Niculescu, observ o tendinta de a raspunde agresiv comentariilor care, dintr-un motiv sau altul, nu iti cad bine. Nu trebuie confundata exigenta (si chiar este imbucurator ca pari a fi un adept al ei) cu ironiile si agresivitatea. Este adevarat ca este de preferat un comentariu asa cum l-ai cerut tu, pentru ca numai astfel el poate fi folositor, dar, pe de alta parte, nu putem inregimenta modalitatea in care fiecare vrea sa faca sau nu critica. Iar adresari de genul "in mandria ta de Mare Poet" sunt lipsite de respectul pe care incercam sa il promovam pe hermeneia.
"Paix sur la terre aux hommes de bonne volonté"... Cred că nimeni nu și-a făcut timpul de a face lucrurile cum trebuie, iar aceasta este chiar una din problemele "fantasticii noastre lumi moderne" :) Iața traducerea la franceza : Au bout de mon sang noir qui coule se trouve ma peau je n’entends plus que les oiseaux dans la ferme ma guerre s’est tue… Nous nous replions dans la tristesse, seul l’éclat du corbeau trouble un horizon et derrière tes nuits emplies de jouets tout comme une épingle qui aiguise tes rêves personne ne peut sentir toutes ces coutures innommées de peur, j’ai porté le deuil, humble en moi-même, et dans vos bras de papier je grandis comme les enchantements.
"Îmi aplec" sună a mișcare reluare, apoi, te "apleci" când te închei la șireturi, te "pleci" când e vorba de respect și considerație. La neînțelegere contribuie și faptul că n-am trecut dedicația, pe care o fac acum, pentru o mai bună înțelegere. Punctele de suspensie sunt foarte importante pentru intonație. Apoi, finalul nu e o aserțiune încheiată, nu e completă, ...mai este ceva și dincolo. Piatra nu este numai atât. Ar fi și imposibil.
Ba, aş vrea să mă comentezi cu acea vigilenţă pe care ţi-am admirat-o uneori, altfel aş păstra poemele în sertarul noptierei de la pat. Tonul şi modul au fost nepotrivite şi nu am "înghiţit", cum ai prevăzut. Reacţiile sunt fireşti "dente per dente". Legat de poezia ta şi acel "ceva" ce-i lipseşte, a fost în parte dictat de situaţia incandescentă creată şi am vrut să fac o comparaţie, poate nereuşită. Cu sinceritatea de azi, acea lipsă o pot nu retrage, dar nici n-o mai susţin. Ţin să citez: "cafeaua şi timpul", "privirea şi parbrizul", "atât de convinşi" etc, etc, mi-au plăcut foarte mult. Am fost tentată de multe ori să comentez poeme lăudându-le( nu am făcu-o), nici critici şi sugerimente nu am vrut încă să adresez nimănui aici( chiar dacă simţeam). Hermeneia are nevoie de oameni activi, oneşti şi curajoşi, înzestraţi cu mult tact(e obligatotiu), având în vedere gradul de sensibilitate ce aparţine categoriei. Legat de "gunoi", insinuasem altceva, dar nu mai contează acum. Tonul pe care mi-ai scris a născut imboldul de a-ţi răspunde, ca o necesitate umană. Iar despre bunul simţ al fiecăruia va decide timpul, cu toate conjuncturile surpriză. Cu respect.
Multumesc de apreciere Aranca. Intr-adevar Tibick ne ofera interactia vizuala dintre fotografie si textul care il insoteste. Pentru o mai buna apreciere a mediului recomand o vizita pe siteul artistei : http://www.tibick-indrikova.ro/photo.html , unde prezentarea ingrijita si efectul grafic sunt extrem de bine valorificate. Adrian G
nu cred ca am citit superficial. si mi se pare ridicol cind cineva imi spune ca stie cum citesc eu ceva. dar trec peste asta. nu cred in povestea asta dulceaga cu poezia care "se ascunde". probabil ca impresioneaza pe unii dar nu pe mine. poezia este sau nu este. si e posibil sa fiu eu analfabet in ce priveste poezia dar macar asa putin mai percep si eu, macar din greseala. l-am citit de mai multe ori si ramin la aceeasi parere ca e un text slab dar care probabil intentioneaza prin ciudatenie sa fie poezie. metoda e veche. parerea mea este ca nu reuseste. dar daca va place sa fiti aplaudat ascultati la bobadil. el se pricepe.
