Emanuel Pope, comentariul tău nu este suficient de argumentat pentru a susține penița. Modul acesta de evidențiere a unui text - penița - trebuie folosit, daca îmi este permis să o spun , mai cu parcimonie, altfel îl devalorizam, și justificându-l printr-un comentariu...cât de cât mulțumitor :) - adica NU lângă argumente din categoria "textul e fain, excelent, grozav, genial etc." sau "ochii autorului sunt albaștri. " te rog să revii asupra comentariului. Andreea, sper să nu mă înțelegi greșit - intervenția mea este una pur administrativă, nu are legătură cu valoarea textului tău. o zi bună vă doresc.
sunt de acord ca mai este pana la literatura....:)
dar uneori apreciez textul brut, fara pretentii de literatura. poate gresesc.
sigur, asta e un site de literatura. dar cred ca poate fi apreciata si decizia de a scrie, pur si simplu, despre ceva. idei sunt, pasaje surprinzatoare sunt, oricum. cel putin pentru mine.:
"În spital exista şi o biserică (şi altare pe alei pentru lumânări) unde am mers împreună cu unele paciente. Biserica era amplasată într-un colţ mai retras, într-o casă, şi în faţă exista un pavilion-umbrar decorativ. Acolo am văzut odată un pacient care se ruga la înghesuială cu ceilalţi, abia rezistând din cauza salivaţiei abundente." sau:
"Profesorii de la facultate îmi puneau întrebări. Singurătate în propriul trup. Hipotensiune ortostatică, ameţeli, slăbiciune la ridicarea din pat. Odată am alunecat şi m-am lovit cu capul de pardoseala spitalului." sau pasajul meu preferat:
"Medicii spuneau că trebuie să socializez. Îmi amintesc vânzătorii ambulanţi (nu toţi ţigani) şi produsele lor. Şi eu am cumpărat ceva odată sau am privit. Unii intrau chiar în clădire, îmi amintesc de unul care părea să se refere la mine ca la o prinţesă, metaforă care mi-aduce în minte alte lucruri neplăcute, fiindcă totdeauna în viaţă ceilalţi aveau grijă să îmi amintească trecutul întreg, tot drumul vieţii. Când eram mică mamaia mă numea prinţesa care nu are nimic, în limba germană prinţesa de Habenicht, fiindcă ea lucrase, spunea, la o grădiniţă bilingvă.
Chiar şi infirmiera care spunea că eu sunt rea când am vomat m-a numit odată aşa şi apoi am văzut că s-a reprofilat, devenind vânzătoare de clătite dulci."
dincolo de aerul naiv cu care e tratat textul, de carentele pe care le are in ceea ce priveste "vocea", adresarea, cred ca e de remarcat atitudinea cu care e scris, ceea ce a indemnat la scris si, pe undeva, cum (sper) am evidentiat in citatele de mai sus, chiar o atitudine poetica.
Adrian, probabil ca nu ar fi rau sa citesti punctul 16.6 din Principiile de funcționare ale Comunității Literare Hermeneia și ale site-ului Hermeneia.com. De fapt iti recomand sa te familiarizezi cu intregul regulament cind iti poti face timp. Probabil ca nu ar fi fost rau sa ne contactezi pe noi (Office Hermeneia) inainte de a posta acest text. Trebuie sa specific ca am primit un mesaj lapidar de la tine dar nu o expicatie a intentiilor tale.
textul este poticnit prozodic încă de la prima strofă, abundă în truisme, de genul: "amintirea veșnică", "albastru cer senin", "morminte sfinte", "strămoșii buni ai mei de mai-nainte", "păsări cântătoare", "vise-naripate", "teoreme/ cu ...gândiri abstracte", se învârte în jurul "Eu"-lui, declamativ (altfel, s-ar fi utilizat, deajuns înțelesului, "am lăsat") și înghesuie, în versuri succesive, "turma de mioare" și "fetele cochete" ("fete cochete" la țară sună ca o ghitară electrică la un concert de muzică populară) dar, cu toate aceste neajunsuri, prin romantism rural și nostalgie, după cum am observat, reușește să încânte, ceea ce ar fi de admirat
Aranca, n-am habar cum expresia citată ar putea fi redată într-un "thriller vesel", nu am citit romanul menționat (deși semnificația titlului e departe de ce am avut eu a transmite) și nu fac parodii de niciun fel (deocamdată). Despre "patetic forțat" nici nu știu ce să zic, atît am de oferit. Mulțumesc de interpretare.
