Faina idee, insa textul nu e poezie, cel putin nu asa cum as percepe eu... mai degraba subiect de gandire, de ce nu si de polemica. Prea multe ipoteze, prea multe explicatii... n-o fi incadrat gresit? Dar la urma urmei, ce e sexul oral? cateva minute de liniste. Andu
Calin, am o nedumerire referitor la folosirea timpurilor verbale... daca reusisem sa gasesc inchiderea cercului intre primele si ultimele doua versuri, lipsa semnelor de punctuatie (pe care de altfel nici eu nu le folosesc, dar aici cred ca ar fi ajutat), ca si aparentul raport de coordonare din versurile 10 si 11 a celor doua verbe "impleteau" si "umplu", m-au confuzat de tot... imi scapa mie ceva? e o intoarcere brusca la momentul initial? Sau o simpla eroare?
Cred ca ar fi trebuit si o a treia strofa. Dar nu am putut sa termin aceasta poezie. Am lasat-o asa. Cami, Lucian, cotidianul ne stirbeste din valoarea pe care o putem da artei, si totusi nimeni nu ne obliga sa scriem. Ioana, am vrut sa spun ca mintea poate alerga libera prin Univers, luand la rand pamanturile cautand noi modalitati de a functiona. Intr-o stare atemporala doar lacrima si zambetul, stari opuse fac timpul perceptibil. Cred... Va multumesc. Silviu
poemul e mai mult decat frumos. m-am lovit insa de "propovaduim", strica muzicalitatea, este destul de greoi. apoi si repetitia care vine sa accentueze intr-un ritm bolnavicios, strica nonsalanta care se mula perfect. as sugera: inventam un isus -desi e cliseu, cantam un isus -desi e prea religios si rupt de context. poate "noi cautam un isus nenascut". cautam, spovedim, raspandim, dezvaluim, divulgam etc mcm
Paul, merci pentru citire. Abscons nu este însă un neologism. Este cel mult un termen livresc. Vezi termenul în franceză şi mai ales latinescul absconsus. Dar s-ar putea să ai dreptate cu nepotrivirea lui acolo de vreme ce nu am intenţionat să comunic ideea de ascuns sau obscur. Deci mă mai gîndesc şi e posibil să schimb. Deşi... I love this word..
Nu știu de ce textul induce o senzație de fantastic, de ireal, pe o imagine ce pare atât de familiară. Poate prin componenta ermetică, acea "dombi" nedefinită, acel timp(istoric) neprecizat. Mi s-a părut interesant. Cu amiciție,
Virgil, femei ca mine asteapta ca barbati ca tine sa inteleaga mai mult.. textul meu este simplu - am I reaching for the sky here?? uneori ne dorim lucruri simple... cit despre 'nu ma pricep la lubrifieri ale imaginatiei'....no comment.(!) numai bine... Corina
Se pare că degeaba te-a sfătuit un editor să postezi într-o limită de număr pe zi texte și mai ales texte scurte precum haiku-urile, că n-ai ținut cont. În locul tău, le-aș fi postat pe toate în același post, ar fi avut mai mult succes.
Nu am intenţionat să fie o generalizare, mai ales că şi eu am scris poeme cu vers clasic.
De aceea, voi relua un pic ideea. Mă refeream doar la situaţiile în care aceste ,,artificii" nu sunt decât nişte forţări şi nu har. Total de acord cu afirmaţia ,,Tocmai aici e harul: marii poeţi clasici (chiar şi unii autori necunoscuţi publicului larg) au reuşt/ reuşesc să împace tot, fără a brusca nimic."
