...mie mi-a placut cumva aceasta indrazneala giumbuslucara resuscitanta, trebuie sa recunosc. dar o inteleg si pe bianca. adevarul este ca paul are destule texte foarte bune, este si comentator ardent, iar texte impenitate nu prea are (m-am uitat acum). cred ca este o mini-revolta usor de inteles, mai mult o gluma.
O Dumnezeule...dragostea din tei? clar am o problema. hai ca ma reapuc...inca o data sa-l corectez desi daca tot e vorba de dragostea din tei nu stiu daca mai are rost:)
Eu aș merge pe Adrian. E cam stilul lui în vers clasic. La moto mă refer. Și eu cred că e bun. Totuși ceva nu-mi convine la el. Prea multe cratime. Iar asta înseamnă că autorul se chinuie să scoată piciorul metric, nu are soluții limpezi.
ai dreptate Aranca… metaforele alea incarcau inutil, le-am scos… textul este mai expresiv asa si am castigat fluenta… iti multumesc ca vii, ai un ochi limpede, ma ajuta parerile tale!
dacă tot ai început junghiada asta în trombă eu spun ca Junghi 0 – da junghi mare și dureros peste fire - să îl pui chiar în dreptul tău la această frază: „ca...Freud ce mi-a napastuit visul e care nu mi-a placut vreodat!” vezi tu ce/care/pe cine ce/unde cum
Ela, Textul dumneavoastră este cele mai bun (nu neapărat favorabil) comentariu facut vreodată unui poem postat de mine pe un site literar. Ideeea, parțial acceptată, că un poet este dublat totdeauna de un foarte bun critic de poezie se adeverește în cazul dvs. Ați intuit exact sensurile subliminale ale poemului și vă sunt recunoscător pentru decodarea foarte fină a "țesăturii" mele lirice. Vă mulțumesc!
simt miros de furtuna. Adrian este editor de multa vreme pe Hermeneia. Dar daca Marga a aflat abia acum tot e bine. Ce straniu cum unii "afla" tot felul de chestii fara nici o legatura cu subiectul tocmai cind au chef sa dea cu stingul in dreptul. Ce te impiedica, Marga, sa faci sau sa scrii si tu ceva? O cimilitura, o snoava, un parizer, o maslina, ceva? Crezi ca a fi negativ(ista) e "the new activism"? Cu siguranta chestia de mai sus e poate mai putin literatura si mai mult rebus. Dar asta nu inseamna ca e mai putin inteligenta sau legata de comunicare.
Mulţumesc pentru păreri Tudor. Desigur nu am pretenţia de a ajunge prin scrierile mele la nivelul maeştrilor poeziei pentru copii. Mai mult decât atât, acesta e unul dintre puţinele mele texte pentru copii, oricum prea puţine. Dar mă bucură mult popasul tău şi faptul că mi-ai amintit de primii ani din viaţă cu farmecul poeziei şi cântecelor de atunci....ultimul cântecel la care te referi mi-era tare drag şi îl cântam mereu. Mulţumesc mult.
Mie mi-a plăcut ideea Adrianei, de aceea am venit aici.
LIM, textul nu e rău, ideea de s.f. în poezie e un adevărat filon.
Dar cred că bagajul literar folosit aici este cam sărac dpdv semantic. Aș rescrie lăsând mai mult frâu liber imaginației cititorului.
...și aș schimba titlul, poate nu pentru că utilizează acest 'decât' într-un mod neplăcut ochilor și urechilor cititorului din mine, ci pentru că textul merită în opinia mea un titlu mai amplu și mai elocvent în același timp nu neapărat în așa strânsă legătură cu partea narată.
Andu
Profetule, ma tem ca vrei sa-mi impui ceea ce ar trebui sa scriu eu într-un comentariu. Lucru care , evindent, nu tine de competenta ta, atâta timp cât ma mentin în limitele decentei ai într-un cadru civilizat.
Eu sunt un om liber si încercarile oricui de a ma încorseta, nu fac decât sa ma stimuleze în a face exact contrariul.