Domnule Manolescu, în cazul meu "nostalgistica" în poezie, cum spuneţi dvs., este o stare firească, nu recurg la ea forţat, aşa cum ai recurge la o bomboană pentru tuse, poate singurul medicament dulce şi recomfortant. Această foiţă sensibilă are dezavantajul de a fi vulnerabilă, fapt pentru care diverşi autori încropesc un alt înveliş, o duramater din ironie şi autoironie. Nu cred că se va ajunge la saturaţie, fiindcă "nostalgistica" este o mărturisire de sine într-un confesional de sărbătoare. De fapt acesta este rostul sărbătorilor inimii : să aducă la lumină acea foiţă intimă. Viaţa şi poezia de alt gen închid rana deschisă, ca un chirurg dibaci.
abia acum răsuflu...?
"strigătul meu a ieşit din inimă./Înglobat fiind de trup/a rămas blocat". A ieşit sau n-a ieşit acel strigăt???!! Reţin "conturul corpului tău în mijlocul lanului de grâu"
Poate greşesc, dar cred că mai trebuie lucrat acest text.
cu amiciţie, I.P.V.
bună ziua tiberiu. mersi pentru sugestia de titlu da' e ideea ta și îți aparține. mie îmi ajunge bucuria faptului că ți l-am inspirat. poate îl folosești tu undeva...cine știe?
Foarte interesanta ideea acestui poem. "de rigoare" si "imbecilitate" nu imi plac, ba chiar nici "impaunat", "jonglerii"... Lasa versul sa respire, purifica-l de neologisme. Daca si aceasta a fost intentia ta.
Virgil, cred ca e "întinzând", voi corecta de îndată ce-mi dau seama cum. Cât despre text, mi-am permis ușoare licențe, asistenta n-ar fi spus niciodată diagnosticul în plină sală de așteptare, dar e la fel de adevărat ca orice fel de confidențialitate ține până la ușa cabinetului, și pleacă în zări albastre odată cu pacientul. Rezultatul e același. Despre etică în general, e un concept incredibil de relativ in România. Ca un exemplu ironic, am studiat la facultate Etică medicală cu un medic de renume local, inutil sa-ți spun cât de pompos și artificial umflat s-a predat fiecare frază, la sfârțit, l-am mituit subtil și-am luat toți 10. Altfel, mulțumesc de primire, mă bucur să fiu aici.
adrian, mulțumesc pentru analiza. da, e posibil sa fie altfel, și ca de fiecare dată, nu pot să spun decât că e așa cum e :).
pentru mine a fost o stare fulger si ma bucur dacă așa cum s-a concretizat a iesit mai ok. / prin comparație.
am sa ma gandesc la problemele semnalate. merci mult!
am citit primele două strofe și vreau să îți spun că ai pășit cu stîngul în Hermeneia. încearcă să scrii mai scurt și nu încerca să simți ceea ce scrii ci să scrii ceea ce simți. în rest, textul este un amalgam de bombasticisme care nu transmit nimic.
da, doamnă, egalizator, pt. că aici suntem egali. nu mă interesează cât şi anume purtaţi la pantofi.
ici suntem EGALI ! Dv., subiectiv, aveţi pretenţia că sunteţi insultată, eu, în subiectivismul meu, asemeni.
îmi pare rău de un singur fapt: că am pierdut un timp pe care,poate, îl puteam folosi mult mai bine. nu ştiu ce va căşunat atât de mult, eu vă spun, săru-mâna, şi vă doresc, din inimă, să fiţi fericită !
observatie subiectiva. mi-ar fi placut foarte tare daca poezia ta s-ar fi oprit la prima strofa. incepand pur si simplu: "Run baby, run!" de albina care-nfige acul din zbor... etc cred ca asta ar fi amplificat efectul. bineinteles ... "maybe it's me."
e o temă generoasă aceea a asimilărilor și acumulărilor. cineva îmi spunea că nu poți fi mai poet ca la tinerețe niciodată. nu știu dacă se înșela. îmi place să cred că toți poeții sunt tineri. mulțumesc frumos de semn, Cristina! este oricând util.
să dau un anume sens acestui neînţeles: prea multe întrebări nu duc neapărat la o elucidare a problemei, ci, mai degrabă, la o încâlcire...
ce am înţeles în mod cert, Silviu, este că te pricepi să ticluieşti. iată, asta e viaţa. cea pe care o scriem, ori, mai bine zis, cea care ne scrie pe noi!
un scenariu bine condus. mi-a plăcut mult.
