Da, e un text bun și-mi place fragmentarea asta a prozei în consonanță cu vremurile galopante pe care le trăim, scrii în porții mici în pastile, câte una conținând esența unei vieți, a unui personaj, a unei întâmplări. Felicitări! Și acum ce nu-mi place: observ că toate comentariile tale țin strict de pagina ta, îi ignori pe ceilalți, probabil ești dintre cei care nu se citesc decât pe sine, nu te speria, sunt mulți pe aici și-oriunde, starea asta e boala secolului, ...una din ele ! O zi bună! Să-ți meargă viersul!
Poemul are prospetimea si transparenta unei picàturi de rouà. Ritmul este construit urmînd un flux interior lejer care este în alt registru decît ultimele poeme din ciclul anterior. Aranca, cu acest poem ne oferi un frumos buchet de tradafiri albi de Saint Valentine. Daniela
solarul de care amintesti se regaseste in majoritatea textelor mele. nu ma pot refuza acestei atitudini opusa oarecum poeziei actuale, dar in acord cu sentimentul echilibrului vietii. aceasta repozitionare nascut-nascator se realizeaza intr-un spatiu resacralizat, dar decontextualizat - sa-i zicem un fel de ecumenism poetico-filosofico-religios. cineva s-ar intreba in privinta legitimitatii unei astfel de viziuni "solare" - nu doar dpv poetic- in lumea noastra, careia ne place s-o numim absurda. o justificare ar fi incercarea de nealterare a simtamintelor umane, alta, insasi textele. in fata lor, restul comentariilor nu devin decat niste schele. ultima cruce e postata deja.e cea cu nr. 10 multumesc ptr atentia deosebita acordata.
E putin ciudat, cel putin pentru mine, aceasta mica revolta impotriva "alaturari de cuvinte si de simboluri, de gaselnite in sonografia poeziei". Dar o sa ma uit mai atent la poezia ta de pe prima pagina.
Mădălina, aici "n-as zice, n-am fost nicodata in stomacul un taur dar banuiesc ca sucurile gastrice actionand pe trup trebuie sa dea cea mai buna experienta agonica traita vreodata" faci o confuzie ori intepretezi eronat. Taurul sicilian era o metodă grecească de tortură. N-are nicio legătură cu sucuri gastrice. Oricum, zâmbetul mi-a rămas.
În legătură cu patetismul - nu ştiu câtă lume e la curent că, aşa cum există poezie romantică/ simbolistă / fracturistă/ introspectivă /cerebrală/ de stare etc, tot aşa există şi poezie patetică. Şi această poezie patetică nu are absolut nicio conotaţie peiorativă. E o, să-i spunem, specie. N-am să lungesc discuţia pe acest subiect - cine vrea, n-are decât să se intereseze. Am să mai spun doar că, în foarte multe cazuri, din teama sau neştiinţa de-a păstra echilibrul emoţional la nivel de expresie şi fond, apar nişte monstruozităţi de texte-mutant de ţi se încreţeşte părul. Scriitorul/ poetul nu mai are curaj să fie el cu ale sale cuvinte fără să încarce expresia cu zece găleţi de glet bombastic, fără să şocheze metaforic, fără să frazeze rutina, fără să ocolească jumătate de pagină pentru a ascunde în jumătate de virgulă un sfert de sentiment. Exprimarea clară a devenit o ruşine. Trăirea trebuie căutată cu magnetul, printre tonele de fier lexical. A devenit o modă să fim nişte sensibili în costume de oţel. Textul supercriptic, ambiguu până acolo unde poate fi reţetă de negrese, carte de coduri poştale şi epopee în acelaşi timp, cu ecouri wow, volane şi motoraşe, textul tehnic, încărcat cu pipeta dexisto-pomo - texte de acest gen nenorocesc poezia veritabilă. Cel puţin asta e părerea mea.
A nu se înţelege greşit! Eu nu susţin că ar trebui să ne dezbrăcăm, în public, până la suflet, dar nici extrema. Trebui să păstrăm măsura, aşa cum trebuie să facem distincţie clară între discursul patetic prin atitudine lirico-expresivă, şi discursul patetic prin stil.
