sincer, incep si eu sa nu mai deosebesc vacile de gaini, in contextul vanarii puterii din dosarul" trofeul calitatii". ironic spus calitatii, mai ironic mi se pare cum parodia asta s-a mulat pe un tragico-comic, banuiesc eu negandit in prima instanta. sa fim seriosi, singurul cuvant care mai lipseste din text este preaobisnuitul "manea". banuiesc ca marga a decis sa mai schimbe placa. insa mie tot imi aduce a manelistic si prost gust.
"vino tu doamne să vedem
ce este stricat și ce mai e bun
din ferma animalelor" - sa zicem ca te-ai referit la valeriu sterian cu al lui slagar vino Doamne. pacat ca nu ti-a iesit profunzimea si nici puterea versului. tot ce ai facut aici a fost sa parodiezi, intr-un stil foarte prost, atat o poezie de suflet( de parca te-a deranjat asta vreodata) creandu-ti ca pretext ouale arestate ale lui nastase, folosindu-te si de cateva elemente mai culturale care deh, dau bine la urechea celui care stie.
Imi place foarte mult ideea dar nu e digerabil deloc acel "cu calul". Am mai citit in pagina ta si parerile membrilor dar...poate ai "motivele" tale dupa anumite comentarii rautacioase. In fine, depasind momentul, nu sunt de acord absolut deloc cu un text scris in limba romana iar titlul sau cuvinte inserate in alta limba. E...aiurea! Daca prima chestie nu ar exista in poem iar a doua in titlu, eu i-as da 5 penite, stele sau ce or fi ele! Dupa umila mea parere... La buna vedere, LM
Îmi place mult motto. În text, remarc ludicul și fragmentul despre copilărie. Bancul nu îmi place, e prelucrat. Despre "S" invariabil nu știu ce să zic.
Lucian, "tipul tehnic al site-ului", nu iti cere, nu te obliga, este ceva optional, o posibilitate pentru cazul in care vrei sa indici acolo altceva (de ex. daca apartine poemul unui volum sau daca e dedicat cuiva anume: iubitei, copilului, mamei etc). in concluzie, nu este obligatoriu. cind am spus banal, m-am gindit ca ai utilizat multe clisee. e ca si cum ai intra intr-o vila intr-un cartier select si gasesti pe pereti tot carpete cu rapirea din serai...cauta imagini originale, metafore care sa rezoneze in tine si sa te reprezinte.
Probabil sinceritatea si, in ultima instanta, lirismul acesta curat de care vorbesti, m-au facut sa cred ca am descoperit o reteta de a scrie exonerat de alte idei, cum ar fi poezia in sine. Ma stradui sa iau in serios ceea ce scriu, pentru ca da, scrisul chiar ocupa un loc important in economia existentei mele.
uite aici dragul meu Bobadil: http://www.hermeneia.com/poezie/6352/ si in plus, vreau sa iti spun ca alergi fara sa te fugareasca nimeni. nici macar nu mi-am adus aminte de faptul ca ai avut un incident de plagiat. pur si simplu nu mi-am adus aminte. care se zice ca am uitat. asta ca sa vezi cit de "fixist" sint eu. dar banuiesc ca fiecare cu... "fixatiile" lui. am mai spus eu ce imi zicea bunica: "hotului de hot i-e frica". nu m-am gindit niciodata la tine. dar daca ai tu asa o musca pe caciula nu am eu cum sa te scap de ea. incearca sa te relaxezi dragul meu. eu cred in iertare si in recuperare. dupa cum cred ca oricine trebuie sa fie considerat nevinovat pina cind se demonstreaza contrariul. si nimeni nu trebuie sa fie condamnat in virtutea unui lucru care s-a incheiat, in virtutea unei trasaturi personale sau in virtutea unei anticipari. daca e greu de inteles iti pot explica. dar nu alerga fara sa te fugareasca nimeni. asta doar daca nu cumva vrei sa slabesti.
