"pentru ca faci din nimic versuri..." - poate mai simplu ar fi "pentru ca faci din orice versuri". nu de alta, da' nush daca omu merita sa ii faci poezia nimic. parerea mea. in rest... marmelada:)
da, e un joc al iubirii prin culoare, dar si al transformarilor substantiale, specifice, finalul are o doza, si ea jucata, de repros, dezamagire, misoginism, multam, Virgil
yester, totuși eu îți mulțumesc. sincer, nu-mi vine să cred, am senzația că mă răsfeți. din nu știu ce motiv, eram cât pe ce să șterg textul ăsta. mă bucur că ți-a plăcut. mi-ai făcut o bucurie, chiar când aveam nevoie. numai bine, Daniela
Un poem imagistic... insa vad o disconcordanta aici. Imaginea de inceput ne indica "coltul acesta" pentru ca mai apoi umbra sa fie "o uriasa pagoda de fum", imagine care mai degraba ne plaseaza la un tarm deschis de mare sau ocean, la un asfintit (probabil) de soare (pentru ca urmeaza "sa plec pentru inca o noapte"). Deci imaginea initiala nu mi se pare in acord cu restul poemului. Apoi "carabanit" - ce cuvant este asta? Vine de la verbul "a carabani"? cu reflexivul "a te carabani"? Parca imi aminteste de un jargon de cand eram copil, dar parca tot nu era "carabanit", nu stiu ce sa zic... poate ca ar trebui evitat? Sau poate "catranit"? Interesanta atitudinea paianjenilor "satui de nehotararile mele" - gasesc aici o imagine plina de forta, ca si cum prada, prin nehotararea sa, isi defineste o atitudine de "ne-resemnare" in fata destinului, lucru care devine mai clar in partea a doua a poemului, care mi se pare cea mai reusita, mai plina de esente poetice. "Gelatina orelor", "batiscaf translucid" dar mai ales "diminetile caramizii ale labirinthei" mi se par licente poetice demne de atentie. Pentru fluenta lecturii as fi introdus un rand liber inainte de versul "tarziu ma inchid in..." Un poem clasic Virgil Titarenco care, spre deosebire de altii, o tine tot asa.. :-) Bobadil.
E-o noapte udă, grea, te-neci afară.
Prin ceaţă – obosite, roşii, fără zare –
Ard, afumate, triste felinare
Ca într-o crâşmă umedă, murdară.
Prin măhălăli mai neagră noaptea pare,
Şivoaie-n case triste inundară,
Ş-auzi tuşind – o tusă-n sec, amară –
Prin ziduri vechi ce stau în dărâmare.
Ca Edgar Poe mă reîntorc spre casă
Ori ca Verlaine topit de băutură –
Şi-n noaptea asta de nimic nu-mi pasă.
Apoi, cu paşi de-o nostimă măsură,
Prin întuneric bâjbâiesc prin casă,
Şi cad, recad, şi nu mai tac din gură.
(Bacovia)
Crin întărcat mi-e dragostea de-acuma?
Chiar dacă-ti pipăi soldul, sînul, ceafa,
În gură nu-mi mai plescăie lin apa,
Pe creieri mă apasă-n creturi bruma.
Sînt prea sătul sau e-o nevolnicie
De vechi cotoi blazat în bleu smîntîne?
O, doar cuvîntu-n lobodă-mi rămîne,
Mîna-mi vioaie-i. Sufletul meu stie
O mie de palate si-altă mie
De melci mirifici, de izvoare-ovale.
Asează-te-n genunchi si-a tale sale
Îndoaie-le. Clădesc o-mpărătie
De vorbe dulci ce-ti umplu pîn'la greată
Cu fluturi sparti de raze-ntreaga viată!
