Așa cum limpede am scris ieri, fragmentele în engleză sunt ca ozonul. Nu cred că ar fi bine să renunți vreodată. Nu. Ori de câte ori revăd această poezie, mai găsesc un sens, o nuanță, o percepție, un autre-vu-pas-vecu. De aceea, prelucrează numai acolo unde este strict necesar. Atât.
nu imi aduc aminte sa fi emis o parere generala despre tine ca autor. in ce priveste parerile mele te asigur ca sint pertinente, adica la obiect, daca este cazul pot sa iti ofer exemple. nu sint de acord cu afirmatia ca "numai daca dispui de lecturi consistente si bine structurate iti poti permite sa critici aspru un text". Daca ar fi asa eu cred ca nimeni nu ar mai avea atunci dreptul sa isi exprime o opinie critica aici si ar cam trebui sa inchidem pravalia. dar, aici principiul este altul. si el este dat de ceea ce spune regulamentul: "22. Membrii comunității literare Hermeneia au posibilitatea să își exprime liber opiniile despre textele publicate pe site. Comentarea textelor nu este și nu va putea fi îngrădită. Totuși aceste comentarii trebuie să se încadreze și ele în prevederile punctelor 16.1, 16.2, 16.3 și 16.4 . 23. De asemenea comentariile trebuie: 23.1. să se refere în primul rînd la textul publicat, 23.2. să conțină observații pertinente, 23.3. să evite pe cît posibil formularea de aprecieri la adresa persoanei autorului textului sau la adresa persoanei altui comentator al textului 23.4. să se abțină cît mai mult posibil de la alunecarea în comunicări personale. Aceasta nu înseamnă că opiniile cititorilor trebuie să fie reacții artificiale și reci. Scopul lor însă este folosirea subsolului textelor pentru critica literară sau discuții legate de conținutul textului și nu pentru schimbul de amabilități." deci, asa cum scrie mai sus, nici tu si nici altcineva nu aveti dreptul sa ingraditi dreptul la comentariu pe Hermeneia pe principiul "tu nu ai scoala de literatura, deci sa taci". asupra acestui lucru s-a discutat suficient in anii trecuti pe hermeneia. noi credem ca daca un membru hermeneia este fie indompetent fie pur malevolent in comentariile sale, cu timpul va fi marginalizat. am avut cazuri si s-a pierdut in decor. in cazul in care apar atacuri la persoana, exista moderator si editori pe hermeneia care pot interveni si vor interveni, asa ca we are pretty much covered.
... pentru imagine mai mult, dar nici textul nu e de lepădat, dupe cum zici tu Alex. fotografia emite un dans substanțial al imediatului, oțios pentru unii, probabil. dar mie îmi pare o condamnare la neglijarea obosirii în real, la o pselafobie relaxată și benefică, la un îndemn de genul: mă doare în... cot de voi, io dorm acu':) mi's obosit:)! așa o fi, fabius? că mai dau și eu rateuri:)!(autoironie fraților, sunt decongestionat) prin urmare, împenițez. neatent, recunosc, paul
Cam harababura pe-aci, ce sa zic. De exemplu, inceputul indeamna femeia, ca dupa aia sa-i taie cheful prin echivoc. Eu am impresia ca iti bati joc si ca pina la urma menirea ta e sa scrii bancuri sau parodii.
vladimir, hialin...prea mult se opinează că dragostea e suferință, un fel de știință a lacrimilor...prea se vede partea pe jumate golită a sticlei în dauna celeilalte jumătăți pline...prea se încordează mușchii unei tristeți de lux cicartizate cu ditamai demnitatea...cînd e de preferat mai ales să fim umili și bucuroși că e culmea da' mai putem iubi...:) Cu mulțumiri pentru aprecieri și opinii, pentru interesul și plăcerea lecturii, amical, de cursă long play, de zbor de înnotat pe jos, george cel asztalos
Costin, considera ca, daca as fi gasit un comentariu adecvat, as fi lasat o penita sub poemul acesta.Nu pentru cine stie ce gaselnite stilistice, nu pentru originalitate, ci doar pentru adevarul continut in ultima strofa.