Acum mie îmi pare rău că s-a supărat atât de tare Cristian...
si mie mi-a placut proza, chiar foarte mult, te tine viu de la inceput pana la sfarsit, si e firesc, de vreme ce Moartea are atat de multe de facut. insa ce nu pot intelege este: de ce scrii corect toate cuvintele (inclusiv "maghiar"), fie si folosind vechiu î, dar incorect "romîn" si derivatele sale?! mai bine zis...de ce te incapatanezi in asta? :(
Pe Dorin Cozan, în primul rând, l-aș invita aici, la o masă rotundă, că e filozof. Cristi, sincer, după cum am cules, la-ntâmplare cuvântul "platonician"din primul rând al textului, mă pregătisem: cu eseul ăsta listat, cu dicționarul de filozofie, cu o porție dublă de cafea foarte amară și cu mutra serioasă. Numai că această compoziție destul de ciudată pentru un eseu m-a făcut să râd cum n-a, mai râs de mult. Ai făcut niște treceri bruște, niște rupturi în registrul stilistic formidabile. Treci imediat de la o idee filozofică la cea mai banală expresie urbană, încă din primul paragraf, sau prima secvență, de la "preexistența valorii", la „vai, dragă, dar nu te-ai schimbat deloc de când nu ne-am mai văzut!”, la cea mai simplă argumentare, apoi schimbi din nou registrul spre înalt : te-ai schimbat deloc de când nu ne-am mai văzut!”. "Acest sentiment al unui déja vu inevitabil dă valorii un ce iremediabil desuet." Postmodernă este tehnica de compoziție în secvențe decupate într-un colaj unde fragmentele își găsesc un liant mai târziu în mintea cititorului (care săracul nici nu știe ce-l așteaptă), de aceea îți voi scrie și eu comentariul meu pe secvențe, sper, corespunzătoare. Încerci o definire filozofică a lui "re", (ceea ce mă duce imediat la "apriori"), o "ființare anterioară" pe care o argumentezi atât de popular cu vecinii de apartament și inevitabila remarcă a permanenței, pe care deja am mai citat-o. Dezvăluirea valorii spui că e condiționată de ceva, de o faptă bună(?!) și citezi din "Harap Alb" replica Sfintei Duminici care te trage de mânecă numai să vezi. Din nou distanța între tema dezbătută și nivelul de argumentare m-a bulversat, ca să râd în hohote la ultimul enunț (dar mai e până acolo). Ei, valoarea asta nu e recunoscută de oricine, doar de cei pregătiți pofesional, de criticii literari. Cinismul cu care descoperi greșelile criticilor ar trebui să-l argumentezi, nu mi-a plăcut niciodată stilul colocvial, atât de nivelator, iată : "Dar fiecare dintre noi știe o întreagă antologie de cazuri în care iluștri critici s-au înșelat profund. Capodopere atestare de timp (singura apreciere infailibilă, se spune, eu am dubii) fost-au, la vremea lor dezaprobate de critici cărora nu cultura sau priceperea li se puteau reproșa, nici măcar buna intenție." Sigur, aduci și citate biblice, pentru vremea când organul receptor era inima! După exemplul eminescian, acorzi mai multă credibilitate lumii vechi "când opera se construia după rețetare indiscutabile". Vrei să spui clasice.( Pentru că și astăzi sunt rețetare după care se fac romane valoroase,) Iar azi, opera devine ca orice obiect al vieții noastre, consumistă, aproape de unică folosință. Cred că e normal ca idee să se-ntâmple așa, opera reprezintă lumea contemporană artistului. E destul de generoasă tema asta, am putea discuta mult și bine, sau să scriem un alt eseu. " Când totul are valoare, de fapt nimic nu mai are valoare. "- Remarca asta îmi amintește de Paul Valery, care se întreba unde va mai fi valoare când toți, sau dacă toți oamenii s-ar apuca de scris. Eu cred că tocmai asta începe să se-ntâmple. Și pentru că am început cu acest element hilar de compoziție, iată și finalul cinic descendent, de recunoașterea valorii de la idee, la replica urbană:" Pur și simplu nu mai are nevoie de ea. Iar, dacă totuși o recunoaște, îi poate spune cel mult: babo, nu mai umbla brambura că te caută moartea pe-acasă!"
are aceleasi reguli? culoare? are si mobile version? este mai putin fiddly? (adica poti primi email cand ai comentarii? pt ca nici acum nu am reusit sa apas pe butomul care..) se va numi tot Hermeneia? are aceeasi structura? functionalitate?
stiu am pus multe intrebari, but..take your time :p
Prima impresie este că-mi place, chiar mai mult decât atât, am fost plăcut surprins de noua interfaţă. E agreabilă, are alură de revistă online. Cred că o să mă obişnuiesc repede.
