Sebi, sunt convins că există lucruri care nu trebuie scrise niciodată, nicicum. Poate că ar fi fost şi cazul textului de mai sus, poate de acolo "simplitatea/ timiditatea". Un text ca acesta nu se putea scrie altfel.
Domnule Cozan, nu înţeleg de ce răspundeţi polemic şi acru, eu nu v-am atacat şi nu rezultă de nicăieri că v-aş considera idiot. Dimpotrivă, întreaga, absolut întreaga mea viaţă, am fost o persoană blândă, delicată şi foarte modestă. Fiindcă am scris poezii de aproape 6 ani, nu consider defel că ar fi bune, dar, datorită câtorva reacţii pozitive, le numesc cel puţin poezii şi atât. Ştiu, poate părea un paradox să spui că eşti modest, dar cred că mă cunosc destul de bine pe mine însămi.
La ţară la bunici, în copilărie, beam numai apă de izvor fiindcă localnicii considerau acolo că apa din fântâni nu e bună de băut. Astfel în scurtul moment de gură deschisă cu ulciorul lângă buză (probabil după ce am termiant de băut) a intrat rapid, ultrarapid o muscă, adânc în gâtul meu. M-am cam speriat şi familia a râs de mine, ca şi cum inventam. Eu nu am inventat abslout nimic întreaga viaţă şi atunci am reuşit să vomit musca şi să dovedesc că nu minţeam, dar oricum pe nimeni nu interesa acest fapt. Am învăţat în 41 de ani că aceia care spun că adevărul nu interesează pe nimeni au dreptate. Eu nu ştiu ce este route rul, e ceva ciudat în ce aţi scris, dar e atât de absurd să aveţi fantezii secsi pe pagina poeziei mele. Eu am fost tipul ascetului întreaga viaţă şi nu prea îi înţeleg pe cei ca dvs. cu astfel de deviaţii, nu mi s-a întâmplat niciodată.
adextrul adormi-n lucernă de-a stînga-i calul sforăia cu coada steag lăsat în bernă doliu pentru ochiul ce zăcea în sînga (calu)lui...scos de stînga ăluia mă rog, cu una dintre ele destul de greu de precizat dar cert e că-i scrisese-n stele să fie ăl mai șod din sat cu două stîngi... fatal bărbat (și-n paranteză revenind la cal al nostru om cu două stîngi își alinta sărmanul animal alint ce deveni fatal unuia din ochii lui ... nătîngi) cu stîng-ar fi cules lucerna cu stînga cea mai stîngă presupun că-n stînga ailaltă ținea strîns lanterna pe seară să vadă a-și scrie eterna poveste cu "din stanga răsar din stînga apun" ce să răsară și ce să apună? ăia doi sori, parcă-i greu de ghicit dar pînă cuvintele toate se-adună cu stînga apuc-un creion ascuțit și-o foaie cu stînga... implicit și mă apropii tiptil tiptil de geam să dau o geană-ntr-un mod ilicit sincer ce tot scrie acolo habar n-am nu pricep nica din scrisu-i stîlcit cînd un soare-i sus și altu' adormit
mă bucur că ți-a plăcut, paul. în ultima vreme, observ că îmi place să scriu mai mult poezii-povești. mai mult oglindirea propriilor mele senzații în anumite momente. și chiar mă bucură dacă plac, pentru că ăsta este și scopul meu, de a scrie.. frumos. îți mulțumesc și eu pentru aprecieri.
Adrian, am să mă mai gândesc cum scap de ”ce” -ul acela... deși să știi că l-am sesizat și mi-am bătut ceva capul cu el, dar tot acolo a rămas, după cum se vede.
o duminică frumoasă
referitor la chiosk... nu prea pot explica de ce am scris asa, cred că am vizualizat o pagină din ”Anna Karenina” și parcă acolo era folosit cuvântul așa. dar nu mai tin minte exact. dar voi ceda :). multumesc frumos pentru semn.
desi observ ca textul este o dedicatie (poate ar fi trebuit incadrat altundeva) intervin pentru a-ti sugera rescrierea lui. sunt cateva idei care merita.
- nu există link către "şantier literar" în prima pagină.
