citind textul ăsta parcă mă gândesc că noi doi ne știm de la agigea...
poemul este minimalist, însă cred că ar mai trebui bărbierit oleacă.
cred că esența ar putea fi cuprinsă în următoarele versuri
'apoi a început
câinește în patru labe
pământul scheaună
pe zgomotul unui sărut
stă pleoștită
strigă steaua rămasă de șase
se topește apusul'
Interesanta modalitate de a expune in cuvinte relativ simple, extrase parca din matca derizoriului, ideea nedesavarsirii inteleasa ca un blestem... asa cum uneori nemurirea ne oboseste (Ahasverus), asa cum uneori zeul se retrage satul de creatia sa ori cum in mod dilematic iluminatul este pus in situatia de a alege intre a fi Buddha ori Bodhisattva... omul are in el, prin natura ori prin har, samburi din toate cele enuntate de mine mai devreme... As spune in loc de "Cameleonicele"... "Cameleonice"... expresia "sferele transparente ale eternității" cat am vrea sa fie de poetica sufera din prin multa abstractizare si se face greu ingurgitabila de lector... Eu iti urez bun venit printre noi... dupa cum vezi aici nimeni nu te exileaza la atelier asa cum se intampla prin alte parti :)
poezia aceasta. o imagini pleonastica (ex.câmp cu verdeaţă) si multe chestii sociale care, cine stie de ce, musai sa le punem in poezie. acum cat sunt calde(ex.un vagon cu ţigani sosea în Gara de Nord tocmai de la Paris). nu agreez revenirea din final cu revenirea cozii.
ma bucura pasiunea ta pentru suprarealism si ideea de a prezenta in date istoria acestuia. acum este o problema referitor la termenul utilizat: ori folosesti varianta romaneasca a conceptului de suprarealism, ori termenul frantuzesc de surréalisme ori cel englez. in afara de asta, te rog sa mentionezi sursele de unde scanezi sau importi imaginile. e important. absolut intimplator, am mai gasit si eu ceva, poate ai cunostinta despre site mai mult ca mine, referitor la suprarealism. am vazut acolo si interviul tau cu Danu.
D-le Gorun, mărturisesc că mi-a trebuit ceva timp să mă dezmeticesc din bucuria procurată de rândurile dumneavoastră. Aşa, ca un fel de profeţie frumoasă, pe care aţi simţit s-o exprimaţi faţă de mine, are darul de a mă motiva să dedic mai mult timp poeziei. Acel "ceva" care v-a atras atenţia în textele mele, voi încerca să-l păstrez şi să-l cresc , în speranţa că nu voi dezamăgi aşteptările. Am încă multe de învăţat,aşa că, vă mai aştept, cu bune şi cu rele. Cu stimă şi prietenie.
domnilor, sper ca dialogul acesta se va desfasura intre hotarele textului si nu se va impotmoli in santul numit "atac la persoana". multumesc pentru intelegerea si toleranta de care veti da dovada. :)
Există în text un moment al dispoziției perfecte din care se decupează fotografiile încă umede ale trecutului dintr-un fel de revelator dintr-o cameră veche încă roșie, până la durere, uitată de alții, niciodată de tine. Există un strat de sentimente peste care se depune un altul conștient fiind că nu se pot anula unul pe altul niciodată. Și totuși insiști să intri iar și iar în acel loc dureros, spre vindecare. Vindecarea însă nu vine din acel loc, ci din sufletul tău, destinul tău dat la maxim. Tulburător de sincer: "îmi jur atunci copii mei mei nu vor ști ce e o sală de judecată."
Expresia "Virgil, dacă tu consideri comentariile mele "doar o aflare in treaba, ceva de genul de ce e baba-rada si nu rada-baba.. sau mai pe intelesul tau, nu au substanta"," este o generalizare si o rastalmacire a ceea ce am scris eu si nu am sa dau curs la astfel de provocari puerile
Virgil, ai incercat vreodata sa maresti coloana cu cele mai noi texte? Daca ar fi de doua ori mai mare, ar permite oricui sa posteze un text pe zi. Care mi se pare destul de rezonabil. Oricum va trebui sa te gandetsi si la asta, in momentul in care vei avea foarte multi useri si toti vor posta chiar si un text la 2 zile, coloana este insuficienta. Doar o sugestie, sper sa nu deranjeze.
un poem de-al meu, de-al casei cum s-ar zice.pentru că îmbinarea ciocolată cu roşie poate revoluţiona stomacul şi pentru că, iată, de această dată, cad şi eu de-acord cu autorul acestui text, destul de tacit, dar pe faţă, că doar vorbim de "ciocolată cu roşii". mergea şi un adj. la ciocolată dar nu mă deranjează prea mult. cred că aici stă din tinereţea autorului. doar cred, să nu aruncaţi cu roşii, cu ciocolată amară puteţi.