Cu cele bune.
aveti dreptate, nu e arta vizuală ci poezie. poemul imi apartine, imaginea a fost realizata de andrei moldovan la mănăstirea Sâmbăta de Sus. In conluzie, textul îmi aparține și a fost inspirat de imagine. Menționez faptul că imaginea nu e trucată iar asta face să fie de două ori mai valoroasă...
sunt de acord cu versiunea Oanei, Adrian. ai acolo substantivul uzat, vechi: suflet, care nu este susținut de ceva proaspăt, nici chiar "versiuni" nu salvează. e mai bine să îl elimini deci. prin urmare repet versiunea de mai sus:
Toate ar fi
bune
numai că
a cam început să mă doară
omul ăsta din jurul meu
și se creează un pic de tensiune, de subînțeles, de ceea ce vrei tu de la sfârșit de poem. o simplitate profundă, ca să oximoronez:)
gând bun!
Cand nu gasesc nici un nod in paoura, oricat as cauta, fac o plecaciune. Am citit poezia fara nicio prejudecata, lasandu-ma furat. Apoi, am incercat s-o demontez. Nu se poate.
Pal Emilian, nu trebuie sa.mi spui ce faci tu in viata reala, nu ma intereseaza, punctul 4 era retoric. Lamentatiile tale nu ma impresioneaza, iar ca sa te intreb ce mai scrii ar trebui sa.mi fii cat de cat apropiat sau sa te admir. Te-am admirat, am citit ce ai scris, faptul ca de la un punct ai inceput s.o umflii, nu este ceva ce tine de secretele templierilor disparuti, da? Daca faci metafore, asigura-te ca originalul este cat de cat pe aproape. De ce n-ai zis calvinisti sau chiar puritanisti, zau asa, era mai simplu si pentru noi astia prostii.
Daca nu vrei sa mai publici pe site, n-ai decat, dar nu-mi pune mie in carca chestia asta. Ca v-am raspuns asa cum v-am raspuns a fost ca sa va arat ca si o pot, iar daca nu o fac tot timpul si dau impresia ca as fi submisiva, este FIX problema mea. Ti-as mai zice cate ceva despre caractere integre si puternice, dar ma tem ca ai lua-o tot ironic si te-ai gandi ca sunt pustoaica aia de 21 de ani care nici n-a scos bine capul din puf si da lectii. Dar stii ce, eu nu am fost niciodata atat de transparenta cu ale mele pe cat ai tu tendinta s-o faci cand "simti ca-ti pica lumea".
O mică oază versificată în mijlocul furtunilor de versuri albe. Pe undeva, poezia de faţă îmi aminteşte (în sensul bun), de Minulescu şi de Bacovia. Aducând în acelaşi timp, pe undeva, o reinventare a unor simboluri pe alte coordonate decât cele deja 'navigate' de-atâtea ori de către alţi 'mateloţi'. Plăcut.
Fain, Călin, și eu tot asta făceam acum 3 ore, număram câte zile are Hermeneia, limitându-mă a spune aproape 3 luni. :) Și trăirea într-un spațiu virtual seamănă cu cea din spațiu real, fiindcă tot oameni se regăsesc, cu inimile și spiritele lor. Nu-i simplu să transformi un punct într-o virgulă care să nu redevină punct. E greu de ținut o virgulă în viață. Virgil (acum văd virg, începutul numelui) ne-a oferit posibilitatea, ne deschide ferestrele, multiple, noi doar să trăim. Și să îl ajutăm să scrie virgula mai departe. Nu știu de ce îmi place să scriu anume în acest spațiu. Aproape în fiecare zi mă întreb ce anume are această atracție asupra mea: eleganța, rafinamentul, design-ul, culorile Hermeneei, oamenii (deși o bună parte din ei deja i-am întâlnit în atâtea alte spații)? Ce anume îmi crează o altă stare, inedită, atunci când știu că voi așterne un text pe Hermeneia și nu în altă parte? Fiindcă e o stare deosebită. De aceea uneori ce scriu aici este incomparabil cu ce postez sau scriu în alte părți. Poate voi afla într-o zi sau poate nu, nici măcar nu mai contează. Este spațiul în care am doar virgulă, nu și punct. :) Tu spui "Construim o lume fără să vrem." Eu aș spune că vrem, conștient sau inconștient, vrem asta, altfel nu s-ar mai... construi. :)
Roxana Sonea nu mai e de mult un scriitor în căutarea identității. Cititorului nu-i mai rămâne decât a pătrunde în lumile ei, a învăța din ale ei ”lecții de etichetă”.
