La o primă citire, mi-a venit în minte imaginea pălăriei cu bileţele. Mi-a plăcut mai mult "scâncetul scutură spini" şi mai puţin "scâncetul seamănă secară". Nu pot să nu remarc unele construcţii ingenioase, deşi utilizarea cuvintelor ce încep cu "s", limitează libertatea de exprimare şi dă impresia unei creaţii artificiale.
Textul parodiat se afla in prim-plan pe pagina mea de autor. Sper ca veti ajunge si Dvs. la concluzia ca Vlad a facut aici o treaba buna. Premiul nu l-am putut acorda lui, dar parodia a ramas de referinta, no doubt about it. Stima, Andu
off topic. ma scuzati. cand sa dau penita, dupa ce m-am gandit bine, dupa ce am stabilit ce am sa zic, mi-au disparut toate din minte. un sentiment straniu, obstacole nedefinite...un ceva ...vroiam sa mai astept, insa viteza de inertie m-a propulsat totusi.
Virgil, e ok (nu "ieșirile" caracterizează un om, iar noi, cei de pe hermeneia, știm asta). Marina, Nicole, mulțumesc. (Nicole, am postat traducerea ta, pentru a nu deruta vorbitorii de limbă franceză, mulțumesc)
multumesc, Ioana, pentru atenționări. am corectat ceea ce am greșit gramatical și ai dreptate în ideea că am folosit rime facile. poemul întreg, consider eu, este unul facil. este un joc de idei și cuvinte și cred că farmecul lui este tocmai acest joc. totuși, te rog lămurește-mă cu cacofoniile! ca cerul..., ca ceara..., ca cedrul..., ca centrul... sunt tot cacofonii? și dacă da, de ce?
Cami, nici o poezie nu o consider (ma refer la ceea ce scriu eu) definitiva. cu atit mai putin rotunda, perfecta. poate ca de aici imi explic aceasta permanenta neliniste in a cauta perfectiunea. stiu doar ca automultumirea duce la mediocritate. si poate ca nu sint singura, citeodata acest lucru, numai acest lucru, imi da puterea sa ma autodepasesc. ceea ce iti recomand, sincer.
Am impresia că finalul (începând de la "din nou o ieşire") a fost pregătit prea mult - prea multe imagini, prea "unidiscursive", chiar dacă unele, privite separat, sunt reuşite.
Laic si religios in acelasi timp, un text care pentru mine are o atmosfera excelenta. In strofa a doua nu m-am impacat cu acel fluierat in biserica-imagine mai putin puternic in comparatie cu suflarea dintii. Retin: "eu am cunoscut femeia doar prin prescura întinsă de mîna ei mie" si finalul demn de un psalm, din punctul meu de vedere. Un text aproape mistic, aproape pieta, un text care m-a impresionat cu linistea lui, o impacare dincolo de umanizare. Remarc si titlul foarte inspirat.
Uite-așa ajunge și un site literar ca Hermeneia, după ce mai trece timpul, ca un Maybach... plin de amintiri de lux!
Am dat din întâmplare de textul acesta al meu mai vechi și m-am gândit dacă Virgil cel de azi ar mai rămâne la părerea scrisă aici, mai sus... sau la vremea aceea eram prea orbiți de polemici și ambiții și analiza pe text devenea vasală pornirilor viscerale.
Acest text în particular mi-l amintesc bine, el aparține perioadei mele hai să o numesc așa 'metaforice' și destul de clasice din acest punct de vedere, iar acest poem este chiar unul simplu. Virgil mi-l desface în bucățele (ceea ce deobicei nu faci cu un poem) și aparent mi-l desființează.
Aș fi curios dacă el mai gândește acum la fel ca atunci.
Eu unul acum l-aș desființa din cu totul alte motive.
