Da, ai dreptate în mare parte Lea. Pentru mine un cititor câştigat este un pas înainte, nu critica negativă mă deranjează, indiferenţa este ceea ce îngheaţă. De aceea mă bucur totuşi şi că am primit comentariul din partea Margăi, înseamnă că am avut totuşi un cititor în plus. Tu scrii proză, eu îţi mărturisesc că citesc foarte greu proză pe computer, îmi pare rău că nu pot să îmi spun părerea legat de ce scrii tu. Dar consumatorii de poezie sunt din diferite medii, încă o dată îţi mulţumesc. Gânduri frumoase din partea mea.
matei, soarele il vad ca pe tovarasul meu de viata. ma bate pe umar in fiecare zi. multumesc de citire si de penita. aranca, daca sfarsitul il consideri bun, ma bucur. este un semn fain pentru mine. sincer. seara buna
stiam si eu poezia si sint de acord cu tine in ceea ce priveste postarea unor texte pe care tu le consideri valoroase, tocmai pentru ai sansa de a afla diverse opinii (subiective si obiective). de acord cu penultima fraza, nici nu m-am gindit la altceva. in plus eu sint fan al distopiilor prin structura, iar ucroniile in special, ma fascineaza.
Mircea a fost si ramane un poet aparator al valorilor traditionale, lui nu-i place sa experimenteze prea mult. Nu doar tata a doi copii dar si probabil un bun crestin (ortodox?) el se lupta ca Sf. Gheorghe cu balaurul literaturii moderne, plina (in opinia sa) de gunoaie. Ideea poemului este, cel putin in aceasta perspectiva, destul de clara. Constructia logica a poemului insa aluneca in ambiguitate deoarece, dupa ce in primele trei strofe autorul ne prezinta lucruri foarte grave comise de acesti "pupincuristi" cum ar fi ca sunt "obsedati de erectii", ca "scriu in dejectii" sau "derad ce nu este al lor" etc in ultima strofa acesta ne spune ca "grav este faptul ca au reguli admise ce le incalca..." ceea ce anuleaza intr-un fel gravitatea acuzatiilor anterioare. Aceasta exprimare ar trebui evitata, in opinia mea. Dpdv tehnic prima strofa sufera de o rima fortata la versurile 1 si 3 plus o exprimare dubioasa "spatiul eter al internetul virtual".
Textul tradus în franceză de A. Bentoiu îl știam "par coeur", dar uite și textul original în românește: ultima amintire de Ileana Mălăncioiu spațiul devora toate lucrurile din el priveam în tăcere în urma lor spre locul acela unde nu se mai vede nimic ca-n pântecele unui animal incolor care mistuie lumea și flămânzește în chiar vremea în care mănâncă totul până la ultima ființă vie și până la ultima stâncă în care a fost îngropat un om și până la ultima cruce pusă în spatele său nainte de-a se duce așteptam cu spaimă să ne vină rândul se apropia fantastica oră spațiul devora toate lucrurile din el și ne uitam neputincioși cum le devoră." ...Acolo unde un text rezonează, recunosc acest lucru.
„Nu spun că nu am făcut teste și încercări dar au existat la fiecare pas riscuri și necunoscute enorme. Am lucrat cam 18 ore în fiecare zi. Singur. Am învățat lucruri la care nici nu m-aș fi gîndit vreodată.”
Cunosc această stare , știu ce efort deosebit stă în spatele gestionării unei platforme, ce resurse investești, cum te simți –singur fiind – descurajat în fața liniilor de cod și cum îți vine să arunci cu monitorul pe fereastră. Dar cu perseverență , lucrurile se limpezesc. Felicitări!
Andu, faptul că acest haiku nu îţi sugerează nimic ţie nu înseamnă că este lipsit de valenţe artistice. Este adevărat că e un simplu fapt de observaţie din dormitorul meu, unde ţin cutii de puzzle pe dulap. Dar dacă de gândeşti mai bine puzzle înseamnă compunere şi descompunere, fapte evident legate de somnul superficial. Tresăriri apar mai ales la începutul somnului. Lumea e descompusă în vise.
Dar cel mai important lucru, pe care îl ştiai şi tu, este că poezia nu este fotografie sau hiperrealism decât arar. Experienţele oamenilor diferă şi nu este obligatoriu ca poezia să fie expresia unei trăiri sau cunoaşteri universale. Haiku-ul nu este nici el o formă de demagogie sau ceva absolut universal care să fie pe placul sau înţelesul oricui. Nu este oratorie. Ce poezie ar mai fi poezie dacă toţi ar avea aceeaşi experienţă, dacă toţi ar înţelege sau dacă poetul şi-ar explica poeziile?
