un text ce are șanse semnificative să devine un „clasic”. întoarcerea la modul tradițional de a scrie este de data aceasta excelentă. alegerea bucății muzicale, la fel. un text care pentru mine este fără cusur. și nu mă entuziasmez prea ușor de obicei.
mulțumesc și pentru că m-ai introdus în lucrările lui Abel Korzeniowski. necunoscut mie pînă acum.
Da, dacă fac abstracție de faptul că nu știu cine-i Galia și de ce nu face dativul ca toată lumea (sic!), iar pe Gunamar l-am căutat pe google , mi-a plăcut. Ne-ai răsucit în salonul acela până ne-ai amețit. De fapt, aceasta e senzația, de carusel din care te oprește un fascicul neașteptat de lumină.
păi ești fericit! deja ai găsit ce-ai vrut, vezi? :)
iar înaintea lui Brumaru nu mă pot face de râs, așa că o să invit un alt... „clasic”, ceva mai tocit, e-adevărat, dar poate i se va ierta.
pe Nicolaus Cusanus.
care spune
„non est nisi religion una in rituum varierare”.
înlocuiește aici „riturile” cu „expresia”. pentru că ele nici nu sunt altceva. și „religia” cu poezia. pentru că asta ar trebui să fie ea, poezia, pentru cel care scrie. nu o luptă pentru supremație, nu un campionat de originalitate.
poate inca din titlu ai putea sugera ca nu este o eroare sau greseala de editare ci doua fragmente dintr-un intreg: Gloomy Sunday I si Gloomy Sunday II.
Trebuie ambiț să parodiezi așa ceva. Textul pare în sine o parodie la ecuația :creator ori doi egal cu en la puterea cititor...:) Valoarea lui en o deduce autorul în final ca fiind o oră. De noroc...de trăire. Bun. Chiar și confuzia din final are rezonul ei acolo. Doar era vorba de un creator neînțeles. Două stîngăcii, două morți, deodată...spune autorul. Care e șpilul? În mod normal, dacă ai inspirația să rămîi integru, nededublat, om și creator pînă la sfîrșit, poți muri de două ori...deodată. Altfel mori înainte, neinspirat și fără sens. Așa se vede necunoscuta din ecuație aici la puterea mea, a cititorului. Am fost norocos Andule? Eu cred că da... și fără suta aia de parai... Pe curînd, george
Interesant este că mie îmi aceste versuri entre deux passages îmi dau senzația de conturare a unei identități, conturare a unor timpi interiori, de pași echilibrați, poate că balerinul știe să își mențină umbletul fără a atinge focul, fără a ignorea putreziciunea și lăsându-se botezat de aer. No more angels. Îmi voi ține promisiunea, voi scrie pe larg într-o zi, acum s-a amânat scrierea. Mi-ar plăcea însă ca într-o zi să văd toate acestea într-o carte. Destul de curând.
Initila, fusesem deranjat putin de formulare "sa nu te la LA calcai". Recitind, nu stiu in ce proportie indusa, in ce proportie asumata, opinia mea e ca s-ar putea sa ai dreptate. Personal, as merge pe o varianta mai in forta, care sa sustina ori sa sa impinga mai departe acel brinci pe trepte.
Remarc:
,,o mână de gânduri
care spintecă piepturi,
scoțând la lumina
lunii neomul din om,
umbra de pasăre
înalt cuvântătoare." Un poem de o acurateţe rară!
Da, ai prins bine firul, nu am vrut să spun mai mult decât am spus, ci să vezi cum văd ce nu se vede. În plus, parcă ți-am mai lăsat un comentariu pe o proză. Is'n it? Și nu găsesc firul înapoi. :)
mi-a placut: în gustul sărutului tău era seară. privit integral poemul e greoi, cu un sofer de taxi dintr-un tablou, aflat intr-o parfumerie, al carui suflet mai si privea, dupa care imaginea e rupta brusc la gustul sarutului. ma privea/deci initial esti singur in pravalie, apoi trupurile noastre. deci, greoi. imagini in cercuri concentrice, se suprapun. typo:atăt mcm
cami, din marul cunoasterii am muscat de cand am realizat ca suntem goi:) eu cred ca viata e doar o partida, pe care din pacate, trebuie intotdeauna s-o pierdem... ma bucur cand treci pe-aici, multumesc!
