Mi-a plăcut triada: târâtoare, târâtură, șarpe. De asemenea, apreciez semnul de egalitate din titlu dintre noțiunile: „târâtoarea și târâtura” și „șarpele cu două capete”. Cele două cuvinte cu rădăcină comună sunt la limita de a fi considerate pereche paronimică. Te felicit că le-ai găsit și folosit în acest context! Un titlu inspirat, inteligent, după părerea mea, care susține foarte bine poemul.
Inițial mă cam deranjase repetiția unor expresii/versuri, însă mai apoi am considerat că prin aceasta se sugerează repudierea, atât cu o nuanță satirică, cât și cu una de exasperare, a complicității omului josnic cu șarpele, simbolul diavolului, în sfidarea bunului simț revenind obsesiv cu aceleași tertipuri, cu aceleași „semne cu ochiul” pentru a ispiti. Clipirea din ochi este simbolul vicleniei, ademenirii, complicității. Un gest condamnat de biblie.
Am două rezerve, dacă îmi permiți:
Expresia „... până nu vezi/ cu ochii tăi proprii” este pleonastică.
Versul „defectul său sâsâit de vorbire” ar trebui refăcut.
Cu gând bun, doar niște păreri.
Cristina, Viorel,
mulţumesc.
da, nu e o întîmplare că am început cu Lisandra. şi acolo va rămîne chiar dacă voi mai insera imagini în această prezentare.
Andu, am apreciat comentariul tău și iată îți răspund . De data asta ai făcut o analiză pe text și cred că ai dreptate in privința comparației trup-harpă. Mă bucur că în sfârșit ți-a plăcut ceva (prima strofă) și te mai aștept. Recunoscător și fără ranchiună, Laurențiu
oh yes it is! poate e starea de moment sau poate e doar nervul poemului, oricum ar fi, n-am putut sa trec fara sa las un semn.
``the global warming ain't warm enough
to keep the numbness away"- doua dintre versurile care mi-au placut cel mai mult. de asemenea remarc finalul imprevizibil, absolut superb (desi nu stiu daca superb este cel mai bun cuvant aici, insa n-am chef sa mai caut).
And now I'll try to look busy for when the big boss comes:D
cailean, sa-ti fie de bine, cat despre curent, felicitari macar ca nu te-a tras, bafta in continuare, francisc, ai observat bine aliajele, nu si zona de erotism (sa fie termenul "umanism" gresit ales?), virgile, daca dibuiam eu geniul de la inceput si eram asa exigent sa il vreau musai ajuns in scrisul meu, crezi ca mai treceam de prima litera din titlu? :) Prima parte e introductiva, de atmosfera si cai de imbinare a lumilor, iar ultima e musai pentru unirea pantelor de ludic-parodic, politic, serbare campeneasca alterata, eros, ca in varful unei sageti. Asa ca metafora muscaturii si/sau masticatiei nu e aplicabila aici, totul depinde de gust. Si fiecare gust e cu exigentele sale, dupa cum stim, greu de modificat, prinse in gheturi. Semne de primavara insa mai apar, precum aici, unde am raspuns cam tarziu, scuze
miez de rană... nu știu, probabil ”centrul” ăla care doare mai tare decât văd ceilalți în rana ta. cât despre înscrierea unei poezii în perioade istorice, nu știu ce să zic. cum poate cineva explica scrierea unei astfel de poezii în anul 2010:) să vorbim despre evoluția istorică a poeziei?! greu de categorisit calitativ arta. la gramatică sunt as, după cum lesne se vede:)
Îmi recunosc ignoranţa...E prima dată când am vizionat acest interviu şi am amuţit ...restul e doar un schimb de cuvinte vii, nerostite, dar care aleargă bezmetice către Poet.
Mulţumesc pentru postare!