În rest, sunt de acord cu tine: nu ai înţeles mare lucru, iar eu nu am scris un text genial.
eu însă nu cred că e un experiment sau un text vizual este doar un text cu o poza și atîta tot peste f puțin timp vei putea face asta și la secțiunea poezie și probabil că va fi mai bine să o transferi acolo
versuri care fac toamna să pară mai umană: ne-o apropie, ne fac să iubim această zi așa cum este ea, monotonă, trisăt, rece, dar atât de umană! un poem antiminulescian, de o delicatețe care răzbate surprinzător prin urzeala imaginilor dure; fâșâitul din versul al 3- lea, rezultă o disonanță la citire, poate fi o onomatopee menită să tulbure firul aproape melodic, ca o litanie...
Andu, problema mea nu e ca scriu bine si-atit. Ceea ce nu vei intelege niciodata e ca eu nu scriu, nu sunt autor, nu sunt poet, nu sunt prozator. E pur si simplu o forma de a simti lumea. Cind iti vei deschide simturile si vei intelege lucrul asta, poate o sa te lasi de mistocareli. Pina atunci iti doresc succes pe calea pe care ai ales-o. PS. Cu un lucru sunt de acord: am trecut de banal. Si-am intrat in patologic.
o revista care se constituie o rampa de lansare pentru multi autori.
felicitari realiatorilor! mai ales in astfel de timpuri, efortul lor merita evidentiat.
De văzut, se văd, doar că trebuie făcut un mic efort. La prima vedere, ai impresia că nu sunt clare, apoi sigur, apar și le poți citi. Încă nu m-am hotărât dacă e de bine sau de rău, eu înclinam un pic spre prima variantă, pentru că mă duce cu gîndul la scrisul pe nisip.
faci referire la stările comportamentale masculine ca să evidenţiezi pe cele feminine, şi asta mi se pare nu numai fair play, dar şi poetic, aşa încât, scrie, Dorina, scrie, şi nu lăsa pe nimeni să te împiedice să o faci! prin urmare, te mai aştept aici.
Sapphire, mulțumesc mult pentru cuvintele tale. Atât de frumos le-ai împletit cu gândurile mele, oarecum împrăștiate prin versurile de mai sus... Cândva te voi ruga să mi le scrii pe o carte...
Să mă răspândesc asemeni unui abur pe oglindă să scrii cu degetul pe mine, o carte găsită pe ape mă despică timpul ca pe un măr amintirile într-o bucată de ziar decupată. mi se par niște rânduri facile, școlărești și un text lipsit de inovație că să nu spun chiar slab mai ales în prima parte.
am încercat să spun în finalul poemului despre pâlpâirea aceasta din piept, pieptul fiind fasonat, închingat, meşterit ca o pâlnie. pieptul e modelat ca un vas de mâna olarului, pâlnia fiind obiectul comparativ. "fasonat" nu mi se pare cuvântul potrivit dar nu am găsit altul şi până-l voi găsi mă voi perpeli oleacă. brazii bărbaţi vor rămane nemişcaţi. mulţam de vizită.
Sincer, desi pe aici 'nu se incurajeaza comentariile la comentarii', ceea ce tot așa, sincer, mi se pare o aberație de vreme ce aici suntem un forum literar, o dezbatere și NU un alt clișeu mediatic (cel puțin eu așa sper) deci revin, mie nici măcar atât nu mi se pare reușit în acest poem.
Niciodată nu voi putea justifica lipsa talentului autentic prin evlavie sau alte substitute în fața cărora ar trebui, la o adică, să ne scoatem pălăriile, pantofii, etc.
Poemul este plin de prețiozități care nu au nimic de-a face cu poezia, cu atât mai puțin cu cea a mileniului trei. Împiedicat de la început până la sfârșit, poemul este un fel de il lamento di frederico fără frederico. Iar dacă e să scrii poem religios, cred că întâi trebuie să taci... și dacă e să scrii poem religios bun, atunci trebuie să taci mai mult decât djamal mahmoud de exemplu.
Margas
Mihai, bine faci, sunt texte de calitate și merită publicate, însă cum bine zici, e nevoie să fie periate. Oricum asta n-ar trebui să fie un mare impediment, standardul de calitate este atins și acesta e cel important. În textul de față, ți-aș atrage atenția nu la greșeli gramaticale cât la editarea așezării în pagină. Bănuiesc că tu faci aceste traduceri în Word, când copiezi pe site, aliniază paragrafele, te rog. Sunt 3 astfel de greșeli în text.