"mănînc ciocolată cu roşii
fereastra plezneşte cerul peste obraz
teiul cu ramura lui groasă
îi opreşte avîntul"
Probabil că nu fac foarte bine că îți răspund aici Bobadil dar am să o fac foarte scurt. Am notat „precizarea” ta dar te asigur că este greșită dacă nu chiar ridicolă de vreme ce în această privință nu există aspect cantitativ și deci... nu se poate exagera. Pentru că ori e albă, ori e neagră. Iar la tine a fost neagră. Te sfătuiesc să te domolești cu „precizările” astea care nu folosesc la nimic altceva decît la înrăutățirea relațiilor tale cu Consiliul căruia tocmai îi mulțumeai... mult. Francisc, eu nu prea am înțeles ce spui tu și cu atît mai puțin ce vrei să spui. Este posibil ca vina să fie la mine. În orice caz în textul de mai sus m-am străduit să explic cum stau lucrurile și nimic mai mult. Dacă ai ceva semnificativ de spus despre aceasta inclusiv o nemulțumire te rog să o exprimi ca să pricepem și noi. Merci.
cred că în acest vers autorul a inserat, la fel ca marii regizori care apăreau într-o scenă secretă, doar de ei știută, chintesența acestui poem și citez
'mă derulez ca o melodie fără refren'
cu nimic mai prejos este versul
'am să mă întorc în patru labe lăsând urme în aer' - probabil de la compresia pe abdomen
Am mai spus-o acest autor se pierde într-o emfază caracteristică pubertății literare ('din palme mi se jupesc trupuri străine
din călcâie ţâşnesc suflete colibri')... dar mai este timp, autorul este încă foarte tânăr, lipsit de exepriență și nimic nu este pierdut cât încă el își face practic autocritica în aproape orice poem.
Undeva în subconștientul său probabil că realizează că nu asta ar trebui să facă și că, la un moment dat toate astea o să treacă, așa, ca o amigdalită
Mi-a plăcut textul extraordinar de mult. Se potriveşte cu reflecţiile mele şi îmi place aceste gen de scriere care îmbină etica (spirit moralizator) cu sarcasmul şi realismul cu alegoria. Îţi doresc multe călătorii dincolo de spaţiu şi timp şi de acum înainte.
Apreciez mult rezonanta. Ideea mi se pare foarte frumoasa, pe cit de simpla te atit de frumoasa.A se lua asa... Nu stiu, pentru mine doar finalul mi se pare putin ratat cu acel Jesus-daca raportezi la miza intreaga a textului. Sau poate asta e efectul dorit.
poeziile tale sunt cuprinzatoare, pline de semnificatii, orice as incerca sa spun devine prin contrast banal, o intreaga istorie de imagini mestesugite, fond si o forma perfecte. vad in teama asta de fapt o recunoastere a unor merite bine pretuite, "complexul acesta de inferioritate" oricat de bine mascat, este magulitor pentru orice femeie. imi place mai ales maretia finalului, rostit cu naturalete!
nu stiu de ce simt o nota de ironie in ce spui tu dar, asa cum spui, "asta e", nu esti obligat sa ma crezi. parerea mea este ca timpul a dovedit ca nu se prea poate abuza de asta aici. evident, oricine poate ruga soacre, verișoare si matuși să meargă pe poezeaua lui și să facă click doar așa de amoru' artei și ca să aibă și el/sau ea sfertul lor de oră de celebritate. și chestia asta nu poate fi contracarată. evident, dacă ar deveni un fenomen de masă n-ar mai avea rost hermeneia pentru că toți am fi doar o gașcă de nebuni. dar viața nu este așa. mai devreme sau mai tîrziu oamenii revin la matcă iar soacrele, verișoarele și mătușile merg la telenovelele lor și lasă literatura în pace că tot nu se pricep la ea. iar cei cu o lipsă acută de semnificație își găsesc alte mijloace că o găsească. iar dacă încearcă să o facă aici sistemul îi împiedică. adica un fel de deus ex machina...
