mi-se pare un poem tare dramatic, care ar fi putut fi mai esentializat. aici m-am oprit si pentru aceste versuri am lasat un semn:
"poate că așa sîntem cu toții
niște oarecari buni de dat la schimb"
iti vine sa incepi a explica, a lua in brate: tu nu intelegi si dai vina aiurea nici tu nu cunosti pe cine, insa te-ai orientat bine:
"cum poți fi atât de divin
în ritmul pe care mi-l bați cu piciorul
în fiecare marțe și vinere
știu Te enervează că niciodată nu țin post
dar și pe mine mă aduce în culmea nebuniei
că fix de craciun
mi-i iei la Tine pe toți cei dragi"
adica pe ceva fals.
il citesc si eu pe Leonard, imi place cum scrie si marturisesc ca am avut multe de invatat de la el. asemanarea pe care o remarcati nu poate decat sa ma onoreze.
eu sunt un incepator, poate e inerent sa se vada stangacii in scrierile mele, dar sper ca nu peste multa vreme voi avea libertatea de a fi eu insumi.
Vă mulțumesc sincer că v-ați oprit și ați lecturat modesta mea încercare literară. Am rămas plăcut surprins să descopăr că sunteți din Găești, eu sunt de ,,pământ", dintr-un modest cătun din faimoasa comună Petrești, satul Coada Izvorului. Poate aveți timp și lecturați și din proză, în mod special m-ar interesa părerea dvs. despre eseul ,,Drumul meu unic". Vă mulțumesc și vă doresc un CRĂCIUN FERICIT !
movul si galbenul mi-au placut de-a binelea! si joaca de-a tâmpla, tâmplarul și întâmplarea, așijderea! și cercul ăsta pe care mai fiecare din noi ar vrea să îl rupă fără să știe ce e dincolo...
„şi de parcă viile norilor ne toarnă mov în ochi”, cred că e unul din cazurile care permit virgula după și. permit sau cer. în fine:)
Am citit si comentariul anterior, pentru ca evident nu intelesesem nimic. Acum pot spune doar ca este un experiment, unul mai degraba de lexic, pentru ca poetic(e incadrata ca poezie) nu spune mai nimic... E doar o ideee banala spusa usor amuzant ! Ialin
in continuare captivant, ba poate si mai captivant. aici apare o oarecare linistire a personajului in preajma femeii adormite, incepe sa se " dezbrace" tot mai mult si el.
m-a impresionat:
"Iar un viol i se părea în clipa aceea nu neaparat imoral dar cumplit de inestetic. "
si mai ales:
"Nu putea însă să uite că lîngă el era o femeie care dormea întinsă și goală. Se gîndi că ar trebui să plece, să exploreze, să caute o ieșire, poate chiar cercul. Dar preferă să stea acolo, cu capul în palme și să o privească. Își aminti cum privise la fel cîndva, pe vremea cînd era copil, în ajun de Crăciun pentru două ore un trenuleț electric învîrtindu-se la nesfîrșit într-o vitrină."
e momentul cand iscusinta scriitorului te face sa indragesti personajul principal.
presimt reaparitia personajelor secundare dupa timpul de gandire in singuratate...ori poate nu...
nu mai stiu sigur, dar parca aici vazusem un typo.
este un pasaj deosebit din poezie, din pacate poemul pare fragmentat, sau poate este o stranie senzatie ca l-ai compus altfel, parca nu in aceeasi zi...cat despre vaporasele de hirtie, ele se intorc spre noi dupa ani si ani...dintr-o lume in care ne locuiesc amintirile; sa spunem ca este o metafora si atat.