da, cred ca exista o stare pe care ar trebui sa o numim "starea de Venetie a lui Thomas Mann" inca n-am fost la Venetia asa ca n-am fotografii de acolo
super text, magistral inchegat, fiecare cuvant isi are rostul lui. nu am mai citit de muuuultă vreme ceva asemanator. utilizarea anadiplozei are rolul de a impregna puternic afectiv fragmentul in care ea apare si il face delicios(daca imi permiteti.) "nu sunt o pradă ușoară. fiecare zi e un animal necunoscut. un fel de șarpe constrictor ce năpârlește pe toate străzile. vine pe furiș te sufocă. singura cale să scapi e să pari mai mare decât realitatea. poate așa te vor ocoli solzii. noaptea adorm dezbrăcat vreau ca pielea mea să nu rateze nicio senzație." acesta este o bucatica din text care m-a fermecat realmente, profund pana in maduva oaselor, te trage in esenta lor si nu mai vrei sa pleci.... eu personal il felicit pe autor, a facut o treaba excelenta, se simte talentul si daruirea pentru ca reuseste sa il atraga si pe simplul cititor, si pe cel avizat. vorbim despre noi, dar nici o clipa nu ii uitam pe ei, frumoasele descrieri prin care esti teleportat in universul autorului devenind realitatea fiecaruia dintre noi..... inca odata, felicitari! si o mica penita... queen.
Aranca, ai dezlegat esentialul, intr-adevar aceasta captivitatea e ca o forma de protejare, pentru liniste, pentru stergerea contururilor uneori benefica. Francisc, multumesc pentru comentariul atent si ingrijit, a fost ca un balsam pentru mine; frumos ai spus "contopirea cu zambetul scheletelor", m-a dus cu gandul la o reala comuniune intre exterior si interior, poate chiar o buna impacare cu subconstientul. asa se spune ca se tin minte toate visele.
D-le Dinu, mie mi se pare că sunteţi prea suspicios, ca să nu spun paranoic. Omul a scris un text - bun, rău, asta e altă discuţie. Şi chiar de ar fi pornit de la vreo scriere care vă aparţine ori care mi-aparţine, care aparţine Bibliei ori cărţii de telefoane, tot perfect normal ar fi. Nu încalcă nicio regulă, mă tem că nici măcar pe cea a bunului simţ.
D-voastră însă, prin: "am primit un "jab" cu mâna stângă, căci dreapta lui boba era ocupată/ a publicat, scăpându-se pe el, acest text îmbibat de scăparea lui/ scris dintr-un impuls şmecheros, necolegial şi parşiv", atacaţi persoana. Şi nici măcar nu o faceţi într-un mod subtil, ci folosiţi un limbaj grobian. Dar pentru asta avem moderator, deci mă opresc aici.
ok, știi că (în general) încerc să fiu onest în opiniile mele. textul îmi place. mi se pare excelentă fraza
„este o zi banală fără jar
stau în parc
cum se stă după înhumare
mai vine câte un strat de lumină
dintre nori”
ba chiar eu aș fi spus
„cum se stă după înhumare
mai vine câte un strat de duminică
dintre nori”
nu îmi plac însă expresiile „ea curge în mine” și „m-am întins murdar în pat”. dacă e nevoie pot să și explic.
ce vreau să spun este că prima parte este foarte faina
Interesant cum ai omis verbul „a vrea” plasându-l numai în subtitlu și negându-l în strofa a doua. Enumerarea dă o notă jucăușă. Totuși „mult” și derivatele lui apar de prea multe ori. Enumerarea deja exprimă multitudine. După virgulă se lasă un spațiu și parcă nu se pune virgulă între „până” și „ajung la lumină”. Mă rog, poate ai vrut să exprimi altceva. Remarc suflul poetic.
oricit de util in text totusi "mișunând" mi se pare putin cam fortat expresia care face textul, dupa parerea mea, este "se adună vulturii peste noi/ ca niște petale"
Interesanta modalitate de a expune in cuvinte relativ simple, extrase parca din matca derizoriului, ideea nedesavarsirii inteleasa ca un blestem... asa cum uneori nemurirea ne oboseste (Ahasverus), asa cum uneori zeul se retrage satul de creatia sa ori cum in mod dilematic iluminatul este pus in situatia de a alege intre a fi Buddha ori Bodhisattva... omul are in el, prin natura ori prin har, samburi din toate cele enuntate de mine mai devreme... As spune in loc de "Cameleonicele"... "Cameleonice"... expresia "sferele transparente ale eternității" cat am vrea sa fie de poetica sufera din prin multa abstractizare si se face greu ingurgitabila de lector... Eu iti urez bun venit printre noi... dupa cum vezi aici nimeni nu te exileaza la atelier asa cum se intampla prin alte parti :)
Repet, nu e o idee, sunt niste miscari succesive facute de mine, candva, poate in aceeasi ordine in care le-ai descris tu aici. Eu nu le-am descris nicaieri, in nici un text, cred ca mai am pe undeva foile acelea printate cu poeziile altcuiva si cu sublinierile mele, becul de pe casa scarii tot nu se aprinde, la fel ca acum mai bine de 11 ani. Lenesi mai sunt moldovenii astia, nici un bec nu-s in stare sa repare sau poate sunt doar romantici :).
