Legat de prima afirmatie nu comentez, nu e primul text hibrid, ti-ai mai pus de n ori intrebarea aia, cred ca raspunsul il va da timpul.
La repetitia lui "de" nu mi se pare o problema asa de mare. Mai aiurea mi se pare sa aud acuzatia "doar pentru a obtine rima..." in special cand e pus ca prim vers si al doilea ar fi fost o problema de rima nu primul.
La "ca-i el real" de acord cu observatia, probabil voi inlocui cu ceva gen "ca e real".
Ca sa citez un nene intelept, "greoi" "sună ca o nucă (no offence)", e un augmentativ care da un efect sonor nedorit, din punctul meu de vedere. Probabil voi inlocui cu "abia" sau "incet" sau alt substitut.
Ela, nu am citit comentariu Arancai pina acum. Acum il citesc ptr prima data. Intradevar e oarecum la limita. Nu in sensul ca nu s-ar referi la text ci in sensul ca se refera la tine. Spun ca e la limita pentru ca se refera la ceea ce ea percepe ca fiind un comportament al tau vis a vis de criticele altora. De altfel se pare ca te incurajeaza sa fii "tu insati, plina de personalitate" etc., ceea ce nu e neaparat jignitor. In acelasi timp pare sa doreasca sa te cunoasca. Deci, in ce priveste "activitatea literara" cred ca se poate exprima. In ce priveste caracterul tau cred ca ar fi bine sa se abtina pe viitor. De aceea spuneam ca ce face ea este undeva la limita. Cred ca solutia ar fi ca "nivelul" de intimitate al unor astfel de comentarii sa fie "stabilit" prin tatonari de bun simt si de comun acord. Nu cred ca voi sta sa fac educatie nimanui pina se ajunge la limita atacului la persoana, unde un editor cu siguranta va interveni
virgil, ma bucur sincer ca te-ai oprit aici. e primul comentariu pe care il faci pe text la mine. nu cred ca acuma o sa mai modific ceva. am eliminat 2 strofe din poezie inainte sa postez. poate o sa revin cindva, cind se mai raceste. pot sa te intreb ce inseamna a bagateliza, ptr ca e a doua oada cind aud cuvindul si acum am senzatia ca prima data l-am inteles gresit.
Cred că impresionantă este autenticitatea acestei fotografii. Nu e nimic trucat aici, nici urmă de „poză” ori „cochetărie”, totul este bucurie, emoție și speranță.
Cum spunea și Raluca, poate că unora li se pare dulceagă, dar asta ar trebui să fie, pentru ei, un semnal de alarmă.
Mulțumesc pentru postare, Mariana, mie mi-a înseninat o zi posomorâtă. :)
Marina, Matei, vă mulțumesc pentru comentarii. Sper că textul meu nu a fost, totuși o premoniție. Vor urma și altele în același stil când voi mai găsi timp și inspirație. Ai dreptate, Matei. O să taie și vor fi tot mai multe inundații și secetă tot mai accentuată și tot mai multe pagube materiale și victime. Asta e probabil soarta oamenilor și n-ai ce să le faci. Decât prin educație. Care nu prea mai există nicăieri în lume. Abia când va fi suficient de rău ceva se va schimba. Acum e încă totul foarte bine.
Mi se pare prea mult explicitat, mai ales pe la mijloc. Miza se formulează abia spre final, cred că acolo trebuia pus accentul și intrat direct în subiect, la fel de evaziv, sau chiar mai mult. Adică, ceva mai mult mister i-ar fi prins bine.
andreea, prima strofa mi a dat increderea ca voi citi ceva bun, ceva minunat. Apoi, incepand cu a doua, am inceput sa cred. Nu stiu de ce sfarsitul a venit fara de veste...
alma, poate e cam lugubru dar in scenariul gandit de mine, chestia cu paharul de vin provine dintr-o istorie in care se spune ca moartea nu vine cu coasa, ci cu un pahar ( nu stiu exact daca de vin) pe care ti-l da sa-l bei... chiar daca nu e "maxim" e bine, iti multumesc si ma bucura semnul si aprecierea ta, cu sau fara paharul de vin, sper ca aceasta a fost "ultima tristete" :)
nu-s multe plante care au flori ca talăngile vacilor. pe când "o plantă yucca" (spre exemplu yucca filamentosa) face nişte flori cât clopotele pe nişte beţe ca de floarea soarelui. dacă aş tăia "yucca", ceea ce pot, nu-i nici o problemă, ar putea veni alt comentator care poate n-a văzut o plantă cu flori cât talăngile vacilor şi-ar zice - bă, ce fel de plantă e aia, jurassică? - şi ar trebui iar să explic, să introduc sau să scot. da, sau nu?