...astfel încât umple și un anahorete, nu doar o femeie ! numai că anahorete e un fel de huzurete! adică de bine, mă rog !
inspirat, Vlad, plăcu.
Raluca a fost, tre să recunoaștem, într-o zi de grație ! Nu?
Ecaterina, mă văd nevoit să îți atrag atenția ca aici nu este nici chat și nici mai știu eu ce irc. Deci te rog dacă ai ceva de comentat la adresa postării, și mă refer la un comentariu care să vizeze aspectul artistic, literar, etc, atunci te rog să o faci. În ce privește alte probleme sau observații de natură administrativă părerea mea este să îi lași pe editori și pe moderator să o facă. Mulțumesc.
si probabil ca eu acum ar trebui sa ma simt in offside si sa joc la levată. iata genul de comentarii care se vor neinspirat culpabilizatoare. daca era dedicat textul puteai sa o spui de la inceput si probabil ca "intelegeam" ca nu e literatura de criticat ci altceva. oricum, e si asta un fel de a raspunde la critica. in ce priveste sarcasmul ma tem ca atunci cind se repeta incepe sa demonstreze penurie de imaginatie
E un amestec de răsărit și asfințit aici, cumva prin cenușiul trecerilor prin cețuri de suflet, portret în guașe, sensibile tușe de cuvinte, ca și cum nord-sudul ființei tale s-ar afla pe o altă coordonată decât cea a lumilor. Am ales ca preferințe: "clapele pianului alb expirau simfonie" "pe din afara lumilor timpului eram contopire - culorile nordului sudului amestecate-n plutire" și "ca dintr-o pânză de arcă îmi zâmbești mult mai frumoasă și mai departe acum" Mai mult sau mai puțin aproape de sensurile tale: există o cafea care se prepară, pentru aromă, cu o cremă de portocală, ca strat de bază, peste care se toarnă lichidul (cafeaua propriu-zisă). Gustul este delicios. Asta m-au făcut să îmi amintesc culorile ochilor ei: de la cafea (la începutul poeziei) la "portocalii" (versul final). Cromatică, muzicalitate, pictural, sentimente în diferite nuanțe, gândul "ca un covor zburător", o anume detașare, toate atingând un estetism aparte. E o compoziție. Demona... e oare, mai mult sau mai puțin intenționat, ales "demonicul" din femeie aici? Lisa, desigur. :) Și tot ca un memento: în Franța există un lanț de librării "Lisa lisait" (lire, a citi - anume, spiritualitatea femeii :) ). Nu știu de ce, dar toată poezia ta crează impresii, aduce amintiri, provoacă senzații, până la acea sinestezie a simțurilor. Frumos.
Text-imagine de departe ce decupează neliniștea sub formele ei stranii, ireale, atemporale: "în toamna asta ies corăbii pe ascuns din piepturile bărbatilor un steag le dă senzatia de aer cînd se sufocă" Iluzia se materializează, prinde conturul a ceva intangibil, devine "primagdalena cea fără de cirese amare". Dintr-o singură respirație a spațiului dilatat, inospitalier, metamorfozat la fiecare mișcare, rotație a microuniversului, totul devine pământ și apă nesfârșită, lagunele inexplorabile ale necunoscutului se contractă convulsiv..."si nicăieri nici un ocean" și nicăieri decât tentația celor pierduți pentru încă o viață în alt pseudo-Eden: "pentru mai tîrziu doar un pumn de cirese amare"...
de fiecare dată când un poem pe care îl scriu se întâlnește cu tine, Vlad, bucuria autorului, adică a mea este nespusă. pentru că respect îndeosebi caracterul tău de om drept, sensibil, sufletist, nobil. iar dacă acest poem ți-a plăcut, pentru mine e ca și cum aș întâlni un prieten drag din copilărie, care a fost plecat peste mări și țări. mulțumesc mult!
dacă poemul nu ar fi început cu "suflă vântul pustiului", aș fi avut, probabil câte ceva de comentat în privința ideilor începute și neterminate...sau a frazelor construite într-o oarecare grabă...dar citind și recitind, îmi dau seama că de fapt acesta era și farmecul...și esența...când vine vorba de un dialog cu Dumnezeu, din toată sinceritatea noastră reies neputințe și răzvrătiri care, așternute sau nu pe hârtie, ne dezgolesc și ne îmbracă în același timp !
