Mărul cunoașterii ne va face oare să ne dăm seama că lumea e o tablă de șah ? Ne dăm reciproc de multe ori câte-un șah mat... Îmi place felul tău de a vedea lumea, Anna. Și nu numai în această poezie.
Revin, am uitat să-ți sugerez să încerci cumva cu un titlu în română. De obicei nu am nimic împotriva titlurilor în engleză, uneori, mai ales clișeele, merg. Dar aici eu cred că poți găsi ceva sugestiv în română. Nu neaparat acum, dar... dacă vei vrea să faci ceva mai mult cu proza ta.
Ursitoarele ţi-au sortit, pe lângă darul de a te sărbători, în mod unic - comparativ cu noi, ceilalţi - pe 12.12.12, şi darul de a fi poet. La mulţi ani cu inspiraţie, sănătate şi bucurii pe H şi în viaţa ta reală. :)
Askalon este un cognac bunisor, adrian... sa nu confundam planurile. mergi mai departe si descongestioneaza zona de furie/ura... afirmi lucruri grave. asta se desprinde din text? sau ne stim personal si atunci stii ce spui...!? interesant punct de vedere. vreau sa ramai mai mult asupra lui. pari o persoana care are timp de complezente, deci iti departajezi obiectiv punctul de vedere de subiect. faci afirmatii care trebuie scoase din confuzie. deja imi fac probleme de ce acest text pare plin de ura si furie... astept. revino cu responsabilitate. chiar si impreuna. cati oameni judeci dintre cei care nu-ti seamana...?
frumoasa ultima strofa, intr-adevar...dar cred ca zece are semnificatii mult mai adanci si, de ce nu?, mult mai demne de a fi exploatate liric, decat cele la care te-i referit la inceputul textului. P.S: nu-s de-acord cu ideea din strofa a doua! :) dar, fireste, asta tine de convingerile mele, nu de valoarea versurilor.
Mulțumesc Virgil pentru lectura atentă, sunt onorată.
Și surprinsă într-un anumit fel pentru că poemul este unul mai vechi, îmi amintesc eram la un seminar de implanturi dentare undeva prin Sillicon Valley demult, cred că era 2008 și într-un bar am ascultat la un jukebox melodia aceea a Oliviei Newton-John... please mr. please don't play B17 it was our song etc etc pe care o iubea mama D-zeu s-o odihnească și când am auzit-o am avut așa, o senzație de punte peste timp și spațiu... și chiar am crezut că acela era ultimul jukebox din California.
La urma urmei, cred că panseismul meu a fost deplasat, așa-s eu gândesc la toate și când nu ar fi cazul.
Margas.
strofa a doua este de rară frumuseţe. nu ştiu, dar eu simt aşa o amărăciune în cuvintele tale foarte frumoase.
o dorinţă de a depăşi nişte stări sufleteşti. uite, de exemplu: "te străduieşti să iubeşti fără să iubeşti" - ce minunat spui tu lucrul acesta, dureros, de altfel. şi finalul are încărcătura lui. oprirea aceasta a timpului în momerntul hărăzit: "timpul trece subtil din ceasul vechi în retină".
o poezie deosebită, pe care permite-mi să o remarc.
e un cintec: "Je cherche fortune Tout autour du Chat Noir Et au clair de la lune A Montmartre le soir. ... Chez Monsieur l'maire Fais moi crédit J'ai pas d'argent J'paierai sam'di Si tu n'veux pas Me marier J'te fourr' la têt' Dans l'encrier. " un salut prietenesc din Rive Gauche!
Mi-au plăcut titlul, starea, amănuntele, paradoxul, strigătul... și Mielul, care, din păcate, uneori e doar cu inițială minusculă și căutăm să fie mare doar la kilograme nu și la semnificație.
De revizuit: un lanțul/ un lanț; nu m-aș mira/ nu m-ar mira
Cred că pe alocuri mai pot fi scoase niște explicații care nu sunt necesare, ba chiar par redundante.