Există un pic de nimic în fiecare. Nimicul dinaintea lumii a ales să se manifeste în mod unic, original, deosebit, chiar și prin tine. Clipă de clipă. Cum să rămâi sănătos într-o societate care te îmbolnăvește? Întrebări, presupuneri… pregătiri și prevederi… neliniști, dorințe, așteptări… siguranță sau nesiguranță pentru ce se va întâmpla…Ce să faci? Ce să alegi? Cum să știi că așa va fi? Nimicul așteaptă în potențial să îți dea acele răpunsuri la întrebări, situații, căutări, dacă trăiești liber și fără să programezi, fără să te ingrijorezi făcând tot felul de scenarii, crezând că te pregătești să faci față situațiilor. Cea mai bună pregatire nu este să știi, să-ți imaginezi toate situațiile posibile și ieșirea din ele, ci să știi să te încrezi în călăuzirea pe care o primești necontenit din interior. Precum cutia goală, pe interiorul căreia e pictat cerul cu nori a lui Geoffrey Hendricks, golul aparent poate să conţină absolutul. Nimicul poate naşte frumuseţi sublime. Probabil contează şi dacă apare la momentul potrivit. Nimicul nu poate fi un mod de viaţă dar e o etapă necesară, sau poate un început, sau poate o tranziţie sau nu contează exact ce. Important e că poate fi valorificat. Un nimic cu esenţă de regăsire, de împiedicare de acea cale, poate fi un nimic frumos. Mai bine doar să trăiești. Acum. Să te bucuri de tot ce e în viața ta acum, valorificând nimicul. Nimicul trebuie valorificat, altfel e degeaba. Şi nici măcar nimicul nu trebuie să fie degeaba. Nici măcar el!
când aud clopote se întorc pe rând umbrele acelui copil abandonat pe treptele catedralei în zorii zilei parcă sună leneș prin imobile vechi dintr-un oraș scufundat ce-și deschide ușile mării primăvara la marginea viscolului despre care îți povesteam ore întregi fără a schița vreun gest fără a ridica deasupra cerului falangele cuvintelor când aud clopote în dungă ochii tăi ard întunecați peste zăpada mieilor ce se topește tot mai încet din cimitirul nins de aripi
Cristina, te mai aștept. Îmi sunt de folos părerile tale, ca ale tuturor. Profetule, eu știu că acest site este al tău, deci ai dreptul de a-mi spune că nimic din ceea ce scriu nu e bine. Îmi pare rău doar că vezi lucrurlie așa pentru că nu suporți autorul. Nu încerca să te dezvinovățești, mulțim știm că nu mă suporți. E ok. Eu admir unele texte scrise de tine, dar mă abțin pentru că știu cât de mult 'mă iubești'. Nu ți se pare ciudat că sunt singura de pe site cu 'novice'? Și sunt sgură că așa o să rămân până la adânci bătrâneți. Dar nu mă interesează. Oamenii care mă citesc și care îmi spun..de bine sau de rău...contează. Mulțumesc și te rog să mă recitești și să îmi mai spui cât de proaste sunt textele mele. Uneori voi corecta unde este cazul. Oriana, îți mulțumesc mult de citire și de încurajări. Da, ai mare dreptate. Uite că o să corectez. Mulțumiri.
Să știi că "îngerașul" e de fapt un înger în toată regula. Și nu putea lipsi din peisaj atâta timp cât are rolul de "înger păzitor". Textul e de fapt un dialog între copil și mamă. Și are loc într-un moment nu prea vesel, nici prea ușor de descris. Mama are o inimă...ca toate mamele( chiar dacă asta o face banală). Copilul știe ce se întâmplă, îngerul e martor la tot, mama plânge mediocru și banal lângă o rază( de lună). Experimentul a fost să pun ideea în pagină. Tu-mi spui că n-am reușit. Asta e... Te mai aștept!
