mi-a plăcut acest text ca un parfum amărui acrid puțin sălbăticit-feral. trecerea de la introspect la contemplativ. chiar sapiențial fără a fi self-righteous. parfum greu dar nu neaparat exclusiv masculin. și crepuscul. plăcut.

umbli cu mișmașul și plimbi sămânța de ceartă degeaba. de când te-au făcut pe dumneavoastră anii critic literar? stau și mă mir de ce nu-ți tai unghiile gâlcevii și nu-ți pui o oglindă mai mare în fața nasului!
de fiecare dată când postez ceva, hop și dumneavoastră cu bățul, de parcă eu aș fi calul de bătaie al lui matale. te rog să-ți limitezi comentariile la atunci cand fac greșeli bizare de ortografie, de limbă, de sens literar, alfel pentru mine ești egal cu copilul meu de 26 de ani pe care, chiar daca are o facultate, și una foarte serioasă, încă trebuie să-i spun de bunele maniere, aproape constant.
acuma pe text, sînt unele idei desuete, ca în orice text al oricărui poet, sînt și idei bune și decent exprimate, dar poate pe astea tu nu le vezi. aștept și alte opinii, nu de dragul băgării mele în seamă, ci de dragul onestității. scuze tuturor cititorilor care mă vizitează că m-am ridicat pe sufletele din spate și am urlaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaat așa, la întâmplare!

cred ca l-as recunoaste si nesemnat. vad in fiecare text de-al tau o noua pagina din aceeasi poveste; o poveste pe care o poti citi deschizînd-o oriunde (ca șotron al lui cortazar), ca si cum lucrurile ar exista cronologic, dar nu s-ar derula cronologic, succesiunea cronologica ar fi total irelevanta, ca si succesiunea veghe-trezie

domnilor, doamnelor imi prezint scuzele.
va multumesc pentru rabdare.
nu stiu parca poezia nu dorea sa fie publicata:)

Multumesc pentru apreciere Aranca. Uneori trebuie sa ne purificam, dar ramanem totusi colectionari de experiente, oameni, trairi...

"Orașul mic te fură-ncet Cu ale lui tăcute strade, Cu oameni proști, dar cumsecade, Ce nici nu știu că sunt poet..." bobadile dac-ai venit pe pagina mea cu un rondel de Macedonski, nu mă pot abține! nu pot să mă decid: este aia o peniță sau o suliță? mulțumesc pentru antipatie și nu numai. Căline, mulțumesc de trecere. bobadil rezolvă dilema creată de acest al meu poem prin aducerea în prim plan a rondelului rozelor ce mor. Macedonski, Topârceanu, Teodorescu ...și eu. mă simt ca ucenicul de pe muntele schimbării la față în compania lui Moise și Ilie...

4. Vă mulțumesc pentru intervenție, Cristina, Adrian. Cam așa e cum spuneți voi, nu e nici o filosofie aici, doar un studiu observațional asupra realității... și virtuale. :)

Au avut si telefonia intrerupta si cred ca e in continuare. Net tot nu au. La mitingul din Iasi au fost mai mult de 500 persoane.

multumesc de trecere si cuvinte, Ottilia!

Virgil, nu te mai indragosti de scrisul meu, ca nu ma mai comenteaza nimeni. nu eram in multime, eram in spatele camerei.
Paul, este hilar gandul ca jandarmii ar putea scanda lozica ta, undeva, canva...
Va multumesc mult.

mulțumesc membrilor H care au votat poezia „vintage collection”. de asemenea le mulțumesc celor care au pariat pe „so, anyway, by the way” și „vintage collection” la bursa pariurilor. felicitări Orianei pentru poemul „jazz ambiental”, mi-a atras atenția în mod deosebit și am simțit că o să mă războiesc cu el (amical, firește). de asemenea am luat în calcul la evaluarea șanselor mele și poeziile „cum să ierţi şi să uiţi cerul cu poame zemoşite (oriana), „anotimpul păpuşilor „ (tincuța), „muzeul din mintea mea „ (flabra).
apreciez efortul juriului, nu a fost ușor, am citit și eu toate poeziile de cîteva ori în tentativa de a-mi evalua corect șansele.
îl felicit și pe Matei Hutopilă pentru premiul I acordat de juriu.
mulțumesc conducerii H pentru suportul electronic pus la dispoziția noastră.
în final vă anunț că eu mi-am comandat deja la Bohemia acel trofeu conceput de mine.

Pentru un așa final, cred că textul de până acolo ar trebui să câștige în profunzime și sobrietate. Nivelul de abordare necesită o înălțare cu câteva trepte bune. Rimele, unele facile, nu ajută la asta și scad valoarea textului.

Îmi pare rău c-o spun, dar nu prea merge.

engleză cu nume francez şi numaiştiuce românesc printre,

mă simt onorat de comentariul vostru, considerând că de la ultima voastră ieşire în public a curs multă apă, multă cerneală, s-au scris multe pe-aici, etc.
cred că simpatizaţi cu numele meu (deşi l-aţi ciupit un pic), cu scrisul meu şi poate chiar cu persoana mea care din perspectiva românească nu e chiar o nulitate pe arena internaţională.

în fine moftul şi gustul se zice că nu se discută, deci vă las să vă bucuraţi de ele. poezia mea încă merge în cîrje şi nu e frumos să vă bateţi joc de ea.
vreau să aprind un chibrit şi să fac puţină lumină aici - la impresia voastră că textul e puţin forţat şi haotic - e la modă pe aici, prin america, un stil sinefic de a scrie şi anume să începi versul stanzei urmatoare cu sfîrşitul celei precedente, sau cu ideea ce o poartă. aşa am făcut eu. că pare repetitiv, descriptiv, inefectiv, insenzitiv sau inovativ, asta nu sînt în stare să judec. dar mi-am însuşit critica, am să pun poezia mea la o terapie forţată să poată merge odată pe picioarele ei, şi recunosc că aici mi-aţi putea fi de ajutor. deci mulţumesc de comentariu şi de orice eventual ajutor.

Nu există poezie prea scurtă.
Uneori, cea mai bună poezie e punctul.