există vreun motiv pentru care textul acesta a fost postat de două ori?

scrisul e ca ploaia, cade din cer, undeva o caramida sparge norii de grindina iar literele cad torential si ne traseaza limite noi, atunci respiram in ritmuri noi pentru ca nu putem vorbi altfel, despre ceea ce uneori viata uita sa mai respire in noi si se intepeneste...
asa am inteles aceasta poezie de stare in care dincolo de lucruri cotidiene, se afla camera in care lumea se invarteste in ritmul tau.
imi place cum surprinzi viata si cum se reflecta ea cu toate avatarurile ei, in ceea ce ai de spus.
ganduri bune!

multzam Gorune, mergem mai departe

linistile tale au ceva metafizic. Ceva din sufletul tau expus aici isi gaseste freamatul si vibratia in inima mea. Imi place mult acest experiment al tau, cu fraze scurte, dar in care ai prins esenta. Intr-adevar prima linsite pe care o simtim e aceea a naturii. Natura are in ea o liniste frematatoare si o agitatie tacuta, astfel incat revelatia pe care o simtim in primul boboc de floare, in primul mugur al prunului e atat de mare ca o lacrima se prelinge din ochi, ca u nsemn al unei bucurii fara de seaman, inexprimabila. b. Da, concentrandu-te asupra visului capeti o liniste aparte, un fel de ihisie a inimii. Restul literelor cu care incep maximele tale le interpretez in mine, singur, in liniste, ca pentru o desfatare a sufletului. Nu e bine sa dezvalui toate misterele ci doar sa le relev. Un text care-mi merge la suflet.

da, presupune. nenumarate. si, da, va dispare si problema aceea care te deranjeaza pe tine la login. si da, va presupune munca pentru consiliu, multa munca. migrarea bazei de date va fi o chestie ca operatia pe cord deschis sau ca intrarea navetei in atmosfera. sper sa aterizam cu toate rotile intregi si sa nu pierdem nici un boboc.

da, vesnica mea problema cu titlurile... multumesc, Marina

remarc plăcut tocmai primele două strofe pentru originalitate și inspirație. poemul transmite tema iubirii de la început la sfârșit. vibrația iubirii sincere și ignorante face ca cititorul să tresară plăcut la încheierea citirii acestor versuri pline de sinceritate. cu respect, mircea nincu.

Am citit cu plăcere şi empatie.
Mă gândesc că titlul e sugestiv în felul lui, (încercarea de a înfrunta ,,valurile vieţii” având din start un handicap, o lipsă, o neputinţă...apoi, expesia ,,fără mască” mă mai duce cu gândul la ,,fără prefăcătorie”). Cu toate acestea, cred că acest titlu metaforic nu e în ton cu poemul, dpdv al mijloacelor artistice. Poemul e unul realist, fără încărcături metaforice, e un decupaj de stare încadrat foarte bine în câteva evenimente generatoare ale acestei stări. Apreciez dinamismul, bine alese verbele care susţin ideea de libertate enunţată la început. Frumos evidenţiat rolul mâinilor, subliniere subtilă a legii compensaţiei naturale, profitând de sintagma cunoscută ,,a lua viaţa în mâini”. Bine redată trauma. Introspectiv. Cred că e cel mai bun poem al tău :)
Permite-mi mici observaţii, simple păreri: cred că la primul vers e suficient doar ,,înainte de asfinţit”; mi se pare nepotrivit epitetul ,,sfântul” din ,,sfântul soare" ( îmi aminteşte de ,,Hora Unirii” :) ). Familia de cuvinte a cuvântului ,,a râde” şi elemente din câmpul lexical al acestuia sunt folosite aproape de limita supralicitării. De aceea sugerez să elimini ,,să zâmbesc”. Văd finalul aşa:
,, uitasem să plâng
uitasem că nu râsesem niciodată
din toată inimă”
Finalul îmi aminteşte de un adevăr enunţat de Emil Cioran: ,,O lacrimă are întotdeauna rădăcini mai adânci decât un zâmbet". Iar Kahlil Gibran, un autor îndrăgit, scria: ,,...spre a vă întoarce în lumea fără de anotimpuri, unde veţi râde, dar nu cu întreaga voastră bucurie şi unde veţi plânge, dar nu în toate lacrimile voastre."