Lucian, spațiul destinat comentariilor nu este pentru comunicări de natură personală. Ai primit o critică, dacă poți/vrei să o combați sau să o iei în considerare, fă-o. Răspunsul tău nu vorbește despre text.
cum să zic... trebuie lucrat la el puțin, are multă substanță... de aceea are și câteva scăpări...
uite, de exemplu: dacă ziceai "oscilația podurilor lumii" avea același sens ca și cu "tuturor"...
nu vreau să mai exemplific pentru că știu că știi:)
e un poem "la cald"... vei reveni tu...
sunt surprinsa. tu rar lauzi! :)
multumesc.
penite inca nu avem. vom avea.
titlul...eu am de cand ma stiu o problema cu titlurile. daca gasesc unul mai inspirat, schimb.
desi se vede o noua orientare conceptuala a vietii din poezia ta din ultima vreme,
mie imi placeau textele tale din anii trecuti. minimalismul de aici e bun pentru alte site-uri pseudo-literare, mie nu-mi place. e doar un moft personal, desigur.
părinții noștri cumpărau lapte și iaurt, stând la cozi infernale de la ceasurile 4-5 dimineața, atunci când nimic nu era "la liber", sau de aiurea, cineva, îmi spusese tata mie (eu aveam doar trei ani pe atunci - nu aveam cum să-mi amintesc) avea să descopere imaginea unui pionier care din lipsă de inspirație, ca să participe și el la diverse evenimente patriotice sau nu, dădea copy-paste (cred sau poate mă înșel, atunci nu exista google) pe orice lucrare artistică i se părea lui mai drăguță și o așeza cu o foarte mare nonșalanță pe o pagină de autor, unde prin America... sau uneori, același pionier îi învăța pe unii pseoudopoeți cum să stea cu vreo două-trei tratate din filosofia pământului pe genunchi sau cum să facă o critică a rațiunii pure necintind direct de pe foile manualului în cauză, ci pur și simplu dând clicuri pe pagina pionierului. Iată cum am reușit și eu să înțeleg anumite aspecte legate de filosofie și poezie, cât de frumos se îmbină cele două când există bunăvoință sau cineva care să le deschidă ochii mari cât cepele. Aș lăsa o peniță, dar pentru comentariile cititorilor nu se prea poate. Despre imagini, am vorbit mai sus. Mulțumesc.
posibil. sa aveti dreptate. nu va contrazic. mi s-a mai spus. asta. incerc si eu. altceva. poate nu e. foarte ok.
desi, un text asemanator ( "exista viata dupa... ") a "prins" prima pagina. desigur, nu e asta o garantie ca e bine. sa continui in felul asta.
multumesc pentru.
Aranca, Multumesc de observatie, desigur este "siNguratic", m-a tradat nu doar o tasta dar si ochiul nu numai al meu se pare, ci si al multora care au scris aici inaintea ta, necautand insa nodul in papura, probabil :-) Sau ecranul asta cu pixelii si rezolutia lui bata-l vina... Nu e nicio noutate ca tu esti "cu tunurile pe mine" si imi amintesti de un banc vechi dar tare bun, cica pe usa unui restaurant de lux din Paris (orasul initial era Londra, dar eu l-am schimbat aici pentru tine, desigur) scria asa "va rugam fiti originali, nu furati argintaria!"! Deci, revin, nu ma mira ca tie nu doar ca nu-ti place ceea ce scriu pe Heremeneia (fii linistita, sentimentul este 100% reciproc) dar nici nu te poti abtine sa imi "trantesti" cate un comm demn de o cauza mai buna. Fii linistita Marina Nicolaevna, eu nu ma supar.. Cand imi vei aduce argumente pe text te voi citi cu multa atentie. Pana atunci, in afara unei banale greseli typo, ingaduie-mi cu tot respectul sa ignor aceasta galagie pe care o faci si care e mai nociva decat fumul de tigara, mai plina de energie negativa decat orice "balbaiala". Andu
Biancă de safir, eu zic totuși că ideea prieteni/parteneri e clară acolo, chiar asta vrea să spună, sunt prieteni dar nu amanți. Apoi, vorbești de exces de explicații. Eu nu le văd ca explicații, ci ca un tumult și torent și înghesuială de gânduri ce năpădesc plaja asta întinsă și colțuroasă dintre cei doi. Impresia de aglomerare ajută la efectul de redare a unei izbiri sentimentale în marginea unei iubiri interzise (imposibile?), ale cărei hotare cresc chiar din ei înșiși, chiar ei le zidesc, o iubire care se-mbracă cu cămașa strâmtă a prieteniei - și asta voit - o iubire care nu se conturează decât spiritual, cum spune titlul, iar prin asta sufletele lor cresc uriașe, iubindu-se printre amănunte grandioase ("n-ar trebui să vrea să simtă" - na! cum ieși de aici?, "o înghite destinația fără loc pe hartă", "caută resurse să mai reziste câteva minute", "i se lipesc ireversibil de artere", "cu cina, dar fără cuțite pe masă" ș.a.) Propoziția - sentință - finală e majestuoasă, dar poate conduce spre interpretări contrare. Mie nu-mi place "goliciunea stă pe marginea drumului...". E interesant spus, dar mi se pare ambiguă. În rest totul e clar, atât de clar că cei doi sunt zdrobiți sub povara prieteniei lor de graniță ...și nu rezistă decât cincisprezece minute.
