Sebi, nu mai ești un novice ca să îți sugerez eu ceva, dar dacă insiști am să spun doar că mi-aș dori să nu întâlnesc locuri comune în poemul tău, să îl mai cureți puțin în partea mediană, să eviți reluarea unei idei, chiar dacă este justificată și să dai un aer natural, cu care m-ai obișnuit, poemelor tale.
Bref, nu îți fac o variantă pe text, contez pe experiența ta. Dar dacă insiști, îmi voi lua timp! Asta dacă este un text la care ții. Eu te citesc în continuare cu plăcere! Salutări dintr-o seară tecuceană!
- consider repetarea formulei de genul "înălțându-se a om", "fruntea a migrenă", "a singurătate acceptată", "ticăie a povești de demult", "ochii a oedip", etc, oarecum daunatoare pentru text. aproape ca te face sa crezi ca autorul a descoperit o formula si o tot foloseste numai pentru ca ii place cum suna. - "noaptea și-l presura pe piept", nu am auzit de verbul "a presura". din cite stiu "presura" este o pasare. probabil s-a intentionat verbul "a presăra". - "atunci de chircea în el". probabil sa s-a vrut "atunci se chircea în el". o mai mare exigenta la editarea textului nu cred ca ar dauna. - "le gusta de parcă ar fi fost bucăți de turtă dulce", mi se pare relativ infantil. - "perina", mi se pare un regionalism relativ neinspirat. - "canafi de lapis lazuli", imi suna oarecum absurd daca nu ridicol. pentru ca "lapis lazuli" este o piatra, un mineral. "canafi de lapis lazuli" suna aiurea. probabil s-a vrut a se sugera culoarea. dar s-a obtinut altceva. - "păstrăvul și-a stors ciorchinele să ude macii", nu stiu ce sa spun. probabil ca unii cred ca pot scrie orice si sa numeasca aia poezie. dar totusi trebuie sa existe o limita. a absurdului. - ultima strofa mi se pare cea mai reusita. desi as fi inlocuit "așa cum din piatra aruncată-n adâncuri ies cercuri" cu "așa cum din piatra aruncată-n adâncuri se nasc cercuri"
Este o idee binevenita aceasta reactualizare a conditiilor de traducere/traducatori din sectiunea de traduceri. Sint multi care au fost tradusi, publicati deja. Altii care asteapta sa fie tradusi. Nu sint cunoscuti pentru ca nu au avut sansa unei publicitati suficiente si eficiente. Aici pe acest site, au in sfirsit aceasta sansa. Poate ca in cadrul acestei sectiuni se pot organiza concursuri de traducere, insa numai daca interesul membrilor e ridicat. Nu e numai o chestiune de a fi sau nu "dragut" in a fi tradus/publicat. E mult mai mult.
pentru ca e despre ingeri. glumesc. o sa revin cu un comentariu cind ajung acasa. ca sa te luminez, fireste. o opinie modesta, fara aere de patronizator penibil. ecaterina
Textul e bun, transmite emoţie. E reprezentativ pentru tine si merge de tipărit pe coperta a patra a unui volum viitor. E un poem de maturitate, un poem simplu şi înţelept.
Căţelul pământului nu e deloc o expresie uzată, ci este drumul lung de la mit, basm, până la realitate. Mitul - cel al Cerberului. Basmul - cel în care Dumnezeu şi Sf. Petru au transformat un câine de pază într-un animal nevăzător şi realitatea - animăluţul e orb - orbete se mai numeşte în popor, seamănă cu o cârtiţă - şi locuieşte în vizuini subterane.
Textul are, cert, valenţe axiologice. Poate prea personal sensul general, poate prea ridicat gradul de ambiguitate, însă, cu oareşce efort, cititorul poate lua, din text, ceva caractersitic lui, dar şi autorului. În caz contrat, din scriere rămâne o juxtapunere de enunturi descriptive. În cazul meu, nu s-a ajuns înca acolo.