Pe Dorin Cozan, în primul rând, l-aș invita aici, la o masă rotundă, că e filozof. Cristi, sincer, după cum am cules, la-ntâmplare cuvântul "platonician"din primul rând al textului, mă pregătisem: cu eseul ăsta listat, cu dicționarul de filozofie, cu o porție dublă de cafea foarte amară și cu mutra serioasă. Numai că această compoziție destul de ciudată pentru un eseu m-a făcut să râd cum n-a, mai râs de mult. Ai făcut niște treceri bruște, niște rupturi în registrul stilistic formidabile. Treci imediat de la o idee filozofică la cea mai banală expresie urbană, încă din primul paragraf, sau prima secvență, de la "preexistența valorii", la „vai, dragă, dar nu te-ai schimbat deloc de când nu ne-am mai văzut!”, la cea mai simplă argumentare, apoi schimbi din nou registrul spre înalt : te-ai schimbat deloc de când nu ne-am mai văzut!”. "Acest sentiment al unui déja vu inevitabil dă valorii un ce iremediabil desuet." Postmodernă este tehnica de compoziție în secvențe decupate într-un colaj unde fragmentele își găsesc un liant mai târziu în mintea cititorului (care săracul nici nu știe ce-l așteaptă), de aceea îți voi scrie și eu comentariul meu pe secvențe, sper, corespunzătoare. Încerci o definire filozofică a lui "re", (ceea ce mă duce imediat la "apriori"), o "ființare anterioară" pe care o argumentezi atât de popular cu vecinii de apartament și inevitabila remarcă a permanenței, pe care deja am mai citat-o. Dezvăluirea valorii spui că e condiționată de ceva, de o faptă bună(?!) și citezi din "Harap Alb" replica Sfintei Duminici care te trage de mânecă numai să vezi. Din nou distanța între tema dezbătută și nivelul de argumentare m-a bulversat, ca să râd în hohote la ultimul enunț (dar mai e până acolo). Ei, valoarea asta nu e recunoscută de oricine, doar de cei pregătiți pofesional, de criticii literari. Cinismul cu care descoperi greșelile criticilor ar trebui să-l argumentezi, nu mi-a plăcut niciodată stilul colocvial, atât de nivelator, iată : "Dar fiecare dintre noi știe o întreagă antologie de cazuri în care iluștri critici s-au înșelat profund. Capodopere atestare de timp (singura apreciere infailibilă, se spune, eu am dubii) fost-au, la vremea lor dezaprobate de critici cărora nu cultura sau priceperea li se puteau reproșa, nici măcar buna intenție." Sigur, aduci și citate biblice, pentru vremea când organul receptor era inima! După exemplul eminescian, acorzi mai multă credibilitate lumii vechi "când opera se construia după rețetare indiscutabile". Vrei să spui clasice.( Pentru că și astăzi sunt rețetare după care se fac romane valoroase,) Iar azi, opera devine ca orice obiect al vieții noastre, consumistă, aproape de unică folosință. Cred că e normal ca idee să se-ntâmple așa, opera reprezintă lumea contemporană artistului. E destul de generoasă tema asta, am putea discuta mult și bine, sau să scriem un alt eseu. " Când totul are valoare, de fapt nimic nu mai are valoare. "- Remarca asta îmi amintește de Paul Valery, care se întreba unde va mai fi valoare când toți, sau dacă toți oamenii s-ar apuca de scris. Eu cred că tocmai asta începe să se-ntâmple. Și pentru că am început cu acest element hilar de compoziție, iată și finalul cinic descendent, de recunoașterea valorii de la idee, la replica urbană:" Pur și simplu nu mai are nevoie de ea. Iar, dacă totuși o recunoaște, îi poate spune cel mult: babo, nu mai umbla brambura că te caută moartea pe-acasă!"
