émouvoir les passions du lecteur un grand moment de solitude, avant le grand retour, ca doit faire partie de ce qu`on ecouterait encore comme un sang enceint de fortes murailles
Merci Aranca, pentru intampinare si pentru urari. Sper sa fac o buna impresie cu prozele mele, dat fiind ca lucrurile bune li se intampla celor care stiu sa astepte. Les meilleurs voeux pour le Nouvel An! Cu pretuire literara, Marquesa
„ar fi trebuie s-o crezi...” - a trebui și a crede - puse laolaltă poartă în ele toată încurcătura și descurcătura vieții. restul e mai mult blue, decât trist. toamnă faină, om fain!
da, niciodată nu mă voi feri să afirm că îmi plac oamenii care îl iubesc pe Dumnezeu. iar când acest fapt se vede și în preocupările lor este admirabil. are un farmec deosebit acest poem. de liniște neguroasă, sau de raze ivite printre nori. cineva spunea că adevăratul labirint este pustiul (parcă Borges), dar aici pustiul este un vârf de munte cu numele Domnului. am observat și o îmbunătățire a stilului... ce mai, mi-a plăcut. uite care este pericopa mea preferată:
pe vârful muntelui meu
se rotesc egrete albe
ca răsăriturile din poemul tău
şi Doamne atâtea sunt că nici pustiul
nu mai are un nume
întind mâinile să ating cuvântul
dar nu sunt decât
ceaţa care strecoară lumina
limpezeşti semnătura Ta pe cer
şi o nouă durere intraductibilă
apropie depărtările
în focul din sobă
măsor cercul lemnelor ca nişte inele de logodnă
flăcările sporesc un jar asumat
dincolo de orice dor
pentru acestea vine și aprecierea mea. desigur este loc și pentru alte opinii:) felicitări Mariana!
un text care mi-a plăcut. cu excepţia "contribuţiei" din final care sună ca porcu'. mai ales în vecinătatea verbului "a glorifica". dar în rest are farmec deşi poate îi lipseşte firul de aur al specialului. dacă ar fi să fiu maliţios aş putea spune că aş fi fost plăcut impresionat dacă s-ar fi ridicat ceva mai sus de ceea ce citeşti în broşurile turistice de calitate.
Eeeeei, Alma, ce-ai făcut aici? Ce mai ceremonie e asta, fără "Zmeura de aur"... sau oare cum i-am putea spune aici? Îți dai seama că formulări de genul "Cele mai proaste poezii", "Cel mai neinspirat titlu", "Cel mai șters pseudonim" ar trezi adevărate războaie... :-) Pe de altă parte, psihologic vorbind, dacă cineva nu s-ar fi trezit nici pe o listă, nici pe alta, probabil că ar fi răsuflat ușurat :-))) Îmi dau seama că ma aflu într-o postură și mai ingrată decât Actaeon, care se plângea ca n-a fost nominalizat și la capitolul pseudonim :-), dar sinceră să fiu mă întreb cu ce ar putea fi considerat demersul tău, Alma, mai greu de digerat decât comentariile pe text, unde spunem tranșant:"textul ăsta e cel mai bun, cel mai reușit, titlul este extrem de bine ales etc etc". Ba, zic eu, în lipsa unui "martor etalon", aprecieri de acest gen pot risca să fie insuficiente. Mai mult decât atât, chiar avem fiecare dintre noi posibilitatea de a face asta, nu cred că gestul tău e în vreun fel o manifestare de "editor", și nici nu am sesizat să te fi erijat ca purtătoare de cuvânt a părerilor noastre... Prin urmare eu apreciez în primul rând efortul tău fantastic, mărturisesc că nu mă pot încumeta să îți spun unde am aș avea eu alte păreri, tocmai pentru că îmi dau seama că, indiferent dacă eu am, din lectura de pe parcurs, alte "preferințe", aș nedreptăți, pentru că nu am citit TOT, așa cum ai făcut, se pare, tu. O mică abatere, vorba lui Virgil (hmm, asta nu-i metoda cea mai bună de a păstra regulile, dar uite tocmai asta e, zic eu, una din chestiile care îmi place aici... nu omul e făcut pentru reguli, ci regula pentru om): Cailean are dreptate, ar putea fi făcută și o analiză a comentariilor. La urma urmelor, dacă e să ne "folosim" (adică să avem foloase) de faptul că postăm, asta din comentarii pertinente ni se poate trage. Dar aici iar mi se pare că ne apropiem cam mult de o bubă grea: e mai ușor și comun să spunem "să se facă", decât să ne apucăm noi înșine să o facem. Cailean, dacă îmi aduc eu bine aminte, începuse la un moment dat niște demersuri mai speciale în comentariile sale... Nu mai continuu, pic și eu în aceeași capcană, tocmai mă pregăteam sa-i sugerez să facă el clasamentul :-) Și, să nu uit, susțin ideea transformării acestui gen de clasament într-o practică lunară. Numărul celor care ar putea să facă astfel de "clasificări" ține, până la urmă, de slăbiciunea noastră...
