Textul e foarte vechi. Eram la un click să-l retrag, dar a apărut comentariul tău și n-am mai făcut-o. Probabil așa trebuia să fie. Da, putem spune că în esența noastră suntem niște naivi. Atunci când descoperim ceva, spune Șestov ne bucurăm "ca niște proști", pentru că, de fapt, cândva le aveam pe toate. Suntem copii adunând de pe marginea râului pietricele lustruite și colorate. Mulțumesc de trecere și atenție.
Nu știu de ce, când citesc ce scrii în subsolul textelor mele, aproape de fiecare dată am senzația că sunt iarăși elev și doamna profesoară dă din cap oarecum aprobator. În felul ei.
Este păcat de text, așa fără diacritice... Titlul nu se diferențiază de text. Ar mai trebui prelucrat contrastul dintre versuri și imagine. Dat fiind faptul că este un experiment, poate poți reveni și îmbunătăți. Intenția este însă bună.
Frumos text, mi-a placut. Epigonic dar bun, imi place ca Emilian pana la urma alege sa mearga pe carari batatorite cu pasul apasat decat pe alei necunoscute cu pasul sovaielnic. E o hotarare pe care o sustin atat cat pot eu. Adica cu o penita, deocamdata. Andu
Virgil,
Mi-a sărit inima când am văzut observaţia ta privind forma de feminin a lui "livresc"! Evident că este corect LIVRESCĂ! Greşeala din citat nu mi se datorează (văd, de altminteri, că a fost îndreptată). Am alergat, însă, la atasamentul în care i-am trimis Adrianei prefaţa! Din fericire, forma de-acolo era corectă: livrescă. Dacă în carte a apărut altfel (ceea ce nu cred - încă nu am volumul, dată fiind situaţia Adrianei şi având în vedere faptul că n-am putut să iau parte la evenimentul lansării), nu e vina mea.
Adrianei îi urez din suflet o grabnică şi totală însănătoşire.
asa am simtit-o atunci, asa o simt acum. este cea mai reala poezie din cate am scris. poate ca-i doar efectul stresului, oboselii si asteptarii. nu schimb nimica, nici nu voi schimba vreo data. multam de semn.
Fără versul ,,pentru că noi sîntem de fapt învinși" (prea explicativ și destul de bătătorit) și păstrând persoana I în ultimele 5 versuri (subiectivizarea discursului fiind reușită în poezie, în opinia mea), mi-a plăcut. și folosirea adj. ,,previzibilă" este oarecum..previzibilă, dar nu cred că este neapărat un minus. chiar dacă mă așteptam la o încheiere în gama asta (ca și idee), mi-a plăcut cum ai învelit-o în cuvinte. remarc și atmosfera&comparația din prima parte.
am fost uimit de citirea parerilor expuse de Aranca. nu mai inteleg nimic. cred ca este ceva personal, altfel nu se explica insistenta si obsesia cu care Aranca isi sustine pareile sau intentiile. cer scuze propietarilor site/ului pentru aceasta divagatie, dar ceea ce face aici Aranca mi se pare hartuire. cu tot respectul.
Pentru a-ți șterge contul pe Hermeneia este necesar să trimiți o cerere-email la adresa office AT hermeneia.com. Trebuie însă să fii sigur(ă) de decizia ta pentru că o ștergere a contului și a textelor postate este irevocabilă și irecuperabilă."
adresa aceasta nu este valabilă.
am dat search pe google hermeneia mail şi am găsit altă adresă la care am trimis două mailuri.
nu mai aduceţi acuzaţii nefondate.
Silviu, poezia aceasta alături de aia cu pomul cbsr e printre preferatele mele, în ceea ce te privește. are tot ceea ce îi trebuie: discurs, mesaj, un ton care prinde, realizare artistică faină. felicitări !
Virgil, dacă e să continuăm discuția despre corectitudine, că tot a fost începută... părerea mea e că dacă îi spui ceva unui om, fie și drum bun, dă-i și posibilitatea tehnică de a-ți răspunde. Pentru că, urmărind lista membrilor Hermeneia, am observat azi că: 7. actaeon (Negru, Vladimir) - C S (cont suspendat, adică) Ca membru oarecare al site-ului Hermeneia, doresc să cunosc motivul pentru care acest cont a fost suspendat. Mulțumesc anticipat.