Foarte util: am văzut că apare o specificare cu roşu dacă un text a fost actualizat. La fel evidenţierea noilor comentarii.
Excelentă!!! ideea cu rubrica specială de "texte preferate" care vine să completeze profilul utilizatorului. Şi cea cu "urmăreşte vizite pagini" poate fi utilă în anumite împrejurări, în plus dovedeşte transparenţă.
Mă limitez la atât, iertaţi intervenţia poate ne la obiect şi prea euforică.
Nu stiu daca ambiguu e cuvantul, dar pentru mine ca cititor sigur este incoerent. Primele patru versuri mi se pare ca nu se imbina, nu exprima, nu lamuresc, nu... Strofa a doua de la femeia plange, iar pica in incoerenta. Mi-a placut ideea cantecului de paie, dar din text n-am inteles mare lucru.
Un text destul de simplu, destul de bonom. Se incearca un ritm ce se apropie de succes doar daca iau cate o strofa. In ansamblu sunt oscilatii majore, rima e facuta la intamplare. Legat de continut, ii lipseste o idee imbracata bine. Multe stereotipuri "speram mai mult decât puteam", "am oferit pe-altar ofrandă," etc. Ati folosit comparatii destul de slabe si destul de neinspirate : "ca minerul, aur căutam." banal... Se poate mai bine ! Incercati sa imbracati altfel ideile, sa le abstractizati mai mult... Ialin
Alex: Ca si cum ai apasa cu mouse-ul pe Twirl: Imaginile se intrepatrund, desenul devine pastos si ambiguu. Cheia discursului este " pisica". Circuitul narativ cuprinde termenii: Luna, pisica sacra, cristale, pisica de mare. Undeva dupa o cortina se aude-sa zicem, vocea constiintei. Aceasta nu are rol sententios, vrea sa atraga atentia asupra snobismului, nebuniei talismanelor si pericolului aducator de moarte, in general. solomon: Este prima data cand abordez acest gen de "polifonie literara". Fata de realitate putem fi indiferenti, zeflemitori, toleranti sau combativi.Deja lumea are drumul ei, iar cei care ii gusta aromele binemirositoare nu cred ca se complica sa devina perfizi si sa se dea drept sfinti In schimb sunt iritati de persoane modeste care stau pe marginea drumului. Consider ca lumea are multe fete si la propriu si la figutat.( nu este o noutate) Poate poemul nu are o stralucire speciala. Fiecare scrie si dupa cum il duce capul. Nu este cu suparare, sunt altii mult mai buni decat mine. ******************* multumesc tuturor. sanatate
prima parte a textului mi-a placut. eu prefer sa-mi inchipui ca se termina o data cu strofa a treia. :)comparatiile de acolo fac o pagina de descrieri.
insa ce urmeaza, si in specila ultima strofa, mi se pare a fi strain de profilul personajului. chiar daca finalul trebuie citit in cheie ironica.
hoinăream adesea prin venele tale cu demoni închegați cu dîre chei ușile tale se deschid prea simplu mai rămîn cît aș privi un rubik rezolvat apoi mă voi reda mie
Mesajul foarte bine conturat, ironie fina, sarcasm si mila pentru generatiile pierdute care exista si vor exista inca multe decenii de acum inainte. Civilizatia va invinge si va distruge in acelasi timp omenirea, toti stiu asta si merg mai departe catre final, orice final.
Ca tehnica as merge pe acelasi timp verbal pe durata intregii poezii si as incerca sa renunt la gerunziu.
Placut.