Aş reformula aici "cum soldatului îi ţine cald puşca precum pulpa iubitei", având în vedere dubla comparaţie.
"...Acest text mi se pare unul dintre cele mai bune citite la tine."...la fraza asta, crede-ma, am facut niste ochi maari si rotunzi ca de bufnita. :) eu m-am amuzat scriindu-l...sincer vorbind, mi-e greu sa il iau in serios.
dar, daca ti-a placut, nu pot decat sa ma bucur, inseamna ca n-am insirat chiar degeaba atatea cuvinte.
un text care pe nedrept a trecut neobservat. nici nu știu ce să remarc mai întîi. tehnica, tema, ideile ascunse în text, inovația, forța textului, caracterul cinematografic. un text cum rar mi-a fost dat să citesc. admirativ.
Mircea, dreptate ai, eu deobicei sunt foarte zgarcit cu comparatiile in poeme, mi se par ca niste "carje" literare, insa aici nu m-am priceput altfel iar tu ai sesizat si ai spus ce era de spus, fapt pentru care ma plec in fata atentei tale lecturi omule cu spirit treaz. Bobadil.
textul acesta a devenit (probabil in urma transferului din Hermenia.1 in Heremeneia.2) un adevarat cifru, î-ul fiind inlocuit cu "î" iar â-ul cu "ȃ". cel putin la mine asa se vede.
si e pacat...
se poate remedia?
Alma, eu nu m-am referit la poemul lui Blaga. uite ca eu nu citesc comentariile anterioare, acum am citit intamplator si m-am gandit sa-ti raspund. eu cred ca Virgil are de castigat din parerile noastre. este f. interesanta si parerea ta. dar nu cred ca este bine sa facem comentariu la comentariu. p.s. - eu simt lumini in jurul meu. cred ca e de bine. :)
dupa un an si jumatate citesc comurile de la acest poem si constat o lipsa de bon ton reciproc provocata. ceea ce ma uimeste este chestia cu "constrangeri 6", fiindca nu am scris asa ceva. era vorba de multa confuzie pe atunci, dar pentru a te agata de ceva trebuia sa inventezi. de!...
şi eu cred că este riscant să facem literatură pe tema abordată aici pentru că probabil niciodată nu se va scrie de ajuns şi suficient de tranşant despre tragedia cumplită a îndobitocirii şi ruinării poporului român în toţi anii blestemaţi ai comunismului şi ceauşismului. Aici sînt de acord cu Dorel, niciodată nu vei putea elimina riscul de a scrie prea puţin şi prea vag. Sînt mult, mult prea mulţi morţi şi mult prea multe vieţi ruinate de ciuma roşie ca să se poată vreodată face pe deplin lumină şi dreptate. Şi încă sînt mulţi foşti aplaudaci ai monstruozităţii comuniste care se străduie să îi estompeze memoria într-un fel de bonomie patriotard populistă. Riscurile ostracizării comunismului şi ceauşismului sînt majore. Dar marele adevăr este că se merită. Şi dacă nu ni le asumăm noi cei care ne mai amintim vremurile acelea urmaşii noşti vor confunda comunismul cu socialismul sau cu o metaforă. Iar pericolul ăsta este mult prea mare.
aveam un typo de toata splendoarea: "o pantof". bine ca l-am gasit singura. :)) Virgil, nu e timpul rotunjimilor. Emanuel, sa nu ramai prizonier in colivia asta de sticla...vad ca-ti place.:) va multumesc.
Ecaterina, de ce nu "ai rupt totul" sau "te-ai rupt de toate"? asta ar impaca si femininul, si masculinul. Da, adevarul este inspaimantator, de obicei. scuze pentru truismul "cugetarii", dar asa este.