Alina, nu știu în ce măsură(sau în ce sens) sînt norocoși.(ești convinsă că nu ai uitat să-l pui între ghilimele cuvântul vizat?), dar, dacă e să judec după mine, textele pe care eu le consider bune(cel de mai sus încă se numără printre ele), își fac apariția după o deziluzie sau decepție(dovadă și titlul).
În altă ordine de idei(și îmi pare rău că trebuie s-o spun), am încetat demult să ofer credit comentariilor tale, fie că e vorba de un text de-al meu, fie de-a altcuiva. Pentru că (și asta se vede cu ochiul liber) comentariul tău sub un text literar, ține sau de toanele în care te afli într-o zi sau alta, sau de altceva: în ce măsură îți este simpatic ori antipatic autorul cutare ori cutare. În timp, mi-am dat seama, că acesta este, pur și simplu, felul tău de a fi, nemaivorbind de faptul că opiniiile tale sînt când părtinitoare, când într-atât de laconice, încât e greu să-ți dai seama ce ai vrut să spui. Ori poate că n-ai vrut să spui nimic. Este doar părerea mea personală ce decurge din lecturile și observațiile pe care le-am făcut pe acest site de-a lungul a mai multor ani. Încă o dată: regret că a trebuit s-o spun.
Desigur, în ceea ce-o privește pe autoarea Alina Manole, acolo lucrurile stau diferit. Eugen.
un comentariu aşa de liric. toamna este un anotimp despre care am scris cel mai mult. are ea ceva cu mine, nu ştiu, mi se aşază în palma dreaptă, zănateca, şi nu mă lasă până nu storc picături de cerneală ca strugurele copt.
mulţumesc, Nicholas.
vă promit că citesc tot și vă voi răspunde. Rim, alăturarea cu Liternet, precum și prezența ta aici îmi face onoare. Acest site este doar o mică încercare de-a mea iar mîna tehnică este a fiului meu de 19 ani, David. Doar atît. Deci aveți răbdare cu noi.
fotografia mi se pare putin in afara (con)textului, dar nu esti nici primul si nici ultimul la care constat asta...ma bucur insa ca asa poate fi perceput Jan Soudek si de catre altii. pot spune ca acest artist ceh Jan Soudek e senzational, iar structura compozitiilor sale, baroca nu numai expresionista, depaseste arta fotografiei...fiind cunoscut si ca pictor...imi permit sa dau un link http://www.saudek.com/ (am avut ocazia sa vad un album imens Saudek. mi-a taiat respiratia...)
Adrian, mă simt intimidat! Să nu mai spui la nimeni:)! Nici nu știu ce e aia poezie mare:)!
mulțam de popas și de savurarea cinismului. asta contează!
gând bun, om bun!
:) Margas, explica-mi motivul bucuriei de a palpita emotional numai la texte de actualitate.:) astea vechi ce au? ti se impietreste sufletul daca nu au fost scrise cu o ora inainte de postare?
uite, de ex, eu mi-as dori foarte foarte mult sa citesc un text de-al tau din 2005, sau din 2006 sau - in ce an suntem? - din prima parte a lui 2010. doar nu te-a lovit morbul poeziei fix acum cateva luni. ceva, incercari de tinerete, de pe vremea cand mergeai la Vama Veche cu poetii, orice. mi-as dori sa vad trecerea ta literara prin timp. te legi?:)
Mulţumesc pentru păreri, Cristina. Prima parte e într-o manieră mai clasică, iar tu ai gusturi mai moderne. Oricum, mă bucur că ai găsit şi ceva care să-ţi placă. Cu stimă.
