alma, să înțeleg că nu îți place ingambamentul? să înțeleg că nu știi ce e o Ars Poetica? să înțeleg că nu te-ai gândit de ce masivul e plăpând ca o statuie? de ce se urcă în doi pe el? că nu pricepi tropul "vorbe de fier"? că nu știi ce reprezintă bocancii? că e o înșiruire de simboluri? că frământarea e reală? că rucsacul, impresia de prăbușire etc. semnifică ceva? îți dau un indiciu... poezia e în spatele meu:) e povara nelipsită alpinistului, dar nu am de gând să îmi interpretez poemul. lămurește-mă detaliat:) sunt mai greu de cap, deși urc "masivul plăpând ca o statuie" cu plăcere:) eh, semantica asta:) cu sympatheia, yester p.s. dacă ți-a plăcut, de ce nu te "zbați în gând ca sunetul în fluier"?:)

tin cont, multumesc.

o poezie unitara, purtind in memorie, pina departe de noi, forta imaginilor. iata o poezie in care diminetile altora par mai gri decit ale tale... "sîmbătă se sparg sîmburii de muchiile genunchilor mei și toți sînt amari"

interesant suprarealismul acestui text si as spune poate onirismul lui.desi se petrece undeva sub un vitraliu. am ramas fixat pe imaginea acelui bol. repugna si totusi fascineaza.

pina una alta, am si eu o intrebare. apreciez ca autorul ne spune cine a facut fotografia (asta ca sa nu existe confuzie) dar intrebarea mea este: are autorul copyright ptr folosirea fotografiei in scopuri personale si pentru postarea ei in spatiul public al Hermeneia? daca da, atunci sa ne spuna si noua si de asemeni sa precizeze daca fotografia are copyright. daca nu, atunci il rog sa obtina mai intii acest drept si dupa aceea sa o foloseasca. sper ca nu e nevoie aici sa explic ce inseamna copyright si toate implicatiile lui. eu de exemplu cred ca am folosit doar fotografii sau realizari grafice personale. poate ca ar trebui sa le atasez precizarea copyright sau un watermark. in principiu Hermeneia incurajeaza folosirea de fotografii creatii personale chiar daca nu ne deranjeaza nici folosirea de alte resurse dar in contextul legilor internationale (scrise si nescrise). asta ca sa nu avem nici o problema. s bineinteles ca va trebui sa actualizam Regulamentul cu acest lucru. in ce priveste continutul fotografiei, as fi recunoscator membrilor Hermeneia daca s-ar abtine deocamdata sa testeze aceasta frontiera a regulamentului pina cind o vom dezbate in cadrul grupului de administratie si vom ajunge la o concluzie care cu siguranta se va materializa intr-o precizare in Regulament. mie personal textul imi place. si la fel admir arta lui Saudek, si nu numai a lui. ... unde sint fotografii de altadata? daca as vrea sa fac o gluma as putea spune ca e ok sa pui nuduri pe Hermeneia dar doar daca sint sepia si si sint facute pina in anul 1940 :).. pe vremea aceea inca se mai facea arta.