Raspuns pentru Emil. Victor Brauner ca si alti artisti romani talentati (poeti si pictori de ex : Perahim, Tzara, Gherasim Luca, Sasa Pana, Paul Paun, Trost etc ) au emigrat in Franta unde au aderat la efervescenta miscarilor dadaiste sau suprarealiste care polarizau arta europeeana. In mod firesc, departarea fizica de patrie cat si modul de tratare a realitatii, total neagreat de regimul comunism ( care declara aceste curente retrograde, nocive etc ) au dus la excluderea artistilor din spectrul celor agreati si acceptati in Romania postbelica. In cazul de fata, intrebarea ce s-a intamplat cu VB ? se refera la tragedia personala a pictorului care se portretizeaza fara un ochi, anticipand intuitiv pierderea vederii sale intr-o nefericita cearta degenerata in bataie.
Cuvântul argotic "mandea" (din țig. mande) strică tot eșafodajul liric construit. Cred că este un pariu (din păcate, nu al laringelui așa cum ai menționat în subtitlu...) în care ai pierdut cu primul rând al textului.
Are o melodie a sa proprie această poezie, Paul. Ar fi interesant dacă ai reuși să o transpui și pe muzică, habar n-am dacă te pricepi tu la așa ceva, dar poate găsești pe cineva dispus să o facă. Simplitate, dar iată că se mai poate vorbi despre iubire fără să cădem în desuet.
mie tocmai metaforele mi se par chinuite. in sensul ca pentru fiecare din ele as fi putut gasi ceva mai plastic, desi astae doar o optiune fara recompensa. de fapt vad on fel de chin in aceste asocieri metaforice, nu e ceva firesc si tocmai de-aia. cel putin asa imi pare la ora asta.
paul venit din partea ta, ăsta e un mare compliment. faptul că poemul te-a făcut să-l tot recitești, înseamnă mai mult decât rezonanță. habar n-am ce înseamnă, poate o căutătură, poate...
e târziu și nu reușesc să-mi mai dau seama. mulțumesc însă pentru trecere! contează atât de mult pentru mine să mi te știu ca cititor:)
experimentul mi se pare interesant. nu cred că este fericită repetarea statuie - statuile din strofa a doua. aș zice că se aventurează pe un ambitus destul de întins, între „trei zîmmbete” și „sacul cu oase”, sau între „macaz” și „umbrele”. nu știu dacă reușește să susțină un mesaj prea consistent între atîtea dimensiuni dar cred că este un exercițiu care se merită repetat.
Nu ştiu cât de "compulsivă" a vrut să fie nuanţa literară pe care ai încercat s-o dai comentariului, însă, în noul comentariu, o dai, cum se zice, din lac în puţ. Căci iată cum scrii: "apăi nici eu nu v-oi mai scrie nimic".
Asta îmi aduce aminte de nunţile de ţară, unde, sub coroana de brad de la poartă, poţi vedea scris pe o scândură precar geluită: "BINE A-ŢI VENIT!"
In rest, numai de bine!
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
nu lăsa detaliul să-ți strice opinia! cum ar fi zis duduia cu pricina, dupe ce și-a admirat ultima poză făcută la carpetă!
pentru textul : jar deSebi, nu mai ești un novice ca să îți sugerez eu ceva, dar dacă insiști am să spun doar că mi-aș dori să nu întâlnesc locuri comune în poemul tău, să îl mai cureți puțin în partea mediană, să eviți reluarea unei idei, chiar dacă este justificată și să dai un aer natural, cu care m-ai obișnuit, poemelor tale.
pentru textul : poveste din mărul pierdut ( II) deBref, nu îți fac o variantă pe text, contez pe experiența ta. Dar dacă insiști, îmi voi lua timp! Asta dacă este un text la care ții. Eu te citesc în continuare cu plăcere! Salutări dintr-o seară tecuceană!