mulțumesc pentru încredere, actaeon. felul în care o spui mă face să mă simt îndatorat față de poemele ce le voi scrie. da. semnele de suspensie ascund, de obicei, ceea ce nu putem exprima si, ca atare, mărturisesc o neputință. de multe ori încerc să fac totul dintr-o răsuflare. aici, recunosc, e o mare lipsă. una profesionistă. nu înțeleg ce încerci să îmi sugerezi cu "incearca o rearanjare a cuvintelor, leaga-le altfel pentru a urma o "poveste" care sa se impuna citirii". aș fi îndatorat dacă ai fi mai concret. mulțumesc pentru comentariu. pe viitor îmi doresc numai astfel de păreri alăturate poemelor mele. le consider constructive și binevenite. iara și iară îți mulțumesc și te mai aștept.
"Lamentatia Pandorei" mi se pare un titlu interesant, in masura in care aseaza textele intr-o lume credibila in care raul a fost eliberat, univers al sperantei ca unic refugiu ce mai ramane omului pentru a continua sa traiasca. M-a frapat intotdeauna prezenta femininului atat in ipostaza in care dezleaga portile raului (la fel si caderea din raiul biblic) dar si ca pastratoare a sperantei... raul vine in lume printr-o femeie ce este pacalita de forte extramundane dar tot femeia este cea care are rolul de a ne invata sa traim in aceste conditii. Gasesc foarte potrivit acest titlu. Textul este scris intr-o forma minimala, esentializata prin recurs la acte pe cat de banale pe atat de firesti omului... scrisul inteles aici, in forma sa larga, ca gen proxim si cuvantul ca diferenta specifica, vorbele, vederea, particularizarea/interiorizarea acesteia, in speta simtirea, silaba ca si cautare a unei punti intre subiectiv si nevoia de socializare. Postarea eului cugetator intr-un timp-cascada, cum ar zice Frobenius, in pofida eforturilor de asimilare a prezentului degaja o atmosfera tragica. Uneori lamentatia (ma gandesc acum la actul prosternarii si a punerii cenusii in cap) e doar o parte a unei "silabe" care se vrea intregita prin iubire, prin nevoia dualului feminin-masculin. Poate ca nu este chiar justificata utilizarea ca titlu chiar a primului vers... imi da o impresie de stagnare. Dar acest proedeu este uzitat si ramane la latitudinea fiecaruia daca sa-l foloseasca ori ba. O poezie care mi-a placut.
Am sa incep prin a spune ca din punct de vedere formal poezia are multe imperfectiuni care sunt evidente insa dincolo de acestea, de modul cum ai contruit textul, am regasit o atmosfera deosebita... genul acela de intimitate pe care poti sa o ai numai cu un strain, o dezechilibrare neasteptat a sinelui, o vibratie - in acest caz nu ma hazardez sa definesc ce anume, cred ca nici nu are importanta -, o con-jurare. Sincopele au rolul lor, nici englezismele nu sunt parca atat de deranjante... si ma bucur ca toata aceasta dinamica/energie degajata de text nu se reduce la o simpla neliniste.