mai curand, cuvintele sunt fiinte periculoase, viclene. le poti citi si invers, depinde si de cati ochi are fiecare. iar cu cat mai deschisi, cu atat incape frica in ei. dar, dintre toate, cea mai mare porunca este vederea. iar daca ii inchizi, nici nu mai auzi blestemul. multumesc, persephone cu sinceritate iti spun (desi intre sinceritate si adevar poate fi diferente) ca nu stiu ce este negatia interna. si, daca ma gandesc acum, nici cea externa. asezarea randurilor si ordinea lor este esentiala si au o logica nevazuta. forma lor aminteste mai degraba cu un instrument muzical (naiul) sau , poetic spus, cu o ploaie de stele in urechea stanga. iar faptul ca marturisesti ca ai urmarit experimentul integral intra in contradictie cu nelamurirea ta in privinta blestemului. nici nu era nevoie sa fi vazut totul ca evidenta blestemului sa fie perceptibila oricui. dar daca vei dori, pot oferi niste chei. in plus, stiam ca nu e voie cu emoticoane. musai.
Adică, dragii mei, dincolo de aspectele arătate de colegii mei, ca să nu mai lungim vorba, încercați pentru câteva momente să uitați de poezie și să vedeți și aspectele legate de "administrarea" problemei. În două vorbe, nu vei întâlni unul care să spună "da, domne, eu am folosit limbaj obscen, sau rasist, sau profanator, de dragul limbajului". NU, toți se vor simți îndreptățiți să spună "e artistic". Iar noi ar trebui să fim o armată de oameni și să stăm toată ziua ca la judecată. Or nu acesta este scopul hermeneia. Acestea fiind spuse, vă invit, dacă vă lipsește discuția aceasta (că văd că revine periodic în actualitate), să scrieți mai mult de trei rânduri în subsolul unui text, fără legătură cu acesta din urmă, să îl postați pe pagina de autor, încadrați la polemică și atunci probabil că altfel se vor purta discuțiile. Aici nu este locul. Domnule Ionel Bostan, Bianca este numele. Alte diminutive și alinturi nu își au locul.
Bobadile, Bobadile, iar te împinge necuratu să faci ce nu trebuie și să vorbești despre comentariile și penițele date de alții. Și te mai apuci și la judecăți din astea de le zice religioase. Păi eu zic că mai mare necredincios ca tine nici că se există. Și știi de ce? Pentru că ți-e frică. Ți-e frică să abordezi pe cineva cu chestia asta pe față dar arunci șopîrle pe la spate. Iar frica măi Bobadile e mama necredinței. În ce privește aserțiunea cum că "asemenea subiecte nu se expediaza in acest fel pe un site cat de cat respectabil", venind de la tine, iartă-mă dar mi se pare culmea ipocriziei. Și ți-o spun eu cel care a luat apărarea postării acelui text despre roloverliretatura la polemice. Adică cum măi Bobadile, pentru unu-i mumă și pentru altu-i ciumă? Lasă să o spună alții dacă vor, că e mai kosher, dar nu te arunca tu să o faci pe sfîntu că miroase a pute. Nu mi se pare corect să crezi că tu ai și dreptul și autoritatea să postezi textul acela iar Gorun greșește să posteze asta. Uite cum îți pierzi bruma de credibilitate și pentru mine. Iar despre text tot nu pricep, de ce este prost? Fiindcă critică metehnele preoțești sau ale unei biserici? Păi asta se face în literatura română (cultă sau folclorică) de cînd îi lumea. De fapt e și ceva simptomatic la români și ar trebui să dea de gîndit fețelor bisericești. Dar asta e o altă poveste. Revenind însă la povestea noastră mi se pare ridicol să te văd în postura acelor fanatici islamiști care s-au ofuscat pînă la sharia și-napoi fiindcă un creator de benzi desenate din Danemarca le-a caricaturizat Profetul. Interesantă hupostasys pentru tine. Parol.
aș da două penițe de aur dacă ar fi permis. un text care merită remarcat. de ce? pentru că scrie scurt și taie acolo în zona fără reproș. văd textul ca un vrednic camarad al lui „de ce iubim femeile”. iar faptul că e scris de o femeie îl face și mai valoros.
ioana, cu siguranță că știu ce e acela „eu poetic” și e foarte posibil ca tu să fi lucrat pe acea tonalitate. în același timp însă expresii precum:
„vezi, tu m-ai învățat”, „unde tu vei fi”, „poate îmi vei spune că” și „spune-mi acum crezi că”, mai ales atît de abundente, tind să convingă cititorul că comunici mai degrabă cu o persoană reală decît cu.... Sburătorul....
