Un ,,eu-tu" frumos expus, cu acurateţe, cu bun-simţ, iar vulnerabilitatea e doar atât cât trebuie. E altceva decât cum ne-ai obişnuit. Metafora, simbolul sunt discrete, iar starea bine circumscrisă, ţinută sub control. Cred că te prinde bine şi acest stil, mai puţin abscons.
,,Îmi plâng lamentaţiile" îmi pare pleonastic.
Plicticos comentariul Dvs. domnule aalizei, o scuză simplă era deajuns. Dacă doriți însă să vorbim despre epigrame și epigramiști (fără însă a schimba subiectul de la mitocănia Dvs. primordială) eu vă propun o baie de Păstorel Teodoreanu, asta desigur dacă nu e exagerat față de abordarea Dvs. atâta de facilă, adică presupunând că eu sunt o mămăligă iar Dvs sunteți un vătrai.
Eu opresc aici disputa (pe care sper că o simțiți 100% amicală) cu Dvs. domnule Victor aalizei (și dacă ar fi doar pentru că eu, una, m-am lămurit ce pattern folosiți)
Margas
Rog a se scrie titlul cu minuscule. E suficient doar prima literă cu majusculă. Am mai făcut precizarea asta la textul precedent.
De pus toate vocativele între virgule. Când este gata, click pe butonul "atenție editor".
Nu şţiu cât de real e Gheorghe-le autorului, dar ştiu cât de adevărată (şi crudă) e ideea de Gheorghe a textului. Fiecare (sau cei mai mulţi dintre noi) am întâlnit câte un Gheorghe. Nu de mult, la un bloc de mine, pe o scară de coafor, şi-a dat duhul un Gheorghe de ăsta. Întâmplarea a făcut să-l întâlnesc cu o zi înainte să moară. Era oase şi piele galbenă, abia se mişca, iar în spatele ochilor, ţin minte clar, parcă nu mai avea amintiri. Să fi avut udneva la patruzeci şi ceva de ani...
În sfârşit. Textul este ok, pe alocuri foarte ok, dacă-mi permiteţi exprimarea lejeră, deci sărăcăcioasă. E simplu, dar adânc; paradoxal, uşor, dar greu. Nu cred c-aş schimba ceva la el.
mi-a placut si chiar mi-a adus aminte de Italia, partea ei cosmopolita sa zicem, cu doamne imbracate bine, care te fac sa te simti golan. o poezie luminoasa.
o polaritate inversată o metamorfoză urbană sugerînd un perpetuum mobile în care robotizarea(cum altfel?) e iminentă. cred că toți trecem prin aseamenea stări în ultima vreme. dar meritul pentru mesaj aparține autorului.
Notă:
“de ce oare aș mai ieși să îi descopăr
acum cînd îi pot privi rotindu-se în mine
ca pe un neobosit trenuleț nemțesc”
fie:
de ce oare aș mai ieși să îi descopăr
acum cînd îi pot privi rotindu-se în mine
ca un neobosit trenuleț nemțesc
fie(dacă vrei cu pe):
de ce oare aș mai ieși să îi descopăr
acum cînd îi pot privi
ca pe un neobosit trenuleț nemțesc
rotindu-se în mine
Maestre, Nu se vrea, ci e s t e! Despre restul comentariului: hehe. O alta "insarcinare", un alt(fel de) uter. Ma intreb cum vezi tu "definitia" diformitatii, sa nu mai punem ca aici (in text) este vorba de o anomalie care, da, deformeaza starea...n-are rost sa-mi explic demersul, pana la urma. Fiecare este liber (si in acelasi timp conditionat :D) sa intrepreteze/recepteze dupa chipul si asemanarea sa, in aceasta lume in care bajbaim. Pana la capat. Multumesc pentru comm.
Aveţi multe texte care încep bine. Adică: eu încep să citesc şi-mi zic "are ceva de spus, are vână, frumos, da...", şi la un moment dat, cranţ! - îl stricaţi cu câte o epatare de genul "apoi se ţine de legea gravitaţiei să nu cadă", care, pe lângă faptul că e prozaică şi ilariantă, parcă mai şi spune "hai să vă arăt eu, autorul, ce simplu pot să zic chesti geniale". Şi, repet, aveti multe texte care conţin această meteahnă. Păcat.
