Mulţumesc pentru aprecieri!
Am revenit asupra textului ţinând cont de observaţia ta… departe de mine intenţia de a trunchia farmecul unui zâmbet ingenuu de copil… Te mai aştept.
Desi suntem niste mutilati, femeile sunt primele care vad asta. Cateodata chiar le place ce vad, iar alteori nu. Oglinda are si ea rolul ei:)
Dintre toate, tot oglinda e cea mai perfida, mai ales cand uitam sa o stergem de praf.
Un text bun in opinia mea, cu o densitate poate usor enumerata (stilistic vorbind), dar asta pe undeva are farmecul ei intr-o scriere condensata.
Destinderile, ca un respiro, sunt binevenite.
Cu drag,
emi, de data asta am nimerit-o, nu? virgil, mă bucur că textul ți-a creat o stare pozitivă. sapph, bine ai revenit. chiar atingere de maestru n-o fi, dar dacă ție-ți place nu pot decât să mă bucur. tuturor, mulțumiri!
...știi, citind, de la coadă la cap, cum fac de obicei cu proza scurtă și fragmenată... pentru a-i observa sudura, înțeleg de ce tactul poate fi iremisibil de generator al frumosului. ai un stil ce mă prinde, iar peleșeii deși au trecut de mult, accept macii tăi și ironia finuță ce deja e lipită de tine. am și eu o cămașă verde... oare ce să fac? cu gânduri bune, paul
China e intradevar un stat foarte mare si cel mai populat in comparatie cu altele,cum si dragostea in comparatie cu alte sentimente este mult peste capacitatea omului de a puea fi explicata sau descrie. :) Frumos text Catalina.
Sixtus. oare nu gresesti fiind atit de "pozitivist"?, incercind atit de mult sa vezi lucrurile in alb si negru., fiind atit de sigur pe ceea ce afirmi. Tocmai asta ma ingrijoareaza la tine si la altii care la fel ca tine sint "convinsi". Mai ales ca eu nu sint chiar atit de convins ca tine ca am urmarit ce spui tu. Apoi privesc spiritul tau "contestator". Oare nu se hraneste din propria energie? Nu se auto-entusiasmeaza? Chiar nu exista "conditie postmodernista"? Daca nu ar exista atunci de ce naste o asa enorma opozitie? Intreb aproape retoric pentru ca realitate postmodernista intilnim oriunde, de la conflictul gastronomic dintre cheese-burger si vinul corsican si pina la evadarea in "mediaval renaisance". Hai sa fim seriosi, comunismul a murit de douazeci de ani si lumea nu are religie. DOUAZECI de ani!! Iti dai seama ce inseamna asta?? Mai ales acum cind sarim de la Mega la Giga si curind la Peta in doar un deceniu. Sentmentele sint doar frisca in poezie. Poezia adevarata are carne si oase si singe. Dar nu e vie. Decit in masura in care intram noi in ea.
Pasărea aceea...Te-a mai vizitat de câteva ori până acum, prin alte poezii, nu? Mi-a plăcut, dar şi eu cred că ce e aici e mai degrabă o carcasă de poem. Şi e normal să fie aşa, din moment ce cuvintele au dat înapoi. Ce rămâne? Sigur, cântecul care vine de departe e unul al tăcerii. Poate atât. Poate de ajuns.
poemul are un ritm frumos, o stare specială, de acord cu laurențiu
nu sunt de acord cu două lucruri
cine e nantelli și de ce trebuia să facă prezența pe aici (oi fi io incult dar chiar nu vreau sa dau pe wiki)
si
nu sînt încă pregătit să mor
așa cum ne-am dori
împreună
e ceva forțat aici
cu sau fara nantelli
... dar poemul e bun asa cum este el, frust
Îmi place și îl ridic și eu în slăvi, asta e
indiscutabil, Benone al tau seamana cu...Branzovenescu, privit din profil! "la fapte se opri aplecîndu-se peste catifeaua rosie roasă a mesei privi în jos în gol ca-ntr-o fîntînă a timpului si gemu" remarc limbajul de lemn si...ideile de lemn, manuite cu lejeritate. si in folosul ideii de poezie.apoi finalul, ca un dush oparit. e bine daca dintr-o ciocnire a opiniilor sar astfel de scantei... felicitari pentru o poezie ( si abia apoi parodie ) reusita.