Dupa cum vei observa, prefer prima versiune de pe Hermeneia. "poeti / ai viselor tale..." - pentru ritm (aveai dreptate cu sincopa) dar si pentru intelesul, valoarea semantica a sintagmei. Prezenta articolului hotarat anuleaza incertitudinea, ceea ce presupune ca poeti_i sunt cunoscuti. Energia negativa, curiozitatea coroziva este diminuata. "mangaiere si-alint" - cade foarte bine in contextul reiteratiilor nevrotice din poem.
Te durea capul: si-ai aruncat in noi, caii tai de fier sa na zgiltiie creierii si-asa zgiltiiti de cintarea cintarilor de neagra sulamita de regele david prinzind scorpioni si de solomon cu miile lui de neveste. Ne-ai facut hypodromul migrenolor tale nocturne si culmea, in marele nostru mazochism respectuos ne-a mai si placut. dupa aia, presupun c-ai adormit fericit lasindu-ne sa verificam daca intr-adevar somnul ratiunii naste copite de fier.
Mi-a plăcut mult "mă vei filma pe sub sprâncene fidelă/pentru a da rewind când vom fi singuri, /înainte de zi e întotdeauna întrebarea, /după noapte e întotdeauna răspunsul". Îmi place cum redai sentimentele tale într-un mod în care pot fi înțelese diferit de fiecare cititor...
am mai vorbit despre fotografiile tale. am spus și o repet, ai abordări interesante, care stîrnesc emoții, găsesc că dinamica și încadrarea scot din anonimat chiar și lucrurile ce pot părea banale/comune. las aici un semn pentru tot ce am văzut.
și mai las o variantă în care eu am accentuat contrastul și am redefinit paleta cromatică pentru un plus de dramatism. cred că pasionații de arte vizuale nu ar trebui să neglijeze resursele aplicațiilor dedicate prelucrării imaginilor de tip raster.
citisem si celelalte parti. eram curios sa vad ce urmeaza. imi place acest melange de fabulos-cotidian, precum si purtarea de grija a celuilalt care apare in proza dvs.
multumesc, voi tine cont de sugestii. voi mai scoate din si-uri chiar daca - am mai spus - nu sunt scapari.
cuiburile mi-au placut in imaginea cu trenuri si "vagoane", trecand asa. dar o sa vad.
la jeansi nu cred ca am sa renunt fiindca sunt cel putin zece ani de cand nu le mai spun blugi, n-as fi eu. in fond asta e doar o poezie! :o)
apreciez ca mi-ai spus parerea ta.
Adriana, poemul acesta te învăluie şi te poartă pe aripi de mătase spre o lumină "în care cobori ca într-o fântână cu fluturi". am plutit puţin deasupra oraşului "unde moartea e doar numele tainic/dăruit unui alt anotimp".
Un text care la prima vedere pare pretios, migalos, dar asta e arta caligrafului. Buna si crediblia substituirea, bun firul scrisorii. Aceeasi atmosfera laic-bisericeasca. Personal, am remarcat strofa a doua, din punctul meu de vedere acolo e mesajul detaliat catre Alesandros. Ai niste jocuri excelente si excelent plasate in text-ma refer aici la acel aport aport fericire, sau rotundo,inchipuito. Ai multe imagini care ar merita remarcate, dar si citeva care frineaza putin textul din curgere. Le trec insa cu vederea pe ultimiee, pentru ca atmosfera tandra si finalul sunt foarte bine realizate in opinia mea.
eu nu prea înțeleg cum poate fi „progresul un candidat sigur” la o luptă... fie ea „o luptă cu animalele de savană”! :)
poate „progresul îmi va fi de ajutor”?
„așadar parcă nimic nu este mai simpatic”
eu aș renunța la acel „așadar”, care anunță ferm o concluzie - în contradicție cu tremurătorul „parcă”.
