O, sunt impresionata inca o data, va multumesc :). Genul cumul de reflectii ale gospodinelor intelectuale nu exista inca pe H. :) Virgil, ia-ti de-o grija, nu e nicio poezie, daca vrei, retrag, sa nu cumva sa apara asa ceva pe prima pagina a Hermeneia :).
noteaza -> 4. (Pop.) Loc unde nu bate soarele; loc ferit, ascuns, adăpostit.
DOS, dosuri, s. n. 1. Partea de dindărăt a unui obiect, a unei construcții, a unei curți, a unei ființe etc. ◊ Loc. adv. De-a-ndoasele(a) sau pe de-a-ndoasele(a) = altfel de cum trebuie, de cum e firesc, anapoda; întors invers; cu spatele înainte, de-a-ndăratele(a); Cu dosul în sus = invers de cum e normal, de cum trebuie; în mare dezordine. În dos = în lipsă, în absență, fără să fie de față. ◊ Expr. A scăpa pe (sau prin) ușa din dos = a scăpa cu mare greutate (și pe căi necinstite) dintr-o încurcătură. A intra pe (sau prin) ușa din dos = a obține o favoare (pe căi necinstite, prin protecție). A da dos (la față) sau a da dosul = a se retrage; a fugi; a o șterge. A întoarce cuiva dosul = a se întoarce cu spatele la cineva în semn de supărare; a rupe relațiile de prietenie (cu cineva). În dosul lucrurilor = dincolo de aparențe. ♦ Șezut, fund, fese. ◊ Expr. A se scula (sau a fi etc.) cu dosul în sus = a se trezi (sau a fi) indispus (fără motiv). 2. (În sintagmele) Dosul mâinii (sau palmei, labei) = partea din afară a mâinii (sau a palmei, a labei). Dosul limbii = partea de dedesubt a limbii. 3. Partea mai puțin arătoasă (neîmpodobită și neexpusă vederii) a unui obiect. ♦ Spec. Partea de dinăuntru a unei haine. ◊ Pe dos = a) loc. adv. (în legătură cu obiecte de îmbrăcăminte) cu partea de dinăuntru în afară; b) loc. adv. altfel de cum trebuie, de cum e firesc; c) loc. adj. (fig., despre oameni) sucit, ciudat, bizar. 4. (Pop.) Loc unde nu bate soarele; loc ferit, ascuns, adăpostit. – Lat. pop. dossum (= dorsum).
Madim... o persoana sensibila ca tine nici nu putea sa nu inteleaga corect aceasta poezie de dragoste. Dorin... si eu ma bucur ca mai scrii aici. De vazut ne-om vedea noi candva. Textul nu e inedit, doar traducerea acestuia. Multumiri Stefaniei Pavelescu.
Draga Marina, iti multumesc pentru penita in numele lui Paul pentru ca se intelege ca numai si numai lui ii este destinata. (Asta asa ca sa ne destindem... si comentariul tau e pe un ton care mi-a adus un zambet pe buze). Cartea este publicata alaturi de Ramona Rusenescu la Editura STAR din Cluj Napoca. Articolul postat de mine aici este de fapt jumatate dintr-o recenzie care incepea asa: "Nu știm motivul pentru care Editura STAR din Cluj Napoca a ales să publice în mai 2007, doi poeți într-un singur volum, colaborarea celor doi autori este doar editorială, fiecare dintre cele două părți <<Curcubeul, ca o blândă seceră>>, respectiv <<Graiul cu accent de mort>> are consistența unei cărți de versuri." Cum articolul l-am semnat, parerea ca Paul este un poet complex si dificil este personala. Imi place mult mentiunea ta asupra libertatii si am putea deschide un lung dialog pe acest subiect cuprinzandu-l apoi intr-un eseu. Libertatea poate lua multe forme, poate avea "gust acrisor de kiwi" sau "gustul insulelor nevăzute din inima noastră cu tot decorul adecvat". Poate avea sunetul unei muzici pline de har... Pentru metafora ta asupra libertartii ai o penita in inima mea! La intrebarile de la sfarsit ii las Libertatea lui Paul sa raspunda.
Am să îți spun clișeele și ce nu sună bine în poem: - de după întâia - tiptil un copil de 10 ani ratează - de trup și de creier - copilul își spune / poezia când - colțul buzelor - vorbesc cu "și tot restul" sună a Claudiu Banu. De altfel, merită să îl lucrezi. E unul din cele mai bune texte ale tale. Are acel "ceva" care va rămâne.