Cred că ar mai fi de lucrat la: " fiecare bob de mană", "războaiele mele" / "picioarele tale", "ce mă-ndeamnă". Deși finalul sună oarecum previzibil ("mă ascund ca un cariu"), "răscrucea de lemn și tăcere" este o metaforă reușită (poate merge mai bine "și adorm...").
Adică, tu ştii foarte bine ce presupune variaţia rimei şi cum ea - rima - poate oferi sau poate lua dinamica unui sonet. Rămân surprins nu doar de faptul că ai marşat pe aceeaşi parte de vorbire, dar să o şi articulezi de fiece dată...
Emilian, strofa finală este cheia ansamblului și de aceea cred că ai elemente ce nu converg liber spre ea, revezi strofa a patra. Ai un typo în versul 6. Repetiția "ca sacul de plastic peste cadavru" ar fi putut fi rafinată un pic și aparent evitată.
Să ştii că sunt destul de enervantă şi elitistă când e vorba de literatură, însă, în real, sunt îndeajuns de "de treabă" ca toţi cei care vin la Virtualia să se simtă cel mai bine şi cei mai importanţi. Aştept să ţii cont de sfaturile mele, aici pe site, dacă vrei să "ajungi departe", aşa cum au ajuns toţi cei care m-au ascultat. Deocamdată, la Iaşi :).
mie mi-a placut textul, l-as fi votat fara ezitare daca participa la vot, am gasit versuri pentru mine, memorabile:
"mă trezesc în fiecare zi când soarele-și scapără primele boabe de tămâie peste jarul nocturn"
"cine spune că artiștii sunt gigantici se înșeală
artiștii sunt ultimi liliputani exilați pe-o planetă mirosind a pustiu"- aici mi-ar fi placut simplu: "planeta pustie"
"eu? cine mai sunt în acest început de primăvară?
o boabă de mazăre într-un bol decorativ"
si multe altele, nu le pot reda pe toate dar recunosc ca fiecare imagine imi deschidea o intrebare si-o uimire si asta ma incita sa citesc mai departe cu toate simturile la panda...
textul nu e rau, nu e nici mai alambicat decat altele, mai elaborat poate... ce nu mi-a placut a fost ultimul vers, care parca nu s-a inchis destul de bine peste imaginea pe care o aveam eu in minte citind textul:
"mi-e dor să mă trag cu sania pe colina unui crin în paradis"
desi sa recunoastem ca dincolo de acel "ma trag cu sania", care nu suna prea bine, iarna se lipeste bine de paradisul in care te refugiezi ca sa mai dormi putin, atunci cand martie bate la usa.
ceva scărțîie. dacă-n trupul tînăr de femeie sălășluiește un bătrîn, nu pricep ce-i cu și/sau de unde fericirea aceea (gratuită ??). fericit bătrînul? fericită femeia trup? de ce? și-apoi farsa din ultimul vers - fie oglinda amintită are puteri magice, fie-s eu mai grea de cap!