„netulburate de vreo apă tulbure” - poate găsești altceva...
dupa unii (si au fost n polemici in revistele literare) nu "e normal in cazul lui", demitizarea a adus in discutie si acest aspect. ce vroiam sa subliniez... nu este suficient sa preiei doar vocabularul si unele motive, trebuie sa faci plauzibila , valoroasa si "pe bune" dedicatia implicita. altfel risti o pastisa, in cel mai fericit caz. dar hei! decat epigon mai bine fan:)
iata ca ai reusit sa ma amuzi dragos, dupa o zi fff incarcata. nu pot spune decit ca daca nu iti place, nu iti place. dar marturisesc ca m-ai amuzat cu ambiguitatea ideii de metafora fortata. cum e cea nefortata?
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Mărul cunoașterii ne va face oare să ne dăm seama că lumea e o tablă de șah ? Ne dăm reciproc de multe ori câte-un șah mat... Îmi place felul tău de a vedea lumea, Anna. Și nu numai în această poezie.
pentru textul : figurine albnegre deRevin, am uitat să-ți sugerez să încerci cumva cu un titlu în română. De obicei nu am nimic împotriva titlurilor în engleză, uneori, mai ales clișeele, merg. Dar aici eu cred că poți găsi ceva sugestiv în română. Nu neaparat acum, dar... dacă vei vrea să faci ceva mai mult cu proza ta.
pentru textul : Anywhere but here deUrsitoarele ţi-au sortit, pe lângă darul de a te sărbători, în mod unic - comparativ cu noi, ceilalţi - pe 12.12.12, şi darul de a fi poet. La mulţi ani cu inspiraţie, sănătate şi bucurii pe H şi în viaţa ta reală. :)
pentru textul : poetul deAskalon este un cognac bunisor, adrian... sa nu confundam planurile. mergi mai departe si descongestioneaza zona de furie/ura... afirmi lucruri grave. asta se desprinde din text? sau ne stim personal si atunci stii ce spui...!? interesant punct de vedere. vreau sa ramai mai mult asupra lui. pari o persoana care are timp de complezente, deci iti departajezi obiectiv punctul de vedere de subiect. faci afirmatii care trebuie scoase din confuzie. deja imi fac probleme de ce acest text pare plin de ura si furie... astept. revino cu responsabilitate. chiar si impreuna. cati oameni judeci dintre cei care nu-ti seamana...?
pentru textul : askalon deautentic, neautentic, nu exista asa un nume, in schimb hutupela inseamna "mincau", de aici probabil si numele. fara "tz-uri"
pentru textul : Mihai Takács : pictură --- muzica : Eldad Talmu desi revin, am verificat atit pe Firefox cit si pe IE si pe ambele browsere pagina este redata normal
pentru textul : migrarea către rezoluția 1024 X 768 deimi tai părul, hainele pielea, carnea, oasele și floarea de soc de sub ureche ramane sufletul cu miros de cuțit iar titlul... între noi
pentru textul : trup (si suflet). defrumoasa ultima strofa, intr-adevar...dar cred ca zece are semnificatii mult mai adanci si, de ce nu?, mult mai demne de a fi exploatate liric, decat cele la care te-i referit la inceputul textului. P.S: nu-s de-acord cu ideea din strofa a doua! :) dar, fireste, asta tine de convingerile mele, nu de valoarea versurilor.
pentru textul : Superstiție deMultumesc din suflet ca am fost acceptata din nou pe site-ul vostru . Sincer , a fost o eroare din partea lui nicodem
pentru textul : Noaptea deMulțumesc Virgil pentru lectura atentă, sunt onorată.
pentru textul : jukebox breakfast deȘi surprinsă într-un anumit fel pentru că poemul este unul mai vechi, îmi amintesc eram la un seminar de implanturi dentare undeva prin Sillicon Valley demult, cred că era 2008 și într-un bar am ascultat la un jukebox melodia aceea a Oliviei Newton-John... please mr. please don't play B17 it was our song etc etc pe care o iubea mama D-zeu s-o odihnească și când am auzit-o am avut așa, o senzație de punte peste timp și spațiu... și chiar am crezut că acela era ultimul jukebox din California.
