Cu siguranță este un experiment poate pentru că este alt stil, este... este Poezie. Am trei observații: "și care nu vor publica" sună prozaic, "decât gârboviți de întunecări" sună optzecist (o sugestie, pentru ritmul interior al poemului: ultimul cuvânt din 2 silabe, terminat în vocală) și "nu-ți fă griji e întotdeauna o compensație" nu sună a vers. Și fără "de obicei". Am fost primul tău cititor. Un text puternic.
Da. Un anumit rece, altfel nu ar fi luciditate. Tu știi că știu ce spun. Și mă bucură să îmi trimiți Delta. Oriunde încadrezi acest poem, amintește-ți: nu la cutia cu nisip. :)
vad aceste randuri mai mult ca un jurnal. am retinut o imagine foarte frumoasa /ce lux azi să stai cu mâinile în apă ca o femeie de demult/ pe care o puteai specula mai mult. oricum suparatoare mainile ce se tot repeta. oricum, m-am simtit ca la o lectie de arheologie. pot zice ca starea ai redat-o cumva, mai ales ca in copilarie ceva tangential am trait si eu, si poezia asta a deschis usita amintirii. interdictiile, fie ele si pe etichete, nu duc decat la incalcarea lor, eu asa stiu:) concluzie, finalul nu e bun de final. un final trebuie sa insurubeze poezia intr-o fortare ultima. desigur doar parere seara buna
Andule, si mie mi se face greata cand ma gandesc ca, intr-o vreme, chiar te luam in serios…
Totusi, iti multumesc pentru comparatia cu Dorin Cozan, Ma onoreaza.
Cristina, diacriticele, sau lipsa lor, au rolul de a ajuta (sau de a incurca), iar ele pot fi folosite atunci când prezinţi soluţia (exp: deşirări). Răspunsurile tale sunt corecte (doar la 3 elmentele soluţiei sunt invers - iad, apoi rai - dar asta nu prea are a face). Felicitări, cu atât mai mult pentru rezolvarea nr 7. Dacă o faci corect şi pe 4, prezint omagii :).
Prima strofa imi aminteste de balaurul din pestera care se hranea cu fecioare poate din cauza orei fixe. Acest leu alb, foarte rar in realitate, fantomatic si incarcat de simboluri de catre oameni, e chiar moartea. Umerii rosii, sunt, posibil, umerii insangerati de povara trairilor personale (sau simbol al pasiunii si provocarii- vezi capa matadorilor) si ele asteapta la gura pesterii sa le vina vremea. A doua strofa imi aminteste de frumoasa si bestia, transformarea prin dragoste, dar si de samson si dalila "ca o iubită înțeleaptă îi piaptănă coama de trei ori înainte de adormire." Deoarece "a doua zi cheamă vulturii," am presupus intre aceste doua momente taierea parului. Dar intr-un ritual al spectrelor femeilor sacrificate, viata merge mai departe."Cu ochi de leu". Poemul are un aer misterios spre ciudat. Si e foarte feminin, de o feminitate amazoniana.
O asociație specială: versurile tale și pictura lui Ion Vincent Danu. Mă tot gândesc cine pe cine inspiră în acest tandem suprarealist generând un anabolism al ideilor înmagazinate într-o nouă identitate artistică și tinzând spre un fantasy conceptual. Accentele horror din final lasă deschis subiectul...posibilitatea de a deveni flexibil și incitant...așa cum un tablou te invită să vezi toată expoziția... "înainte de Vicenza nu eram eu.." dar poate era Tolkien și limba elfilor.
