Păcat că nu se găsește încă nimeni să comenteze acest text de o frumisețe plină de subtilitate ironică. Am să încerc eu, făcând-o indirect. O poveste sufi spune că într-o tavernă, la o masă, un Magistru (derviș) spunea că lumea este perfectă. La o masă alăturată, un cocoșat revoltat intră în vorbă: cum poți afirma așa ceva? Uită-te la mine cât de nenorocit sunt! Răspunsul: Nu, tu ești cel mai perfect cocoșat dintre cocoșați! Bobadil este cel mai perfect bobadil dintre bobadili!
recitind: imi pare ceva legat de misticism, de viața in manastire, de saracie in cuvinte, de abținere in exprimare și dorința de a transmite multitudinea nimicului creațional. totuși, este prea multa tehnica și prea puțin sentiment! cu sincere aprecieri.
Când nevoia este mare, surâde totul în jur, inclusiv buricele degetelor. Frumos spus, Cătălina! E trecerea ta dinspre copilărie spre ale adolescenţei meandre, printre iubiri împlinite uneori doar în vis. Am o sugestie la topica versului al doilea din a doua strofă: sş pune verbul la început ,,se juca", dar să fii atentă să eviţi cacofonia :)
va recomand sa nu va postati adresele de email sau datele personale in textele sau comentariile de pe hermeneia.com asa cum stiti spatiul este expus public si ca orice spatiu expus public el poate fi accesat si de persoane care nu au neaparat intentii bune. in consecinta noi va recomandam sa nu va faceti datele personale publice pe hermeneia.com decit in masura in care sinteti constienti de toate implicatiile acestui lucru. Hermeneia.com nu poate si nu va fi niciodata responsabila de aceste implicatii.
Nu este un text care respinge, nu am spus asta. Este o viziune pe care o citești până la capăt, aștepți finalul. Finalul e reușit. Nu știu de ce ai ales versuri atât de scurte, pauzele de "respirație" par a fi prea numeroase. Adjectivul e pentru substantivul "zâmbet", adverbul pentru verbul "jonglează" (sau complement, pentru predicatul "jonglează"). Nu știu cum ar fi o poezie care să nu îți placă să o scrii. Scriem din obligație? Eu nu.
Dorin, ai trecut in randurile vanatorilor de influente? :)) nu ca nu m-ar onora asocierea...:) cred ca numai tu ti-ai fi putut imagina o plastilina cernuta!
Ai cateva repetitii neinspirate: "precum clipele", "Clipa si clopotul", "ca niste jucarii" si "ca pe niste" Raman la parerea ca prea multe semne de punctuatie incarca si distrag atentia de la esente - parerea mea. Semn de exclamare inutil in mijlocul versului 6. Unele cuvinte sunt necuvinte de folosit in poezie: "a se repezi", "niste", "labute". E foarte directa si bizara acuzatia "raufacatorii universului". Sunt idei interesante in poezie, o mica revizie a poeziei le-ar putea pune in lumina. Ce semnificatie are clopotul de cristal aici? N-as pune in titlu o imagine din poezie. Panoplie in tranzitie Privirile ierbii țipă clipe in ceasul deșteptător Necuvintele-cuvinte se rostogolesc pe podeaua timpului jucării bizare, clopote zornăitoare pline ochi cu defectele universului în timp ce secolul își târăște trofeele rănite...
pentru mine, poezia este aici: liniștea deschide o umbrelă în mijlocul camerei în papuci de casă se așează pe scaun cuminte, apoi se întinde pe pat așteaptă să plouă un strop pe mijlocul unei flori uscate iar titlul-primul vers
Las un semn, poate pentru o "insomnie oranj" sau lacrima aceea "suspendată între mine și iarba Domnului". Frumos, dar prea adânc de trist. Ai albastru, verde, oranj și negru. De ce ne scriem culorile?
imaginea din strofele 3-4 este foarte bună, am încercat-o, transmite o emoţie artistică care deşteaptă cititorul, pentru mine asta e important. dar eu nu vreau să rămân datoare.