- nu găsesc buton pentru acordare peniţe
- scoaterea numelor din dreptul celor mai noi texte este neinspirată pentru că, trebuie să admitem, există/ pot exista autori pe care cineva pur şi simplu nu îi citeşte. Şi atunci, pentru a vedea cui aparţine textul trebui să se facă click pe "vezi mai departe", ceea ce consumă timp degeaba.
poemul acesta are maturitatea lui chiar dacă se adresează copiilor, mai bine zis copiilor lăuntrici, dar şi copiii au înţelepciunea lor, pe care de cele mai multe ori, hilar sau nu, adulţii nu o percep (aşa cum trebuie).
mi-ar fi plăcut, în versul acesta: "despre iubita mea, fierul de călcat din fontă", să fi scris "maşina de călcat", spre a fi în concordanţă cu genul.
în rest, aerul vetust poate că este imprimat de povestea în sine. însă, amintirile sunt acele momente prăfuite pe care le ştergem, acum cu laveta, nu cu dosul mânecii ori cu poala şorţului şi le aducem din târziul vremii în cât mai aproape...
Naomi T., un poem frumos, o scriere clară, cursivă. Metaforă, simbol, cam tot ce ţine de poezie se regăseşte în poem... şi totul atât de simplificat şi sensibil! Remarc: "Every boat on every river/ was once a bridge" şi: "Every sail/ was once a wedding dres"! Cu simpatie,
Are you serious, Margas????!! Tu chiar crezi că cineva aici te privește ca pe un newcomer? Ultima dată cînd am verificat erai „autor” și nu „nou venit”. Ba chiar, dacă îmi aduc aminte bine, tot acești editori care „fac abuzuri” și „care în loc să comenteze textele postate fac 'ce vrea mușchii lor' la umbra unui talent al domniilor lor”, sînt cei care mi-au propus să te promovăm la „autor” oarecum „în regim de urgență” pentru că, au zis ei, ai talent. Draga mea, crede-mă, tot ce spui tu nu face decît să te afunde tot mai mult în ridicol. Pentru că absolut nimeni nu a știut și nici nu e interesat dacă tu ești sau nu supraponderală. Eu cel puțin, nu. Iar fotografia ta nu trădează așa ceva. Așa că nu faci decît să alergi nefugărită. Te asigur eu că nimeni, nu are nimic cu tine. A fost o glumă. Can you get it???!! O simplă glumă. Simți oare atît de mult nevoia să te transformi într-o drama queen?? Cristina a încercat să îți explice. Ioana s-a autoironizat la maximum doar, te vei calma. Se pare însă că ai o problemă profundă de insecuritate personală și incapacitate de a primi glume. Ceea ce este foarte grav. Iar dacă Vlad este un infatuat mă faci pur și simplu să rîd. Asta mai ales în contextul în care cam prin toate comentariile te dai mare cunoscătoare de oameni. Ei bine, dacă ai reușit ceva atunci ai reușit să ne convingi că nu cunoști oamenii și că ai o profundă incapacitate de a trăi relaxată între glume și ironii. Iar asta este o problemă de care va trebui să te ocupi dacă vrei să trăiești între oameni, care nu numai să fie nevoiți să accepte ironia ta, dar care să aibă dreptul să îți servească și ție o doză de pamflet. Altfel vei râmîne cumplit de singură. Nu știu dacă îți dai seama de asta. Incidentul acesta va trece. Dar oamenii te vor evita de acum. Dacă asta îți dorești, asta vei obține.
P.S.
și apropos de asocierea imaginii tale cu imaginea unui pachet de margarină. imaginea mea a fost asimilată imaginii unui cerșetor homeless aici pe hermeneia. tot vlad a făcut-o. iar altă dată mi-a efeminat figura asemănîndu-mă cu bianca goean. Astea sînt cele pe care mi le mai aduc aminte. adriana lisandru a fost asemănată cu un turc cu mustață. crezi că ești singura? probabil că ești singura care habar nu are de glumă. cînd se face pe seama ei. se pricepe însă cînd miștocărește pe alții. tu chiar înțelegi conceptul de ipocrizie sau îți este total străin, domnișoară (doamnă) Stoicovici?