problema a fost pusa, atunci cand s-a cautat limbajul universal (vezi printre altele ideea de mathesis universalis sau incercarile lui avicenna daca nu ma insel, care au condus la computer ul de astazi) un limbaj absolut ar fi si incercarile filosofiei, literaturii, stiintei, teologiei samd atunci cand unul din aceste domenii incearca sa se subtituie celorlalte in explicatii, teorii, viziuni asupra lumii. insa, in sens general, limbajul absolut este limba tuturor limbilor, limbajul cel mai tare, cel mai util, daca vreti. care cuprinde celelalte limbaje si exprima ceea ce altele nu pot. nu as aminti aici premisa receptarii logos ului divin. pt ca ceea ce unii numesc logos divin altii numesc simplu logos, ratio, vointa de putere, ego samd. daca un limbaj e superior altora apare f interesant in luc lui Curtius, Literatura si Evul Mediu Latin, unde, in clasificarea domeniilor cunoasterii, poezia nu ocupa un loc tocmai onorabil. problema pusa aici, ce limbaj prevaleaza, care e cel mai demn de urmat, pare o pseudoproblema din cauza faptului ca cele 2 paradigme par a fi incomensurabile. si, din alt pct de vedere, poezia si filosofia devin notiuni incrucisate (vezi poezia filosofica) interesante aici sunt nu atat raspunsurile, cat prejudecatile care ne fac sa practicam un limbaj in defavoarea altuia. mai ales, pt noi romanii, lirici si mioritici din tata in fiu. pt ca , fireste, nimeni nu se naste filosof...
Sugestie pentru a doua parte a poeziei, pentru a fi cumva în armonie cu prima jumătate: [i]simt curentul uneori suntele ascuțite vîntul dă să spargă totul și mă înghite tac săptămîni la rînd să pot urla în tine prin stomacul scobit trebuie să înjuri cu iscusință fierea să intre direct în inimă eheiii madame viață important e să fii cel mai aproape atunci cînd se întîmplă[/i] am păstrat ideea, cred că tine-tău era inutil. ca și "pentru ca mai apoi". ultimul vers era apropiat de proză, l-am transformat puțin. sunt doar sugestii, desigur că vei găsi variantele tale de prelucrare sau vei păstra așa cum ai simțit când ai scris. știu că transformările se fac în timp, în timpul fiecăruia.
este "ar trebui să ne perfecționăm în zborul fără aripi/ precum scoicile" de ce ti se pare fortata? nu ai vazut niciodata ochii "neînchiși" ai căprioarei pe platou? merci Solomoane. Ai prins ideea deși dădea din coadă. Acum totul e să nu o scapi.
Co siguranță mai mult decît un experiment. Mă întreb cu datorăm plăcerea de a citi texte semnate Cristian Fara pe Hermeneia? Gestul meu se explică prin consistența echilibrată a textului
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
e libera pagina a 2-a? as avea si eu un text...! :D
pentru textul : coming soon deNiculescu, observ o tendinta de a raspunde agresiv comentariilor care, dintr-un motiv sau altul, nu iti cad bine. Nu trebuie confundata exigenta (si chiar este imbucurator ca pari a fi un adept al ei) cu ironiile si agresivitatea. Este adevarat ca este de preferat un comentariu asa cum l-ai cerut tu, pentru ca numai astfel el poate fi folositor, dar, pe de alta parte, nu putem inregimenta modalitatea in care fiecare vrea sa faca sau nu critica. Iar adresari de genul "in mandria ta de Mare Poet" sunt lipsite de respectul pe care incercam sa il promovam pe hermeneia.