Nu prea pare a fi sonet. Ritmul lasă de dorit. La un sonet primele 8 versuri trebuie să respecte acelaşi ritm, iar următoarele 6, chiar dacă diferă de prima parte în ritm şi măsură, nu trebuie să difere între ele, iar numărul de silabe trebuie să fie egal între toate versurile.
Cezar
Sau, de ce nu, un Cioran. "Vreau să nu mai știu nimic, nici măcar să știu că nu știu nimic". Ori "Trăiesc pentru că munții nu râd și viermii nu cântă"?!
E interesant acest jurnal de bord în care îți dorești atât să ieși din tipare și convenții, din elegiile disco, din viața celorlalți. Subliniez pasajul "Am coborât două mâni și mi-am prins picioarele. Până la urmă, este mai important să mă conving de faptul că sunt încă al meu. Nu plec fără să-mi dau voie. " pentru tonul interior folosit, pentru personalitatea pe care dorești să o ai, se formează. Mai ai și câteva typo legate de diacritice, te las să le corectezi singur. Scrie. Te citesc.
in primul vers acel atunci intarzie o cacofonie. dar tot cacofonie jenanta ramane. pe care trebuie sa o evitam in special in poezie, unde trebuie sa fim melodici chiar daca nu folosim rime. ''care îți păreau eterne acum zac mute precum aripile înțepenite ale unei păsări moarte'' ce rost are intepenite?
Polemica iscată sub textul Luminiţei Petrovici mi se pare excesivă şi alimentată artificial de elemente dinafara acestuia. Este posibil să aibă rădăcini mai vechi.
Textul mi se pare interesant, cel puţin ca experiment şi ca rod al unei căutări a stilului şi a expresivităţii. Prima jumătate, ingenioasă, cu excepţia câtorva formulări abstracte, este chiar excelentă - ea fiind şi purtătoarea de mesaj şi generatoarea de expresivitate. Partea a doua uită, însă, alternarea planurilor (exterior-interior, ritual feminin-reverie erotică) şi lasă prea mult loc poveştii, anecdoticii. De aceea n-ar strica să taie fără milă o secvenţă, bunăoară pe aceasta:
"galop ventricular ajuns la saturaţie limită
pompează umbra ta de la inimă la exterior
adunasem în mine toate tăcerile lumii
o stranie anacuzie transforma silabe în bule de săpun
înecate într-o apă de o linişte neprevăzută a uitării
mirările aveau gust de cireaşă necoaptă
în cearcănă crâmpeie de gânduri licăreau
orele franjurate de ploi
prelingeau despărţirea ca o intuiţie
doar aşa dezbrăcată de frunzele tale
voi da emanciparea sâmburelui mâine".
Ar mai fi de lucru pe text, de înlăturat unele formulări mai abstracte ("un make-up reuşit poate pune-n valoare întreaga bogăţie a potenţialului personal"), dar cu grijă, pentru că un anume efect iese chiar din alternarea de abstracţiuni sau prozaisme cu exprimările plastice şi sugestive.
La nivel de detaliu, sesizez o formă incorectă ("crează" pentru "creează") şi o cacofonie uşor de evitat prin suprimarea adverbului de aproximaţie "cam" ("într-o arcuire acrobatică / cam aşa creşteai tu...").
Dincolo de toate, un text care sugerează existenţa sensibilităţii, trăirii intense la nivel existenţial şi textual, dar şi certe valenţe expresive. Trebuie doar strunit ceva mai bine.
despre cealalta: n-as explica nicicand vreo idee. de acord ca ar fi ca si cum ai pica de doua ori, la poezie. restul sunt chestii de forma si uite, o discutie prinde bine. imi pare bine ca iata, am prilejuit-o.
Stii care e problema ta Bobadil? Stii de ce esti tu nefericit? Pentru ca in loc sa citesti texte, citesti comentarii. Si dupa aia le si "comentezi". Nu mai spun ca e neregulamentar dar nu e nici corect, pentru ca ii pui pe ceilalti comentatori in situatia ingrata de a alege intre a continua sa respecte regulamentul si sa nu iti raspunda sau a incalca regulamentul si a se lansa in diatribe cu tine. Iar daca toti am transforma posibilitatea de comentare pe hermeneia intr-un chat atunci cred ca majoritatea care posteaza aici ar zice "ce timpenie!, la ce imi foloseste sa mai postez literatra aici ca si asa asta nu e decit un pretext, pe nimeni nu intereseaza ce scriu."