Da, redă o stare de „dulce” agonie...
Vezi „crâșmei” (i e în plus).
Aș fi pus alt titlu sau aș fi scris la primul vers din ultima strofă doar „aceste cuvinte”.
Dorin, am râs și eu. știi că îmi place charientismul tău. norocul e tot ce le rămâne acestor artiști... nuța... nu prea știu la ce te referi,dar știu că nu ești rău intenționată. eu mă refer la dumnezeul damblagit, promovat de unii discipoli care dau acest sfat paradoxal și scrântit: tot ce iubești omoară și sărută, cum să omori ce iubești apoi să săruți? mulțumesc de semn și bunăvoință! atent, cu gânduri bune, vouă paul
Dear Hannibal L ma bucur ca te-au atras mieii mei care nu pot fi redusi tacerii si cum mi te inchipui acum fredonind Goldberg Variations nu-mi ramine decit sa spun: "you go, girlfriend!" si sa-ti torn un pahar de Chianti! :p
cheers, A!
nu-ţi place niciun poem, precum văd. Al meu o fi scris în grabă dar ceva îmi spune că nu se va topi în arşiţă. Chiar va ajunge într-un ventricul răcoros şi moale ca un baldachin...
imparateasa si hecatonhir, sunt fericit ca ma cititi si lasati semn de apreciere. ati obs ce fac cand nu am nici un semn. sper sa fiu amuzant. multumesc inca o data
Domunule Cailean. Cred că vorbim limbi diferite. Ca într-un dialog al surzilor. Fiecare cu părerea lui. Eu propun să ne oprim aici. Pentru că nu vom ajunge la nici o concluzie. Iar cititorii nu au nicio vină. În plus se aproprie Săptămâna Patimilor și e păcat să continuăm o discuție care nu ne face bine nici unuia și nici altuia. Din partea mea recunosc, fără nici un fel de malițiozitate, că ai dreptate. Si ai dreptate atunci când e vorba de credința fiecăruia. Indiferent de ce natură e aceasta. Și care pleacă de la niște axiome. Că de aceea sunt axiome că sunt nedemonstrabile. Iar restul discuțiilor care țin de o argumentare logică, atâta timp cât nu contrazic axiomele diferite ale fiecăruia (bazate pe aserțiunea că „așa cred eu”) nu pot duce decât la ceea ce spuneam: „un dialog al surzilor”. Îmi cer scuze că am inițiat o astfel de polemică.
draga solomon daca ti s-a intamplat ce asteptai, e bine pentru tine, mie de pilda nu mi s-a intamplat ce asteptam. am citit poemul de la prima postare si acum cand iti scriu il citesc cred ca a cincea oara si tot asa tampit ma uit la el ca prima oara. si pentru ca tie iata, ti s-a intamplat ce asteptai sa ti se intample iar mie nu concluzia mea e simpla si directa, sunt un tampit de drept comun. dar totusi pot sa ii doresc pe final asa, simplu si tampit, spor fiului tau la construit castele pe burta ta si mai ales la cantat, insa sa nu ti se faca de la asta prea tare foame solomoane ca o sa te ingrasi poetic pana la nevoia urgenta de liposuctie a grasimilor metaforice si a celulitei delirium tremens. Cu drag, Andu
Revin cu o precizare. Poate îți folosește sau nu, poate altora. Nimeni nu-ți poate spune dacă mai are rost sau nu să scrii, pentru că nimeni nu știe, nu există un etalon, nu știu nici măcar dacă există vreo expertiză. Adevărul este că buruiana a crescut foarte mult și este greu, cel puțin pentru noi, să alegem neghina de sămânța bună. Doar cineva din afara timpului ar putea-o face. Cine este în afara timpului? Doar cel ce ne-a creat. Prezicătorii, ghicitorii, cei cu prognoza mediului? Aiurea! Și-ar mai fi... da nu cu intențiile bune, de fapt cela ți-ar spune fix pe invers. Dar nici în vremea lui Eminescu lucrurile nu au fost foarte diferite. Intră cine vrea, rămâne cine poate, era deviza junimiștilor. S-a zis. S-au creat curente literare, dar nu curentele literare au creat valori. Dimpotrivă, se pare că adevărul a fost mistificat, că valorile au fost pănă la un punct convenabil încurajate și apoi distruse, împreună cu toată incomensurabila valoare pe care ar mai fi putut-o aduce.
