mare dezamagire. pentru ca imaginile si situatiile de la care porneste ar fi putut sa fie folosite cu mult mai bine. mai aritstic, poetic, etc. in schimb tu te-ai multumit cu o bagatela telenovelistica plictisitor de predictibila si as zice chiar naiva pe alocuri. iata un text despre cum nu ar trebui sa se scrie poezie.
nu stiu deloc cum sa salvez finalul. ma deranjeaza si pe mine ca suna asa de slab (cel putin) "dupa o vizita...", "si atunci trupul...", nu atat ca intoarce in uman, pentru ca asta s-ar putea chiar repeta de acum inainte, totusi imi pot asuma acest risc. sper ca voi mai beneficia de astfel de observatii fine si constructive si in viitorul apropiat :)
Virgil, Nu era nici urma de nota peiorativa. L-am folosit cu sensul de socant (surprinzator, shoking). In plus, cand fac un comentariu negativ, nu recurg la subtilitati, tocmai... pentru a fi inteles. Aici nu era cazul pentru ca ti-am spus: imi place textul. Ca tot ai amintit, si titlul mi se pare cam neinspirat. :)) Tot cu prietenie, LM
Eu înțeleg că este cald, că este criză, că tensiunile și discomfortul cer o supapă. Și mai cred, Andule, că te plictisim teribil. Ce urmează, știi și tu, știm și noi. Eu nu mă mai mir...doar îmi pare rău că va trebui să folosesc iarăși fluierul. în altă ordine de idei: nu sunt de acord cu propunerea Alinei Manole. Cred că avem ce pune pe prima pagină - încă! - așa amărâți cum suntem.
adriane, ai atins o coarda sensibila-n mine cu articolul asta. eu iubesc avangarda, iar romania a dat nume mari in aceasta directie; si in special comunitatea evreiasca ma mai bucura faptul ca nu te-ai rezumat la artisti mai cunoscuti, precum brauner, ci ne aduci in fata ochilor personaje aproape uitate ale epocii respective, insa care merita atentia si consideratia noastra
Pentru că rareori simt poezia intrând în viața mea cu atâta forță. Prinzi copilăria și naivitatea ei atât de direct alături de uimirea ta naturală în fața realului. Speranță abia vizibilă că iubirea ar avea un loc al jerfei… În fine, construcția poemului, coerența și siguranța peniței autorului merită semnalată prin o altă peniță. Remarc versurile de început a celei de-a doua strofă ‚îmi spun că nimic din toate acestea nu este real că tu o să rămâi lângă mine să-mi ții de urât până la capătul fricii’ Ele clarifică sfârșitul în aceeași umbră de mirare a începutuli. Cu drag, Adriana
Un poem care, la brat cu autoarea (autoarele), incearca stupid sa imparta lumea in barbati si in femei si anume nu oricum, ci asa, complet lipsit de orice fel de inspiratie. Plin de contradictii si de infamii, acest text mi se infatiseaza ca o creatie a unei bucatarese care rateaza reteta de papanasi si apoi da vina pe comeseni. Marturisesc, astept cu interes urmatoarele productii ale acestei bucatarese deocamdata fara pic de talent, sa le citesc, nu sa gust din ele, Doamne fereste.
Mmmm, safir, safir! Cum se face că... uite, îmi simte și mie cineva lipsa? Ăăăă, "umplură" nu e 'perfect'. Mda, ... "umpluseră" să știți că merge muuult mai bine... Cred că o să schimb. Mai las să mai ningă de două ori, și-l schimb. Mulțumesc de atenție.
S-a auzit uşa de la intrare, deschizându-se aproape fără zgomot, apoi glasul bătrânului chemând câinele din curte, acoperit, parcă cu vată, de uşa care se închidea. nu inteleg ce-i cu usa si nici cu cainele. as renunta la virgula pe ici, pe colo.