o facilitate tehnica binevenita. daca ar fi si altele, cu siguranta, ar fi utilizate cu placere si interes de membrii site ului. ar fi interesant de vazut ce sugestii, propuneri, idei geniale privind schimbari in bine ale site ului Hermeneia vin si din partea membrilor mai mult sau mai putin activi
Acum m-am dumirit. Nici nu aveam pretenţia că am reuşit o capaodoperă, iar pertinenţa com-ului mi-a deschis ochii. Dacă mă gândesc bine, chiar vă dau dreptate. Important este că se mai poate schimba câte ceva că doar n-o fi bătut textul în cuie. Dar nu chiar acum. Că iar voi fi executat dintr-o suflare, ca altădată, în acest loc: vezi, iar a luat poziţia de drepţi şi a schimbat şi textul e mai rău acum. Mulţumesc şi ... mai aştept.
o suferință străbate poemul, însă nu cu aceeași intensitate pretutindeni. spre exemplu, îmi place concluzia, care nu este pusă potrivit la începutul poemului "poezia nu e pentru cei slabi". remarc comparația dintre perfuzie și împușcare. îndrăzneață! nu înțeleg, însă, ce rost au crocodilii, chiar dacă pielea lor este de valoare. mi se pare în plus "crusta galbenă infectă". explică fără rost și nu potențează poemul. "nu știm să intrăm în galerie fără să spargem cristale/râmăm firul abia tors al apei de dincolo de ceruri". aceste versuri îmi par a fi dedicate felului nostru brutal, mineresc, de a cuceri ceea ce este valoros. inspirat, dar fără conectare la strofa anterioară. .... apoi arizona... america... cu ce rost aici, în ideea poemului? șerpi, apus, caprioare, firide... totul îmi pare excentric și forțat. ce caută aici amerindienii, în concepția mea?, deși remarc inspiratul vers "scalpul limbii a sângerat smuls", deși nu îi înțeleg rostul și sensul în contextul poemului. apoi se sfârșește poemul în idila, utopia lirica a unei lumi bolnave printr-un joc plurilingvistic. aș voi să cred că poemul este un joc, însă amalgamul de idei și dualitatea lingvistică nu îmi îngăduie. cu aleasă stimă.
atât timp cât imaginea e disponibilă pe internet.
Dar de pe un calculator, dintr-un fişier personal, cu alte cuvinte din calculatorul meu??
îmi cer scuze că abuzez de timpul tău, în loc să-mi pun naibii mintea la lucru.
"liniştea îşi dezlipea buzele din tifoane" - da, citesc un text care te curăță pe dinăuntru. dar nu e numai dur, este estetic dur. expresia "mai murea câte unu’,
şi alte banalităţi." poate părea puțin cam folosită (mai ales ca variantă de ironism) dar ok. e ciudat faptul că deși oarecum predictibil finalul îmi place. e ca o liniștea aia pe care o ai după o noapte de febră. un text de literatură nouă.
Rețin strofa amestecului de lavă "scursă din visare", ca o imagine inedită, puternică. Mereu mă întreb ce este dincolo de poezie, de conștiența poetică, regăsind aici un posibil răspuns: "Tot ce-am pierdut tăcând în vers palpită".
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
O, sunt impresionata inca o data, va multumesc :). Genul cumul de reflectii ale gospodinelor intelectuale nu exista inca pe H. :) Virgil, ia-ti de-o grija, nu e nicio poezie, daca vrei, retrag, sa nu cumva sa apara asa ceva pe prima pagina a Hermeneia :).
pentru textul : sandale pentru no woman's land denoteaza -> 4. (Pop.) Loc unde nu bate soarele; loc ferit, ascuns, adăpostit.