Umbre si crini... doua concepte pe care le-am regasit din belsug in poeziile pe care le-am citi astazi si ma intreb cum se face ca ambele cuvinte sunt deosebit de interpretabile... ma opresc din a spune mai mult caci vazand cum uneori femeile renunta la a mai spera sa fie vreodata intelese ma simt cu musca pe caciula :)
Sebi, pe Hermeneia se dau in general penite la textele foarte proaste sau pe favoritisme. Textele cele mai bune sunt trecute in general cu vederea, mai ales de unii autori foarte invidiosi si frustrati ca nu au realizari literare si recunoastere. Hermeneia este pentru unii doar o lupta pentru autoritate, asta pentru ca in afara sitului nu reprezinta nimic. Mie mi-a placut tetxul tau, chiar daca nu este perfect. felicitari!
Parca te vad cu ochii sclipind tainic, gandindu-te la oameni pe care nu-i cunosteai, dar pe care ii iubeai intr-o imaginatie frumoasa de copil. Eu as fi mers mai departe si as fi dus-o spre o proza fantastica in care copilul nascut mai tarziu sa pastreze amintiri care sa-l obsedeze. Cautarile copilului ar fi dus de exemplu la un trecut extraordinar. Cornel putea apare uneori in somn sau intr-ul delir dulce. Copilul creste si se face o fata frumoasa care traieste dublu: o data in prezent si a doua oara in trecut. Pana la urma va hotara: va merge in trecut la Cornel de exemplu de unde ii va transmite actualului sot un mesaj printr-o poza gasita tot de el in acelasi pod. Ar iesi o poveste fara sfarsit cu subtitlu: Tania. Hai ca am luat-o pe aratura. Mie asta mi-a spus textul tau...
Cred că textul în sine „nu participă” şi când spun asta, mă refer la acea paticipare ontologică care la tine nu se dezvoltă întru fiinţa ta. Mă refer la activitatea noastră reflexivă: dăruire, forţă, întindere, etc. Nu am găsit o distincţie între subiect şi obiect, acea univocitate ontică despre care spuneam.
Textul de faţă nu este nici poezie, nici notă, nici, nici. Nu este pur şi simplu. Nu întâlnesc acolo nici univocul, nici echivocul.
Nu există nicio punte de susţinere a textului, niciun echilibru, nici măcar dacă se merge pe absurd.
Cred că ar trebui să lucrezi mai mult pe latura stilistică. Scrierea aceasta suferă de prozaic, dacă se vrea a fi ceva.
Joc de cuvinte sec. Partea ce include "La soare-o pisică îmi linge-amintirile Răstingnindu-mi rănile pentru toate zilele." este mai degraba amuzanta decat profunda. "verde crud"... poate e o sintagma la care ar trebui sa renuntam in texte, foarte uzitata. Aritmii, versificatia gresita, text slab. Cu parere de rau, Ialin
trebuie să recunosc faptul că citesc, la o oră târzie din noapte, acest poem confesiune molcomă, sensibilă și plină de elemente nostalgice care trezesc în mine o duioșie pe care cred că Luminița a intenționat să o sublinieze. Există în trecutul nostru fapte mărunte ,dar din care este alcătuită viața. Amintirile ni le împrospătează și uneori ne regăsim în ele, dar printr-o miraculoasă conexiune ele trăiesc odată cu noi chiar dacă nu în același spațiu. tăiatul mămăligii cu ața, ciupercile tăvălite în sare pe plita încinsă, precum și neînțelesurile unor structuri existențiale ale celor dragi care au fost pentru noi și vor rămâne prin noi. Frumos poem, Luminița! Ultimul singur vers l-aș elimina pentru că "din inima lui bătută în cuie de iarbă" este un final puternic.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Da, e un text bun și-mi place fragmentarea asta a prozei în consonanță cu vremurile galopante pe care le trăim, scrii în porții mici în pastile, câte una conținând esența unei vieți, a unui personaj, a unei întâmplări. Felicitări! Și acum ce nu-mi place: observ că toate comentariile tale țin strict de pagina ta, îi ignori pe ceilalți, probabil ești dintre cei care nu se citesc decât pe sine, nu te speria, sunt mulți pe aici și-oriunde, starea asta e boala secolului, ...una din ele ! O zi bună! Să-ți meargă viersul!
pentru textul : story of a city dePoemul are prospetimea si transparenta unei picàturi de rouà. Ritmul este construit urmînd un flux interior lejer care este în alt registru decît ultimele poeme din ciclul anterior. Aranca, cu acest poem ne oferi un frumos buchet de tradafiri albi de Saint Valentine. Daniela
pentru textul : esquisse à deux dans la chambre verte deCristina, Călin,
pentru textul : punctul pe i demulțumesc.
uau...asta e extraordinar!