Yin și Yang de primăvară rar am văzut atâta Conștiință Literară(chiar și atunci când greșesc, ei CRED) ca la Alina Manole și Virgil Titarenco; prin asta vreau să spun că, deși nu îi cunosc personal, sunt unul dintre martorii Dăinuirii lor; nimeni nu poate spune că sunt un "simpatizant" (nu mai mult decât simpatizarea pe care unele texte sau unele acțiuni având un caracter literar ale lor o reclamă inevitabil) sau că, vezi doamne, săvârșesc aici un act de prezență (dacă mi se permite) mistagogică, fiind un (deja?) vechi urmăritor ar prezenței lor virtuale; tocmai de aceea îmi permit să Remarc (recurgând la "mijloacele" pe care însuși acest site mi le-a pus la dispoziție) un eveniment care ar fi păcat să treacă neobservat; și cine mă cunoașate știe că nu mă entuziasmez ușor. dincolo de a felicita autorul (consideră-te, Virgil, unul dintre autorii mei virtuali preferați...), țin să o felicit pe Alma nu pentru ceea ce Ea poartă Înainte, ci, mai ales, pentru ceea ce Ea, cu inteligența nativă a unui loc binecuvântat de Dumnezeu, Știe Să Dea Înapoi. Pentru lucururi niciodată exprimate, Alma, eu, un cititor necunoscut, îți mulțumesc: Cum, de asemenea, îți mulțumesc și ție, Virgil, pentru rarele, dar substanțialele Intersectări. Excelsior (Mai sus)! cu apreciere, Vasile Munteanu
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Faina idee, insa textul nu e poezie, cel putin nu asa cum as percepe eu... mai degraba subiect de gandire, de ce nu si de polemica. Prea multe ipoteze, prea multe explicatii... n-o fi incadrat gresit? Dar la urma urmei, ce e sexul oral? cateva minute de liniste. Andu
pentru textul : cea mai mare problemă II deCalin, am o nedumerire referitor la folosirea timpurilor verbale... daca reusisem sa gasesc inchiderea cercului intre primele si ultimele doua versuri, lipsa semnelor de punctuatie (pe care de altfel nici eu nu le folosesc, dar aici cred ca ar fi ajutat), ca si aparentul raport de coordonare din versurile 10 si 11 a celor doua verbe "impleteau" si "umplu", m-au confuzat de tot... imi scapa mie ceva? e o intoarcere brusca la momentul initial? Sau o simpla eroare?
pentru textul : Fără să știi de"dar tulburau măcar apele". in versul asta ceva nu suna bine, e stangaci. nu ti se pare?
pentru textul : oameni și pietre deCred ca ar fi trebuit si o a treia strofa. Dar nu am putut sa termin aceasta poezie. Am lasat-o asa. Cami, Lucian, cotidianul ne stirbeste din valoarea pe care o putem da artei, si totusi nimeni nu ne obliga sa scriem. Ioana, am vrut sa spun ca mintea poate alerga libera prin Univers, luand la rand pamanturile cautand noi modalitati de a functiona. Intr-o stare atemporala doar lacrima si zambetul, stari opuse fac timpul perceptibil. Cred... Va multumesc. Silviu
pentru textul : Peste tot atingerea ta depoemul e mai mult decat frumos. m-am lovit insa de "propovaduim", strica muzicalitatea, este destul de greoi. apoi si repetitia care vine sa accentueze intr-un ritm bolnavicios, strica nonsalanta care se mula perfect. as sugera: inventam un isus -desi e cliseu, cantam un isus -desi e prea religios si rupt de context. poate "noi cautam un isus nenascut". cautam, spovedim, raspandim, dezvaluim, divulgam etc mcm
pentru textul : noi propovăduim un hristos nenăscut de
pentru textul : Ceasul debine ai revenit! remarcasem si eu acest poem. la buna recitire
pentru textul : staccato pentru o iluzie deAm uitat să pomenesc de finalul extrem de reuşit. Cât adevăr...
pentru textul : să nu spui după aia că nu ți-am spus(celor care au trecut prin viețile mele) deai rabdare, sunt in teste la imagine, nu e gata. am nevoie de 10 minute
pentru textul : inutile desensibilă și radiind blândețe în poemul tău. bine ai revenit pe H, Daniela!
pentru textul : first mile dePaul, merci pentru citire. Abscons nu este însă un neologism. Este cel mult un termen livresc. Vezi termenul în franceză şi mai ales latinescul absconsus. Dar s-ar putea să ai dreptate cu nepotrivirea lui acolo de vreme ce nu am intenţionat să comunic ideea de ascuns sau obscur. Deci mă mai gîndesc şi e posibil să schimb. Deşi... I love this word..