Iaca, am reapărut după o îndelungă absență bine întemeiată, am venit pe Hermeneia să citesc poezie pentru că în librării e la fel de pustiu târziul. Și binențeles am început cu Dorin, dar pentru că a trebuit să dau o pagină înapoi până la el, de mulții care au venit și bine au făcut, și de multele care s-au scris... vorba lui Virgil: ia să facem să le fie frică unora să dea click pe butonul final. Hm? Revenind la Dorin, scriu repede că văd că și Dana Ștefan are noutăți și vreau să ajung cât mai repede și acolo (sper să nu se supere alma că nu citesc în ordinea clasamentului ei): în primul rând îmi place cum a făcut trecerea de la "apa neîncepută" a altor creații ale sale, la "trupul neînceput" de aici prin ingenioasa exprimare din debut. Citești pe nerăsuflate, dar trebuie să fii foarte atent, ca întotdeauna la Dorin, pentru ca la "dragostea mea e ca o pricină și trupul meu fără aer" îți aduci aminte că trebuie să inspiri. Numai pentru pasajul acesta merită să te mai îndrăgostești o dată. Ecoul "Cântării Cântărilor", devenit deja stil la Dorin Cozan, este potențat de tonul profetic, specific poeziilor lui, ce se face auzit în partea a doua. "Inelarul strâns cu piatră...", "pasărea de miere" sunt alte frumoase meandre. Finalul vine brusc, îmbogățind semnificația titlului, vine neanunțat și surprinzător printr-o oarecum cotitură de sens, care apropie textul de cititor prin intimitatea prezenței de aici a Seherezadei, care devine întruchipare a eternului feminin, (cea care înlănțuie, dar are și cheile), însă aici, asta zic, prin prezența acestui personaj în final, textul scapă de o prezență feminină ultra transcendentalizată, ca cea din Cântarea Cântărilor, ci o contextualizează, și dă un sens mult mai intim întregului text. Iar faptul că finalul acesta e interogativ, după ce întregul text e foarte departe de așa ceva, crează efecte poetice subtile dar extrem de bine "calculate" (nu neapărat și conștientizate, un scriitor scrie din reflex, nu din calcul).
Ionuț, mulțumesc pentru adresă. Pe de altă parte, nu e nevoie să-mi schimb registrul pt. că nici n-am intrat prea bine în el. În afară de încă un text de al meu mai vechi(care e scris cam în aceeași manieră), texte în care să fac abuz de asemenea cuvinte deocamdată încă nu s-au întâmplat. Deci, Ionuț, temerile tale sunt nejustificate. În altă ordine de idei, dacă-ți focalizezi mult și îndelung atenția asupra unor cuvinte izolate din text, riști să-ți scape esențialul, să treci pe lângă el...
Cristina, se pare că așa ți-e norocul, iar mie - ghinionul - să vii și să-mi lași comentarii doar la texte din astea care conțin și cuvinte mai altfel. Primul și ultimul tău com, exceptându-l pe cel de astăzi, a fost sub Textul „Despre un gigolo clandestin”. La fel cum ție ți se acrește de cuvântul curvă, mie mi se fâlfâie de cuvintele mari precum - iubire etc... Și oricum, Cristina, chiar și dacă s-ar întâmpla să folosesc acel cuvânt în fiecare poem(ceea ce, desigur, nu se va întâmpla niciodat), și tot voi rămâne cu senzația că nu l-am folosit suficient de mult.
deși forma reflexivă a verbului „a (te) panica” există în limba română simt totuși o anumită indispoziție la auzul ei.
părerea mea este că textul acesta este un fel de alăturare de texte disparate scrise în perioade diferite. un fel de colecție. dar prin anumite locuri lipiciul nu ține.
mi-au plăcut versurile:
„mă retrag înspre melcul din umărul meu
cel care-mi urmăreşte întreaga viaţă”
zic și eu (ca bobadil) (deși știu): cine e vladimir?
am rezerve față de stilul acesta de poezie (feminină?) în care ni se tot oferă „definiții”:
„fricile... sînt”
„degetele mele... sînt”
„oamenii... nu sînt..” etc
E o senzatie pe cat de stranie, pe atat de frumoasa aceasta pierdere de material a launtricului nostru, iar uneori, aceasta pierdere de contur ne face sa parem mai frumosi, calatorind inainte doar cu inima, cu sufletul, cu gandul spre vibratiile sferei. Renasterea din nisip, ca o proba care a trebuit trecuta, este poate sacrificiul necesar de a fi indeplinit pentru aceasta miscare. Imi place, redai intr-un singur vers o intreaga paleta de trairi, chiar si in alb-negru.
comentariul nu s-a salvat integral. Aș încheia doar: Cazurile cele mai grave sunt acelea în care aspectele colective ale umbrei invadează conștiința, un deget arătător care cu greu mai poate fi tăiat.
hialin, tonul tau categoric imi da impresia ca explicatiile mele te/au deranjat. te rog sa ma ierti! nu am urmarit si nici nu am intentionat asa ceva. ai foarte multa dreptate in ceea ce priveste faptul ca daca vrem, in tot ceea ce scriem, gasim "ceva ce a mai scris cineva". nici nu mai stiu ce sa iti spun...
Text îndrăzneţ, direct şi fără culoare; modern, fără a fi lipsit de lirism; dintr-o răsuflare, fără a fi haotic; masculin, fără a exclude; liber, fără a fi teribilist etc.