Margas m-am prins de ironia ta. Am sa te rog, asta numai daca esti in stare, sa te referi la text, nu sa aduci nume in discutie despre care stii ce parere am. In rest conjugam: eu scriu tu scrii ei scriu, Probabil tu conjugi "eu scriu" si incerci sa faci valuri.
Pentru Remus Adrian si Sebi
Textul nu e lucrat nu e sa zic poezie. Cind ma apuca scriu fara nici o pretentie. Va multumesc pentru ca nu am vorbit aiurea.
Orice user are dreptul să atenționeze colegii dacă observă o încălcare a regulamentului. Îmi place să cred că aceasta se întâmplă neintenționat, din neatenție sau din neștiință. Comunicăm cu bunăvoință și totul se rezolvă, tot cu bunăvoință.
Dacă ai observat ceva, indicat ar fi să mergi la pagina respectivă și să exprimi opinia ta într-un comentariu.
Acuzația sau insinuarea „Mie mi se pare că unii au voie să evite regulamentul” nu o voi lua ca atare, ci doar ca pe un semnal că mi-a scăpat ceva. Mea culpa.
PS. Prefer „Mariana” :) (... obișnuința, ce să-i faci?!)
Chiar dacă imaginile sunt construite în jurul unor elemente comune, ele sunt de-o supleţe sensibilă remarcabilă. Dar aspectul mai important e faptul că discursul le construieşte ,ci nu invers, cum se mai întâmplă...
Mi-amintesc textul de la concursul pe care Hermeneia l-a organizat, mi-amintesc că a fost unul dintre preferatele mele.
multumesc, silvia.
aveam mari indoieli in legatura cu poezia asta, de fapt intotdeauna am, cate-o surpriza ca asta ma face sa merg mai departe. in fiecare zi imi spun ca ma opresc, probabil ca greseala e ca-mi spun. :o)
desi nici asa nu se salveaza. altfel nu vad cum puteau iesi unele dintre alaturarile de cuvinte si chiar de imagini de mai sus. mi-o placut "apropierea ta este mai tolerabilă"
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
mi-se pare un poem tare dramatic, care ar fi putut fi mai esentializat. aici m-am oprit si pentru aceste versuri am lasat un semn:
pentru textul : carmen a murit de crăciun de"poate că așa sîntem cu toții
niște oarecari buni de dat la schimb"
iti vine sa incepi a explica, a lua in brate: tu nu intelegi si dai vina aiurea nici tu nu cunosti pe cine, insa te-ai orientat bine:
"cum poți fi atât de divin
în ritmul pe care mi-l bați cu piciorul
în fiecare marțe și vinere
știu Te enervează că niciodată nu țin post
dar și pe mine mă aduce în culmea nebuniei
că fix de craciun
mi-i iei la Tine pe toți cei dragi"
adica pe ceva fals.
al doilea sigur nu-i de "suspendat" contul, omul doar PRESUPUNE :). si, sincer, nici primul. poate doar de-o avertizare inainte de avertizare :)
pentru textul : this is a film deil citesc si eu pe Leonard, imi place cum scrie si marturisesc ca am avut multe de invatat de la el. asemanarea pe care o remarcati nu poate decat sa ma onoreze.
pentru textul : REM deeu sunt un incepator, poate e inerent sa se vada stangacii in scrierile mele, dar sper ca nu peste multa vreme voi avea libertatea de a fi eu insumi.