DOS, dosuri, s. n. 1. Partea de dindărăt a unui obiect, a unei construcții, a unei curți, a unei ființe etc. ◊ Loc. adv. De-a-ndoasele(a) sau pe de-a-ndoasele(a) = altfel de cum trebuie, de cum e firesc, anapoda; întors invers; cu spatele înainte, de-a-ndăratele(a); Cu dosul în sus = invers de cum e normal, de cum trebuie; în mare dezordine. În dos = în lipsă, în absență, fără să fie de față. ◊ Expr. A scăpa pe (sau prin) ușa din dos = a scăpa cu mare greutate (și pe căi necinstite) dintr-o încurcătură. A intra pe (sau prin) ușa din dos = a obține o favoare (pe căi necinstite, prin protecție). A da dos (la față) sau a da dosul = a se retrage; a fugi; a o șterge. A întoarce cuiva dosul = a se întoarce cu spatele la cineva în semn de supărare; a rupe relațiile de prietenie (cu cineva). În dosul lucrurilor = dincolo de aparențe. ♦ Șezut, fund, fese. ◊ Expr. A se scula (sau a fi etc.) cu dosul în sus = a se trezi (sau a fi) indispus (fără motiv). 2. (În sintagmele) Dosul mâinii (sau palmei, labei) = partea din afară a mâinii (sau a palmei, a labei). Dosul limbii = partea de dedesubt a limbii. 3. Partea mai puțin arătoasă (neîmpodobită și neexpusă vederii) a unui obiect. ♦ Spec. Partea de dinăuntru a unei haine. ◊ Pe dos = a) loc. adv. (în legătură cu obiecte de îmbrăcăminte) cu partea de dinăuntru în afară; b) loc. adv. altfel de cum trebuie, de cum e firesc; c) loc. adj. (fig., despre oameni) sucit, ciudat, bizar. 4. (Pop.) Loc unde nu bate soarele; loc ferit, ascuns, adăpostit. – Lat. pop. dossum (= dorsum).
pentru textul : în rîpa aceea unde mor cîinii și oamenii fără acte deMadim... o persoana sensibila ca tine nici nu putea sa nu inteleaga corect aceasta poezie de dragoste. Dorin... si eu ma bucur ca mai scrii aici. De vazut ne-om vedea noi candva. Textul nu e inedit, doar traducerea acestuia. Multumiri Stefaniei Pavelescu.
pentru textul : De anima deDraga Marina, iti multumesc pentru penita in numele lui Paul pentru ca se intelege ca numai si numai lui ii este destinata. (Asta asa ca sa ne destindem... si comentariul tau e pe un ton care mi-a adus un zambet pe buze). Cartea este publicata alaturi de Ramona Rusenescu la Editura STAR din Cluj Napoca. Articolul postat de mine aici este de fapt jumatate dintr-o recenzie care incepea asa: "Nu știm motivul pentru care Editura STAR din Cluj Napoca a ales să publice în mai 2007, doi poeți într-un singur volum, colaborarea celor doi autori este doar editorială, fiecare dintre cele două părți <<Curcubeul, ca o blândă seceră>>, respectiv <<Graiul cu accent de mort>> are consistența unei cărți de versuri." Cum articolul l-am semnat, parerea ca Paul este un poet complex si dificil este personala. Imi place mult mentiunea ta asupra libertatii si am putea deschide un lung dialog pe acest subiect cuprinzandu-l apoi intr-un eseu. Libertatea poate lua multe forme, poate avea "gust acrisor de kiwi" sau "gustul insulelor nevăzute din inima noastră cu tot decorul adecvat". Poate avea sunetul unei muzici pline de har... Pentru metafora ta asupra libertartii ai o penita in inima mea! La intrebarile de la sfarsit ii las Libertatea lui Paul sa raspunda.
pentru textul : Paul Blaj și simțul tragicului în poezie demulțumesc Sixtus pentru trecere și aprecieri.
de asemeni mulțumesc kalipeto, maria - doina, yester, cristina, ...
pentru textul : copacul dinăuntru deAm să îți spun clișeele și ce nu sună bine în poem: - de după întâia - tiptil un copil de 10 ani ratează - de trup și de creier - copilul își spune / poezia când - colțul buzelor - vorbesc cu "și tot restul" sună a Claudiu Banu. De altfel, merită să îl lucrezi. E unul din cele mai bune texte ale tale. Are acel "ceva" care va rămâne.
pentru textul : somn deNu prea pare a fi sonet. Ritmul lasă de dorit. La un sonet primele 8 versuri trebuie să respecte acelaşi ritm, iar următoarele 6, chiar dacă diferă de prima parte în ritm şi măsură, nu trebuie să difere între ele, iar numărul de silabe trebuie să fie egal între toate versurile.
pentru textul : Sonet 207 deCezar
un poem fortat. un poem sugerat de titlu.
pentru textul : excalibur demy problem is with this "thousand". It's a turn off in poetry for me.
pentru textul : Drapeau blanc deSau, de ce nu, un Cioran. "Vreau să nu mai știu nimic, nici măcar să știu că nu știu nimic". Ori "Trăiesc pentru că munții nu râd și viermii nu cântă"?!