Multumesc si eu de aducere-aminte.
Pentru a transmite, în fapt, că n-o să mai postaţi pe Hermeneia, aţi scris exagerat de mult şi exagerat de elogios la adresa d-voastră. Am putea crede că Manolescu pleacă, dar nu pleacă fără a ne arăta, în final, cine e, ce a făcut dânsul şi ce crede lumea - doar lumea aia care contează - despre dânsul. La fel, am putea crede că vă periaţi singur şi doar întâmplarea face ca prefaţă cărţii de poezie să fie mai lungă decât "jurnalul literar". Mai lungă şi întreg postată. Mai lungă, mai afectată şi mai de lemn ca nuca-n perete. Nu ştiu de ce consideraţi că, pentru a ne anunţa că n-o să mai fiţi activ aproape deloc, sunt necesare biografia şi diplomele. De fapt, nu ştiu de ce simţiţi c-ar fi necesar sa ştim că n-o să mai postaţi. Bineînţeles, am putea crede că nu simţiţi asta, ci, pur şi simplu, pretextul laudativ şi posibilitatea atragerii atenţiei altfel decât literar au fost prea puternice.
Mersi de vizita si de observatii, este adevarat, este scris greoi, alambicat si in ulele locuri logica se gaseste cu incruntare. Dar ce pot spune, ai dreptate, este un text mai modest de al meu. Oricum succes cu masa din bucatarie si cu paharul ala pe jumatate gol...mai pune o picatura in el si o sa fie pe jumatate plin. Unde gasesti acea picatura, deh...poate in tine. Ca intodeauna incantat de vizita, Teo.
"deep wounds are like broken bells
same sound but different
voices and wolves everywhere"
cred că ultima pronunţie, cu pierderea, este incorectă.
less peculiar and fast than death?
poate less peculiar and faster that death, sau,
less peculiar and fast
like death.
o simplă parere.
...vorbim despre ce amintiri declanseaza in noi textul, sau sa flamboaiam mesajul sau apologia batului de chibrit!
sf-ul liricoid (plus in versuri) nu isi are ca obiectiv decat a valorifica niste accente sau a recicla niste idei care, sub alta forma literara (proza, eseu) nu ar avea impact mare, nu ar intra la ingrediente, ci mai mult la arome.
titlul e stangaci. cum sa fie religia vesnica? ce, e prin ea insasi? poate doar raportarea la tiparul ei. m i-ar placea aici o polemica - de fapt impropriu spus; ar face bine o polemica aici. poate si autorului. dar nu pe "cate lucruri vrea sa spuna autorul" ci pe -cum, daca forma e sau nu in detrimentul, impact, etc.
aham, scriu de ceva vreme pe site-uri d-astea... "eretice":) chiar daca nu satura, exista poemul faramitura, bun si el pentru o anume foame. Numa' de bine!
Textul nu-i deloc rau insa lectorul se impiedica tocmai de chestiuni relativ simple ce tin de partea formala. Mi-a placut... "alunec în pîntecul străzii ca un reflex demult așteptat" "undeva o aromă a sunat stingerea simțurilor" Finalul... Alina a zis foarte bine.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Mi-a plăcut triada: târâtoare, târâtură, șarpe. De asemenea, apreciez semnul de egalitate din titlu dintre noțiunile: „târâtoarea și târâtura” și „șarpele cu două capete”. Cele două cuvinte cu rădăcină comună sunt la limita de a fi considerate pereche paronimică. Te felicit că le-ai găsit și folosit în acest context! Un titlu inspirat, inteligent, după părerea mea, care susține foarte bine poemul.
pentru textul : Târâtoarea şi târâtura sau şarpele cu două capete deInițial mă cam deranjase repetiția unor expresii/versuri, însă mai apoi am considerat că prin aceasta se sugerează repudierea, atât cu o nuanță satirică, cât și cu una de exasperare, a complicității omului josnic cu șarpele, simbolul diavolului, în sfidarea bunului simț revenind obsesiv cu aceleași tertipuri, cu aceleași „semne cu ochiul” pentru a ispiti. Clipirea din ochi este simbolul vicleniei, ademenirii, complicității. Un gest condamnat de biblie.
Am două rezerve, dacă îmi permiți:
Expresia „... până nu vezi/ cu ochii tăi proprii” este pleonastică.