Vă mulțumesc sincer că v-ați oprit și ați lecturat modesta mea încercare literară. Am rămas plăcut surprins să descopăr că sunteți din Găești, eu sunt de ,,pământ", dintr-un modest cătun din faimoasa comună Petrești, satul Coada Izvorului. Poate aveți timp și lecturați și din proză, în mod special m-ar interesa părerea dvs. despre eseul ,,Drumul meu unic". Vă mulțumesc și vă doresc un CRĂCIUN FERICIT !
pentru textul : Bibeloul de porțelan demovul si galbenul mi-au placut de-a binelea! si joaca de-a tâmpla, tâmplarul și întâmplarea, așijderea! și cercul ăsta pe care mai fiecare din noi ar vrea să îl rupă fără să știe ce e dincolo...
pentru textul : Întoarcerea la lucrurile mici de„şi de parcă viile norilor ne toarnă mov în ochi”, cred că e unul din cazurile care permit virgula după și. permit sau cer. în fine:)
Am citit si comentariul anterior, pentru ca evident nu intelesesem nimic. Acum pot spune doar ca este un experiment, unul mai degraba de lexic, pentru ca poetic(e incadrata ca poezie) nu spune mai nimic... E doar o ideee banala spusa usor amuzant ! Ialin
pentru textul : fantezie dein continuare captivant, ba poate si mai captivant. aici apare o oarecare linistire a personajului in preajma femeii adormite, incepe sa se " dezbrace" tot mai mult si el.
m-a impresionat:
"Iar un viol i se părea în clipa aceea nu neaparat imoral dar cumplit de inestetic. "
si mai ales:
"Nu putea însă să uite că lîngă el era o femeie care dormea întinsă și goală. Se gîndi că ar trebui să plece, să exploreze, să caute o ieșire, poate chiar cercul. Dar preferă să stea acolo, cu capul în palme și să o privească. Își aminti cum privise la fel cîndva, pe vremea cînd era copil, în ajun de Crăciun pentru două ore un trenuleț electric învîrtindu-se la nesfîrșit într-o vitrină."
e momentul cand iscusinta scriitorului te face sa indragesti personajul principal.
presimt reaparitia personajelor secundare dupa timpul de gandire in singuratate...ori poate nu...
nu mai stiu sigur, dar parca aici vazusem un typo.
pentru textul : cercul - episodul 3 de"fluierai
uşa n-avea nimic împotrivă" - acesta nu e vers, e banc sec.
(un om avea un cal şi calul n-avea nimic împotrivă etc).
"ziua începuse să alerge desculţă " - şi acesta mi-e foarte cunoscut...
pentru textul : verificări dedomnul meu, domnia voastra nu raspundeti niciodata la comentarii? un feedback, ceva, sa se incheie procesul de comunicare...:)
pentru textul : Rugăciunea unchiului Ion deeste un pasaj deosebit din poezie, din pacate poemul pare fragmentat, sau poate este o stranie senzatie ca l-ai compus altfel, parca nu in aceeasi zi...cat despre vaporasele de hirtie, ele se intorc spre noi dupa ani si ani...dintr-o lume in care ne locuiesc amintirile; sa spunem ca este o metafora si atat.
pentru textul : un alt fel de singurătate deLucian, spațiul destinat comentariilor nu este pentru comunicări de natură personală. Ai primit o critică, dacă poți/vrei să o combați sau să o iei în considerare, fă-o. Răspunsul tău nu vorbește despre text.
pentru textul : Ceasornicarul cuvintelor decum să zic... trebuie lucrat la el puțin, are multă substanță... de aceea are și câteva scăpări...
pentru textul : oscilațiile podurilor lumii deuite, de exemplu: dacă ziceai "oscilația podurilor lumii" avea același sens ca și cu "tuturor"...
nu vreau să mai exemplific pentru că știu că știi:)
e un poem "la cald"... vei reveni tu...
sunt surprinsa. tu rar lauzi! :)
pentru textul : urâtă şi liberă. cursa de şoareci demultumesc.
penite inca nu avem. vom avea.
titlul...eu am de cand ma stiu o problema cu titlurile. daca gasesc unul mai inspirat, schimb.
desi se vede o noua orientare conceptuala a vietii din poezia ta din ultima vreme,
pentru textul : cerul de dincolo demie imi placeau textele tale din anii trecuti. minimalismul de aici e bun pentru alte site-uri pseudo-literare, mie nu-mi place. e doar un moft personal, desigur.