Da, aici parca djamal, ai vrut (sau nu?) sa argumentezi cu un text-haiku scris asa cum trebuie. Acum, daca e sa fiu ortodox (asa cum sunt) prezenta verbului (chiar si asa, la gerunziu, ceea ce il invalideaza, oarecum, ca verb, deci ca si actiune) in final este buna, dar nepotrivita, pentruca exact aceasta nemiscare, foarte bine prinsa in primele doua versuri, meditative "casa-n ruina/ doar vantul printre ziduri"... eh, aici, parca ai cazut in propria ta capcana, pentru ca vantul este un factor mobilizator, de actiune, si deaceea haiku-ul sufera de "occidentalism" si ai avut nevoie de verb la final. Nu vreau sa-ti ofer eu vreo varianta, pnetruca dupa cum ti-ai dat seama, si nu numai tu, ci si astia mai mici cum ar fi nimerencu, nu ma pricep la haiku-uri si tot ce spun nu face decat sa ma discrediteze o data in plus, la fel cum la un mort mai sapi cu lama cutitului o cicatrice noua. Una peste alta, o incercare reusita, o adaptare moderna a spiritului haiku-ului la intelegerea noastra occidentala. Nu cred ca as fi in stare sa o zic mai bine. Deci, cu plus-uri si minusuri, e pe plus. Eu la final as fi zis "si multe frunze". Ce parere ai? Oricum, penita de apreciere pentru structura si ideea de haiku. Andu
e prima oara ca va vad la fatza. Ce enorma anomalie a netului.. vorbim .. ne iubim . ne certam si habar nu avem cum arata cel din spatele ecranului. Uneori il vedem cu coarne si copite de fildes alteori inger zburand peste Kilimanjearo. Sau lotus in gradina sultanului. Oricum am sta cu virtualul tot poza soldatului pe pasaport e mai palpabila. De drag Adrian
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
citind textul ăsta parcă mă gândesc că noi doi ne știm de la agigea...
poemul este minimalist, însă cred că ar mai trebui bărbierit oleacă.
cred că esența ar putea fi cuprinsă în următoarele versuri
'apoi a început
pentru textul : mai bine târziu decâinește în patru labe
pământul scheaună
pe zgomotul unui sărut
stă pleoștită
strigă steaua rămasă de șase
se topește apusul'
Interesanta modalitate de a expune in cuvinte relativ simple, extrase parca din matca derizoriului, ideea nedesavarsirii inteleasa ca un blestem... asa cum uneori nemurirea ne oboseste (Ahasverus), asa cum uneori zeul se retrage satul de creatia sa ori cum in mod dilematic iluminatul este pus in situatia de a alege intre a fi Buddha ori Bodhisattva... omul are in el, prin natura ori prin har, samburi din toate cele enuntate de mine mai devreme... As spune in loc de "Cameleonicele"... "Cameleonice"... expresia "sferele transparente ale eternității" cat am vrea sa fie de poetica sufera din prin multa abstractizare si se face greu ingurgitabila de lector... Eu iti urez bun venit printre noi... dupa cum vezi aici nimeni nu te exileaza la atelier asa cum se intampla prin alte parti :)
pentru textul : Ultimul plâns depoezia aceasta. o imagini pleonastica (ex.câmp cu verdeaţă) si multe chestii sociale care, cine stie de ce, musai sa le punem in poezie. acum cat sunt calde(ex.un vagon cu ţigani sosea în Gara de Nord tocmai de la Paris). nu agreez revenirea din final cu revenirea cozii.
pentru textul : broşură de la martori deDoresc o explicație. De ce textul a fost trimis în șantier?
Eugen
pentru textul : Singurătate în doi, împușcată în umbre de lună cu o lunetă. dema bucura pasiunea ta pentru suprarealism si ideea de a prezenta in date istoria acestuia. acum este o problema referitor la termenul utilizat: ori folosesti varianta romaneasca a conceptului de suprarealism, ori termenul frantuzesc de surréalisme ori cel englez. in afara de asta, te rog sa mentionezi sursele de unde scanezi sau importi imaginile. e important. absolut intimplator, am mai gasit si eu ceva, poate ai cunostinta despre site mai mult ca mine, referitor la suprarealism. am vazut acolo si interviul tau cu Danu.
pentru textul : 60 de ani de Surealism deD-le Gorun, mărturisesc că mi-a trebuit ceva timp să mă dezmeticesc din bucuria procurată de rândurile dumneavoastră. Aşa, ca un fel de profeţie frumoasă, pe care aţi simţit s-o exprimaţi faţă de mine, are darul de a mă motiva să dedic mai mult timp poeziei. Acel "ceva" care v-a atras atenţia în textele mele, voi încerca să-l păstrez şi să-l cresc , în speranţa că nu voi dezamăgi aşteptările. Am încă multe de învăţat,aşa că, vă mai aştept, cu bune şi cu rele. Cu stimă şi prietenie.