pentru textul : Ce rost are poezia? deE interesant acest jurnal de bord în care îți dorești atât să ieși din tipare și convenții, din elegiile disco, din viața celorlalți. Subliniez pasajul "Am coborât două mâni și mi-am prins picioarele. Până la urmă, este mai important să mă conving de faptul că sunt încă al meu. Nu plec fără să-mi dau voie. " pentru tonul interior folosit, pentru personalitatea pe care dorești să o ai, se formează. Mai ai și câteva typo legate de diacritice, te las să le corectezi singur. Scrie. Te citesc.
pentru textul : Eseu despre mai multe zile - 2 deîmi place mult. e un colaj superb între cultură și culoare. iar cadrul de început perfect ales. da, așa te recunosc, Virgil!
pentru textul : crochiu II deMulțumesc, Virgil, pentru că ești un lector atât de atent, pentru zăbavă!
pentru textul : praf de vitralii deAștept să pun piesă lângă piesă, ca într-un puzzle, și să văd întregul, de care, mă voi bucura!
pentru textul : Eu, când nu visez. Deirdre. denu văd ce legătură are textul meu cu limba engleză. dacă mă intersa să scriu în engleză scriam în engleză
pentru textul : zăpadă și soare dein primul vers acel atunci intarzie o cacofonie. dar tot cacofonie jenanta ramane. pe care trebuie sa o evitam in special in poezie, unde trebuie sa fim melodici chiar daca nu folosim rime. ''care îți păreau eterne acum zac mute precum aripile înțepenite ale unei păsări moarte'' ce rost are intepenite?
pentru textul : viața precum o cutie veche de cărți dePolemica iscată sub textul Luminiţei Petrovici mi se pare excesivă şi alimentată artificial de elemente dinafara acestuia. Este posibil să aibă rădăcini mai vechi.
pentru textul : make-up atras în spirala ADN-ului deTextul mi se pare interesant, cel puţin ca experiment şi ca rod al unei căutări a stilului şi a expresivităţii. Prima jumătate, ingenioasă, cu excepţia câtorva formulări abstracte, este chiar excelentă - ea fiind şi purtătoarea de mesaj şi generatoarea de expresivitate. Partea a doua uită, însă, alternarea planurilor (exterior-interior, ritual feminin-reverie erotică) şi lasă prea mult loc poveştii, anecdoticii. De aceea n-ar strica să taie fără milă o secvenţă, bunăoară pe aceasta:
"galop ventricular ajuns la saturaţie limită
pompează umbra ta de la inimă la exterior
adunasem în mine toate tăcerile lumii
o stranie anacuzie transforma silabe în bule de săpun
înecate într-o apă de o linişte neprevăzută a uitării
mirările aveau gust de cireaşă necoaptă
în cearcănă crâmpeie de gânduri licăreau
orele franjurate de ploi
prelingeau despărţirea ca o intuiţie
doar aşa dezbrăcată de frunzele tale
voi da emanciparea sâmburelui mâine".
Ar mai fi de lucru pe text, de înlăturat unele formulări mai abstracte ("un make-up reuşit poate pune-n valoare întreaga bogăţie a potenţialului personal"), dar cu grijă, pentru că un anume efect iese chiar din alternarea de abstracţiuni sau prozaisme cu exprimările plastice şi sugestive.
La nivel de detaliu, sesizez o formă incorectă ("crează" pentru "creează") şi o cacofonie uşor de evitat prin suprimarea adverbului de aproximaţie "cam" ("într-o arcuire acrobatică / cam aşa creşteai tu...").
Dincolo de toate, un text care sugerează existenţa sensibilităţii, trăirii intense la nivel existenţial şi textual, dar şi certe valenţe expresive. Trebuie doar strunit ceva mai bine.
asa-i. si despre una si despre cealalta. :o)
despre cealalta: n-as explica nicicand vreo idee. de acord ca ar fi ca si cum ai pica de doua ori, la poezie. restul sunt chestii de forma si uite, o discutie prinde bine. imi pare bine ca iata, am prilejuit-o.