Şi ce legătură are lex-ul tău cu poezia mea? Te crezi mare magistrat sau tribun al poporului? Declami tu despre valoarea haiku-ului meu? Sincer, nu prea te înţeleg.
Mi-au plăcut primele șase versuri. Nu am înțeles versul "prin ochii tăi albaștri Jiu" Să fie "albastru de Jiu"? Despre final, aș zice că e interesantă ideea deși cred că dumnezeu nu ne mai așteaptă nicum, dacă nu a murit atunci e ocupat cu ființe superioare.
Mulţumesc, Adrian. E important să văd cum se vede de partea celaltă a textului :)
Având în vedere că în senryū se realizează un fel de prezentare cinică, condimentată adesea cu umor acid, a unor cusururi ale omului, am gândit cele trei ipostaze de mai sus. La primul, un indiciu :): nepoţei. La ultimul, da e prea evident ,,somnul". Seamănă cu o epigramă. Un alt argument pentru mediocritatea lui ar fi că e intraductibil :) Încerc să văd ce pot face să-l îmbunătăţesc.
Mă așteptam la mai mult, o provocare la un brainstorming, ceva! Am din nou senzația că, așa cum mărturisiți și în final, pe alocuri vă este lene să dezvoltați, să mergeți mai departe. Am senzația că vă limitați la schematizarea textelor pe care ni le propuneți. Este adevărat, este și acesta un început să pună omul mintea la treabă să-și tragă și singur concluzii. Dar realitatea este că numai două chestii din ce ați scris aici suscită, cel puțin pentru mine, o necunoscătoare chiar, interesul: regulile ședințelor de "brainstorming" venite de la călugării zen, despre care habar n-aveam, și, of course, povestioara cu jeturile subacvatice anti-torpilă. Restul îmi pare pe alocuri de umplutură, prea puțin atins. Mă așteptam să citesc mai mult pe tema "Who's minding the mind"... Ceea ce îmi place însă în modul în care scrieți, și trebuie să subliniez, este oralitatea stilului, într-un mod modern, interesant, cerând interacțiune din partea cititorului. Atenție la editare, sunt ceva typo pe alocuri.
"Nicoleta, daca tot zici ca este o trilogie si mai esti si novice de trebuie sa astepti doua zile pana sa postezi un text (asta e cea mai tare gaselnita a Hermeneiei, pe bune) de ce oare n-ai comasat textele intr-unul singur poate intelegeam si noi ceva?" hm, cata dreptate ai Andu! ce sa fac daca nu mi-a picat fisa! chestia cu urma de umbra ramasa si dupa citirea ansamblului de scrieri e voita; adica, in general, a incripta mesajul e o chestie fireasca pentru mine. eu zic ca totusi gradul de incifrare permite cititorului sa intrevada ceva, asa ca dupa un paravan in spatele caruia e aprinsa o lumina.
ma surprinzi din nou cu ce poti face cu limba romina. textul ii fain, de un minimalism si o expresivitate ce duc cu gindul la haiku (ei bine, se vede "antrenamentul" tau in formele impuse). te-am citit din nou, cu placere
katya, multumesc de trecere, si pentru penita. insa cea mai mare bucurie si cel mai mare premiu pentru cel care scrie este coala alba de hartie si un pix. mama isi tara mereu umbra dupa ea, pentru ca umbra o salveaza de marile dureri, le ascunde acolo.. asa e mama.... acel.. vers pe care tu spui ca ar fi mai bine sa il scot... nu justifica, si amplifica nebunia copilareasca, ii ofera o scena deschisa pe care sa isi joace rolul... multumesc inca odata de trecere, si te mai astept cu mare drag.
Am recitit textul dumneavoastră și am citit și cele două articole la care faceți referire.