Nu-mi permit să dau sfaturi, dar dacă simți, dacă ai idei care nu te lasă în pace, dă-le drumul, cel care simte ca tine, cel care gândește la fel, te va încuraja, sau poate nu, că n-are timp, sau poate n-are chef, sau are toane, sau cine știe de ce? Nu contează, mergi mai departe. Doar timpul decide și-ar fi păcat să se piardă ceva ce chiar are valoare, din cauza un opinii care nu pot fi altfel decât subiective.
Cu drag,
eu te citesc și-mi place cum scri!
Prima strofa imi aminteste de balaurul din pestera care se hranea cu fecioare poate din cauza orei fixe. Acest leu alb, foarte rar in realitate, fantomatic si incarcat de simboluri de catre oameni, e chiar moartea. Umerii rosii, sunt, posibil, umerii insangerati de povara trairilor personale (sau simbol al pasiunii si provocarii- vezi capa matadorilor) si ele asteapta la gura pesterii sa le vina vremea. A doua strofa imi aminteste de frumoasa si bestia, transformarea prin dragoste, dar si de samson si dalila "ca o iubită înțeleaptă îi piaptănă coama de trei ori înainte de adormire." Deoarece "a doua zi cheamă vulturii," am presupus intre aceste doua momente taierea parului. Dar intr-un ritual al spectrelor femeilor sacrificate, viata merge mai departe."Cu ochi de leu". Poemul are un aer misterios spre ciudat. Si e foarte feminin, de o feminitate amazoniana.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
bobadil, îţi recomand să critici textul şi să te abţii de la aprecieri cu privire la autor sau la profesia lui.
pentru textul : Singurătatea lui era atât de frumoasă, deMulţumesc pentru aprecieri!
pentru textul : Exil deAm revenit asupra textului ţinând cont de observaţia ta… departe de mine intenţia de a trunchia farmecul unui zâmbet ingenuu de copil… Te mai aştept.
Desi suntem niste mutilati, femeile sunt primele care vad asta. Cateodata chiar le place ce vad, iar alteori nu. Oglinda are si ea rolul ei:)
pentru textul : despre o femeie goală deDintre toate, tot oglinda e cea mai perfida, mai ales cand uitam sa o stergem de praf.
Un text bun in opinia mea, cu o densitate poate usor enumerata (stilistic vorbind), dar asta pe undeva are farmecul ei intr-o scriere condensata.
Destinderile, ca un respiro, sunt binevenite.
Cu drag,
emi, de data asta am nimerit-o, nu? virgil, mă bucur că textul ți-a creat o stare pozitivă. sapph, bine ai revenit. chiar atingere de maestru n-o fi, dar dacă ție-ți place nu pot decât să mă bucur. tuturor, mulțumiri!
pentru textul : Fericire de...știi, citind, de la coadă la cap, cum fac de obicei cu proza scurtă și fragmenată... pentru a-i observa sudura, înțeleg de ce tactul poate fi iremisibil de generator al frumosului. ai un stil ce mă prinde, iar peleșeii deși au trecut de mult, accept macii tăi și ironia finuță ce deja e lipită de tine. am și eu o cămașă verde... oare ce să fac? cu gânduri bune, paul
pentru textul : De veghe în lanul cu maci deda, Aranca e Stima apelor... Multumesc pentru apreciere!