Mereu, după lecturarea unui poem de al tău, mă întorc la titlu. Uneori ascunzi acolo cheia. Îmi permit un supra - titlu: Ziua îndrăgostiților de Viață.
Am auzit recent o zicere frumoasă: voi cei "îmbătrâniți" (trebuie să recunosc că ignor un pic sensul proxim) aveti o bogăție în plus: amintirile, visele împlinite și înțelepciunea vieții. Si iată că vine în gând un alt supra-titlu: Ziua înțelepților :) sau Ziua înțelepțiților.
Din poem răzbate un miros amărui, plăcut, de liliac mov. Mi-a plăcut că prima parte este eliptică de verbe, ceea ce dă senzația unui decor minuțios aranjat, apoi apare implicarea eului liric, un pic de vulnerabilitate și, spre final, un zbor, o visare, ca o izbăvire. Bine alese sintagmele din același câmp lexical cu sugestie foarte bună: sfârșit de amiază, trecut, molie îmbătrânită, ceasuri de lână, căldură de azil, se răcește verigheta. Sunt multe imagini care îmi plac, dar cel mai mult cele din ultimul distih: "se tulbură perdeaua " și "tu cu scrisori în mână eu către un porumbar ireal". E ca un stop cadru pe o secvență de viață.
ASPIRANT mi se pare chiar mai demonetizant decat NOVICE. Când ți-am propus termenul de STAGIAR, m-am gândit și la faptul că, pe vremuri, prin anii 50-60, Uniunea Scriitorilor din România utiliza cuvântul acesta pentru a defini un statut intermediar: era vorba de autori care aveau anumite merite (cărți tipărite, unele ecouri criice favorabile), dar nu suficiente spre a le acorda calitatea (și drepturile aferente) de membru deplin. Perioada de stagiatură era, dacă informațiile mele sunt exacte, de 3 ani. Pe parcursul acestei perioade, în funcție de succesele literare repurtate, unii membri stagiari deveau membri deplini. La împlinirea perioadei de 3 ani, fiecare membru stagiar era discutat și se hotăra dacă devenea membru deplin sau era exclus (rămânând să depună, în funcție de eventuala schimbare a statutului său valoric, un nou dosar de primire). S-a renunțat, până la urmă, la acest statut intermediar. Au fost discuții recente privind reintroducerea acestui statut intermediar, dar nu s-a luat o decizie în acest sens. În cazul adoptării termenului de STAGIAR (care, încă o dată, nu mi se pare a avea niciun fel de conotații negative - sigur, dincolo de faptul că înseamnă ceea ce înseamnă), nu s-ar pune nicicum problema excluterii după o anume perioadă. Ci doar problema promovării. În orice caz, o să consult un dicționar de sinonime, poate găsesc și un alt cuvânt...
in al doilea rand... se vede nu? nu e musai o poezie lucrata, ci din pacate, e mai degraba o poezie cenzurata... din capitolul - nu mai spune atat de multe, nu te mai explica, infraneaza-te cu naturalete :))
motiv pentru care dupa fiecare vers, un aer puternic tras in piept, o numaratoare inversa. nici chiar asa.
Textul parodiat se afla in prim-plan pe pagina mea de autor. Sper ca veti ajunge si Dvs. la concluzia ca Vlad a facut aici o treaba buna. Premiul nu l-am putut acorda lui, dar parodia a ramas de referinta, no doubt about it. Stima, Andu
Nu mai vorbiți de creație, artă, decor universal, că iar mă culc la trei dimineața. Nichifor Crainic spunea că arta se naște din nostalgia paradisului. Din amintirea acelei stări perfecte a omului din Paradis și din dorința acestuia de a reface în lumea de aici acel paradis pierdut. Eu aproape că văd aici trei poezii de sine stătătoare. Mângâierea ca "stare de agregare a nopții" e superb, dar nu înțeleg legătura între tălpi și "glucidul iubirii", aici parcă nu funcționează procedeul dinainte (de la "mâini" / "stare de agregare"), care, mai apoi, funcționează iar la "anemic" / "venele târăsc alb". Sentimentul pe care-l am citind "deuteronomia" almei este acela de încercare de zbor împiedicată mereu de niște legături prea puternice care te țin la pământ. Ca niște rateuri ale aripilor. Se spune că unii sfinți zburau. Dar nu-i știa nimeni; în momentul în care se afla, li se stingea zborul.