pe naiba , la 20 de ani life is beautiful, plina de inconstienta. textul asta merge cu muzia , voila: http://www.malhanga.com/musicafrancesa/joe/indien.htm Tu sais, je n'ai jamais été aussi heureux que ce matin-là. Nous marchions Sur une plage, un peu comme celle-ci. C'était l'automne, un automne où il Faisait beau, une saison qui n'existe que dans le Nord de l'Amérique. Là-bas on l'appelle l'été indien, mais c'était tout simplement le nôtre. Avec ta robe longue, tu ressemblais à une aquarelle de Marie Laurencin. Et je me souviens, oui je me souviens très bien de ce que je T'ai dit ce matin-là, il y a un an, un siècle, une éternité... On ira où tu voudras, quand tu voudras, Et l'on s'aimera encore lorsque l'amour sera mort. Toute la vie sera pareille à ce matin Aux couleurs de l'été indien. PARLÉ: Aujourd'hui je suis très loin de ce matin d'automne, mais c'est comme si J'y étais. Je pense à toi, où es-tu, que fais-tu, est-ce que j'existe Encore pour toi... Je regarde cette vague qui n'atteindra jamais la dune. Tu vois, comme elle, je reviens en arrière, comme elle, Je me couche sur la sable. Et je me souviens, je me souviens des marées Hautes, du soleil et du bonheur qui passaient sur la mer il y a une Éternité, un siècle, il y a un an... On ira où tu voudras, quand tu voudras, Et l'on s'aimera encore lorsque l'amour sera mort. Toute la vie sera pareille à ce matin Aux couleurs de l'été indien. On ira où tu voudras, quand tu voudras, Et l'on s'aimera encore lorsque l'amour sera mort. Toute la vie sera pareille à ce matin Aux couleurs de l'été indien.
ti-as multumi daca ai verifica ceea ce ti-am indicat mai sus. observatia ta m-a determinat sa las pe site-ul respectiv poeziile mele pe timp nedeterminat.
Un poem bine-nchegat cursiv, și totuși am rețineri cu privire la astfel de exprimări gen „cămașa de forță a lumii”ori „catapulta clipei” - care sună cumva disonant față cu simplitatea discursului din restul poemului. Apoi, nu știu de ce, mi se par și învechite, pretențioase și forțate astfel de sintagme. Și desigur, ce ne-am face dacă nu am folosi în poem, chiar și în treacăt , cuvântul poem?!. Nu știu, dar de la mine textul se vede fără ultimele 2 versuri care strică tot farmecul și naturalețea lirică de dinainte, ori cel puțin fără cuvântul poem, care sună foarte cerebral și pretențios spre final. Doar o părere /
că n-am înțeles. Dorel, să înețeleg că guvernul României ar trebui să dicteze ortografia (sau grafia) pe care o folosesc românii? așa odată la 30 de ani. chiar nu ți se pare absurd? asta lăsînd la o parte faptul că A.A.A. are dreptate (așa cum știe de fapt o țară întreagă) că trecerea la caricaturizarea limbii române cu â în mijlocul cuvintelor a fost un moft stupid și o încercare a unor oameni fără șira spinării să demonstreze că mai pot face gimnastică. pentru că dacă nu ar fi fost așa de emasculați ar fi făcut-o în prin '60 sau prin '76, sau în '83. e cea mai oribilă aberație „academică”(după declararea limbii „moldovenești”). se pare că acolo la nord de Dunăre există o obsesie cu violarea... limbii.
Adriane, înainte de a-ți răspunde la comentariu, am să te rog frumos să-mi spui dacă textul de mai jos e poezie ori ba. Nu de alta dar o dilemă în legătură cu ... și pe cineva altcineva să întreb decât pe cel care știe ce este poezia și care scrie o poezie de foarte bună calitate.
„verificare tehnică
...cipul din venă:
nu stau într-un fotoliu.
nu mă uit la TV.
nu beau o cafea cu amica x.
nu urăsc să.
nu ador să.
nu vorbesc tare.
...cipul din venă:
nu am niciun interes imediat.
nu ştiu cine stă la etajul 2.
nu evaluez hainele altora.
nu iniţiez platforme- program.
nu citesc reviste mondene.
nu sunt în trend.
...cipul din venă:
nu trimit sms-uri de sărbători.
nu-mi place Coehlo.
n-am invitaţii la club.
nu suport florile pictate.
nu şterg cu buretele trecutul.
nu consimt ideii de eternitate.
n-am nimic de vânzare.
diagnostic:
sunt purtător invalidat.”