Mi-a făcut placere, Cristina., şi să citesc şi să scriu. Aştept următorul poem :)

Păi să le vedem:

"De ce l-or fi poreclit Lenin [virgulă] nu se poate spune cu precizie.
"Stăteam cu ochii mijind de somn pe laviţa strâmtă [v] de lemn"
" despre Ciontolag [v] care se spânzurase în şură, despre Dudur şi Duduroaie, rude mai îndepărate [v] care ne lăsaseră moştenire icoane vechi pe sticlă [v] acum pierdute, despre moşul Nicodim [v] care a trăit peste o sută de ani şi apăruse în ziar în ultimul an de viaţă, şi despre încă mulţi alţii."
" de pildă [virgulă] în loc de „V” [ virgulă] la începutul cuvântului [virgulă] trebuia să folosesc un sunet gutural..."
"Când am mai crescut [v] mă duceam singură..."
" Într-o zi [v] am tremurat de emoţie,..."
"învăţătorul de odinioară din sat [v] care le învăţase carte şi pe bunica şi pe mama. "
"Dar vorba pe care nu o voi uita niciodată [v] şi poate că nici acum nu o înţeleg întrutotul..." - atenţie la "intrutotul"! --> întru totul (dezlegat)
"avusesem o rudă poreclită aşa [v] nu mai era la fel de amuzant:
"Mi-am amintit atunci de femeia bătrână [v] care îmi vorbea în mijlocul satului."
"bărbaţilor le lipseşte un braţ pe cromozomul Y [v] comparativ cu cromozomul X."
"bun la oraş [v] iar bătrânii s-au ascuns".

Nu sunt sgur că le-am văzut pe toate, dar sper.

Textul este atutentic. Şi emoţionant.

... ce frumos e când sunt oamenii nostalgici... nu am prins emisiunea cu pricina, se vede că sunt altă generație... dar îți pot face rost de înregistrări... e drept, o să-mi rămâi datoare;)!

ma bucura revenirea dvs la textele mele si incercarea onesta de a va exprima punctul de vedere, indiferent de eventualele neintelegeri si neacorduri. observasem deja ca ma cititi si va multumesc ptr. asta. sper sa merit atentia dvs. si nu numai. sincer, ma simt bine aici, pe H, onorat de ospitalitatea si spiritul acestui site aici, dinamica acestui colaj este clara, la fel polii si structura lui. titlul poate fi aplicat strict divinitatii sau neavand nicio legatura cu dzeu sau si/si. aici nu am facut chei de lectura ptr ca nu cred in existenta strabismului poetic va multumesc si va astept la urmatorul text.

da,..., și vechi, desigur!:) mulțumesc, Adrian!

nicolae, povestea mea nu propune nimic. Povestea mea... povestește, atîta tot. Doar nu îți imaginezi că mă apuc să folosesc marginile unui vers ca pe balustrada unei tribune. Sau că încep să mă bag în seamă ca pe un promotor de curente sau filozofii. Sau să „schimb” lumea. Sînt alții, destui care nu fac decît din astea și după părerea mea au devenit plictisitori. Pentru că lumea în esența ei nu se schimbă niciodată. Vorba lui ăla care a scris Ecclesiastul. Mie îmi face plăcere să observ și să scriu. Cînd am timp. Dar nu, nici de data asta nu ai înțeles. Și de fapt asta mă bucură. Începusem să îmi pierd îndemînarea de a „ascunde” lucruri.