Mulțumesc pt precizare, Virgil. Nu știu de ce de zile în șir lui Dan Mihuț, chiar și pe prima pagină fiind, i-a fost acceptat. Dar nu asta contează. Seara bună. Am înțeles.
poate ii lipseste lipiciul...sau poate dumneata domnule Agheorghesei ti-ai format deja o „parere” la care nu vrei sa renunti...am citit si eu multe dintre versurile dv si am gasit destule care schiopata.
probabil eu inca nu am voie sa-mi expun parerea...
in rest, gand bun...
nu sunt de acord cu remarcile dv. si nu voi schimba la aceasta poezie nimic...poate la altele:) multumesc de sfaturi
în altă ordine de idei, cred că rubrica "Cele mai citite texte" nu își are rostul, deoarece, în opinia mea, aici se sugerează tendențios cititorului ce să citească, îngrădindu-i-se astfel libertatea de a alege. insistând, cred că rubrica ar trebui să specifice ceva de genul "Cele mai citite texte în ultimile 24 sau 48, 72...de ore. în aceast fel, mi s-ar părea că rubrica este într-adevăr corectă și obiectivă. cu aleasă apreciere pentru munca depusă purtătorului de grijă al acestui site, mircea nincu!
O idee... imagine amintire a conturului culori rupte nuanțele ploua torențial pașii pe tâmple un drum pe sub pleoapele devorate de lumina umbră ploua-n fotografii nimic de amintit beții captive in tigva lor aceeași plagă
Am citit acest text acum vreo două zile și mi-am tot zis că voi reveni asupra lui. Mi se pare un stil foarte interesant, orientat pe idee, dar un pic greu de digerat. Uneori cred că exagerezi în a căuta o formă potrivită de a exprima o idee și devine complicată. De exemplu în acest text, prima strofă pare cumva rigidă: timpul se scurge cuantic/luna pancreatica, hormonala/ somnul revertebrandu-se.... E cumva din alt film. În rest... e unul din textele alea pe care mă uit uneori cu invidie, înjurând autorul doar pentru că nu am avut eu ideile alea. :)
mie imi place sa stau deasupra. mereu deasupra. jos o haita sus o barbie cu salamul in undita. o sa incerc si retete cu papanasi insangerati. cine se ofera pentru masina de tocat? Castaneda? Eminescu?
un text în care autorul, abținându-se să facă (în mod juvenil și pompos) filosofia chibritului, este în stare să sugereze ceva de „dincolo de bine și de rău”, în terminologia lui Neitzsche, fără să cadă în nihilismul acestuia; dimpotrivă. Si valorizează, implicit, o altă latență a unor texte ale lui Basarab Nicolescu, cea care se îndreaptă spre «Apofatic». Diferită ca de la cer la pământ de cea «logicistă» (cu al său «terț inclus» plecând de la o interpretare - și ea parând, cel puțin pentru mine, deformatoare – a lui Lupașco care ne plasează, în cadrul „Transdisciplinarității” nu DINCOLO ci ÎNTRE bine și rău). Prin urmare, „Penița”
o groapa comuna ca sa scapi de singuratate?! Eu stiu Alex, eu stiu?
pentru că
eu aş creşte acolo cumva/ aș aduna inimi la nimereală
până aş da de tine/ aş tăia întunericul în două în trei în oricâte
cu marginea lor din solzi de lumină tăioasă
imi place cum ai feliat intunericul!