ai scris altfel aici, ca și când nu ți-ar păsa nici măcar de ceea ce rămâne în urma scrisului tău, ai scris pentru că trebuia să scrii! și asta înseamnă poezie... Citind, mi s-a părut că spre final ceva se amplifică, se accelerează, de parcă cel care scrie ar deveni în timp marius tomescu. un text care se cere recitit, mulțam!
hecatonhir, ai dreptate, absoluta dreptate, este vorba despre exterminare, adica mai exact de auto-exterminare literara sau culturala. as vrea sa iti dau dreptate si sa consider si eu ca e o "gluma sinistra". de fapt cind am citit prima data pseudomanifestul boierismului am crezut si eu ca e o gluma... sinistra. am crezut ca cineva face un test ca sa vada cam citi se raliaza sub stindardul unei prostii. oamenii de litere mai fac glume. dar n-a fost sa fie gluma. am vazut ulterior ca multi chiar cred in ea. asa ca in ciuda sperantei mele, si vad acum ca si a tale, boierismul nu e o gluma, nici sinistra si nici de alt fel. daca nu crezi poti sa verifici. in ce priveste jignirea nu prea inteleg care e sau poate te referi la faptul ca boierismul e o jignire la adresa inteligentei noastre. daca asta ai vrut sa spui ai perfecta dreptate, nu poti sa citesti un paragraf din pseudomanifest ca sa nu simti asta. sint absolut de acord cu tine.
elia, ca să pot scrie o piesă mare ar trebui să fiu poet. iar asta este tot mai departe de mine.
andu, eu cred că citești în grabă și emiți concluzii în grabă. pentru mine atît pisica dar și degetele paznicului sînt puncte care te fac să întorci capul. tu chiar crezi în poezia cheală?
degetele ei nu pot mătura lumina... o pot coase, o pot șterge la ochi, la nas, o pot recompune, o pot plia în evantai dar...hm, chiar să o măture?sună disonant... insă poemul continuă frumos... remarc /acolo unde fiara își lasă botul s-atârne, jilav, fălci sunt mâinile lui în mănuși ca de sfoară cu dinți/ taie doi din constructia turnul are doi ochi rotunyi ca fantana...ce te deranjează dacă are 1, 2 sau +infinit? lasa imaginatia cititorului sa lucreze... pe aici o aburești /- în cercuri naluca-nebuna îi prinde grumazul e albă cu pielea tocmind respirări și ceață de aur la poarta inchisa de vrăji/ frumoasa constructia pielea tocmind respirari (salveaz-o)restul e abur... finalul ... se prăbușește... e ca un banc... și ce dacă lucrurile rămân suspendate în aer?
Inca cateva cuvinte despre Fondane ( Barbu Fundoianu) nascut la Iasi in 1898 si executat la Birkenau in 1944. A plecat la Paris in 1923 unde scrie eseuri, scenarii si poezii. E descoperit de Ilarie Voronca si Tzara cu care schimba cateva scrisori. Desi esential oniric si indraznet nu se alatura grupului Andre Breton ci prefera miscarea " Le Grand Jeu" (1927-1932) care abunda in incercari simpliste dar si experimente intuitive, spontane. Prin anii 40 Fondane se dedica filozofiei dar viata ii este curmata de deportare si executie. In Ierusalim, institul Yad va Shem care se ocupa cu studiul si istoria holocaustului a ales cuvintele lui Fondane gravate la iesirea din cutremuratorul muzeu al tragediei poporului evreu: "... amintiti-va doar ca am fost nevinovat si ca, intocmai ca si voi, muritorii acelor zile am avut si eu o fatza brazdata de manie, de mila si de bucurie, o fata de om, pur si simplu !" B. Fondane
Dragă Bobadile, nici nu credeam eu să fi scris ceva neaparat semnificativ aici dar văzînd toată încrîncenarea cu care te aruncași asupra bietului psalm îmi fac socoteală că trebuie să fi comis ceva totuși că altfel nu se explică. În ce privește cîți și cine citește pe Hermeneia nu îți fă tu probleme că le țin eu numărătoarea, așa ca la orice gospodărie care se respectă. Și nu văzui nici o cădere de popularitate sau interes, dacă ești chiar așa frămîntat de problema asta. Eu zic să te liniștești. Lucrurile merg bine, adică așa cum ar trebui să meargă. Încercăm să nu fim Mall sau mahala cum probabil că ți-ai dori tu să ne vezi. Mai bine, zic eu, pune mîna să scrii și tu ceva. Știi, e bine să critici dar cînd ajungi să faci numai asta de la o vreme începe să sune a doagă spartă și nimeni nu te mai bagă în seamă. Se zice că te ramolești. Și mie mi-ar părea rău fiindcă tu ești băiat cu talent (modest ce-i drept), dar ai ceva cînd vrei. Și e păcat să rămîi în istorie doar așa, un fel de cîrcotaș pentru care strugurii la care nu ajunge sînt totdeauna acri. Parol moncher.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
un text ce are șanse semnificative să devine un „clasic”. întoarcerea la modul tradițional de a scrie este de data aceasta excelentă. alegerea bucății muzicale, la fel. un text care pentru mine este fără cusur. și nu mă entuziasmez prea ușor de obicei.