pentru textul : Cantilène deChina e intradevar un stat foarte mare si cel mai populat in comparatie cu altele,cum si dragostea in comparatie cu alte sentimente este mult peste capacitatea omului de a puea fi explicata sau descrie. :) Frumos text Catalina.
pentru textul : de vorbă cu tine III deSixtus. oare nu gresesti fiind atit de "pozitivist"?, incercind atit de mult sa vezi lucrurile in alb si negru., fiind atit de sigur pe ceea ce afirmi. Tocmai asta ma ingrijoareaza la tine si la altii care la fel ca tine sint "convinsi". Mai ales ca eu nu sint chiar atit de convins ca tine ca am urmarit ce spui tu. Apoi privesc spiritul tau "contestator". Oare nu se hraneste din propria energie? Nu se auto-entusiasmeaza? Chiar nu exista "conditie postmodernista"? Daca nu ar exista atunci de ce naste o asa enorma opozitie? Intreb aproape retoric pentru ca realitate postmodernista intilnim oriunde, de la conflictul gastronomic dintre cheese-burger si vinul corsican si pina la evadarea in "mediaval renaisance". Hai sa fim seriosi, comunismul a murit de douazeci de ani si lumea nu are religie. DOUAZECI de ani!! Iti dai seama ce inseamna asta?? Mai ales acum cind sarim de la Mega la Giga si curind la Peta in doar un deceniu. Sentmentele sint doar frisca in poezie. Poezia adevarata are carne si oase si singe. Dar nu e vie. Decit in masura in care intram noi in ea.
pentru textul : downloadez poezii dePasărea aceea...Te-a mai vizitat de câteva ori până acum, prin alte poezii, nu? Mi-a plăcut, dar şi eu cred că ce e aici e mai degrabă o carcasă de poem. Şi e normal să fie aşa, din moment ce cuvintele au dat înapoi. Ce rămâne? Sigur, cântecul care vine de departe e unul al tăcerii. Poate atât. Poate de ajuns.
pentru textul : poem imposibil depoemul are un ritm frumos, o stare specială, de acord cu laurențiu
pentru textul : să nu vii la mine de crăciun denu sunt de acord cu două lucruri
cine e nantelli și de ce trebuia să facă prezența pe aici (oi fi io incult dar chiar nu vreau sa dau pe wiki)
si
nu sînt încă pregătit să mor
așa cum ne-am dori
împreună
e ceva forțat aici
cu sau fara nantelli
... dar poemul e bun asa cum este el, frust
Îmi place și îl ridic și eu în slăvi, asta e
revenire...
În viziunea mea, textele d-voastră mi se par acceptabile. nu ştiu de ce sunt în "şantier"
pentru textul : Evadare deoare cât de patetică risc să fiu dacă recunosc că ieri seară, citind, mi-au dat lacrimile?
abia acum simt că noaptea asta lungă, foarte lungă, s-a terminat.
vă mulțumesc pentru fiecare gând... a venit ca o apă dulce.
și,Paul... tu știi deja...
pentru textul : Adriana Lisandru - despre ea, niciodată deindiscutabil, Benone al tau seamana cu...Branzovenescu, privit din profil! "la fapte se opri aplecîndu-se peste catifeaua rosie roasă a mesei privi în jos în gol ca-ntr-o fîntînă a timpului si gemu" remarc limbajul de lemn si...ideile de lemn, manuite cu lejeritate. si in folosul ideii de poezie.apoi finalul, ca un dush oparit. e bine daca dintr-o ciocnire a opiniilor sar astfel de scantei... felicitari pentru o poezie ( si abia apoi parodie ) reusita.
pentru textul : nu sîntem liberi dom’le deeste opțiunea autorului. apreciez autoexigența. dar nu cred că este o nadă pentru frigul din cutia de nisip. e destul de bine îmbrăcat.
pentru textul : sincopă deDa, redă o stare de „dulce” agonie...
pentru textul : cuvinte de jurnal deVezi „crâșmei” (i e în plus).