cu drag,ioana
înclin să cred că lucrurile ar fi fost altfel dacă evenimentul s-ar fi petrecut pe continentul nordamerican. sau cel puțin în California. din punctul de vedere al românilor de aici. dinspre partea isntituțiilor românești sînt nevoit să spun că le lipsește ceva profund și esențial. filosofia și deprinderea cu conceptul de slujire a națiunii române, indiferent de politică sau de interese materiale. și fără acest „organ”, ca și parte vitală a structurii lor interioare, instituțiile românești, înăuntrul sau înafara României sînt practic o nulitate, practic inexistente. Adică, de fapt, nu este nicio diferență dacă ești somalez, botswanian, bangladeshian, burundez sau român. Îmi pare rău să o spun dar acesta este un adevăr trist și copleșitor. Și pînă cînd cel puțin școala de diplomați din România nu se va transforma fundamental, nu există absolut nicio speranță. Va continua să îți fie rușine că ești român pe meleaguri străine. Și asta nu pentru că ești român ci pentru că România este de 22 de ani guvernată și reprezentată peste hotare de tot felul de indivizi dubioși lipsiți de cea mai vagă umbră de patriotism.
totul e intors aici, pe dos, invers... ilogic, imposibil, apasator si rasturnat precum un cosmar de la febra mare din timpul gripelor rele. ce de epitete, da. amandoi aveti dreptate.
Hm!, actaeon, Dahaar, nu m-am gândit nici la Budha, nici la Creator... dar ceva din dilema "iluminatului" aș putea spune că nu e departe. În schimb, da, "ființa îndoită" e atât ființa încovoiată asupra întrebărilor, asupra ei înseși, dar și ființa aplecată în gestul plângerii. Lacrimile devin cuvinte care intră-n pământ, dar poate că tocmai îndoielile noastre, suferințele și incertitudinile noastre sunt cele care "hrănesc" universul și-l fac să meragă mai departe. Uneori am impresia că plânsul nostru adapă încrengăturile cosmosului întreg.
nu ma gandeam la amerindieni (desi faci trimitere la ei in acest mod original) printre proiectiile propuse, ale singuratatii fiecaruia, ci la altceva; mai repede la pretextele in care imbraci sentimentele, de altfel atat de camuflate, pentru a da forma ideilor: "singurătatea mea a găsit chipul tău spălând aripi prăfuite la intrarea în labirint" poate fortata mi se pare metafora asta datorita unei anume explicitari pe care simti nevoia sa o faci: "din cenușă ies păsări (de mir) împușcate cu gloanțele false ale rugăciunilor oarbe" iertarea nu e omeneasca atata vreme cat nu putem uita, dar fie... te citesc cu interes.
Umbre si crini... doua concepte pe care le-am regasit din belsug in poeziile pe care le-am citi astazi si ma intreb cum se face ca ambele cuvinte sunt deosebit de interpretabile... ma opresc din a spune mai mult caci vazand cum uneori femeile renunta la a mai spera sa fie vreodata intelese ma simt cu musca pe caciula :)
Andule, eu una n-am întîlnit bărbat să scrie sub pseudonim feminin (poate totuși citesc prea puțin) - asta întru soluționarea problemei tale existențiale. indiciul era în subtitlu. mă bucură totuși c-ai fi văzut o eventuală translație a accentului. cît despre "treaba cu experimentele", cam bîjbîi. ți-aș cere să mă lămurești dar poate nu e locul. iaca, tocmai bîntui pe hermeneia sa mă dumiresc cum e cu nisipul.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Fac tot ce pot, sunt in perioada examenelor, dar ma straduiesc. :)
pentru textul : Simți? deAdriana, da, tonusul este intenţionat. Mulţumesc!
pentru textul : Străin demulțumesc dorin, e "ix" totuși. nu e nimeni măgar decât dacă se comportă ca un măgar, arată ca un măgar și face caca, atunci dăm cu biciul.
pentru textul : Tangent de radical din "ix" deAșa cum limpede am scris ieri, fragmentele în engleză sunt ca ozonul. Nu cred că ar fi bine să renunți vreodată. Nu. Ori de câte ori revăd această poezie, mai găsesc un sens, o nuanță, o percepție, un autre-vu-pas-vecu. De aceea, prelucrează numai acolo unde este strict necesar. Atât.
pentru textul : pseudo-poems of a zen master de„acuzat de către...”