Îmi cer scuze pentru această dizertație care poate fi oricând văzută ca o divagație.
ok, imi cer eu scuze nu se cadea sa am iesirea asta. desi uneori obosesc si eram la servici in mijlocul unor probleme cind un editor mi-a atras atentia, nu am nici o scuza
Am citit cu desfătare însăşi esenţa existenţei unora dintre noi. Subiectul simplu capătă consistenţă prin figurile de stil ce ascut simţurile. Unele detalii arată legătura neîntreruptă cu pământul, cu viaţa ţăranului din care ne hrănim.
Felicitări!
In ultimii ani am refuzat din ce in ce mai vehement sa-mi numesc textele poezii. Si nu din falsa modestie, pentru ca pot accepta, pina la un punct, ca exista un filon poetic. Pentru mine aceste texte nu sint decit niste tipografii interioare. Mi-as permite sa descriu simturile mele ca pe un fel de redactie interioara de stiri. Am incercat, inca de la inceput, sa nu caut noutatea in ceea ce scriu. Asta e treaba poetilor. Nici nu aveam cum sa scriu altfel decit in stil reportaj, pentru ca asta face parte din mine. Intr-o redactie reala, dupa atitia ani, ajungi sa fii dezumanizat, sa nu-ti mai pese de moarte, de drame, de tot ceea ce se intimpla. Totul e mecanic, stii ca trebuie sa-ti faci norma de stiri pe zi, stii ca nu trebuie sa te implici, dar, in acelasi timp, sa faci in asa fel incit sa gasesti senzationalul care vinde printul. Aceste texte sunt doar o forma paralela, un fel de exorcism, sau dupa cum spunea Johnny Cash, i hurt myself today, to see if i still feel.
pîna alaltaieri aveam 19 ani. dar... imbatrînesc si eu. n-am spus ca e un text prost. nici n-am dat de inteles asa ceva. eu am spus, vreau doar sa te ajut. bafta! si la mai mare!
hmm.. Virgil! e un text bintuit serios de Uraganul 'Depression'..evacueaza-ti oamenii cit mai ai timp, nu mai sta pe ginduri 'noir'..:)..as putea atasa un contra argument fiecarui argument adus aici 'lucrurilor despre care nu vorbesti'..as incepe indeosebi cu moartea clinica - care nu este chiar asa cum ai redat-o mai sus (fiind un process mult mai complex, nu un scenariu black&white) dar nu o voi face!:) si stii de ce? pentru ca sa tresari!
where there's a wheel (will? :p) there's a(lways) way.
Viorel, ai luat-o la scuturat (poezia) de au ieşit penele din ea. Nu e de mirare că zgârie la ureche.
Iată aici o poezie a lui Mircea Dinescu care nu e consistentă cu tehnica de care vorbeşti:
ultimul reazem al stelei
umblă vântul cu oasele iernii în dinţi (12)
peste casele îmbuibate de copilărie (15)
în capcanele ceasului umflat mai cad părinţi (14)
şi doar oglinda somnului îi ştie. (11)
visele saltă în rădăcini de abur stătut (14)
pe care nările noastre nu îl mai cheamă (13)
aici cuvintele obosind ne-au născut (12)
din nou, depărtaţi, plini de teamă... (9)
ţineţi steaua pentru mine puţin (10)
cu umeri ştiutori de iarbă amară (12)
deasupra părinţilor sfârtecaţi de vin (12)
şi-a casei cu cocoşii ucişi înspre seară. (13)
aşadar, şi pe la case mai mari ca a mea se şchioapătă...
mulţumesc de trecere, te mai aştept.
Dacă citeai atent textul, surprindeai și diferența de timpuri verbale. Cu siguranță, nu sunt eu aceea care scrie "neglijent", cred că îmi confunzi poezia, și nici poezia mea nu e prea "încărcată" decât prin comparație cu alte texte. Nu am considerat că pentru o intercalare cu câteva cuvinte din Biblie, ar fi trebuit să încadrez textul la Colaj. Citatul este special ales, pentru cei aleși să vadă dincolo de cuvinte. De la titlu la ultimul vers. Mulțumesc pentru comentariu.
interesant. mi se întîmplă foarte rar asta. textul nu mi se pare neaparat nemaipomenit. dar ideea este extraordinară. şi ca să mă explic, mie mi-a plăcut în mod deosebit ultima strofă. spre deosebire de primele două transmite poezie fără să fie nevoită să apeleze la artificii metaforice.