Da, ideea acelui ”circuit” dă o notă ironică, dar face bine textului și poate chiar aici e miza. Îmi place accentul pus pe ”construcția longilină”, pe subțirime, pe filiform, în câteva rânduri în mod implicit, doar la nivel de sugestie. Se simte.
Dacă nu mai ai nimic de spus despre text e ok; reclamaţiile personale le aştept în privat, altfel mă văd nevoit să-ţi dau un avertisment. În rest şi-n încheiere, îmi pare rău că am luat mult prea în serios acest atentat scritoricesc.
drăguț poem, așa ceva mai rar. hieratic și la a doua lectură chiar demotic.
și mai văd cum ne străduim să punem subtitluri obligatorii în această versiune de site scrisă parcă de un ageamiu supraviețuitor al crizei.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
...mie mi-a placut cumva aceasta indrazneala giumbuslucara resuscitanta, trebuie sa recunosc. dar o inteleg si pe bianca. adevarul este ca paul are destule texte foarte bune, este si comentator ardent, iar texte impenitate nu prea are (m-am uitat acum). cred ca este o mini-revolta usor de inteles, mai mult o gluma.
pentru textul : blogbadil deCred că am postat comentariile exact în acelaşi timp.
pentru textul : în casa îngerilor nu se fumează deO Dumnezeule...dragostea din tei? clar am o problema. hai ca ma reapuc...inca o data sa-l corectez desi daca tot e vorba de dragostea din tei nu stiu daca mai are rost:)
pentru textul : Mâncând ciocolată la masă cu Chirurgul deEu aș merge pe Adrian. E cam stilul lui în vers clasic. La moto mă refer. Și eu cred că e bun. Totuși ceva nu-mi convine la el. Prea multe cratime. Iar asta înseamnă că autorul se chinuie să scoată piciorul metric, nu are soluții limpezi.
pentru textul : Plăci vinil peste ospicii dedomnule manolescu,
eu va astept cu drag
pentru textul : epitaful unei zile deai dreptate Aranca… metaforele alea incarcau inutil, le-am scos… textul este mai expresiv asa si am castigat fluenta… iti multumesc ca vii, ai un ochi limpede, ma ajuta parerile tale!
pentru textul : până la marginea lumii e doar o grădină deDa, asa e. Multumesc pentru completare , cred ca am fost eu grea de cap, pe moment :)
pentru textul : casele cu acoperișuri roșii dedacă tot ai început junghiada asta în trombă eu spun ca Junghi 0 – da junghi mare și dureros peste fire - să îl pui chiar în dreptul tău la această frază: „ca...Freud ce mi-a napastuit visul e care nu mi-a placut vreodat!” vezi tu ce/care/pe cine ce/unde cum
pentru textul : învățăturile Cristinei Ștefan. sensuri jung(h)iene deprea explicit, desuet în limbaj cu rime facile. de ce nu încerci versul alb? poate, poate...
pentru textul : Porumbelul alb deEla, Textul dumneavoastră este cele mai bun (nu neapărat favorabil) comentariu facut vreodată unui poem postat de mine pe un site literar. Ideeea, parțial acceptată, că un poet este dublat totdeauna de un foarte bun critic de poezie se adeverește în cazul dvs. Ați intuit exact sensurile subliminale ale poemului și vă sunt recunoscător pentru decodarea foarte fină a "țesăturii" mele lirice. Vă mulțumesc!
pentru textul : Lucrurile ne privesc cu o ură infinită desimt miros de furtuna. Adrian este editor de multa vreme pe Hermeneia. Dar daca Marga a aflat abia acum tot e bine. Ce straniu cum unii "afla" tot felul de chestii fara nici o legatura cu subiectul tocmai cind au chef sa dea cu stingul in dreptul. Ce te impiedica, Marga, sa faci sau sa scrii si tu ceva? O cimilitura, o snoava, un parizer, o maslina, ceva? Crezi ca a fi negativ(ista) e "the new activism"? Cu siguranta chestia de mai sus e poate mai putin literatura si mai mult rebus. Dar asta nu inseamna ca e mai putin inteligenta sau legata de comunicare.