Ioana Dana Nicolae, îți mulțumesc că m-ai citit. Voi ține cont de observațiile făcute.
pentru textul : Decor cu îngeri deneah, la tine nu e nevoie:) mulțam frumos, Cris!
pentru textul : aș dispărea din mine ca dintr-un joben depărinții noștri cumpărau lapte și iaurt, stând la cozi infernale de la ceasurile 4-5 dimineața, atunci când nimic nu era "la liber", sau de aiurea, cineva, îmi spusese tata mie (eu aveam doar trei ani pe atunci - nu aveam cum să-mi amintesc) avea să descopere imaginea unui pionier care din lipsă de inspirație, ca să participe și el la diverse evenimente patriotice sau nu, dădea copy-paste (cred sau poate mă înșel, atunci nu exista google) pe orice lucrare artistică i se părea lui mai drăguță și o așeza cu o foarte mare nonșalanță pe o pagină de autor, unde prin America... sau uneori, același pionier îi învăța pe unii pseoudopoeți cum să stea cu vreo două-trei tratate din filosofia pământului pe genunchi sau cum să facă o critică a rațiunii pure necintind direct de pe foile manualului în cauză, ci pur și simplu dând clicuri pe pagina pionierului. Iată cum am reușit și eu să înțeleg anumite aspecte legate de filosofie și poezie, cât de frumos se îmbină cele două când există bunăvoință sau cineva care să le deschidă ochii mari cât cepele. Aș lăsa o peniță, dar pentru comentariile cititorilor nu se prea poate. Despre imagini, am vorbit mai sus. Mulțumesc.
pentru textul : Șoarecele și Pisica deposibil. sa aveti dreptate. nu va contrazic. mi s-a mai spus. asta. incerc si eu. altceva. poate nu e. foarte ok.
pentru textul : Niciun val dedesi, un text asemanator ( "exista viata dupa... ") a "prins" prima pagina. desigur, nu e asta o garantie ca e bine. sa continui in felul asta.
multumesc pentru.
Daniel, dupa parerea mea, acesta este un text pe care daca nu ai fi tinut neaparat sa il fortezi in chingile ritmului si rimei ar fi ajuns departe
pentru textul : Pierduți în trafic deAranca, Multumesc de observatie, desigur este "siNguratic", m-a tradat nu doar o tasta dar si ochiul nu numai al meu se pare, ci si al multora care au scris aici inaintea ta, necautand insa nodul in papura, probabil :-) Sau ecranul asta cu pixelii si rezolutia lui bata-l vina... Nu e nicio noutate ca tu esti "cu tunurile pe mine" si imi amintesti de un banc vechi dar tare bun, cica pe usa unui restaurant de lux din Paris (orasul initial era Londra, dar eu l-am schimbat aici pentru tine, desigur) scria asa "va rugam fiti originali, nu furati argintaria!"! Deci, revin, nu ma mira ca tie nu doar ca nu-ti place ceea ce scriu pe Heremeneia (fii linistita, sentimentul este 100% reciproc) dar nici nu te poti abtine sa imi "trantesti" cate un comm demn de o cauza mai buna. Fii linistita Marina Nicolaevna, eu nu ma supar.. Cand imi vei aduce argumente pe text te voi citi cu multa atentie. Pana atunci, in afara unei banale greseli typo, ingaduie-mi cu tot respectul sa ignor aceasta galagie pe care o faci si care e mai nociva decat fumul de tigara, mai plina de energie negativa decat orice "balbaiala". Andu
pentru textul : excalibur deNu ştiu Alex ce este cu tine! Dar mă bucur să mă întâlnesc cu poezia ta în acest loc.
