emi, de data asta am nimerit-o, nu? virgil, mă bucur că textul ți-a creat o stare pozitivă. sapph, bine ai revenit. chiar atingere de maestru n-o fi, dar dacă ție-ți place nu pot decât să mă bucur. tuturor, mulțumiri!
vagi ecouri bacoviene ”indiferentă, "iluzie imposibilă/inutilă singurătate", ”tresăriri de moarte”, etc, un text cu o notă nostalgică plăcută, care induce reverie în mijlocul zilei caniculare.
în concluzie, mi-a plăcut și-mi plac aceste genuri de discursuri, intimiste, molcome, lirice.
eu as renunta la prima strofa (: pentru ca e prea cerebrala pentru ce urmeaza.
in rest mi-a placut, doar ca , versul
"ochii cu albastru spart şi roşu ud," l-as scoate nu mi se pare poetic/ estetic. si o mica nemultumire la tendinta de a folosi deseori multe adverbe, de a explica cum faci ceva, de
ex. "calcai grabit si subtire". mie mi se pare pretios, acest subtire, plus ca imediat apare si varianta de a calca gros, in mint, care suna oribil. astea sunt
micile mele obiectii.
ultima strofa e plina de emotie, ultimul vers, dramatic, asa cum imi place mie:) ( multi de si , dar e clara abordarea,).
in final, da, o despartire faina, daca exista asa ceva. my pen.
Off topic. asa par eu darnica.Cind nu-mi place inseamna ca ceva suna nepoetic( la mine) .si s-a intimplat c-o poezie de-a ta.asta merita apreciere o primeste.si miinile batrinului tau imi amintesc de peticarul lui Aman.
Ovidiu, eu am convingerea că am postat un comentariu foarte la obiect și suficient de clar. Mai mult decât atât, avem pretenția că suntem cu toții oameni maturi care știu să facă față criticii, fără a se teme că există ceva dedesubturi ascunse. N-am vrut să spun nimic mai mult decât ce am spus, victimizarea nu vă pune deloc într-o poziție avantajoasă. Ceea ce este însă perfect adevărat este, așa cum a subliniat și Virgil, că oricine postează pe hermeneia trebuie să se aștepte la păreri deosebit de critice, și să încerce să se folosească de asta. Cum alegi să te folosești sau nu, e numai alegerea ta. Singura consecință ar fi, dacă nu te interesează ce avem noi de spus aici pe hermeneia despre scrierile tale, că, fie noi toți suntem complet pe lângă ce înseamnă poezie (ceea ce, teoretic, e posibil, dar atunci nu văd de ce te-ar mai interesa părerile noastre), fie tu vei continua să scrii la fel de slab, și atunci mă întreb de ce mai scrii. Oricât ți-ar părea de greu de crezut, îți garantez că toți care scriem aici am trecut prin faza "scriu pentru că nu am încotro", "nu eu caut scrisul, el mă caută pe mine". Etapa următoare ar fi "nu primesc tot ceea ce mi se oferă, pot să triez". Părerea mea, și subliniez asta, Ovidiu, părerea mea personală este că, până când nu devii cel mai drastic critic al tău, nu vei reuși să scrii mai bine. Iar dacă din asta vei înțelege că trebuie să accepți ORICE critică, iar nu citești cu atenție. Când vei putea să fii cel mai drastic critic al tău, vei ști și să aperi ceea ce tu consideri că merită să fie apărat și îi faci pe ceilalți să vadă. Mai departe, despre limbaj: ciclul "Arama" - în toți anii de când merg la biserică și la mănăstiri prin țară, nu am auzi un preot vorbind despre "urbe", de exemplu. Să nu confundăm limbajul strict bisericesc, care, da, este încărcat de așa-zise arhaisme (deși, dacă îl citești pe Părintele Stăniloae, de exemplu, vei constata că în unele scrieri limbajul este simplu, apropiat omului de rând, în discursurile sale teologice însă, vei avea nevoie de ceva dicționare la îndemână...), cu universul poetic care se centrează pe viața trăită religios. Referitor la interacțiunea cu hermeneia. Nu cred că sunt mulți pe aici cu pretenții de critic literar. Nu ne-am pus nici unul eticheta aceasta. De aceea te încurajez încă o dată, citește-i pe ceilalți și încearcă să comentezi. Este clar de ce te îndemn asta: îți va spori capacitatea de percepție și, mai important, exact spiritul critic despre care vorbeam. Este un exercițiu, nimic mai mult, pe care îl vei putea folosi apoi pentru tine. De citit am citit tot ce ai postat, nu este nevoie să comentez sub fiecare text însă. Iar atâta vreme cât nu precizez că ai încălcat în vreun fel regulamentul, poți fi sigur că orice intervenții ale mele sunt doar în calitate de membru al acestui site. La fel ca și tine. Cam atât deocamdată și te asigur că plictiseala nu intră în discuție atâta vreme cât dialogul va fi civilizat și la obiect.