Funcția definită pe mulțimea oamenilor cu valori în mulțimea astrală a îngerilor (f : I -> Ω) Având în vedere că fiecărui element din I (bărbați, femei, copii), îi corespunde un unic element din astralul omega (îngeri, heruvimi) – fie ei cu plusuri sau minusuri, trași la față sau dolofani; înseamnă că cele două mulțimi sunt biunivoce, fără echivoc. Ca demonstrație alternativă: Fiecare om are de-a dreapta lui un înger păzitor, ceea ce face ca relația să fie bijectivă. Obiecție: În realitate nu știm câți oameni se pot transforma de fapt și de drept în îngeri. Îngerii par să poată lua trăsăturilor oamenilor, știind de existența lor. Reciproca, după părerea mea, e mai puțin valabilă în realitate, deci, nu în poezie, deoarece încă nu am văzut un arhanghel/Anghel umblând pe stradă în pijama. Pentru simbolistică, pentru aspectul intelectual, strict matematic, completare poetică și stil, acord o peniță de aur aalizeei.
Mi-a plăcut, atmosferă cu adevărat aerisită, chiar dacă nu neapărat orientală.
Finalul însă m-a dezamăgit.
Lumina slab ca un bec de 30 W??
Una că nu știu să fie becuri de 30 de W (o fi asta vreun schepsis??) dar cea mai bolnavă e însăși comparația care nu doar strică aerul poemului de parcă autorul ar fi mâncat prea multă fasole înainte să se așterne pe scris un poem aerisit ci închide orice variantă cu acel 'atât' ultimativ, finalmente complet neinspirat, de fapt mai degrabă transpirat. O pun pe seama caniculei.
mie mi se pare că Lucia Marinescu (totem) şi Elena Vornicescu (visătoare) e una şi aceeaşi persoană.
aceeaşi linie de abordare a textelor, aceeaşi imagistrică, acelaşi repertoire, aceleaşi greşeli de ortografie, aceleaşi argumente în a se scuza, acelaşi mod de atac şi apărare. jurist? medic?
am îndoielile mele.
despre text, aşa ar trebui aşezat:
Se rup firele electrice
sub greutatea
întunericului.
Rămân doi stâlpi,
singuri şi despărţiţi...
Jos
doar urme de scânteie,
ceva ce-a fost şi s-a sfârşit...
Trec zile, nopţi, ani de-a rândul
şi îi învăluie frigul.
În neştiinţă lumea piere,
lăsând în noapte durere.
mi se pare destul de slabă pentru nivelul tău. parcă ar fi o relatare a unei plimbări pe corso sau pe faleză, lipsită de nerv, de poetic. ai şi câteva diacritice lipsă - atat de frumoasa, intors, scuză-ma.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Emanuel Pope, comentariul tău nu este suficient de argumentat pentru a susține penița. Modul acesta de evidențiere a unui text - penița - trebuie folosit, daca îmi este permis să o spun , mai cu parcimonie, altfel îl devalorizam, și justificându-l printr-un comentariu...cât de cât mulțumitor :) - adica NU lângă argumente din categoria "textul e fain, excelent, grozav, genial etc." sau "ochii autorului sunt albaștri. " te rog să revii asupra comentariului. Andreea, sper să nu mă înțelegi greșit - intervenția mea este una pur administrativă, nu are legătură cu valoarea textului tău. o zi bună vă doresc.
pentru textul : Tangent de radical din "ix" desunt de acord ca mai este pana la literatura....:)
dar uneori apreciez textul brut, fara pretentii de literatura. poate gresesc.