da, acesta este un poem de penita.
de penite, de fapt.
pentru ca metaforele, desi puternice si inedite, ii potenteaza sinceritatea, nu o pun in umbra. pentru ca momentele de reflexie (cum ar fi cel din fragmentul V) nu-i scad cu nimic ritmul alert, pentru ca nici macar ultima parte, in ciuda prozaismului intamplarii, nu se poate scutura de poezie.
si, Luminita, versurile acestea
"cum alfel se poate numi starea aceasta
când mintea cade în acord cu inima"
mi-au amintit de Djalal-Ud-Din Rumi:
ce este un sufi? se intreaba el in Mathnawi
si raspunde:
este cel care realizeaza acordul intre liberul arbitru si vointa divina... deci iata :)
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
sincer, incep si eu sa nu mai deosebesc vacile de gaini, in contextul vanarii puterii din dosarul" trofeul calitatii". ironic spus calitatii, mai ironic mi se pare cum parodia asta s-a mulat pe un tragico-comic, banuiesc eu negandit in prima instanta. sa fim seriosi, singurul cuvant care mai lipseste din text este preaobisnuitul "manea". banuiesc ca marga a decis sa mai schimbe placa. insa mie tot imi aduce a manelistic si prost gust.
pentru textul : nu mai deosebesc vacile și nici găinile de"vino tu doamne să vedem
ce este stricat și ce mai e bun
din ferma animalelor" - sa zicem ca te-ai referit la valeriu sterian cu al lui slagar vino Doamne. pacat ca nu ti-a iesit profunzimea si nici puterea versului. tot ce ai facut aici a fost sa parodiezi, intr-un stil foarte prost, atat o poezie de suflet( de parca te-a deranjat asta vreodata) creandu-ti ca pretext ouale arestate ale lui nastase, folosindu-te si de cateva elemente mai culturale care deh, dau bine la urechea celui care stie.
poezia asta a ta e ca un decupaj perfect, senzual, rosu arzator. mi-a placut mult.
pentru textul : Sprint final, în gheare detitlul nu mi se pare atat de inspirat tinand seama de drama din spatele textului.
pentru textul : în numele fiului dansînd pe mormîntul tatălui deImi place foarte mult ideea dar nu e digerabil deloc acel "cu calul". Am mai citit in pagina ta si parerile membrilor dar...poate ai "motivele" tale dupa anumite comentarii rautacioase. In fine, depasind momentul, nu sunt de acord absolut deloc cu un text scris in limba romana iar titlul sau cuvinte inserate in alta limba. E...aiurea! Daca prima chestie nu ar exista in poem iar a doua in titlu, eu i-as da 5 penite, stele sau ce or fi ele! Dupa umila mea parere... La buna vedere, LM
pentru textul : grey surprise desa fie asta o aluzie la faptul ca ar trebui sa mai avem un concurs pe Hermeneia?
pentru textul : cromatic ps deÎmi place mult motto. În text, remarc ludicul și fragmentul despre copilărie. Bancul nu îmi place, e prelucrat. Despre "S" invariabil nu știu ce să zic.
pentru textul : pornind de la tandretea ideilor deLucian, "tipul tehnic al site-ului", nu iti cere, nu te obliga, este ceva optional, o posibilitate pentru cazul in care vrei sa indici acolo altceva (de ex. daca apartine poemul unui volum sau daca e dedicat cuiva anume: iubitei, copilului, mamei etc). in concluzie, nu este obligatoriu. cind am spus banal, m-am gindit ca ai utilizat multe clisee. e ca si cum ai intra intr-o vila intr-un cartier select si gasesti pe pereti tot carpete cu rapirea din serai...cauta imagini originale, metafore care sa rezoneze in tine si sa te reprezinte.