"arta in ansamblul ei, o chestiune de suflet si de educatie" Andule pentru vorba asta ai sa intri in istorie ca Maiorescu. Uite chiar ma gindeam sa gasesc o solutie de compromis. Am sa pun dedesubt si o a doua varianta, "curatata" de molozul retoricii explicative. Am sa vad atunci opinia ta. Si nu numai.
totusi ma intreb cum e corect in limba romana, surealism sau suprarealism. eu inteleg ca ne pocim limba dupa franceza dar totusi cum ramine cu acest cuvint?
Ce ritm e ăsta, Ioana? De hip-hop? Simpatic cântec! O să vin și la o poezie, deocamdată am nimerit aici și cânt: "visul nu este realitate", prinde bine!
ceea ce pe mine m-a dezamagit in majoritatea situatiilor cind am scris ceva ce poate fi interpretat drept "religios" de catre unii (desi eu nu mai cred de multa vreme in aceste "lagare de concentrare" ale poeziei - cum ar fi "poezie religioasa", "poezie erotica", "de dragoste" sau "poezie patriotica", etc), deci ceea ce m-a dezamagit pe mine este superficialitatea sau neatentia cu care s-a citit ce am scris.
bobadil se apropie oarecu. cel putin este evident ca a depus un efort pentru a analiza, a intelege si poate chiar a interpreta. in orice caz mi-a dat o idee cu "psalmul". nu este exclus sa ii dau curs.
"cand calul troian a intrat in cetate", dincolo de prozodie si oarecum simpla cursivitate, poate insemna ceva diferit pentru fiecare cititor. mie doua lucruri, la prima citire, mi-a sugerat:
1. poezia, in intrusivitatea ei in viata, in bagajul sufletesc al unei persoane, cum am fi noi, poetii, cautatorii de sensuri, de arta, etc. poate deveni un cal troian. cineva poate sa strige: hei, poezia e zeul nostru, si toata hoarda asta de destepti literari sa cada in genunchi si sa zica amin, poezia e vrednica de inchinare.
2. actualul presedinte al americii, cu aura sa de superstar, de fornaitoare mesianitate, nimeni nestiind de unde vine si unde se duce, in jurul caruia lumea se strange ca la urs, ca la o aratare cazuta din cer, maine, poimaine declarandu-l salvatorul ei, dumnezeul ei...
"numai el se intreba
de ce avea atîta ură și tristețe pentru ei
și mai ales
de ce simțea
cum trupul i se schimbă
într-un trup inert
din lemn"
aceste lucruri stupide mi-au trecut mie prin cap citind "cand calul troian a intrat in cetate". scuzati!
“unde se duce iubirea când mori” – nicăieri; rămâne cu tine. “sperând să-mi zâmbești în fiecare femeie ce mă va ascunde sub piele șoptindu-mi că-s viu” – așa va fi. “viața asta parcă-i un gâde sătul să-și ascută securea așteptându-mă cu sufletu-n palmă ca un sfânt dezgustat de lumină” – nu mai contează din moment ce trebuie s-o trăiești murind în fiece clipă iar iubirea te va ascunde în fiecare femeie șoptindu-ți “că-s viu”. Prozodie înfășurând-desfășurându-se ca, în final, să se înfășoare iar. Ar mai fi multe de spus. Mă opresc aici cu o “peniță”
Virgil, formule nu, n-am, nu-mi place să-nțepenesc în formule și aici nu e știință exactă, simbolurile-mi plac. Descrierea ta se potrivește motănașului meu: " sa mirosi textul, sa il gusti, sa il atingi cu obrazul". Mi-a făcut harcea-parcea poeziile...listate. Ok, trebuie să-nvăț și eu ceva: îmi pregătesc gheruțele pentru următoarea aruncare, mâine.