Cu adevărat, un pic jenante aceste plecăciuni în fața „stăpânului”, mai ales că e un articol omagial pentru criticul Eugen Simion. În acest context pare și mai nepotrivită afirmația „doi critici [...] cel dintâi este Nicolae Manolescu.” Ceea ce e mai rău e că textul a primit „bun de tipar” și, în afară de temenele, mai are o grămadă de greșeli: pleonasme, tautologii, dezacorduri, cacofonii, omisiuni de litere, greșeli de ortografie și de punctuație din care voi exemplifica doar câteva: cerneri şi selecţii, studiu amănunţit a vieţii, a fixa mai bine, douăsute, oferindui-se, devorează cu aviditate, facă cât ș. a. . Am rămas cu un gust amar în urma citirii întregului articol. Da, e documentat, argumentat, face o incursiune în întreaga activitate a celui aniversat subliniind influența acestuia în noile direcții ale criticii literare actuale, dar se cuvenea mai multă acuratețe în redactare. Asemenea conduite (năravuri) discreditează autorul.
Apreciez stilul dumneavoastră incisiv, argumentat și legitim în situația de față.
Am scos "invenţia barocă." Mulţumesc pentru comentariu. Mă bucur că aţi avut răbdarea să-mi citiţi textul şi să-mi spuneţi părerea sinceră. Mai am multe de învăţat din comentariile dumneavoastră.
modific doar de curiozitate ce-mi iese inspirata de ebosa.
o masă
peretii fără amintiri
un scaun
impulsuri aruncate de-a valma
împroșcînd pereții
tăcut
umbrele noastre mototolind tavanul
ca pe un cearșaf
inevitabil
gîndul că ai putea pleca
cred ca mi-a iesit o tenta erotica.
acum:
ati ales un spatiu, apoi ati incercat sa descrieti o secventa de viata altfel.asa am zis intai. apoi am zis: crochiul poetic declanseaza iluzia unui spatiu material pentru un sentiment. imbinarea dintre material: masa, scaun, cu abstractul pe mine intotdeauna ma apasa, imi transmite o suferinta, comunica o suferinta ca fundalul unui alt sentiment mai complex. materie/ abstract, complicat, ratacitor.asa percep eu in general.
...și cu adevărat frumos, poetic. Eu unul sunt mereu intrigat de ce limba noastră românească parcă sună mai bine atunci când este îmblânzită de arhaisme și de ce ne place mereu și mereu metafora.
Nu este genul meu, dar textul stă în picioare. De modificat cumva, zic și eu, ultimul vers al primei strofe care mi se pare cam neinspirat în raport cu restul poemului 'și tu iar nu plătești la urmă'... adică? Nu plătești deloc sau poate plătești în avans...
ipocrizie domnule Titarenco in acest balast radioactiv al textului si ce text... stiti dumneavoastra, ati cunoscut de aproape persoane amputate in tinerete de picioare?? ati trait in preajma lor? ati aflat in loc de?? si mai mult de atit, ati aflat unde era Dumnezeul lor atunci cind? a te imbraca in cuvinte, fara alte accesorii, ce iluzie!
de la "si nu inteleg" poate fi compus un poem. in sus e foarte crunt. si mi-e frica de petale cum scancesc ele..oare de ce nu se mai opresc, sa bea ele ceva?
dom'le, ai dreptate. recunosc, am strimbat din nas cind am scris cuvintul "spoiala" (nici nu cred ca mai stie cineva in Romania ce e aia). si la fel la "mic-burghezul" "efemera". finalul era si mai prost dar am taiat. si voi mai taia. merci pentru observatii si spirit critic. btw, chiar si "importantei diurne" mi s-a parut putin prea "din alt film"
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Da, ai dreptate în mare parte Lea. Pentru mine un cititor câştigat este un pas înainte, nu critica negativă mă deranjează, indiferenţa este ceea ce îngheaţă. De aceea mă bucur totuşi şi că am primit comentariul din partea Margăi, înseamnă că am avut totuşi un cititor în plus. Tu scrii proză, eu îţi mărturisesc că citesc foarte greu proză pe computer, îmi pare rău că nu pot să îmi spun părerea legat de ce scrii tu. Dar consumatorii de poezie sunt din diferite medii, încă o dată îţi mulţumesc. Gânduri frumoase din partea mea.
pentru textul : Lacăt greu oxidabil dematei, soarele il vad ca pe tovarasul meu de viata. ma bate pe umar in fiecare zi. multumesc de citire si de penita. aranca, daca sfarsitul il consideri bun, ma bucur. este un semn fain pentru mine. sincer. seara buna
pentru textul : toaca este acum în perioada sistolă deAndu - simplu - acolo nu mai e niciun simbol, e doar ridicarea perdelei de intuneric. sau de "intuneric"...
pentru textul : (meta)morfoze de...a! și din nou ne încânți cu un alt desen pe măsura celuilalt. Mulțumim...