E ca un concert pentru două instrumente aici... m-aș hazarda să spun vioară și pian. Un colaj reușit, eu aș spune tocmai pentru că cele două nu "cântă" la unison, ci se distinge cu claritate personalitatea fiecăruia. Am gustat fiecare son, și mai ales mi-a plăcut senzația de răspunsuri în oglindă, picul de ironie din final. Eu aș spune totuși că ar fi câteva locuri unde se mai poate lucra: "tot ce se află în tine e plăcut tălpilor mele între sâni ca biciul domnului meu peste stomac plumbii de aur vor musti de plăcere" (ideea este puțin ambiguă); "placenta luminii iar acestui poem îi vom rămâne în gura lumii a îngerului" (forțată exprimarea aici). Cred că ar fi potrivit să reiterez o rugăminte, prezentă de altfel în regulament, și anume aceea de a face referiri în comentarii cât mai mult la text, și mai puțin la autori, ca și de a ne feri de apelative și exaltări.
"cu cine?" putem fi identici in somnul profund, fara vise? In nici un caz cu noi insine! Poate cu "mantuirea" care ne-o aduce un poem-ruga!? Abia acum cred ca (poate) apare "explicitarea". Multumesc pentru parcurgerea textului. Precum si la revelarea "unui poem in poem" la care, de fapt, nu m-am gandit. G.M.
o femeie ca o cetate niciodata neindeajuns de cucerita, cu toate turnurile incoltite dincolo in lumea ei uitata sfirsind propriul esafod al rastignirii si invierii ei... ai multe metafore originale de necontestat inca din primele versuri "femeia aceea era o cetate se înălța pe vîrfuri peste valuri cu turnurile ei se apăra de mîinile desfrunzite ale bărbaților" sau "epifania urca eșafodul încet coborîndu-se în pînză de mire într-o spirală adîncită cu ritmuri rupte sfîșiate buzelor ei războinice nemiloase în locuri știute pierdute mătăniile timpului picurau în palme de mag semne și rune" cu un final superb de adevarat, palpabil, rotund "depărtarea țipa își năștea clocotind munții învierea se întindea pe pietre ca o zăpadă căzută anume dimineața în oglinda pătată de sînge pe cer sub frig răzbunată dincolo de porți acolo unde nimeni nu o mai putea ajunge"... aproape iti citez toata poezia cautind metaforele... un poem reusit, un Virgil Titarenco imbracat in haine de sarbatoare.
e un poem care parca striga dupa mai multa grija si finete. mi-a placut enorm cum spuneti despre durere: in loc de a o desuruba smulgi ca taranul.
nu imi place insa epitetul nenorocita. suna a dispret, dispretul pe care il are taranul de nu reuseste decat sa rupa si sa sfasie. ar putea suna a mila sau ingrijorare, dar cum altfel?
citesc textul acesta și văd Sorescu zâmbind pe sub mustăți, cu degetul arătător la tâmplă, jucându-se de-a ruleta rusească, desigur poem bun, premiat meritat, d-lui dorin felicitări, cu invidie memorabil, memor-abil: "Am deschis ochii la o mână, apoi la cealaltă, și te-am văzut goală De cuvinte." "Morții din care se-nalță piersicii, fix până la Dumnezeu." "ne va găsi dormind, cu rădăcinile-ntoarse.. " de haz maxim dialogul: - imi aminteste de versurile lui Chilian... - Andu, cine e Florin Chilian? (ironie a dracului de fina/faina)
Andule, consideră asta deocamdată doar ca pe un fel e gândire "cu voce tare": știi de ce cred eu că nu e binevenit versul acela? pentru că generalizează în ceva cu conotații negative. Ca și cum ar scrie un spaniol despre hoți și ar spune, chiar și în paranteză, "cum ar fi românii"... Nu cred că e legitimat asta, oricât de poetic contextul. Și deși în general ai putea spune că experiența lor le dreptul să spună asta. Eu tind să cred că Virgil are dreptate... te mai gândești, te rog?
da...recunosc că nu este-nici acesta- un text "lucrat"...cules din suflet și atât!...acum aș scoate și eu "buzele noastre"...și poate aș mai adăuga ceva...sau nu... mă bucur că a răsunat cumva textul meu și mulțumesc!