pentru textul : Tragedie & transcendență desolarul de care amintesti se regaseste in majoritatea textelor mele. nu ma pot refuza acestei atitudini opusa oarecum poeziei actuale, dar in acord cu sentimentul echilibrului vietii. aceasta repozitionare nascut-nascator se realizeaza intr-un spatiu resacralizat, dar decontextualizat - sa-i zicem un fel de ecumenism poetico-filosofico-religios. cineva s-ar intreba in privinta legitimitatii unei astfel de viziuni "solare" - nu doar dpv poetic- in lumea noastra, careia ne place s-o numim absurda. o justificare ar fi incercarea de nealterare a simtamintelor umane, alta, insasi textele. in fata lor, restul comentariilor nu devin decat niste schele. ultima cruce e postata deja.e cea cu nr. 10 multumesc ptr atentia deosebita acordata.
pentru textul : crucile den-am cautat nimic. asa au iesit. ma abtin cu greu sa nu pun rima in poezie. trebuia sa fiu textier de melodii. multumesc aranca.
pentru textul : V deun poem în care autorul se joacă cu creionul, cumva matematic și dezinvolt, pe hârtie. cu prețuire, mircea.
pentru textul : Un întreg fragmentat deE putin ciudat, cel putin pentru mine, aceasta mica revolta impotriva "alaturari de cuvinte si de simboluri, de gaselnite in sonografia poeziei". Dar o sa ma uit mai atent la poezia ta de pe prima pagina.
pentru textul : coase-mi buzele pleoapele nările deMarius, s-a notat.
Mădălina, aici "n-as zice, n-am fost nicodata in stomacul un taur dar banuiesc ca sucurile gastrice actionand pe trup trebuie sa dea cea mai buna experienta agonica traita vreodata" faci o confuzie ori intepretezi eronat. Taurul sicilian era o metodă grecească de tortură. N-are nicio legătură cu sucuri gastrice. Oricum, zâmbetul mi-a rămas.
În legătură cu patetismul - nu ştiu câtă lume e la curent că, aşa cum există poezie romantică/ simbolistă / fracturistă/ introspectivă /cerebrală/ de stare etc, tot aşa există şi poezie patetică. Şi această poezie patetică nu are absolut nicio conotaţie peiorativă. E o, să-i spunem, specie. N-am să lungesc discuţia pe acest subiect - cine vrea, n-are decât să se intereseze. Am să mai spun doar că, în foarte multe cazuri, din teama sau neştiinţa de-a păstra echilibrul emoţional la nivel de expresie şi fond, apar nişte monstruozităţi de texte-mutant de ţi se încreţeşte părul. Scriitorul/ poetul nu mai are curaj să fie el cu ale sale cuvinte fără să încarce expresia cu zece găleţi de glet bombastic, fără să şocheze metaforic, fără să frazeze rutina, fără să ocolească jumătate de pagină pentru a ascunde în jumătate de virgulă un sfert de sentiment. Exprimarea clară a devenit o ruşine. Trăirea trebuie căutată cu magnetul, printre tonele de fier lexical. A devenit o modă să fim nişte sensibili în costume de oţel. Textul supercriptic, ambiguu până acolo unde poate fi reţetă de negrese, carte de coduri poştale şi epopee în acelaşi timp, cu ecouri wow, volane şi motoraşe, textul tehnic, încărcat cu pipeta dexisto-pomo - texte de acest gen nenorocesc poezia veritabilă. Cel puţin asta e părerea mea.
A nu se înţelege greşit! Eu nu susţin că ar trebui să ne dezbrăcăm, în public, până la suflet, dar nici extrema. Trebui să păstrăm măsura, aşa cum trebuie să facem distincţie clară între discursul patetic prin atitudine lirico-expresivă, şi discursul patetic prin stil.
În rest, sunt de acord cu tine: nu ai înţeles mare lucru, iar eu nu am scris un text genial.
pentru textul : Fragmentar deeu însă nu cred că e un experiment sau un text vizual este doar un text cu o poza și atîta tot peste f puțin timp vei putea face asta și la secțiunea poezie și probabil că va fi mai bine să o transferi acolo
pentru textul : Din iubire deversuri care fac toamna să pară mai umană: ne-o apropie, ne fac să iubim această zi așa cum este ea, monotonă, trisăt, rece, dar atât de umană! un poem antiminulescian, de o delicatețe care răzbate surprinzător prin urzeala imaginilor dure; fâșâitul din versul al 3- lea, rezultă o disonanță la citire, poate fi o onomatopee menită să tulbure firul aproape melodic, ca o litanie...