Textul e "viu" în măsura în care cititorul simte viul din el. Pasăre împăiată zici? Înseamnă că ai surprins exact efectul textului (vezi strofa a treia). O să mă gândesc la "căi bătătorite" și la alte critici constructive pe care le-ai menționat. Mulțumesc, Acteon, îmi de folos comentariul tău la nivel sinaptic.
yes, sir... am corectat (de fapt multumesc pentru atragerea atentiei, nu va scapă nimic niciodată... cum vi se pare textul?) Lucian, multumesc pentru trecere, lectura si comentariu... vă mai aștept? dacă doriți, cu ochelarii pe nas, Katya
Right Dorine, te-ai gandit si inca bine de tot. Virgile, nota zece pentru Blandiana (dar asta are de-a face cu generatia noastra si cu textele de underground din vremea aceea, right?) Ce are de-a face Blandiana cu euro e cam asa: "suntem un popor vegetal, de unde altfel linistea cu care ne asteptam desfrunzirea?" Daca m-ai fi intrebat ce are de-a face Blandiana cu concursul meu (ceea ce nu ai facut, deci ma intreb singur) ti-as fi raspuns asa: suntem un site vegetal, de unde altfel aceasta liniste? Oricum, eu ii multumesc lui Dorin pentru interventiile din acest subsol care ii pot aduce (lui sau tie Virgil, daca nu mai scrie nimeni pana sambata 21 iunie nimic aici) premiul de 100 USD pus la bataie. Multumesc, Andu
Teribil de captivant acest stil Dorine, ma voi opri din a da penite ca dup-aia ne banuie lumea de alte alea si cel putin eu, slava Celui de Sus, am multe banuieli ca niste nori din aia nimbus planand deasupra capatanii mele. Este o imbinare de traditional cu modern, are si miscare, un dinamism care parca la fiecare pas te tine cu el dar si acel dulce sirop al poeziei in doza care trebuie... adica mica, homeopatica. Am spus si la un seminar recent pe tema poeziei moderne ca cititorului mileniului trei trebuie sa i se ofere poezia in doze "homeopatice" (chiar mi-a parut rau ca am lansat in eter chestia asta inainte s-o patentez pe undeva :-)... glumesc desigur, nu ma intereseaza in vreun fel gloria la acest capitol. Ii las pe critici si pe lingvisti sa roada cu cururile lor fotoliile pe care stau, si asa roase de generatii de molii inaintea lor... Insa asta e parerea mea sincera. Poezia moderna trebuie sa invete sa foloseasca "poezia" in doze homeopatice, ca pe o otrava sublimata, pe oricat de multe pagini s-ar intinde textul. Ma rog, poate ne bagam si la vorbiri din astea candva... Andu P.S. Ma rog, am mai citit o data textul si mi-a placut parca si mai mult asa ca m-am hotarat sa pun penita aia, cu promisiunea ca e ultima la stilul asta care sper ca se va dezvolta si va creste inalt si frumos ca o matraguna.
Iata ca alaturi de Detectivul Artur (Brumaru), Mopete (Mircea Ivanescu) din Mopeteiana ...si probabil si altii, apare, de catva timp si Domnul Pa. Italnirea cu el, pentru mine, este - deocamdata - placuta. Sa vedem ce mai urmeaza.
"Adrian, nu zic nu, poți să inventezi adverbe câte vrei, ideea este că ele ar trebui să exprime ceva, altfel rămân la nivel de originalitate și atât. Ori mie, în acest text nu-mi transmit nimic. repet, așa mi se arată mie" (E. Bot) - bine că ai spus "mie nu-mi transmite nimic". Ai un alibi. O să fac un efort şi, poate, o să-ţi faci mustrări că nici măcar nu ai încercat să înţelegi.
Discursul textului e o alegorie. Dragostea = un pulover, care, când nu mai ai niciun gând ori ţi se face frig (izoalre, înstrăinare, însingurare) te reanimă/te poate reanima, îmbrăcându-te "uneori peste ochi", dragostea e oarbă, nu? Sar direct la adverbe: când puloverul se toceşte fie de atâta zbor, fie de atâta târâş (dragostea moare fie din prea mult, fie din prea puţin), îl scoţi pe cap. Ei, ştii tu, tre' să ţi se fi întâmplat, câmd scoţi o haină pe cap, la contact cu părul, se produce un circuit electric. De unde "scânteia pocneşte vânăt" - unde "vânăt", ptr mine, este egal cu "sfârşit" şi "boală", însă nu voiam ca scânteia să fie vânătă, ci întreg procesul, aşadar, am convertit adjectivul în adverb. "lada îl înghite neutru" e mai simplu - vine în contrast cu versul de mai sus, de aceea sunt unele după altele, se impunea. Lada, ca un lucru ce e, ca un lucru care dă o acţiune implacabilă, trebuia să se opună prin nepăsare. Am, deci, susţinere logică, ideatică şi expresivă, coerenţă unitară şi, de ce nu, claritate. Se poate discuta factorul artistic, dar atât. Vezi, aşadar, că ţie nu ţi-a spus nimic, dar textul spune. Exprimă ceva.