hanny, cred ca e de apreciat fair play-ul tau. inainte de a plasa cate o gluma savuroasa ca cea din ultimul comentariu, ai grija sa te asiguri ca lumea e la curent cu biblografia. cum? n-a fost o gluma? te-ai dezabonat de-adevaratelea? daca da, gluma e proasta si e unfair play s-o asezonezi cu o gluma buna. intr-un fel foarte larg, o femeie pe care am iubit-o si cu aceeasi femeie care nu ne-a iubit NU fac zero... rim
titarenco!
acum sa nu-ti faca impresia ca voi sta sa ma balacesc cu tine în zoaiele în care-ti speli tu - foarte rar - caracterul. mai ales când vad ca repeti ca un papagal ceea ce scriu eu. dupa principiul "ba, pe-a ma-tii".
spun eu ca esti încrâncenat, spui si tu ca sunt încrâncenat. spun eu ca esti frustrat, spui si tu ca sunt frustrat. spun eu ca esti prost crescut, spui si tu ca sunt prost crescut.spun eu sa te joci cu puta-n tarâna, spui si tu sa ma joc cu puta-n tarâna. s.a.m.d. mai rar asa originalitate!
cât priveste limba româna, las-o mai moale. faci si tu destule greseli. dar mai ales folosesti câteodata un "idiom" româno-englezesc, care - s-au facut studii - este specific emigrantilor români neadaptati si neintegrati si care nu vorbesc corect nici una dintre limbile "amestecului". iar daca te preocupa corectitudinea limbii vorbite de altii, cred c-ar fi mai bine sa te uiti si sa asculti prin ograda ta si sa corectezi persoanele pe care le încurajezi sa scrie (culmea!!) poezie într-o dulce , dar foarte agramata româno-americana.acum, despre invidie, doamne-ajuta, în profesia în care as putea fi invidios pe altii, sunt realizat, iar un hobby, cum este poezia pentru mine, nu-mi provoaca asemenea instincte. îl practic asa cum ma pricep, mai bine sau mai prost si nu-mi fac probleme ca ma apreciaza sau nu unii sau altii. pe doamna, pe care banuiesti ca as fi invidios, da, as avea motiv sa fiu, dar numai pentru faptul ca a fost sau este în preajma fetei Marelui Amza. în rest - nu te cunosc, nu ma cunosti, trec pe lânga tine, treci pe lânga mine... as mai avea multe sa-ti spun, dar ma împiedica "autodisciplina" germana la care tu nu vei ajunge în veacul vecilor, amin.
eu am terminat. tu poti sa-i dai înainte. eu n-am facut decât sa-ti dau masca stravezie de pe fata ta de intrasigent si principial. va trebui sa muncesti mult sa ti-o mai poti atârna la loc.
sunt multe comentarii aici (un lucru bun!), și o să mă întorc pe urmă la ele...
dar, după lectura poeziei, pot spune că nu-i găsesc locul acestei parafraze din Nietzche (bănuiesc că asta ai intenționat).
pentru că, oricum, sora lui și contemporanii acesteia, apoi bună parte din urmașii acestora, au întors pe dos ceea ce a vrut Nietzche să ne facă să pricepe.
cel puțin, eu așa cred.
Remarc aceeași predilecție pentru perechile ”aspre” de cuvinte ”liniște/ șoricei”, ”transpirație neoficială”, ”imaginea lichidă” și mai ales ”literele cărare”.
Dar e ceva mai abstract aici, deși începe bogat imaginativ, se cam rarefiază apoi, pe parcurs și pierde legătura cu verticala. Mai citesc.
Ioana, desigur nu m-am putut sustrage concordantei prezentului ( cel mai bun timp afirmativ) in acelasi timp si cel mai des folosit. Cititorii care sa aprecieze cat de cat asemenea constructii sunt din ce in ce mai rari. Imi pare bine ca ti-a atras atentia.
A fost o încercare de a scrie ceva în stil clasic... Prima strofă a fost puțin modificată (sper eu, îmbunătățită) de la primele comentarii. Am corectat greșeala de scriere (am nimerit cam des pe lângă taste în ultima vreme și acesta nu e un lucru de laudă). Mulțumesc mult, Marina, pentru comentariu și corectură.
ma gandesc bine...si zic ca: nu m-am prins care-i rostul virgulei de dupa "prins". nici a celei pusa inainte de "inapoi". "o să-mi arate ceva mai frumos decât este afară. " cred ca sufera de dorul unui CE. (decat ce este afara) in rest...ce sa zic? jurnal, da. si atat.