Îmi vine să zîmbesc. Pentru că mi se pare ridicol să mai pui „Hristos a Înviat!” după aceste „note”. Nu înțeleg pe cine salută domnul Gorun. Sau o face la mișto. Și îmi vine nespus de greu să cred că un om inteligent ca domnia sa să nu se prindă de chestia asta. Adică un fel de bă voi aștia care nu sînteți ortodocși (din diferite motive) și nu aveți icoane ca noi cu și fără „învăluirile” de rigoare, sory dar aveți ghinion. Fie că sînteți hipnotizați, fie că sînteți pe nicăieri. Mie mi se pare că tocmai aceasta fudulie ridicolă a unor ortodocși care cred că ei și numai ei (și bineînțeles icoanele lor) sînt cam totul în materie de spiritualitate și bineînțeles au ce n-are nimeni în ce privește apropierea de Dumnezeu sau de misterul binefăcător al divinității, etc, etc, tocmai această fudulie spuneam, mi se pare un semn trist al păgubosului care simte o nevoie permanentă să „umbrească”, să „strivească”, etc, pe ceilalți doar, doar se va ridica deasupra complexului provincial de inferioritate. Pentru mine va rămîne o enigmă de ce oameni care se consideră creștini și inteligenți procedează așa. În ce privește școala, părerea mea este că atîta timp cît este construită și plătită din bani publici este un spațiu public iar credința, religia sau nereligia cuiva sînt într-o democrație lucruri private și e bine să rămînă așa. Bineînțeles că discuția s-ar putea extinde foarte mult dar personal cred că după o mie și cam șapte sute de ani de religie instituționalizată măcar un lucru ar fi trebuit să pricepem. Și anume că sub forma ei instituționalizată biserica trebuie să fie separată se stat și insituțiile lui. Nu mă îndoiesc că sînt unii care din motive mai mult sau mai puțin fierbinți nu vor fi de acord cu asta dar acest lucru nu anulează sub nici o formă sutele de ani și sutele de mii de oamenii persecutați și uciși de indivizi foarte bine intenționați și iubitori de Dumenzeu, care erau cît se poate de onești în convingerea lor că biserica trebuie să domine societatea chiar cu prețul sîngelui. Chiar că nu văd cum să îl pun pe „Hristos a Înviat!” aici. Slavă Domnului că după înviere nu ne-a cerut să ne facem icoane că tare complicată ne mai era viața. Ajungeam să ne luăm la întrecere care are icoane mai făloase. Dar se pare că o facem și fără să ne-o fi cerut.

Textul este ok. Şi de ce folosesc sintagma asta săracă la duh? Pentru că degajă o atmosferă hieratică, dar fără o legătură evidentă cu vremea. E un sentimetn hieratic aici (frig/încremenire/alb stat). Şi cred că asta s-a vrut.

Nu ştiu de ce foloseşti şi tu trendy-ul ăsta bilingv, când ai atâta forţă şi eleganţă în limba noastră (în adâncuri scufundată) :)

Salutări!

Ha! ha! ha! Eu nu te trag de urechi, eu te bat la cap.

am amintiri frumoase despre Venetia, si socul emotionat cand am vazut cat costa niste figurine din Murano. despre text. ambiguitate totala, nu am inteles absolut nimic din el, mai ales ca nu prea stiu italiana ex: măștile reconfigurează imponderabilitatea lagunelor sinoptice de petale prin mătasea anonimă a cărnii rarefiate sau încăperea apelor fulguie stins gondole de Murano doar sunetele mîngîie teluric paginile avide prin compendiul nopții folosesti cuvinte greoaie iar eu ca cititor sunt bulversat total. e doar o parere desigur, e posibil sa fiu ignorant insa finalul mi-a placut nespus : Eu, Piața San Marco, Venetia cu drag

Virgil, eu speram să nu mă mai bag pe acest subiect, dar m-ai întrebat ceva. În primul rând mă bucur că vezi "conflictul" cu ochi buni. La primul comentariu făcut aici chiar mă gândeam că se vor mișca valuri, dar nu credeam că tocmai așa de mari (uite că și zice Cristina că nu are răbdare să mai citească tot; cine nu l-a prins de la început o lasă baltă). De acord cu tine că valurile făcute sunt un lucru bun pentru toți cei de aici. 250 de citiri este record absolut. Taman de ziua lui Nichita. Deci, ziceam ceva de prima regulă, care la un moment dat sună așa: "...Se urmărește promovarea calității literare prin textele care se publică și opiniile critice care se exprimă". Alina cu toată grija ei pentru calitatea literară s-a ocupat, totuși, doar de texte, NU și de opinii. Ceea ce speram eu să se înțeleagă, este acest minus al muncii ei, că a făcut doar juma' de treabă. Încă o dată: e clar că dacă se ocupa și de comentarii era un volum de șapte ori mai mare (deci până la urmă a făcut doar o șeptime de lucru. Hm.) Deci nu e o treabă făcută cum trebuie și mi se par nedrepte aserțiunile ei. Tocmai pentru că ar presupune un volum imens de lucru înseamnă că și responsabilitatea ar trebui să fie pe măsură, nu? Așadar, esențial, și, conform regulilor, în proporție de cel puțin 50%, trebuia să aibă în vedere și comentariile. Sper că e clar cât de cât. (Însă dacă se apucă cineva să facă și o critică a criticii, apăi asta e treabă profesionistă deja; aviz amatorilor). Cristina (dacă apuci să citești), mă întrebi: dacă eram pe lista Alinei mai făceam gargară? Eu cred că da, după cât mă cunosc, și poate chiar numai de dragul valurilor ăstora, căci începusem să mă plictisesc. Tocmai spuneam că poate chiar cei de pe listă ar fi trebuit să sesizeze injustețea unui astfel de demers. Repet, cred că da. Poate că, dacă ne plesnea cu ceea ce zic eu acolo, cu o critică ȘI a criticii de mă punea în fund, aș fi tăcut chitic și aș fi luat notițe. Călin