pentru textul : Nu-mi amintesc nimic despre tata deStii care e problema ta Bobadil? Stii de ce esti tu nefericit? Pentru ca in loc sa citesti texte, citesti comentarii. Si dupa aia le si "comentezi". Nu mai spun ca e neregulamentar dar nu e nici corect, pentru ca ii pui pe ceilalti comentatori in situatia ingrata de a alege intre a continua sa respecte regulamentul si sa nu iti raspunda sau a incalca regulamentul si a se lansa in diatribe cu tine. Iar daca toti am transforma posibilitatea de comentare pe hermeneia intr-un chat atunci cred ca majoritatea care posteaza aici ar zice "ce timpenie!, la ce imi foloseste sa mai postez literatra aici ca si asa asta nu e decit un pretext, pe nimeni nu intereseaza ce scriu."
pentru textul : mirabela nu există deInteresante idei şi frumos scrise. Mi-a plăcut.
pentru textul : Laudă apelor cele mari dete rog sa stergi primul rind din text pentru ca nu inseamna nimic si este inestetic pe prima pagina
pentru textul : filigran deo facilitate tehnica binevenita. daca ar fi si altele, cu siguranta, ar fi utilizate cu placere si interes de membrii site ului. ar fi interesant de vazut ce sugestii, propuneri, idei geniale privind schimbari in bine ale site ului Hermeneia vin si din partea membrilor mai mult sau mai putin activi
pentru textul : Noutăți în pagina de profil deAcum m-am dumirit. Nici nu aveam pretenţia că am reuşit o capaodoperă, iar pertinenţa com-ului mi-a deschis ochii. Dacă mă gândesc bine, chiar vă dau dreptate. Important este că se mai poate schimba câte ceva că doar n-o fi bătut textul în cuie. Dar nu chiar acum. Că iar voi fi executat dintr-o suflare, ca altădată, în acest loc: vezi, iar a luat poziţia de drepţi şi a schimbat şi textul e mai rău acum. Mulţumesc şi ... mai aştept.
pentru textul : rechinul din oceanul singurătăţii deo suferință străbate poemul, însă nu cu aceeași intensitate pretutindeni. spre exemplu, îmi place concluzia, care nu este pusă potrivit la începutul poemului "poezia nu e pentru cei slabi". remarc comparația dintre perfuzie și împușcare. îndrăzneață! nu înțeleg, însă, ce rost au crocodilii, chiar dacă pielea lor este de valoare. mi se pare în plus "crusta galbenă infectă". explică fără rost și nu potențează poemul. "nu știm să intrăm în galerie fără să spargem cristale/râmăm firul abia tors al apei de dincolo de ceruri". aceste versuri îmi par a fi dedicate felului nostru brutal, mineresc, de a cuceri ceea ce este valoros. inspirat, dar fără conectare la strofa anterioară. .... apoi arizona... america... cu ce rost aici, în ideea poemului? șerpi, apus, caprioare, firide... totul îmi pare excentric și forțat. ce caută aici amerindienii, în concepția mea?, deși remarc inspiratul vers "scalpul limbii a sângerat smuls", deși nu îi înțeleg rostul și sensul în contextul poemului. apoi se sfârșește poemul în idila, utopia lirica a unei lumi bolnave printr-un joc plurilingvistic. aș voi să cred că poemul este un joc, însă amalgamul de idei și dualitatea lingvistică nu îmi îngăduie. cu aleasă stimă.
pentru textul : să iau iubirea drept morfină? deascult totusi parerile asupra textului, multumesc.
pentru textul : Cândva deatât timp cât imaginea e disponibilă pe internet.
pentru textul : Moulin Rouge deDar de pe un calculator, dintr-un fişier personal, cu alte cuvinte din calculatorul meu??
îmi cer scuze că abuzez de timpul tău, în loc să-mi pun naibii mintea la lucru.
"liniştea îşi dezlipea buzele din tifoane" - da, citesc un text care te curăță pe dinăuntru. dar nu e numai dur, este estetic dur. expresia "mai murea câte unu’,
pentru textul : Maricico,-n dumnecatu' mă-tii, ai închis câinele afară deşi alte banalităţi." poate părea puțin cam folosită (mai ales ca variantă de ironism) dar ok. e ciudat faptul că deși oarecum predictibil finalul îmi place. e ca o liniștea aia pe care o ai după o noapte de febră. un text de literatură nouă.
plictiseste* chiar
pentru textul : unhappily ever after deoare?
pentru textul : pictând o lacrimă deRețin strofa amestecului de lavă "scursă din visare", ca o imagine inedită, puternică. Mereu mă întreb ce este dincolo de poezie, de conștiența poetică, regăsind aici un posibil răspuns: "Tot ce-am pierdut tăcând în vers palpită".
pentru textul : Tot ce-am pierdut tăcând în vers palpită dePagini