Un poem bine structurat, prin adăugări succesive de elemente. Doar că, aşa cum observă şi Andu Moldovan, finalul e sub nivelul a ceea ce se construise până atunci. E o simplă poantă, destul de facilă, Or, acumulările acelea ar fi trebuit să ducă spre ceva, dacă nu revelatoriu, macar surprinzător şi relevant. Mă refer aici la ultimele doua versuri şi, poate, chiar la ultimele trei.
Ultima strofă nu iese cu nimic din banal și tipic, din tot ce s-a mai spus deja, pe toate tonurile și în toate modurile. În rest, recunosc liniștea aparentă a poeziilor tale. Aici ai ales să fii mai explicită... și nu știu dacă asta este de bine. De ce nevoia de a concluziona un poem? Ai cheile să "repari" atmosfera... un pic de curaj să te desprinzi de ceea ce așteaptă cititorul...
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
La o primă citire, mi-a venit în minte imaginea pălăriei cu bileţele. Mi-a plăcut mai mult "scâncetul scutură spini" şi mai puţin "scâncetul seamănă secară". Nu pot să nu remarc unele construcţii ingenioase, deşi utilizarea cuvintelor ce încep cu "s", limitează libertatea de exprimare şi dă impresia unei creaţii artificiale.
pentru textul : Stejarul Sisif deTextul parodiat se afla in prim-plan pe pagina mea de autor. Sper ca veti ajunge si Dvs. la concluzia ca Vlad a facut aici o treaba buna. Premiul nu l-am putut acorda lui, dar parodia a ramas de referinta, no doubt about it. Stima, Andu
pentru textul : feng shui în lucernă deoff topic. ma scuzati. cand sa dau penita, dupa ce m-am gandit bine, dupa ce am stabilit ce am sa zic, mi-au disparut toate din minte. un sentiment straniu, obstacole nedefinite...un ceva ...vroiam sa mai astept, insa viteza de inertie m-a propulsat totusi.
pentru textul : cromatic ps deVirgil, e ok (nu "ieșirile" caracterizează un om, iar noi, cei de pe hermeneia, știm asta). Marina, Nicole, mulțumesc. (Nicole, am postat traducerea ta, pentru a nu deruta vorbitorii de limbă franceză, mulțumesc)
pentru textul : ...I'm growing like spells... deeu as schimba cu "într-un colț obscur", si ar ramine 5 silabe articolul hotarit suna aiurea acolo
pentru textul : Colțul obscur demultumesc, Ioana, pentru atenționări. am corectat ceea ce am greșit gramatical și ai dreptate în ideea că am folosit rime facile. poemul întreg, consider eu, este unul facil. este un joc de idei și cuvinte și cred că farmecul lui este tocmai acest joc. totuși, te rog lămurește-mă cu cacofoniile! ca cerul..., ca ceara..., ca cedrul..., ca centrul... sunt tot cacofonii? și dacă da, de ce?
pentru textul : Ceasului de la mâna ta stângă deCami, nici o poezie nu o consider (ma refer la ceea ce scriu eu) definitiva. cu atit mai putin rotunda, perfecta. poate ca de aici imi explic aceasta permanenta neliniste in a cauta perfectiunea. stiu doar ca automultumirea duce la mediocritate. si poate ca nu sint singura, citeodata acest lucru, numai acest lucru, imi da puterea sa ma autodepasesc. ceea ce iti recomand, sincer.
pentru textul : Glasul tăcerilor deAm impresia că finalul (începând de la "din nou o ieşire") a fost pregătit prea mult - prea multe imagini, prea "unidiscursive", chiar dacă unele, privite separat, sunt reuşite.