Acum, Adrian, am să te rog să-mi aduci un corespondent manelistic, asemănător cu textul de mai sus, nu simple fumigene, abstracții etc ... da texte manelistice adevărate . Aștept cu nerăbdare;
În altă ordine de idei punctuația e în regulă. Punctele care preced ultima vocabulă din text reflectă cuvântul lipsă ... deci, sunt puse cu bună știință acolo și e musai să fie cinci.
În altă ordine de idei, abia aștept să vii și tu cu ceva proaspăt și inedit. Sunt unul din fanii înrăiți ai poeziei pe care o concepi și scrii. Cu toate că, impresia mea e că erai cu mult mai hazos și interesant când scriai doar texte cu rimă. Dar, desigur, asta este strict numai opinia mea personală.
Vladimir, uite așa vine într-o zi întîmplarea... ca o moiră. Știi, eu în povestea aceasta pășesc mai cu sfială, ca o soră mai mică, mi-e teamă ca din neștiință sau nebăgare de seamă să nu spulber magia, magia care mi-a fost sugerată chiar de atmosfera acestui site. Transeptul iluminează prin cele trei roze, rozete, cele două fețe ale magiei, cea a iluziei, a vechilor credințe de tip totemic, sau șamanic, așa cum ai scos la iveală, dar care nu se susține în fața realității, ea moare pe rug, pentru că voința care o anima moare înainte de ducerea pînă la capăt a sacrificiului și cea care se naște atunci cînd omul se confruntă cu propriile lui limite și care se naște abia atunci cînd încetează orice iluzie. Omenirea nu știe încă să regleze pe termen lung efectele generate de progresul foarte rapid, invaziv, ca o explozie într-un cadru limitat, finit. Doar atunci cînd cunoști limitele unui pericol te poți feri de laturile negative ale acestuia. Într-adevăr, privesc vitraliul, ca pe o cale de acces și mă simt mai aproape de gnostici. Nu neg magia vieții, visul este o cale, eu caut calea ...
alma, cel mai bine o cheie se pastreaza in pantec. aceleasi candelabre, dar, sper, o lumina mai calda. o cutie de rezonanta pentru corzi. niciodata, desfacute, nu vor suna la fel. numai ca, mereu, ele trebuie intinse. de aici, senzatia...de bine/rau multumesc pentru aprecierile tale, alma.
bobadil, am senzaţia că Electra vorbea cu mine. sper că nu te deranjează asta.
în ce priveşte familia mea ţi-aş fi recunoscător dacă ai păstra o distanţă decentă. atîta timp măcar cît eu nu am îndrăznit şi nici nu voi îndrăzni vreodată să îmi exprim opiniile despre a ta. şi te rog nu uita, avertismentul este valabil so, please, don't push your luck cu sudo-comentarii după offtopic. iar dacă ai ceva de spus despre un text vorbeşte despre text şi încetează cu datul ăsta cu părerea despre ce motive am sau nu am eu cînd scriu ceva. ce ai devenit acum? psihoanalist? ghicitor? baba Mărţişoara? mama Omida? baba Bobadila?
Patetica incercare, domnule Hamat. Am ris cu pofta, puteam sa pariez ca asa se va intimpla, ma uitasem de doua ori inainte, altfel nu faceam reprosuri de doi lei. Cit despre afirmatiile mele gratuite, iar ma faci sa zimbesc. Exista unii oameni care se cred buricul poeziei, au scris cite ceva si cred mari autori. Comentariul dumneavoastra a intrecut orice masura a limitei mele de bun simt. Sunteti pe un site de literatura nu pe un site de pupincuristi. Ceea ce vedeti dumneacvoastra ca afirmatii gratuite din pacate v-o mai pot spune inca alte patru persoane. Ironia comentarului meu se datora arogantei cu care raspundeti. Se pare ca din punctul meu de vedere nu sunteti numai arogant ci nu va cunoasteti valoarea. Au fost altii pe texte de-ale mele care mi le-au desfiintat in termeni mult mai duri, dar am priceput ca intentia lor nu era sa denigreze ci sa corecteze. Repet stiu foarte clar ce era scris, corectura dumnevoastra nu schimba cu nimic aroganta cu care va sustineti capodoperele. Este dreptul dumneavastra sa va credeti singurul geniu in viata, eu nu inghit astfel de atitudini. A, ca era sa uit, faceti va rog difirenta intre afirmatii gratuite si comentariu pe text. Macar de-ati fi avut ce de sa sariti asa muscat in sus. Parera mea ramine e un text prost cu o aroganta pe masura. Iar gestul de a corecta dupa ce vi s-a semnalat mi se pare lipsit de orice bun simt. Se putea spune ca e o greseala de tastare, dar nu, domnul geniu se crede si singurul vazatori in lumea orbilor care nu-l apreciaza. Cit despre domnul Stoica va rog luati patru perechi cinci perechi de ochelari si reciti cu mare atentie ce am scris: nu am auzit, nu inseamna ca nu e. daca doriti sa va recomandati va recomand Cinema Magazin, aici nu se impune o lectura sau un autor domnule Hamat. Fiecare are bagajul lui de cunostiinte.Faptul ca tipati in gura mare va descriteaza si mai mult. Am pus punct aici. Nu am ce sa discut cu oameni care nu-si vad lungul nasului.