sigur, asta e un site de literatura. dar cred ca poate fi apreciata si decizia de a scrie, pur si simplu, despre ceva. idei sunt, pasaje surprinzatoare sunt, oricum. cel putin pentru mine.:
"În spital exista şi o biserică (şi altare pe alei pentru lumânări) unde am mers împreună cu unele paciente. Biserica era amplasată într-un colţ mai retras, într-o casă, şi în faţă exista un pavilion-umbrar decorativ. Acolo am văzut odată un pacient care se ruga la înghesuială cu ceilalţi, abia rezistând din cauza salivaţiei abundente." sau:
"Profesorii de la facultate îmi puneau întrebări. Singurătate în propriul trup. Hipotensiune ortostatică, ameţeli, slăbiciune la ridicarea din pat. Odată am alunecat şi m-am lovit cu capul de pardoseala spitalului." sau pasajul meu preferat:
"Medicii spuneau că trebuie să socializez. Îmi amintesc vânzătorii ambulanţi (nu toţi ţigani) şi produsele lor. Şi eu am cumpărat ceva odată sau am privit. Unii intrau chiar în clădire, îmi amintesc de unul care părea să se refere la mine ca la o prinţesă, metaforă care mi-aduce în minte alte lucruri neplăcute, fiindcă totdeauna în viaţă ceilalţi aveau grijă să îmi amintească trecutul întreg, tot drumul vieţii. Când eram mică mamaia mă numea prinţesa care nu are nimic, în limba germană prinţesa de Habenicht, fiindcă ea lucrase, spunea, la o grădiniţă bilingvă.
Chiar şi infirmiera care spunea că eu sunt rea când am vomat m-a numit odată aşa şi apoi am văzut că s-a reprofilat, devenind vânzătoare de clătite dulci."
dincolo de aerul naiv cu care e tratat textul, de carentele pe care le are in ceea ce priveste "vocea", adresarea, cred ca e de remarcat atitudinea cu care e scris, ceea ce a indemnat la scris si, pe undeva, cum (sper) am evidentiat in citatele de mai sus, chiar o atitudine poetica.
e discutabil, sigur :)
pentru textul : Gărzile negre deeu am citit cu niste ochelari nepotriviti. dar, cum habar n-aveam de la ce a pornit, am o scuza.
pentru textul : Milli deAdrian, probabil ca nu ar fi rau sa citesti punctul 16.6 din Principiile de funcționare ale Comunității Literare Hermeneia și ale site-ului Hermeneia.com. De fapt iti recomand sa te familiarizezi cu intregul regulament cind iti poti face timp. Probabil ca nu ar fi fost rau sa ne contactezi pe noi (Office Hermeneia) inainte de a posta acest text. Trebuie sa specific ca am primit un mesaj lapidar de la tine dar nu o expicatie a intentiilor tale.
pentru textul : Ediția a V-a a Târgului Internațional de Carte și Muzică de la Brașov dedaca la baraca si mazarea mai adaugam si ceva circenses avem intreaga piramida a lui Maslow.
pentru textul : poetesei cu dragoste şi margarete detextul este poticnit prozodic încă de la prima strofă, abundă în truisme, de genul: "amintirea veșnică", "albastru cer senin", "morminte sfinte", "strămoșii buni ai mei de mai-nainte", "păsări cântătoare", "vise-naripate", "teoreme/ cu ...gândiri abstracte", se învârte în jurul "Eu"-lui, declamativ (altfel, s-ar fi utilizat, deajuns înțelesului, "am lăsat") și înghesuie, în versuri succesive, "turma de mioare" și "fetele cochete" ("fete cochete" la țară sună ca o ghitară electrică la un concert de muzică populară) dar, cu toate aceste neajunsuri, prin romantism rural și nostalgie, după cum am observat, reușește să încânte, ceea ce ar fi de admirat
pentru textul : Eu am lăsat acolo casa mea străbună deca de fiecare data, aveti dreptate. cum de nu m/am gandit? in cel mai scurt timp, voi lua masurile necesare.
pentru textul : One of us de”cuvintele pot fi„. scuze pentru grabă și neatenție.
pentru textul : pe scurt deAranca, n-am habar cum expresia citată ar putea fi redată într-un "thriller vesel", nu am citit romanul menționat (deși semnificația titlului e departe de ce am avut eu a transmite) și nu fac parodii de niciun fel (deocamdată). Despre "patetic forțat" nici nu știu ce să zic, atît am de oferit. Mulțumesc de interpretare.
pentru textul : aici se zbate așteptarea oarbă dePaul, mulţumesc pentru aprecierea poemului meu.