Elena, înțeleg că te-a emoționat ce a scris Marius dar de vreme ce sîntem pe un site de literatură ar fi bine și să spui ce anume te-a impresionat plăcut sau neplăcut, și de ce.
"nu știu ce vârstă are cuvântul și cine l-a sădit" - nu cred că mai poate fi spus ceva despre cuvânt, astfel încât să nu sune desuet, darămite cu o aşa exprimare...
"caut ecoul întâiului scâncet/ cheamă aduceri aminte/ nici greutatea cuvântului n-o cunosc" - avem aici exemplul perfect de preţiozităţi plate, servite în cheie revelată, pe tavă din metal superior, lângă o cupă de înţelepciune; exemplul de cum se poate trişa poezia, de cum putem spune aşa frumos... nimicul. Din aceste motive, şi multe altele, d-le Dinu, "poezia" d-voastră, în genere, nu face saltul mimetismului, nu are personalitate, nu e credibilă şi se complace în autosuficienţă.
la inceput mi s-a parut ca are bucati oarecum de umplutura (partea cu demontarea antenei satelit, de ex.) si bucati extraordinare. cred ca partea cea mai puternica e in "Cu papucii de gumă. /A învățat să scrie, știe multe/ Cuvinte. Și mă întreabă./ Mamă, cu ce rimează mâine?/ Cu pâine. Și câine", asa cum s-a mai remarcat. am citit-o de cateva ori si a inceput sa-mi placa din ce in ce mai mult. posibil sa rezonez in ultimul timp ceva mai puternic cu starea din care cred eu ca pleaca uneori poezia, nu stiu, dar iti pot spune cu certitudine ca la final eram de acord cu paul. cred ca de fapt ai reusit sa echilibrezi foarte bine descriptivul cu sugestia, iar la inceput remarcasem doar partea descriptiva din ea.
Evident, literatura română și universală :). (Îmi place cum ai aranjat variantele, chiar foarte mult. Rămân la părerea mea că poemul ar avea de câștigat dacă ar începe de la "nefericirea", pentru că nu am găsit nici o legătură între "sărutul nedorit" și ce este prezentat - reușit - ulterior).
interesant micropoem "epiderma basoreliefurilor" parcă sună greoi la recitare, totuși imaginea cu păpădia istovită de nimb e magică mi-a plăcut textul, e pictural, ca vechile haikaiuri
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Păcat că nu se găsește încă nimeni să comenteze acest text de o frumisețe plină de subtilitate ironică. Am să încerc eu, făcând-o indirect. O poveste sufi spune că într-o tavernă, la o masă, un Magistru (derviș) spunea că lumea este perfectă. La o masă alăturată, un cocoșat revoltat intră în vorbă: cum poți afirma așa ceva? Uită-te la mine cât de nenorocit sunt! Răspunsul: Nu, tu ești cel mai perfect cocoșat dintre cocoșați! Bobadil este cel mai perfect bobadil dintre bobadili!
pentru textul : jester derecitind: imi pare ceva legat de misticism, de viața in manastire, de saracie in cuvinte, de abținere in exprimare și dorința de a transmite multitudinea nimicului creațional. totuși, este prea multa tehnica și prea puțin sentiment! cu sincere aprecieri.