pentru textul : vară camusiană dedomnilor, sper ca dialogul acesta se va desfasura intre hotarele textului si nu se va impotmoli in santul numit "atac la persoana". multumesc pentru intelegerea si toleranta de care veti da dovada. :)
pentru textul : timpi deExistă în text un moment al dispoziției perfecte din care se decupează fotografiile încă umede ale trecutului dintr-un fel de revelator dintr-o cameră veche încă roșie, până la durere, uitată de alții, niciodată de tine. Există un strat de sentimente peste care se depune un altul conștient fiind că nu se pot anula unul pe altul niciodată. Și totuși insiști să intri iar și iar în acel loc dureros, spre vindecare. Vindecarea însă nu vine din acel loc, ci din sufletul tău, destinul tău dat la maxim. Tulburător de sincer: "îmi jur atunci copii mei mei nu vor ști ce e o sală de judecată."
pentru textul : rodeo clowns deExpresia "Virgil, dacă tu consideri comentariile mele "doar o aflare in treaba, ceva de genul de ce e baba-rada si nu rada-baba.. sau mai pe intelesul tau, nu au substanta"," este o generalizare si o rastalmacire a ceea ce am scris eu si nu am sa dau curs la astfel de provocari puerile
pentru textul : dana point I deAm să vă răspund după ce trece nebunia asta.
pentru textul : „Hazardul şi oiştea” deVirgil, ai incercat vreodata sa maresti coloana cu cele mai noi texte? Daca ar fi de doua ori mai mare, ar permite oricui sa posteze un text pe zi. Care mi se pare destul de rezonabil. Oricum va trebui sa te gandetsi si la asta, in momentul in care vei avea foarte multi useri si toti vor posta chiar si un text la 2 zile, coloana este insuficienta. Doar o sugestie, sper sa nu deranjeze.
pentru textul : Descoperirea deNu ma văzut originalul. Mi-a dat o eroare în josul paginii şi de-abia după ce am trimis comentariul şi-a revenit. Îmi cer scuze. Cezar
pentru textul : Sonet XIX de William Shakespeare de... mulțumesc pentru ce ți se pare, my dear Ioana. cât despre metatext, ohoho:)!
pentru textul : Dansează! deun poem de-al meu, de-al casei cum s-ar zice.pentru că îmbinarea ciocolată cu roşie poate revoluţiona stomacul şi pentru că, iată, de această dată, cad şi eu de-acord cu autorul acestui text, destul de tacit, dar pe faţă, că doar vorbim de "ciocolată cu roşii". mergea şi un adj. la ciocolată dar nu mă deranjează prea mult. cred că aici stă din tinereţea autorului. doar cred, să nu aruncaţi cu roşii, cu ciocolată amară puteţi.
"mănînc ciocolată cu roşii
pentru textul : ciocolată cu roşii defereastra plezneşte cerul peste obraz
teiul cu ramura lui groasă
îi opreşte avîntul"
Probabil că nu fac foarte bine că îți răspund aici Bobadil dar am să o fac foarte scurt. Am notat „precizarea” ta dar te asigur că este greșită dacă nu chiar ridicolă de vreme ce în această privință nu există aspect cantitativ și deci... nu se poate exagera. Pentru că ori e albă, ori e neagră. Iar la tine a fost neagră. Te sfătuiesc să te domolești cu „precizările” astea care nu folosesc la nimic altceva decît la înrăutățirea relațiilor tale cu Consiliul căruia tocmai îi mulțumeai... mult. Francisc, eu nu prea am înțeles ce spui tu și cu atît mai puțin ce vrei să spui. Este posibil ca vina să fie la mine. În orice caz în textul de mai sus m-am străduit să explic cum stau lucrurile și nimic mai mult. Dacă ai ceva semnificativ de spus despre aceasta inclusiv o nemulțumire te rog să o exprimi ca să pricepem și noi. Merci.
pentru textul : incident de plagiat pe hermeneia.com decred că în acest vers autorul a inserat, la fel ca marii regizori care apăreau într-o scenă secretă, doar de ei știută, chintesența acestui poem și citez
pentru textul : Zugzwang de'mă derulez ca o melodie fără refren'
cu nimic mai prejos este versul
'am să mă întorc în patru labe lăsând urme în aer' - probabil de la compresia pe abdomen
Am mai spus-o acest autor se pierde într-o emfază caracteristică pubertății literare ('din palme mi se jupesc trupuri străine
din călcâie ţâşnesc suflete colibri')... dar mai este timp, autorul este încă foarte tânăr, lipsit de exepriență și nimic nu este pierdut cât încă el își face practic autocritica în aproape orice poem.