A CAPPÉLLA adv., adj. (Despre muzică sau despre o formație corală) Fără acompaniament instrumental. – Var. (după alte surse) a capella. – Loc. it. Sursa: DEX '98 Mai incearca... Ialin
da, yester! dar eu am facut abstractie de "damblagit" (si de sfaturile paradoxale si scrantite ale unor discipoli ) si am inteles ce am vrut :) nu te superi ?
ma bucur ca poemul a adunat cititori si opinii pozitive. este, cum spuneam in subtitlu, "un rest" filosofico-emotional dintr-un mai amplu interviu cu actrita, despre subiectul cailor salbatici maltratati de la Letea care, sper, nu va este strain. fireste, acesta era doar un punct de pornire. mai departe scrie in carte
va dau, mai jos, si scrisoare Oanei:
"Ce text echilibrat, lipsit de patetism şi de impact trebuie conceput pentru a stopa o crimă? Ce fel de text trebuie compus că să poată provocă o stopare a unei atrocităţi? Poate un mesaj, un text , o rugă, un urlet să oprească cruzimea absurdă, oarbă , scârboasă? De trei zile zeci de mii de oameni scriu pe toate forurile posibile, la toate ziarele, televiziunile etc. cerând stoparea măcelului de la Letea în care zeci de căi sunt masacraţi. Şi NIMIC! Mă adresez clasei politice din România... căci totul, din păcate, se rezolvă mai întâi de toate politic... Ce aţi întreprins, domnilor în legătură cu această problemă?... Nu mă interesează explicaţii... Nimic nu poate argumenta crima. Cine conduce această ţară? Cine e factor de decizie? Vreau să ştiu. Spuneţi-mi cine o conduce? Eu nu mai ştiu. Vreau să le spun conducătorilor acestei ţări, oamenilor politici, factorilor de minimă decizie: aţi decăzut din starea de OM. Este sub demnitatea dumneavoastră să vă sesizaţi când e vorba despre măcel asupra câinilor sau cailor?... Dar oare e sub demnitatea dumneavoastră să vă sesizaţi când zeci de mii de cetăţeni ai acestei ţări sunt agresaţi, violentaţi, jigniţi, dezamăgiţi, indignaţi, nemulţumiţi de nepăsarea dumneavoastră? Cred că sunteţi Obligaţi să reacţionaţi!
Vin alegerile. Dacă nu iubiţi şi nu respectaţi Viul...de ce nu reacţionaţi barem din cinism? Nu vrea nimeni să-mi câştige votul? Dacă nu puteţi gândi frumos, gândiţi urât - dar gândiţi!
M-am săturat ca ţara mea să fie considerată criminală, hoaţă, barbară, înapoiată, pentru că dumneavoastră nu sunteţi capabili de a o sluji.
M-am săturat să mă simt mânjită de sânge nevinovat din cauza nepăsării şi automat complicităţii dumneavoastră la crime!
Iubesc România pînă la durere dar urăsc pe oricine ucide sau e părtaş la crimă.
Mesajul e patetic? Nu. E tragic. Pentru că situaţia cailor de la Letea e tragică! Nu spuneţi că nu există soluţii de rezolvare a situaţiei! Întotdeauna există o soluţie dacă există voinţa de a rezolvă problemă!"
aalizeei, e totusi o treaba care necesita timp zic eu.. o analiza pe text, deci multumesc intai ca ai utilizat timpul ala legat de textul meu. :) si-acum.. cred din start ca textul asta trebuie inghitit ca tot, fara paragrafe, caci de fapt e o proza jurnal, un film interior ca o singura gura de aer, un film care partial il retraiesti, partial faci glume pe seama lui, e echilibrul care nu te face tocmai sa razi dar nici sa te urci pe pereti.. legat de comentariile bascalioase legate de nume, sunt acolo foarte intentionat caci in general am noduri la scriere cand dau nume de personaje, fac alergii, sa fie comune, sa fie distincte, aici pana la urma e o poveste ce o poate trai orice, cu mihai, gheorghe, andrei, bogdan caracteristic oricarui colt de lume asa.. ca am trantit nume cu M.. si am facut si haz de ele caci ma plictiseau teribil. Gresit sau nu? Nu stiu. Am crezut ca da o nota de autentic in curgerea ideatiei in text, but I might be wrong. "atentinde".. ai dreptate, m-am cam invartit si eu in jurul lui la scriere. Voi remedia. Cumva.