Mi-a plăcut. Finalul, ca putere expresivă, cu atât mai mult.
este un punct de vedere. insa este o marturisire (la psiholog sau la preot...unde crezi de cuviinta) a ceea ce nu marturisim poate niciodata; in acest context, se poate spune totul. nu este doar o poezie de recitat la gura sobei.
bine, adriana, da sa stii ca m ai facut sa oftez. dar cum tu ma rogi frumos, eu, cuminte, imi tai limba si mi scot ochii, fara mustrari. de cumintenia mea exemplara iti vorbii nu? a, si mai am una: de ce nu "mainile ei se unisera sub cupa sanului meu drept"? am tacut, pana tb intoarsa clepsidra
Dacă a fost vreo problemă, se pare că s-a rezolvat. Posibil să fi greșit ceva.
Trebuie revăzută ortografia și punctuația textului. Mai sunt și niște diacritice de pus.
mersi ptr interes. cumva am schimbat, trebuia sa pastrez ideea . merge si asa ca se intelege desi nu -mi place singularul[incazul de fata :))] am lasat asa ptr ca mi-a placut ultimul vers [puteam sa l consider un fel de refren daca l as fi pus pe muzica . consideratie!
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
mare dezamagire. pentru ca imaginile si situatiile de la care porneste ar fi putut sa fie folosite cu mult mai bine. mai aritstic, poetic, etc. in schimb tu te-ai multumit cu o bagatela telenovelistica plictisitor de predictibila si as zice chiar naiva pe alocuri. iata un text despre cum nu ar trebui sa se scrie poezie.
pentru textul : despre cum mi-am început ziua cu tine demizerabila experienta sa te saturi de toate si toti, pana si de tine, sa obosesti de oameni. noroc ca nimic nu e vesnic. iepureste dorm, sa stii...!
pentru textul : high rojo denu stiu deloc cum sa salvez finalul. ma deranjeaza si pe mine ca suna asa de slab (cel putin) "dupa o vizita...", "si atunci trupul...", nu atat ca intoarce in uman, pentru ca asta s-ar putea chiar repeta de acum inainte, totusi imi pot asuma acest risc. sper ca voi mai beneficia de astfel de observatii fine si constructive si in viitorul apropiat :)
pentru textul : Bu Liu de...reprofilează-te. e mai ușor să aberezi despre religie.
pentru textul : autoportret pe o roșcovă deMulţumesc frumos!!!
pentru textul : sufletul românului deVirgil, Nu era nici urma de nota peiorativa. L-am folosit cu sensul de socant (surprinzator, shoking). In plus, cand fac un comentariu negativ, nu recurg la subtilitati, tocmai... pentru a fi inteles. Aici nu era cazul pentru ca ti-am spus: imi place textul. Ca tot ai amintit, si titlul mi se pare cam neinspirat. :)) Tot cu prietenie, LM
pentru textul : versuri simple I deDecat sa scrii des si prost, mai util e sa scrii rar si bine.
pentru textul : Rugăciune cu lopată şi cleşte deEu înțeleg că este cald, că este criză, că tensiunile și discomfortul cer o supapă. Și mai cred, Andule, că te plictisim teribil. Ce urmează, știi și tu, știm și noi. Eu nu mă mai mir...doar îmi pare rău că va trebui să folosesc iarăși fluierul. în altă ordine de idei: nu sunt de acord cu propunerea Alinei Manole. Cred că avem ce pune pe prima pagină - încă! - așa amărâți cum suntem.
pentru textul : login deerata: amendez. Daca mi-au scapat si alte greseli, imi cer scuze.
pentru textul : cîntec pentru ploaie deadriane, ai atins o coarda sensibila-n mine cu articolul asta. eu iubesc avangarda, iar romania a dat nume mari in aceasta directie; si in special comunitatea evreiasca ma mai bucura faptul ca nu te-ai rezumat la artisti mai cunoscuti, precum brauner, ci ne aduci in fata ochilor personaje aproape uitate ale epocii respective, insa care merita atentia si consideratia noastra
pentru textul : Revista Alge 1930-1933 dePentru că rareori simt poezia intrând în viața mea cu atâta forță. Prinzi copilăria și naivitatea ei atât de direct alături de uimirea ta naturală în fața realului. Speranță abia vizibilă că iubirea ar avea un loc al jerfei… În fine, construcția poemului, coerența și siguranța peniței autorului merită semnalată prin o altă peniță. Remarc versurile de început a celei de-a doua strofă ‚îmi spun că nimic din toate acestea nu este real că tu o să rămâi lângă mine să-mi ții de urât până la capătul fricii’ Ele clarifică sfârșitul în aceeași umbră de mirare a începutuli. Cu drag, Adriana
pentru textul : țara lui nu-știu-unde dela ultimul vers nu stiu de ce imi suna mie asa 'adînc între noi' nu e cu suparari, nu? doar o sugestie... cheers Corina
pentru textul : winter love I deUn poem care, la brat cu autoarea (autoarele), incearca stupid sa imparta lumea in barbati si in femei si anume nu oricum, ci asa, complet lipsit de orice fel de inspiratie. Plin de contradictii si de infamii, acest text mi se infatiseaza ca o creatie a unei bucatarese care rateaza reteta de papanasi si apoi da vina pe comeseni. Marturisesc, astept cu interes urmatoarele productii ale acestei bucatarese deocamdata fara pic de talent, sa le citesc, nu sa gust din ele, Doamne fereste.