pentru textul : Uneori sufletul meu deProbabil sinceritatea si, in ultima instanta, lirismul acesta curat de care vorbesti, m-au facut sa cred ca am descoperit o reteta de a scrie exonerat de alte idei, cum ar fi poezia in sine. Ma stradui sa iau in serios ceea ce scriu, pentru ca da, scrisul chiar ocupa un loc important in economia existentei mele.
pentru textul : Joc deuite aici dragul meu Bobadil: http://www.hermeneia.com/poezie/6352/ si in plus, vreau sa iti spun ca alergi fara sa te fugareasca nimeni. nici macar nu mi-am adus aminte de faptul ca ai avut un incident de plagiat. pur si simplu nu mi-am adus aminte. care se zice ca am uitat. asta ca sa vezi cit de "fixist" sint eu. dar banuiesc ca fiecare cu... "fixatiile" lui. am mai spus eu ce imi zicea bunica: "hotului de hot i-e frica". nu m-am gindit niciodata la tine. dar daca ai tu asa o musca pe caciula nu am eu cum sa te scap de ea. incearca sa te relaxezi dragul meu. eu cred in iertare si in recuperare. dupa cum cred ca oricine trebuie sa fie considerat nevinovat pina cind se demonstreaza contrariul. si nimeni nu trebuie sa fie condamnat in virtutea unui lucru care s-a incheiat, in virtutea unei trasaturi personale sau in virtutea unei anticipari. daca e greu de inteles iti pot explica. dar nu alerga fara sa te fugareasca nimeni. asta doar daca nu cumva vrei sa slabesti.
pentru textul : tăceri de...astfel încât umple și un anahorete, nu doar o femeie ! numai că anahorete e un fel de huzurete! adică de bine, mă rog !
pentru textul : poezie multilateral dezvoltată deinspirat, Vlad, plăcu.
Raluca a fost, tre să recunoaștem, într-o zi de grație ! Nu?
Ecaterina, mă văd nevoit să îți atrag atenția ca aici nu este nici chat și nici mai știu eu ce irc. Deci te rog dacă ai ceva de comentat la adresa postării, și mă refer la un comentariu care să vizeze aspectul artistic, literar, etc, atunci te rog să o faci. În ce privește alte probleme sau observații de natură administrativă părerea mea este să îi lași pe editori și pe moderator să o facă. Mulțumesc.
pentru textul : în căutarea timpului pierdut desi probabil ca eu acum ar trebui sa ma simt in offside si sa joc la levată. iata genul de comentarii care se vor neinspirat culpabilizatoare. daca era dedicat textul puteai sa o spui de la inceput si probabil ca "intelegeam" ca nu e literatura de criticat ci altceva. oricum, e si asta un fel de a raspunde la critica. in ce priveste sarcasmul ma tem ca atunci cind se repeta incepe sa demonstreze penurie de imaginatie
pentru textul : crucile deE un amestec de răsărit și asfințit aici, cumva prin cenușiul trecerilor prin cețuri de suflet, portret în guașe, sensibile tușe de cuvinte, ca și cum nord-sudul ființei tale s-ar afla pe o altă coordonată decât cea a lumilor. Am ales ca preferințe: "clapele pianului alb expirau simfonie" "pe din afara lumilor timpului eram contopire - culorile nordului sudului amestecate-n plutire" și "ca dintr-o pânză de arcă îmi zâmbești mult mai frumoasă și mai departe acum" Mai mult sau mai puțin aproape de sensurile tale: există o cafea care se prepară, pentru aromă, cu o cremă de portocală, ca strat de bază, peste care se toarnă lichidul (cafeaua propriu-zisă). Gustul este delicios. Asta m-au făcut să îmi amintesc culorile ochilor ei: de la cafea (la începutul poeziei) la "portocalii" (versul final). Cromatică, muzicalitate, pictural, sentimente în diferite nuanțe, gândul "ca un covor zburător", o anume detașare, toate atingând un estetism aparte. E o compoziție. Demona... e oare, mai mult sau mai puțin intenționat, ales "demonicul" din femeie aici? Lisa, desigur. :) Și tot ca un memento: în Franța există un lanț de librării "Lisa lisait" (lire, a citi - anume, spiritualitatea femeii :) ). Nu știu de ce, dar toată poezia ta crează impresii, aduce amintiri, provoacă senzații, până la acea sinestezie a simțurilor. Frumos.