Apreciez ironia dumitale subtila, de bun simt. Dar ma enerveaza infatuarea, inclusiv a mea (cand o scap de sub control). Cat despre iesirea din binarism si solutia propusa (pondere la patternul buddhist) sper sa mai discutam. In alta ordine de idei caracterizarea pe care o faci "postmodernitatea actioneaza pe 2 linii mari de forta: una centrifuga (epicentrul fiind gloit de putere, aceasta va fi propagata spre periferie) respectiv centripeta ( dinspre consumismul marginal se imprima o forta inspre epicentru, acela ramanand prea mult static)" se potriveste, dupa parerea mea, "postmodernismului" si nu postmodernitatii (in care am intrat si in care se pot decela si alte tendinte in afara "PoMo" care va fi, cred, curand depasita). Mi-ar face placere sa mai stam de vorba pe tema asta pe marginea unor texte ce vor mai apare pe aici si, de ce nu si postate de dumneata sau subsemnatul.
Termenul ”infrarealism” văd că e lansat de Mona, dar merită reținut. Eu o văd pe Mona Sax din ”Max Payne 2” cel puțin, doar că aceea era ceva mai flegmatică dar la fel de bine înfiptă. Rider îmi pare un om citit, destul de politicos și nu mi se prea potrivește cu pachetul de mușchi din nu știu care film. Deci personajele ar putea fi bine ancorate în virtual din punctul meu de vedere. Spun asta deoarece tocmai am auzit că americanii cad în depresie și au tendințe suicidale aflând că planeta din filmul ”Avatar” e doar o ficțiune și că nu vor putea ajunge niciodată acolo. Deci, ai grijă, că dacă-ți faci prea frumoase personajele, pici pe mâna cenzurii. He-he!
Ma incanta profunzimea din acest poem. Sfasierea atinge cote acute: "nu era vocea mea,/ eu strig intotdeauna in maduva,/ urlu limfatic". Si finalul eu l-am receptat ca o metamorfoza a trecerii timpului in eteric. Si da, e si dupa cum spune si Marina "asociatia timp-anaconda... imagine biblica a pacatului". E intr-adevar "un poem de re-citit". "eu strig intotdeauna in maduva" e colosal, am vibrat la acest vers ca si cum m-as fi aflat in fata Tipatului lui Munch.
argumente, alina, argumente. din nou, spre deosebire de alte locuri, noi aici gindim nu agonizam. hermeneia nu e partid politic; faptul ca tu esti sau nu de acord este in esenta absolut irelevant daca nu vii cu argumente inteligente. iar cind spui ca tragi concluzii pe baza de fragmente asta te descalifica si mai mult ca interpret al unui lucru. parerea mea.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
e libera pagina a 2-a? as avea si eu un text...! :D
pentru textul : coming soon deSebi, sunt convins că există lucruri care nu trebuie scrise niciodată, nicicum. Poate că ar fi fost şi cazul textului de mai sus, poate de acolo "simplitatea/ timiditatea". Un text ca acesta nu se putea scrie altfel.
Mariana, am citit.
Vă mulţumesc!
pentru textul : La multă descompunere, tată deDomnule Cozan, nu înţeleg de ce răspundeţi polemic şi acru, eu nu v-am atacat şi nu rezultă de nicăieri că v-aş considera idiot. Dimpotrivă, întreaga, absolut întreaga mea viaţă, am fost o persoană blândă, delicată şi foarte modestă. Fiindcă am scris poezii de aproape 6 ani, nu consider defel că ar fi bune, dar, datorită câtorva reacţii pozitive, le numesc cel puţin poezii şi atât. Ştiu, poate părea un paradox să spui că eşti modest, dar cred că mă cunosc destul de bine pe mine însămi.