Domnule Manolescu, în cazul meu "nostalgistica" în poezie, cum spuneţi dvs., este o stare firească, nu recurg la ea forţat, aşa cum ai recurge la o bomboană pentru tuse, poate singurul medicament dulce şi recomfortant. Această foiţă sensibilă are dezavantajul de a fi vulnerabilă, fapt pentru care diverşi autori încropesc un alt înveliş, o duramater din ironie şi autoironie. Nu cred că se va ajunge la saturaţie, fiindcă "nostalgistica" este o mărturisire de sine într-un confesional de sărbătoare. De fapt acesta este rostul sărbătorilor inimii : să aducă la lumină acea foiţă intimă. Viaţa şi poezia de alt gen închid rana deschisă, ca un chirurg dibaci.
pentru textul : ajun de Paşte deabia acum răsuflu...?
pentru textul : Roșu de"strigătul meu a ieşit din inimă./Înglobat fiind de trup/a rămas blocat". A ieşit sau n-a ieşit acel strigăt???!! Reţin "conturul corpului tău în mijlocul lanului de grâu"
Poate greşesc, dar cred că mai trebuie lucrat acest text.
cu amiciţie, I.P.V.
bună ziua tiberiu. mersi pentru sugestia de titlu da' e ideea ta și îți aparține. mie îmi ajunge bucuria faptului că ți l-am inspirat. poate îl folosești tu undeva...cine știe?
pentru textul : sic transit secunda mundi detoate părţuile, se sfărşească odata.. etc. Recorectează, te rog.
pentru textul : caii din viaţa mea deFoarte interesanta ideea acestui poem. "de rigoare" si "imbecilitate" nu imi plac, ba chiar nici "impaunat", "jonglerii"... Lasa versul sa respire, purifica-l de neologisme. Daca si aceasta a fost intentia ta.
pentru textul : beit sau a doua teorie a incompatibilității deVirgil, cred ca e "întinzând", voi corecta de îndată ce-mi dau seama cum. Cât despre text, mi-am permis ușoare licențe, asistenta n-ar fi spus niciodată diagnosticul în plină sală de așteptare, dar e la fel de adevărat ca orice fel de confidențialitate ține până la ușa cabinetului, și pleacă în zări albastre odată cu pacientul. Rezultatul e același. Despre etică în general, e un concept incredibil de relativ in România. Ca un exemplu ironic, am studiat la facultate Etică medicală cu un medic de renume local, inutil sa-ți spun cât de pompos și artificial umflat s-a predat fiecare frază, la sfârțit, l-am mituit subtil și-am luat toți 10. Altfel, mulțumesc de primire, mă bucur să fiu aici.
pentru textul : Dumneavoastră nu vedeți bine deadrian, mulțumesc pentru analiza. da, e posibil sa fie altfel, și ca de fiecare dată, nu pot să spun decât că e așa cum e :).
pentru textul : întotdeauna te vei întoarce de unde ai plecat depentru mine a fost o stare fulger si ma bucur dacă așa cum s-a concretizat a iesit mai ok. / prin comparație.
am sa ma gandesc la problemele semnalate. merci mult!
am citit primele două strofe și vreau să îți spun că ai pășit cu stîngul în Hermeneia. încearcă să scrii mai scurt și nu încerca să simți ceea ce scrii ci să scrii ceea ce simți. în rest, textul este un amalgam de bombasticisme care nu transmit nimic.
pentru textul : Rapsodie in subteran deda, doamnă, egalizator, pt. că aici suntem egali. nu mă interesează cât şi anume purtaţi la pantofi.
ici suntem EGALI ! Dv., subiectiv, aveţi pretenţia că sunteţi insultată, eu, în subiectivismul meu, asemeni.
îmi pare rău de un singur fapt: că am pierdut un timp pe care,poate, îl puteam folosi mult mai bine. nu ştiu ce va căşunat atât de mult, eu vă spun, săru-mâna, şi vă doresc, din inimă, să fiţi fericită !