La un alt text primeam cam acelaşi fel de critică precum domnia voastră aici şi redau copy-paste:
"din păcate acest autor contiuă să scrie bombastic și cu multe cuvinte în plus. care cuvinte nu fac decît să „depoetizeze” textul de mai sus. de exemplu, de ce oare este nevoie să se scrie „a venit luna decembrie” în loc de „a venit decembrie”. sau „înger însoţitor pentru anul ce vine” în loc de „înger pentru anul ce vine”... la urma urmei scăpări de genul ăsta par mai degrabă școlărisme. ar fi de așteptat, zic eu, după atîția ani în care postează, ca acest autor să deprindă mai mult stil și mai multă exigență cu forma în care redă."
m-apucă aşa, o durere de cap şi zic: don't bother. never try. sugestia ta e bună, însă.
multumesc, hialin! as incerca sa revin asupra textului daca mi/ai da si cateva indrumari, idei din care sa invat sa scriu "mai bine" poemul. cu toata sinceritatatea, iti marturisesc ca vreau sa invat sa scriu poezie, insa ceea ce mi-ai spus nu ma ajuta deloc in acest sens. nu caut sa scriu texte extraordinare, ci exersez. de aceea, ti-as ramane indatorat, daca mi-ai intinde o mana de ajutor.
Dragii mei, acum ce sa fac? Sa ma bucur sa vad ca acest text a primit recunoasterea pe care o merita, as zice ca ar merita chiar sa fie remarcat in pagina principala, ca o incununare. O reusita deplina, cum nu intalnesti la orice pas in literatura actuala. Andu
Dom'le da' ce bine mi-a prins textul ăsta. La început mi-a atras atenția, apoi m-a captat, apoi am început să zîmbesc iar spre sfîrșit rîdeam de-a binelea. Și am zis, iată dom'le cum trebuie să se scrie poezie astăzi și iată de ce. În felu ăsta chiar că nu mai există nici 80, nici 90 și nici 2000. Apropo, cum are să le spună la ăștia din 2010, douămiizeciști? Și apropo, cine a inventat chestia asta cu odată la zece ani? Aștept un text în care să ne spui că ai desființa poezia.
am mai spus-o, mă repet, scuze
dacă Virgil nu ar dori neapărat să scrie, atunci eu știu și pariez că el ar scrie... și nu oricum, ci foarte inspirat!
dar el vrea câteodată să scrie așa, doar ca să scrie.
am citit poemul de trei ori și tot nu am înțeles de ce Virgil l-a postat
dar asta nu înseamnă decât că ori eu sunt prost, ori că eu sunt prost, right?