pentru textul : despre umbre destiam si eu poezia si sint de acord cu tine in ceea ce priveste postarea unor texte pe care tu le consideri valoroase, tocmai pentru ai sansa de a afla diverse opinii (subiective si obiective). de acord cu penultima fraza, nici nu m-am gindit la altceva. in plus eu sint fan al distopiilor prin structura, iar ucroniile in special, ma fascineaza.
pentru textul : de dragoste deMircea a fost si ramane un poet aparator al valorilor traditionale, lui nu-i place sa experimenteze prea mult. Nu doar tata a doi copii dar si probabil un bun crestin (ortodox?) el se lupta ca Sf. Gheorghe cu balaurul literaturii moderne, plina (in opinia sa) de gunoaie. Ideea poemului este, cel putin in aceasta perspectiva, destul de clara. Constructia logica a poemului insa aluneca in ambiguitate deoarece, dupa ce in primele trei strofe autorul ne prezinta lucruri foarte grave comise de acesti "pupincuristi" cum ar fi ca sunt "obsedati de erectii", ca "scriu in dejectii" sau "derad ce nu este al lor" etc in ultima strofa acesta ne spune ca "grav este faptul ca au reguli admise ce le incalca..." ceea ce anuleaza intr-un fel gravitatea acuzatiilor anterioare. Aceasta exprimare ar trebui evitata, in opinia mea. Dpdv tehnic prima strofa sufera de o rima fortata la versurile 1 si 3 plus o exprimare dubioasa "spatiul eter al internetul virtual".
pentru textul : Ferma porcilor deTextul tradus în franceză de A. Bentoiu îl știam "par coeur", dar uite și textul original în românește: ultima amintire de Ileana Mălăncioiu spațiul devora toate lucrurile din el priveam în tăcere în urma lor spre locul acela unde nu se mai vede nimic ca-n pântecele unui animal incolor care mistuie lumea și flămânzește în chiar vremea în care mănâncă totul până la ultima ființă vie și până la ultima stâncă în care a fost îngropat un om și până la ultima cruce pusă în spatele său nainte de-a se duce așteptam cu spaimă să ne vină rândul se apropia fantastica oră spațiul devora toate lucrurile din el și ne uitam neputincioși cum le devoră." ...Acolo unde un text rezonează, recunosc acest lucru.
pentru textul : a se lua o noapte de„Nu spun că nu am făcut teste și încercări dar au existat la fiecare pas riscuri și necunoscute enorme. Am lucrat cam 18 ore în fiecare zi. Singur. Am învățat lucruri la care nici nu m-aș fi gîndit vreodată.”
Cunosc această stare , știu ce efort deosebit stă în spatele gestionării unei platforme, ce resurse investești, cum te simți –singur fiind – descurajat în fața liniilor de cod și cum îți vine să arunci cu monitorul pe fereastră. Dar cu perseverență , lucrurile se limpezesc. Felicitări!
pentru textul : starea hermeneia deAndu, faptul că acest haiku nu îţi sugerează nimic ţie nu înseamnă că este lipsit de valenţe artistice. Este adevărat că e un simplu fapt de observaţie din dormitorul meu, unde ţin cutii de puzzle pe dulap. Dar dacă de gândeşti mai bine puzzle înseamnă compunere şi descompunere, fapte evident legate de somnul superficial. Tresăriri apar mai ales la începutul somnului. Lumea e descompusă în vise.
pentru textul : Haiku deDar cel mai important lucru, pe care îl ştiai şi tu, este că poezia nu este fotografie sau hiperrealism decât arar. Experienţele oamenilor diferă şi nu este obligatoriu ca poezia să fie expresia unei trăiri sau cunoaşteri universale. Haiku-ul nu este nici el o formă de demagogie sau ceva absolut universal care să fie pe placul sau înţelesul oricui. Nu este oratorie. Ce poezie ar mai fi poezie dacă toţi ar avea aceeaşi experienţă, dacă toţi ar înţelege sau dacă poetul şi-ar explica poeziile?
Şi ce legătură are lex-ul tău cu poezia mea? Te crezi mare magistrat sau tribun al poporului? Declami tu despre valoarea haiku-ului meu? Sincer, nu prea te înţeleg.