pentru textul : tur de orizont deLaic si religios in acelasi timp, un text care pentru mine are o atmosfera excelenta. In strofa a doua nu m-am impacat cu acel fluierat in biserica-imagine mai putin puternic in comparatie cu suflarea dintii. Retin: "eu am cunoscut femeia doar prin prescura întinsă de mîna ei mie" si finalul demn de un psalm, din punctul meu de vedere. Un text aproape mistic, aproape pieta, un text care m-a impresionat cu linistea lui, o impacare dincolo de umanizare. Remarc si titlul foarte inspirat.
pentru textul : îndreptarul după Simion deUite-așa ajunge și un site literar ca Hermeneia, după ce mai trece timpul, ca un Maybach... plin de amintiri de lux!
pentru textul : octopus deAm dat din întâmplare de textul acesta al meu mai vechi și m-am gândit dacă Virgil cel de azi ar mai rămâne la părerea scrisă aici, mai sus... sau la vremea aceea eram prea orbiți de polemici și ambiții și analiza pe text devenea vasală pornirilor viscerale.
Acest text în particular mi-l amintesc bine, el aparține perioadei mele hai să o numesc așa 'metaforice' și destul de clasice din acest punct de vedere, iar acest poem este chiar unul simplu. Virgil mi-l desface în bucățele (ceea ce deobicei nu faci cu un poem) și aparent mi-l desființează.
Aș fi curios dacă el mai gândește acum la fel ca atunci.
Eu unul acum l-aș desființa din cu totul alte motive.
Îmi cer scuze pentru această dizertație care poate fi oricând văzută ca o divagație.
ok, imi cer eu scuze nu se cadea sa am iesirea asta. desi uneori obosesc si eram la servici in mijlocul unor probleme cind un editor mi-a atras atentia, nu am nici o scuza
pentru textul : ...I'm growing like spells... deAm citit cu desfătare însăşi esenţa existenţei unora dintre noi. Subiectul simplu capătă consistenţă prin figurile de stil ce ascut simţurile. Unele detalii arată legătura neîntreruptă cu pământul, cu viaţa ţăranului din care ne hrănim.
pentru textul : Ţăran cu plugul deFelicitări!
In ultimii ani am refuzat din ce in ce mai vehement sa-mi numesc textele poezii. Si nu din falsa modestie, pentru ca pot accepta, pina la un punct, ca exista un filon poetic. Pentru mine aceste texte nu sint decit niste tipografii interioare. Mi-as permite sa descriu simturile mele ca pe un fel de redactie interioara de stiri. Am incercat, inca de la inceput, sa nu caut noutatea in ceea ce scriu. Asta e treaba poetilor. Nici nu aveam cum sa scriu altfel decit in stil reportaj, pentru ca asta face parte din mine. Intr-o redactie reala, dupa atitia ani, ajungi sa fii dezumanizat, sa nu-ti mai pese de moarte, de drame, de tot ceea ce se intimpla. Totul e mecanic, stii ca trebuie sa-ti faci norma de stiri pe zi, stii ca nu trebuie sa te implici, dar, in acelasi timp, sa faci in asa fel incit sa gasesti senzationalul care vinde printul. Aceste texte sunt doar o forma paralela, un fel de exorcism, sau dupa cum spunea Johnny Cash, i hurt myself today, to see if i still feel.
pentru textul : viaţa de dincolo de fortral depîna alaltaieri aveam 19 ani. dar... imbatrînesc si eu. n-am spus ca e un text prost. nici n-am dat de inteles asa ceva. eu am spus, vreau doar sa te ajut. bafta! si la mai mare!
pentru textul : Höre Israel dehmm.. Virgil! e un text bintuit serios de Uraganul 'Depression'..evacueaza-ti oamenii cit mai ai timp, nu mai sta pe ginduri 'noir'..:)..as putea atasa un contra argument fiecarui argument adus aici 'lucrurilor despre care nu vorbesti'..as incepe indeosebi cu moartea clinica - care nu este chiar asa cum ai redat-o mai sus (fiind un process mult mai complex, nu un scenariu black&white) dar nu o voi face!:) si stii de ce? pentru ca sa tresari!
where there's a wheel (will? :p) there's a(lways) way.
pentru textul : „lucrurile despre care nu vorbim” deViorel, ai luat-o la scuturat (poezia) de au ieşit penele din ea. Nu e de mirare că zgârie la ureche.