Strofa trei nu e naturală deloc. Maniera în care e scrisă e naturală. Ceea ce este altceva. Şi atât aici.
Recunosc, textul nu e deloc fluid. Voi mai lucra la forma si voi simplifica continutul. ..." cu limbile lor sedate de har", poate vei intelege ce-am vrut sa spun. Totusi, nu pot renunta la partea asta. Multumesc pentru sfat!
pentru ecoul acestui sarut ce locuieste atemporal in "copilaria albastra" a fiecaruia, dincolo de ferestrele luminate ale fericirii altora, dincolo de nostalgia unui an pierdut prin buzunarele tineretii: "un singur sărut ar fi aproape un sacrilegiu la fel de frumos și de trecător precum neterminata noastră copilărie albastră" tablourile de valoare se pastreaza numai pentru sine. asa diferentiezi adevaratii colectionari de rizar.
frumoasă imagine, concentrată... sigur sunt un adept mărturisit al scrierii minimaliste. apropiere-depărtare, facere-desfacere însă ceva totuși scârțâie aici. cele două strofe ar dori, cred eu, să sublinieze sentimentul printr-o tehnică a contrastului, cel puțin așa sugerează primele versuri
'atât de aproape'
apoi
'atât de departe'
însă ultimele versuri ale strofelor sunt intrigante, ele exprimând aceeași distrugere finalmente. E o abordare cred eu care suferă de simplism.
O variantă pe care o sugerez, apreciind totuși poemul așa cum este el acum ar fi
atât de aproape, încât, uneori,
orice cuvânt
ne răsună prea tare,
Poezia ta mă trimite... știu că am în bibliotecă o carte cu poezii ale lui Michelangelo. Despre el e vorba? ............ Da; nu am găsit despre păsări roșii, dar am găsit alte lucruri frumoase. Uite ce scrie în 1524: "Otrăvii risipite din săgeată o poartă i-am făcut din ochi, năvală să dea prin ea: din amintire-o poală, un cuib privirii dulci ce mă desfată, și foale mi-am făcut din piept, să scoată suspine, și din suflet nicovală." (trad. Eta Boeriu)
pai nu mai stiu ce sa mai zic atunci. am o propunere. nu mai scriu nici un comentariu si nu mai raspund nici la unul, decit in situatii exceptionale, extrem de rar. e bine asa. astept un raspuns general, adica din partea consiliului editorial al hermeneiei. nu imi mai cer scuze, daca n-are rost. ce acelasi respect ca si ultima data, ec
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
ceva rimeinvoluntare, cred.
"cîntec amorf despre amintiri
înțepenite printre rădăcini"
finalul cu resturile de zmeie rămase agăţate, reuşit ca trasmitere a mesajului. text simplu, curat, aproape fără cuvinte.
pentru textul : fără cuvinte deUn ,,eu-tu" frumos expus, cu acurateţe, cu bun-simţ, iar vulnerabilitatea e doar atât cât trebuie. E altceva decât cum ne-ai obişnuit. Metafora, simbolul sunt discrete, iar starea bine circumscrisă, ţinută sub control. Cred că te prinde bine şi acest stil, mai puţin abscons.
pentru textul : policrom de,,Îmi plâng lamentaţiile" îmi pare pleonastic.
Plicticos comentariul Dvs. domnule aalizei, o scuză simplă era deajuns. Dacă doriți însă să vorbim despre epigrame și epigramiști (fără însă a schimba subiectul de la mitocănia Dvs. primordială) eu vă propun o baie de Păstorel Teodoreanu, asta desigur dacă nu e exagerat față de abordarea Dvs. atâta de facilă, adică presupunând că eu sunt o mămăligă iar Dvs sunteți un vătrai.
pentru textul : poetesei cu dragoste şi margarete deEu opresc aici disputa (pe care sper că o simțiți 100% amicală) cu Dvs. domnule Victor aalizei (și dacă ar fi doar pentru că eu, una, m-am lămurit ce pattern folosiți)
Margas
Adrian,Raluca(,) Cristina, Virgil, mulţumiri!
pentru textul : Autori Hermeneia premiaţi la Târgovişte deAlexandru Ioan Despina te felicit pentru reuşita în proză.