pentru textul : amintire din pavilionul 10 deAndu, problema mea nu e ca scriu bine si-atit. Ceea ce nu vei intelege niciodata e ca eu nu scriu, nu sunt autor, nu sunt poet, nu sunt prozator. E pur si simplu o forma de a simti lumea. Cind iti vei deschide simturile si vei intelege lucrul asta, poate o sa te lasi de mistocareli. Pina atunci iti doresc succes pe calea pe care ai ales-o. PS. Cu un lucru sunt de acord: am trecut de banal. Si-am intrat in patologic.
pentru textul : timișoara-iași(fără loc rezervat) dece are blandiana cu uefa?
pentru textul : some rule rules some rules deo revista care se constituie o rampa de lansare pentru multi autori.
pentru textul : Algoritm Literar. Nr. 3 defelicitari realiatorilor! mai ales in astfel de timpuri, efortul lor merita evidentiat.
De văzut, se văd, doar că trebuie făcut un mic efort. La prima vedere, ai impresia că nu sunt clare, apoi sigur, apar și le poți citi. Încă nu m-am hotărât dacă e de bine sau de rău, eu înclinam un pic spre prima variantă, pentru că mă duce cu gîndul la scrisul pe nisip.
pentru textul : albastru defaci referire la stările comportamentale masculine ca să evidenţiezi pe cele feminine, şi asta mi se pare nu numai fair play, dar şi poetic, aşa încât, scrie, Dorina, scrie, şi nu lăsa pe nimeni să te împiedice să o faci! prin urmare, te mai aştept aici.
pentru textul : Scrie! deSapphire, mulțumesc mult pentru cuvintele tale. Atât de frumos le-ai împletit cu gândurile mele, oarecum împrăștiate prin versurile de mai sus... Cândva te voi ruga să mi le scrii pe o carte...
pentru textul : mâine am să iubesc mai mult cu o oră deSă mă răspândesc asemeni unui abur pe oglindă să scrii cu degetul pe mine, o carte găsită pe ape mă despică timpul ca pe un măr amintirile într-o bucată de ziar decupată. mi se par niște rânduri facile, școlărești și un text lipsit de inovație că să nu spun chiar slab mai ales în prima parte.
pentru textul : antiplatonice V demarynna,
am încercat să spun în finalul poemului despre pâlpâirea aceasta din piept, pieptul fiind fasonat, închingat, meşterit ca o pâlnie. pieptul e modelat ca un vas de mâna olarului, pâlnia fiind obiectul comparativ. "fasonat" nu mi se pare cuvântul potrivit dar nu am găsit altul şi până-l voi găsi mă voi perpeli oleacă. brazii bărbaţi vor rămane nemişcaţi. mulţam de vizită.
pentru textul : pâlpâire deSincer, desi pe aici 'nu se incurajeaza comentariile la comentarii', ceea ce tot așa, sincer, mi se pare o aberație de vreme ce aici suntem un forum literar, o dezbatere și NU un alt clișeu mediatic (cel puțin eu așa sper) deci revin, mie nici măcar atât nu mi se pare reușit în acest poem.
pentru textul : Adonai – întreită mirare deNiciodată nu voi putea justifica lipsa talentului autentic prin evlavie sau alte substitute în fața cărora ar trebui, la o adică, să ne scoatem pălăriile, pantofii, etc.
Poemul este plin de prețiozități care nu au nimic de-a face cu poezia, cu atât mai puțin cu cea a mileniului trei. Împiedicat de la început până la sfârșit, poemul este un fel de il lamento di frederico fără frederico. Iar dacă e să scrii poem religios, cred că întâi trebuie să taci... și dacă e să scrii poem religios bun, atunci trebuie să taci mai mult decât djamal mahmoud de exemplu.
Margas
Mihai, bine faci, sunt texte de calitate și merită publicate, însă cum bine zici, e nevoie să fie periate. Oricum asta n-ar trebui să fie un mare impediment, standardul de calitate este atins și acesta e cel important. În textul de față, ți-aș atrage atenția nu la greșeli gramaticale cât la editarea așezării în pagină. Bănuiesc că tu faci aceste traduceri în Word, când copiezi pe site, aliniază paragrafele, te rog. Sunt 3 astfel de greșeli în text.
pentru textul : Nunta lui Opanas Krokva deUmbre si crini... doua concepte pe care le-am regasit din belsug in poeziile pe care le-am citi astazi si ma intreb cum se face ca ambele cuvinte sunt deosebit de interpretabile... ma opresc din a spune mai mult caci vazand cum uneori femeile renunta la a mai spera sa fie vreodata intelese ma simt cu musca pe caciula :)
pentru textul : adevăr de o noapte deerate: de respectare a; tu nu vezi; sa-ti.