pentru textul : photo deok. atunci îl mai las? :) ce îmi place e că se realizează comunicarea, virgil. e foarte important. sunt chiar încîntat acum. sd
pentru textul : poemul cornet de semințe de"Paix sur la terre aux hommes de bonne volonté"... Cred că nimeni nu și-a făcut timpul de a face lucrurile cum trebuie, iar aceasta este chiar una din problemele "fantasticii noastre lumi moderne" :) Iața traducerea la franceza : Au bout de mon sang noir qui coule se trouve ma peau je n’entends plus que les oiseaux dans la ferme ma guerre s’est tue… Nous nous replions dans la tristesse, seul l’éclat du corbeau trouble un horizon et derrière tes nuits emplies de jouets tout comme une épingle qui aiguise tes rêves personne ne peut sentir toutes ces coutures innommées de peur, j’ai porté le deuil, humble en moi-même, et dans vos bras de papier je grandis comme les enchantements.
pentru textul : ...I'm growing like spells... de"Îmi aplec" sună a mișcare reluare, apoi, te "apleci" când te închei la șireturi, te "pleci" când e vorba de respect și considerație. La neînțelegere contribuie și faptul că n-am trecut dedicația, pe care o fac acum, pentru o mai bună înțelegere. Punctele de suspensie sunt foarte importante pentru intonație. Apoi, finalul nu e o aserțiune încheiată, nu e completă, ...mai este ceva și dincolo. Piatra nu este numai atât. Ar fi și imposibil.
pentru textul : Piatra cea de toate zilele deimi plac "scaietii rabdarii", o sa-i pastrez insa pentru alt context, nu esti singura care ai sesizat scartaiala:) multumesc!
pentru textul : zidul dintre mine și ceilalți deBa, aş vrea să mă comentezi cu acea vigilenţă pe care ţi-am admirat-o uneori, altfel aş păstra poemele în sertarul noptierei de la pat. Tonul şi modul au fost nepotrivite şi nu am "înghiţit", cum ai prevăzut. Reacţiile sunt fireşti "dente per dente". Legat de poezia ta şi acel "ceva" ce-i lipseşte, a fost în parte dictat de situaţia incandescentă creată şi am vrut să fac o comparaţie, poate nereuşită. Cu sinceritatea de azi, acea lipsă o pot nu retrage, dar nici n-o mai susţin. Ţin să citez: "cafeaua şi timpul", "privirea şi parbrizul", "atât de convinşi" etc, etc, mi-au plăcut foarte mult. Am fost tentată de multe ori să comentez poeme lăudându-le( nu am făcu-o), nici critici şi sugerimente nu am vrut încă să adresez nimănui aici( chiar dacă simţeam). Hermeneia are nevoie de oameni activi, oneşti şi curajoşi, înzestraţi cu mult tact(e obligatotiu), având în vedere gradul de sensibilitate ce aparţine categoriei. Legat de "gunoi", insinuasem altceva, dar nu mai contează acum. Tonul pe care mi-ai scris a născut imboldul de a-ţi răspunde, ca o necesitate umană. Iar despre bunul simţ al fiecăruia va decide timpul, cu toate conjuncturile surpriză. Cu respect.
pentru textul : make-up atras în spirala ADN-ului deMultumesc de apreciere Aranca. Intr-adevar Tibick ne ofera interactia vizuala dintre fotografie si textul care il insoteste. Pentru o mai buna apreciere a mediului recomand o vizita pe siteul artistei : http://www.tibick-indrikova.ro/photo.html , unde prezentarea ingrijita si efectul grafic sunt extrem de bine valorificate. Adrian G
pentru textul : Bird no 44 deÎncerc într-adevăr să renunț la rimă și excesul de genitive.
pentru textul : Teenage angst denu cred ca am citit superficial. si mi se pare ridicol cind cineva imi spune ca stie cum citesc eu ceva. dar trec peste asta. nu cred in povestea asta dulceaga cu poezia care "se ascunde". probabil ca impresioneaza pe unii dar nu pe mine. poezia este sau nu este. si e posibil sa fiu eu analfabet in ce priveste poezia dar macar asa putin mai percep si eu, macar din greseala. l-am citit de mai multe ori si ramin la aceeasi parere ca e un text slab dar care probabil intentioneaza prin ciudatenie sa fie poezie. metoda e veche. parerea mea este ca nu reuseste. dar daca va place sa fiti aplaudat ascultati la bobadil. el se pricepe.