pentru textul : Abraam, regele, a spus: denu imi aduc aminte sa fi emis o parere generala despre tine ca autor. in ce priveste parerile mele te asigur ca sint pertinente, adica la obiect, daca este cazul pot sa iti ofer exemple. nu sint de acord cu afirmatia ca "numai daca dispui de lecturi consistente si bine structurate iti poti permite sa critici aspru un text". Daca ar fi asa eu cred ca nimeni nu ar mai avea atunci dreptul sa isi exprime o opinie critica aici si ar cam trebui sa inchidem pravalia. dar, aici principiul este altul. si el este dat de ceea ce spune regulamentul: "22. Membrii comunității literare Hermeneia au posibilitatea să își exprime liber opiniile despre textele publicate pe site. Comentarea textelor nu este și nu va putea fi îngrădită. Totuși aceste comentarii trebuie să se încadreze și ele în prevederile punctelor 16.1, 16.2, 16.3 și 16.4 . 23. De asemenea comentariile trebuie: 23.1. să se refere în primul rînd la textul publicat, 23.2. să conțină observații pertinente, 23.3. să evite pe cît posibil formularea de aprecieri la adresa persoanei autorului textului sau la adresa persoanei altui comentator al textului 23.4. să se abțină cît mai mult posibil de la alunecarea în comunicări personale. Aceasta nu înseamnă că opiniile cititorilor trebuie să fie reacții artificiale și reci. Scopul lor însă este folosirea subsolului textelor pentru critica literară sau discuții legate de conținutul textului și nu pentru schimbul de amabilități." deci, asa cum scrie mai sus, nici tu si nici altcineva nu aveti dreptul sa ingraditi dreptul la comentariu pe Hermeneia pe principiul "tu nu ai scoala de literatura, deci sa taci". asupra acestui lucru s-a discutat suficient in anii trecuti pe hermeneia. noi credem ca daca un membru hermeneia este fie indompetent fie pur malevolent in comentariile sale, cu timpul va fi marginalizat. am avut cazuri si s-a pierdut in decor. in cazul in care apar atacuri la persoana, exista moderator si editori pe hermeneia care pot interveni si vor interveni, asa ca we are pretty much covered.
pentru textul : Șoapte deAm uitat ceva: subtitlul e inedit, "eu, în lucru"...ca un volum (când chiar azi lansezi unul!)...e ...fain.
pentru textul : de fapt sîntem de... pentru imagine mai mult, dar nici textul nu e de lepădat, dupe cum zici tu Alex. fotografia emite un dans substanțial al imediatului, oțios pentru unii, probabil. dar mie îmi pare o condamnare la neglijarea obosirii în real, la o pselafobie relaxată și benefică, la un îndemn de genul: mă doare în... cot de voi, io dorm acu':) mi's obosit:)! așa o fi, fabius? că mai dau și eu rateuri:)!(autoironie fraților, sunt decongestionat) prin urmare, împenițez. neatent, recunosc, paul
pentru textul : euforie de mai deCam harababura pe-aci, ce sa zic. De exemplu, inceputul indeamna femeia, ca dupa aia sa-i taie cheful prin echivoc. Eu am impresia ca iti bati joc si ca pina la urma menirea ta e sa scrii bancuri sau parodii.
pentru textul : ira&Co deşti sau ştii? just askin'
pentru textul : afterlove. invincible to everyone deinteresantă abundenţa asta de nervi aici.
prefer strofa I. restul se cam mărunţeşte
vladimir, hialin...prea mult se opinează că dragostea e suferință, un fel de știință a lacrimilor...prea se vede partea pe jumate golită a sticlei în dauna celeilalte jumătăți pline...prea se încordează mușchii unei tristeți de lux cicartizate cu ditamai demnitatea...cînd e de preferat mai ales să fim umili și bucuroși că e culmea da' mai putem iubi...:) Cu mulțumiri pentru aprecieri și opinii, pentru interesul și plăcerea lecturii, amical, de cursă long play, de zbor de înnotat pe jos, george cel asztalos
pentru textul : joy to the sword deCostin, considera ca, daca as fi gasit un comentariu adecvat, as fi lasat o penita sub poemul acesta.Nu pentru cine stie ce gaselnite stilistice, nu pentru originalitate, ci doar pentru adevarul continut in ultima strofa.