Iată aici o poezie a lui Mircea Dinescu care nu e consistentă cu tehnica de care vorbeşti:
ultimul reazem al stelei
umblă vântul cu oasele iernii în dinţi (12)
peste casele îmbuibate de copilărie (15)
în capcanele ceasului umflat mai cad părinţi (14)
şi doar oglinda somnului îi ştie. (11)
visele saltă în rădăcini de abur stătut (14)
pe care nările noastre nu îl mai cheamă (13)
aici cuvintele obosind ne-au născut (12)
din nou, depărtaţi, plini de teamă... (9)
ţineţi steaua pentru mine puţin (10)
cu umeri ştiutori de iarbă amară (12)
deasupra părinţilor sfârtecaţi de vin (12)
şi-a casei cu cocoşii ucişi înspre seară. (13)
aşadar, şi pe la case mai mari ca a mea se şchioapătă...
pentru textul : Fuga din mine demulţumesc de trecere, te mai aştept.
Dacă citeai atent textul, surprindeai și diferența de timpuri verbale. Cu siguranță, nu sunt eu aceea care scrie "neglijent", cred că îmi confunzi poezia, și nici poezia mea nu e prea "încărcată" decât prin comparație cu alte texte. Nu am considerat că pentru o intercalare cu câteva cuvinte din Biblie, ar fi trebuit să încadrez textul la Colaj. Citatul este special ales, pentru cei aleși să vadă dincolo de cuvinte. De la titlu la ultimul vers. Mulțumesc pentru comentariu.
pentru textul : shortcut to L.L. denu stiu ce inseamna "b.u." text care putea fi mult mai mult daca nu ceda prea des explicativului si unor note de teribilism
pentru textul : Când scriu poezie îmi scot un sân înafară deinteresant. mi se întîmplă foarte rar asta. textul nu mi se pare neaparat nemaipomenit. dar ideea este extraordinară. şi ca să mă explic, mie mi-a plăcut în mod deosebit ultima strofă. spre deosebire de primele două transmite poezie fără să fie nevoită să apeleze la artificii metaforice.
pentru textul : Frustrare de"arta in ansamblul ei, o chestiune de suflet si de educatie" Andule pentru vorba asta ai sa intri in istorie ca Maiorescu. Uite chiar ma gindeam sa gasesc o solutie de compromis. Am sa pun dedesubt si o a doua varianta, "curatata" de molozul retoricii explicative. Am sa vad atunci opinia ta. Si nu numai.
pentru textul : downloadez poezii detotusi ma intreb cum e corect in limba romana, surealism sau suprarealism. eu inteleg ca ne pocim limba dupa franceza dar totusi cum ramine cu acest cuvint?
pentru textul : Expoziția surealistă - "Surrealism and Beyond"- Ierusalim 2007 deCe ritm e ăsta, Ioana? De hip-hop? Simpatic cântec! O să vin și la o poezie, deocamdată am nimerit aici și cânt: "visul nu este realitate", prinde bine!
pentru textul : trăiesc periculos deceea ce pe mine m-a dezamagit in majoritatea situatiilor cind am scris ceva ce poate fi interpretat drept "religios" de catre unii (desi eu nu mai cred de multa vreme in aceste "lagare de concentrare" ale poeziei - cum ar fi "poezie religioasa", "poezie erotica", "de dragoste" sau "poezie patriotica", etc), deci ceea ce m-a dezamagit pe mine este superficialitatea sau neatentia cu care s-a citit ce am scris.
pentru textul : dezvățatul de a fi I debobadil se apropie oarecu. cel putin este evident ca a depus un efort pentru a analiza, a intelege si poate chiar a interpreta. in orice caz mi-a dat o idee cu "psalmul". nu este exclus sa ii dau curs.