Iată o întrebare pe care numai un filozof o putea pune. Iar aici mărturisesc că am folosit cuvîntul filozof cu o oarecare nuanță peiorativă. Deși nu cred că este corect să disprețuiești pe nimeni. Dar aceast curaj pozitivist al filozofului (sau filozoficului) de a crede că poate să înțeleagă totul (sau că totul poate fi înțeles) este în momentul ăsta pentru mine deplorabil. Este posibil să fie și pentru că m-ai "prins" de dimineață iar dimineața toată lumea știe că sînt aproximativ grumpy. Anyway, acum există un motiv pentru ca să îmi fie descalificate aserțiunile despre poezie de mai jos. Dar nu mă tem. Nu știu dacă "intenția" poeziei este neaparat aceea de a fi înțeleasă cît mai ales posibilitatea de a fi simțită. Dar și conceptul de "simțire" nu e neaparat cel mai fericit ales. Ideea este că dacă te apropii de poezie cu "înțelesul" lucrurile devin dificile (dacă nu imposibile). Și cu chestia asta este de acord pînă și jumătatea mea de creier care se ocupă cu chestiile cuantificabile. De aici și marea problemă a celor care "nu înțeleg nimic din poezia modernă" sau "drama poetului neînțeles"(oricît de ironic am privi-o pe cea din urmă). Așa cum spunea antecomentatorul meu am mai scris pe ici pe colo despre ce cred eu că este poezia. Sub nici o formă nu cred că am fost sau pot fi exhaustiv sau "referențial". Pentru că datorită a ceea ce este poezia (și mai ales datorită naturii ei) este mai ușor să îi simți absența decît să o definești sau descrii. (Unii vor numi asta un "cheap shot" dar așa stau lucrurile). Sînt înclinat să cred că (poezia) este un fel de esență spirituală a reprezentării, un fel de suflet al împărtășirii comunicaționale. Cu riscul de a mă cita, un text (sau orice reprezentare artistică) lipsită de poezie este "ca un cimitir fără năluci sau o junglă prin care nu mișună nimic". Ideea este că poezia trebuie să te afecteze la modul aceala imposibil de controlat și de multe ori să îți creeze un disconfort (ca un fel de aftertaste inconfundabil). Acest "disconfort" poate fi plăcut sau neplăcut dar asta este o problemă eminamente subiectivă. Partea interesantă este ca unii oameni o pot vedea sau simți. În timp ce alții chiar o pot pune pe hirtie, pînză sau în muzică sau chiar în arhitectură sau film. Este ceea ce dă fior, un fel de „suflet al artei”. L. Bernstein parcă spunea despre ea că, dacă am privi toate artele - inclusiv muzica - ca pe un fel de triunghi (sau piramidă), poezia este apex-ul, vîrful invizibil, intangibil spre care tind, încearcă să ajungă toate artele indiferent de mijloacele lor de exprimare și (aș adăuga eu) indiferent de filozofia lor artistică.
am urmarit "fabrica" ta de sonete de urgenta. am apreciat primul sonet, dar nu am lasat semn. aici remarc cursivitatea discursului si finalul. initial, citind titlul -intalnit si in alte contexte- ma gandeam ca ar merge schimbat. citind textul, cred ca functioneaza inca. fiind "de urgenta", ma gandesc ca nu sunt scrise totusi in graba, asa ca iti sugerez sa dansezi in continuare
Vai Virgil ce dezamagire am avut cand am citit mai bine. Citisem initial : "timpul îmi era din sticlă de murano" si zic, extraordinar, ce vers! Si cand colo, era trupul! Of of.
mulţumesc poema! Cred că de data aceasta greşeşti puţin în ce priveşte fluidizarea textului. Este un pastel cu tuşe groase, diferit faţă de poeziile pe care le-am scris de obicei. Este intenţionat un fel de tablou de Manet în care se trece mai brusc de la un mediu contextual la altul.
Alina, Virgil... nu s-a vrut un text la inaltime ci o poveste... dar voi cred ca de la o vreme va simtiti mai batrani decat trebuie si foarte seriosi... finalul se vrea intr-o nota meditativa si de aceea am pus accent pe descriptiv... e o intamplare si atat, fara pretentii deosebite.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Textul e foarte vechi. Eram la un click să-l retrag, dar a apărut comentariul tău și n-am mai făcut-o. Probabil așa trebuia să fie. Da, putem spune că în esența noastră suntem niște naivi. Atunci când descoperim ceva, spune Șestov ne bucurăm "ca niște proști", pentru că, de fapt, cândva le aveam pe toate. Suntem copii adunând de pe marginea râului pietricele lustruite și colorate. Mulțumesc de trecere și atenție.
pentru textul : Pomul cunoștinței deNu știu de ce, când citesc ce scrii în subsolul textelor mele, aproape de fiecare dată am senzația că sunt iarăși elev și doamna profesoară dă din cap oarecum aprobator. În felul ei.
pentru textul : mi-e frică să dorm deEste păcat de text, așa fără diacritice... Titlul nu se diferențiază de text. Ar mai trebui prelucrat contrastul dintre versuri și imagine. Dat fiind faptul că este un experiment, poate poți reveni și îmbunătăți. Intenția este însă bună.
pentru textul : Japan Rose, Sunset de"Nu sunt de acord decât în parte cu ceea ce ai spus"
staim ca asta-mi vei spune, dar nici nu pretindeam sa.
ti-am explicat de ce nu am observat ce considerai tu ca e de observat...
pentru textul : Pictat de ploi dein fine.