- consider repetarea formulei de genul "înălțându-se a om", "fruntea a migrenă", "a singurătate acceptată", "ticăie a povești de demult", "ochii a oedip", etc, oarecum daunatoare pentru text. aproape ca te face sa crezi ca autorul a descoperit o formula si o tot foloseste numai pentru ca ii place cum suna. - "noaptea și-l presura pe piept", nu am auzit de verbul "a presura". din cite stiu "presura" este o pasare. probabil s-a intentionat verbul "a presăra". - "atunci de chircea în el". probabil sa s-a vrut "atunci se chircea în el". o mai mare exigenta la editarea textului nu cred ca ar dauna. - "le gusta de parcă ar fi fost bucăți de turtă dulce", mi se pare relativ infantil. - "perina", mi se pare un regionalism relativ neinspirat. - "canafi de lapis lazuli", imi suna oarecum absurd daca nu ridicol. pentru ca "lapis lazuli" este o piatra, un mineral. "canafi de lapis lazuli" suna aiurea. probabil s-a vrut a se sugera culoarea. dar s-a obtinut altceva. - "păstrăvul și-a stors ciorchinele să ude macii", nu stiu ce sa spun. probabil ca unii cred ca pot scrie orice si sa numeasca aia poezie. dar totusi trebuie sa existe o limita. a absurdului. - ultima strofa mi se pare cea mai reusita. desi as fi inlocuit "așa cum din piatra aruncată-n adâncuri ies cercuri" cu "așa cum din piatra aruncată-n adâncuri se nasc cercuri"
pentru textul : poeme pentru tooraj deEste o idee binevenita aceasta reactualizare a conditiilor de traducere/traducatori din sectiunea de traduceri. Sint multi care au fost tradusi, publicati deja. Altii care asteapta sa fie tradusi. Nu sint cunoscuti pentru ca nu au avut sansa unei publicitati suficiente si eficiente. Aici pe acest site, au in sfirsit aceasta sansa. Poate ca in cadrul acestei sectiuni se pot organiza concursuri de traducere, insa numai daca interesul membrilor e ridicat. Nu e numai o chestiune de a fi sau nu "dragut" in a fi tradus/publicat. E mult mai mult.
pentru textul : Secțiunea de traduceri II depentru ca e despre ingeri. glumesc. o sa revin cu un comentariu cind ajung acasa. ca sa te luminez, fireste. o opinie modesta, fara aere de patronizator penibil. ecaterina
pentru textul : o soluție temporară deTextul e bun, transmite emoţie. E reprezentativ pentru tine si merge de tipărit pe coperta a patra a unui volum viitor. E un poem de maturitate, un poem simplu şi înţelept.
Căţelul pământului nu e deloc o expresie uzată, ci este drumul lung de la mit, basm, până la realitate. Mitul - cel al Cerberului. Basmul - cel în care Dumnezeu şi Sf. Petru au transformat un câine de pază într-un animal nevăzător şi realitatea - animăluţul e orb - orbete se mai numeşte în popor, seamănă cu o cârtiţă - şi locuieşte în vizuini subterane.
pentru textul : urme și umbre deTextul are, cert, valenţe axiologice. Poate prea personal sensul general, poate prea ridicat gradul de ambiguitate, însă, cu oareşce efort, cititorul poate lua, din text, ceva caractersitic lui, dar şi autorului. În caz contrat, din scriere rămâne o juxtapunere de enunturi descriptive. În cazul meu, nu s-a ajuns înca acolo.
Aş reformula aici "cum soldatului îi ţine cald puşca precum pulpa iubitei", având în vedere dubla comparaţie.
pentru textul : numele ei nu are ecou se aude în mine dear fi fost dragut si un "pariu" de genul: poezia x apartine autorului cutare.
felicitari, Matei!
pentru textul : Rezultatul "Bursei câştigătorilor" desa-ti raspuns...!