pentru textul : Din urmă demulțumesc și pentru că m-ai introdus în lucrările lui Abel Korzeniowski. necunoscut mie pînă acum.
Da, dacă fac abstracție de faptul că nu știu cine-i Galia și de ce nu face dativul ca toată lumea (sic!), iar pe Gunamar l-am căutat pe google , mi-a plăcut. Ne-ai răsucit în salonul acela până ne-ai amețit. De fapt, aceasta e senzația, de carusel din care te oprește un fascicul neașteptat de lumină.
pentru textul : Flori de Gunamar demi-a fost frică de şantier, Ioane. La vârsta noastră munca pe şantier e indezirabilă.
pentru textul : too little too late deVai de mine, ti s-a stricat tasta space. La fel de [space] mult. Imi place ultimul vers. Mult, chiar.
pentru textul : fericirea nu se dă lunea vărsat depăi ești fericit! deja ai găsit ce-ai vrut, vezi? :)
iar înaintea lui Brumaru nu mă pot face de râs, așa că o să invit un alt... „clasic”, ceva mai tocit, e-adevărat, dar poate i se va ierta.
pe Nicolaus Cusanus.
care spune
„non est nisi religion una in rituum varierare”.
înlocuiește aici „riturile” cu „expresia”. pentru că ele nici nu sunt altceva. și „religia” cu poezia. pentru că asta ar trebui să fie ea, poezia, pentru cel care scrie. nu o luptă pentru supremație, nu un campionat de originalitate.
părerea mea de om „vechi”, asta e... :)
pentru textul : în ultima cameră, el demultumesc frumos, katya! nimic nu e fortat...
pentru textul : poem cu geamuri fumurii depoate inca din titlu ai putea sugera ca nu este o eroare sau greseala de editare ci doua fragmente dintr-un intreg: Gloomy Sunday I si Gloomy Sunday II.
pentru textul : Gloomy Sunday II demirose sau miroase?
pentru textul : Mirose deTrebuie ambiț să parodiezi așa ceva. Textul pare în sine o parodie la ecuația :creator ori doi egal cu en la puterea cititor...:) Valoarea lui en o deduce autorul în final ca fiind o oră. De noroc...de trăire. Bun. Chiar și confuzia din final are rezonul ei acolo. Doar era vorba de un creator neînțeles. Două stîngăcii, două morți, deodată...spune autorul. Care e șpilul? În mod normal, dacă ai inspirația să rămîi integru, nededublat, om și creator pînă la sfîrșit, poți muri de două ori...deodată. Altfel mori înainte, neinspirat și fără sens. Așa se vede necunoscuta din ecuație aici la puterea mea, a cititorului. Am fost norocos Andule? Eu cred că da... și fără suta aia de parai... Pe curînd, george
pentru textul : două mâini deInteresant este că mie îmi aceste versuri entre deux passages îmi dau senzația de conturare a unei identități, conturare a unor timpi interiori, de pași echilibrați, poate că balerinul știe să își mențină umbletul fără a atinge focul, fără a ignorea putreziciunea și lăsându-se botezat de aer. No more angels. Îmi voi ține promisiunea, voi scrie pe larg într-o zi, acum s-a amânat scrierea. Mi-ar plăcea însă ca într-o zi să văd toate acestea într-o carte. Destul de curând.