Undeva în subconștientul său probabil că realizează că nu asta ar trebui să facă și că, la un moment dat toate astea o să treacă, așa, ca o amigdalită
Mi-a plăcut textul extraordinar de mult. Se potriveşte cu reflecţiile mele şi îmi place aceste gen de scriere care îmbină etica (spirit moralizator) cu sarcasmul şi realismul cu alegoria. Îţi doresc multe călătorii dincolo de spaţiu şi timp şi de acum înainte.
pentru textul : poetul de...parcă am mai zis undeva, într-o intervenție, că îmi pierd timpul... unde oare? aaaa... cu nicodem.
pentru textul : Ce este pentru voi Hermeneia? deApreciez mult rezonanta. Ideea mi se pare foarte frumoasa, pe cit de simpla te atit de frumoasa.A se lua asa... Nu stiu, pentru mine doar finalul mi se pare putin ratat cu acel Jesus-daca raportezi la miza intreaga a textului. Sau poate asta e efectul dorit.
pentru textul : a se lua o noapte deDedal, multumesc!
pentru textul : Cai verzi pe pereți deun poem armonic, care curge firesc. retin strofa a doua!
pentru textul : Să-mi cânte depoeziile tale sunt cuprinzatoare, pline de semnificatii, orice as incerca sa spun devine prin contrast banal, o intreaga istorie de imagini mestesugite, fond si o forma perfecte. vad in teama asta de fapt o recunoastere a unor merite bine pretuite, "complexul acesta de inferioritate" oricat de bine mascat, este magulitor pentru orice femeie. imi place mai ales maretia finalului, rostit cu naturalete!
pentru textul : îmi este teamă de femeie denu stiu de ce simt o nota de ironie in ce spui tu dar, asa cum spui, "asta e", nu esti obligat sa ma crezi. parerea mea este ca timpul a dovedit ca nu se prea poate abuza de asta aici. evident, oricine poate ruga soacre, verișoare si matuși să meargă pe poezeaua lui și să facă click doar așa de amoru' artei și ca să aibă și el/sau ea sfertul lor de oră de celebritate. și chestia asta nu poate fi contracarată. evident, dacă ar deveni un fenomen de masă n-ar mai avea rost hermeneia pentru că toți am fi doar o gașcă de nebuni. dar viața nu este așa. mai devreme sau mai tîrziu oamenii revin la matcă iar soacrele, verișoarele și mătușile merg la telenovelele lor și lasă literatura în pace că tot nu se pricep la ea. iar cei cu o lipsă acută de semnificație își găsesc alte mijloace că o găsească. iar dacă încearcă să o facă aici sistemul îi împiedică. adica un fel de deus ex machina...
pentru textul : despre noi I I ▒ demulțumesc pentru încredere, actaeon. felul în care o spui mă face să mă simt îndatorat față de poemele ce le voi scrie. da. semnele de suspensie ascund, de obicei, ceea ce nu putem exprima si, ca atare, mărturisesc o neputință. de multe ori încerc să fac totul dintr-o răsuflare. aici, recunosc, e o mare lipsă. una profesionistă. nu înțeleg ce încerci să îmi sugerezi cu "incearca o rearanjare a cuvintelor, leaga-le altfel pentru a urma o "poveste" care sa se impuna citirii". aș fi îndatorat dacă ai fi mai concret. mulțumesc pentru comentariu. pe viitor îmi doresc numai astfel de păreri alăturate poemelor mele. le consider constructive și binevenite. iara și iară îți mulțumesc și te mai aștept.