La urma urmei, cred că panseismul meu a fost deplasat, așa-s eu gândesc la toate și când nu ar fi cazul.
Margas.
strofa a doua este de rară frumuseţe. nu ştiu, dar eu simt aşa o amărăciune în cuvintele tale foarte frumoase.
o dorinţă de a depăşi nişte stări sufleteşti. uite, de exemplu: "te străduieşti să iubeşti fără să iubeşti" - ce minunat spui tu lucrul acesta, dureros, de altfel. şi finalul are încărcătura lui. oprirea aceasta a timpului în momerntul hărăzit: "timpul trece subtil din ceasul vechi în retină".
o poezie deosebită, pe care permite-mi să o remarc.
pentru textul : toamna, o santinelă ce-ţi păzeşte conştincioasă anii dee un cintec: "Je cherche fortune Tout autour du Chat Noir Et au clair de la lune A Montmartre le soir. ... Chez Monsieur l'maire Fais moi crédit J'ai pas d'argent J'paierai sam'di Si tu n'veux pas Me marier J'te fourr' la têt' Dans l'encrier. " un salut prietenesc din Rive Gauche!
pentru textul : Aristide Bruant demulțumesc Adrian pentru trecere și comentariu, așa voi incerca să fac ,sper să îmi și iasă,o zi faină.
pentru textul : Plouă în tot acest timp gol deMi-au plăcut titlul, starea, amănuntele, paradoxul, strigătul... și Mielul, care, din păcate, uneori e doar cu inițială minusculă și căutăm să fie mare doar la kilograme nu și la semnificație.
pentru textul : se apropie paștele și noi nu avem miel deDe revizuit: un lanțul/ un lanț; nu m-aș mira/ nu m-ar mira
Cred că pe alocuri mai pot fi scoase niște explicații care nu sunt necesare, ba chiar par redundante.
va rog, mai concret?
pentru textul : viaţa dePe Dorin Cozan, în primul rând, l-aș invita aici, la o masă rotundă, că e filozof. Cristi, sincer, după cum am cules, la-ntâmplare cuvântul "platonician"din primul rând al textului, mă pregătisem: cu eseul ăsta listat, cu dicționarul de filozofie, cu o porție dublă de cafea foarte amară și cu mutra serioasă. Numai că această compoziție destul de ciudată pentru un eseu m-a făcut să râd cum n-a, mai râs de mult. Ai făcut niște treceri bruște, niște rupturi în registrul stilistic formidabile. Treci imediat de la o idee filozofică la cea mai banală expresie urbană, încă din primul paragraf, sau prima secvență, de la "preexistența valorii", la „vai, dragă, dar nu te-ai schimbat deloc de când nu ne-am mai văzut!”, la cea mai simplă argumentare, apoi schimbi din nou registrul spre înalt : te-ai schimbat deloc de când nu ne-am mai văzut!”. "Acest sentiment al unui déja vu inevitabil dă valorii un ce iremediabil desuet." Postmodernă este tehnica de compoziție în secvențe decupate într-un colaj unde fragmentele își găsesc un liant mai târziu în mintea cititorului (care săracul nici nu știe ce-l așteaptă), de aceea îți voi scrie și eu comentariul meu pe secvențe, sper, corespunzătoare. Încerci o definire filozofică a lui "re", (ceea ce mă duce imediat la "apriori"), o "ființare anterioară" pe care o argumentezi atât de popular cu vecinii de apartament și inevitabila remarcă a permanenței, pe care deja am mai citat-o. Dezvăluirea valorii spui că e condiționată de ceva, de o faptă bună(?!) și citezi din "Harap Alb" replica Sfintei Duminici care te trage de mânecă numai să vezi. Din nou distanța între tema dezbătută și nivelul de argumentare m-a bulversat, ca să râd în hohote la ultimul