afișarea zilei și orei reprezintă o problemă pentru că formatarea pe Hermeneia presupune afișarea automată a datei de postare. ora este absolut inutilă și inestetică. în primul rînd pentru că niciun alt autor nu își pune textele așa. apoi pentru că nu are nici o importanță ci mai degrabă generează senzația că este o postare tip blog, ceea ce nu este cazul.
Virgil, eu am propus așa ceva în ideea unei infuzii de noutate pe site, având în vedere că epigrama este un gen mai 'uitat' în ultima vreme, deși 'vremurile' parcă o cheamă 'la rampă'. Aș putea spune că aș prefera mai mult acid unor smiorcăieli de care m-am cam săturat, no ofense pls. Dar nu înțeleg de ce îmi spui mie să mă 'ocup de tot'? Cum aș putea? Eu sunt doar un membru al site-ului și nu am alte posibilități la care faci aluzie (recompense)... în afară desigur de aprecierea mea cât se poate de sinceră.
Însă mi-ar plăcea epigramă pe Hermeneia, ceva mai multă actualitate poetică, mai puțină cum spuneam și nu doar eu 'smiorcăială' recomandată iar dacă virgulă Consiliul nu consideră bună ideea mea, mă voi apuca să scriu de una singură, pentru că tot ce se întâmplă acum în Românica e 'feno-metal'. Iar dacă măcar cineva îmi va ține isonul (Adriana mi-a dat un semnal favorabil, many thanks sancho)... tot e bine.
Margas
Excelent textul. Foarte bine scris, are idee, are cursivitate, are și typos, dar le rezolvi tu. Mi-a zis și mie un bărbat adevărat la fel, numai că nu am pus crucea în nici o basculantă adevărată ci într-una de jucărie / a mea era roșie / am pus capul păpușii de porțelan și o căram așa prin casă de mi-a zis tata unde duci tu capul păpușii îl plimbi așa de colo colo prin cameră de parcă l-ai plimba prin viață și cred că de acolo mi se trag mie paralele și paralelele, de la sfoara aceea paralelă cu linia orizontului cu care duceam după mine capul deșurubat al unei păpuși de porțelan pe care de fapt nu am avut-o niciodată ci mi-au dat-o pentru câteva clipe să o țin în brațe ca pe primul meu nenăscut, într-o fotografie cu zimți și lipsită de importanță.
Ideea de nori crescuti din pamant e interesanta, insa in primul vers mi se par in plus "direct din" si "pe cand". Ai fi putut sa-l lasi sa curga direct. Apoi, mai multa grija la superlativele stilistice previzibile si asocierile de rigoare. De pilda, in versul doi umbra secera iarba ...e bine, dar campul verde... e foarte banal, pentru ca asa e un camp cu iarba...e verde. Intelegi ? Nu surprinde cu nimic, nu are nimic special. Versul trei este usor stereotipic. "Viata este o femeie cu pruncul la san" ... am remarcat ca in poeziile multor femei apare enuntata ideea in sine... la modul femeia este, femeie fi nu stiu cum etc si nu am inteles inca tendinta in sine. Un text care ar putea suferi ceva modificari, mai lucrati-l putin... Ialin
îmi însuşesc obiecţia ta. Uneori forţez la final, stricând echilibrul. În acest poem este doar o scădere a tensiunii dar am recitit "Legenda omului-sandwich" şi acolo îţi dau total dreptate.
Nu înțeleg de ce se fac discriminări. Nu înțeleg de ce un coleg este admonestat pentru cacofonie și pentru aceeași cacofonie, altul nu (a se vedea alăturarea că ce o) . Probabil se aplică dictonul Quod licet iovi, non licet bovi. Scuză-mă Emiemi pentru această dizertație dar mie textul mi se pare slab, prea diluat pentru un poem, oficial într-adevăr, ca o scrisoare cu antet. Și nici nu este suficient de prozaic pentru a fi încadrat la proză. Nu e nici basm. Nu înțeleg de ce are lumea nevoie de atîta realitate pe un site de literatură. Unii tocmai asta vor, să evadeze! Dar nu, d-le, te obligă, grefierul să te-ntorci înapoi și-ții vîră pe gît și-un vraf de citații să te-nveți minte!