da și nu da, există o continuare, e deja terminată dar o voi posta cînd voi ajunge acasă și nu, nu cred că există prea multe epitete aici. chiar te rog să mi le enumeri.
iata un text care nu isi face probleme. un text despre care nu stii daca e halucinant sau lucid. cred ca merita remarcat. am sa mai vad ce ai mai scris. un astfel de text as zice ca te scoate din categoria novice
Textul imi place mult poate pentru ca acest mod de a poetiza este relativ diferit fata de restul scrierilor lui Virgil... sau poate ca nu e vorba musai despre diferente ci de faptul ca aici ai curajul sa spui lucrurile pana la capat, fara sa iti mai pese de cenzura interioara. O rara avis :) "aleargă prin mine o fată de treisprezece ani cu picioare lungi"... o imagine de toata frumusetea.
Salut cautatorii de pirita! Mereu profesionisti...! Cat priveste "prozaic", batut de campi in toata regula. Am preferat mereu alegoriile curate spumelor prozodico-stilistice de la gurile de varsare ale cautatorilor de aur. Sa zicem ca asta este conventia: o bucata de proza cu talcuri, de un lirism lipsit de candoarea si gemetele tavalirii in sange amestecat cu lacrimi. Retin ce e de retinut! D, nu juca laptele gros al prejudecatilor la textele de aici. Ai mult de incalecat... iar la mine, insiruirile teoretice si citatele memorabile nu functioneaza.
Acest text nu respectă Regulamentul, întrucât a fost publicat azi pe un alt site interactiv. Te rog să iei măsuri așa încât această problemă să fie rezolvată. Mulțumesc pentru înțelegere.
... cred că amestecarea cuvintelor din diferite domenii de existență, în textul de față nu "dau bine". de ex. la : borțoase, pleznind kalașnikovul, melci. înțeleg descrierea unei metropole cu "de toate", însă trimiterile vizuale își pierd din concretețe, din "înfruptarea cu real" prin bagajul semantic ce îl presupun unele voroave. în rest, ideea e interesantă. ca glumă...
observ trei lucruri. o tendinta as spune exagerata pentru ritualistic care poate fi perceputa putin ca o fortare a notei. doi, o incarcatura de metafore mult prea mare care poate fi obositoare si care necesita (de dragul modului cum functioneaza mintea cititorului) o cantitate corespunzatoare de actiune sau "legatura prin actiune". altfel ajungi sa citesti si sa spui "toate imaginile astea au cazut acum peste mine, si ce sa fac cu ele? care este elementul care le leaga? etc." trei, exista secvente care prin diversitatea lor pot parea sparte sau deranjante. de exemplu, incepi ca o fiara "mușc din tine flămândă, punem carnea la un loc" ca apoi de-odata sa ne trezim... in tren "mai avem puțin timp între două trenuri ". Apar chiar si referinte "pseudo-istorice" atit de eronate incit pot fi percepute chiar ridicol. de exemplu "când mă privești sunt uneori o mireasă mayașă" si "sunt akthalee, prințesa coborând din anzi călare pe o lamă", poeta nestiind probabil ca imperiul mayas nu a avut nici o legatura cu... Anzii. In esenta insa nu exista nici un dubiu ca poeta are talent. Poate prea mult. Poate de aceea are atentie si exigenta. Arunca cu lopata metafore. Probabil ca un astfel de text ar fi putut deveni, cu munca atenta si autocritica un poem reusit. Poate chiar o proza. Pacat.
ai vazut vreodata un fir de iarba la microscop? acolo simti cum il poti construi... aproape altceva acest text. de aici poate senzatia ca duce spre tine, cel ascuns trecatorului. titlul e prea pompos. Oda?...