pentru textul : făptura trotuarului galactic deExistă un pic de nimic în fiecare. Nimicul dinaintea lumii a ales să se manifeste în mod unic, original, deosebit, chiar și prin tine. Clipă de clipă. Cum să rămâi sănătos într-o societate care te îmbolnăvește? Întrebări, presupuneri… pregătiri și prevederi… neliniști, dorințe, așteptări… siguranță sau nesiguranță pentru ce se va întâmpla…Ce să faci? Ce să alegi? Cum să știi că așa va fi? Nimicul așteaptă în potențial să îți dea acele răpunsuri la întrebări, situații, căutări, dacă trăiești liber și fără să programezi, fără să te ingrijorezi făcând tot felul de scenarii, crezând că te pregătești să faci față situațiilor. Cea mai bună pregatire nu este să știi, să-ți imaginezi toate situațiile posibile și ieșirea din ele, ci să știi să te încrezi în călăuzirea pe care o primești necontenit din interior. Precum cutia goală, pe interiorul căreia e pictat cerul cu nori a lui Geoffrey Hendricks, golul aparent poate să conţină absolutul. Nimicul poate naşte frumuseţi sublime. Probabil contează şi dacă apare la momentul potrivit. Nimicul nu poate fi un mod de viaţă dar e o etapă necesară, sau poate un început, sau poate o tranziţie sau nu contează exact ce. Important e că poate fi valorificat. Un nimic cu esenţă de regăsire, de împiedicare de acea cale, poate fi un nimic frumos. Mai bine doar să trăiești. Acum. Să te bucuri de tot ce e în viața ta acum, valorificând nimicul. Nimicul trebuie valorificat, altfel e degeaba. Şi nici măcar nimicul nu trebuie să fie degeaba. Nici măcar el!
pentru textul : metamorfoză în o deregret ca inaugurezi cu textul acesta pentru ca este mediocru. cam o insiruire de activitati metaforizate dar nu altceva
pentru textul : De dimineață deMulțumesc de trecere și semn!
pentru textul : Palisada decând aud clopote se întorc pe rând umbrele acelui copil abandonat pe treptele catedralei în zorii zilei parcă sună leneș prin imobile vechi dintr-un oraș scufundat ce-și deschide ușile mării primăvara la marginea viscolului despre care îți povesteam ore întregi fără a schița vreun gest fără a ridica deasupra cerului falangele cuvintelor când aud clopote în dungă ochii tăi ard întunecați peste zăpada mieilor ce se topește tot mai încet din cimitirul nins de aripi
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 5 deun personaj fabulos. umor spumos.
pentru textul : Unchiul Fedea (5) deandu, acum am vazut comentariul. multumesc din suflet. ma bucur ca ai venit aici. bine ai venit!
pentru textul : f e s t i n deCristina, te mai aștept. Îmi sunt de folos părerile tale, ca ale tuturor. Profetule, eu știu că acest site este al tău, deci ai dreptul de a-mi spune că nimic din ceea ce scriu nu e bine. Îmi pare rău doar că vezi lucrurlie așa pentru că nu suporți autorul. Nu încerca să te dezvinovățești, mulțim știm că nu mă suporți. E ok. Eu admir unele texte scrise de tine, dar mă abțin pentru că știu cât de mult 'mă iubești'. Nu ți se pare ciudat că sunt singura de pe site cu 'novice'? Și sunt sgură că așa o să rămân până la adânci bătrâneți. Dar nu mă interesează. Oamenii care mă citesc și care îmi spun..de bine sau de rău...contează. Mulțumesc și te rog să mă recitești și să îmi mai spui cât de proaste sunt textele mele. Uneori voi corecta unde este cazul. Oriana, îți mulțumesc mult de citire și de încurajări. Da, ai mare dreptate. Uite că o să corectez. Mulțumiri.
pentru textul : Crepuscul deSper să fac faţă exigenţelor. Bine v-am găsit!
pentru textul : Q Fever deSă știi că "îngerașul" e de fapt un înger în toată regula. Și nu putea lipsi din peisaj atâta timp cât are rolul de "înger păzitor". Textul e de fapt un dialog între copil și mamă. Și are loc într-un moment nu prea vesel, nici prea ușor de descris. Mama are o inimă...ca toate mamele( chiar dacă asta o face banală). Copilul știe ce se întâmplă, îngerul e martor la tot, mama plânge mediocru și banal lângă o rază( de lună). Experimentul a fost să pun ideea în pagină. Tu-mi spui că n-am reușit. Asta e... Te mai aștept!