Luminta, iti multumesc de trecere si pentru sugestii. cu multa stima
pentru textul : Ceruri deFrumos text, mi-a placut. Epigonic dar bun, imi place ca Emilian pana la urma alege sa mearga pe carari batatorite cu pasul apasat decat pe alei necunoscute cu pasul sovaielnic. E o hotarare pe care o sustin atat cat pot eu. Adica cu o penita, deocamdata. Andu
pentru textul : și ochii închid și ochii deschid deVirgil,
pentru textul : Lansare de carte: Adriana Lisandru - "Despre ea, niciodată" deMi-a sărit inima când am văzut observaţia ta privind forma de feminin a lui "livresc"! Evident că este corect LIVRESCĂ! Greşeala din citat nu mi se datorează (văd, de altminteri, că a fost îndreptată). Am alergat, însă, la atasamentul în care i-am trimis Adrianei prefaţa! Din fericire, forma de-acolo era corectă: livrescă. Dacă în carte a apărut altfel (ceea ce nu cred - încă nu am volumul, dată fiind situaţia Adrianei şi având în vedere faptul că n-am putut să iau parte la evenimentul lansării), nu e vina mea.
Adrianei îi urez din suflet o grabnică şi totală însănătoşire.
asa am simtit-o atunci, asa o simt acum. este cea mai reala poezie din cate am scris. poate ca-i doar efectul stresului, oboselii si asteptarii. nu schimb nimica, nici nu voi schimba vreo data. multam de semn.
pentru textul : viața pescarului deFără versul ,,pentru că noi sîntem de fapt învinși" (prea explicativ și destul de bătătorit) și păstrând persoana I în ultimele 5 versuri (subiectivizarea discursului fiind reușită în poezie, în opinia mea), mi-a plăcut. și folosirea adj. ,,previzibilă" este oarecum..previzibilă, dar nu cred că este neapărat un minus. chiar dacă mă așteptam la o încheiere în gama asta (ca și idee), mi-a plăcut cum ai învelit-o în cuvinte. remarc și atmosfera&comparația din prima parte.
pentru textul : antiplatonice IV de"era odată o ţară a cărei singur locuitor" - de corectat acordul.
pentru textul : cînd creştea din ţărînă ideea deam fost uimit de citirea parerilor expuse de Aranca. nu mai inteleg nimic. cred ca este ceva personal, altfel nu se explica insistenta si obsesia cu care Aranca isi sustine pareile sau intentiile. cer scuze propietarilor site/ului pentru aceasta divagatie, dar ceea ce face aici Aranca mi se pare hartuire. cu tot respectul.
pentru textul : this is a film decomentariu care (probabil) contravine regulamentului: superba poezie! emotionanta.
pentru textul : copacul depe...scheletul caruia
pentru textul : se aud cum lucrează electronii și neutronii de"Cum îmi pot șterge contul pe Hermeneia?
Pentru a-ți șterge contul pe Hermeneia este necesar să trimiți o cerere-email la adresa office AT hermeneia.com. Trebuie însă să fii sigur(ă) de decizia ta pentru că o ștergere a contului și a textelor postate este irevocabilă și irecuperabilă."
adresa aceasta nu este valabilă.
am dat search pe google hermeneia mail şi am găsit altă adresă la care am trimis două mailuri.
nu mai aduceţi acuzaţii nefondate.
CĂTRE:
[email protected]
Mesaj marcat
Duminică, 11 Martie 2012 7:49:02 acesta este al doilea mesaj trimis pe acea adresă.
primul pe aceeaşi adresă a fost aseară .
