cu alte cuvinte, vreau sa pun html
pentru textul : My Baby Ballade deLacoste ar putea fi un castel pe valea Dordogne. Rezistenta franceza isi facuse sediul la etajul 2. Am locuit acolo intr-o vara fierbinte, pana si lanurile de tutun transpirau verde. Eu zic ca totul este o iluzie si nici nu incerc sa demolez acest postulat. Si e mult mai simplu sa negam prezentul pt ca nici nu exista, tot ce avem e o lunga scurgere a viitorului spre trecut. In rest Vineri e un simbol intresant, si Robinson Crusoe stia asta in mod practic, al naibii de real.
pentru textul : Un gând de vineri deceva lipseşte acestui text pentru a fi unul literar. pare, mai degrabă, o lecţie de filosofie asupra a ceea ce înseamnă obiectele. nu mi-a displăcut să citesc, mi-ar fi plăcut să fie mai amplu şi mai revoltător afectiv.
pentru textul : Despre obiecte deacum, că tot din lut sunt, tac.
aveti dreptate si tu si virgil, monica. m-am ferit mereu de repetitii, clisee, limba de lemn... am exagerat, deseori. chiar acum il voi schimba. multumesc
pentru textul : high rojo dedragă Paul, eu cred că voiai să răsfeți pe cineva și s-a întâmplat să fiu eu de gardă!...
glumesc. numai mulțumirile și reverența mea sunt serioase. ;)
pentru textul : tatuaj în sârmă ghimpată dee bine ca ai o senzatie de disconfort, inseamna ca textul si/a atins scopul. stii ce inseamna hore israel, de unde vine si cine il spune?
pentru textul : Höre Israel depardon, scuzati, din motive de justificat entuziasm, am comis o greseala, deci urmeza erata: in fata noastra*.
pentru textul : illusio demai bine aşa. e mai rău. click este sunetul pe care-l fac aparatele cînd acţionezi butonul. dacă am pus click, înseamnă că asta reprezintă ceva.
dacă s-au împiedicat, să le fie de bine.
nu pot decît să-mi pun încă o cafea, să citesc punctu 2 din regulament şi să mă rîdea pînă nu mai pot.
hai mă, chiar aşa, " O preocupare aparte a acestui site este inovaţia în literatură şi în special în poezie." şi ne împiedicăm de clickuit sau lacu roşu? probabil că se poate aplica corectitudinea politică şi în artă şi am rămas eu în urmă cu noutăţile.
mersi de pită şi sare dar cred că idila va fi de scurtă durată. :)
pentru textul : Itinerar deStii de ce poveste mi-am adus aminte? cred ca se numea "Florile din gradina micutei Ida", de andersen... o stii? :-) sigur, este ludica si nu este ("palmele mesterului adormit"), e o poveste si ar putea sa nu fie ("parca zambind"), dar cred ca ti-ai gasit singur raspunsul: poate ne asteptam sa ni se dea asa, servit, o mana castigatoare (miza pe dragoste, as spune) in poezia aceasta. Ca tu ne-ai pacalit un pic si ne-ai aratat doar pachetul de carti... :-)
pentru textul : Poveste de Dragobete deŞtefane dar n-am să marşez la aşa ceva. credeai că o să-mi "apăr" ultimul vers? sau că o să-l explic probabil...ash bre se susţine singur aşa supărător al drequ cum e. trust me. ştie în pana mea ce vrea...:)
pentru textul : Poemul cu Mihaela demersi fain şi amical de intervenţie.