pentru textul : apa trece, pietrele trec deMi-a plăcut alegoria din unitatea doi. Cam mult "contur", poate, dar na.
pentru textul : jumătăți de icoană deMulțumesc pt precizare, Virgil. Nu știu de ce de zile în șir lui Dan Mihuț, chiar și pe prima pagină fiind, i-a fost acceptat. Dar nu asta contează. Seara bună. Am înțeles.
pentru textul : mistral de novembre depoate ii lipseste lipiciul...sau poate dumneata domnule Agheorghesei ti-ai format deja o „parere” la care nu vrei sa renunti...am citit si eu multe dintre versurile dv si am gasit destule care schiopata.
pentru textul : mistică deprobabil eu inca nu am voie sa-mi expun parerea...
in rest, gand bun...
nu sunt de acord cu remarcile dv. si nu voi schimba la aceasta poezie nimic...poate la altele:) multumesc de sfaturi
în altă ordine de idei, cred că rubrica "Cele mai citite texte" nu își are rostul, deoarece, în opinia mea, aici se sugerează tendențios cititorului ce să citească, îngrădindu-i-se astfel libertatea de a alege. insistând, cred că rubrica ar trebui să specifice ceva de genul "Cele mai citite texte în ultimile 24 sau 48, 72...de ore. în aceast fel, mi s-ar părea că rubrica este într-adevăr corectă și obiectivă. cu aleasă apreciere pentru munca depusă purtătorului de grijă al acestui site, mircea nincu!
pentru textul : fericirea II deO idee... imagine amintire a conturului culori rupte nuanțele ploua torențial pașii pe tâmple un drum pe sub pleoapele devorate de lumina umbră ploua-n fotografii nimic de amintit beții captive in tigva lor aceeași plagă
pentru textul : Contuzii deremarcabilă metafora de final!
pentru textul : țara lui nu-știu-unde deAm citit acest text acum vreo două zile și mi-am tot zis că voi reveni asupra lui. Mi se pare un stil foarte interesant, orientat pe idee, dar un pic greu de digerat. Uneori cred că exagerezi în a căuta o formă potrivită de a exprima o idee și devine complicată. De exemplu în acest text, prima strofă pare cumva rigidă: timpul se scurge cuantic/luna pancreatica, hormonala/ somnul revertebrandu-se.... E cumva din alt film. În rest... e unul din textele alea pe care mă uit uneori cu invidie, înjurând autorul doar pentru că nu am avut eu ideile alea. :)
pentru textul : execiţiu de insomnie demie imi place sa stau deasupra. mereu deasupra. jos o haita sus o barbie cu salamul in undita. o sa incerc si retete cu papanasi insangerati. cine se ofera pentru masina de tocat? Castaneda? Eminescu?
pentru textul : bebeluşul albastru deun text în care autorul, abținându-se să facă (în mod juvenil și pompos) filosofia chibritului, este în stare să sugereze ceva de „dincolo de bine și de rău”, în terminologia lui Neitzsche, fără să cadă în nihilismul acestuia; dimpotrivă. Si valorizează, implicit, o altă latență a unor texte ale lui Basarab Nicolescu, cea care se îndreaptă spre «Apofatic». Diferită ca de la cer la pământ de cea «logicistă» (cu al său «terț inclus» plecând de la o interpretare - și ea parând, cel puțin pentru mine, deformatoare – a lui Lupașco care ne plasează, în cadrul „Transdisciplinarității” nu DINCOLO ci ÎNTRE bine și rău). Prin urmare, „Penița”
pentru textul : Conștiința morală într-o etică postmodernă deo groapa comuna ca sa scapi de singuratate?! Eu stiu Alex, eu stiu?
pentru că
eu aş creşte acolo cumva/ aș aduna inimi la nimereală
până aş da de tine/ aş tăia întunericul în două în trei în oricâte
cu marginea lor din solzi de lumină tăioasă
imi place cum ai feliat intunericul!