pentru textul : Cerere ființială de"Lamentatia Pandorei" mi se pare un titlu interesant, in masura in care aseaza textele intr-o lume credibila in care raul a fost eliberat, univers al sperantei ca unic refugiu ce mai ramane omului pentru a continua sa traiasca. M-a frapat intotdeauna prezenta femininului atat in ipostaza in care dezleaga portile raului (la fel si caderea din raiul biblic) dar si ca pastratoare a sperantei... raul vine in lume printr-o femeie ce este pacalita de forte extramundane dar tot femeia este cea care are rolul de a ne invata sa traim in aceste conditii. Gasesc foarte potrivit acest titlu. Textul este scris intr-o forma minimala, esentializata prin recurs la acte pe cat de banale pe atat de firesti omului... scrisul inteles aici, in forma sa larga, ca gen proxim si cuvantul ca diferenta specifica, vorbele, vederea, particularizarea/interiorizarea acesteia, in speta simtirea, silaba ca si cautare a unei punti intre subiectiv si nevoia de socializare. Postarea eului cugetator intr-un timp-cascada, cum ar zice Frobenius, in pofida eforturilor de asimilare a prezentului degaja o atmosfera tragica. Uneori lamentatia (ma gandesc acum la actul prosternarii si a punerii cenusii in cap) e doar o parte a unei "silabe" care se vrea intregita prin iubire, prin nevoia dualului feminin-masculin. Poate ca nu este chiar justificata utilizarea ca titlu chiar a primului vers... imi da o impresie de stagnare. Dar acest proedeu este uzitat si ramane la latitudinea fiecaruia daca sa-l foloseasca ori ba. O poezie care mi-a placut.
pentru textul : Am rămas să te scriu deAm sa incep prin a spune ca din punct de vedere formal poezia are multe imperfectiuni care sunt evidente insa dincolo de acestea, de modul cum ai contruit textul, am regasit o atmosfera deosebita... genul acela de intimitate pe care poti sa o ai numai cu un strain, o dezechilibrare neasteptat a sinelui, o vibratie - in acest caz nu ma hazardez sa definesc ce anume, cred ca nici nu are importanta -, o con-jurare. Sincopele au rolul lor, nici englezismele nu sunt parca atat de deranjante... si ma bucur ca toata aceasta dinamica/energie degajata de text nu se reduce la o simpla neliniste.
pentru textul : infraroșu deDa, aici parca djamal, ai vrut (sau nu?) sa argumentezi cu un text-haiku scris asa cum trebuie. Acum, daca e sa fiu ortodox (asa cum sunt) prezenta verbului (chiar si asa, la gerunziu, ceea ce il invalideaza, oarecum, ca verb, deci ca si actiune) in final este buna, dar nepotrivita, pentruca exact aceasta nemiscare, foarte bine prinsa in primele doua versuri, meditative "casa-n ruina/ doar vantul printre ziduri"... eh, aici, parca ai cazut in propria ta capcana, pentru ca vantul este un factor mobilizator, de actiune, si deaceea haiku-ul sufera de "occidentalism" si ai avut nevoie de verb la final. Nu vreau sa-ti ofer eu vreo varianta, pnetruca dupa cum ti-ai dat seama, si nu numai tu, ci si astia mai mici cum ar fi nimerencu, nu ma pricep la haiku-uri si tot ce spun nu face decat sa ma discrediteze o data in plus, la fel cum la un mort mai sapi cu lama cutitului o cicatrice noua. Una peste alta, o incercare reusita, o adaptare moderna a spiritului haiku-ului la intelegerea noastra occidentala. Nu cred ca as fi in stare sa o zic mai bine. Deci, cu plus-uri si minusuri, e pe plus. Eu la final as fi zis "si multe frunze". Ce parere ai? Oricum, penita de apreciere pentru structura si ideea de haiku. Andu
pentru textul : Haiku dee prima oara ca va vad la fatza. Ce enorma anomalie a netului.. vorbim .. ne iubim . ne certam si habar nu avem cum arata cel din spatele ecranului. Uneori il vedem cu coarne si copite de fildes alteori inger zburand peste Kilimanjearo. Sau lotus in gradina sultanului. Oricum am sta cu virtualul tot poza soldatului pe pasaport e mai palpabila. De drag Adrian
pentru textul : cinșpe pași cu Marlena Braester dePoate mă inviți și pe mine ! :)
pentru textul : Trăiește capra vecinului deNu e a mea, da, ar trebui specificat. Caut și am să fac o notiță.
pentru textul : Întârziere dePagini