Sărut mâinile, eu prefer să le public sepărat fiecare numai când e secvență haiku cu aceeași temă, nu am văzut în regulament o specificare legată de numărul maxim de postări pe zi, vă rog să-mi spuneți dacă există. Vă mulțumesc Djamal
pentru textul : Haiku deȘi revin pentru o precizare: comentariul Ancăi Florian este cumva în afara textului aici postat. Nu a făcut comentariu pe text, ci a considerat că pare ca am o "obediență maladivă" fiindcă aduc modificări pe text atunci când cineva îmi semnalează și eu consider că are dreptate. În plus, se întreabă cum e adevărata Ela și spune că ar vrea să vadă o Ela plină de ea însăși etc. Mă întreb de ce nu ai atenționat-o și pe Anca Florian asupra conținutului comentariului său și de ce ai considerat că răspunsul meu este în afara regulamentului, mai ales că am ținut seama întotdeauna de regulile site-ului. Și voi ține în continuare.
pentru textul : nu suport vara asta verde-gălbui deIncep cu titlul, care mi-a atentia de la inceput. Apoi e o stare aici curata, bine definita si surprinsa. Usorul patetism din prima parte mi se pare bine contrabalansat de partea finala, acolo unde sunt imaginile care mi- au placut cel mai mult. Mici obiectii, / pe unde intra acvile/ in loc de /de unde/ si hm, in primul vers.. Nu stiu ce sa zic de femeia goala la 30. Parca nu vad legatura, desi suna bine. Recitind totul, nu ma pot abtine sa nu dau o penita. Frumos. Si finalul, f. Fain.
pentru textul : parcele ale aceluiași soare deUn text cam incoerent. Desprind destul de dificil firul logic al textului. Ideea este buna dar trebuie coerentizata. Finalul se apropie foarte mult de proza, mai ales prin introducerea notelor cu tenta explicativa gen "pentru ca,- vezi tu... ". Trei de "pentru ca" in doua versuri... cam mult. Imi place "între noi, se pun, în răsfăț, toate gurile alfabetului"-o idee interesant. Ialin
pentru textul : din viața noastră secretă deideea e interesanta si probabil ca ar fi putut fi dezvoltata insa nu mi se par folositoare versurile din mijlocul textului: "e-am omorat ca pe un animal cu teama, placere si dispret de carnal mi-ar fi fost sila sa-ti ating corpul sangerand" nu au nici valoare poetica si nici nu prea folosesc la nimic in economia textului
pentru textul : suflet de mama de"noatea/ taceri (căciuliţa pe "a")/ for/ poeții sihaștrii (bănuiesc că "sihaştrii" e adjectiv - nearticulat!)/.
Stilistic, de revăzut: adumbrite taceri/ cascada de lacrimi/ frunzelor înrourate/ strigătele de iubire/ a vieții scară/ prezentu-i deja amintire - clişee/expresii plate, prozaice.
pentru textul : imagini în oglinda retrovizoare deinsa acel sedimente in ego, stilul elegant, rafinamentul ma conving iar sa fiu anacronica cu ultimile mere preferinte. mai salbatice.
pentru textul : crochiu II deÎntotdeauna mă opresc la portrete, îndeosebi la cele în versuri. Fiindcă deși par simple, e deosebit de migăloasă căutarea interioară a esențelor celuilalt pentru a fi transpusă în poesis. Aici, îmi place îndeosebi partea a doua, spre final, de la versul "tu ai zâmbetul la mai mult ca perfectul...", în prima parte e descriptiv și ușor comun, dar partea aceasta finală vine pe registrul fin al spiritualității feminine, și remarc: "foșnetul pielii pe unde acum iese toamna tiptil", "ca un bărbat în semnul tuturor bărbaților rămași înăuntru, sub pielea noastră... sub măștile lor" - remarc nu doar ideea că purtăm sub pielea noastră, epiderma sufletului, resturi din ceilalți, dar și modalitatea limpede de expresie a acestei idei, neignorând imagistica. Doar în versurile finale se parafrazează "Goodnight America, wherever you are", și asta aș fi spus că aș elimina, dar ținând seama că este și "lynx" în context, și că dă sensul unui "mesaj live", poți păstra. Mai rămâne însă acel: "oriunde ai fi, fii..." care, în conversația obișnuită e ok, și în proză, dar în poezie (deși aici e încadrat la "jurnal - expreiment, tot poezie văd eu) cred că se poate modifica. Oricum, acest portret "gri, obsedant de gri", ușor translucid, mi-a plăcut. Semnul meu nostalgic, prin ruginiu de octombrie.
pentru textul : jasmine descuze: de a o vedea...
pentru textul : nu suport vara asta verde-gălbui dePagini