concluzia: doua avertismente. primul pentru nicodem, care se trezeste vorbind de-ale lui cu adrian, peste capul oamenilor intr-un comentariu. cel de-al doilea pentru bobadil, care ataca ad hominem. la urmatoarea abatere a fiecaruia. veti avea contul suspendat. mariana,.care este moderator va supraveghea ca asta sa se intimple rapid si fara convulsii. p.s. vom continua asa pina vom invata sa distingem intre a scrie, a comenta, a avea eventual conflicte intelectual literare, pe de o parte, si a ne barbariza reciproc, pe de alta parte. multumesc.

Regret înțelesurile tâmpite pe care le poate comporta ultimul meu comentariu.

Răbdarea firului de nisip care sapă în pieptul unei stânci,
cade în inima unei clepsidre,
în spirala unei cochilii
(răbdarea perlei care se țese tainic în încăperile umede...)

Febra aceea, stăpânită lumina, rece și calmă;
blânda vecinătate a umbrei -
de departe auzi vuietul orașelor,
simți dulcele miros al femeilor însetate de dragoste.

Tu învăluie-ți inima, în pânza așteptării, ascultă!,
în oasele tale cum cade sarea, cum ninge tăcerea,
ca într-o așezare pustie - învață răbdarea firului de nisip,
rotindu-se în inima muntelui, ca o piatră de moară...

Ba, da, domnule Adrian, ai deranjat fiindcă nu ai comentat din perspectiva unei fabule pentru copii, aşa cum am scris că este. Sunt de acord cu ceea ce spui din perspectiva unei poezii pentru adulţi, dar în umila mea părere textul nu este chiar atât de slab ca poezie pentru copii, cum l-am încadrat. Din acest punct de vedere, la categoria poezii pentru copii nu am găsit aici pe Hermeneia texte pentru copii. Semidocţia lirică pe care o critici este un artificiu bun pentru literatura destinată copiilor din câte ştiu eu sau doar intuiesc. La fel şi patetismul ca din poveşti, la fel şi expresiile şablon, fiindcă un copil nu citeşte sau nu receptează cu plăcere un text tulbure, ambiguu şi pur imaginativ, inovativ fără şabloane. Cât despre exprimările puerile, cu atât mai mult, ele sunt binevenite. De asemenea copiii receptează greu figurile de stil şi se preferă poeme prozaice sau poeme simple cu rimă.
În concluzie nu sunt de acord cu tine, prin tot ce spui e ca şi cum ai spune că e un text cu anumite calităţi pentru copii, dar mă critici ca întotdeauna (nu am avut nicio poezie aici pe Hermeneia să îţi placă). Însă dacă voi mai primi încă o părere, îl şterg. E păcat să stric firmamentul acestui site cu poeziile mele slabe nepublicate de 7 ani defel. Cu sinceritate, nu fac exces de modestie, consider că dacă aş fi avut talent ar fi fost publicate; de aceea am încercat în final un text pentru copii, fiindcă pentru adulţi nu pot scrie bine deloc. Dar, repet, tu nu ai criticat din această perspectivă.

Ioan, păstrez ”în” ca să rămână sensul de acolo. Nu e neapărat acoperire în taină, cât cred că ține de unele obsesii de-ale mele. E drept că are și ceva de Paști, dacă ne gândim că elipsele sunt ouăle din iarbă. Dar asta privind doar la suprafață. Francisc, da, să fie la toată lumea. Vă mulțumesc pentru oprire.

un text care contine asa ceva: "Sunt un îndrăgostit/ care se autodepăşeşte şi scrie" e orice dar nu poezie

"gangul meu preferat este ... ta" :) mi-o sarit in ochi acelasi fragment citat de LIM. nu ai lucrat destul in jurul ideii incit sa fie destul de evidenta motivatia pt noi, insa eu unul abund de scrieri personale-si-foarte-personale, asa ca nu cer mai mult :) finalul e poezie, restul e (doar) puternic, pt tine cu atit mai mult, probabil

nu stiu de ce imi place grozav acel pic-mic:) in rest, precum spui, joaca. si in joaca nu conteaza regulile, mai degraba aiurelile:) multam pentru rabdare si comentarii, zile absolut senine!

Cine, cind si unde a fost obtuz „literar”?
Nu stiu de ce dar modul cum pui tu problema imi aduce aminte de modul cum este inteleasa legea intr-o tarisoara din europa de est. Exista acolo un banc care suna cam asa:
„Legea e ca bariera. Dulaii sar peste ea. Catelusii se furiseaza pe sub ea. Iar boii se opresc in fata ei.” Hermeneutica mea asupra acestui banc este cum ca prin urmare orice fel de interpretare serioasa a legii este de fapt un fel de... obtuzitate sociala. Hmmm... Mai bine desfiintam legile sau regulile ca tot sint un fel mofturi stupide ale lumii civilizate. Ca noua tot nu ne trebuie...

Ela, foarte bine ai observat depasirea a ceea ce este personal prin trecerea intr-un alt ritm interior. iti multumesc pentru desprinderea esentialului din viata.

Iar am neglijat "previu". Scuze "Ca el e si se-a dreptu absurd pe de-a supra" se va citi "Ca el e si de-a dreptu absurd pe de-a supra"

observ un ochi ager in departata Franta. mi-e imposibil sa gasesc cartea recomandata, draga mea. te rog trimite-mi un exemplar!

ți-am citit mai multe poeme, anna. am observat, ca o caracteristică generală, talentul tău de a reduce poemul la atât cât îi este necesar. nici aici nu te-ai dezmințit. remarc finalul "tocmai țipătul e starea de odihnă"... mă duce cu gândul la un fragment asemănător din Cioran ..., dă-mi voie să citez: "prezenta pescarusilor ma deranja, i-am alungat cu pietre. si am inteles ca numai tipetele lor,de o stridenta supranaturala, era exact ce-mi trebuia, ca doar inspaimantatorul putea sa ma linisteasca si ca doar pentru a-l intalni ma trezisem inaintea rasaritului." - cred că sunteți sub spiritul aceleași idei. mai vin cu drag.

domnule Dancus m-ati convins de logoreea dumneavoastra care sincer, nu ma impresioneaza. luati-va penita inapoi, va rog.