Versul „defectul său sâsâit de vorbire” ar trebui refăcut.
Cu gând bun, doar niște păreri.
Cristina, Viorel,
pentru textul : coperte de cărţi demulţumesc.
da, nu e o întîmplare că am început cu Lisandra. şi acolo va rămîne chiar dacă voi mai insera imagini în această prezentare.
hm! multe idei. un poem ce se vrea un repros adresat timpurilor ce nu se schimba... felicitari pentru ingeniosul punct de vedere!
pentru textul : Militianul intervine deCe bucurie sa vad de Dragobete ca domnita critic Alina imi da sfaturi pertinente... va foarte multumesc pentru aplecare si mai putin pentru elan :)
pentru textul : suflete dezlegate deAndu, am apreciat comentariul tău și iată îți răspund . De data asta ai făcut o analiză pe text și cred că ai dreptate in privința comparației trup-harpă. Mă bucur că în sfârșit ți-a plăcut ceva (prima strofă) și te mai aștept. Recunoscător și fără ranchiună, Laurențiu
pentru textul : Eterna reîntoarcere deaceasta e noemi si este o persoana ce uneste continentele. se vede?
pentru textul : Un lup tăiat în jumate deoh yes it is! poate e starea de moment sau poate e doar nervul poemului, oricum ar fi, n-am putut sa trec fara sa las un semn.
pentru textul : Ain't life a poem? de``the global warming ain't warm enough
to keep the numbness away"- doua dintre versurile care mi-au placut cel mai mult. de asemenea remarc finalul imprevizibil, absolut superb (desi nu stiu daca superb este cel mai bun cuvant aici, insa n-am chef sa mai caut).
And now I'll try to look busy for when the big boss comes:D
cailean, sa-ti fie de bine, cat despre curent, felicitari macar ca nu te-a tras, bafta in continuare, francisc, ai observat bine aliajele, nu si zona de erotism (sa fie termenul "umanism" gresit ales?), virgile, daca dibuiam eu geniul de la inceput si eram asa exigent sa il vreau musai ajuns in scrisul meu, crezi ca mai treceam de prima litera din titlu? :) Prima parte e introductiva, de atmosfera si cai de imbinare a lumilor, iar ultima e musai pentru unirea pantelor de ludic-parodic, politic, serbare campeneasca alterata, eros, ca in varful unei sageti. Asa ca metafora muscaturii si/sau masticatiei nu e aplicabila aici, totul depinde de gust. Si fiecare gust e cu exigentele sale, dupa cum stim, greu de modificat, prinse in gheturi. Semne de primavara insa mai apar, precum aici, unde am raspuns cam tarziu, scuze
pentru textul : UNU MAI demiez de rană... nu știu, probabil ”centrul” ăla care doare mai tare decât văd ceilalți în rana ta. cât despre înscrierea unei poezii în perioade istorice, nu știu ce să zic. cum poate cineva explica scrierea unei astfel de poezii în anul 2010:) să vorbim despre evoluția istorică a poeziei?! greu de categorisit calitativ arta. la gramatică sunt as, după cum lesne se vede:)
pentru textul : rugă dinspre pământeni deÎmi recunosc ignoranţa...E prima dată când am vizionat acest interviu şi am amuţit ...restul e doar un schimb de cuvinte vii, nerostite, dar care aleargă bezmetice către Poet.
pentru textul : Har şi talent (2) - Fragment dintr-un interviu al lui Nichita deMulţumesc pentru postare!
da, cred ca exista o stare pe care ar trebui sa o numim "starea de Venetie a lui Thomas Mann" inca n-am fost la Venetia asa ca n-am fotografii de acolo
pentru textul : trist în veneția deMulţumesc pentru sfat, am să ţin cont de el, cu respect M. T.