"...Acest text mi se pare unul dintre cele mai bune citite la tine."...la fraza asta, crede-ma, am facut niste ochi maari si rotunzi ca de bufnita. :) eu m-am amuzat scriindu-l...sincer vorbind, mi-e greu sa il iau in serios.
dar, daca ti-a placut, nu pot decat sa ma bucur, inseamna ca n-am insirat chiar degeaba atatea cuvinte.
multumesc.
pentru textul : Disertaţie despre inorogi, praf de copt şi alte minuni muiereşti deun text care pe nedrept a trecut neobservat. nici nu știu ce să remarc mai întîi. tehnica, tema, ideile ascunse în text, inovația, forța textului, caracterul cinematografic. un text cum rar mi-a fost dat să citesc. admirativ.
pentru textul : Mîine e duminică deMircea, dreptate ai, eu deobicei sunt foarte zgarcit cu comparatiile in poeme, mi se par ca niste "carje" literare, insa aici nu m-am priceput altfel iar tu ai sesizat si ai spus ce era de spus, fapt pentru care ma plec in fata atentei tale lecturi omule cu spirit treaz. Bobadil.
pentru textul : cuvânt impropriu detextul acesta a devenit (probabil in urma transferului din Hermenia.1 in Heremeneia.2) un adevarat cifru, î-ul fiind inlocuit cu "î" iar â-ul cu "ȃ". cel putin la mine asa se vede.
pentru textul : Iar câte ceva despre „simțul interior” (II) desi e pacat...
se poate remedia?
Alma, eu nu m-am referit la poemul lui Blaga. uite ca eu nu citesc comentariile anterioare, acum am citit intamplator si m-am gandit sa-ti raspund. eu cred ca Virgil are de castigat din parerile noastre. este f. interesanta si parerea ta. dar nu cred ca este bine sa facem comentariu la comentariu. p.s. - eu simt lumini in jurul meu. cred ca e de bine. :)
pentru textul : sarea pămîntului dedupa un an si jumatate citesc comurile de la acest poem si constat o lipsa de bon ton reciproc provocata. ceea ce ma uimeste este chestia cu "constrangeri 6", fiindca nu am scris asa ceva. era vorba de multa confuzie pe atunci, dar pentru a te agata de ceva trebuia sa inventezi. de!...
pentru textul : Ceasul meu deBineînţeles, nu mi-am dat seama.
pentru textul : Recital de poezie Adrian Munteanu la Sibiu deMoto: Dimov sau Brumaru? Inclin sa cred, Brumaru. Pe langa el, textul e palid
pentru textul : Plăci vinil peste ospicii deşi eu cred că este riscant să facem literatură pe tema abordată aici pentru că probabil niciodată nu se va scrie de ajuns şi suficient de tranşant despre tragedia cumplită a îndobitocirii şi ruinării poporului român în toţi anii blestemaţi ai comunismului şi ceauşismului. Aici sînt de acord cu Dorel, niciodată nu vei putea elimina riscul de a scrie prea puţin şi prea vag. Sînt mult, mult prea mulţi morţi şi mult prea multe vieţi ruinate de ciuma roşie ca să se poată vreodată face pe deplin lumină şi dreptate. Şi încă sînt mulţi foşti aplaudaci ai monstruozităţii comuniste care se străduie să îi estompeze memoria într-un fel de bonomie patriotard populistă. Riscurile ostracizării comunismului şi ceauşismului sînt majore. Dar marele adevăr este că se merită. Şi dacă nu ni le asumăm noi cei care ne mai amintim vremurile acelea urmaşii noşti vor confunda comunismul cu socialismul sau cu o metaforă. Iar pericolul ăsta este mult prea mare.
pentru textul : sunt român deaveam un typo de toata splendoarea: "o pantof". bine ca l-am gasit singura. :)) Virgil, nu e timpul rotunjimilor. Emanuel, sa nu ramai prizonier in colivia asta de sticla...vad ca-ti place.:) va multumesc.
pentru textul : năvod deEcaterina, de ce nu "ai rupt totul" sau "te-ai rupt de toate"? asta ar impaca si femininul, si masculinul. Da, adevarul este inspaimantator, de obicei. scuze pentru truismul "cugetarii", dar asa este.