Mi-au plăcut primele șase versuri. Nu am înțeles versul "prin ochii tăi albaștri Jiu" Să fie "albastru de Jiu"? Despre final, aș zice că e interesantă ideea deși cred că dumnezeu nu ne mai așteaptă nicum, dacă nu a murit atunci e ocupat cu ființe superioare.
pentru textul : Locuință în rău deoff-topic Vio_B, dupa semnele de punctuatie se lasa spatiu in textele tiparite. Ar fi bine sa faci asta in comentarii.
pentru textul : semnul de plecare deMulţumesc, Adrian. E important să văd cum se vede de partea celaltă a textului :)
pentru textul : Zâmbetul ca o frunză căzătoare.... deAvând în vedere că în senryū se realizează un fel de prezentare cinică, condimentată adesea cu umor acid, a unor cusururi ale omului, am gândit cele trei ipostaze de mai sus. La primul, un indiciu :): nepoţei. La ultimul, da e prea evident ,,somnul". Seamănă cu o epigramă. Un alt argument pentru mediocritatea lui ar fi că e intraductibil :) Încerc să văd ce pot face să-l îmbunătăţesc.
Mă așteptam la mai mult, o provocare la un brainstorming, ceva! Am din nou senzația că, așa cum mărturisiți și în final, pe alocuri vă este lene să dezvoltați, să mergeți mai departe. Am senzația că vă limitați la schematizarea textelor pe care ni le propuneți. Este adevărat, este și acesta un început să pună omul mintea la treabă să-și tragă și singur concluzii. Dar realitatea este că numai două chestii din ce ați scris aici suscită, cel puțin pentru mine, o necunoscătoare chiar, interesul: regulile ședințelor de "brainstorming" venite de la călugării zen, despre care habar n-aveam, și, of course, povestioara cu jeturile subacvatice anti-torpilă. Restul îmi pare pe alocuri de umplutură, prea puțin atins. Mă așteptam să citesc mai mult pe tema "Who's minding the mind"... Ceea ce îmi place însă în modul în care scrieți, și trebuie să subliniez, este oralitatea stilului, într-un mod modern, interesant, cerând interacțiune din partea cititorului. Atenție la editare, sunt ceva typo pe alocuri.
pentru textul : Brainstorming torpilă – Prolog la o eventuală discuție (virtuală) despre Zen de"Nicoleta, daca tot zici ca este o trilogie si mai esti si novice de trebuie sa astepti doua zile pana sa postezi un text (asta e cea mai tare gaselnita a Hermeneiei, pe bune) de ce oare n-ai comasat textele intr-unul singur poate intelegeam si noi ceva?" hm, cata dreptate ai Andu! ce sa fac daca nu mi-a picat fisa! chestia cu urma de umbra ramasa si dupa citirea ansamblului de scrieri e voita; adica, in general, a incripta mesajul e o chestie fireasca pentru mine. eu zic ca totusi gradul de incifrare permite cititorului sa intrevada ceva, asa ca dupa un paravan in spatele caruia e aprinsa o lumina.
pentru textul : trei cinci opt dema surprinzi din nou cu ce poti face cu limba romina. textul ii fain, de un minimalism si o expresivitate ce duc cu gindul la haiku (ei bine, se vede "antrenamentul" tau in formele impuse). te-am citit din nou, cu placere
pentru textul : Sangreal debine v-am regasit. parerea dvs nu ma uimeste. poate ca lectura. la rindu-mi, raspund, din amabilitate, bucuroasa de vizita dumneavoastra aici.
pentru textul : pierdut dete rog sa adaugi traducerea si sa informezi un editor dupa ce ai facut-o
pentru textul : Caii nu au nici o vină dekatya, multumesc de trecere, si pentru penita. insa cea mai mare bucurie si cel mai mare premiu pentru cel care scrie este coala alba de hartie si un pix. mama isi tara mereu umbra dupa ea, pentru ca umbra o salveaza de marile dureri, le ascunde acolo.. asa e mama.... acel.. vers pe care tu spui ca ar fi mai bine sa il scot... nu justifica, si amplifica nebunia copilareasca, ii ofera o scena deschisa pe care sa isi joace rolul... multumesc inca odata de trecere, si te mai astept cu mare drag.
pentru textul : Mama deun poem prea clișeistic, aceleași substantive, verbe, frazarea ineficientă pentru poem... mai lucrează, e un text de șantier... cred.
pentru textul : Zob deAm recitit textul dumneavoastră și am citit și cele două articole la care faceți referire.