pentru textul : Poemul e zidit în insonor deCând nevoia este mare, surâde totul în jur, inclusiv buricele degetelor. Frumos spus, Cătălina! E trecerea ta dinspre copilărie spre ale adolescenţei meandre, printre iubiri împlinite uneori doar în vis. Am o sugestie la topica versului al doilea din a doua strofă: sş pune verbul la început ,,se juca", dar să fii atentă să eviţi cacofonia :)
pentru textul : nevoia de surâs deva recomand sa nu va postati adresele de email sau datele personale in textele sau comentariile de pe hermeneia.com asa cum stiti spatiul este expus public si ca orice spatiu expus public el poate fi accesat si de persoane care nu au neaparat intentii bune. in consecinta noi va recomandam sa nu va faceti datele personale publice pe hermeneia.com decit in masura in care sinteti constienti de toate implicatiile acestui lucru. Hermeneia.com nu poate si nu va fi niciodata responsabila de aceste implicatii.
pentru textul : Din foamea de a fi mai întâi deNu este un text care respinge, nu am spus asta. Este o viziune pe care o citești până la capăt, aștepți finalul. Finalul e reușit. Nu știu de ce ai ales versuri atât de scurte, pauzele de "respirație" par a fi prea numeroase. Adjectivul e pentru substantivul "zâmbet", adverbul pentru verbul "jonglează" (sau complement, pentru predicatul "jonglează"). Nu știu cum ar fi o poezie care să nu îți placă să o scrii. Scriem din obligație? Eu nu.
pentru textul : apocalipsa după mine deDorin, ai trecut in randurile vanatorilor de influente? :)) nu ca nu m-ar onora asocierea...:) cred ca numai tu ti-ai fi putut imagina o plastilina cernuta!
pentru textul : pontificală deAi cateva repetitii neinspirate: "precum clipele", "Clipa si clopotul", "ca niste jucarii" si "ca pe niste" Raman la parerea ca prea multe semne de punctuatie incarca si distrag atentia de la esente - parerea mea. Semn de exclamare inutil in mijlocul versului 6. Unele cuvinte sunt necuvinte de folosit in poezie: "a se repezi", "niste", "labute". E foarte directa si bizara acuzatia "raufacatorii universului". Sunt idei interesante in poezie, o mica revizie a poeziei le-ar putea pune in lumina. Ce semnificatie are clopotul de cristal aici? N-as pune in titlu o imagine din poezie. Panoplie in tranzitie Privirile ierbii țipă clipe in ceasul deșteptător Necuvintele-cuvinte se rostogolesc pe podeaua timpului jucării bizare, clopote zornăitoare pline ochi cu defectele universului în timp ce secolul își târăște trofeele rănite...
pentru textul : Trofee rănite desper ca nu am omis ceva. multumesc.
pentru textul : Altă rugă în Grădina Ghetsimani depentru mine, poezia este aici: liniștea deschide o umbrelă în mijlocul camerei în papuci de casă se așează pe scaun cuminte, apoi se întinde pe pat așteaptă să plouă un strop pe mijlocul unei flori uscate iar titlul-primul vers
pentru textul : femei deLas un semn, poate pentru o "insomnie oranj" sau lacrima aceea "suspendată între mine și iarba Domnului". Frumos, dar prea adânc de trist. Ai albastru, verde, oranj și negru. De ce ne scriem culorile?
pentru textul : cai negri, însetați denu mai pune titlul in corpul textului. foloseste numai formatul de titlu si subtitlu al site-ului
pentru textul : Cerul cu patru petale deimaginea din strofele 3-4 este foarte bună, am încercat-o, transmite o emoţie artistică care deşteaptă cititorul, pentru mine asta e important. dar eu nu vreau să rămân datoare.
pentru textul : En passant deMereu, după lecturarea unui poem de al tău, mă întorc la titlu. Uneori ascunzi acolo cheia. Îmi permit un supra - titlu: Ziua îndrăgostiților de Viață.
pentru textul : ziua îmbătrâniților deAm auzit recent o zicere frumoasă: voi cei "îmbătrâniți" (trebuie să recunosc că ignor un pic sensul proxim) aveti o bogăție în plus: amintirile, visele împlinite și înțelepciunea vieții. Si iată că vine în gând un alt supra-titlu: Ziua înțelepților :) sau Ziua înțelepțiților.