nicodeme, dacă ai o brumă de bun simț (ceea ce mă îndoiesc) te rog frumos să nu îmi pocești numele. Este posibil ca dumnezeul tău să te fi învățat să faci asta dar nu cred că este un lucru civilizat. Nicodeme nu cunoști istorie și amesteci lucrurile într-un talmeș-balmeș demodat și penibil dar asta nu mai este vina mea. Nu știi să te porți, ești lipsit de maniere elementare, ești bădăran și ataci la persoană. Chiar persoane pe care nu e cunoști. Toate astea nu sînt problema mea. Am mai spus că nu am nici o intenție să fac educație nimănui. Dacă ești prost crescut, prost crescut rămîi. Faptul însă că toate aceste lucruri le faci pe Hermeneia este problema mea. Eu nu te cunosc, nu te-m întîlnit în viața mea atît cît pot să îmi aduc aminte. Este adevărat că este posibil (de vreme ce sînt o persoană relativ publică) să mă fi văzut undeva. Asta nu se numește că mă cunoști. Eu nu te cunosc. Și să fiu sincer, după cît am vîzut la tine, nici nu îmi doresc să te cunosc. Dar, așa cum îmi este obiceiul, am încercat cu tot dinadinsul să amîn supendarea contului tău pe Hermeneia inclusiv pentru a nu se înțelege că se face ca un fel de vendetă personală. În același timp am continuat să te ignor. După părerea mea scrii mult prea prost ca să merite atenția mea iar în ce privește ceea ce tu numești creștinism la tine prefer să nu mă mai pronunț. Cred că are cine să te judece. În același timp mi s-a cerut de nenumărate ori să îți suspend contul. Cred că a venit vremea. Nu cred că mai poți rămîne pe Hermeneia. Atacurile tale la persoană și comportamentul tău au ieșit de mult din spațiul civilizat al regulamentului. Prefer să nu mai dau explicații și nici să nu mai folosesc epitete. Am ajuns să cred că nici măcar nu le poți înțelege. Ești mult prea plin te tine și de orbirea ta demonic fanatizată ca să mai poți fi în stare de un dialog civilizat. De fapt nici nu cred că ai fost în stare de un dialog civilizat vreodată de vreme ce tu ai mandatul și megafonul tău. Ei bine, Hermeneia nu este un spațiu pentru mitocănia și aberațiile tale lipsite de bun simț. Caută în altă parte să îți verși veninul. În ce privește soarta pe viitor a contului tău poți contacta Consiliul. Îți doresc numai bine și nu pot spune decît că îmi este milă de tine.
Eu nu aș căuta neapărat similitudini în acest poem (ele sunt vizibile dar ce rost are la urma urmei?) ci aș remarca această construcție care îl face să vibreze... este o naștere aici, o vibrație asociată cu viața și o moarte frumoasă și roditoare, filozofică.. Frumos zis de autoarea inspirată. Îmi place și rima interioară (sunt un adept, recunosc) și aproape tot poemul, mai puțin finalul acel 'peste clipă' care aduce o metaforă grea de parcă din senin cade un trăznet. Acest 'peste clipă' rupe imaginea frumoasă de haiku. Părerea mea, sigur
Andu
nu sunt de inima albastra, dar sunt la obiect. Cuvinte si fraze retinute pentru o durere atat de mare. O scriere ingrijita, motivata. Pacat ca cei care ar trebui sa citeasca asa ceva n-o fac si nici n-o s-o faca pe motiv de... va las sa alegeti: ignoranta, sau indiferenta?
Oricum ar fi, imi revine in memorie: "prostul nu e prost destul, pana nu e si fudul".
Cu drag,
Poate că suna mai bine "cărări par nefiresc drepte paralele". E o inversiune care mie nu mi se pare că sună nicicum. La fel, e doar o părere. Și eu sunt Cami (aici fără dumneavoastră). Mă bucur că mai am un cititor.
Virgil, I admit, mi-a făcut mai multă plăcere să citesc hermeneutica decât poemul, ce să-i faci?
Să însemne oare asta ceva mai mult decât nimic?
Vreau să îți spun că respect și apreciez tentativa ta de a scrie psalm și nu aș vrea să iei critica mea ca distructivă, pentru că ceea ce tu încerci este greu, iar eu știu că noi ne mai îngăduim, din când în când, așa, ca doi șamani câte o mutare a punctului de asamblare.
Daca mai scrii așa, te mai citesc (normal, ce vorbă mai e și asta că doar citesc tot ce scrii pe aici)... dar aștept să mă captezi.
Cred că scrierea aceea cu literă mică este nepotrivită doar pentru că tu... bla bla da? care te pune pe tine în prim-plan... ori scrii psalm ori e altceva, psalmul înseamnă umilință sau greșesc eu? admit că poate fi altceva, deocamdată însă nu îmi dau seama ce poate fi acel altceva, nu sunt convins.
Deocamdată, după cum am spus.