pentru textul : Doar femeie deMmmm, safir, safir! Cum se face că... uite, îmi simte și mie cineva lipsa? Ăăăă, "umplură" nu e 'perfect'. Mda, ... "umpluseră" să știți că merge muuult mai bine... Cred că o să schimb. Mai las să mai ningă de două ori, și-l schimb. Mulțumesc de atenție.
pentru textul : Fără să știi deS-a auzit uşa de la intrare, deschizându-se aproape fără zgomot, apoi glasul bătrânului chemând câinele din curte, acoperit, parcă cu vată, de uşa care se închidea. nu inteleg ce-i cu usa si nici cu cainele. as renunta la virgula pe ici, pe colo.
pentru textul : pălăria deIaca, am reapărut după o îndelungă absență bine întemeiată, am venit pe Hermeneia să citesc poezie pentru că în librării e la fel de pustiu târziul. Și binențeles am început cu Dorin, dar pentru că a trebuit să dau o pagină înapoi până la el, de mulții care au venit și bine au făcut, și de multele care s-au scris... vorba lui Virgil: ia să facem să le fie frică unora să dea click pe butonul final. Hm? Revenind la Dorin, scriu repede că văd că și Dana Ștefan are noutăți și vreau să ajung cât mai repede și acolo (sper să nu se supere alma că nu citesc în ordinea clasamentului ei): în primul rând îmi place cum a făcut trecerea de la "apa neîncepută" a altor creații ale sale, la "trupul neînceput" de aici prin ingenioasa exprimare din debut. Citești pe nerăsuflate, dar trebuie să fii foarte atent, ca întotdeauna la Dorin, pentru ca la "dragostea mea e ca o pricină și trupul meu fără aer" îți aduci aminte că trebuie să inspiri. Numai pentru pasajul acesta merită să te mai îndrăgostești o dată. Ecoul "Cântării Cântărilor", devenit deja stil la Dorin Cozan, este potențat de tonul profetic, specific poeziilor lui, ce se face auzit în partea a doua. "Inelarul strâns cu piatră...", "pasărea de miere" sunt alte frumoase meandre. Finalul vine brusc, îmbogățind semnificația titlului, vine neanunțat și surprinzător printr-o oarecum cotitură de sens, care apropie textul de cititor prin intimitatea prezenței de aici a Seherezadei, care devine întruchipare a eternului feminin, (cea care înlănțuie, dar are și cheile), însă aici, asta zic, prin prezența acestui personaj în final, textul scapă de o prezență feminină ultra transcendentalizată, ca cea din Cântarea Cântărilor, ci o contextualizează, și dă un sens mult mai intim întregului text. Iar faptul că finalul acesta e interogativ, după ce întregul text e foarte departe de așa ceva, crează efecte poetice subtile dar extrem de bine "calculate" (nu neapărat și conștientizate, un scriitor scrie din reflex, nu din calcul).
pentru textul : cheile deIonuț, mulțumesc pentru adresă. Pe de altă parte, nu e nevoie să-mi schimb registrul pt. că nici n-am intrat prea bine în el. În afară de încă un text de al meu mai vechi(care e scris cam în aceeași manieră), texte în care să fac abuz de asemenea cuvinte deocamdată încă nu s-au întâmplat. Deci, Ionuț, temerile tale sunt nejustificate. În altă ordine de idei, dacă-ți focalizezi mult și îndelung atenția asupra unor cuvinte izolate din text, riști să-ți scape esențialul, să treci pe lângă el...