Mulţumesc pentru observaţii. Am înlăturat cacofonia(calofonia?), deşi eu văd paranteza aşa: ca cei(lalţi), pentru că am încredere în părerea dvs. de critic. La clişeu mă mai gândesc, poate, reuşesc să găsesc ceva care să-l înlocuiască.
O singură părere mi-aş permite. Cred că observaţiile, în cazul acesta pertinente, n-ar trebui să fie şi ironice. M-aş bucura dacă mi-aţi oferi o sugestie. Ar fi o plăcere să învăţ de la o persoană recunoscută ca fiind un critic în adevăratul sens al cuvântului.
Textul are carente in prima strofa ce reprezinta o stereotipie atat prin constructie(as fi vrut/dar + repetitie agasanta), cat si la nivelul ideilor("le crescusera aripi", "le crescusera coltii de leu" etc). Remarc in mode special: "ci doar un împrumut mereu neînapoiat al lui dumnezeu către mine" si finalul incepand cu "atîrn în gol uneori odihnindu-mă"... Ialin
Yester, îţi mulţumesc pentru citire. Mu fac decât să mă înorc sub zidurile Troiei. Poate găsesc acolo un stoc de capace de bere cu versuri în metru antic, să mai învăţ şi eu ceva despre poezie.
Chiar asa Dorule, si imi amintesc recitarea lui Stefan Iordache (de guadalquivir iti mai amintesti?) mama ce ma mai indragostisem de recitarile alea, pentru mine ramane cel mai bun lucru pe care l-a avut comunismul ala belit din Romania noastra vai-de-ea... se dadeau recitari mari la teveu si la radio din cand in cand. Multumesc de dialog, ramanem parteneneri, e clar, uite-asa, tu la pian si eu la trompeta. La urma intra Morricone cu Roger Waters. Ca vine iarna si o sa vrem, daca tot suntem pe Hermeneia, sa strigam si noi "AMERICAAA !!" Thnks, Andu
Ai dreptate. Doar că dacă stau și compar icoanele bizanzine cu picturile de copii pe pereți, icoanele ies în câștig... E probabil vorba mai mult de stil aici, și îmi imaginez că eu, cu modul meu de gândire, nu sunt compatibil cu maniera asta de a duce la extrem metaforele. Dacă e bine sau rău, îi las pe alții să judece, care se pricep mai bine la critică. Și tot nu ma pot abține, totuși, să întreb pentru a treia oară, care e treaba cu "orașul de balustru" sau "orașul de stâlp" și cu "cristaline" sau "vioare" de mentă. Pentru că eu n-am reușit să înțeleg despre ce e vorba în poem absolut deloc. Frumos ar fi să mi se dea o mână de ajutor. Dacă genul acesta de artă cere o anume educație pe care eu nu o am, mi se pare nepoliticos să nu fiu ajutat de autor. Mulțumesc.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
émouvoir les passions du lecteur un grand moment de solitude, avant le grand retour, ca doit faire partie de ce qu`on ecouterait encore comme un sang enceint de fortes murailles
pentru textul : Un moment cosmique deMultumesc, Virgil. Si cu celelalte strofe ce se poate face?
pentru textul : domnul Pa și visul deMerci Aranca, pentru intampinare si pentru urari. Sper sa fac o buna impresie cu prozele mele, dat fiind ca lucrurile bune li se intampla celor care stiu sa astepte. Les meilleurs voeux pour le Nouvel An! Cu pretuire literara, Marquesa
pentru textul : Madam Oracol deuite ca l-am mai citit inca o data cu un ochi "si mai" critic si nu sint convins ca ai neaparat dreptate.
pentru textul : septembrie de„ar fi trebuie s-o crezi...” - a trebui și a crede - puse laolaltă poartă în ele toată încurcătura și descurcătura vieții. restul e mai mult blue, decât trist. toamnă faină, om fain!