Rog a se scrie titlul cu minuscule. E suficient doar prima literă cu majusculă. Am mai făcut precizarea asta la textul precedent.
pentru textul : Marea trăncăneală deDe pus toate vocativele între virgule. Când este gata, click pe butonul "atenție editor".
Nu şţiu cât de real e Gheorghe-le autorului, dar ştiu cât de adevărată (şi crudă) e ideea de Gheorghe a textului. Fiecare (sau cei mai mulţi dintre noi) am întâlnit câte un Gheorghe. Nu de mult, la un bloc de mine, pe o scară de coafor, şi-a dat duhul un Gheorghe de ăsta. Întâmplarea a făcut să-l întâlnesc cu o zi înainte să moară. Era oase şi piele galbenă, abia se mişca, iar în spatele ochilor, ţin minte clar, parcă nu mai avea amintiri. Să fi avut udneva la patruzeci şi ceva de ani...
În sfârşit. Textul este ok, pe alocuri foarte ok, dacă-mi permiteţi exprimarea lejeră, deci sărăcăcioasă. E simplu, dar adânc; paradoxal, uşor, dar greu. Nu cred c-aş schimba ceva la el.
pentru textul : atunci când cerul e ursuleţul misha demi-a placut si chiar mi-a adus aminte de Italia, partea ei cosmopolita sa zicem, cu doamne imbracate bine, care te fac sa te simti golan. o poezie luminoasa.
pentru textul : babilon deo polaritate inversată o metamorfoză urbană sugerînd un perpetuum mobile în care robotizarea(cum altfel?) e iminentă. cred că toți trecem prin aseamenea stări în ultima vreme. dar meritul pentru mesaj aparține autorului.
Notă:
“de ce oare aș mai ieși să îi descopăr
acum cînd îi pot privi rotindu-se în mine
ca pe un neobosit trenuleț nemțesc”
fie:
de ce oare aș mai ieși să îi descopăr
acum cînd îi pot privi rotindu-se în mine
ca un neobosit trenuleț nemțesc
fie(dacă vrei cu pe):
de ce oare aș mai ieși să îi descopăr
acum cînd îi pot privi
ca pe un neobosit trenuleț nemțesc
rotindu-se în mine
sau variante.
pentru textul : scrisori imaginare II deMaestre, Nu se vrea, ci e s t e! Despre restul comentariului: hehe. O alta "insarcinare", un alt(fel de) uter. Ma intreb cum vezi tu "definitia" diformitatii, sa nu mai punem ca aici (in text) este vorba de o anomalie care, da, deformeaza starea...n-are rost sa-mi explic demersul, pana la urma. Fiecare este liber (si in acelasi timp conditionat :D) sa intrepreteze/recepteze dupa chipul si asemanarea sa, in aceasta lume in care bajbaim. Pana la capat. Multumesc pentru comm.
pentru textul : Facă-se deAveţi multe texte care încep bine. Adică: eu încep să citesc şi-mi zic "are ceva de spus, are vână, frumos, da...", şi la un moment dat, cranţ! - îl stricaţi cu câte o epatare de genul "apoi se ţine de legea gravitaţiei să nu cadă", care, pe lângă faptul că e prozaică şi ilariantă, parcă mai şi spune "hai să vă arăt eu, autorul, ce simplu pot să zic chesti geniale". Şi, repet, aveti multe texte care conţin această meteahnă. Păcat.
pentru textul : pe o altă patină dear trebui să adaug un titlu la comentarii link pe comentarii?? cum adică? Înaite era "Ultimele".. s-a considerat că are o notă negativă
pentru textul : ultimele modificări pe site deMultumesc, Adriana asa am sa fac.
pentru textul : Dureri deam să revin pe text, Virgil, mulțam de popasul elegant.
pentru textul : din sensibilitățile băiatului care aduce pizza deTextul e "viu" în măsura în care cititorul simte viul din el. Pasăre împăiată zici? Înseamnă că ai surprins exact efectul textului (vezi strofa a treia). O să mă gândesc la "căi bătătorite" și la alte critici constructive pe care le-ai menționat. Mulțumesc, Acteon, îmi de folos comentariul tău la nivel sinaptic.