Din poem răzbate un miros amărui, plăcut, de liliac mov. Mi-a plăcut că prima parte este eliptică de verbe, ceea ce dă senzația unui decor minuțios aranjat, apoi apare implicarea eului liric, un pic de vulnerabilitate și, spre final, un zbor, o visare, ca o izbăvire. Bine alese sintagmele din același câmp lexical cu sugestie foarte bună: sfârșit de amiază, trecut, molie îmbătrânită, ceasuri de lână, căldură de azil, se răcește verigheta. Sunt multe imagini care îmi plac, dar cel mai mult cele din ultimul distih: "se tulbură perdeaua " și "tu cu scrisori în mână eu către un porumbar ireal". E ca un stop cadru pe o secvență de viață.
Multumesc pentru corecturi si intelegere.
pentru textul : liber la-nflorire deASPIRANT mi se pare chiar mai demonetizant decat NOVICE. Când ți-am propus termenul de STAGIAR, m-am gândit și la faptul că, pe vremuri, prin anii 50-60, Uniunea Scriitorilor din România utiliza cuvântul acesta pentru a defini un statut intermediar: era vorba de autori care aveau anumite merite (cărți tipărite, unele ecouri criice favorabile), dar nu suficiente spre a le acorda calitatea (și drepturile aferente) de membru deplin. Perioada de stagiatură era, dacă informațiile mele sunt exacte, de 3 ani. Pe parcursul acestei perioade, în funcție de succesele literare repurtate, unii membri stagiari deveau membri deplini. La împlinirea perioadei de 3 ani, fiecare membru stagiar era discutat și se hotăra dacă devenea membru deplin sau era exclus (rămânând să depună, în funcție de eventuala schimbare a statutului său valoric, un nou dosar de primire). S-a renunțat, până la urmă, la acest statut intermediar. Au fost discuții recente privind reintroducerea acestui statut intermediar, dar nu s-a luat o decizie în acest sens. În cazul adoptării termenului de STAGIAR (care, încă o dată, nu mi se pare a avea niciun fel de conotații negative - sigur, dincolo de faptul că înseamnă ceea ce înseamnă), nu s-ar pune nicicum problema excluterii după o anume perioadă. Ci doar problema promovării. În orice caz, o să consult un dicționar de sinonime, poate găsesc și un alt cuvânt...
pentru textul : hermeneia 2.0 decorecteaza, te rog, "ieslea sfântă"
pentru textul : Rugă de Crăciun dein primul rand imi pare bine sa te vad.
in al doilea rand... se vede nu? nu e musai o poezie lucrata, ci din pacate, e mai degraba o poezie cenzurata... din capitolul - nu mai spune atat de multe, nu te mai explica, infraneaza-te cu naturalete :))
motiv pentru care dupa fiecare vers, un aer puternic tras in piept, o numaratoare inversa. nici chiar asa.
pentru textul : Riddle me this, riddle me that deTextul parodiat se afla in prim-plan pe pagina mea de autor. Sper ca veti ajunge si Dvs. la concluzia ca Vlad a facut aici o treaba buna. Premiul nu l-am putut acorda lui, dar parodia a ramas de referinta, no doubt about it. Stima, Andu
pentru textul : feng shui în lucernă deNu mai vorbiți de creație, artă, decor universal, că iar mă culc la trei dimineața. Nichifor Crainic spunea că arta se naște din nostalgia paradisului. Din amintirea acelei stări perfecte a omului din Paradis și din dorința acestuia de a reface în lumea de aici acel paradis pierdut. Eu aproape că văd aici trei poezii de sine stătătoare. Mângâierea ca "stare de agregare a nopții" e superb, dar nu înțeleg legătura între tălpi și "glucidul iubirii", aici parcă nu funcționează procedeul dinainte (de la "mâini" / "stare de agregare"), care, mai apoi, funcționează iar la "anemic" / "venele târăsc alb". Sentimentul pe care-l am citind "deuteronomia" almei este acela de încercare de zbor împiedicată mereu de niște legături prea puternice care te țin la pământ. Ca niște rateuri ale aripilor. Se spune că unii sfinți zburau. Dar nu-i știa nimeni; în momentul în care se afla, li se stingea zborul.