Ave
Bianca, mulțam. Eu am luat atitudine nu la conținutul cuvintelor Almei, ea știe acest fapt. Și mai știe că eu am mai scris în acest stil și chiar în alt stil mai hard și mai altfel decât acesta. Și mai știe și schimbărileîn scrierea mea de un an jumate. M-a provocat, tocmai fiindcă știe de ce și știe că reușesc să îmi asum interior ce am de făcut. Însă în momentul în care m-a provocat a folosit alt registru, mai ales la 2 noaptea, și la avalanșa de comentarii, când era de ajuns să mi se spună: "impuls pentru nou, îndrăznește, dezvăluie schimbarea, curaj". În fine, cu alte cuvinte, cu altă formulare, însă acesta ar fi trebuit să fie tonul la ora aceea. La el, la ton, am reacționat eu, cumva în aceeași tonalitate, fiindcă eram și constrânsă de lipsa computerului personal și de lipsa diacriticelor și alte asemenea. Pe care nu am vrut să le adaug atunci în discuție. Promit însă un lucru: nu voi mai răspund ela comentarii instant, cum fac de obicei, ci voi lăsa ceva vreme să se aștearnă lucrurile. Nu mult, ci cât să treacă reverberările inițiale. Da, ai dreptate cu acele modificări. Deocamdată încă simt așa, în momentul în care voi desprinde și cojile acestea lingvistice, se va observa. Însă: acolo chiar sunt degetele altor mâini, acolo chiar sunt pereții dinspre sud. Poate doar departe-le să fie înlocuit cu plecate. Da, acesta îl pot modifica, are sens, în logica construcției de aici. :) Te mai aștept.
pai... daca ai trecut prin propria perceptie si nu ti-a lasat nicio urma de ironie, cinism si alte instrumente atat de eficiente in a " face praf", inseamna ca da, am zis de bine. cand e de rau, tac:-"
aveti grija la pronto, numa' irita, bacteriile tot acolo raman:)) ah a ah?=)))
yester, permite-mi sa intervin, dar tu chiar nu percepi diferenta dintre "a fi de o anumita conjugare" si "a se conjuga" deasemeni, chiar nu intelegi logica lui "desi e" - adica "in ciuda faptului ca", "in pofida", etc...?
Din comentariile tale de mai sus ["nu vreau sa speculez", "o fi indragostita" sua astenica, o fi de la "comportament", "sa o ajute cineva sa isi revina"], ma intreb oare ce imagine isi face despre mine un nou venit pe acest site.
Iti amintesc faptul ca e a treia oara cand imi faci observatie in public [prima data - cand am comentat-o "de rau" pe Madim, a doua oara - cand m-ai dat afara din echipa editoriala, prin 2006 parca]. Nu vad ce mare greseala catastrofala am facut ca am afirmat ceva despre textele postate pentru concurs. Orgoliile sunt prea mari, pentru mine, pe acest site, ca de altfel, pe toate site-urile de acest gen.
are o curgere linistitoare textul tau... are si typo ;)) bruckner spune undeva, in proza, cam acelasi lucru: ca america e urata pt lucrurile ei bune, cum ar fi credinta in democratie, care la noi, scepticii si ironicii si batranii, tine de un trecut traumatizant si depasit. ma gandeam ca vei uri visul american si vei aluneca in patetism...poate pe undeva, motivul mamei... se impunea un alt referent, si la fel, finalul, unde spui ca viata e asa si pe dincolo....pe parcursul textului te ai ferit frumos de astfel de "evidențe"...
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Legat de prima afirmatie nu comentez, nu e primul text hibrid, ti-ai mai pus de n ori intrebarea aia, cred ca raspunsul il va da timpul.
La repetitia lui "de" nu mi se pare o problema asa de mare. Mai aiurea mi se pare sa aud acuzatia "doar pentru a obtine rima..." in special cand e pus ca prim vers si al doilea ar fi fost o problema de rima nu primul.
La "ca-i el real" de acord cu observatia, probabil voi inlocui cu ceva gen "ca e real".
Ca sa citez un nene intelept, "greoi" "sună ca o nucă (no offence)", e un augmentativ care da un efect sonor nedorit, din punctul meu de vedere. Probabil voi inlocui cu "abia" sau "incet" sau alt substitut.
Multam,
ialin
pentru textul : casetofonul fisher dediacritice. am cateva poezici scrise astfel. cat despre calitate... e posibil (iar) sa aveti dreptate
pentru textul : nu deva multumesc pentru comentarii!