pentru textul : Nunta lui Opanas Krokva desuper text, magistral inchegat, fiecare cuvant isi are rostul lui. nu am mai citit de muuuultă vreme ceva asemanator. utilizarea anadiplozei are rolul de a impregna puternic afectiv fragmentul in care ea apare si il face delicios(daca imi permiteti.) "nu sunt o pradă ușoară. fiecare zi e un animal necunoscut. un fel de șarpe constrictor ce năpârlește pe toate străzile. vine pe furiș te sufocă. singura cale să scapi e să pari mai mare decât realitatea. poate așa te vor ocoli solzii. noaptea adorm dezbrăcat vreau ca pielea mea să nu rateze nicio senzație." acesta este o bucatica din text care m-a fermecat realmente, profund pana in maduva oaselor, te trage in esenta lor si nu mai vrei sa pleci.... eu personal il felicit pe autor, a facut o treaba excelenta, se simte talentul si daruirea pentru ca reuseste sa il atraga si pe simplul cititor, si pe cel avizat. vorbim despre noi, dar nici o clipa nu ii uitam pe ei, frumoasele descrieri prin care esti teleportat in universul autorului devenind realitatea fiecaruia dintre noi..... inca odata, felicitari! si o mica penita... queen.
pentru textul : vorbim despre noi deAranca, ai dezlegat esentialul, intr-adevar aceasta captivitatea e ca o forma de protejare, pentru liniste, pentru stergerea contururilor uneori benefica. Francisc, multumesc pentru comentariul atent si ingrijit, a fost ca un balsam pentru mine; frumos ai spus "contopirea cu zambetul scheletelor", m-a dus cu gandul la o reala comuniune intre exterior si interior, poate chiar o buna impacare cu subconstientul. asa se spune ca se tin minte toate visele.
pentru textul : clopotul de sticlă deD-le Dinu, mie mi se pare că sunteţi prea suspicios, ca să nu spun paranoic. Omul a scris un text - bun, rău, asta e altă discuţie. Şi chiar de ar fi pornit de la vreo scriere care vă aparţine ori care mi-aparţine, care aparţine Bibliei ori cărţii de telefoane, tot perfect normal ar fi. Nu încalcă nicio regulă, mă tem că nici măcar pe cea a bunului simţ.
D-voastră însă, prin: "am primit un "jab" cu mâna stângă, căci dreapta lui boba era ocupată/ a publicat, scăpându-se pe el, acest text îmbibat de scăparea lui/ scris dintr-un impuls şmecheros, necolegial şi parşiv", atacaţi persoana. Şi nici măcar nu o faceţi într-un mod subtil, ci folosiţi un limbaj grobian. Dar pentru asta avem moderator, deci mă opresc aici.
pentru textul : poem de 70 de cenți deok, știi că (în general) încerc să fiu onest în opiniile mele. textul îmi place. mi se pare excelentă fraza
„este o zi banală fără jar
stau în parc
cum se stă după înhumare
mai vine câte un strat de lumină
dintre nori”
ba chiar eu aș fi spus
„cum se stă după înhumare
mai vine câte un strat de duminică
dintre nori”
nu îmi plac însă expresiile „ea curge în mine” și „m-am întins murdar în pat”. dacă e nevoie pot să și explic.
ce vreau să spun este că prima parte este foarte faina
pentru textul : lagăre ale căror nume au fost uitate deoh nu draga mea, eu ma refeream la cu totul altceva...citeste cu atentie si vei vedea ca am spus totul cu draga inima. te apreciez, pt ca esti ..om
pentru textul : Încondeiez iubire deInteresant cum ai omis verbul „a vrea” plasându-l numai în subtitlu și negându-l în strofa a doua. Enumerarea dă o notă jucăușă. Totuși „mult” și derivatele lui apar de prea multe ori. Enumerarea deja exprimă multitudine. După virgulă se lasă un spațiu și parcă nu se pune virgulă între „până” și „ajung la lumină”. Mă rog, poate ai vrut să exprimi altceva. Remarc suflul poetic.
pentru textul : insemnare deoricit de util in text totusi "mișunând" mi se pare putin cam fortat expresia care face textul, dupa parerea mea, este "se adună vulturii peste noi/ ca niște petale"
pentru textul : candirú deInteresanta modalitate de a expune in cuvinte relativ simple, extrase parca din matca derizoriului, ideea nedesavarsirii inteleasa ca un blestem... asa cum uneori nemurirea ne oboseste (Ahasverus), asa cum uneori zeul se retrage satul de creatia sa ori cum in mod dilematic iluminatul este pus in situatia de a alege intre a fi Buddha ori Bodhisattva... omul are in el, prin natura ori prin har, samburi din toate cele enuntate de mine mai devreme... As spune in loc de "Cameleonicele"... "Cameleonice"... expresia "sferele transparente ale eternității" cat am vrea sa fie de poetica sufera din prin multa abstractizare si se face greu ingurgitabila de lector... Eu iti urez bun venit printre noi... dupa cum vezi aici nimeni nu te exileaza la atelier asa cum se intampla prin alte parti :)
pentru textul : Ultimul plâns deRepet, nu e o idee, sunt niste miscari succesive facute de mine, candva, poate in aceeasi ordine in care le-ai descris tu aici. Eu nu le-am descris nicaieri, in nici un text, cred ca mai am pe undeva foile acelea printate cu poeziile altcuiva si cu sublinierile mele, becul de pe casa scarii tot nu se aprinde, la fel ca acum mai bine de 11 ani. Lenesi mai sunt moldovenii astia, nici un bec nu-s in stare sa repare sau poate sunt doar romantici :).