enunț (dar mai e până acolo). Ei, valoarea asta nu e recunoscută de oricine, doar de cei pregătiți pofesional, de criticii literari. Cinismul cu care descoperi greșelile criticilor ar trebui să-l argumentezi, nu mi-a plăcut niciodată stilul colocvial, atât de nivelator, iată : "Dar fiecare dintre noi știe o întreagă antologie de cazuri în care iluștri critici s-au înșelat profund. Capodopere atestare de timp (singura apreciere infailibilă, se spune, eu am dubii) fost-au, la vremea lor dezaprobate de critici cărora nu cultura sau priceperea li se puteau reproșa, nici măcar buna intenție." Sigur, aduci și citate biblice, pentru vremea când organul receptor era inima! După exemplul eminescian, acorzi mai multă credibilitate lumii vechi "când opera se construia după rețetare indiscutabile". Vrei să spui clasice.( Pentru că și astăzi sunt rețetare după care se fac romane valoroase,) Iar azi, opera devine ca orice obiect al vieții noastre, consumistă, aproape de unică folosință. Cred că e normal ca idee să se-ntâmple așa, opera reprezintă lumea contemporană artistului. E destul de generoasă tema asta, am putea discuta mult și bine, sau să scriem un alt eseu. " Când totul are valoare, de fapt nimic nu mai are valoare. "- Remarca asta îmi amintește de Paul Valery, care se întreba unde va mai fi valoare când toți, sau dacă toți oamenii s-ar apuca de scris. Eu cred că tocmai asta începe să se-ntâmple. Și pentru că am început cu acest element hilar de compoziție, iată și finalul cinic descendent, de recunoașterea valorii de la idee, la replica urbană:" Pur și simplu nu mai are nevoie de ea. Iar, dacă totuși o recunoaște, îi poate spune cel mult: babo, nu mai umbla brambura că te caută moartea pe-acasă!"
pentru textul : RE deDupa cum vei observa, prefer prima versiune de pe Hermeneia. "poeti / ai viselor tale..." - pentru ritm (aveai dreptate cu sincopa) dar si pentru intelesul, valoarea semantica a sintagmei. Prezenta articolului hotarat anuleaza incertitudinea, ceea ce presupune ca poeti_i sunt cunoscuti. Energia negativa, curiozitatea coroziva este diminuata. "mangaiere si-alint" - cade foarte bine in contextul reiteratiilor nevrotice din poem.
pentru textul : Săgeți în piept deTe durea capul: si-ai aruncat in noi, caii tai de fier sa na zgiltiie creierii si-asa zgiltiiti de cintarea cintarilor de neagra sulamita de regele david prinzind scorpioni si de solomon cu miile lui de neveste. Ne-ai facut hypodromul migrenolor tale nocturne si culmea, in marele nostru mazochism respectuos ne-a mai si placut. dupa aia, presupun c-ai adormit fericit lasindu-ne sa verificam daca intr-adevar somnul ratiunii naste copite de fier.
pentru textul : noaptea cailor de fier deMi-a plăcut mult "mă vei filma pe sub sprâncene fidelă/pentru a da rewind când vom fi singuri, /înainte de zi e întotdeauna întrebarea, /după noapte e întotdeauna răspunsul". Îmi place cum redai sentimentele tale într-un mod în care pot fi înțelese diferit de fiecare cititor...
pentru textul : Și ascult cum pleacă fotonii deam mai vorbit despre fotografiile tale. am spus și o repet, ai abordări interesante, care stîrnesc emoții, găsesc că dinamica și încadrarea scot din anonimat chiar și lucrurile ce pot părea banale/comune. las aici un semn pentru tot ce am văzut.