(Brumaru)
Cratima e indispensabilă poeziei fixe. Abia dacă vrei s-o ocoleşti înseamnă să cauţi versul cu lumânarea.
aud, imbatranesc, caut titlu, ma misc, pun Mahler , schimb, pun eclipse si Chopin , vin libelule mari toate bazaind a cuvinte noi-vechi-axiome de zbor-citeam desigur cu nesat..
Nutza, eu parcă te știu de undeva, așa-i? Ție iți mai plac aceste metafore învechite ca o sabie? Dacă vrei să îngropi poezia, scrie în continuare tot așa, iar românii or sa vină secunda doi la cules de căpsuni pe doi euro. Poemul ăsta, așa scurt cum e el, e mai plin de metafore și de explicatii ca un câine de purici. Viața lui e sufocată de la început de aserțiunea "nu ne vedeam niciodată fețele", în care repetiția "niciodată" în dublă negație ar trebui susținută de o partitură în forță, nu de "știam că ne privim din pricina clopotelor". Metafore, metafore, jocuri de cuvinte, integrame, rebus, vechituri. Să mă ierți că ți-o zic așa, de la obraz pentrucă la cules de căpșuni n-ai să mă prinzi vreodată Andu
acu am priceput! credeam ca te referi la altceva cand ai spus de maniera. am incercat sa scriu fara sa recitesc, fara sa conteze, fara... si uite ce-a iesit:) acu sa vad cum se sapa asta! la acele prea multe "vei" nu prea stiu ce sa le fac. trebuie sa ma refer la viitor. diminutive sunt doar doua, si alea micute! restu' sa mai astepte:)
Cred că strofa a doua e inutilă întrucât eu sincer m-aș lipsi pentru că are o tentă de diversiune scenică și nu îmi pregătește restul. Mai mult, schimbă valoric tonul grav al întregului poem. Mă refer la: "ascultăm muzică trecându-ne un deget peste minutul cărnos - hai să-i facem gropițe și zâmbet" Restul "funcționează". Aș evita "buze de piatră", îmi sună atât de cunoscut, a clișeu. Finalul l-aș fi concentrat, ca de exemplu: "mai bine tăcem - știi, îmi doresc o tăcere perfectă."
offtopic, spatiul pentru foto in profil e (de preferat) pentru foftografia respectivului membru. evident nu e neaparat posibil sa oblogam la asta, dar...
da, si pe mine ma ia mereu pe nepregatite, chiar daca ma antrenez din greu
si ma bucur cand peretii sunt surzi si orbi, pacat ca au simtul tactil atat de dezvoltat
daca te intereseaza, revin mai tarziu si iti zic pe unde nu mi-a iesit la pipait, dar e bine, oricum
multumesc Vasile Munteanu! e un colind frumos la geamul sufletului. "sertarele memoriei" s-a dorit catena vizuala si nu numai, intre text si trimiterea spre suprarealismul lui Salvador Domingo Felipe Jacinto Dalí Domenech. Sarbatori fericite oriunde ne-am afla!
și eu tot cu strofa a doua votez. aici, repetiția (ideii) diluează esența și nu prea cred că ajută. chiar dacă te-ai oprit (bănuiesc că nu întâmplător) la a treia.
amorf, continand o multime de inadverdente plecate din tendinta de exploatarea mistificatoare a "tertului inclus". A se vedea, printre altele si "Transdisciplinaritatea" lui Basarab Nicolescu (mult umflata si discutata pe la noi) cazuta in desuetudine prin alte parti. Care nu face nimic altceva decat sa propuna o reintoarecere la un fel de "modernism religios".
sintagma : "ursi de hartie" nu imi pare o gaselnita prea fericita, suna distonant, impropriu, iar imaginile create nu se armonizeaza cu nici o realitate, nici daca te referi la vis, imagini de genul:
..."pe un deget se balansa
un ursuleţ de hârtie
speriat de marea fără copaci"
sunt de un suprarealism nu prea bine sustinut, parerea mea.