pentru textul : Cântecul ei trist deda, niciodată nu mă voi feri să afirm că îmi plac oamenii care îl iubesc pe Dumnezeu. iar când acest fapt se vede și în preocupările lor este admirabil. are un farmec deosebit acest poem. de liniște neguroasă, sau de raze ivite printre nori. cineva spunea că adevăratul labirint este pustiul (parcă Borges), dar aici pustiul este un vârf de munte cu numele Domnului. am observat și o îmbunătățire a stilului... ce mai, mi-a plăcut. uite care este pericopa mea preferată:
pe vârful muntelui meu
se rotesc egrete albe
ca răsăriturile din poemul tău
şi Doamne atâtea sunt că nici pustiul
nu mai are un nume
întind mâinile să ating cuvântul
dar nu sunt decât
ceaţa care strecoară lumina
limpezeşti semnătura Ta pe cer
şi o nouă durere intraductibilă
apropie depărtările
în focul din sobă
măsor cercul lemnelor ca nişte inele de logodnă
flăcările sporesc un jar asumat
dincolo de orice dor
pentru acestea vine și aprecierea mea. desigur este loc și pentru alte opinii:) felicitări Mariana!
pentru textul : Adonai – întreită mirare deun text care mi-a plăcut. cu excepţia "contribuţiei" din final care sună ca porcu'. mai ales în vecinătatea verbului "a glorifica". dar în rest are farmec deşi poate îi lipseşte firul de aur al specialului. dacă ar fi să fiu maliţios aş putea spune că aş fi fost plăcut impresionat dacă s-ar fi ridicat ceva mai sus de ceea ce citeşti în broşurile turistice de calitate.
pentru textul : itinerarii deEeeeei, Alma, ce-ai făcut aici? Ce mai ceremonie e asta, fără "Zmeura de aur"... sau oare cum i-am putea spune aici? Îți dai seama că formulări de genul "Cele mai proaste poezii", "Cel mai neinspirat titlu", "Cel mai șters pseudonim" ar trezi adevărate războaie... :-) Pe de altă parte, psihologic vorbind, dacă cineva nu s-ar fi trezit nici pe o listă, nici pe alta, probabil că ar fi răsuflat ușurat :-))) Îmi dau seama că ma aflu într-o postură și mai ingrată decât Actaeon, care se plângea ca n-a fost nominalizat și la capitolul pseudonim :-), dar sinceră să fiu mă întreb cu ce ar putea fi considerat demersul tău, Alma, mai greu de digerat decât comentariile pe text, unde spunem tranșant:"textul ăsta e cel mai bun, cel mai reușit, titlul este extrem de bine ales etc etc". Ba, zic eu, în lipsa unui "martor etalon", aprecieri de acest gen pot risca să fie insuficiente. Mai mult decât atât, chiar avem fiecare dintre noi posibilitatea de a face asta, nu cred că gestul tău e în vreun fel o manifestare de "editor", și nici nu am sesizat să te fi erijat ca purtătoare de cuvânt a părerilor noastre... Prin urmare eu apreciez în primul rând efortul tău fantastic, mărturisesc că nu mă pot încumeta să îți spun unde am aș avea eu alte păreri, tocmai pentru că îmi dau seama că, indiferent dacă eu am, din lectura de pe parcurs, alte "preferințe", aș nedreptăți, pentru că nu am citit TOT, așa cum ai făcut, se pare, tu. O mică abatere, vorba lui Virgil (hmm, asta nu-i metoda cea mai bună de a păstra regulile, dar uite tocmai asta e, zic eu, una din chestiile care îmi place aici... nu omul e făcut pentru reguli, ci regula pentru om): Cailean are dreptate, ar putea fi făcută și o analiză a comentariilor. La urma urmelor, dacă e să ne "folosim" (adică să avem foloase) de faptul că postăm, asta din comentarii pertinente ni se poate trage. Dar aici iar mi se pare că ne apropiem cam mult de o bubă grea: e mai ușor și comun să spunem "să se facă", decât să ne apucăm noi înșine să o facem. Cailean, dacă îmi aduc eu bine aminte, începuse la un moment dat niște demersuri mai speciale în comentariile sale... Nu mai continuu, pic și eu în aceeași capcană, tocmai mă pregăteam sa-i sugerez să facă el clasamentul :-) Și, să nu uit, susțin ideea transformării acestui gen de clasament într-o practică lunară. Numărul celor care ar putea să facă astfel de "clasificări" ține, până la urmă, de slăbiciunea noastră...