Ela, nu am citit comentariu Arancai pina acum. Acum il citesc ptr prima data. Intradevar e oarecum la limita. Nu in sensul ca nu s-ar referi la text ci in sensul ca se refera la tine. Spun ca e la limita pentru ca se refera la ceea ce ea percepe ca fiind un comportament al tau vis a vis de criticele altora. De altfel se pare ca te incurajeaza sa fii "tu insati, plina de personalitate" etc., ceea ce nu e neaparat jignitor. In acelasi timp pare sa doreasca sa te cunoasca. Deci, in ce priveste "activitatea literara" cred ca se poate exprima. In ce priveste caracterul tau cred ca ar fi bine sa se abtina pe viitor. De aceea spuneam ca ce face ea este undeva la limita. Cred ca solutia ar fi ca "nivelul" de intimitate al unor astfel de comentarii sa fie "stabilit" prin tatonari de bun simt si de comun acord. Nu cred ca voi sta sa fac educatie nimanui pina se ajunge la limita atacului la persoana, unde un editor cu siguranta va interveni
pentru textul : nu suport vara asta verde-gălbui denu văd unde este jurnalul
pentru textul : Neschamah devirgil, ma bucur sincer ca te-ai oprit aici. e primul comentariu pe care il faci pe text la mine. nu cred ca acuma o sa mai modific ceva. am eliminat 2 strofe din poezie inainte sa postez. poate o sa revin cindva, cind se mai raceste. pot sa te intreb ce inseamna a bagateliza, ptr ca e a doua oada cind aud cuvindul si acum am senzatia ca prima data l-am inteles gresit.
pentru textul : mi-am cumpărat o coardă verde înspre gălbui cu mînerul rupt deCred că impresionantă este autenticitatea acestei fotografii. Nu e nimic trucat aici, nici urmă de „poză” ori „cochetărie”, totul este bucurie, emoție și speranță.
Cum spunea și Raluca, poate că unora li se pare dulceagă, dar asta ar trebui să fie, pentru ei, un semnal de alarmă.
Mulțumesc pentru postare, Mariana, mie mi-a înseninat o zi posomorâtă. :)
pentru textul : Feminitate sine qua non deMarina, Matei, vă mulțumesc pentru comentarii. Sper că textul meu nu a fost, totuși o premoniție. Vor urma și altele în același stil când voi mai găsi timp și inspirație. Ai dreptate, Matei. O să taie și vor fi tot mai multe inundații și secetă tot mai accentuată și tot mai multe pagube materiale și victime. Asta e probabil soarta oamenilor și n-ai ce să le faci. Decât prin educație. Care nu prea mai există nicăieri în lume. Abia când va fi suficient de rău ceva se va schimba. Acum e încă totul foarte bine.
pentru textul : Așa ceva “nu se există” (Încălzirea globală, păcăleala mileniului III) deMi se pare prea mult explicitat, mai ales pe la mijloc. Miza se formulează abia spre final, cred că acolo trebuia pus accentul și intrat direct în subiect, la fel de evaziv, sau chiar mai mult. Adică, ceva mai mult mister i-ar fi prins bine.
pentru textul : va veni o vreme deandreea, prima strofa mi a dat increderea ca voi citi ceva bun, ceva minunat. Apoi, incepand cu a doua, am inceput sa cred. Nu stiu de ce sfarsitul a venit fara de veste...
pentru textul : Teenage angst dealma, poate e cam lugubru dar in scenariul gandit de mine, chestia cu paharul de vin provine dintr-o istorie in care se spune ca moartea nu vine cu coasa, ci cu un pahar ( nu stiu exact daca de vin) pe care ti-l da sa-l bei... chiar daca nu e "maxim" e bine, iti multumesc si ma bucura semnul si aprecierea ta, cu sau fara paharul de vin, sper ca aceasta a fost "ultima tristete" :)
pentru textul : povestea ultimei tristeţi denu-s multe plante care au flori ca talăngile vacilor. pe când "o plantă yucca" (spre exemplu yucca filamentosa) face nişte flori cât clopotele pe nişte beţe ca de floarea soarelui. dacă aş tăia "yucca", ceea ce pot, nu-i nici o problemă, ar putea veni alt comentator care poate n-a văzut o plantă cu flori cât talăngile vacilor şi-ar zice - bă, ce fel de plantă e aia, jurassică? - şi ar trebui iar să explic, să introduc sau să scot. da, sau nu?