eu pot sa zic, frate, e foarte tare titlu. mai ales ca textul vorbeste despre o gagica misto, trista si sadica in acelasi timp. dar cui nu-i place asa ceva? iar daca poetii sunt soferi de cursa lunga, cu atat mai mult pretentiile cresc. iata de asta poetii raman pe drumuri...
ce pot sa mai zic? a iesit bine varianta asta desi s-a pierdut oleaca din mesajul initial. mi-au placut si comurile :D
ave! si drum bun, amice!
femeie, mare este credința ta! "vâslesc la o singură vâslă și totuși barca înaintează" dacă în luntrea credinței tale e El, asigurat ți-e limanul spre care vâslești. și vei ajunge la timp!
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
e bine că se mai scrie poezie cristalină de acest fel astăzi păcat că nu are rezonanță în epocă...
pentru textul : Huluxiao - flautul din tigvă deMarina, îți mulțumesc de trecere și pentru apreciere, mă bucur că ți-a plăcut poemul. Te mai aștept
pentru textul : Singur deFelicitari Adrian Munteanu! Fie ca sonetele sa coloreze locul si sufletele!
pentru textul : SONETE LA CASA GALBENĂ de"pentru ca faci din nimic versuri..." - poate mai simplu ar fi "pentru ca faci din orice versuri". nu de alta, da' nush daca omu merita sa ii faci poezia nimic. parerea mea. in rest... marmelada:)
pentru textul : îngeri şi marmeladă deBine, Virgil, hai să nu ne mai certăm. Mai ales că ne-am luat de la ceva care nu merită disputa noastră. Zău așa!
pentru textul : Povestiri de la Borta Rece derespect parerea dv. dar poezia chiar are scopul de a induce o oarecare enervare.
pentru textul : mistică deda, e un joc al iubirii prin culoare, dar si al transformarilor substantiale, specifice, finalul are o doza, si ea jucata, de repros, dezamagire, misoginism, multam, Virgil
pentru textul : demona (Lisa) deEu nu l-am cunoscut încă personal, dar poate-poate.
pentru textul : Aleksandar Stoicovici în pragul debutului în volum demultumesc mult pentru trecere si semnul de lectura, Elena.
pentru textul : când stele sunt o mie deyester, totuși eu îți mulțumesc. sincer, nu-mi vine să cred, am senzația că mă răsfeți. din nu știu ce motiv, eram cât pe ce să șterg textul ăsta. mă bucur că ți-a plăcut. mi-ai făcut o bucurie, chiar când aveam nevoie. numai bine, Daniela
pentru textul : intersection de...ceea ce nu înseamnă că Marlena mi-a schimbat opiniile literare:)!
pentru textul : cinșpe pași cu Marlena Braester dese poate să fie cum spui tu, Virgil. mulțam, om bun!
pentru textul : omul cu toate zilele bune demulta pudră pe aici si staff de stat cu zilele in fata oglinzii . corect e make-up si nu make-ap.
pentru textul : make-up atras în spirala ADN-ului deUn poem imagistic... insa vad o disconcordanta aici. Imaginea de inceput ne indica "coltul acesta" pentru ca mai apoi umbra sa fie "o uriasa pagoda de fum", imagine care mai degraba ne plaseaza la un tarm deschis de mare sau ocean, la un asfintit (probabil) de soare (pentru ca urmeaza "sa plec pentru inca o noapte"). Deci imaginea initiala nu mi se pare in acord cu restul poemului. Apoi "carabanit" - ce cuvant este asta? Vine de la verbul "a carabani"? cu reflexivul "a te carabani"? Parca imi aminteste de un jargon de cand eram copil, dar parca tot nu era "carabanit", nu stiu ce sa zic... poate ca ar trebui evitat? Sau poate "catranit"? Interesanta atitudinea paianjenilor "satui de nehotararile mele" - gasesc aici o imagine plina de forta, ca si cum prada, prin nehotararea sa, isi defineste o atitudine de "ne-resemnare" in fata destinului, lucru care devine mai clar in partea a doua a poemului, care mi se pare cea mai reusita, mai plina de esente poetice. "Gelatina orelor", "batiscaf translucid" dar mai ales "diminetile caramizii ale labirinthei" mi se par licente poetice demne de atentie. Pentru fluenta lecturii as fi introdus un rand liber inainte de versul "tarziu ma inchid in..." Un poem clasic Virgil Titarenco care, spre deosebire de altii, o tine tot asa.. :-) Bobadil.