pentru textul : demona (Lisa) deText-imagine de departe ce decupează neliniștea sub formele ei stranii, ireale, atemporale: "în toamna asta ies corăbii pe ascuns din piepturile bărbatilor un steag le dă senzatia de aer cînd se sufocă" Iluzia se materializează, prinde conturul a ceva intangibil, devine "primagdalena cea fără de cirese amare". Dintr-o singură respirație a spațiului dilatat, inospitalier, metamorfozat la fiecare mișcare, rotație a microuniversului, totul devine pământ și apă nesfârșită, lagunele inexplorabile ale necunoscutului se contractă convulsiv..."si nicăieri nici un ocean" și nicăieri decât tentația celor pierduți pentru încă o viață în alt pseudo-Eden: "pentru mai tîrziu doar un pumn de cirese amare"...
pentru textul : cea fără de cireșe amare dede fiecare dată când un poem pe care îl scriu se întâlnește cu tine, Vlad, bucuria autorului, adică a mea este nespusă. pentru că respect îndeosebi caracterul tău de om drept, sensibil, sufletist, nobil. iar dacă acest poem ți-a plăcut, pentru mine e ca și cum aș întâlni un prieten drag din copilărie, care a fost plecat peste mări și țări. mulțumesc mult!
pentru textul : lagăre ale căror nume au fost uitate dedacă poemul nu ar fi început cu "suflă vântul pustiului", aș fi avut, probabil câte ceva de comentat în privința ideilor începute și neterminate...sau a frazelor construite într-o oarecare grabă...dar citind și recitind, îmi dau seama că de fapt acesta era și farmecul...și esența...când vine vorba de un dialog cu Dumnezeu, din toată sinceritatea noastră reies neputințe și răzvrătiri care, așternute sau nu pe hârtie, ne dezgolesc și ne îmbracă în același timp !
pentru textul : Suflare de vânt deAlina, nu știu în ce măsură(sau în ce sens) sînt norocoși.(ești convinsă că nu ai uitat să-l pui între ghilimele cuvântul vizat?), dar, dacă e să judec după mine, textele pe care eu le consider bune(cel de mai sus încă se numără printre ele), își fac apariția după o deziluzie sau decepție(dovadă și titlul).
În altă ordine de idei(și îmi pare rău că trebuie s-o spun), am încetat demult să ofer credit comentariilor tale, fie că e vorba de un text de-al meu, fie de-a altcuiva. Pentru că (și asta se vede cu ochiul liber) comentariul tău sub un text literar, ține sau de toanele în care te afli într-o zi sau alta, sau de altceva: în ce măsură îți este simpatic ori antipatic autorul cutare ori cutare. În timp, mi-am dat seama, că acesta este, pur și simplu, felul tău de a fi, nemaivorbind de faptul că opiniiile tale sînt când părtinitoare, când într-atât de laconice, încât e greu să-ți dai seama ce ai vrut să spui. Ori poate că n-ai vrut să spui nimic. Este doar părerea mea personală ce decurge din lecturile și observațiile pe care le-am făcut pe acest site de-a lungul a mai multor ani. Încă o dată: regret că a trebuit s-o spun.
pentru textul : Singurătate în doi; cu luna în piața romană. deDesigur, în ceea ce-o privește pe autoarea Alina Manole, acolo lucrurile stau diferit. Eugen.
mulțumesc
pentru textul : dromomanie deun comentariu aşa de liric. toamna este un anotimp despre care am scris cel mai mult. are ea ceva cu mine, nu ştiu, mi se aşază în palma dreaptă, zănateca, şi nu mă lasă până nu storc picături de cerneală ca strugurele copt.
pentru textul : Vremuieşte demulţumesc, Nicholas.