Aș fi pus alt titlu sau aș fi scris la primul vers din ultima strofă doar „aceste cuvinte”.
hai li, hai...lo...
atentie, incepem!
un doi trei si
hai li, hai lo,
cium ta-câ-ti-că...( virgil, gura mare!)
la-gâ-lo... (adi, nu te uita in carte, privirea nainte!)
cium.. ( cristina, fițoasă mică) ta-câ-ti-la-go, bâr-li-gâ, la-gâ-lo-bârligâ
cium-ta-câ-ti-la-gî-lo!
si, acum repede!
hai, li, hailo, ciumtacaticalagalo.....
pentru textul : Aici este biciul, foamea, tristețea deDorin, am râs și eu. știi că îmi place charientismul tău. norocul e tot ce le rămâne acestor artiști... nuța... nu prea știu la ce te referi,dar știu că nu ești rău intenționată. eu mă refer la dumnezeul damblagit, promovat de unii discipoli care dau acest sfat paradoxal și scrântit: tot ce iubești omoară și sărută, cum să omori ce iubești apoi să săruți? mulțumesc de semn și bunăvoință! atent, cu gânduri bune, vouă paul
pentru textul : mai departe decât tristețea depoate că da, poate că nu/ poate eu sau poate tu/ soarele vom transforma/ intr-o pizza ce-om manca.
pentru textul : Osânda soarelui dedar nu știu dacă ți-ar fi permis regulamentul să acorzi penițe pentru "adevăruri"... și oricum pe mine mă irită procedeeul. mersi.
pentru textul : apa trece, pietrele trec desunt constienta de riscul asta, Virgil... dar atarna destul de putin in balanta mea.
pentru textul : firul demultumesc pentru feed-back.
acordate!
Multumesc, Mariana
Dear Hannibal L ma bucur ca te-au atras mieii mei care nu pot fi redusi tacerii si cum mi te inchipui acum fredonind Goldberg Variations nu-mi ramine decit sa spun: "you go, girlfriend!" si sa-ti torn un pahar de Chianti! :p
pentru textul : Well... decheers, A!
nu-ţi place niciun poem, precum văd. Al meu o fi scris în grabă dar ceva îmi spune că nu se va topi în arşiţă. Chiar va ajunge într-un ventricul răcoros şi moale ca un baldachin...
pentru textul : fahrenheit game de... dar si apele simple ale gandului,
pentru textul : psalmul apelor simple deinspirat titlul si emotionanta zicerea ta, aici!
Crăciun fericit! Și la mulți ani, Hermeneia! Mulți și vizitați, și scriși.
pentru textul : De Nașterea Domnului deimparateasa si hecatonhir, sunt fericit ca ma cititi si lasati semn de apreciere. ati obs ce fac cand nu am nici un semn. sper sa fiu amuzant. multumesc inca o data
pentru textul : crucile deDomunule Cailean. Cred că vorbim limbi diferite. Ca într-un dialog al surzilor. Fiecare cu părerea lui. Eu propun să ne oprim aici. Pentru că nu vom ajunge la nici o concluzie. Iar cititorii nu au nicio vină. În plus se aproprie Săptămâna Patimilor și e păcat să continuăm o discuție care nu ne face bine nici unuia și nici altuia. Din partea mea recunosc, fără nici un fel de malițiozitate, că ai dreptate. Si ai dreptate atunci când e vorba de credința fiecăruia. Indiferent de ce natură e aceasta. Și care pleacă de la niște axiome. Că de aceea sunt axiome că sunt nedemonstrabile. Iar restul discuțiilor care țin de o argumentare logică, atâta timp cât nu contrazic axiomele diferite ale fiecăruia (bazate pe aserțiunea că „așa cred eu”) nu pot duce decât la ceea ce spuneam: „un dialog al surzilor”. Îmi cer scuze că am inițiat o astfel de polemică.