Erata=indulgență
pentru textul : încercări de haiku de"cand calul troian a intrat in cetate", dincolo de prozodie si oarecum simpla cursivitate, poate insemna ceva diferit pentru fiecare cititor. mie doua lucruri, la prima citire, mi-a sugerat:
1. poezia, in intrusivitatea ei in viata, in bagajul sufletesc al unei persoane, cum am fi noi, poetii, cautatorii de sensuri, de arta, etc. poate deveni un cal troian. cineva poate sa strige: hei, poezia e zeul nostru, si toata hoarda asta de destepti literari sa cada in genunchi si sa zica amin, poezia e vrednica de inchinare.
2. actualul presedinte al americii, cu aura sa de superstar, de fornaitoare mesianitate, nimeni nestiind de unde vine si unde se duce, in jurul caruia lumea se strange ca la urs, ca la o aratare cazuta din cer, maine, poimaine declarandu-l salvatorul ei, dumnezeul ei...
"numai el se intreba
de ce avea atîta ură și tristețe pentru ei
și mai ales
de ce simțea
cum trupul i se schimbă
într-un trup inert
din lemn"
aceste lucruri stupide mi-au trecut mie prin cap citind "cand calul troian a intrat in cetate". scuzati!
pentru textul : cînd calul troian a intrat în cetate de“unde se duce iubirea când mori” – nicăieri; rămâne cu tine. “sperând să-mi zâmbești în fiecare femeie ce mă va ascunde sub piele șoptindu-mi că-s viu” – așa va fi. “viața asta parcă-i un gâde sătul să-și ascută securea așteptându-mă cu sufletu-n palmă ca un sfânt dezgustat de lumină” – nu mai contează din moment ce trebuie s-o trăiești murind în fiece clipă iar iubirea te va ascunde în fiecare femeie șoptindu-ți “că-s viu”. Prozodie înfășurând-desfășurându-se ca, în final, să se înfășoare iar. Ar mai fi multe de spus. Mă opresc aici cu o “peniță”
pentru textul : Imprecație deVirgil, formule nu, n-am, nu-mi place să-nțepenesc în formule și aici nu e știință exactă, simbolurile-mi plac. Descrierea ta se potrivește motănașului meu: " sa mirosi textul, sa il gusti, sa il atingi cu obrazul". Mi-a făcut harcea-parcea poeziile...listate. Ok, trebuie să-nvăț și eu ceva: îmi pregătesc gheruțele pentru următoarea aruncare, mâine.
pentru textul : ghemuire deBobadil, am facut asta te asigur, si nu o data. Iata de exemplu în ochii tăi negri
pentru textul : mate blues II deUn poem bine structurat, prin adăugări succesive de elemente. Doar că, aşa cum observă şi Andu Moldovan, finalul e sub nivelul a ceea ce se construise până atunci. E o simplă poantă, destul de facilă, Or, acumulările acelea ar fi trebuit să ducă spre ceva, dacă nu revelatoriu, macar surprinzător şi relevant. Mă refer aici la ultimele doua versuri şi, poate, chiar la ultimele trei.
pentru textul : se ia prin copy-paste deUltima strofă nu iese cu nimic din banal și tipic, din tot ce s-a mai spus deja, pe toate tonurile și în toate modurile. În rest, recunosc liniștea aparentă a poeziilor tale. Aici ai ales să fii mai explicită... și nu știu dacă asta este de bine. De ce nevoia de a concluziona un poem? Ai cheile să "repari" atmosfera... un pic de curaj să te desprinzi de ceea ce așteaptă cititorul...
pentru textul : figurine albnegre dePagini