pentru textul : cheile deSilvia, mulţumesc pentru semn. Şi mie îmi place strofa aceea. E plină de înţelesuri.
pentru textul : întrebare deInitila, fusesem deranjat putin de formulare "sa nu te la LA calcai". Recitind, nu stiu in ce proportie indusa, in ce proportie asumata, opinia mea e ca s-ar putea sa ai dreptate. Personal, as merge pe o varianta mai in forta, care sa sustina ori sa sa impinga mai departe acel brinci pe trepte.
pentru textul : sarut de siguranta deRemarc:
pentru textul : Abecedar al melancoliei, de,,o mână de gânduri
care spintecă piepturi,
scoțând la lumina
lunii neomul din om,
umbra de pasăre
înalt cuvântătoare." Un poem de o acurateţe rară!
Acum titlul suna comic. Un fel de "Feriti-va de magarus".
pentru textul : Și cu zâna ce facem? deNu , cel puțin nu asta mi-a fost intenția.
pentru textul : Kenningar deD-le Manolescu, cine este acest Adrian A Gheorghuesi?
pentru textul : Har şi talent deDa, ai prins bine firul, nu am vrut să spun mai mult decât am spus, ci să vezi cum văd ce nu se vede. În plus, parcă ți-am mai lăsat un comentariu pe o proză. Is'n it? Și nu găsesc firul înapoi. :)
pentru textul : Păpușari demi-a placut: în gustul sărutului tău era seară. privit integral poemul e greoi, cu un sofer de taxi dintr-un tablou, aflat intr-o parfumerie, al carui suflet mai si privea, dupa care imaginea e rupta brusc la gustul sarutului. ma privea/deci initial esti singur in pravalie, apoi trupurile noastre. deci, greoi. imagini in cercuri concentrice, se suprapun. typo:atăt mcm
pentru textul : california I decami, din marul cunoasterii am muscat de cand am realizat ca suntem goi:) eu cred ca viata e doar o partida, pe care din pacate, trebuie intotdeauna s-o pierdem... ma bucur cand treci pe-aici, multumesc!
pentru textul : figurine albnegre deTouchée, Ioana. Merçi.
pentru textul : tant qu’il y aura des ailes deai scris altfel aici, ca și când nu ți-ar păsa nici măcar de ceea ce rămâne în urma scrisului tău, ai scris pentru că trebuia să scrii! și asta înseamnă poezie... Citind, mi s-a părut că spre final ceva se amplifică, se accelerează, de parcă cel care scrie ar deveni în timp marius tomescu. un text care se cere recitit, mulțam!
pentru textul : salt nestabilizat prin trapa toamnei dehecatonhir, ai dreptate, absoluta dreptate, este vorba despre exterminare, adica mai exact de auto-exterminare literara sau culturala. as vrea sa iti dau dreptate si sa consider si eu ca e o "gluma sinistra". de fapt cind am citit prima data pseudomanifestul boierismului am crezut si eu ca e o gluma... sinistra. am crezut ca cineva face un test ca sa vada cam citi se raliaza sub stindardul unei prostii. oamenii de litere mai fac glume. dar n-a fost sa fie gluma. am vazut ulterior ca multi chiar cred in ea. asa ca in ciuda sperantei mele, si vad acum ca si a tale, boierismul nu e o gluma, nici sinistra si nici de alt fel. daca nu crezi poti sa verifici. in ce priveste jignirea nu prea inteleg care e sau poate te referi la faptul ca boierismul e o jignire la adresa inteligentei noastre. daca asta ai vrut sa spui ai perfecta dreptate, nu poti sa citesti un paragraf din pseudomanifest ca sa nu simti asta. sint absolut de acord cu tine.
pentru textul : boierismul sau nazismul literar deelia, ca să pot scrie o piesă mare ar trebui să fiu poet. iar asta este tot mai departe de mine.