La un alt text primeam cam acelaşi fel de critică precum domnia voastră aici şi redau copy-paste:
"din păcate acest autor contiuă să scrie bombastic și cu multe cuvinte în plus. care cuvinte nu fac decît să „depoetizeze” textul de mai sus. de exemplu, de ce oare este nevoie să se scrie „a venit luna decembrie” în loc de „a venit decembrie”. sau „înger însoţitor pentru anul ce vine” în loc de „înger pentru anul ce vine”... la urma urmei scăpări de genul ăsta par mai degrabă școlărisme. ar fi de așteptat, zic eu, după atîția ani în care postează, ca acest autor să deprindă mai mult stil și mai multă exigență cu forma în care redă."
m-apucă aşa, o durere de cap şi zic: don't bother. never try. sugestia ta e bună, însă.
pentru textul : ieşirea din iarnă deConform lui Creangă, rezultate mult mai bune s-ar putea obţine bătând nu oul, ci cocoşul.
pentru textul : ad interim demultumesc, hialin! as incerca sa revin asupra textului daca mi/ai da si cateva indrumari, idei din care sa invat sa scriu "mai bine" poemul. cu toata sinceritatatea, iti marturisesc ca vreau sa invat sa scriu poezie, insa ceea ce mi-ai spus nu ma ajuta deloc in acest sens. nu caut sa scriu texte extraordinare, ci exersez. de aceea, ti-as ramane indatorat, daca mi-ai intinde o mana de ajutor.
pentru textul : Felul în care murim deDragii mei, acum ce sa fac? Sa ma bucur sa vad ca acest text a primit recunoasterea pe care o merita, as zice ca ar merita chiar sa fie remarcat in pagina principala, ca o incununare. O reusita deplina, cum nu intalnesti la orice pas in literatura actuala. Andu
pentru textul : ...istoria scrumului deDom'le da' ce bine mi-a prins textul ăsta. La început mi-a atras atenția, apoi m-a captat, apoi am început să zîmbesc iar spre sfîrșit rîdeam de-a binelea. Și am zis, iată dom'le cum trebuie să se scrie poezie astăzi și iată de ce. În felu ăsta chiar că nu mai există nici 80, nici 90 și nici 2000. Apropo, cum are să le spună la ăștia din 2010, douămiizeciști? Și apropo, cine a inventat chestia asta cu odată la zece ani? Aștept un text în care să ne spui că ai desființa poezia.
pentru textul : eu aș desființa cultura deam mai spus-o, mă repet, scuze
pentru textul : poate dedacă Virgil nu ar dori neapărat să scrie, atunci eu știu și pariez că el ar scrie... și nu oricum, ci foarte inspirat!
dar el vrea câteodată să scrie așa, doar ca să scrie.
am citit poemul de trei ori și tot nu am înțeles de ce Virgil l-a postat
dar asta nu înseamnă decât că ori eu sunt prost, ori că eu sunt prost, right?
