Îmi place acest poem-recunoștință pentru părinți. Și tânjirea aceasta față de o libertate deja înscrisă ("un înger mi-a pus stiloul în mână" - în loc de "mi-a pus" oare merge altă expresie?). Aș fi scris: "cântați precum în ziua nașterii", aș fi renunțat la versul "mă scald în rouă" mai ales că vine imediat după imaginea calului mereu în galop. Și ar fi păstrată coerența cu "dimineața asta e a voastră..." Rămîi cumva cu visul deschis. E bine. :)