[email protected]
Mesaj marcat
Duminică, 11 Martie 2012 1:26:09
citiţi orele.
pentru textul : Alb şi roşu deSilviu, poezia aceasta alături de aia cu pomul cbsr e printre preferatele mele, în ceea ce te privește. are tot ceea ce îi trebuie: discurs, mesaj, un ton care prinde, realizare artistică faină. felicitări !
pentru textul : rugăminte nedescifrată deVirgil, dacă e să continuăm discuția despre corectitudine, că tot a fost începută... părerea mea e că dacă îi spui ceva unui om, fie și drum bun, dă-i și posibilitatea tehnică de a-ți răspunde. Pentru că, urmărind lista membrilor Hermeneia, am observat azi că: 7. actaeon (Negru, Vladimir) - C S (cont suspendat, adică) Ca membru oarecare al site-ului Hermeneia, doresc să cunosc motivul pentru care acest cont a fost suspendat. Mulțumesc anticipat.
pentru textul : Despre noi și Anca Florian deCred că ar mai fi de lucrat la: " fiecare bob de mană", "războaiele mele" / "picioarele tale", "ce mă-ndeamnă". Deși finalul sună oarecum previzibil ("mă ascund ca un cariu"), "răscrucea de lemn și tăcere" este o metaforă reușită (poate merge mai bine "și adorm...").
pentru textul : de profundis deAdică, tu ştii foarte bine ce presupune variaţia rimei şi cum ea - rima - poate oferi sau poate lua dinamica unui sonet. Rămân surprins nu doar de faptul că ai marşat pe aceeaşi parte de vorbire, dar să o şi articulezi de fiece dată...
pentru textul : Decembrie deEmilian, strofa finală este cheia ansamblului și de aceea cred că ai elemente ce nu converg liber spre ea, revezi strofa a patra. Ai un typo în versul 6. Repetiția "ca sacul de plastic peste cadavru" ar fi putut fi rafinată un pic și aparent evitată.
pentru textul : the kill deSă ştii că sunt destul de enervantă şi elitistă când e vorba de literatură, însă, în real, sunt îndeajuns de "de treabă" ca toţi cei care vin la Virtualia să se simtă cel mai bine şi cei mai importanţi. Aştept să ţii cont de sfaturile mele, aici pe site, dacă vrei să "ajungi departe", aşa cum au ajuns toţi cei care m-au ascultat. Deocamdată, la Iaşi :).
pentru textul : Between the bars demie mi-a placut textul, l-as fi votat fara ezitare daca participa la vot, am gasit versuri pentru mine, memorabile:
"mă trezesc în fiecare zi când soarele-și scapără primele boabe de tămâie peste jarul nocturn"
"cine spune că artiștii sunt gigantici se înșeală
artiștii sunt ultimi liliputani exilați pe-o planetă mirosind a pustiu"- aici mi-ar fi placut simplu: "planeta pustie"
"eu? cine mai sunt în acest început de primăvară?
o boabă de mazăre într-un bol decorativ"
si multe altele, nu le pot reda pe toate dar recunosc ca fiecare imagine imi deschidea o intrebare si-o uimire si asta ma incita sa citesc mai departe cu toate simturile la panda...
textul nu e rau, nu e nici mai alambicat decat altele, mai elaborat poate... ce nu mi-a placut a fost ultimul vers, care parca nu s-a inchis destul de bine peste imaginea pe care o aveam eu in minte citind textul:
"mi-e dor să mă trag cu sania pe colina unui crin în paradis"
desi sa recunoastem ca dincolo de acel "ma trag cu sania", care nu suna prea bine, iarna se lipeste bine de paradisul in care te refugiezi ca sa mai dormi putin, atunci cand martie bate la usa.
pentru textul : lullaby pentru candelabre deceva scărțîie. dacă-n trupul tînăr de femeie sălășluiește un bătrîn, nu pricep ce-i cu și/sau de unde fericirea aceea (gratuită ??). fericit bătrînul? fericită femeia trup? de ce? și-apoi farsa din ultimul vers - fie oglinda amintită are puteri magice, fie-s eu mai grea de cap!