pentru textul : poem de alungat singurătatea decu drag,ioana
înclin să cred că lucrurile ar fi fost altfel dacă evenimentul s-ar fi petrecut pe continentul nordamerican. sau cel puțin în California. din punctul de vedere al românilor de aici. dinspre partea isntituțiilor românești sînt nevoit să spun că le lipsește ceva profund și esențial. filosofia și deprinderea cu conceptul de slujire a națiunii române, indiferent de politică sau de interese materiale. și fără acest „organ”, ca și parte vitală a structurii lor interioare, instituțiile românești, înăuntrul sau înafara României sînt practic o nulitate, practic inexistente. Adică, de fapt, nu este nicio diferență dacă ești somalez, botswanian, bangladeshian, burundez sau român. Îmi pare rău să o spun dar acesta este un adevăr trist și copleșitor. Și pînă cînd cel puțin școala de diplomați din România nu se va transforma fundamental, nu există absolut nicio speranță. Va continua să îți fie rușine că ești român pe meleaguri străine. Și asta nu pentru că ești român ci pentru că România este de 22 de ani guvernată și reprezentată peste hotare de tot felul de indivizi dubioși lipsiți de cea mai vagă umbră de patriotism.
pentru textul : Scrisoare deschisă a poetului Adrian Munteanu detotul e intors aici, pe dos, invers... ilogic, imposibil, apasator si rasturnat precum un cosmar de la febra mare din timpul gripelor rele. ce de epitete, da. amandoi aveti dreptate.
pentru textul : la micul dejun inghite o stanca mare deFrancisc, in toamna sint la Napoli.
pentru textul : omul pe care nu îl așteptam deparca asteptam un alt final. si, categoric, nu vad rostul primelor doua versuri.
pentru textul : capitulare dedar, intre aceste fragmente cu care n-am rezonat, e un poem bun.
Hm!, actaeon, Dahaar, nu m-am gândit nici la Budha, nici la Creator... dar ceva din dilema "iluminatului" aș putea spune că nu e departe. În schimb, da, "ființa îndoită" e atât ființa încovoiată asupra întrebărilor, asupra ei înseși, dar și ființa aplecată în gestul plângerii. Lacrimile devin cuvinte care intră-n pământ, dar poate că tocmai îndoielile noastre, suferințele și incertitudinile noastre sunt cele care "hrănesc" universul și-l fac să meragă mai departe. Uneori am impresia că plânsul nostru adapă încrengăturile cosmosului întreg.
pentru textul : Ultimul plâns denu ma gandeam la amerindieni (desi faci trimitere la ei in acest mod original) printre proiectiile propuse, ale singuratatii fiecaruia, ci la altceva; mai repede la pretextele in care imbraci sentimentele, de altfel atat de camuflate, pentru a da forma ideilor: "singurătatea mea a găsit chipul tău spălând aripi prăfuite la intrarea în labirint" poate fortata mi se pare metafora asta datorita unei anume explicitari pe care simti nevoia sa o faci: "din cenușă ies păsări (de mir) împușcate cu gloanțele false ale rugăciunilor oarbe" iertarea nu e omeneasca atata vreme cat nu putem uita, dar fie... te citesc cu interes.
pentru textul : trandafirul guarani deUmbre si crini... doua concepte pe care le-am regasit din belsug in poeziile pe care le-am citi astazi si ma intreb cum se face ca ambele cuvinte sunt deosebit de interpretabile... ma opresc din a spune mai mult caci vazand cum uneori femeile renunta la a mai spera sa fie vreodata intelese ma simt cu musca pe caciula :)
pentru textul : adevăr de o noapte deAndule, eu una n-am întîlnit bărbat să scrie sub pseudonim feminin (poate totuși citesc prea puțin) - asta întru soluționarea problemei tale existențiale. indiciul era în subtitlu. mă bucură totuși c-ai fi văzut o eventuală translație a accentului. cît despre "treaba cu experimentele", cam bîjbîi. ți-aș cere să mă lămurești dar poate nu e locul. iaca, tocmai bîntui pe hermeneia sa mă dumiresc cum e cu nisipul.
pentru textul : nemai dePagini