pentru textul : Amnezie deLa ţară la bunici, în copilărie, beam numai apă de izvor fiindcă localnicii considerau acolo că apa din fântâni nu e bună de băut. Astfel în scurtul moment de gură deschisă cu ulciorul lângă buză (probabil după ce am termiant de băut) a intrat rapid, ultrarapid o muscă, adânc în gâtul meu. M-am cam speriat şi familia a râs de mine, ca şi cum inventam. Eu nu am inventat abslout nimic întreaga viaţă şi atunci am reuşit să vomit musca şi să dovedesc că nu minţeam, dar oricum pe nimeni nu interesa acest fapt. Am învăţat în 41 de ani că aceia care spun că adevărul nu interesează pe nimeni au dreptate. Eu nu ştiu ce este route rul, e ceva ciudat în ce aţi scris, dar e atât de absurd să aveţi fantezii secsi pe pagina poeziei mele. Eu am fost tipul ascetului întreaga viaţă şi nu prea îi înţeleg pe cei ca dvs. cu astfel de deviaţii, nu mi s-a întâmplat niciodată.
adextrul adormi-n lucernă de-a stînga-i calul sforăia cu coada steag lăsat în bernă doliu pentru ochiul ce zăcea în sînga (calu)lui...scos de stînga ăluia mă rog, cu una dintre ele destul de greu de precizat dar cert e că-i scrisese-n stele să fie ăl mai șod din sat cu două stîngi... fatal bărbat (și-n paranteză revenind la cal al nostru om cu două stîngi își alinta sărmanul animal alint ce deveni fatal unuia din ochii lui ... nătîngi) cu stîng-ar fi cules lucerna cu stînga cea mai stîngă presupun că-n stînga ailaltă ținea strîns lanterna pe seară să vadă a-și scrie eterna poveste cu "din stanga răsar din stînga apun" ce să răsară și ce să apună? ăia doi sori, parcă-i greu de ghicit dar pînă cuvintele toate se-adună cu stînga apuc-un creion ascuțit și-o foaie cu stînga... implicit și mă apropii tiptil tiptil de geam să dau o geană-ntr-un mod ilicit sincer ce tot scrie acolo habar n-am nu pricep nica din scrisu-i stîlcit cînd un soare-i sus și altu' adormit
pentru textul : două mâini deNo!
pentru textul : Lullaby de(something a bout a mustang! :p)
mă bucur că ți-a plăcut, paul. în ultima vreme, observ că îmi place să scriu mai mult poezii-povești. mai mult oglindirea propriilor mele senzații în anumite momente. și chiar mă bucură dacă plac, pentru că ăsta este și scopul meu, de a scrie.. frumos. îți mulțumesc și eu pentru aprecieri.
pentru textul : anna deAdrian, am să mă mai gândesc cum scap de ”ce” -ul acela... deși să știi că l-am sesizat și mi-am bătut ceva capul cu el, dar tot acolo a rămas, după cum se vede.
o duminică frumoasă
referitor la chiosk... nu prea pot explica de ce am scris asa, cred că am vizualizat o pagină din ”Anna Karenina” și parcă acolo era folosit cuvântul așa. dar nu mai tin minte exact. dar voi ceda :). multumesc frumos pentru semn.
nu-i asa ca poezia in sine e un experiment?
pentru textul : atât de absurd deasa gandeam si eu, initial..
îmi face bine prezența ta aici, Corina. îmi aduce aminte cumva de Dorin, de vremuri. am zâmbit... mulțumesc frumos!
pentru textul : valeriană de toamnă deplăcut fără "în patul meu te vei lovi de adânc"
pentru textul : trag aer de"tăcerea mea curge după formule vechi"
desi observ ca textul este o dedicatie (poate ar fi trebuit incadrat altundeva) intervin pentru a-ti sugera rescrierea lui. sunt cateva idei care merita.
pentru textul : Cunosc, deci pot iubi. Iubesc, deci pot cunoaște. Hm! deDin ce am întâlnit până acum:
- nu există link către "şantier literar" în prima pagină.