pentru textul : revelație deNu știu de ce textul induce o senzație de fantastic, de ireal, pe o imagine ce pare atât de familiară. Poate prin componenta ermetică, acea "dombi" nedefinită, acel timp(istoric) neprecizat. Mi s-a părut interesant. Cu amiciție,
pentru textul : dombi deVirgil, femei ca mine asteapta ca barbati ca tine sa inteleaga mai mult.. textul meu este simplu - am I reaching for the sky here?? uneori ne dorim lucruri simple... cit despre 'nu ma pricep la lubrifieri ale imaginatiei'....no comment.(!) numai bine... Corina
pentru textul : Blind date deEsti binevenit! Ne vedem sambata viitoare la Pogor!
pentru textul : Poezie şi pişcoturi în târgul Ieşilor, înainte de solstiţiu deSe pare că degeaba te-a sfătuit un editor să postezi într-o limită de număr pe zi texte și mai ales texte scurte precum haiku-urile, că n-ai ținut cont. În locul tău, le-aș fi postat pe toate în același post, ar fi avut mai mult succes.
pentru textul : Haiku deMie imi place versul "in capcana". O alaturare de cuvinte nu intotdeauna formeaza un vers.
pentru textul : ascunzişul din urmă deNu am intenţionat să fie o generalizare, mai ales că şi eu am scris poeme cu vers clasic.
De aceea, voi relua un pic ideea. Mă refeream doar la situaţiile în care aceste ,,artificii" nu sunt decât nişte forţări şi nu har. Total de acord cu afirmaţia ,,Tocmai aici e harul: marii poeţi clasici (chiar şi unii autori necunoscuţi publicului larg) au reuşt/ reuşesc să împace tot, fără a brusca nimic."
Acum mie îmi pare rău că s-a supărat atât de tare Cristian...
pentru textul : Rânduri fumegânde desi mie mi-a placut proza, chiar foarte mult, te tine viu de la inceput pana la sfarsit, si e firesc, de vreme ce Moartea are atat de multe de facut. insa ce nu pot intelege este: de ce scrii corect toate cuvintele (inclusiv "maghiar"), fie si folosind vechiu î, dar incorect "romîn" si derivatele sale?! mai bine zis...de ce te incapatanezi in asta? :(
pentru textul : Tabu dePe Dorin Cozan, în primul rând, l-aș invita aici, la o masă rotundă, că e filozof. Cristi, sincer, după cum am cules, la-ntâmplare cuvântul "platonician"din primul rând al textului, mă pregătisem: cu eseul ăsta listat, cu dicționarul de filozofie, cu o porție dublă de cafea foarte amară și cu mutra serioasă. Numai că această compoziție destul de ciudată pentru un eseu m-a făcut să râd cum n-a, mai râs de mult. Ai făcut niște treceri bruște, niște rupturi în registrul stilistic formidabile. Treci imediat de la o idee filozofică la cea mai banală expresie urbană, încă din primul paragraf, sau prima secvență, de la "preexistența valorii", la „vai, dragă, dar nu te-ai schimbat deloc de când nu ne-am mai văzut!”, la cea mai simplă argumentare, apoi schimbi din nou registrul spre înalt : te-ai schimbat deloc de când nu ne-am mai văzut!”. "Acest sentiment al unui déja vu inevitabil dă valorii un ce iremediabil desuet." Postmodernă este tehnica de compoziție în secvențe decupate într-un colaj unde fragmentele își găsesc un liant mai târziu în mintea cititorului (care săracul nici nu știe ce-l așteaptă), de aceea îți voi scrie și eu comentariul meu pe secvențe, sper, corespunzătoare. Încerci o definire filozofică a lui "re", (ceea ce mă duce imediat la "apriori"), o "ființare anterioară" pe care o argumentezi atât de popular cu vecinii de apartament și inevitabila remarcă a permanenței, pe care deja