pentru textul : deuteronomia deElena, înțeleg că te-a emoționat ce a scris Marius dar de vreme ce sîntem pe un site de literatură ar fi bine și să spui ce anume te-a impresionat plăcut sau neplăcut, și de ce.
pentru textul : Cam aşa de"nu știu ce vârstă are cuvântul și cine l-a sădit" - nu cred că mai poate fi spus ceva despre cuvânt, astfel încât să nu sune desuet, darămite cu o aşa exprimare...
"caut ecoul întâiului scâncet/ cheamă aduceri aminte/ nici greutatea cuvântului n-o cunosc" - avem aici exemplul perfect de preţiozităţi plate, servite în cheie revelată, pe tavă din metal superior, lângă o cupă de înţelepciune; exemplul de cum se poate trişa poezia, de cum putem spune aşa frumos... nimicul. Din aceste motive, şi multe altele, d-le Dinu, "poezia" d-voastră, în genere, nu face saltul mimetismului, nu are personalitate, nu e credibilă şi se complace în autosuficienţă.
pentru textul : frica de nu deerr. koala nu coala :P
pentru textul : vals pentru masha deerr: Corijabilă
pentru textul : Bacoviană dela inceput mi s-a parut ca are bucati oarecum de umplutura (partea cu demontarea antenei satelit, de ex.) si bucati extraordinare. cred ca partea cea mai puternica e in "Cu papucii de gumă. /A învățat să scrie, știe multe/ Cuvinte. Și mă întreabă./ Mamă, cu ce rimează mâine?/ Cu pâine. Și câine", asa cum s-a mai remarcat. am citit-o de cateva ori si a inceput sa-mi placa din ce in ce mai mult. posibil sa rezonez in ultimul timp ceva mai puternic cu starea din care cred eu ca pleaca uneori poezia, nu stiu, dar iti pot spune cu certitudine ca la final eram de acord cu paul. cred ca de fapt ai reusit sa echilibrezi foarte bine descriptivul cu sugestia, iar la inceput remarcasem doar partea descriptiva din ea.
pentru textul : aleea cu cireși deEvident, literatura română și universală :). (Îmi place cum ai aranjat variantele, chiar foarte mult. Rămân la părerea mea că poemul ar avea de câștigat dacă ar începe de la "nefericirea", pentru că nu am găsit nici o legătură între "sărutul nedorit" și ce este prezentat - reușit - ulterior).
pentru textul : via sepia deinteresant micropoem "epiderma basoreliefurilor" parcă sună greoi la recitare, totuși imaginea cu păpădia istovită de nimb e magică mi-a plăcut textul, e pictural, ca vechile haikaiuri
pentru textul : spirală în timp deAdrian, raportat la întregul text(destul de lung), mie nu mi se pare foarte lungă(partea introductivă). text pe care l-am revăzut de curând și l-am subîmpărțit în capitole pentru a facilita lectura
http://agonia.ro/index.php/poetry/1838683/Zilele_noastre_ca_argin%C5%A3i......
Mi-am notat obiecțiile tale. Eugen
pentru textul : Astrul sonor deMarina, Ioana, multumesc pentru perceptia corecta a textului. Marina, multumiri suplimentare pentru dar.
pentru textul : mater misericordiae deBine v-am găsit, mulțumesc de încurajare, mă bucur că ți-a plăcut.
pentru textul : Undeva amețitor de aproape deda. e grea gramatica. voi reveni, voi studia, voi medita, voi corecta
pentru textul : mistică dePagini