pentru textul : Cel mai, Cea mai depe naiba , la 20 de ani life is beautiful, plina de inconstienta. textul asta merge cu muzia , voila: http://www.malhanga.com/musicafrancesa/joe/indien.htm Tu sais, je n'ai jamais été aussi heureux que ce matin-là. Nous marchions Sur une plage, un peu comme celle-ci. C'était l'automne, un automne où il Faisait beau, une saison qui n'existe que dans le Nord de l'Amérique. Là-bas on l'appelle l'été indien, mais c'était tout simplement le nôtre. Avec ta robe longue, tu ressemblais à une aquarelle de Marie Laurencin. Et je me souviens, oui je me souviens très bien de ce que je T'ai dit ce matin-là, il y a un an, un siècle, une éternité... On ira où tu voudras, quand tu voudras, Et l'on s'aimera encore lorsque l'amour sera mort. Toute la vie sera pareille à ce matin Aux couleurs de l'été indien. PARLÉ: Aujourd'hui je suis très loin de ce matin d'automne, mais c'est comme si J'y étais. Je pense à toi, où es-tu, que fais-tu, est-ce que j'existe Encore pour toi... Je regarde cette vague qui n'atteindra jamais la dune. Tu vois, comme elle, je reviens en arrière, comme elle, Je me couche sur la sable. Et je me souviens, je me souviens des marées Hautes, du soleil et du bonheur qui passaient sur la mer il y a une Éternité, un siècle, il y a un an... On ira où tu voudras, quand tu voudras, Et l'on s'aimera encore lorsque l'amour sera mort. Toute la vie sera pareille à ce matin Aux couleurs de l'été indien. On ira où tu voudras, quand tu voudras, Et l'on s'aimera encore lorsque l'amour sera mort. Toute la vie sera pareille à ce matin Aux couleurs de l'été indien.
pentru textul : flash back deti-as multumi daca ai verifica ceea ce ti-am indicat mai sus. observatia ta m-a determinat sa las pe site-ul respectiv poeziile mele pe timp nedeterminat.
pentru textul : știi, doar dimineața... dere
pentru textul : svensk bufee deactaeon, poate ca e post-naufragiu. omenii nu sint insule sa te poti salva prin ei. astazi e o zi impara, nu schimb. multumesc pentru intelegere.
pentru textul : naufragiu deUn poem bine-nchegat cursiv, și totuși am rețineri cu privire la astfel de exprimări gen „cămașa de forță a lumii”ori „catapulta clipei” - care sună cumva disonant față cu simplitatea discursului din restul poemului. Apoi, nu știu de ce, mi se par și învechite, pretențioase și forțate astfel de sintagme. Și desigur, ce ne-am face dacă nu am folosi în poem, chiar și în treacăt , cuvântul poem?!. Nu știu, dar de la mine textul se vede fără ultimele 2 versuri care strică tot farmecul și naturalețea lirică de dinainte, ori cel puțin fără cuvântul poem, care sună foarte cerebral și pretențios spre final. Doar o părere /
Am citit,
pentru textul : În amonte deEugen.
că rămân doi poeţi. câte unul pentru fiecare manual alternativ.
pentru textul : suntem prea mulți poeți pe lumea asta decă n-am înțeles. Dorel, să înețeleg că guvernul României ar trebui să dicteze ortografia (sau grafia) pe care o folosesc românii? așa odată la 30 de ani. chiar nu ți se pare absurd? asta lăsînd la o parte faptul că A.A.A. are dreptate (așa cum știe de fapt o țară întreagă) că trecerea la caricaturizarea limbii române cu â în mijlocul cuvintelor a fost un moft stupid și o încercare a unor oameni fără șira spinării să demonstreze că mai pot face gimnastică. pentru că dacă nu ar fi fost așa de emasculați ar fi făcut-o în prin '60 sau prin '76, sau în '83. e cea mai oribilă aberație „academică”(după declararea limbii „moldovenești”). se pare că acolo la nord de Dunăre există o obsesie cu violarea... limbii.
pentru textul : Jurnal de nesomn 2.0 - VIII – deAdriane, înainte de a-ți răspunde la comentariu, am să te rog frumos să-mi spui dacă textul de mai jos e poezie ori ba. Nu de alta dar o dilemă în legătură cu ... și pe cineva altcineva să întreb decât pe cel care știe ce este poezia și care scrie o poezie de foarte bună calitate.
„verificare tehnică
...cipul din venă:
nu stau într-un fotoliu.
nu mă uit la TV.
nu beau o cafea cu amica x.
nu urăsc să.
nu ador să.
nu vorbesc tare.
...cipul din venă:
nu am niciun interes imediat.
nu ştiu cine stă la etajul 2.
nu evaluez hainele altora.
nu iniţiez platforme- program.
nu citesc reviste mondene.
nu sunt în trend.
...cipul din venă:
nu trimit sms-uri de sărbători.
nu-mi place Coehlo.
n-am invitaţii la club.
nu suport florile pictate.
nu şterg cu buretele trecutul.
nu consimt ideii de eternitate.
n-am nimic de vânzare.
diagnostic:
sunt purtător invalidat.”