am mai citat-o. Dezvăluirea valorii spui că e condiționată de ceva, de o faptă bună(?!) și citezi din "Harap Alb" replica Sfintei Duminici care te trage de mânecă numai să vezi. Din nou distanța între tema dezbătută și nivelul de argumentare m-a bulversat, ca să râd în hohote la ultimul enunț (dar mai e până acolo). Ei, valoarea asta nu e recunoscută de oricine, doar de cei pregătiți pofesional, de criticii literari. Cinismul cu care descoperi greșelile criticilor ar trebui să-l argumentezi, nu mi-a plăcut niciodată stilul colocvial, atât de nivelator, iată : "Dar fiecare dintre noi știe o întreagă antologie de cazuri în care iluștri critici s-au înșelat profund. Capodopere atestare de timp (singura apreciere infailibilă, se spune, eu am dubii) fost-au, la vremea lor dezaprobate de critici cărora nu cultura sau priceperea li se puteau reproșa, nici măcar buna intenție." Sigur, aduci și citate biblice, pentru vremea când organul receptor era inima! După exemplul eminescian, acorzi mai multă credibilitate lumii vechi "când opera se construia după rețetare indiscutabile". Vrei să spui clasice.( Pentru că și astăzi sunt rețetare după care se fac romane valoroase,) Iar azi, opera devine ca orice obiect al vieții noastre, consumistă, aproape de unică folosință. Cred că e normal ca idee să se-ntâmple așa, opera reprezintă lumea contemporană artistului. E destul de generoasă tema asta, am putea discuta mult și bine, sau să scriem un alt eseu. " Când totul are valoare, de fapt nimic nu mai are valoare. "- Remarca asta îmi amintește de Paul Valery, care se întreba unde va mai fi valoare când toți, sau dacă toți oamenii s-ar apuca de scris. Eu cred că tocmai asta începe să se-ntâmple. Și pentru că am început cu acest element hilar de compoziție, iată și finalul cinic descendent, de recunoașterea valorii de la idee, la replica urbană:" Pur și simplu nu mai are nevoie de ea. Iar, dacă totuși o recunoaște, îi poate spune cel mult: babo, nu mai umbla brambura că te caută moartea pe-acasă!"
pentru textul : RE deare aceleasi reguli? culoare? are si mobile version? este mai putin fiddly? (adica poti primi email cand ai comentarii? pt ca nici acum nu am reusit sa apas pe butomul care..) se va numi tot Hermeneia? are aceeasi structura? functionalitate?
pentru textul : Hermeneia - revizie tehnică 18/19 iulie 2014 destiu am pus multe intrebari, but..take your time :p
Prima impresie este că-mi place, chiar mai mult decât atât, am fost plăcut surprins de noua interfaţă. E agreabilă, are alură de revistă online. Cred că o să mă obişnuiesc repede.
Foarte util: am văzut că apare o specificare cu roşu dacă un text a fost actualizat. La fel evidenţierea noilor comentarii.
Excelentă!!! ideea cu rubrica specială de "texte preferate" care vine să completeze profilul utilizatorului. Şi cea cu "urmăreşte vizite pagini" poate fi utilă în anumite împrejurări, în plus dovedeşte transparenţă.
Mă limitez la atât, iertaţi intervenţia poate ne la obiect şi prea euforică.
pentru textul : Bun venit pe Hermeneia 2.0 defireste
pentru textul : vule vu murir avec moi? deNu stiu daca ambiguu e cuvantul, dar pentru mine ca cititor sigur este incoerent. Primele patru versuri mi se pare ca nu se imbina, nu exprima, nu lamuresc, nu... Strofa a doua de la femeia plange, iar pica in incoerenta. Mi-a placut ideea cantecului de paie, dar din text n-am inteles mare lucru.