pentru textul : pentru că mă obişnuisem cu tine deMultumesc si eu de aducere-aminte.
eu as fi ales ca titlu "puii de frig" si cam atat. iar cu trandafirul ala ar fi trebuit sa rosesti ceva.
pentru textul : revelioană dePentru a transmite, în fapt, că n-o să mai postaţi pe Hermeneia, aţi scris exagerat de mult şi exagerat de elogios la adresa d-voastră. Am putea crede că Manolescu pleacă, dar nu pleacă fără a ne arăta, în final, cine e, ce a făcut dânsul şi ce crede lumea - doar lumea aia care contează - despre dânsul. La fel, am putea crede că vă periaţi singur şi doar întâmplarea face ca prefaţă cărţii de poezie să fie mai lungă decât "jurnalul literar". Mai lungă şi întreg postată. Mai lungă, mai afectată şi mai de lemn ca nuca-n perete. Nu ştiu de ce consideraţi că, pentru a ne anunţa că n-o să mai fiţi activ aproape deloc, sunt necesare biografia şi diplomele. De fapt, nu ştiu de ce simţiţi c-ar fi necesar sa ştim că n-o să mai postaţi. Bineînţeles, am putea crede că nu simţiţi asta, ci, pur şi simplu, pretextul laudativ şi posibilitatea atragerii atenţiei altfel decât literar au fost prea puternice.
pentru textul : Asta este... deMersi de vizita si de observatii, este adevarat, este scris greoi, alambicat si in ulele locuri logica se gaseste cu incruntare. Dar ce pot spune, ai dreptate, este un text mai modest de al meu. Oricum succes cu masa din bucatarie si cu paharul ala pe jumatate gol...mai pune o picatura in el si o sa fie pe jumatate plin. Unde gasesti acea picatura, deh...poate in tine. Ca intodeauna incantat de vizita, Teo.
pentru textul : O secundă demi-a plăcut:
"deep wounds are like broken bells
same sound but different
voices and wolves everywhere"
cred că ultima pronunţie, cu pierderea, este incorectă.
pentru textul : i really don't think that i care deless peculiar and fast than death?
poate less peculiar and faster that death, sau,
less peculiar and fast
like death.
o simplă parere.
și dacă nu ați fost atentă, eu am sărit în apărarea lui cezar viziniuc și nu am pomenit nimic despre cum scriu sau nu scriu eu
pentru textul : iarna de...vorbim despre ce amintiri declanseaza in noi textul, sau sa flamboaiam mesajul sau apologia batului de chibrit!
pentru textul : Religia nu poate fi decît veşnică desf-ul liricoid (plus in versuri) nu isi are ca obiectiv decat a valorifica niste accente sau a recicla niste idei care, sub alta forma literara (proza, eseu) nu ar avea impact mare, nu ar intra la ingrediente, ci mai mult la arome.
titlul e stangaci. cum sa fie religia vesnica? ce, e prin ea insasi? poate doar raportarea la tiparul ei. m i-ar placea aici o polemica - de fapt impropriu spus; ar face bine o polemica aici. poate si autorului. dar nu pe "cate lucruri vrea sa spuna autorul" ci pe -cum, daca forma e sau nu in detrimentul, impact, etc.
aham, scriu de ceva vreme pe site-uri d-astea... "eretice":) chiar daca nu satura, exista poemul faramitura, bun si el pentru o anume foame. Numa' de bine!
pentru textul : sunt o vrabie urbană deluciane, subscriu
pentru textul : nu scriu poezie deTextul nu-i deloc rau insa lectorul se impiedica tocmai de chestiuni relativ simple ce tin de partea formala. Mi-a placut... "alunec în pîntecul străzii ca un reflex demult așteptat" "undeva o aromă a sunat stingerea simțurilor" Finalul... Alina a zis foarte bine.
pentru textul : Foamea dePagini