pentru textul : shortcut to L.L. deyes, sir... am corectat (de fapt multumesc pentru atragerea atentiei, nu va scapă nimic niciodată... cum vi se pare textul?) Lucian, multumesc pentru trecere, lectura si comentariu... vă mai aștept? dacă doriți, cu ochelarii pe nas, Katya
pentru textul : săritura tsukahara deRight Dorine, te-ai gandit si inca bine de tot. Virgile, nota zece pentru Blandiana (dar asta are de-a face cu generatia noastra si cu textele de underground din vremea aceea, right?) Ce are de-a face Blandiana cu euro e cam asa: "suntem un popor vegetal, de unde altfel linistea cu care ne asteptam desfrunzirea?" Daca m-ai fi intrebat ce are de-a face Blandiana cu concursul meu (ceea ce nu ai facut, deci ma intreb singur) ti-as fi raspuns asa: suntem un site vegetal, de unde altfel aceasta liniste? Oricum, eu ii multumesc lui Dorin pentru interventiile din acest subsol care ii pot aduce (lui sau tie Virgil, daca nu mai scrie nimeni pana sambata 21 iunie nimic aici) premiul de 100 USD pus la bataie. Multumesc, Andu
pentru textul : some rule rules some rules dese pare ca a fost o neintelegere, asadar sa trecem peste ea. :)
pentru textul : despre dragoste numai de bine desalut trecerea ta Andu,o zi frumoasă încontinuare
pentru textul : Nu doar aripile înalță deTeribil de captivant acest stil Dorine, ma voi opri din a da penite ca dup-aia ne banuie lumea de alte alea si cel putin eu, slava Celui de Sus, am multe banuieli ca niste nori din aia nimbus planand deasupra capatanii mele. Este o imbinare de traditional cu modern, are si miscare, un dinamism care parca la fiecare pas te tine cu el dar si acel dulce sirop al poeziei in doza care trebuie... adica mica, homeopatica. Am spus si la un seminar recent pe tema poeziei moderne ca cititorului mileniului trei trebuie sa i se ofere poezia in doze "homeopatice" (chiar mi-a parut rau ca am lansat in eter chestia asta inainte s-o patentez pe undeva :-)... glumesc desigur, nu ma intereseaza in vreun fel gloria la acest capitol. Ii las pe critici si pe lingvisti sa roada cu cururile lor fotoliile pe care stau, si asa roase de generatii de molii inaintea lor... Insa asta e parerea mea sincera. Poezia moderna trebuie sa invete sa foloseasca "poezia" in doze homeopatice, ca pe o otrava sublimata, pe oricat de multe pagini s-ar intinde textul. Ma rog, poate ne bagam si la vorbiri din astea candva... Andu P.S. Ma rog, am mai citit o data textul si mi-a placut parca si mai mult asa ca m-am hotarat sa pun penita aia, cu promisiunea ca e ultima la stilul asta care sper ca se va dezvolta si va creste inalt si frumos ca o matraguna.
pentru textul : ah, uitai piticii pe aragază! deIata ca alaturi de Detectivul Artur (Brumaru), Mopete (Mircea Ivanescu) din Mopeteiana ...si probabil si altii, apare, de catva timp si Domnul Pa. Italnirea cu el, pentru mine, este - deocamdata - placuta. Sa vedem ce mai urmeaza.
pentru textul : de echinocțiu de"Adrian, nu zic nu, poți să inventezi adverbe câte vrei, ideea este că ele ar trebui să exprime ceva, altfel rămân la nivel de originalitate și atât. Ori mie, în acest text nu-mi transmit nimic. repet, așa mi se arată mie" (E. Bot) - bine că ai spus "mie nu-mi transmite nimic". Ai un alibi. O să fac un efort şi, poate, o să-ţi faci mustrări că nici măcar nu ai încercat să înţelegi.