Desigur ca imi amintesc acel comentariu, valabil si pentru textul de mai sus. Dar am zis sa nu ma repet...
pentru textul : Poem ratat devă promit că citesc tot și vă voi răspunde. Rim, alăturarea cu Liternet, precum și prezența ta aici îmi face onoare. Acest site este doar o mică încercare de-a mea iar mîna tehnică este a fiului meu de 19 ani, David. Doar atît. Deci aveți răbdare cu noi.
pentru textul : prima pagină deFrancisc, in toamna sint la Napoli.
pentru textul : omul pe care nu îl așteptam defrancisc, timpurile impun. da, trist. am facut autocritica. si, papusile au si ele onoarea lor. trebuiesc reparate, cand se strica:)
pentru textul : Eve postmoderne defotografia mi se pare putin in afara (con)textului, dar nu esti nici primul si nici ultimul la care constat asta...ma bucur insa ca asa poate fi perceput Jan Soudek si de catre altii. pot spune ca acest artist ceh Jan Soudek e senzational, iar structura compozitiilor sale, baroca nu numai expresionista, depaseste arta fotografiei...fiind cunoscut si ca pictor...imi permit sa dau un link http://www.saudek.com/ (am avut ocazia sa vad un album imens Saudek. mi-a taiat respiratia...)
pentru textul : Viața ca un corb cu aripi frânte debine mai caragea, s-ar putea sa ai si tu dreptate. esti fericit acum?
pentru textul : de ce nu spunem tot... ▒ deAdrian, mă simt intimidat! Să nu mai spui la nimeni:)! Nici nu știu ce e aia poezie mare:)!
pentru textul : singura pipă din oraș demulțam de popas și de savurarea cinismului. asta contează!
gând bun, om bun!
say u're smart. thanx.
pentru textul : beyond words de:) Margas, explica-mi motivul bucuriei de a palpita emotional numai la texte de actualitate.:) astea vechi ce au? ti se impietreste sufletul daca nu au fost scrise cu o ora inainte de postare?
pentru textul : the brave old world deuite, de ex, eu mi-as dori foarte foarte mult sa citesc un text de-al tau din 2005, sau din 2006 sau - in ce an suntem? - din prima parte a lui 2010. doar nu te-a lovit morbul poeziei fix acum cateva luni. ceva, incercari de tinerete, de pe vremea cand mergeai la Vama Veche cu poetii, orice. mi-as dori sa vad trecerea ta literara prin timp. te legi?:)
Mulţumesc pentru păreri, Cristina. Prima parte e într-o manieră mai clasică, iar tu ai gusturi mai moderne. Oricum, mă bucur că ai găsit şi ceva care să-ţi placă. Cu stimă.
pentru textul : Melancolii deda, acesta este un poem de penita.
de penite, de fapt.
pentru ca metaforele, desi puternice si inedite, ii potenteaza sinceritatea, nu o pun in umbra. pentru ca momentele de reflexie (cum ar fi cel din fragmentul V) nu-i scad cu nimic ritmul alert, pentru ca nici macar ultima parte, in ciuda prozaismului intamplarii, nu se poate scutura de poezie.
si, Luminita, versurile acestea
pentru textul : Scrisori din emisfera boreală de"cum alfel se poate numi starea aceasta
când mintea cade în acord cu inima"
mi-au amintit de Djalal-Ud-Din Rumi:
ce este un sufi? se intreaba el in Mathnawi
si raspunde:
este cel care realizeaza acordul intre liberul arbitru si vointa divina... deci iata :)
Pagini