P.S. vă rog, nu interpretaţi, o spun din inimă !
pentru textul : go fishing deobservatie subiectiva. mi-ar fi placut foarte tare daca poezia ta s-ar fi oprit la prima strofa. incepand pur si simplu: "Run baby, run!" de albina care-nfige acul din zbor... etc cred ca asta ar fi amplificat efectul. bineinteles ... "maybe it's me."
pentru textul : Run, baby, run! dee o temă generoasă aceea a asimilărilor și acumulărilor. cineva îmi spunea că nu poți fi mai poet ca la tinerețe niciodată. nu știu dacă se înșela. îmi place să cred că toți poeții sunt tineri. mulțumesc frumos de semn, Cristina! este oricând util.
pentru textul : and time goes on depai, n-am zis
pentru textul : cină festivă den-am zis asta
să dau un anume sens acestui neînţeles: prea multe întrebări nu duc neapărat la o elucidare a problemei, ci, mai degrabă, la o încâlcire...
pentru textul : Nu înțeleg nimic dece am înţeles în mod cert, Silviu, este că te pricepi să ticluieşti. iată, asta e viaţa. cea pe care o scriem, ori, mai bine zis, cea care ne scrie pe noi!
un scenariu bine condus. mi-a plăcut mult.
este mai rară aşa insolenţă, să las două doamne să aştepte un mulţumesc.
Angela, Ottilia, vă mulţumesc doamnelor.
pentru textul : mai rar defrumos realizat sonetul. finalul m-a tulburat puțin. prietenii știu de ce...
pentru textul : 14/10/93 deFuncția definită pe mulțimea oamenilor cu valori în mulțimea astrală a îngerilor (f : I -> Ω) Având în vedere că fiecărui element din I (bărbați, femei, copii), îi corespunde un unic element din astralul omega (îngeri, heruvimi) – fie ei cu plusuri sau minusuri, trași la față sau dolofani; înseamnă că cele două mulțimi sunt biunivoce, fără echivoc. Ca demonstrație alternativă: Fiecare om are de-a dreapta lui un înger păzitor, ceea ce face ca relația să fie bijectivă. Obiecție: În realitate nu știm câți oameni se pot transforma de fapt și de drept în îngeri. Îngerii par să poată lua trăsăturilor oamenilor, știind de existența lor. Reciproca, după părerea mea, e mai puțin valabilă în realitate, deci, nu în poezie, deoarece încă nu am văzut un arhanghel/Anghel umblând pe stradă în pijama. Pentru simbolistică, pentru aspectul intelectual, strict matematic, completare poetică și stil, acord o peniță de aur aalizeei.
pentru textul : teoria mulțimilor deparodie...dupa care text?
pentru textul : NolamnotHamlet deMi-a plăcut, atmosferă cu adevărat aerisită, chiar dacă nu neapărat orientală.
pentru textul : Întâmplare banală cu o perdea de nouri gri deFinalul însă m-a dezamăgit.
Lumina slab ca un bec de 30 W??
Una că nu știu să fie becuri de 30 de W (o fi asta vreun schepsis??) dar cea mai bolnavă e însăși comparația care nu doar strică aerul poemului de parcă autorul ar fi mâncat prea multă fasole înainte să se așterne pe scris un poem aerisit ci închide orice variantă cu acel 'atât' ultimativ, finalmente complet neinspirat, de fapt mai degrabă transpirat. O pun pe seama caniculei.
mie mi se pare că Lucia Marinescu (totem) şi Elena Vornicescu (visătoare) e una şi aceeaşi persoană.
aceeaşi linie de abordare a textelor, aceeaşi imagistrică, acelaşi repertoire, aceleaşi greşeli de ortografie, aceleaşi argumente în a se scuza, acelaşi mod de atac şi apărare. jurist? medic?
am îndoielile mele.
despre text, aşa ar trebui aşezat:
Se rup firele electrice
pentru textul : Noaptea desub greutatea
întunericului.
Rămân doi stâlpi,
singuri şi despărţiţi...
Jos
doar urme de scânteie,
ceva ce-a fost şi s-a sfârşit...
Trec zile, nopţi, ani de-a rândul
şi îi învăluie frigul.
În neştiinţă lumea piere,
lăsând în noapte durere.
mi se pare destul de slabă pentru nivelul tău. parcă ar fi o relatare a unei plimbări pe corso sau pe faleză, lipsită de nerv, de poetic. ai şi câteva diacritice lipsă - atat de frumoasa, intors, scuză-ma.
pentru textul : despre cum mi-am început ziua cu tine deam tinut si de sugestiile tale. sper sa fie ok acum.
pentru textul : Se făcea că... demultumesc. de asemeni, si ioanei
Pagini