Cam "sf-istică" această apologie a lui "nimic", în jurul căreia construiești un decor urban - populat cu personaje ale post-modernității. Ar mai fi și un iz de sentențiozitate. Mai închegată mi se pare a fi strofa a doua. Textul ar mai trebui lucrat. Cu amiciție,
Este vorba despre caracatita Paul. In subtitlu. Textul reprezinta doua editoriale care au aparut in cotidianul la care lucrez si pe blogul meu. Nu am vrut sa incadrez in alta parte decit la proza. Iar la subtitlu am pus la repezeala ceva pt ca era obligatoriu.
Marina, cuvintele tale chiar ma incurajeaza. Am momente, tot mai dese, pe fondul unei acute lipse de timp, in care ma indoiesc realmente de finalitatea acestui demers. Sigur ca mi-as dori sa pot slefui aceste poezii pana la a merita atentia unui ilustrator bun. Ramane de vazut in ce masura voi reusi. Deocamdata, iti multumesc pentru sustinere si pentru faptul ca te-ai apropiat cu sufletul de aceste versuri.
nu m-a impresionat prea tare, e întradevăr ok la citire, adică poate trece şi poate chiar e poezie, dar sună-arată-miroase un pic învechit, aşa cu o generaţie-două
Îl felicit şi eu pe Matei şi recunosc că nu mă aşteptam. Nu mă aşteptam ca el să fie autorul, căci textul era unul dintre cele mai multicele despre care bănuiam că vor atrage atenţia.
Totodată ţin să-mi exprim şi opţiunea mea personală. Exista un singur text căruia nu-i găseam niciun cusur şi era textul meu preferat între alte şase poezii considerate foarte bune. Este singurul pe care l-am notat cu 10 la votul de popularitate şi aşteptam cu mare nerăbdare să văd al cui este: "Nimeni nu ştia", dar aveam spă aflu că aparţine Tincuţei Horonceanu Bernevic, pe care o felicit şi-mi exprim admiraţia mea pentru acea poezie.
...Îmi place căldura degajată de acest text, în ciuda utilizării unor elemente reci (porţelanuri/întuneric/noapte/ploaie). Acest contrast delicat mi se pare a fi reuşita poeziei.
...Subiectiv, nu rezonez cu metaforele în genitiv. Tu foloseşti două în şase versuri (glezna luminii/ veşmintele întunericului); cea din urmă pare să fie neclintită, dar cu privire la prima m-aş gândi la o reformulare. Cu privire la "porţelanurile albe" - cred că avem de-a face cu o tautologie. Porţelanul este alb. (?).
noteaza -> 4. (Pop.) Loc unde nu bate soarele; loc ferit, ascuns, adăpostit.
DOS, dosuri, s. n. 1. Partea de dindărăt a unui obiect, a unei construcții, a unei curți, a unei ființe etc. ◊ Loc. adv. De-a-ndoasele(a) sau pe de-a-ndoasele(a) = altfel de cum trebuie, de cum e firesc, anapoda; întors invers; cu spatele înainte, de-a-ndăratele(a); Cu dosul în sus = invers de cum e normal, de cum trebuie; în mare dezordine. În dos = în lipsă, în absență, fără să fie de față. ◊ Expr. A scăpa pe (sau prin) ușa din dos = a scăpa cu mare greutate (și pe căi necinstite) dintr-o încurcătură. A intra pe (sau prin) ușa din dos = a obține o favoare (pe căi necinstite, prin protecție). A da dos (la față) sau a da dosul = a se retrage; a fugi; a o șterge. A întoarce cuiva dosul = a se întoarce cu spatele la cineva în semn de supărare; a rupe relațiile de prietenie (cu cineva). În dosul lucrurilor = dincolo de aparențe. ♦ Șezut, fund, fese. ◊ Expr. A se scula (sau a fi etc.) cu dosul în sus = a se trezi (sau a fi) indispus (fără motiv). 2. (În sintagmele) Dosul mâinii (sau palmei, labei) = partea din afară a mâinii (sau a palmei, a labei). Dosul limbii = partea de dedesubt a limbii. 3. Partea mai puțin arătoasă (neîmpodobită și neexpusă vederii) a unui obiect. ♦ Spec. Partea de dinăuntru a unei haine. ◊ Pe dos = a) loc. adv. (în legătură cu obiecte de îmbrăcăminte) cu partea de dinăuntru în afară; b) loc. adv. altfel de cum trebuie, de cum e firesc; c) loc. adj. (fig., despre oameni) sucit, ciudat, bizar. 4. (Pop.) Loc unde nu bate soarele; loc ferit, ascuns, adăpostit. – Lat. pop. dossum (= dorsum).