nicodeme, dacă ai o brumă de bun simț (ceea ce mă îndoiesc) te rog frumos să nu îmi pocești numele. Este posibil ca dumnezeul tău să te fi învățat să faci asta dar nu cred că este un lucru civilizat. Nicodeme nu cunoști istorie și amesteci lucrurile într-un talmeș-balmeș demodat și penibil dar asta nu mai este vina mea. Nu știi să te porți, ești lipsit de maniere elementare, ești bădăran și ataci la persoană. Chiar persoane pe care nu e cunoști. Toate astea nu sînt problema mea. Am mai spus că nu am nici o intenție să fac educație nimănui. Dacă ești prost crescut, prost crescut rămîi. Faptul însă că toate aceste lucruri le faci pe Hermeneia este problema mea. Eu nu te cunosc, nu te-m întîlnit în viața mea atît cît pot să îmi aduc aminte. Este adevărat că este posibil (de vreme ce sînt o persoană relativ publică) să mă fi văzut undeva. Asta nu se numește că mă cunoști. Eu nu te cunosc. Și să fiu sincer, după cît am vîzut la tine, nici nu îmi doresc să te cunosc. Dar, așa cum îmi este obiceiul, am încercat cu tot dinadinsul să amîn supendarea contului tău pe Hermeneia inclusiv pentru a nu se înțelege că se face ca un fel de vendetă personală. În același timp am continuat să te ignor. După părerea mea scrii mult prea prost ca să merite atenția mea iar în ce privește ceea ce tu numești creștinism la tine prefer să nu mă mai pronunț. Cred că are cine să te judece. În același timp mi s-a cerut de nenumărate ori să îți suspend contul. Cred că a venit vremea. Nu cred că mai poți rămîne pe Hermeneia. Atacurile tale la persoană și comportamentul tău au ieșit de mult din spațiul civilizat al regulamentului. Prefer să nu mai dau explicații și nici să nu mai folosesc epitete. Am ajuns să cred că nici măcar nu le poți înțelege. Ești mult prea plin te tine și de orbirea ta demonic fanatizată ca să mai poți fi în stare de un dialog civilizat. De fapt nici nu cred că ai fost în stare de un dialog civilizat vreodată de vreme ce tu ai mandatul și megafonul tău. Ei bine, Hermeneia nu este un spațiu pentru mitocănia și aberațiile tale lipsite de bun simț. Caută în altă parte să îți verși veninul. În ce privește soarta pe viitor a contului tău poți contacta Consiliul. Îți doresc numai bine și nu pot spune decît că îmi este milă de tine.
pentru textul : daily trivia - morning vulnerabilities deEu nu aș căuta neapărat similitudini în acest poem (ele sunt vizibile dar ce rost are la urma urmei?) ci aș remarca această construcție care îl face să vibreze... este o naștere aici, o vibrație asociată cu viața și o moarte frumoasă și roditoare, filozofică.. Frumos zis de autoarea inspirată. Îmi place și rima interioară (sunt un adept, recunosc) și aproape tot poemul, mai puțin finalul acel 'peste clipă' care aduce o metaforă grea de parcă din senin cade un trăznet. Acest 'peste clipă' rupe imaginea frumoasă de haiku. Părerea mea, sigur
pentru textul : înmugureşti deAndu
nu sunt de inima albastra, dar sunt la obiect. Cuvinte si fraze retinute pentru o durere atat de mare. O scriere ingrijita, motivata. Pacat ca cei care ar trebui sa citeasca asa ceva n-o fac si nici n-o s-o faca pe motiv de... va las sa alegeti: ignoranta, sau indiferenta?
pentru textul : Nici prostia nu mai e ce-a fost odată! deOricum ar fi, imi revine in memorie: "prostul nu e prost destul, pana nu e si fudul".
Cu drag,
Poate că suna mai bine "cărări par nefiresc drepte paralele". E o inversiune care mie nu mi se pare că sună nicicum. La fel, e doar o părere. Și eu sunt Cami (aici fără dumneavoastră). Mă bucur că mai am un cititor.
pentru textul : cascade deVirgil, I admit, mi-a făcut mai multă plăcere să citesc hermeneutica decât poemul, ce să-i faci?
pentru textul : poate deSă însemne oare asta ceva mai mult decât nimic?
Vreau să îți spun că respect și apreciez tentativa ta de a scrie psalm și nu aș vrea să iei critica mea ca distructivă, pentru că ceea ce tu încerci este greu, iar eu știu că noi ne mai îngăduim, din când în când, așa, ca doi șamani câte o mutare a punctului de asamblare.
Daca mai scrii așa, te mai citesc (normal, ce vorbă mai e și asta că doar citesc tot ce scrii pe aici)... dar aștept să mă captezi.
Cred că scrierea aceea cu literă mică este nepotrivită doar pentru că tu... bla bla da? care te pune pe tine în prim-plan... ori scrii psalm ori e altceva, psalmul înseamnă umilință sau greșesc eu? admit că poate fi altceva, deocamdată însă nu îmi dau seama ce poate fi acel altceva, nu sunt convins.
Deocamdată, după cum am spus.