Discursul textului e o alegorie. Dragostea = un pulover, care, când nu mai ai niciun gând ori ţi se face frig (izoalre, înstrăinare, însingurare) te reanimă/te poate reanima, îmbrăcându-te "uneori peste ochi", dragostea e oarbă, nu? Sar direct la adverbe: când puloverul se toceşte fie de atâta zbor, fie de atâta târâş (dragostea moare fie din prea mult, fie din prea puţin), îl scoţi pe cap. Ei, ştii tu, tre' să ţi se fi întâmplat, câmd scoţi o haină pe cap, la contact cu părul, se produce un circuit electric. De unde "scânteia pocneşte vânăt" - unde "vânăt", ptr mine, este egal cu "sfârşit" şi "boală", însă nu voiam ca scânteia să fie vânătă, ci întreg procesul, aşadar, am convertit adjectivul în adverb. "lada îl înghite neutru" e mai simplu - vine în contrast cu versul de mai sus, de aceea sunt unele după altele, se impunea. Lada, ca un lucru ce e, ca un lucru care dă o acţiune implacabilă, trebuia să se opună prin nepăsare. Am, deci, susţinere logică, ideatică şi expresivă, coerenţă unitară şi, de ce nu, claritate. Se poate discuta factorul artistic, dar atât. Vezi, aşadar, că ţie nu ţi-a spus nimic, dar textul spune. Exprimă ceva.
Strofa trei nu e naturală deloc. Maniera în care e scrisă e naturală. Ceea ce este altceva. Şi atât aici.
pentru textul : Tratat despre dragoste, pulovere şi fluturi denu pretinde că pricepi cînd nu poți, nicodeme. că dacă taci mai există o șansă ca lumea să nu vadă chiar cine ești. dar așa...
pentru textul : sequoia I de"ruga îmi zboară circular
prin etaje de foc" -
Un poem deosebit cu o linie clară. Foarte reuşit. Ioan.
pentru textul : Fructul de sare deSti ca esti isteata, Doamna? Am modificat dupa inima (si mintea) dumitale.
pentru textul : Rugina cuielor de...Fabius, ce zici: Francis Ford Copola sau Emir Kustirica:)? mulțam de trecere și sesizare!
pentru textul : e doar un... deRecunosc, textul nu e deloc fluid. Voi mai lucra la forma si voi simplifica continutul. ..." cu limbile lor sedate de har", poate vei intelege ce-am vrut sa spun. Totusi, nu pot renunta la partea asta. Multumesc pentru sfat!
pentru textul : Drumul poeților depentru ecoul acestui sarut ce locuieste atemporal in "copilaria albastra" a fiecaruia, dincolo de ferestrele luminate ale fericirii altora, dincolo de nostalgia unui an pierdut prin buzunarele tineretii: "un singur sărut ar fi aproape un sacrilegiu la fel de frumos și de trecător precum neterminata noastră copilărie albastră" tablourile de valoare se pastreaza numai pentru sine. asa diferentiezi adevaratii colectionari de rizar.
pentru textul : antiplatonice VI defrumoasă imagine, concentrată... sigur sunt un adept mărturisit al scrierii minimaliste. apropiere-depărtare, facere-desfacere însă ceva totuși scârțâie aici. cele două strofe ar dori, cred eu, să sublinieze sentimentul printr-o tehnică a contrastului, cel puțin așa sugerează primele versuri
'atât de aproape'
apoi
'atât de departe'
însă ultimele versuri ale strofelor sunt intrigante, ele exprimând aceeași distrugere finalmente. E o abordare cred eu care suferă de simplism.
O variantă pe care o sugerez, apreciind totuși poemul așa cum este el acum ar fi
atât de aproape, încât, uneori,
orice cuvânt
ne răsună prea tare,
atât de departe, încât
abia auzim
cum murim.
Andu
pentru textul : dragoste dePoezia ta mă trimite... știu că am în bibliotecă o carte cu poezii ale lui Michelangelo. Despre el e vorba? ............ Da; nu am găsit despre păsări roșii, dar am găsit alte lucruri frumoase. Uite ce scrie în 1524: "Otrăvii risipite din săgeată o poartă i-am făcut din ochi, năvală să dea prin ea: din amintire-o poală, un cuib privirii dulci ce mă desfată, și foale mi-am făcut din piept, să scoată suspine, și din suflet nicovală." (trad. Eta Boeriu)
pentru textul : Michel depai nu mai stiu ce sa mai zic atunci. am o propunere. nu mai scriu nici un comentariu si nu mai raspund nici la unul, decit in situatii exceptionale, extrem de rar. e bine asa. astept un raspuns general, adica din partea consiliului editorial al hermeneiei. nu imi mai cer scuze, daca n-are rost. ce acelasi respect ca si ultima data, ec
pentru textul : opi dePagini