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
emi, de data asta am nimerit-o, nu? virgil, mă bucur că textul ți-a creat o stare pozitivă. sapph, bine ai revenit. chiar atingere de maestru n-o fi, dar dacă ție-ți place nu pot decât să mă bucur. tuturor, mulțumiri!
pentru textul : Fericire devagi ecouri bacoviene ”indiferentă, "iluzie imposibilă/inutilă singurătate", ”tresăriri de moarte”, etc, un text cu o notă nostalgică plăcută, care induce reverie în mijlocul zilei caniculare.
pentru textul : defunctis amor deîn concluzie, mi-a plăcut și-mi plac aceste genuri de discursuri, intimiste, molcome, lirice.
eu as renunta la prima strofa (: pentru ca e prea cerebrala pentru ce urmeaza.
in rest mi-a placut, doar ca , versul
"ochii cu albastru spart şi roşu ud," l-as scoate nu mi se pare poetic/ estetic. si o mica nemultumire la tendinta de a folosi deseori multe adverbe, de a explica cum faci ceva, de
pentru textul : Despărţire deex. "calcai grabit si subtire". mie mi se pare pretios, acest subtire, plus ca imediat apare si varianta de a calca gros, in mint, care suna oribil. astea sunt
micile mele obiectii.
ultima strofa e plina de emotie, ultimul vers, dramatic, asa cum imi place mie:) ( multi de si , dar e clara abordarea,).
in final, da, o despartire faina, daca exista asa ceva. my pen.
Off topic. asa par eu darnica.Cind nu-mi place inseamna ca ceva suna nepoetic( la mine) .si s-a intimplat c-o poezie de-a ta.asta merita apreciere o primeste.si miinile batrinului tau imi amintesc de peticarul lui Aman.
pentru textul : palmele bătrînului deOvidiu, eu am convingerea că am postat un comentariu foarte la obiect și suficient de clar. Mai mult decât atât, avem pretenția că suntem cu toții oameni maturi care știu să facă față criticii, fără a se teme că există ceva dedesubturi ascunse. N-am vrut să spun nimic mai mult decât ce am spus, victimizarea nu vă pune deloc într-o poziție avantajoasă. Ceea ce este însă perfect adevărat este, așa cum a subliniat și Virgil, că oricine postează pe hermeneia trebuie să se aștepte la păreri deosebit de critice, și să încerce să se folosească de asta. Cum alegi să te folosești sau nu, e numai alegerea ta. Singura consecință ar fi, dacă nu te interesează ce avem noi de spus aici pe hermeneia despre scrierile tale, că, fie noi toți suntem complet pe lângă ce înseamnă poezie (ceea ce, teoretic, e posibil, dar atunci nu văd de ce te-ar mai interesa părerile noastre), fie tu vei continua să scrii la fel de slab, și atunci mă întreb de ce mai scrii. Oricât ți-ar părea de greu de crezut, îți garantez că toți care scriem aici am trecut prin faza "scriu pentru că nu am încotro", "nu eu caut scrisul, el mă caută pe mine". Etapa următoare ar fi "nu primesc tot ceea ce mi se oferă, pot să triez". Părerea mea, și subliniez asta, Ovidiu, părerea mea personală este că, până când nu devii cel mai drastic critic al tău, nu vei reuși să scrii mai bine. Iar dacă din asta vei înțelege că trebuie să accepți ORICE critică, iar nu citești cu atenție. Când vei putea să fii cel mai drastic critic al tău, vei ști și să aperi ceea ce tu consideri că merită să fie apărat și îi faci pe ceilalți să