Cristina, se pare că așa ți-e norocul, iar mie - ghinionul - să vii și să-mi lași comentarii doar la texte din astea care conțin și cuvinte mai altfel. Primul și ultimul tău com, exceptându-l pe cel de astăzi, a fost sub Textul „Despre un gigolo clandestin”. La fel cum ție ți se acrește de cuvântul curvă, mie mi se fâlfâie de cuvintele mari precum - iubire etc... Și oricum, Cristina, chiar și dacă s-ar întâmpla să folosesc acel cuvânt în fiecare poem(ceea ce, desigur, nu se va întâmpla niciodat), și tot voi rămâne cu senzația că nu l-am folosit suficient de mult.
Mulțumesc pentru vizită și cuvinte,
pentru textul : Umbra. deEugen.
deși forma reflexivă a verbului „a (te) panica” există în limba română simt totuși o anumită indispoziție la auzul ei.
părerea mea este că textul acesta este un fel de alăturare de texte disparate scrise în perioade diferite. un fel de colecție. dar prin anumite locuri lipiciul nu ține.
mi-au plăcut versurile:
„mă retrag înspre melcul din umărul meu
cel care-mi urmăreşte întreaga viaţă”
zic și eu (ca bobadil) (deși știu): cine e vladimir?
am rezerve față de stilul acesta de poezie (feminină?) în care ni se tot oferă „definiții”:
„fricile... sînt”
pentru textul : se duc pe rând, priveşte-i vladimir de„degetele mele... sînt”
„oamenii... nu sînt..” etc
E o senzatie pe cat de stranie, pe atat de frumoasa aceasta pierdere de material a launtricului nostru, iar uneori, aceasta pierdere de contur ne face sa parem mai frumosi, calatorind inainte doar cu inima, cu sufletul, cu gandul spre vibratiile sferei. Renasterea din nisip, ca o proba care a trebuit trecuta, este poate sacrificiul necesar de a fi indeplinit pentru aceasta miscare. Imi place, redai intr-un singur vers o intreaga paleta de trairi, chiar si in alb-negru.
pentru textul : Flash decomentariul nu s-a salvat integral. Aș încheia doar: Cazurile cele mai grave sunt acelea în care aspectele colective ale umbrei invadează conștiința, un deget arătător care cu greu mai poate fi tăiat.
pentru textul : dinte pentru dinte... deai atâţi de mulţi "şi" că nu îmi vine să mai comentez.
pentru textul : Hemoragii dehialin, tonul tau categoric imi da impresia ca explicatiile mele te/au deranjat. te rog sa ma ierti! nu am urmarit si nici nu am intentionat asa ceva. ai foarte multa dreptate in ceea ce priveste faptul ca daca vrem, in tot ceea ce scriem, gasim "ceva ce a mai scris cineva". nici nu mai stiu ce sa iti spun...
pentru textul : Poem fecund deText îndrăzneţ, direct şi fără culoare; modern, fără a fi lipsit de lirism; dintr-o răsuflare, fără a fi haotic; masculin, fără a exclude; liber, fără a fi teribilist etc.
Mi-a plăcut. Finalul, ca putere expresivă, cu atât mai mult.
pentru textul : Poem deCould you, indeed?!?
pentru textul : ROTUND deÎn ce calitate zici astea?!?
Let it be, my friend,
let it be!
Cred că finalul poemului este reușit, mai puțin punctele de suspensie. Și e bună ideea. "Mă plec cu" nu poate fi "Îmi aplec"?
pentru textul : Piatra cea de toate zilele deAm citit poemul tau. E un strigat.
pentru textul : Triunghiuri deeste un punct de vedere. insa este o marturisire (la psiholog sau la preot...unde crezi de cuviinta) a ceea ce nu marturisim poate niciodata; in acest context, se poate spune totul. nu este doar o poezie de recitat la gura sobei.
pentru textul : nu ne mărturiseam niciodată debine, adriana, da sa stii ca m ai facut sa oftez. dar cum tu ma rogi frumos, eu, cuminte, imi tai limba si mi scot ochii, fara mustrari. de cumintenia mea exemplara iti vorbii nu? a, si mai am una: de ce nu "mainile ei se unisera sub cupa sanului meu drept"? am tacut, pana tb intoarsa clepsidra
pentru textul : apoi lumina a-nceput să cânte deDacă a fost vreo problemă, se pare că s-a rezolvat. Posibil să fi greșit ceva.
pentru textul : Când nu-ți mai e frică devii veșnic deTrebuie revăzută ortografia și punctuația textului. Mai sunt și niște diacritice de pus.
mersi ptr interes. cumva am schimbat, trebuia sa pastrez ideea . merge si asa ca se intelege desi nu -mi place singularul[incazul de fata :))] am lasat asa ptr ca mi-a placut ultimul vers [puteam sa l consider un fel de refren daca l as fi pus pe muzica . consideratie!
pentru textul : lumina lunii dePagini