poemul mi se pare forțat da cappo al fine ca să zic așa
câteva idei bune, imagini, însă forțate
dacă e ceva de apreciat aici
e o gândire nu prea profundă
poezia însă lipsește aproape cu desăvârșire
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Cu siguranță este un experiment poate pentru că este alt stil, este... este Poezie. Am trei observații: "și care nu vor publica" sună prozaic, "decât gârboviți de întunecări" sună optzecist (o sugestie, pentru ritmul interior al poemului: ultimul cuvânt din 2 silabe, terminat în vocală) și "nu-ți fă griji e întotdeauna o compensație" nu sună a vers. Și fără "de obicei". Am fost primul tău cititor. Un text puternic.
pentru textul : concert fără orchestră și pian deDa. Un anumit rece, altfel nu ar fi luciditate. Tu știi că știu ce spun. Și mă bucură să îmi trimiți Delta. Oriunde încadrezi acest poem, amintește-ți: nu la cutia cu nisip. :)
pentru textul : karuna devad aceste randuri mai mult ca un jurnal. am retinut o imagine foarte frumoasa /ce lux azi să stai cu mâinile în apă ca o femeie de demult/ pe care o puteai specula mai mult. oricum suparatoare mainile ce se tot repeta. oricum, m-am simtit ca la o lectie de arheologie. pot zice ca starea ai redat-o cumva, mai ales ca in copilarie ceva tangential am trait si eu, si poezia asta a deschis usita amintirii. interdictiile, fie ele si pe etichete, nu duc decat la incalcarea lor, eu asa stiu:) concluzie, finalul nu e bun de final. un final trebuie sa insurubeze poezia intr-o fortare ultima. desigur doar parere seara buna
pentru textul : permanganat la rege deAndule, si mie mi se face greata cand ma gandesc ca, intr-o vreme, chiar te luam in serios…
pentru textul : amărui deTotusi, iti multumesc pentru comparatia cu Dorin Cozan, Ma onoreaza.
textul nu cred că este neaparat prost. finalul este oarecum lamentabil.
pentru textul : Puterea aerului deSilviu, mh, nu chiar, dar au elemente comune.
Cristina, diacriticele, sau lipsa lor, au rolul de a ajuta (sau de a incurca), iar ele pot fi folosite atunci când prezinţi soluţia (exp: deşirări). Răspunsurile tale sunt corecte (doar la 3 elmentele soluţiei sunt invers - iad, apoi rai - dar asta nu prea are a face). Felicitări, cu atât mai mult pentru rezolvarea nr 7. Dacă o faci corect şi pe 4, prezint omagii :).
pentru textul : Antoverb (provocare lingvistică) deDomnule Titerenco, doamna Ioana Geacar va multumesc frumos sa aveti srabatori luminate cu respect , adelina
pentru textul : quand les paroles sont inutiles deSi editorii cum se pot vedea altfel decat cautat asiduu in pagina de autori?
pentru textul : Jurnal de nesomn 2.0 - IX – dePrima strofa imi aminteste de balaurul din pestera care se hranea cu fecioare poate din cauza orei fixe. Acest leu alb, foarte rar in realitate, fantomatic si incarcat de simboluri de catre oameni, e chiar moartea. Umerii rosii, sunt, posibil, umerii insangerati de povara trairilor personale (sau simbol al pasiunii si provocarii- vezi capa matadorilor) si ele asteapta la gura pesterii sa le vina vremea. A doua strofa imi aminteste de frumoasa si bestia, transformarea prin dragoste, dar si de samson si dalila "ca o iubită înțeleaptă îi piaptănă coama de trei ori înainte de adormire." Deoarece "a doua zi cheamă vulturii," am presupus intre aceste doua momente taierea parului. Dar intr-un ritual al spectrelor femeilor sacrificate, viata merge mai departe."Cu ochi de leu". Poemul are un aer misterios spre ciudat. Si e foarte feminin, de o feminitate amazoniana.