pentru textul : ghemuire III deE-o noapte udă, grea, te-neci afară.
Prin ceaţă – obosite, roşii, fără zare –
Ard, afumate, triste felinare
Ca într-o crâşmă umedă, murdară.
Prin măhălăli mai neagră noaptea pare,
Şivoaie-n case triste inundară,
Ş-auzi tuşind – o tusă-n sec, amară –
Prin ziduri vechi ce stau în dărâmare.
Ca Edgar Poe mă reîntorc spre casă
Ori ca Verlaine topit de băutură –
Şi-n noaptea asta de nimic nu-mi pasă.
Apoi, cu paşi de-o nostimă măsură,
Prin întuneric bâjbâiesc prin casă,
Şi cad, recad, şi nu mai tac din gură.
(Bacovia)
Crin întărcat mi-e dragostea de-acuma?
Chiar dacă-ti pipăi soldul, sînul, ceafa,
În gură nu-mi mai plescăie lin apa,
Pe creieri mă apasă-n creturi bruma.
Sînt prea sătul sau e-o nevolnicie
De vechi cotoi blazat în bleu smîntîne?
O, doar cuvîntu-n lobodă-mi rămîne,
Mîna-mi vioaie-i. Sufletul meu stie
O mie de palate si-altă mie
De melci mirifici, de izvoare-ovale.
Asează-te-n genunchi si-a tale sale
Îndoaie-le. Clădesc o-mpărătie
De vorbe dulci ce-ti umplu pîn'la greată
Cu fluturi sparti de raze-ntreaga viată!
(Brumaru)
Cratima e indispensabilă poeziei fixe. Abia dacă vrei s-o ocoleşti înseamnă să cauţi versul cu lumânarea.
pentru textul : Plăci vinil peste ospicii deaud, imbatranesc, caut titlu, ma misc, pun Mahler , schimb, pun eclipse si Chopin , vin libelule mari toate bazaind a cuvinte noi-vechi-axiome de zbor-citeam desigur cu nesat..
pentru textul : Fără titlu demda... si cam atat.
pentru textul : The perfect Mona Lisa deNutza, eu parcă te știu de undeva, așa-i? Ție iți mai plac aceste metafore învechite ca o sabie? Dacă vrei să îngropi poezia, scrie în continuare tot așa, iar românii or sa vină secunda doi la cules de căpsuni pe doi euro. Poemul ăsta, așa scurt cum e el, e mai plin de metafore și de explicatii ca un câine de purici. Viața lui e sufocată de la început de aserțiunea "nu ne vedeam niciodată fețele", în care repetiția "niciodată" în dublă negație ar trebui susținută de o partitură în forță, nu de "știam că ne privim din pricina clopotelor". Metafore, metafore, jocuri de cuvinte, integrame, rebus, vechituri. Să mă ierți că ți-o zic așa, de la obraz pentrucă la cules de căpșuni n-ai să mă prinzi vreodată Andu
pentru textul : la marginea ochiului care visează deacu am priceput! credeam ca te referi la altceva cand ai spus de maniera. am incercat sa scriu fara sa recitesc, fara sa conteze, fara... si uite ce-a iesit:) acu sa vad cum se sapa asta! la acele prea multe "vei" nu prea stiu ce sa le fac. trebuie sa ma refer la viitor. diminutive sunt doar doua, si alea micute! restu' sa mai astepte:)
pentru textul : pre post și ne viziune deCred că strofa a doua e inutilă întrucât eu sincer m-aș lipsi pentru că are o tentă de diversiune scenică și nu îmi pregătește restul. Mai mult, schimbă valoric tonul grav al întregului poem. Mă refer la: "ascultăm muzică trecându-ne un deget peste minutul cărnos - hai să-i facem gropițe și zâmbet" Restul "funcționează". Aș evita "buze de piatră", îmi sună atât de cunoscut, a clișeu. Finalul l-aș fi concentrat, ca de exemplu: "mai bine tăcem - știi, îmi doresc o tăcere perfectă."