- nu găsesc buton pentru acordare peniţe
- scoaterea numelor din dreptul celor mai noi texte este neinspirată pentru că, trebuie să admitem, există/ pot exista autori pe care cineva pur şi simplu nu îi citeşte. Şi atunci, pentru a vedea cui aparţine textul trebui să se facă click pe "vezi mai departe", ceea ce consumă timp degeaba.
pentru textul : hermeneia 3.0-b depoemul acesta are maturitatea lui chiar dacă se adresează copiilor, mai bine zis copiilor lăuntrici, dar şi copiii au înţelepciunea lor, pe care de cele mai multe ori, hilar sau nu, adulţii nu o percep (aşa cum trebuie).
mi-ar fi plăcut, în versul acesta: "despre iubita mea, fierul de călcat din fontă", să fi scris "maşina de călcat", spre a fi în concordanţă cu genul.
pentru textul : ceainicul deîn rest, aerul vetust poate că este imprimat de povestea în sine. însă, amintirile sunt acele momente prăfuite pe care le ştergem, acum cu laveta, nu cu dosul mânecii ori cu poala şorţului şi le aducem din târziul vremii în cât mai aproape...
Naomi T., un poem frumos, o scriere clară, cursivă. Metaforă, simbol, cam tot ce ţine de poezie se regăseşte în poem... şi totul atât de simplificat şi sensibil! Remarc: "Every boat on every river/ was once a bridge" şi: "Every sail/ was once a wedding dres"! Cu simpatie,
Ioan J
pentru textul : The river I deAre you serious, Margas????!! Tu chiar crezi că cineva aici te privește ca pe un newcomer? Ultima dată cînd am verificat erai „autor” și nu „nou venit”. Ba chiar, dacă îmi aduc aminte bine, tot acești editori care „fac abuzuri” și „care în loc să comenteze textele postate fac 'ce vrea mușchii lor' la umbra unui talent al domniilor lor”, sînt cei care mi-au propus să te promovăm la „autor” oarecum „în regim de urgență” pentru că, au zis ei, ai talent. Draga mea, crede-mă, tot ce spui tu nu face decît să te afunde tot mai mult în ridicol. Pentru că absolut nimeni nu a știut și nici nu e interesat dacă tu ești sau nu supraponderală. Eu cel puțin, nu. Iar fotografia ta nu trădează așa ceva. Așa că nu faci decît să alergi nefugărită. Te asigur eu că nimeni, nu are nimic cu tine. A fost o glumă. Can you get it???!! O simplă glumă. Simți oare atît de mult nevoia să te transformi într-o drama queen?? Cristina a încercat să îți explice. Ioana s-a autoironizat la maximum doar, te vei calma. Se pare însă că ai o problemă profundă de insecuritate personală și incapacitate de a primi glume. Ceea ce este foarte grav. Iar dacă Vlad este un infatuat mă faci pur și simplu să rîd. Asta mai ales în contextul în care cam prin toate comentariile te dai mare cunoscătoare de oameni. Ei bine, dacă ai reușit ceva atunci ai reușit să ne convingi că nu cunoști oamenii și că ai o profundă incapacitate de a trăi relaxată între glume și ironii. Iar asta este o problemă de care va trebui să te ocupi dacă vrei să trăiești între oameni, care nu numai să fie nevoiți să accepte ironia ta, dar care să aibă dreptul să îți servească și ție o doză de pamflet. Altfel vei râmîne cumplit de singură. Nu știu dacă îți dai seama de asta. Incidentul acesta va trece. Dar oamenii te vor evita de acum. Dacă asta îți dorești, asta vei obține.
P.S.
pentru textul : poetesei cu dragoste şi margarete deși apropos de asocierea imaginii tale cu imaginea unui pachet de margarină. imaginea mea a fost asimilată imaginii unui cerșetor homeless aici pe hermeneia. tot vlad a făcut-o. iar altă dată mi-a efeminat figura asemănîndu-mă cu bianca goean. Astea sînt cele pe care mi le mai aduc aminte. adriana lisandru a fost asemănată cu un turc cu mustață. crezi că ești singura? probabil că ești singura care habar nu are de glumă. cînd se face pe seama ei. se pricepe însă cînd miștocărește pe alții. tu chiar înțelegi conceptul de ipocrizie sau îți este total străin, domnișoară (doamnă) Stoicovici?