vadă. Mai departe, despre limbaj: ciclul "Arama" - în toți anii de când merg la biserică și la mănăstiri prin țară, nu am auzi un preot vorbind despre "urbe", de exemplu. Să nu confundăm limbajul strict bisericesc, care, da, este încărcat de așa-zise arhaisme (deși, dacă îl citești pe Părintele Stăniloae, de exemplu, vei constata că în unele scrieri limbajul este simplu, apropiat omului de rând, în discursurile sale teologice însă, vei avea nevoie de ceva dicționare la îndemână...), cu universul poetic care se centrează pe viața trăită religios. Referitor la interacțiunea cu hermeneia. Nu cred că sunt mulți pe aici cu pretenții de critic literar. Nu ne-am pus nici unul eticheta aceasta. De aceea te încurajez încă o dată, citește-i pe ceilalți și încearcă să comentezi. Este clar de ce te îndemn asta: îți va spori capacitatea de percepție și, mai important, exact spiritul critic despre care vorbeam. Este un exercițiu, nimic mai mult, pe care îl vei putea folosi apoi pentru tine. De citit am citit tot ce ai postat, nu este nevoie să comentez sub fiecare text însă. Iar atâta vreme cât nu precizez că ai încălcat în vreun fel regulamentul, poți fi sigur că orice intervenții ale mele sunt doar în calitate de membru al acestui site. La fel ca și tine. Cam atât deocamdată și te asigur că plictiseala nu intră în discuție atâta vreme cât dialogul va fi civilizat și la obiect.
pentru textul : a catedralei grea singurătate deda și nu da, există o continuare, e deja terminată dar o voi posta cînd voi ajunge acasă și nu, nu cred că există prea multe epitete aici. chiar te rog să mi le enumeri.
pentru textul : parcul revoluțiilor de absint I decred ca fotografia poate fi lasata atita timp cit Violeta a mentionat autorul ei
pentru textul : Foame de vultur deiata un text care nu isi face probleme. un text despre care nu stii daca e halucinant sau lucid. cred ca merita remarcat. am sa mai vad ce ai mai scris. un astfel de text as zice ca te scoate din categoria novice
pentru textul : Tangent de radical din "ix" deTextul imi place mult poate pentru ca acest mod de a poetiza este relativ diferit fata de restul scrierilor lui Virgil... sau poate ca nu e vorba musai despre diferente ci de faptul ca aici ai curajul sa spui lucrurile pana la capat, fara sa iti mai pese de cenzura interioara. O rara avis :) "aleargă prin mine o fată de treisprezece ani cu picioare lungi"... o imagine de toata frumusetea.
pentru textul : românia perfect II deSalut cautatorii de pirita! Mereu profesionisti...! Cat priveste "prozaic", batut de campi in toata regula. Am preferat mereu alegoriile curate spumelor prozodico-stilistice de la gurile de varsare ale cautatorilor de aur. Sa zicem ca asta este conventia: o bucata de proza cu talcuri, de un lirism lipsit de candoarea si gemetele tavalirii in sange amestecat cu lacrimi. Retin ce e de retinut! D, nu juca laptele gros al prejudecatilor la textele de aici. Ai mult de incalecat... iar la mine, insiruirile teoretice si citatele memorabile nu functioneaza.
pentru textul : Miel la Proțap dePropunere:
"Şi suflete smerite i se închină" - "Şi suflete smerite i se-nchină - pentru metru, implicit, ritm.