pentru textul : Ochi de leu desancho panza,/parcă un zmeu,/avea eleganța/de-a fi ceasul rău.
pentru textul : Pisica neagră demulțumesc pentru trecere și opinii
pentru textul : eroare. pentru deO asociație specială: versurile tale și pictura lui Ion Vincent Danu. Mă tot gândesc cine pe cine inspiră în acest tandem suprarealist generând un anabolism al ideilor înmagazinate într-o nouă identitate artistică și tinzând spre un fantasy conceptual. Accentele horror din final lasă deschis subiectul...posibilitatea de a deveni flexibil și incitant...așa cum un tablou te invită să vezi toată expoziția... "înainte de Vicenza nu eram eu.." dar poate era Tolkien și limba elfilor.
pentru textul : O trecere prin Vicenza deE ca un concert pentru două instrumente aici... m-aș hazarda să spun vioară și pian. Un colaj reușit, eu aș spune tocmai pentru că cele două nu "cântă" la unison, ci se distinge cu claritate personalitatea fiecăruia. Am gustat fiecare son, și mai ales mi-a plăcut senzația de răspunsuri în oglindă, picul de ironie din final. Eu aș spune totuși că ar fi câteva locuri unde se mai poate lucra: "tot ce se află în tine e plăcut tălpilor mele între sâni ca biciul domnului meu peste stomac plumbii de aur vor musti de plăcere" (ideea este puțin ambiguă); "placenta luminii iar acestui poem îi vom rămâne în gura lumii a îngerului" (forțată exprimarea aici). Cred că ar fi potrivit să reiterez o rugăminte, prezentă de altfel în regulament, și anume aceea de a face referiri în comentarii cât mai mult la text, și mai puțin la autori, ca și de a ne feri de apelative și exaltări.
pentru textul : doamne ce încet mă mișc de"cu cine?" putem fi identici in somnul profund, fara vise? In nici un caz cu noi insine! Poate cu "mantuirea" care ne-o aduce un poem-ruga!? Abia acum cred ca (poate) apare "explicitarea". Multumesc pentru parcurgerea textului. Precum si la revelarea "unui poem in poem" la care, de fapt, nu m-am gandit. G.M.
pentru textul : Pentru că... deRevin cu o noua varianta!... Cristi
pentru textul : Sonet 174 deo femeie ca o cetate niciodata neindeajuns de cucerita, cu toate turnurile incoltite dincolo in lumea ei uitata sfirsind propriul esafod al rastignirii si invierii ei... ai multe metafore originale de necontestat inca din primele versuri "femeia aceea era o cetate se înălța pe vîrfuri peste valuri cu turnurile ei se apăra de mîinile desfrunzite ale bărbaților" sau "epifania urca eșafodul încet coborîndu-se în pînză de mire într-o spirală adîncită cu ritmuri rupte sfîșiate buzelor ei războinice nemiloase în locuri știute pierdute mătăniile timpului picurau în palme de mag semne și rune" cu un final superb de adevarat, palpabil, rotund "depărtarea țipa își năștea clocotind munții învierea se întindea pe pietre ca o zăpadă căzută anume dimineața în oglinda pătată de sînge pe cer sub frig răzbunată dincolo de porți acolo unde nimeni nu o mai putea ajunge"... aproape iti citez toata poezia cautind metaforele... un poem reusit, un Virgil Titarenco imbracat in haine de sarbatoare.