pentru textul : Tăcere cu umeri rotunzi deofftopic, spatiul pentru foto in profil e (de preferat) pentru foftografia respectivului membru. evident nu e neaparat posibil sa oblogam la asta, dar...
pentru textul : liftul.cazi.inexistent deda, si pe mine ma ia mereu pe nepregatite, chiar daca ma antrenez din greu
si ma bucur cand peretii sunt surzi si orbi, pacat ca au simtul tactil atat de dezvoltat
daca te intereseaza, revin mai tarziu si iti zic pe unde nu mi-a iesit la pipait, dar e bine, oricum
pentru textul : no new messages in your inbox demultumesc Vasile Munteanu! e un colind frumos la geamul sufletului. "sertarele memoriei" s-a dorit catena vizuala si nu numai, intre text si trimiterea spre suprarealismul lui Salvador Domingo Felipe Jacinto Dalí Domenech. Sarbatori fericite oriunde ne-am afla!
pentru textul : despre tine deinca n-ai spart coaja oului e doar o parere cu respect Ion Nimerencu
pentru textul : De-a Dumnezeu… deEsti pe H de 5 ani si 5 ore. Multi inainte! Mi-a placut sa recitesc primele doua strofe. Ai putea sa lucrezi pe final.
pentru textul : pentru prima dată deși eu tot cu strofa a doua votez. aici, repetiția (ideii) diluează esența și nu prea cred că ajută. chiar dacă te-ai oprit (bănuiesc că nu întâmplător) la a treia.
pentru textul : eu însumi sînt cartea deamorf, continand o multime de inadverdente plecate din tendinta de exploatarea mistificatoare a "tertului inclus". A se vedea, printre altele si "Transdisciplinaritatea" lui Basarab Nicolescu (mult umflata si discutata pe la noi) cazuta in desuetudine prin alte parti. Care nu face nimic altceva decat sa propuna o reintoarecere la un fel de "modernism religios".
pentru textul : Binaritate & PoMo desintagma : "ursi de hartie" nu imi pare o gaselnita prea fericita, suna distonant, impropriu, iar imaginile create nu se armonizeaza cu nici o realitate, nici daca te referi la vis, imagini de genul:
pentru textul : fericirea era o barcă de hârtie de..."pe un deget se balansa
un ursuleţ de hârtie
speriat de marea fără copaci"
sunt de un suprarealism nu prea bine sustinut, parerea mea.
eu pot sa zic, frate, e foarte tare titlu. mai ales ca textul vorbeste despre o gagica misto, trista si sadica in acelasi timp. dar cui nu-i place asa ceva? iar daca poetii sunt soferi de cursa lunga, cu atat mai mult pretentiile cresc. iata de asta poetii raman pe drumuri...
pentru textul : din perspectiva unui șofer de tir dece pot sa mai zic? a iesit bine varianta asta desi s-a pierdut oleaca din mesajul initial. mi-au placut si comurile :D
ave! si drum bun, amice!
femeie, mare este credința ta! "vâslesc la o singură vâslă și totuși barca înaintează" dacă în luntrea credinței tale e El, asigurat ți-e limanul spre care vâslești. și vei ajunge la timp!
pentru textul : Barca celor care cred dePagini