pentru textul : Șoapte lângă o rază deMarina, ești surprinzătoare! În sensul că nu mă așteptam. Dar m-a bucurat articolul tău. Mulțumesc
pentru textul : Rosée pleurante (Plânsul de rouă)- Ioana Geacăr demai curand, cuvintele sunt fiinte periculoase, viclene. le poti citi si invers, depinde si de cati ochi are fiecare. iar cu cat mai deschisi, cu atat incape frica in ei. dar, dintre toate, cea mai mare porunca este vederea. iar daca ii inchizi, nici nu mai auzi blestemul. multumesc, persephone cu sinceritate iti spun (desi intre sinceritate si adevar poate fi diferente) ca nu stiu ce este negatia interna. si, daca ma gandesc acum, nici cea externa. asezarea randurilor si ordinea lor este esentiala si au o logica nevazuta. forma lor aminteste mai degraba cu un instrument muzical (naiul) sau , poetic spus, cu o ploaie de stele in urechea stanga. iar faptul ca marturisesti ca ai urmarit experimentul integral intra in contradictie cu nelamurirea ta in privinta blestemului. nici nu era nevoie sa fi vazut totul ca evidenta blestemului sa fie perceptibila oricui. dar daca vei dori, pot oferi niste chei. in plus, stiam ca nu e voie cu emoticoane. musai.
pentru textul : crucile deAdică, dragii mei, dincolo de aspectele arătate de colegii mei, ca să nu mai lungim vorba, încercați pentru câteva momente să uitați de poezie și să vedeți și aspectele legate de "administrarea" problemei. În două vorbe, nu vei întâlni unul care să spună "da, domne, eu am folosit limbaj obscen, sau rasist, sau profanator, de dragul limbajului". NU, toți se vor simți îndreptățiți să spună "e artistic". Iar noi ar trebui să fim o armată de oameni și să stăm toată ziua ca la judecată. Or nu acesta este scopul hermeneia. Acestea fiind spuse, vă invit, dacă vă lipsește discuția aceasta (că văd că revine periodic în actualitate), să scrieți mai mult de trei rânduri în subsolul unui text, fără legătură cu acesta din urmă, să îl postați pe pagina de autor, încadrați la polemică și atunci probabil că altfel se vor purta discuțiile. Aici nu este locul. Domnule Ionel Bostan, Bianca este numele. Alte diminutive și alinturi nu își au locul.
pentru textul : Paneraș cu ouă deaaa,
pensulele tale la șantier, please! ai sa cazi odată de pe schela înfumurării, i-a seama.
pentru textul : Nu e uşor deBobadile, Bobadile, iar te împinge necuratu să faci ce nu trebuie și să vorbești despre comentariile și penițele date de alții. Și te mai apuci și la judecăți din astea de le zice religioase. Păi eu zic că mai mare necredincios ca tine nici că se există. Și știi de ce? Pentru că ți-e frică. Ți-e frică să abordezi pe cineva cu chestia asta pe față dar arunci șopîrle pe la spate. Iar frica măi Bobadile e mama necredinței. În ce privește aserțiunea cum că "asemenea subiecte nu se expediaza in acest fel pe un site cat de cat respectabil", venind de la tine, iartă-mă dar mi se pare culmea ipocriziei. Și ți-o spun eu cel care a luat apărarea postării acelui text despre roloverliretatura la polemice. Adică cum măi Bobadile, pentru unu-i mumă și pentru altu-i ciumă? Lasă să o spună alții dacă vor, că e mai kosher, dar nu te arunca tu să o faci pe sfîntu că miroase a pute. Nu mi se pare corect să crezi că tu ai și dreptul și autoritatea să postezi textul acela iar Gorun greșește să posteze asta. Uite cum îți pierzi bruma de credibilitate și pentru mine. Iar despre text tot nu pricep, de ce este prost? Fiindcă critică metehnele preoțești sau ale unei biserici? Păi asta se face în literatura română (cultă sau folclorică) de cînd îi lumea. De fapt e și ceva simptomatic la români și ar trebui să dea de gîndit fețelor bisericești. Dar asta e o altă poveste. Revenind însă la povestea noastră mi se pare ridicol să te văd în postura acelor fanatici islamiști care s-au ofuscat pînă la sharia și-napoi fiindcă un creator de benzi desenate din Danemarca le-a caricaturizat Profetul. Interesantă hupostasys pentru tine. Parol.