Aaa, și am uitat că nu știi să numeri. Probabil la școala de mateloți nu e nevoie de asta. Sau poate erai așa de orbit de furie că ai uitat să numeri pînă la trei.
În orice caz Hialin scrie de zeci de ori mai bine decît vei putea tu visa să scrii vreodată. Nu am absolut nici o relație prefențială cu el. De altfel a fost de cîteva ori și pe poziții opuse mie. Dar problema nu s-a pus și nu se va pune niciodată așa. Există oameni pe Hermeneia care mă „înjură” și totuși sînt AUTORI. Pentru simplul motiv că scriu bine. Ceea ce nu se poate spune despre tine. Iar acum m-ai convins, dacă mai era nevoie, nu numai că nu scrii bine dar nici nu știi să vezi cînd cineva scrie bine. Cele două lcururi sînt de fapt foarte legate între ele. Am fost un naiv că am putut spera de la tine să poți așa ceva. Îmi cer scuze. Știi cum se spune, de unde nu e, nici Dumnezeu nu cere...

Poem de stare tremurat între înalțare și umbră, în lumina acestei lumînări cu bătaia acum aproape de stingere acum gata să izbucnească din nou, precum fărîma de viață din inima aflată în așteptarea acelui ceva menit viața să o preamărească, aproape de Rilke, inedit totuși prin forța imaginii, prin străfulgerea nervului optic cu impresii fugare. Cocoloșul de ceară, urmă fină de umor ardelenesc, ca și cum poetul ar vrea să se apropie de cititor, spunîndu-i (LA URECHE) la urma urmelor un boț de ceară sîntem toți.

Andrei cum adica sarcastic? Batjocoritor? Nici vorba. Ironic da , mult prea putin cu referire la autor si mai mult despre context :) Si am gustat gluma ta care intr-adevar avea destul de multa legatura cu textul, insa in baza unor lucruri pe care le stim doar noi doi. E lesne ca altii sa rataceasca o astfel de interpretare si sa considere comentariul tau o comunicare de lucruri personale fara legatura cu literatura. Imi place sa cred ca mai exista destul simt al echilibrului incat sa nu consideram genul acesta de gluma un enunt cu tenta rasista. Sunt un milion de bancuri pe care le fac evreii despre arabi si viceversa, romanii despre unguri si invers etc. Pana la urma eu cred ca Marina intr-adevar tine la tine si iti arata mereu un interes constant, chiar daca numai in ceea ce priveste forma si mai putin cu referire la idei. Cum ar zice Castaneda, este micul tau tiran, lucru folositor dupa cum stii. E normal sa te enerveze astfel de interventii insa important este cum reactionezi tu la acestea. Imi vine sa iti zic un banc dar am sa o fac pe alta cale, lasand aici loc literaturii si celor interesati de aceasta.

ddm, ma bucur sa vad ca Hermeneia este o comunitate in care nevoia de socializare a devenit imperios necesara! sau nu ma bucur? nu, cred ca m-as bucura mai mult daca ai gasi o alta modalitate de a-ti comunica adresa de mail. o poti pune la profil, de pilda. daca tot nu mai e un secret. promit sa ma intorc si cu niste opinii despre text, imediat ce voi reusi sa las din mana cartonasele galbene! sunt prea fosnitoare si nu ma pot concentra...