Nedumerire:
"ce-neştire" - ?
pentru textul : Copacul (Psalm) deAcest text nu respectă Regulamentul, întrucât a fost publicat azi pe un alt site interactiv. Te rog să iei măsuri așa încât această problemă să fie rezolvată. Mulțumesc pentru înțelegere.
pentru textul : despre femeia derecitesc si mai trebuie sa spun, Dorin, ca imaginea omului, vazut drept ,,animal de circ, care sfasie tot" este... nu, nu geniala; este coplesitoare.
pentru textul : Ah demultuimesc de adastare si de ochiul treaz. Mac PS: sporul vine cand ai pentru cine.
pentru textul : Hansel și Gretel dealma ai dreptate.imi cer scuze pentru greseala...
pentru textul : foarfecele iubirii de... cred că amestecarea cuvintelor din diferite domenii de existență, în textul de față nu "dau bine". de ex. la : borțoase, pleznind kalașnikovul, melci. înțeleg descrierea unei metropole cu "de toate", însă trimiterile vizuale își pierd din concretețe, din "înfruptarea cu real" prin bagajul semantic ce îl presupun unele voroave. în rest, ideea e interesantă. ca glumă...
pentru textul : să schimbăm numerele la case denu știu dacă era nevoie să scrii „iubire” la început. poate că era mai bine să o lași subînțeleasă. sau poate că o puteai lăsa ca ultimul rînd.
pentru textul : poem înaintaş de primăvară deobserv trei lucruri. o tendinta as spune exagerata pentru ritualistic care poate fi perceputa putin ca o fortare a notei. doi, o incarcatura de metafore mult prea mare care poate fi obositoare si care necesita (de dragul modului cum functioneaza mintea cititorului) o cantitate corespunzatoare de actiune sau "legatura prin actiune". altfel ajungi sa citesti si sa spui "toate imaginile astea au cazut acum peste mine, si ce sa fac cu ele? care este elementul care le leaga? etc." trei, exista secvente care prin diversitatea lor pot parea sparte sau deranjante. de exemplu, incepi ca o fiara "mușc din tine flămândă, punem carnea la un loc" ca apoi de-odata sa ne trezim... in tren "mai avem puțin timp între două trenuri ". Apar chiar si referinte "pseudo-istorice" atit de eronate incit pot fi percepute chiar ridicol. de exemplu "când mă privești sunt uneori o mireasă mayașă" si "sunt akthalee, prințesa coborând din anzi călare pe o lamă", poeta nestiind probabil ca imperiul mayas nu a avut nici o legatura cu... Anzii. In esenta insa nu exista nici un dubiu ca poeta are talent. Poate prea mult. Poate de aceea are atentie si exigenta. Arunca cu lopata metafore. Probabil ca un astfel de text ar fi putut deveni, cu munca atenta si autocritica un poem reusit. Poate chiar o proza. Pacat.
pentru textul : akhtalee dece-i. sunt emotiva! prea emotiva!
pentru textul : psalm pentru tâmplarul meu deai vazut vreodata un fir de iarba la microscop? acolo simti cum il poti construi... aproape altceva acest text. de aici poate senzatia ca duce spre tine, cel ascuns trecatorului. titlul e prea pompos. Oda?...
pentru textul : Odă firului de iarbă deCam "sf-istică" această apologie a lui "nimic", în jurul căreia construiești un decor urban - populat cu personaje ale post-modernității. Ar mai fi și un iz de sentențiozitate. Mai închegată mi se pare a fi strofa a doua. Textul ar mai trebui lucrat. Cu amiciție,
pentru textul : sempre deEste vorba despre caracatita Paul. In subtitlu. Textul reprezinta doua editoriale care au aparut in cotidianul la care lucrez si pe blogul meu. Nu am vrut sa incadrez in alta parte decit la proza. Iar la subtitlu am pus la repezeala ceva pt ca era obligatoriu.
pentru textul : despre inundaţii. altfel deMarina, cuvintele tale chiar ma incurajeaza. Am momente, tot mai dese, pe fondul unei acute lipse de timp, in care ma indoiesc realmente de finalitatea acestui demers. Sigur ca mi-as dori sa pot slefui aceste poezii pana la a merita atentia unui ilustrator bun. Ramane de vazut in ce masura voi reusi. Deocamdata, iti multumesc pentru sustinere si pentru faptul ca te-ai apropiat cu sufletul de aceste versuri.
pentru textul : O depărtare devezi comentariul meu la textul tau precedent
pentru textul : Apus deăăă, i m stupid..