Acum, Adrian, am să te rog să-mi aduci un corespondent manelistic, asemănător cu textul de mai sus, nu simple fumigene, abstracții etc ... da texte manelistice adevărate . Aștept cu nerăbdare;
În altă ordine de idei punctuația e în regulă. Punctele care preced ultima vocabulă din text reflectă cuvântul lipsă ... deci, sunt puse cu bună știință acolo și e musai să fie cinci.
În altă ordine de idei, abia aștept să vii și tu cu ceva proaspăt și inedit. Sunt unul din fanii înrăiți ai poeziei pe care o concepi și scrii. Cu toate că, impresia mea e că erai cu mult mai hazos și interesant când scriai doar texte cu rimă. Dar, desigur, asta este strict numai opinia mea personală.
Noapte bună,
pentru textul : Fostei mele șótii deEugen.
Vladimir, uite așa vine într-o zi întîmplarea... ca o moiră. Știi, eu în povestea aceasta pășesc mai cu sfială, ca o soră mai mică, mi-e teamă ca din neștiință sau nebăgare de seamă să nu spulber magia, magia care mi-a fost sugerată chiar de atmosfera acestui site. Transeptul iluminează prin cele trei roze, rozete, cele două fețe ale magiei, cea a iluziei, a vechilor credințe de tip totemic, sau șamanic, așa cum ai scos la iveală, dar care nu se susține în fața realității, ea moare pe rug, pentru că voința care o anima moare înainte de ducerea pînă la capăt a sacrificiului și cea care se naște atunci cînd omul se confruntă cu propriile lui limite și care se naște abia atunci cînd încetează orice iluzie. Omenirea nu știe încă să regleze pe termen lung efectele generate de progresul foarte rapid, invaziv, ca o explozie într-un cadru limitat, finit. Doar atunci cînd cunoști limitele unui pericol te poți feri de laturile negative ale acestuia. Într-adevăr, privesc vitraliul, ca pe o cale de acces și mă simt mai aproape de gnostici. Nu neg magia vieții, visul este o cale, eu caut calea ...
pentru textul : Transeptul dealma, cel mai bine o cheie se pastreaza in pantec. aceleasi candelabre, dar, sper, o lumina mai calda. o cutie de rezonanta pentru corzi. niciodata, desfacute, nu vor suna la fel. numai ca, mereu, ele trebuie intinse. de aici, senzatia...de bine/rau multumesc pentru aprecierile tale, alma.
pentru textul : candelabrele demai ai litere mîncate, dar nu asta e important. mi-o plăcut poemu. și-mi place că faci haz de necaz tot timpu
pentru textul : ca să te-aduc înapoi debobadil, am senzaţia că Electra vorbea cu mine. sper că nu te deranjează asta.
pentru textul : despre o femeie goală deîn ce priveşte familia mea ţi-aş fi recunoscător dacă ai păstra o distanţă decentă. atîta timp măcar cît eu nu am îndrăznit şi nici nu voi îndrăzni vreodată să îmi exprim opiniile despre a ta. şi te rog nu uita, avertismentul este valabil so, please, don't push your luck cu sudo-comentarii după offtopic. iar dacă ai ceva de spus despre un text vorbeşte despre text şi încetează cu datul ăsta cu părerea despre ce motive am sau nu am eu cînd scriu ceva. ce ai devenit acum? psihoanalist? ghicitor? baba Mărţişoara? mama Omida? baba Bobadila?
Patetica incercare, domnule Hamat. Am ris cu pofta, puteam sa pariez ca asa se va intimpla, ma uitasem de doua ori inainte, altfel nu faceam reprosuri de doi lei. Cit despre afirmatiile mele gratuite, iar ma faci sa zimbesc. Exista unii oameni care se cred buricul poeziei, au scris cite ceva si cred mari autori. Comentariul dumneavoastra a intrecut orice masura a limitei mele de bun simt. Sunteti pe un site de literatura nu pe un site de pupincuristi. Ceea ce vedeti dumneacvoastra ca afirmatii gratuite din pacate v-o mai pot spune inca alte patru persoane. Ironia comentarului meu se datora arogantei cu care raspundeti. Se pare ca din punctul meu de vedere nu sunteti numai arogant ci nu va cunoasteti valoarea. Au fost altii pe texte de-ale mele care mi le-au desfiintat in termeni mult mai duri, dar am priceput ca intentia lor nu era sa denigreze ci sa corecteze. Repet stiu foarte clar ce era scris, corectura dumnevoastra nu schimba cu nimic aroganta cu care va sustineti capodoperele. Este dreptul dumneavastra sa va credeti singurul geniu in viata, eu nu inghit astfel de atitudini. A, ca era sa uit, faceti va rog difirenta intre afirmatii gratuite si comentariu pe text. Macar de-ati fi avut ce de sa sariti asa muscat in sus. Parera mea ramine e un text prost cu o aroganta pe masura. Iar gestul de a corecta dupa ce vi s-a semnalat mi se pare lipsit de orice bun simt. Se putea spune ca e o greseala de tastare, dar nu, domnul geniu se crede si singurul vazatori in lumea orbilor care nu-l apreciaza. Cit despre domnul Stoica va rog luati patru perechi cinci perechi de ochelari si reciti cu mare atentie ce am scris: nu am auzit, nu inseamna ca nu e. daca doriti sa va recomandati va recomand Cinema Magazin, aici nu se impune o lectura sau un autor domnule Hamat. Fiecare are bagajul lui de cunostiinte.Faptul ca tipati in gura mare va descriteaza si mai mult. Am pus punct aici. Nu am ce sa discut cu oameni care nu-si vad lungul nasului.