pentru textul : Antoverb (provocare lingvistică) deMulţumesc pentru păreri Tudor. Desigur nu am pretenţia de a ajunge prin scrierile mele la nivelul maeştrilor poeziei pentru copii. Mai mult decât atât, acesta e unul dintre puţinele mele texte pentru copii, oricum prea puţine. Dar mă bucură mult popasul tău şi faptul că mi-ai amintit de primii ani din viaţă cu farmecul poeziei şi cântecelor de atunci....ultimul cântecel la care te referi mi-era tare drag şi îl cântam mereu. Mulţumesc mult.
pentru textul : ceainicul deMie mi-a plăcut ideea Adrianei, de aceea am venit aici.
pentru textul : Religia nu poate fi decît veşnică deLIM, textul nu e rău, ideea de s.f. în poezie e un adevărat filon.
Dar cred că bagajul literar folosit aici este cam sărac dpdv semantic. Aș rescrie lăsând mai mult frâu liber imaginației cititorului.
...și aș schimba titlul, poate nu pentru că utilizează acest 'decât' într-un mod neplăcut ochilor și urechilor cititorului din mine, ci pentru că textul merită în opinia mea un titlu mai amplu și mai elocvent în același timp nu neapărat în așa strânsă legătură cu partea narată.
Andu
Profetule, ma tem ca vrei sa-mi impui ceea ce ar trebui sa scriu eu într-un comentariu. Lucru care , evindent, nu tine de competenta ta, atâta timp cât ma mentin în limitele decentei ai într-un cadru civilizat.
pentru textul : antidedicaţie deEu sunt un om liber si încercarile oricui de a ma încorseta, nu fac decât sa ma stimuleze în a face exact contrariul.
Cu cele bune.
aveti dreptate, nu e arta vizuală ci poezie. poemul imi apartine, imaginea a fost realizata de andrei moldovan la mănăstirea Sâmbăta de Sus. In conluzie, textul îmi aparține și a fost inspirat de imagine. Menționez faptul că imaginea nu e trucată iar asta face să fie de două ori mai valoroasă...
pentru textul : silent night desunt de acord cu versiunea Oanei, Adrian. ai acolo substantivul uzat, vechi: suflet, care nu este susținut de ceva proaspăt, nici chiar "versiuni" nu salvează. e mai bine să îl elimini deci. prin urmare repet versiunea de mai sus:
Toate ar fi
bune
numai că
a cam început să mă doară
omul ăsta din jurul meu
și se creează un pic de tensiune, de subînțeles, de ceea ce vrei tu de la sfârșit de poem. o simplitate profundă, ca să oximoronez:)
pentru textul : Ambidextru degând bun!
Virgil, mulţumim! Unde sunt vremurile Colajului Poetic?...
pentru textul : Dumnezeu poate locui şi singur deuliţa între* şi nu printre. scuze:)
pentru textul : sar peste novembre deCand nu gasesc nici un nod in paoura, oricat as cauta, fac o plecaciune. Am citit poezia fara nicio prejudecata, lasandu-ma furat. Apoi, am incercat s-o demontez. Nu se poate.
pentru textul : ombra mai fu cara ed soave più dePal Emilian, nu trebuie sa.mi spui ce faci tu in viata reala, nu ma intereseaza, punctul 4 era retoric. Lamentatiile tale nu ma impresioneaza, iar ca sa te intreb ce mai scrii ar trebui sa.mi fii cat de cat apropiat sau sa te admir. Te-am admirat, am citit ce ai scris, faptul ca de la un punct ai inceput s.o umflii, nu este ceva ce tine de secretele templierilor disparuti, da? Daca faci metafore, asigura-te ca originalul este cat de cat pe aproape. De ce n-ai zis calvinisti sau chiar puritanisti, zau asa, era mai simplu si pentru noi astia prostii.
pentru textul : Cantata în mi minor deDaca nu vrei sa mai publici pe site, n-ai decat, dar nu-mi pune mie in carca chestia asta. Ca v-am raspuns asa cum v-am raspuns a fost ca sa va arat ca si o pot, iar daca nu o fac tot timpul si dau impresia ca as fi submisiva, este FIX problema mea. Ti-as mai zice cate ceva despre caractere integre si puternice, dar ma tem ca ai lua-o tot ironic si te-ai gandi ca sunt pustoaica aia de 21 de ani care nici n-a scos bine capul din puf si da lectii. Dar stii ce, eu nu am fost niciodata atat de transparenta cu ale mele pe cat ai tu tendinta s-o faci cand "simti ca-ti pica lumea".