și mai las o variantă în care eu am accentuat contrastul și am redefinit paleta cromatică pentru un plus de dramatism. cred că pasionații de arte vizuale nu ar trebui să neglijeze resursele aplicațiilor dedicate prelucrării imaginilor de tip raster.
pentru textul : Un vis fără chip deSi eu ma bucur nespus pentru ca din nou Moldova e fruncea la scris! Felicitari!
pentru textul : De la Vaslui citire decitisem si celelalte parti. eram curios sa vad ce urmeaza. imi place acest melange de fabulos-cotidian, precum si purtarea de grija a celuilalt care apare in proza dvs.
pentru textul : La Pedrera demultumesc, voi tine cont de sugestii. voi mai scoate din si-uri chiar daca - am mai spus - nu sunt scapari.
pentru textul : de dincolo decuiburile mi-au placut in imaginea cu trenuri si "vagoane", trecand asa. dar o sa vad.
la jeansi nu cred ca am sa renunt fiindca sunt cel putin zece ani de cand nu le mai spun blugi, n-as fi eu. in fond asta e doar o poezie! :o)
apreciez ca mi-ai spus parerea ta.
Adriana, poemul acesta te învăluie şi te poartă pe aripi de mătase spre o lumină "în care cobori ca într-o fântână cu fluturi". am plutit puţin deasupra oraşului "unde moartea e doar numele tainic/dăruit unui alt anotimp".
Lyset
pentru textul : Mătase de fluturi deLisandro, Lisandro,
pentru textul : Lansare de carte: Adriana Lisandru - "Despre ea, niciodată" devorba-altfel-a poetului, ce preţuire mai mare să vrai decît numele tău rostit de două ori...
Un text care la prima vedere pare pretios, migalos, dar asta e arta caligrafului. Buna si crediblia substituirea, bun firul scrisorii. Aceeasi atmosfera laic-bisericeasca. Personal, am remarcat strofa a doua, din punctul meu de vedere acolo e mesajul detaliat catre Alesandros. Ai niste jocuri excelente si excelent plasate in text-ma refer aici la acel aport aport fericire, sau rotundo,inchipuito. Ai multe imagini care ar merita remarcate, dar si citeva care frineaza putin textul din curgere. Le trec insa cu vederea pe ultimiee, pentru ca atmosfera tandra si finalul sunt foarte bine realizate in opinia mea.
pentru textul : din scrisoarea unui caligraf către Alesandros deeu nu prea înțeleg cum poate fi „progresul un candidat sigur” la o luptă... fie ea „o luptă cu animalele de savană”! :)
poate „progresul îmi va fi de ajutor”?
„așadar parcă nimic nu este mai simpatic”
eu aș renunța la acel „așadar”, care anunță ferm o concluzie - în contradicție cu tremurătorul „parcă”.
„netulburate de vreo apă tulbure” - poate găsești altceva...
pentru textul : pe autostrada h44 nu circulă logane demersi, Nicholas. fiecare înțelege ce poate. aș fi curios la ce fel de rime te referi, îmi poți da exemple?
pentru textul : versurile sunt asimptomatice demulumesc încă o dată.
dupa unii (si au fost n polemici in revistele literare) nu "e normal in cazul lui", demitizarea a adus in discutie si acest aspect. ce vroiam sa subliniez... nu este suficient sa preiei doar vocabularul si unele motive, trebuie sa faci plauzibila , valoroasa si "pe bune" dedicatia implicita. altfel risti o pastisa, in cel mai fericit caz. dar hei! decat epigon mai bine fan:)
pentru textul : emindoină deiata ca ai reusit sa ma amuzi dragos, dupa o zi fff incarcata. nu pot spune decit ca daca nu iti place, nu iti place. dar marturisesc ca m-ai amuzat cu ambiguitatea ideii de metafora fortata. cum e cea nefortata?
pentru textul : dumnezeu și cutia lui de lego dePagini