emil
pentru textul : Geamantan cu pisică deUn text destul de simplu, destul de bonom. Se incearca un ritm ce se apropie de succes doar daca iau cate o strofa. In ansamblu sunt oscilatii majore, rima e facuta la intamplare. Legat de continut, ii lipseste o idee imbracata bine. Multe stereotipuri "speram mai mult decât puteam", "am oferit pe-altar ofrandă," etc. Ati folosit comparatii destul de slabe si destul de neinspirate : "ca minerul, aur căutam." banal... Se poate mai bine ! Incercati sa imbracati altfel ideile, sa le abstractizati mai mult... Ialin
pentru textul : Trecut deda, katya, suntem pe drum. langa cer: unul, la dreapta, altul, la stanga doru lubov, depasiti-ma
pentru textul : toate oasele deAlex: Ca si cum ai apasa cu mouse-ul pe Twirl: Imaginile se intrepatrund, desenul devine pastos si ambiguu. Cheia discursului este " pisica". Circuitul narativ cuprinde termenii: Luna, pisica sacra, cristale, pisica de mare. Undeva dupa o cortina se aude-sa zicem, vocea constiintei. Aceasta nu are rol sententios, vrea sa atraga atentia asupra snobismului, nebuniei talismanelor si pericolului aducator de moarte, in general. solomon: Este prima data cand abordez acest gen de "polifonie literara". Fata de realitate putem fi indiferenti, zeflemitori, toleranti sau combativi.Deja lumea are drumul ei, iar cei care ii gusta aromele binemirositoare nu cred ca se complica sa devina perfizi si sa se dea drept sfinti In schimb sunt iritati de persoane modeste care stau pe marginea drumului. Consider ca lumea are multe fete si la propriu si la figutat.( nu este o noutate) Poate poemul nu are o stralucire speciala. Fiecare scrie si dupa cum il duce capul. Nu este cu suparare, sunt altii mult mai buni decat mine. ******************* multumesc tuturor. sanatate
pentru textul : murmur deprima parte a textului mi-a placut. eu prefer sa-mi inchipui ca se termina o data cu strofa a treia. :)comparatiile de acolo fac o pagina de descrieri.
pentru textul : balada vecinei de vizavi deinsa ce urmeaza, si in specila ultima strofa, mi se pare a fi strain de profilul personajului. chiar daca finalul trebuie citit in cheie ironica.
hoinăream adesea prin venele tale cu demoni închegați cu dîre chei ușile tale se deschid prea simplu mai rămîn cît aș privi un rubik rezolvat apoi mă voi reda mie
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 17 deMesajul foarte bine conturat, ironie fina, sarcasm si mila pentru generatiile pierdute care exista si vor exista inca multe decenii de acum inainte. Civilizatia va invinge si va distruge in acelasi timp omenirea, toti stiu asta si merg mai departe catre final, orice final.
Ca tehnica as merge pe acelasi timp verbal pe durata intregii poezii si as incerca sa renunt la gerunziu.
pentru textul : dupamiaza eroilor dePlacut.
Yin și Yang de primăvară rar am văzut atâta Conștiință Literară(chiar și atunci când greșesc, ei CRED) ca la Alina Manole și Virgil Titarenco; prin asta vreau să spun că, deși nu îi cunosc personal, sunt unul dintre martorii Dăinuirii lor; nimeni nu poate spune că sunt un "simpatizant" (nu mai mult decât simpatizarea pe care unele texte sau unele acțiuni având un caracter literar ale lor o reclamă inevitabil) sau că, vezi doamne, săvârșesc aici un act de prezență (dacă mi se permite) mistagogică, fiind un (deja?) vechi urmăritor ar prezenței lor virtuale; tocmai de aceea îmi permit să Remarc (recurgând la "mijloacele" pe care însuși acest site mi le-a pus la dispoziție) un eveniment care ar fi păcat să treacă neobservat; și cine mă cunoașate știe că nu mă entuziasmez ușor. dincolo de a felicita autorul (consideră-te, Virgil, unul dintre autorii mei virtuali preferați...), țin să o felicit pe Alma nu pentru ceea ce Ea poartă Înainte, ci, mai ales, pentru ceea ce Ea, cu inteligența nativă a unui loc binecuvântat de Dumnezeu, Știe Să Dea Înapoi. Pentru lucururi niciodată exprimate, Alma, eu, un cititor necunoscut, îți mulțumesc: Cum, de asemenea, îți mulțumesc și ție, Virgil, pentru rarele, dar substanțialele Intersectări. Excelsior (Mai sus)! cu apreciere, Vasile Munteanu
pentru textul : Mirabile Dictu dePagini