hanny, cred ca e de apreciat fair play-ul tau. inainte de a plasa cate o gluma savuroasa ca cea din ultimul comentariu, ai grija sa te asiguri ca lumea e la curent cu biblografia. cum? n-a fost o gluma? te-ai dezabonat de-adevaratelea? daca da, gluma e proasta si e unfair play s-o asezonezi cu o gluma buna. intr-un fel foarte larg, o femeie pe care am iubit-o si cu aceeasi femeie care nu ne-a iubit NU fac zero... rim
pentru textul : Innebunim, adesea, fix la sase deVreau sa-mi fie suspendat contul. Multumesc.
pentru textul : un fel de numărătoare a bobocilor detitarenco!
pentru textul : prin absurd, caii oanei pellea deacum sa nu-ti faca impresia ca voi sta sa ma balacesc cu tine în zoaiele în care-ti speli tu - foarte rar - caracterul. mai ales când vad ca repeti ca un papagal ceea ce scriu eu. dupa principiul "ba, pe-a ma-tii".
spun eu ca esti încrâncenat, spui si tu ca sunt încrâncenat. spun eu ca esti frustrat, spui si tu ca sunt frustrat. spun eu ca esti prost crescut, spui si tu ca sunt prost crescut.spun eu sa te joci cu puta-n tarâna, spui si tu sa ma joc cu puta-n tarâna. s.a.m.d. mai rar asa originalitate!
cât priveste limba româna, las-o mai moale. faci si tu destule greseli. dar mai ales folosesti câteodata un "idiom" româno-englezesc, care - s-au facut studii - este specific emigrantilor români neadaptati si neintegrati si care nu vorbesc corect nici una dintre limbile "amestecului". iar daca te preocupa corectitudinea limbii vorbite de altii, cred c-ar fi mai bine sa te uiti si sa asculti prin ograda ta si sa corectezi persoanele pe care le încurajezi sa scrie (culmea!!) poezie într-o dulce , dar foarte agramata româno-americana.acum, despre invidie, doamne-ajuta, în profesia în care as putea fi invidios pe altii, sunt realizat, iar un hobby, cum este poezia pentru mine, nu-mi provoaca asemenea instincte. îl practic asa cum ma pricep, mai bine sau mai prost si nu-mi fac probleme ca ma apreciaza sau nu unii sau altii. pe doamna, pe care banuiesti ca as fi invidios, da, as avea motiv sa fiu, dar numai pentru faptul ca a fost sau este în preajma fetei Marelui Amza. în rest - nu te cunosc, nu ma cunosti, trec pe lânga tine, treci pe lânga mine... as mai avea multe sa-ti spun, dar ma împiedica "autodisciplina" germana la care tu nu vei ajunge în veacul vecilor, amin.
eu am terminat. tu poti sa-i dai înainte. eu n-am facut decât sa-ti dau masca stravezie de pe fata ta de intrasigent si principial. va trebui sa muncesti mult sa ti-o mai poti atârna la loc.
lol, bobadil si crampele la buric!/ ai ramas tot asa virgina, un pic!
scuze, adriana pt offtopic :)
pentru textul : cină festivă deLas omu' să zică, mă las şi pe mine să zic, că doar zicem, nu dăm cu paru'. Subiectiv... ca în tot ce facem, de altfel.
Cu stimă,
pentru textul : Boală deRimaru Versificaru Trop.
sunt multe comentarii aici (un lucru bun!), și o să mă întorc pe urmă la ele...
pentru textul : legendă cu oameni de rând dedar, după lectura poeziei, pot spune că nu-i găsesc locul acestei parafraze din Nietzche (bănuiesc că asta ai intenționat).
pentru că, oricum, sora lui și contemporanii acesteia, apoi bună parte din urmașii acestora, au întors pe dos ceea ce a vrut Nietzche să ne facă să pricepe.
cel puțin, eu așa cred.
Remarc aceeași predilecție pentru perechile ”aspre” de cuvinte ”liniște/ șoricei”, ”transpirație neoficială”, ”imaginea lichidă” și mai ales ”literele cărare”.