pentru textul : La stăpân deCu adevărat, un pic jenante aceste plecăciuni în fața „stăpânului”, mai ales că e un articol omagial pentru criticul Eugen Simion. În acest context pare și mai nepotrivită afirmația „doi critici [...] cel dintâi este Nicolae Manolescu.” Ceea ce e mai rău e că textul a primit „bun de tipar” și, în afară de temenele, mai are o grămadă de greșeli: pleonasme, tautologii, dezacorduri, cacofonii, omisiuni de litere, greșeli de ortografie și de punctuație din care voi exemplifica doar câteva: cerneri şi selecţii, studiu amănunţit a vieţii, a fixa mai bine, douăsute, oferindui-se, devorează cu aviditate, facă cât ș. a. . Am rămas cu un gust amar în urma citirii întregului articol. Da, e documentat, argumentat, face o incursiune în întreaga activitate a celui aniversat subliniind influența acestuia în noile direcții ale criticii literare actuale, dar se cuvenea mai multă acuratețe în redactare. Asemenea conduite (năravuri) discreditează autorul.
Apreciez stilul dumneavoastră incisiv, argumentat și legitim în situația de față.
Am scos "invenţia barocă." Mulţumesc pentru comentariu. Mă bucur că aţi avut răbdarea să-mi citiţi textul şi să-mi spuneţi părerea sinceră. Mai am multe de învăţat din comentariile dumneavoastră.
pentru textul : Şarpele de aramă (XVI) demodific doar de curiozitate ce-mi iese inspirata de ebosa.
o masă
peretii fără amintiri
un scaun
impulsuri aruncate de-a valma
împroșcînd pereții
tăcut
umbrele noastre mototolind tavanul
ca pe un cearșaf
inevitabil
gîndul că ai putea pleca
cred ca mi-a iesit o tenta erotica.
acum:
ati ales un spatiu, apoi ati incercat sa descrieti o secventa de viata altfel.asa am zis intai. apoi am zis: crochiul poetic declanseaza iluzia unui spatiu material pentru un sentiment. imbinarea dintre material: masa, scaun, cu abstractul pe mine intotdeauna ma apasa, imi transmite o suferinta, comunica o suferinta ca fundalul unui alt sentiment mai complex. materie/ abstract, complicat, ratacitor.asa percep eu in general.
pentru textul : crochiu I de...și cu adevărat frumos, poetic. Eu unul sunt mereu intrigat de ce limba noastră românească parcă sună mai bine atunci când este îmblânzită de arhaisme și de ce ne place mereu și mereu metafora.
pentru textul : nemişcaţi deNu este genul meu, dar textul stă în picioare. De modificat cumva, zic și eu, ultimul vers al primei strofe care mi se pare cam neinspirat în raport cu restul poemului 'și tu iar nu plătești la urmă'... adică? Nu plătești deloc sau poate plătești în avans...
Am primit cartea. Arată fff bine. Felicitări! Mulţumesc.
pentru textul : Virtualia XIII - mulţumiri, mirări şi poezie la Iaşi deAdriana, că o lași așa de capul ei?
pentru textul : fals interviu despre menirea artei deipocrizie domnule Titarenco in acest balast radioactiv al textului si ce text... stiti dumneavoastra, ati cunoscut de aproape persoane amputate in tinerete de picioare?? ati trait in preajma lor? ati aflat in loc de?? si mai mult de atit, ati aflat unde era Dumnezeul lor atunci cind? a te imbraca in cuvinte, fara alte accesorii, ce iluzie!
pentru textul : cuvintele sînt demulțumesc de asemeni mădălinei, ioanei și lui adrian pentru citire, observații și interes
pentru textul : sînt un oraș prin care nu mai trece nimeni dede la "si nu inteleg" poate fi compus un poem. in sus e foarte crunt. si mi-e frica de petale cum scancesc ele..oare de ce nu se mai opresc, sa bea ele ceva?
pentru textul : coloana ultimului templu desemnifica numele colectiei ,,cantece pentru hisham'' e in araba si poate fi luat ca o dedicatie.
pentru textul : valsând cu fiara dedom'le, ai dreptate. recunosc, am strimbat din nas cind am scris cuvintul "spoiala" (nici nu cred ca mai stie cineva in Romania ce e aia). si la fel la "mic-burghezul" "efemera". finalul era si mai prost dar am taiat. si voi mai taia. merci pentru observatii si spirit critic. btw, chiar si "importantei diurne" mi s-a parut putin prea "din alt film"
pentru textul : night jump dePagini