"s-ar putea pune și întrebarea gravă dacă noi, românii, o ducem azi cu adevărat mai bine decât înainte de 1989." - Hai sa fim seriosi domnule Cristea. Dumneavoastra credeti ca dupa ce cineva citeste aceasta propozitie mai poate privi cu seriozitate textul acesta? "vem voie să vorbim, deși nu ne ia nimeni în seamă." - Cam la fel e 99% din planeta, domnule Cristea. Dumneavoastra pe ce planeta traiti? "Odraslele acestora accelerează mașini străine prin fața liceelor, epatând fetele care capătă, de la vârste fragede, aere și chiar comportări de cocote. " - Ce are asta cu revolutia sau cu situatia politica din Romania, sau cu alegerile? Sau faceti aici magiun si nu m-am prins eu? Adolescentii sint asa cum scrieti aici oriunde. Erau mai bune adunarile UTC si saptaminile de scoala irosite in fiecare toamna la cules de porumb sau scos de sfecla? "toți aceia pe care neputința guvernelor care s-au succedat în cele două decenii i-a produs." - Cred ca de fapt aici se gaseste eroarea dumneavostra fundamentala. Guvernele "produc" doar in comunism, fascism sau eventual in socialism. Multi oameni au ajuns sa cerseasca si datorita alegerilor personale gresite. Sau ati uitat Caritasul (si altele ca el)? Am rezerve fata de afirmatia ca cei care au muncit cinstit 40 de ani ar ajunge acum sa cerseasca in Romania. Mi se pare o fraza bombastica si fara acoperire in realitate. Mai logic ar fi fost sa deplingeti situatia nefericita si nenorocoasa a celor care erau intre 35 si 50 de ani in 1989. Acestia cu siguranta ca nu prea au mai apucat 40 de ani de munca neintrerupta. Dar a fost si un ghinion istoric. La urma urmei daca e sa blamam pe cineva de ce nu am blama pe parintii lor care in anii '40 sau '50 nu au luptat impotriva comunismului cu orice pret. De ce nu consideram ca au fost atunci semanate semintele acestei tragedii istorice? "Românii nu sunt un popor de leneși, dar e necesar să le creezi posibilitatea de a munci cu folos. " - wow!!! Asta chiar suna ca din manualul de socialism. E trecuta vremea aceea domnule Cristea. Daca astepti sa iti CREEZE cineva posibilitatea de a munci e jalnic in 2009. Mai bine v-ati uita la adolescentii care sint in stare sa faca din rahat bici numai ca sa aiba cum sa cistige un ban. Asa functioneaza societatea normala. "Posibilitatea de a munci" este un "drept" doar in comunism. Daca nu ati observat cumva, chestia asta a disparut din Europa. Pardon, poate cu exceptia rep. Moldova si a Belarusului. Pe ele le invidiati? "muntele devenirii noastre" - Ce e chestia asta care imi suna a vers din Labis sau Vadim? "Nu cumva ne găsim în situația țăranului care și-a vândut și ultimul pogon de pământ și, fericit, chefuiește la cârciumă, fără să-i pese că de la anul va face foamea?" - Si cine e vina pentru prostia taranului (roman?) ? Guvernul? Vecinii? Societatea? Dumneavostra, domnule Cristea, sinteti in cautarea unui tap ispasitor pentru prostie sau pentru alegeri personale gresite? "În decembrie 2009, ar fi să vină vorba și despre Ceaușescu, cel executat, pilduitor, la Târgoviște, " - Hai spuneti-ne ceva de Ceausescu. Nu de alta dar s-a cam uitat. Spuneti-ne ceva ca ni s-a facut dor, acum dupa douazeci de ani. Macar scrieti ceva hilar. "Tot atunci ar fi să se facă observația că, la 20 de ani de la instaurarea efectivă a comunismului în România, o continuitate în acțiune căreia-i putem găsi o sută sau o mie de păcate a dat, totuși, roadele pe care le-a dat." - Da, este adevarat. Probabil ca "roadele" cele mai reprezentative sint "omul nou" a carui minte nu s-a curatat de prostie, lene si chiul nici dupa douazeci de ani de "postcomunism". Sau "omul nou" care care inca mai viseaza la aberatiile si promisunile paradisului comunist in timp ce isi vinde colegii, parintii, prietenii, familia, etc la Securitate. Da, bogate roade. Impreuna cu tembelizarea tarii si transformarea ei intr-un lagar de concentrare socialista. Problema este ca tot nu ne-ati spus care e bolovanul asta. Sau e o metafora enigmatica pentru a ne tine in suspans?