mi-a placut fiindca are un mesaj puternic si este evidenta starea de revolta inca din tilu. acesta din urma mi s-a parut nepotrivit inainte de a citi poezia, dar am observat ca autorul isi doreste sa insiste asupra lui. alege sa "loveasca" in cititor inca de la inceput, nelasandu-i timp pentru nimic, cuvintele vin unele dupa altele, creand imagini si stari din ce in ce mai clare si mai cu sens. "nu despre dragoste", o negatie atat de abrupta, vorbeste de fapt despre o prezenta pe care o vrea indepartata. cred totusi ca utilizezi de prea multe ori cuvantul "urasc". toata atentia se indreapta asupra lui si permite mai putin concentrarea pe celelalte imagini.

da, poate si eu stiu, desi in ultima vreme ma cam indoiesc.. multumesc pentru trecere, paul.

cand rugaciunea devine obisnuinta, e tot un semn de speranta, caci prin repetarea rugaciunii, speranta vine nechemata si completeaza lucrurile care nu vor sa se implineasca singure...
prin folosirea acelor "daca", "intelegerea" pare un repros adus unui timp cu neputinta de intors.
mi-a placut prin tonul confesiv, folosirea persoanei I da un plus de real, de aceea pare o fila de jurnal care se adauga altora...

Ştiu despre ce vorbiţi. Chiar la Târgovişte am avut ocazia să ţin între ochi (mai cu voie, mai de nevoie) o revistă de genul, cu solemna invitaţie de a publica în ea. Cred că ştiu despre ce revistă vorbesc (pare-mi-se că eraţi prin zonă).

O să vă contactez cu un mail, pentru o nouă colaborare.

bun text. are un ritm al sau cap-coada care m-a pus cu botul pe labe. e o lume autentica aceasta chiar daca nu pare lume. iar limbajul care o construieste seamana cu piesele de domino - simplu, dar indestructibil.
felicitarile mele pentru condeiul de aur!

e întotdeauna reconfortant să vezi noi cititori care pe deasupra lasă și comentarii pertinente în subsolul vreunui text. text care, întîmplător, îți aparține. asta dovedește că, tocmai poezia ta, i-a cucerit. și că a meritat tot efortul de a o pune la punct ca pe o armă de cucerire în masă...:)) sunt cîteva adevăruri în acest text care dor evident. dar care nu mă fac să mor. nici de tarele lor și nici de rîs. sunt destul de grave și trebuiesc oameni cu picioarele pe pămînt ca să ia atitudine. vă mulțumesc pentru aprecieri și implicare d-le Pope. cu stimă, G.

Lea, spui ca: "Pe autor nu îl cunosc și nu înțeleg de ce l-aș aborda într-un alt context decît prin intermediul acestor comentarii." As fi de acord cu ce afirmi, daca nu te-ar contrazice prima ta interventie sub text, unde nu te adresai autorului (asta ar fi presupus o apelare la persoana a doua, directa), ci consiliului Hermenenei. Nici eu nu te cunosc, asta nu ma impiedica sa ma adresez TIE, cata vreme incerc sa port un dialog cu tine. "M-am referit la calitatea editor pe care o are și la conflictul de interese dintre această calitate și obiectivitatea cu care este privit textul său." Tot in numele obiectivitatii invocate te rugasem (nu iti cerusem, te rugasem...) sa exemplifici prin citate pasajele care ti s-au parut pornografice, profanatoare, etc. Nu ai facut-o si ai continuat cu acuzatiile. Cand faci un proces cuiva ( fie el si de intentie ), e bine sa ai niste argumente, altfel demersul va aluneca in derizoriu. "Avertismentul dat îmi amintește teribil de vremurile comuniste." Regretabila confuzie, Lea. Si tot regretabil este faptul ca unora inca le este greu sa inteleaga ca libertatea nu inseamna negarea tuturor regulilor. "Circ îi zice acum la opinie?" Opinia nu este circ. Insa modul in care o faci cunoscuta poate fi circ.

Nu știu cum am trecut pe lângă acel mâine al tău încrustat în scrierea hieratică a timpului. Definiția sinelui are în text o rezonanță specială: "sunt aici mor aici o amprentă prinsă-n cruci de metal cu tirfon ca pe-o gamă de țipăt afon scriu în poduri deriva latentă" "Dincolo de absciză macazele" țin să cadențeze nuanțele umbrelor purtate povară în fulguirea ascetă amară a Clipelor: "trecea mâine și tăceam poate umbră n-are sens n-are cum să răstoarne alungirea de suflete sub înșirarea aceasta de cub trecând trenul pe macii de carne" Alternarea versurilor albe cu cele ritmate au un efect reușit, inserarea italică a titlurilor accentuează ritmul dorit, compoziția reușind să confere atmosfera cantabilă dintr-un cvartet în decorul spațiu-timp. Superb, Daniel!

Eh, "mare" pentru contextul nostru, al tuturor celor care încearcă - azi, aici, altundeva - cu pixu-n zbor, înţelegi tu. Plus de asta, (poezie mare, cuvinte mici) trebuia să-mi iasă şi mie formularea antitetică, nu? :).

emilian,

textul asta , mai ales partea de final (foarte buna, din punctul meu de vedere) da seama de puterea cuvintelor in genere cand sunt bine(s)puse. Atat de simplu si de mare impact.Demn de remarcat.

Off topic: Consiliul Hermeneia a decis suspendarea contului d-voastră timp de o lună.

însă deloc original, am citit multe texte ca acesta de la alți autori să zicem de la dali încoace, dar cum eu nu-s deloc calat pe orginalitate care mi se pare vânare de vânt și nici pe plagiat care e mai mereu o glumă nesărată cum făceam când eram la școală și puneam cremă de ghete pe clanță, zic iar.. un text bun
mai poate fi totuși periat, pentru că merită

Nu înțeleg unde 'hărțuiesc' ți-aș fi recunoscător dacă mi-ai explica, pentru ca să nu mai fac asta în viitor.
Pentru că eu nu văd lucrurile astfel.
Eu mi-am spus și apărat părerea, autoarea nu s-a dat jos de unde stă cocoțată prin studiourile nu încă Abbey Road dar urmează sunt sigur că și ăia ar face orice pentru one quid, iar apoi pe final apari tu cu amenințări nefondate iar apoi Paul prinde moment și mai scoate niște mizerii de la groapa lui de gunoi fără fund.
Corina, îmi pare rău că discuția a degenerat astfel în subsolul acestui text al tău, dar nu mă simt vinovat.
Noi doi aveam o discuție chiar interesantă aici (deși în contradictoriu cu înțepăturile de rigoare) până la intervențiile de mai sus care 'au tuflit' complet ideea polemicii noastre și care, sunt absolut convins, vor rămâne fără nicio repercursiune, pentru că așa e Regulamentul Hermeneia, se aplică foarte personalizat.
Ceva gen democrația pentru căței.
I rest my case

Totuși, ce vrei să spui?