pentru textul : femeia aceea dedacă-i o ghicitoare, (poezie nu poate să fie), eu cred că a murit muza poetului şi el nu ştia. eu mă-ntreb: cui i-o fi dedicată?
pentru textul : două minute în reluare din viața poetului dee un poem care parca striga dupa mai multa grija si finete. mi-a placut enorm cum spuneti despre durere: in loc de a o desuruba smulgi ca taranul.
pentru textul : simfonie cu candelabru şi seppuku denu imi place insa epitetul nenorocita. suna a dispret, dispretul pe care il are taranul de nu reuseste decat sa rupa si sa sfasie. ar putea suna a mila sau ingrijorare, dar cum altfel?
citesc textul acesta și văd Sorescu zâmbind pe sub mustăți, cu degetul arătător la tâmplă, jucându-se de-a ruleta rusească, desigur poem bun, premiat meritat, d-lui dorin felicitări, cu invidie memorabil, memor-abil: "Am deschis ochii la o mână, apoi la cealaltă, și te-am văzut goală De cuvinte." "Morții din care se-nalță piersicii, fix până la Dumnezeu." "ne va găsi dormind, cu rădăcinile-ntoarse.. " de haz maxim dialogul: - imi aminteste de versurile lui Chilian... - Andu, cine e Florin Chilian? (ironie a dracului de fina/faina)
pentru textul : livadă de piersici, cu botoșei albi depacat de titlu. pentru ca este foarte reusit (desi putin cam "romantic"). textul insa este destul de schiop dupa parerea mea.
pentru textul : Iarăși se moare după ureche! deAdrian te citesc de fiecare dată,am ce învăța de la tine așa că revin tot timpul asupra poemelor tale mi-a plăcut și acest poem.
pentru textul : În urna aceasta până şi timpul deAndule, consideră asta deocamdată doar ca pe un fel e gândire "cu voce tare": știi de ce cred eu că nu e binevenit versul acela? pentru că generalizează în ceva cu conotații negative. Ca și cum ar scrie un spaniol despre hoți și ar spune, chiar și în paranteză, "cum ar fi românii"... Nu cred că e legitimat asta, oricât de poetic contextul. Și deși în general ai putea spune că experiența lor le dreptul să spună asta. Eu tind să cred că Virgil are dreptate... te mai gândești, te rog?
pentru textul : gheișe debine ai venit Stefan Ciobanu! sper sa iti regasesti aici "libertate de încheietură nevoia de a dansa"...
pentru textul : și eu știu să țin minte deda...recunosc că nu este-nici acesta- un text "lucrat"...cules din suflet și atât!...acum aș scoate și eu "buzele noastre"...și poate aș mai adăuga ceva...sau nu... mă bucur că a răsunat cumva textul meu și mulțumesc!
pentru textul : Bilet pe o toamnă deA CAPPÉLLA adv., adj. (Despre muzică sau despre o formație corală) Fără acompaniament instrumental. – Var. (după alte surse) a capella. – Loc. it. Sursa: DEX '98 Mai incearca... Ialin
pentru textul : A cappella deda, yester! dar eu am facut abstractie de "damblagit" (si de sfaturile paradoxale si scrantite ale unor discipoli ) si am inteles ce am vrut :) nu te superi ?