pentru textul : oriental red deBiancă de safir, eu zic totuși că ideea prieteni/parteneri e clară acolo, chiar asta vrea să spună, sunt prieteni dar nu amanți. Apoi, vorbești de exces de explicații. Eu nu le văd ca explicații, ci ca un tumult și torent și înghesuială de gânduri ce năpădesc plaja asta întinsă și colțuroasă dintre cei doi. Impresia de aglomerare ajută la efectul de redare a unei izbiri sentimentale în marginea unei iubiri interzise (imposibile?), ale cărei hotare cresc chiar din ei înșiși, chiar ei le zidesc, o iubire care se-mbracă cu cămașa strâmtă a prieteniei - și asta voit - o iubire care nu se conturează decât spiritual, cum spune titlul, iar prin asta sufletele lor cresc uriașe, iubindu-se printre amănunte grandioase ("n-ar trebui să vrea să simtă" - na! cum ieși de aici?, "o înghite destinația fără loc pe hartă", "caută resurse să mai reziste câteva minute", "i se lipesc ireversibil de artere", "cu cina, dar fără cuțite pe masă" ș.a.) Propoziția - sentință - finală e majestuoasă, dar poate conduce spre interpretări contrare. Mie nu-mi place "goliciunea stă pe marginea drumului...". E interesant spus, dar mi se pare ambiguă. În rest totul e clar, atât de clar că cei doi sunt zdrobiți sub povara prieteniei lor de graniță ...și nu rezistă decât cincisprezece minute.
pentru textul : Amantă spirituală deerata: greseli intentionate
pentru textul : Amintiri de pe strada fabricii de zahăr deMargas m-am prins de ironia ta. Am sa te rog, asta numai daca esti in stare, sa te referi la text, nu sa aduci nume in discutie despre care stii ce parere am. In rest conjugam: eu scriu tu scrii ei scriu, Probabil tu conjugi "eu scriu" si incerci sa faci valuri.
pentru textul : laparovision dePentru Remus Adrian si Sebi
Textul nu e lucrat nu e sa zic poezie. Cind ma apuca scriu fara nici o pretentie. Va multumesc pentru ca nu am vorbit aiurea.
Prea "didactica". Nu "respira" dincolo de text. Si prea lunga. Cu toate ca "avem tot mai puține/ cuvinte"
pentru textul : întoarceri I devorba lui Crin, chestia asta o cînta Enigma parcă prin anii '90
pentru textul : Capăt de drum deOrice user are dreptul să atenționeze colegii dacă observă o încălcare a regulamentului. Îmi place să cred că aceasta se întâmplă neintenționat, din neatenție sau din neștiință. Comunicăm cu bunăvoință și totul se rezolvă, tot cu bunăvoință.
Dacă ai observat ceva, indicat ar fi să mergi la pagina respectivă și să exprimi opinia ta într-un comentariu.
Acuzația sau insinuarea „Mie mi se pare că unii au voie să evite regulamentul” nu o voi lua ca atare, ci doar ca pe un semnal că mi-a scăpat ceva. Mea culpa.
PS. Prefer „Mariana” :) (... obișnuința, ce să-i faci?!)
pentru textul : Plagiatul unei dimineţi dificile deChiar dacă imaginile sunt construite în jurul unor elemente comune, ele sunt de-o supleţe sensibilă remarcabilă. Dar aspectul mai important e faptul că discursul le construieşte ,ci nu invers, cum se mai întâmplă...
Mi-amintesc textul de la concursul pe care Hermeneia l-a organizat, mi-amintesc că a fost unul dintre preferatele mele.
pentru textul : vitralii demultumesc, silvia.
pentru textul : Solniţa de hârtie făcută de tante deaveam mari indoieli in legatura cu poezia asta, de fapt intotdeauna am, cate-o surpriza ca asta ma face sa merg mai departe. in fiecare zi imi spun ca ma opresc, probabil ca greseala e ca-mi spun. :o)
desi nici asa nu se salveaza. altfel nu vad cum puteau iesi unele dintre alaturarile de cuvinte si chiar de imagini de mai sus. mi-o placut "apropierea ta este mai tolerabilă"
pentru textul : Încă nu mă vezi dePagini