Dar e ceva mai abstract aici, deși începe bogat imaginativ, se cam rarefiază apoi, pe parcurs și pierde legătura cu verticala. Mai citesc.
pentru textul : pedeapsă deIoana, desigur nu m-am putut sustrage concordantei prezentului ( cel mai bun timp afirmativ) in acelasi timp si cel mai des folosit. Cititorii care sa aprecieze cat de cat asemenea constructii sunt din ce in ce mai rari. Imi pare bine ca ti-a atras atentia.
pentru textul : Contrast deA fost o încercare de a scrie ceva în stil clasic... Prima strofă a fost puțin modificată (sper eu, îmbunătățită) de la primele comentarii. Am corectat greșeala de scriere (am nimerit cam des pe lângă taste în ultima vreme și acesta nu e un lucru de laudă). Mulțumesc mult, Marina, pentru comentariu și corectură.
pentru textul : Gâdilat de gâde dema gandesc bine...si zic ca: nu m-am prins care-i rostul virgulei de dupa "prins". nici a celei pusa inainte de "inapoi". "o să-mi arate ceva mai frumos decât este afară. " cred ca sufera de dorul unui CE. (decat ce este afara) in rest...ce sa zic? jurnal, da. si atat.
pentru textul : Trenul de noapte deApreciez ironia dumitale subtila, de bun simt. Dar ma enerveaza infatuarea, inclusiv a mea (cand o scap de sub control). Cat despre iesirea din binarism si solutia propusa (pondere la patternul buddhist) sper sa mai discutam. In alta ordine de idei caracterizarea pe care o faci "postmodernitatea actioneaza pe 2 linii mari de forta: una centrifuga (epicentrul fiind gloit de putere, aceasta va fi propagata spre periferie) respectiv centripeta ( dinspre consumismul marginal se imprima o forta inspre epicentru, acela ramanand prea mult static)" se potriveste, dupa parerea mea, "postmodernismului" si nu postmodernitatii (in care am intrat si in care se pot decela si alte tendinte in afara "PoMo" care va fi, cred, curand depasita). Mi-ar face placere sa mai stam de vorba pe tema asta pe marginea unor texte ce vor mai apare pe aici si, de ce nu si postate de dumneata sau subsemnatul.
pentru textul : Binaritate & PoMo deIoana, multumesc pentru stropul de culoare aurie... totul e sa mi se vorbeasca frumos, ma obosesc vorbele aruncate cu toporul...
pentru textul : laleaua neagră deTermenul ”infrarealism” văd că e lansat de Mona, dar merită reținut. Eu o văd pe Mona Sax din ”Max Payne 2” cel puțin, doar că aceea era ceva mai flegmatică dar la fel de bine înfiptă. Rider îmi pare un om citit, destul de politicos și nu mi se prea potrivește cu pachetul de mușchi din nu știu care film. Deci personajele ar putea fi bine ancorate în virtual din punctul meu de vedere. Spun asta deoarece tocmai am auzit că americanii cad în depresie și au tendințe suicidale aflând că planeta din filmul ”Avatar” e doar o ficțiune și că nu vor putea ajunge niciodată acolo. Deci, ai grijă, că dacă-ți faci prea frumoase personajele, pici pe mâna cenzurii. He-he!
pentru textul : Despre încredere şi antivirus deMda, parcă aş tăia si augumentativul "băltoacă", limitându-mă la "baltă". Acest vers:
"privește apoi în mine
pentru textul : dade I deca-ntr-o băltoacă" -, iertat îmi fie limbajul academic, e ţavărţă (tare/beton)!
Ma incanta profunzimea din acest poem. Sfasierea atinge cote acute: "nu era vocea mea,/ eu strig intotdeauna in maduva,/ urlu limfatic". Si finalul eu l-am receptat ca o metamorfoza a trecerii timpului in eteric. Si da, e si dupa cum spune si Marina "asociatia timp-anaconda... imagine biblica a pacatului". E intr-adevar "un poem de re-citit". "eu strig intotdeauna in maduva" e colosal, am vibrat la acest vers ca si cum m-as fi aflat in fata Tipatului lui Munch.
pentru textul : Spasm nocturn deargumente, alina, argumente. din nou, spre deosebire de alte locuri, noi aici gindim nu agonizam. hermeneia nu e partid politic; faptul ca tu esti sau nu de acord este in esenta absolut irelevant daca nu vii cu argumente inteligente. iar cind spui ca tragi concluzii pe baza de fragmente asta te descalifica si mai mult ca interpret al unui lucru. parerea mea.
pentru textul : analiza manifestului boierismului dePagini