pentru textul : I have a dream deMintea cea de pe urmă; Virgil, abia acum am sesizat greșeala; da, se scrie cu YGREK. Mulțumesc, Eugen.
pentru textul : Monologul lui tata pe skype deMulţumesc pentru observaţii. Am înlăturat cacofonia(calofonia?), deşi eu văd paranteza aşa: ca cei(lalţi), pentru că am încredere în părerea dvs. de critic. La clişeu mă mai gândesc, poate, reuşesc să găsesc ceva care să-l înlocuiască.
pentru textul : le pouvoir des mots deO singură părere mi-aş permite. Cred că observaţiile, în cazul acesta pertinente, n-ar trebui să fie şi ironice. M-aş bucura dacă mi-aţi oferi o sugestie. Ar fi o plăcere să învăţ de la o persoană recunoscută ca fiind un critic în adevăratul sens al cuvântului.
Mulțumesc.
pentru textul : despre altă călătorie deCe părere ai de varianta: "mă ascund în nașteri obscure"? pentru a nu repeta articolele nehotărâte.
pentru textul : negru ascuns deTextul are carente in prima strofa ce reprezinta o stereotipie atat prin constructie(as fi vrut/dar + repetitie agasanta), cat si la nivelul ideilor("le crescusera aripi", "le crescusera coltii de leu" etc). Remarc in mode special: "ci doar un împrumut mereu neînapoiat al lui dumnezeu către mine" si finalul incepand cu "atîrn în gol uneori odihnindu-mă"... Ialin
pentru textul : futility I deYester, îţi mulţumesc pentru citire. Mu fac decât să mă înorc sub zidurile Troiei. Poate găsesc acolo un stoc de capace de bere cu versuri în metru antic, să mai învăţ şi eu ceva despre poezie.
pentru textul : mister în trenul de noapte de'poezia asta nu e decât o poveste pe care am trăit-o mulți' poate fi ultimul vers al unei poezii faine. așa îmi pare acum, Matei.
pentru textul : coji de portocală deChiar asa Dorule, si imi amintesc recitarea lui Stefan Iordache (de guadalquivir iti mai amintesti?) mama ce ma mai indragostisem de recitarile alea, pentru mine ramane cel mai bun lucru pe care l-a avut comunismul ala belit din Romania noastra vai-de-ea... se dadeau recitari mari la teveu si la radio din cand in cand. Multumesc de dialog, ramanem parteneneri, e clar, uite-asa, tu la pian si eu la trompeta. La urma intra Morricone cu Roger Waters. Ca vine iarna si o sa vrem, daca tot suntem pe Hermeneia, sa strigam si noi "AMERICAAA !!" Thnks, Andu
pentru textul : la nave del olvido deAi dreptate. Doar că dacă stau și compar icoanele bizanzine cu picturile de copii pe pereți, icoanele ies în câștig... E probabil vorba mai mult de stil aici, și îmi imaginez că eu, cu modul meu de gândire, nu sunt compatibil cu maniera asta de a duce la extrem metaforele. Dacă e bine sau rău, îi las pe alții să judece, care se pricep mai bine la critică. Și tot nu ma pot abține, totuși, să întreb pentru a treia oară, care e treaba cu "orașul de balustru" sau "orașul de stâlp" și cu "cristaline" sau "vioare" de mentă. Pentru că eu n-am reușit să înțeleg despre ce e vorba în poem absolut deloc. Frumos ar fi să mi se dea o mână de ajutor. Dacă genul acesta de artă cere o anume educație pe care eu nu o am, mi se pare nepoliticos să nu fiu ajutat de autor. Mulțumesc.
pentru textul : Utopie lirică cu tarif normal dePagini