Ave
glumă? eu nu glumeam deloc. dar putem glumi, dacă vrei. :)
pentru textul : de ce nu mai scriu poeme lungi deBianca, mulțam. Eu am luat atitudine nu la conținutul cuvintelor Almei, ea știe acest fapt. Și mai știe că eu am mai scris în acest stil și chiar în alt stil mai hard și mai altfel decât acesta. Și mai știe și schimbărileîn scrierea mea de un an jumate. M-a provocat, tocmai fiindcă știe de ce și știe că reușesc să îmi asum interior ce am de făcut. Însă în momentul în care m-a provocat a folosit alt registru, mai ales la 2 noaptea, și la avalanșa de comentarii, când era de ajuns să mi se spună: "impuls pentru nou, îndrăznește, dezvăluie schimbarea, curaj". În fine, cu alte cuvinte, cu altă formulare, însă acesta ar fi trebuit să fie tonul la ora aceea. La el, la ton, am reacționat eu, cumva în aceeași tonalitate, fiindcă eram și constrânsă de lipsa computerului personal și de lipsa diacriticelor și alte asemenea. Pe care nu am vrut să le adaug atunci în discuție. Promit însă un lucru: nu voi mai răspund ela comentarii instant, cum fac de obicei, ci voi lăsa ceva vreme să se aștearnă lucrurile. Nu mult, ci cât să treacă reverberările inițiale. Da, ai dreptate cu acele modificări. Deocamdată încă simt așa, în momentul în care voi desprinde și cojile acestea lingvistice, se va observa. Însă: acolo chiar sunt degetele altor mâini, acolo chiar sunt pereții dinspre sud. Poate doar departe-le să fie înlocuit cu plecate. Da, acesta îl pot modifica, are sens, în logica construcției de aici. :) Te mai aștept.
pentru textul : too late for an iron life deoricît de „suprarealist” aș încerca să citesc textul acesta tot nu reușesc să găsesc o legătură între titlu și el. și am căutat.
pentru textul : seara cu ochi de scoica depai... daca ai trecut prin propria perceptie si nu ti-a lasat nicio urma de ironie, cinism si alte instrumente atat de eficiente in a " face praf", inseamna ca da, am zis de bine. cand e de rau, tac:-"
pentru textul : Ultima întâlnire cu sinele deaveti grija la pronto, numa' irita, bacteriile tot acolo raman:)) ah a ah?=)))
yester, permite-mi sa intervin, dar tu chiar nu percepi diferenta dintre "a fi de o anumita conjugare" si "a se conjuga" deasemeni, chiar nu intelegi logica lui "desi e" - adica "in ciuda faptului ca", "in pofida", etc...?
pentru textul : Ca sunetul în fluier deDin comentariile tale de mai sus ["nu vreau sa speculez", "o fi indragostita" sua astenica, o fi de la "comportament", "sa o ajute cineva sa isi revina"], ma intreb oare ce imagine isi face despre mine un nou venit pe acest site.
Iti amintesc faptul ca e a treia oara cand imi faci observatie in public [prima data - cand am comentat-o "de rau" pe Madim, a doua oara - cand m-ai dat afara din echipa editoriala, prin 2006 parca]. Nu vad ce mare greseala catastrofala am facut ca am afirmat ceva despre textele postate pentru concurs. Orgoliile sunt prea mari, pentru mine, pe acest site, ca de altfel, pe toate site-urile de acest gen.
pentru textul : Concursul de Poezie ”Astenie de primăvară - Hermeneia 2010” deiata un text care a reusit sa ma amuze. in aceasta vreme gri
pentru textul : Lovitură de rafturi deare o curgere linistitoare textul tau... are si typo ;)) bruckner spune undeva, in proza, cam acelasi lucru: ca america e urata pt lucrurile ei bune, cum ar fi credinta in democratie, care la noi, scepticii si ironicii si batranii, tine de un trecut traumatizant si depasit. ma gandeam ca vei uri visul american si vei aluneca in patetism...poate pe undeva, motivul mamei... se impunea un alt referent, si la fel, finalul, unde spui ca viata e asa si pe dincolo....pe parcursul textului te ai ferit frumos de astfel de "evidențe"...
pentru textul : puls 0 deFelicitări pentru recenzie şi autoarei pentru carte. Şi din partea mea se aprinde un semn.
pentru textul : Cristina Ștefan - Cazier Incomplet dePagini