pentru textul : Replică la un com. al lui Călin Sămărghițean (Cailean) la un eseu al subsemnatului ”(1) Discuție (virtuală) cu Richard Rorty despre declinul adevărului redemptiv” postat pe Hermeneia. dedraga solomon daca ti s-a intamplat ce asteptai, e bine pentru tine, mie de pilda nu mi s-a intamplat ce asteptam. am citit poemul de la prima postare si acum cand iti scriu il citesc cred ca a cincea oara si tot asa tampit ma uit la el ca prima oara. si pentru ca tie iata, ti s-a intamplat ce asteptai sa ti se intample iar mie nu concluzia mea e simpla si directa, sunt un tampit de drept comun. dar totusi pot sa ii doresc pe final asa, simplu si tampit, spor fiului tau la construit castele pe burta ta si mai ales la cantat, insa sa nu ti se faca de la asta prea tare foame solomoane ca o sa te ingrasi poetic pana la nevoia urgenta de liposuctie a grasimilor metaforice si a celulitei delirium tremens. Cu drag, Andu
pentru textul : gourmet deRevin cu o precizare. Poate îți folosește sau nu, poate altora. Nimeni nu-ți poate spune dacă mai are rost sau nu să scrii, pentru că nimeni nu știe, nu există un etalon, nu știu nici măcar dacă există vreo expertiză. Adevărul este că buruiana a crescut foarte mult și este greu, cel puțin pentru noi, să alegem neghina de sămânța bună. Doar cineva din afara timpului ar putea-o face. Cine este în afara timpului? Doar cel ce ne-a creat. Prezicătorii, ghicitorii, cei cu prognoza mediului? Aiurea! Și-ar mai fi... da nu cu intențiile bune, de fapt cela ți-ar spune fix pe invers. Dar nici în vremea lui Eminescu lucrurile nu au fost foarte diferite. Intră cine vrea, rămâne cine poate, era deviza junimiștilor. S-a zis. S-au creat curente literare, dar nu curentele literare au creat valori. Dimpotrivă, se pare că adevărul a fost mistificat, că valorile au fost pănă la un punct convenabil încurajate și apoi distruse, împreună cu toată incomensurabila valoare pe care ar mai fi putut-o aduce.
pentru textul : Lacăt greu oxidabil deNu-mi permit să dau sfaturi, dar dacă simți, dacă ai idei care nu te lasă în pace, dă-le drumul, cel care simte ca tine, cel care gândește la fel, te va încuraja, sau poate nu, că n-are timp, sau poate n-are chef, sau are toane, sau cine știe de ce? Nu contează, mergi mai departe. Doar timpul decide și-ar fi păcat să se piardă ceva ce chiar are valoare, din cauza un opinii care nu pot fi altfel decât subiective.
Cu drag,
eu te citesc și-mi place cum scri!
Ela, abia acum am observat comentariul tău. mulțumesc pentru varianta ta. este mult mai bună. Madim
pentru textul : El știe... dePrima strofa imi aminteste de balaurul din pestera care se hranea cu fecioare poate din cauza orei fixe. Acest leu alb, foarte rar in realitate, fantomatic si incarcat de simboluri de catre oameni, e chiar moartea. Umerii rosii, sunt, posibil, umerii insangerati de povara trairilor personale (sau simbol al pasiunii si provocarii- vezi capa matadorilor) si ele asteapta la gura pesterii sa le vina vremea. A doua strofa imi aminteste de frumoasa si bestia, transformarea prin dragoste, dar si de samson si dalila "ca o iubită înțeleaptă îi piaptănă coama de trei ori înainte de adormire." Deoarece "a doua zi cheamă vulturii," am presupus intre aceste doua momente taierea parului. Dar intr-un ritual al spectrelor femeilor sacrificate, viata merge mai departe."Cu ochi de leu". Poemul are un aer misterios spre ciudat. Si e foarte feminin, de o feminitate amazoniana.
pentru textul : Ochi de leu dePagini