pentru textul : Zbor deasupra unui cuib de hamburgeri denu m-a impresionat prea tare, e întradevăr ok la citire, adică poate trece şi poate chiar e poezie, dar sună-arată-miroase un pic învechit, aşa cu o generaţie-două
pentru textul : după cum nu știu să păstrez aerul deMa adaug si eu, la o suta de ani dupa ce l-am citit cu incantare, cititorilor multumiti de acest poem.:)
pentru textul : tablou din cartierul de nord deÎl felicit şi eu pe Matei şi recunosc că nu mă aşteptam. Nu mă aşteptam ca el să fie autorul, căci textul era unul dintre cele mai multicele despre care bănuiam că vor atrage atenţia.
Totodată ţin să-mi exprim şi opţiunea mea personală. Exista un singur text căruia nu-i găseam niciun cusur şi era textul meu preferat între alte şase poezii considerate foarte bune. Este singurul pe care l-am notat cu 10 la votul de popularitate şi aşteptam cu mare nerăbdare să văd al cui este: "Nimeni nu ştia", dar aveam spă aflu că aparţine Tincuţei Horonceanu Bernevic, pe care o felicit şi-mi exprim admiraţia mea pentru acea poezie.
pentru textul : Premiile Concursului de Poezie „Astenie de primăvară” - Hermeneia 2010 de...Îmi place căldura degajată de acest text, în ciuda utilizării unor elemente reci (porţelanuri/întuneric/noapte/ploaie). Acest contrast delicat mi se pare a fi reuşita poeziei.
...Subiectiv, nu rezonez cu metaforele în genitiv. Tu foloseşti două în şase versuri (glezna luminii/ veşmintele întunericului); cea din urmă pare să fie neclintită, dar cu privire la prima m-aş gândi la o reformulare. Cu privire la "porţelanurile albe" - cred că avem de-a face cu o tautologie. Porţelanul este alb. (?).
O zi bună!
pentru textul : numai mâinile tale denoteaza -> 4. (Pop.) Loc unde nu bate soarele; loc ferit, ascuns, adăpostit.
DOS, dosuri, s. n. 1. Partea de dindărăt a unui obiect, a unei construcții, a unei curți, a unei ființe etc. ◊ Loc. adv. De-a-ndoasele(a) sau pe de-a-ndoasele(a) = altfel de cum trebuie, de cum e firesc, anapoda; întors invers; cu spatele înainte, de-a-ndăratele(a); Cu dosul în sus = invers de cum e normal, de cum trebuie; în mare dezordine. În dos = în lipsă, în absență, fără să fie de față. ◊ Expr. A scăpa pe (sau prin) ușa din dos = a scăpa cu mare greutate (și pe căi necinstite) dintr-o încurcătură. A intra pe (sau prin) ușa din dos = a obține o favoare (pe căi necinstite, prin protecție). A da dos (la față) sau a da dosul = a se retrage; a fugi; a o șterge. A întoarce cuiva dosul = a se întoarce cu spatele la cineva în semn de supărare; a rupe relațiile de prietenie (cu cineva). În dosul lucrurilor = dincolo de aparențe. ♦ Șezut, fund, fese. ◊ Expr. A se scula (sau a fi etc.) cu dosul în sus = a se trezi (sau a fi) indispus (fără motiv). 2. (În sintagmele) Dosul mâinii (sau palmei, labei) = partea din afară a mâinii (sau a palmei, a labei). Dosul limbii = partea de dedesubt a limbii. 3. Partea mai puțin arătoasă (neîmpodobită și neexpusă vederii) a unui obiect. ♦ Spec. Partea de dinăuntru a unei haine. ◊ Pe dos = a) loc. adv. (în legătură cu obiecte de îmbrăcăminte) cu partea de dinăuntru în afară; b) loc. adv. altfel de cum trebuie, de cum e firesc; c) loc. adj. (fig., despre oameni) sucit, ciudat, bizar. 4. (Pop.) Loc unde nu bate soarele; loc ferit, ascuns, adăpostit. – Lat. pop. dossum (= dorsum).
pentru textul : în rîpa aceea unde mor cîinii și oamenii fără acte dePagini