bondărească...
pentru textul : întîmplare după ploaie dedom'le, am sa imi iau si eu aifone sa ascult iutube. si sa pot spune si eu ce trist. nu este o poezie trista, este o poezie întristată
pentru textul : fiecare zi e o probă de răbdare deO mică oază versificată în mijlocul furtunilor de versuri albe. Pe undeva, poezia de faţă îmi aminteşte (în sensul bun), de Minulescu şi de Bacovia. Aducând în acelaşi timp, pe undeva, o reinventare a unor simboluri pe alte coordonate decât cele deja 'navigate' de-atâtea ori de către alţi 'mateloţi'. Plăcut.
pentru textul : Crochiu deFain, Călin, și eu tot asta făceam acum 3 ore, număram câte zile are Hermeneia, limitându-mă a spune aproape 3 luni. :) Și trăirea într-un spațiu virtual seamănă cu cea din spațiu real, fiindcă tot oameni se regăsesc, cu inimile și spiritele lor. Nu-i simplu să transformi un punct într-o virgulă care să nu redevină punct. E greu de ținut o virgulă în viață. Virgil (acum văd virg, începutul numelui) ne-a oferit posibilitatea, ne deschide ferestrele, multiple, noi doar să trăim. Și să îl ajutăm să scrie virgula mai departe. Nu știu de ce îmi place să scriu anume în acest spațiu. Aproape în fiecare zi mă întreb ce anume are această atracție asupra mea: eleganța, rafinamentul, design-ul, culorile Hermeneei, oamenii (deși o bună parte din ei deja i-am întâlnit în atâtea alte spații)? Ce anume îmi crează o altă stare, inedită, atunci când știu că voi așterne un text pe Hermeneia și nu în altă parte? Fiindcă e o stare deosebită. De aceea uneori ce scriu aici este incomparabil cu ce postez sau scriu în alte părți. Poate voi afla într-o zi sau poate nu, nici măcar nu mai contează. Este spațiul în care am doar virgulă, nu și punct. :) Tu spui "Construim o lume fără să vrem." Eu aș spune că vrem, conștient sau inconștient, vrem asta, altfel nu s-ar mai... construi. :)
pentru textul : "Found" sau cele 84 de zile deRoxana Sonea nu mai e de mult un scriitor în căutarea identității. Cititorului nu-i mai rămâne decât a pătrunde în lumile ei, a învăța din ale ei ”lecții de etichetă”.
Da, ideea acelui ”circuit” dă o notă ironică, dar face bine textului și poate chiar aici e miza. Îmi place accentul pus pe ”construcția longilină”, pe subțirime, pe filiform, în câteva rânduri în mod implicit, doar la nivel de sugestie. Se simte.
Paragraful 3: ”ale CUI au fost”, probabil.
pentru textul : in the pursuit of happiness (I) deDacă nu mai ai nimic de spus despre text e ok; reclamaţiile personale le aştept în privat, altfel mă văd nevoit să-ţi dau un avertisment. În rest şi-n încheiere, îmi pare rău că am luat mult prea în serios acest atentat scritoricesc.
pentru textul : Fostei mele șótii dede ce ă cu tilda? şi de ce com?
pentru textul : De ce mă sfarmă gândul deemanuel, nu stiu cum sa raspund la aceste rinduri. iata ca pot fi si fara replica. multumesc
pentru textul : cuvintelepecarevreausățilespun dedrăguț poem, așa ceva mai rar. hieratic și la a doua lectură chiar demotic.
pentru textul : fotografia de lângă icoană deși mai văd cum ne străduim să punem subtitluri obligatorii în această versiune de site scrisă parcă de un ageamiu supraviețuitor al crizei.
multam de oprire, Sebi! da, iepurasii sunt numa' buni de pus in sotii:) in tot felul de sotii... Cele bune si tie, spor!
pentru textul : din jurnalul unui iepure alb dePagini