pentru textul : mai departe decât tristețea dema bucur ca poemul a adunat cititori si opinii pozitive. este, cum spuneam in subtitlu, "un rest" filosofico-emotional dintr-un mai amplu interviu cu actrita, despre subiectul cailor salbatici maltratati de la Letea care, sper, nu va este strain. fireste, acesta era doar un punct de pornire. mai departe scrie in carte
va dau, mai jos, si scrisoare Oanei:
"Ce text echilibrat, lipsit de patetism şi de impact trebuie conceput pentru a stopa o crimă? Ce fel de text trebuie compus că să poată provocă o stopare a unei atrocităţi? Poate un mesaj, un text , o rugă, un urlet să oprească cruzimea absurdă, oarbă , scârboasă? De trei zile zeci de mii de oameni scriu pe toate forurile posibile, la toate ziarele, televiziunile etc. cerând stoparea măcelului de la Letea în care zeci de căi sunt masacraţi. Şi NIMIC! Mă adresez clasei politice din România... căci totul, din păcate, se rezolvă mai întâi de toate politic... Ce aţi întreprins, domnilor în legătură cu această problemă?... Nu mă interesează explicaţii... Nimic nu poate argumenta crima. Cine conduce această ţară? Cine e factor de decizie? Vreau să ştiu. Spuneţi-mi cine o conduce? Eu nu mai ştiu. Vreau să le spun conducătorilor acestei ţări, oamenilor politici, factorilor de minimă decizie: aţi decăzut din starea de OM. Este sub demnitatea dumneavoastră să vă sesizaţi când e vorba despre măcel asupra câinilor sau cailor?... Dar oare e sub demnitatea dumneavoastră să vă sesizaţi când zeci de mii de cetăţeni ai acestei ţări sunt agresaţi, violentaţi, jigniţi, dezamăgiţi, indignaţi, nemulţumiţi de nepăsarea dumneavoastră? Cred că sunteţi Obligaţi să reacţionaţi!
Vin alegerile. Dacă nu iubiţi şi nu respectaţi Viul...de ce nu reacţionaţi barem din cinism? Nu vrea nimeni să-mi câştige votul? Dacă nu puteţi gândi frumos, gândiţi urât - dar gândiţi!
M-am săturat ca ţara mea să fie considerată criminală, hoaţă, barbară, înapoiată, pentru că dumneavoastră nu sunteţi capabili de a o sluji.
M-am săturat să mă simt mânjită de sânge nevinovat din cauza nepăsării şi automat complicităţii dumneavoastră la crime!
Iubesc România pînă la durere dar urăsc pe oricine ucide sau e părtaş la crimă.
pentru textul : prin absurd, caii oanei pellea deMesajul e patetic? Nu. E tragic. Pentru că situaţia cailor de la Letea e tragică! Nu spuneţi că nu există soluţii de rezolvare a situaţiei! Întotdeauna există o soluţie dacă există voinţa de a rezolvă problemă!"
aalizeei, e totusi o treaba care necesita timp zic eu.. o analiza pe text, deci multumesc intai ca ai utilizat timpul ala legat de textul meu. :) si-acum.. cred din start ca textul asta trebuie inghitit ca tot, fara paragrafe, caci de fapt e o proza jurnal, un film interior ca o singura gura de aer, un film care partial il retraiesti, partial faci glume pe seama lui, e echilibrul care nu te face tocmai sa razi dar nici sa te urci pe pereti.. legat de comentariile bascalioase legate de nume, sunt acolo foarte intentionat caci in general am noduri la scriere cand dau nume de personaje, fac alergii, sa fie comune, sa fie distincte, aici pana la urma e o poveste ce o poate trai orice, cu mihai, gheorghe, andrei, bogdan caracteristic oricarui colt de lume asa.. ca am trantit nume cu M.. si am facut si haz de ele caci ma plictiseau teribil. Gresit sau nu? Nu stiu. Am crezut ca da o nota de autentic in curgerea ideatiei in text, but I might be wrong. "atentinde".. ai dreptate, m-am cam invartit si eu in jurul lui la scriere. Voi remedia. Cumva.
pentru textul : despre arhangheli neglijenți depoemul mi se pare forțat da cappo al fine ca să zic așa
pentru textul : femeie în costum de iepure decâteva idei bune, imagini, însă forțate
dacă e ceva de apreciat aici
e o gândire nu prea profundă
poezia însă lipsește aproape cu desăvârșire
Dacă-ţi iei o cămaşă, la o adică, nu prea poţi s-o valorifici în contrast cu chiloţii...
Mulţumesc de revenire! :)
pentru textul : Cub rubick dePagini