pentru textul : Vin Sărbătorile de Paști. Până la Inchiziție ne mănâncă popii (de cartier). deaș da două penițe de aur dacă ar fi permis. un text care merită remarcat. de ce? pentru că scrie scurt și taie acolo în zona fără reproș. văd textul ca un vrednic camarad al lui „de ce iubim femeile”. iar faptul că e scris de o femeie îl face și mai valoros.
pentru textul : femeile de pe la noi deioana, cu siguranță că știu ce e acela „eu poetic” și e foarte posibil ca tu să fi lucrat pe acea tonalitate. în același timp însă expresii precum:
pentru textul : poveste cu pasăre-zmee de„vezi, tu m-ai învățat”, „unde tu vei fi”, „poate îmi vei spune că” și „spune-mi acum crezi că”, mai ales atît de abundente, tind să convingă cititorul că comunici mai degrabă cu o persoană reală decît cu.... Sburătorul....
problema a fost pusa, atunci cand s-a cautat limbajul universal (vezi printre altele ideea de mathesis universalis sau incercarile lui avicenna daca nu ma insel, care au condus la computer ul de astazi) un limbaj absolut ar fi si incercarile filosofiei, literaturii, stiintei, teologiei samd atunci cand unul din aceste domenii incearca sa se subtituie celorlalte in explicatii, teorii, viziuni asupra lumii. insa, in sens general, limbajul absolut este limba tuturor limbilor, limbajul cel mai tare, cel mai util, daca vreti. care cuprinde celelalte limbaje si exprima ceea ce altele nu pot. nu as aminti aici premisa receptarii logos ului divin. pt ca ceea ce unii numesc logos divin altii numesc simplu logos, ratio, vointa de putere, ego samd. daca un limbaj e superior altora apare f interesant in luc lui Curtius, Literatura si Evul Mediu Latin, unde, in clasificarea domeniilor cunoasterii, poezia nu ocupa un loc tocmai onorabil. problema pusa aici, ce limbaj prevaleaza, care e cel mai demn de urmat, pare o pseudoproblema din cauza faptului ca cele 2 paradigme par a fi incomensurabile. si, din alt pct de vedere, poezia si filosofia devin notiuni incrucisate (vezi poezia filosofica) interesante aici sunt nu atat raspunsurile, cat prejudecatile care ne fac sa practicam un limbaj in defavoarea altuia. mai ales, pt noi romanii, lirici si mioritici din tata in fiu. pt ca , fireste, nimeni nu se naste filosof...
pentru textul : Este limbajul poetic sau cel filosofic cu adevărat limbajul absolut? deSugestie pentru a doua parte a poeziei, pentru a fi cumva în armonie cu prima jumătate: [i]simt curentul uneori suntele ascuțite vîntul dă să spargă totul și mă înghite tac săptămîni la rînd să pot urla în tine prin stomacul scobit trebuie să înjuri cu iscusință fierea să intre direct în inimă eheiii madame viață important e să fii cel mai aproape atunci cînd se întîmplă[/i] am păstrat ideea, cred că tine-tău era inutil. ca și "pentru ca mai apoi". ultimul vers era apropiat de proză, l-am transformat puțin. sunt doar sugestii, desigur că vei găsi variantele tale de prelucrare sau vei păstra așa cum ai simțit când ai scris. știu că transformările se fac în timp, în timpul fiecăruia.
pentru textul : madame deeste "ar trebui să ne perfecționăm în zborul fără aripi/ precum scoicile" de ce ti se pare fortata? nu ai vazut niciodata ochii "neînchiși" ai căprioarei pe platou? merci Solomoane. Ai prins ideea deși dădea din coadă. Acum totul e să nu o scapi.
pentru textul : zborul precum scoicile deCo siguranță mai mult decît un experiment. Mă întreb cu datorăm plăcerea de a citi texte semnate Cristian Fara pe Hermeneia? Gestul meu se explică prin consistența echilibrată a textului
pentru textul : Ușile dePagini