pentru textul : Suflet androgin deIată o întrebare pe care numai un filozof o putea pune. Iar aici mărturisesc că am folosit cuvîntul filozof cu o oarecare nuanță peiorativă. Deși nu cred că este corect să disprețuiești pe nimeni. Dar aceast curaj pozitivist al filozofului (sau filozoficului) de a crede că poate să înțeleagă totul (sau că totul poate fi înțeles) este în momentul ăsta pentru mine deplorabil. Este posibil să fie și pentru că m-ai "prins" de dimineață iar dimineața toată lumea știe că sînt aproximativ grumpy. Anyway, acum există un motiv pentru ca să îmi fie descalificate aserțiunile despre poezie de mai jos. Dar nu mă tem. Nu știu dacă "intenția" poeziei este neaparat aceea de a fi înțeleasă cît mai ales posibilitatea de a fi simțită. Dar și conceptul de "simțire" nu e neaparat cel mai fericit ales. Ideea este că dacă te apropii de poezie cu "înțelesul" lucrurile devin dificile (dacă nu imposibile). Și cu chestia asta este de acord pînă și jumătatea mea de creier care se ocupă cu chestiile cuantificabile. De aici și marea problemă a celor care "nu înțeleg nimic din poezia modernă" sau "drama poetului neînțeles"(oricît de ironic am privi-o pe cea din urmă). Așa cum spunea antecomentatorul meu am mai scris pe ici pe colo despre ce cred eu că este poezia. Sub nici o formă nu cred că am fost sau pot fi exhaustiv sau "referențial". Pentru că datorită a ceea ce este poezia (și mai ales datorită naturii ei) este mai ușor să îi simți absența decît să o definești sau descrii. (Unii vor numi asta un "cheap shot" dar așa stau lucrurile). Sînt înclinat să cred că (poezia) este un fel de esență spirituală a reprezentării, un fel de suflet al împărtășirii comunicaționale. Cu riscul de a mă cita, un text (sau orice reprezentare artistică) lipsită de poezie este "ca un cimitir fără năluci sau o junglă prin care nu mișună nimic". Ideea este că poezia trebuie să te afecteze la modul aceala imposibil de controlat și de multe ori să îți creeze un disconfort (ca un fel de aftertaste inconfundabil). Acest "disconfort" poate fi plăcut sau neplăcut dar asta este o problemă eminamente subiectivă. Partea interesantă este ca unii oameni o pot vedea sau simți. În timp ce alții chiar o pot pune pe hirtie, pînză sau în muzică sau chiar în arhitectură sau film. Este ceea ce dă fior, un fel de „suflet al artei”. L. Bernstein parcă spunea despre ea că, dacă am privi toate artele - inclusiv muzica - ca pe un fel de triunghi (sau piramidă), poezia este apex-ul, vîrful invizibil, intangibil spre care tind, încearcă să ajungă toate artele indiferent de mijloacele lor de exprimare și (aș adăuga eu) indiferent de filozofia lor artistică.
pentru textul : să respir deam urmarit "fabrica" ta de sonete de urgenta. am apreciat primul sonet, dar nu am lasat semn. aici remarc cursivitatea discursului si finalul. initial, citind titlul -intalnit si in alte contexte- ma gandeam ca ar merge schimbat. citind textul, cred ca functioneaza inca. fiind "de urgenta", ma gandesc ca nu sunt scrise totusi in graba, asa ca iti sugerez sa dansezi in continuare
pentru textul : Fabrica de îngeri deVai Virgil ce dezamagire am avut cand am citit mai bine. Citisem initial : "timpul îmi era din sticlă de murano" si zic, extraordinar, ce vers! Si cand colo, era trupul! Of of.
pentru textul : din jocurile insulei demulţumesc poema! Cred că de data aceasta greşeşti puţin în ce priveşte fluidizarea textului. Este un pastel cu tuşe groase, diferit faţă de poeziile pe care le-am scris de obicei. Este intenţionat un fel de tablou de Manet în care se trece mai brusc de la un mediu contextual la altul.
pentru textul : elegie 011 deCosma, nu poti inlocui cu linie de dialog hieroglifele acelea? sunt obositoare intrucatva.
pentru textul : Lopata deAranca, vladimir, va multumesc pentru semn si apreciere!
pentru textul : Love song deAlina, Virgil... nu s-a vrut un text la inaltime ci o poveste... dar voi cred ca de la o vreme va simtiti mai batrani decat trebuie si foarte seriosi... finalul se vrea intr-o nota meditativa si de aceea am pus accent pe descriptiv... e o intamplare si atat, fara pretentii deosebite.
pentru textul : Poveste de Dragobete denostalgie decantată atent, cu grijă...
mai trec Ioan, tot mai trec și găsesc același suflet hunedorean drag...
p.s. parcă 'chihlimbar'
pentru textul : Brigitte dePagini