pentru textul : despre închideri deRaspuns pentru Emil. Victor Brauner ca si alti artisti romani talentati (poeti si pictori de ex : Perahim, Tzara, Gherasim Luca, Sasa Pana, Paul Paun, Trost etc ) au emigrat in Franta unde au aderat la efervescenta miscarilor dadaiste sau suprarealiste care polarizau arta europeeana. In mod firesc, departarea fizica de patrie cat si modul de tratare a realitatii, total neagreat de regimul comunism ( care declara aceste curente retrograde, nocive etc ) au dus la excluderea artistilor din spectrul celor agreati si acceptati in Romania postbelica. In cazul de fata, intrebarea ce s-a intamplat cu VB ? se refera la tragedia personala a pictorului care se portretizeaza fara un ochi, anticipand intuitiv pierderea vederii sale intr-o nefericita cearta degenerata in bataie.
pentru textul : Ce s-a întâmplat cu Victor Brauner? deCuvântul argotic "mandea" (din țig. mande) strică tot eșafodajul liric construit. Cred că este un pariu (din păcate, nu al laringelui așa cum ai menționat în subtitlu...) în care ai pierdut cu primul rând al textului.
pentru textul : pășim zdravăn nu se alunecă demulțumesc Maricica!
pentru textul : plecat să aduc înapoi căldura iarna deAre o melodie a sa proprie această poezie, Paul. Ar fi interesant dacă ai reuși să o transpui și pe muzică, habar n-am dacă te pricepi tu la așa ceva, dar poate găsești pe cineva dispus să o facă. Simplitate, dar iată că se mai poate vorbi despre iubire fără să cădem în desuet.
pentru textul : personificare de toamnă demie tocmai metaforele mi se par chinuite. in sensul ca pentru fiecare din ele as fi putut gasi ceva mai plastic, desi astae doar o optiune fara recompensa. de fapt vad on fel de chin in aceste asocieri metaforice, nu e ceva firesc si tocmai de-aia. cel putin asa imi pare la ora asta.
pentru textul : despre falsele principii ale mecanismelor iubirii III deOana, te rog să te consideri averitzată.
pentru textul : mama, guarda le farfale! deO poezie curata si de o frumusete aparte care nu straluceste dar nici nu se refuza imaginatiei lectorului... cred ca subtitlul spune multe :)
pentru textul : d&g depaul venit din partea ta, ăsta e un mare compliment. faptul că poemul te-a făcut să-l tot recitești, înseamnă mai mult decât rezonanță. habar n-am ce înseamnă, poate o căutătură, poate...
pentru textul : carmen a murit de crăciun dee târziu și nu reușesc să-mi mai dau seama. mulțumesc însă pentru trecere! contează atât de mult pentru mine să mi te știu ca cititor:)
experimentul mi se pare interesant. nu cred că este fericită repetarea statuie - statuile din strofa a doua. aș zice că se aventurează pe un ambitus destul de întins, între „trei zîmmbete” și „sacul cu oase”, sau între „macaz” și „umbrele”. nu știu dacă reușește să susțină un mesaj prea consistent între atîtea dimensiuni dar cred că este un exercițiu care se merită repetat.
pentru textul : De-a singurul denostalgie decantată atent, cu grijă...
mai trec Ioan, tot mai trec și găsesc același suflet hunedorean drag...
p.s. parcă 'chihlimbar'
pentru textul : Brigitte deDragă Bobadil,
Nu ştiu cât de "compulsivă" a vrut să fie nuanţa literară pe care ai încercat s-o dai comentariului, însă, în noul comentariu, o dai, cum se zice, din lac în puţ. Căci iată cum scrii: "apăi nici eu nu v-oi mai scrie nimic".
pentru textul : Între Orfeu şi Euridice deAsta îmi aduce aminte de nunţile de ţară, unde, sub coroana de brad de la poartă, poţi vedea scris pe o scândură precar geluită: "BINE A-ŢI VENIT!"
In rest, numai de bine!
Pagini