Sebi, pe Hermeneia se dau in general penite la textele foarte proaste sau pe favoritisme. Textele cele mai bune sunt trecute in general cu vederea, mai ales de unii autori foarte invidiosi si frustrati ca nu au realizari literare si recunoastere. Hermeneia este pentru unii doar o lupta pentru autoritate, asta pentru ca in afara sitului nu reprezinta nimic. Mie mi-a placut tetxul tau, chiar daca nu este perfect. felicitari!
pentru textul : sebi cel nebun după poezie deParca te vad cu ochii sclipind tainic, gandindu-te la oameni pe care nu-i cunosteai, dar pe care ii iubeai intr-o imaginatie frumoasa de copil. Eu as fi mers mai departe si as fi dus-o spre o proza fantastica in care copilul nascut mai tarziu sa pastreze amintiri care sa-l obsedeze. Cautarile copilului ar fi dus de exemplu la un trecut extraordinar. Cornel putea apare uneori in somn sau intr-ul delir dulce. Copilul creste si se face o fata frumoasa care traieste dublu: o data in prezent si a doua oara in trecut. Pana la urma va hotara: va merge in trecut la Cornel de exemplu de unde ii va transmite actualului sot un mesaj printr-o poza gasita tot de el in acelasi pod. Ar iesi o poveste fara sfarsit cu subtitlu: Tania. Hai ca am luat-o pe aratura. Mie asta mi-a spus textul tau...
pentru textul : alo, mătușă? decă se alege praful de noi
dar
prin iubire
s-au scuturat trei prafuri
din mine
ştergătoarele nu pot să facă faţă. voi nu aveţi spălătorii mecaniate la benzinărie?
fain.
pentru textul : odios plouă demulțumesc pentru trecere și opinii
pentru textul : nu am niciodată suficient de mulți blugi deCred că textul în sine „nu participă” şi când spun asta, mă refer la acea paticipare ontologică care la tine nu se dezvoltă întru fiinţa ta. Mă refer la activitatea noastră reflexivă: dăruire, forţă, întindere, etc. Nu am găsit o distincţie între subiect şi obiect, acea univocitate ontică despre care spuneam.
pentru textul : Devorah deTextul de faţă nu este nici poezie, nici notă, nici, nici. Nu este pur şi simplu. Nu întâlnesc acolo nici univocul, nici echivocul.
Nu există nicio punte de susţinere a textului, niciun echilibru, nici măcar dacă se merge pe absurd.
Cred că ar trebui să lucrezi mai mult pe latura stilistică. Scrierea aceasta suferă de prozaic, dacă se vrea a fi ceva.
textul poate fi încadrat la subsecţiunea "Lansare de Carte"
pentru textul : Rosée pleurante (Plânsul de rouă)- Ioana Geacăr deJoc de cuvinte sec. Partea ce include "La soare-o pisică îmi linge-amintirile Răstingnindu-mi rănile pentru toate zilele." este mai degraba amuzanta decat profunda. "verde crud"... poate e o sintagma la care ar trebui sa renuntam in texte, foarte uzitata. Aritmii, versificatia gresita, text slab. Cu parere de rau, Ialin
pentru textul : Oraș incendiat detrebuie să recunosc faptul că citesc, la o oră târzie din noapte, acest poem confesiune molcomă, sensibilă și plină de elemente nostalgice care trezesc în mine o duioșie pe care cred că Luminița a intenționat să o sublinieze. Există în trecutul nostru fapte mărunte ,dar din care este alcătuită viața. Amintirile ni le împrospătează și uneori ne regăsim în ele, dar printr-o miraculoasă conexiune ele trăiesc odată cu noi chiar dacă nu în același spațiu. tăiatul mămăligii cu ața, ciupercile tăvălite în sare pe plita încinsă, precum și neînțelesurile unor structuri existențiale ale celor dragi care au fost pentru noi și vor rămâne prin noi. Frumos poem, Luminița! Ultimul singur vers l-aș elimina pentru că "din inima lui bătută în cuie de iarbă" este un final puternic.
pentru textul : Hemoglife. șapte ani dePagini