andu, eu cred că citești în grabă și emiți concluzii în grabă. pentru mine atît pisica dar și degetele paznicului sînt puncte care te fac să întorci capul. tu chiar crezi în poezia cheală?
pentru textul : tablou cu pisică albă deFrumos, fluent, sensibil...Şi cu o aproape imperceptibilă notă (auto)ironică, ba char ludică...
pentru textul : cantoluna dedegetele ei nu pot mătura lumina... o pot coase, o pot șterge la ochi, la nas, o pot recompune, o pot plia în evantai dar...hm, chiar să o măture?sună disonant... insă poemul continuă frumos... remarc /acolo unde fiara își lasă botul s-atârne, jilav, fălci sunt mâinile lui în mănuși ca de sfoară cu dinți/ taie doi din constructia turnul are doi ochi rotunyi ca fantana...ce te deranjează dacă are 1, 2 sau +infinit? lasa imaginatia cititorului sa lucreze... pe aici o aburești /- în cercuri naluca-nebuna îi prinde grumazul e albă cu pielea tocmind respirări și ceață de aur la poarta inchisa de vrăji/ frumoasa constructia pielea tocmind respirari (salveaz-o)restul e abur... finalul ... se prăbușește... e ca un banc... și ce dacă lucrurile rămân suspendate în aer?
pentru textul : pat-ranger deerata noianul de clone...
pentru textul : Răsare deInca cateva cuvinte despre Fondane ( Barbu Fundoianu) nascut la Iasi in 1898 si executat la Birkenau in 1944. A plecat la Paris in 1923 unde scrie eseuri, scenarii si poezii. E descoperit de Ilarie Voronca si Tzara cu care schimba cateva scrisori. Desi esential oniric si indraznet nu se alatura grupului Andre Breton ci prefera miscarea " Le Grand Jeu" (1927-1932) care abunda in incercari simpliste dar si experimente intuitive, spontane. Prin anii 40 Fondane se dedica filozofiei dar viata ii este curmata de deportare si executie. In Ierusalim, institul Yad va Shem care se ocupa cu studiul si istoria holocaustului a ales cuvintele lui Fondane gravate la iesirea din cutremuratorul muzeu al tragediei poporului evreu: "... amintiti-va doar ca am fost nevinovat si ca, intocmai ca si voi, muritorii acelor zile am avut si eu o fatza brazdata de manie, de mila si de bucurie, o fata de om, pur si simplu !" B. Fondane
pentru textul : Prix international de littérature francophone « Benjamin Fondane » deDragă Bobadile, nici nu credeam eu să fi scris ceva neaparat semnificativ aici dar văzînd toată încrîncenarea cu care te aruncași asupra bietului psalm îmi fac socoteală că trebuie să fi comis ceva totuși că altfel nu se explică. În ce privește cîți și cine citește pe Hermeneia nu îți fă tu probleme că le țin eu numărătoarea, așa ca la orice gospodărie care se respectă. Și nu văzui nici o cădere de popularitate sau interes, dacă ești chiar așa frămîntat de problema asta. Eu zic să te liniștești. Lucrurile merg bine, adică așa cum ar trebui să meargă. Încercăm să nu fim Mall sau mahala cum probabil că ți-ai dori tu să ne vezi. Mai bine, zic eu, pune mîna să scrii și tu ceva. Știi, e bine să critici dar cînd ajungi să faci numai asta de la o vreme începe să sune a doagă spartă și nimeni nu te mai bagă în seamă. Se zice că te ramolești. Și mie mi-ar părea rău fiindcă tu ești băiat cu talent (modest ce-i drept), dar ai ceva cînd vrei. Și e păcat să rămîi în istorie doar așa, un fel de cîrcotaș pentru care strugurii la care nu ajunge sînt totdeauna acri. Parol moncher.
pentru textul : psalm deun poem marin in care versurile se strang din larg spre a se intalni, ca niste valuri, risipindu-se la mal. ata pot spune la aceasta tarzie ora.
pentru textul : omotetie deAnna, mulțumesc pentru privirea atentă asupra poemului și sugestie. Voi elimina ultimul vers... cu stimă
pentru textul : fiecare cuvânt este un triumf asupra neantului dePagini