Un text care la prima vedere pare pretios, migalos, dar asta e arta caligrafului. Buna si crediblia substituirea, bun firul scrisorii. Aceeasi atmosfera laic-bisericeasca. Personal, am remarcat strofa a doua, din punctul meu de vedere acolo e mesajul detaliat catre Alesandros. Ai niste jocuri excelente si excelent plasate in text-ma refer aici la acel aport aport fericire, sau rotundo,inchipuito. Ai multe imagini care ar merita remarcate, dar si citeva care frineaza putin textul din curgere. Le trec insa cu vederea pe ultimiee, pentru ca atmosfera tandra si finalul sunt foarte bine realizate in opinia mea.
e ok prima obsevație. s-a rezolvat!
cu a doua: eu cred că literatura este plină de generalizări, uneori îmi pare rău că doi oameni
poartă același nume. în fond, unicatul, originalul este căutat. iar specificând apropii cititorul de tine.
imi place cum ai derulat acest aspect domestic cu El, are o inocenta provocatoare si un ton blind cu nuante indraznete dar care nu deranjeaza urechea crestina ci din contra, ne gidila putin cu pana umilintei dupa ureche.
finalul este f fain - pt ca e onest si abrupt si schimba putin ... vitezeza versurilor anterioare. titlul ? nu stiu de ce dar ar fi frumos mai simplu..? parca? zic si eu..:p
pentru cultura noastră generală ar trebui să menționezi ce înseamnă أغنيات من أجل هشا , de unde provine și cum se cântă, mai ales că acesta e un site american la origini.
Are ceva farmec aceasta prozo-poetica a ta insa daca alegi sa fie poezie atunci mai taie din blablauri iar daca vrei sa fie proza incearca sa conturezi mai bine personajul. Din punct de vedere tehnic exista deja cateva solutii deja clasice.
O observație de ordin stilistic: inversiunile nu sunt deloc recomandate în versul modern. (sacadate lovituri / dureros încrucișate) Totodată, acel "șoapte gândurilor tale", pe lângă faptul că sună desuet, ca să nu spun clișeic, este prea liric față de rest, deci pică așa, ca dintr-un alt film. Finalul este slăbuț. O simplă părere.
am recitit inca si inca acest poem si imi suna nu numai a cintec, a bocet si jale. sint impresionata de simplitatea si impactul (asupra mea) versurilor "tinde-ți mâna, mâna dreaptă inima ta dreaptă peste mine." ce revine in final accentuind mesajul. "Doar tu mă mai cauți, doar tu mă mai lepezi sunt ție pădure cu zilele repezi singurătățile tale doar de mine sunt pline tinde-ți mâna, mâna dreaptă inima ta dreaptă peste mine."
Mi-a placut si chiar asteptam un poem despre criza si nu oriunde ci aici, pe Hermeneia din motive cred eu lesne de inteles. vad acest poem ca pe un strigat si nu orice fel de strigat, este o revolta oare? Nu, mie imi pare mai degraba o resemnare in fata inevitabilului foarte plastic reprezentat in text: "acest vals ametitor care nu se mai termina"... aici as fi eliminat versul de legatura "precum criza iubito" deoarece versul de final este edificator "aceasta fermecatoare (genial epitet :-) criza mondiala". Cred ca ar merita inceput un serial pe tema asta... depinde doar de noi sa nu-l facem telenovela mexicana :-) O lectura cat se poate de agreabila, Andu
dl titarenco s-a grabit sa ma acuze ca nu respect regulamentul inainte de a-si verifica emailul. se pare ca pt unii trebuie sa existe circumstante atenuante iar pentru altii, nu. sunteti ridicoli. am apreciat de asemeni eleganta cu are ai raspuns comentariului meu. am apreciat mult toate gesturile voastre pana azi. nu ma victimizez. sunt oripilata. si nu e prima data. apreciind atat de mult eforturile ambelor parti, rog de pe acum sa mi se inchida definitiv contul pe siteul dumneavoastra. timpul va confirma cat de importanti suntem unii si altii. tie, emiemi succes. eu plec pe drumul meu. cam asta-i. voi trimite un email oficial pentru a mi se inchide contul. chiar nu mai are rost sa continuam. detest circul ieftin și am nevoie de energie. iti multumesc ca ai gasit amabilitatea de a ura succes in concert si ca te-ai abtinut de la comentarii rautacioase. nu iti vorbesc de morala, nici nu ti tin predici. nu ai cum sa intelegi atmosfera dinaintea unui concert. poti doar sa invidezi aceasta stare de gratie a firii. eu nici macar nu sunt artist, nici mare, incerc sa fiu doar un om si sa-mi gasesc locul. pace tie.
Mulțumim pentru efortul de a susține site-ul de-a lungul momentelor dificile, cum poate mulți doar acum le aflăm, în textul de față. It was all worth it, wasn't it?
Mulțumesc și de vorbele bune. Până la urmă, chiar așa tânără fiind, sunt pe Hermeneia aproape de la începuturile ei și cred că are un caracter aparte, atât prin calitatea textelor cât și prin comportamentul membrilor.
La mulți ani, Virgil! La mulți ani, scriitorilor! :)
Virgil, te rog să desființezi pagina asta mie mi se pare că tu ai început de-o vreme și ai continuat să scrii doar aiureli în această pagină care au generat și comentarii pe măsură de idioate. Deci eu nu mai vreau să fiu legat de ea, fă-o monolog dacă vrei s-o păstrezi, eu o să-mi editez textele.
Mulțumesc.
De obicei e destul de enervant sa incepi o poezie cu o negatie ("nu") dar tu n-ai fost multumit cu atat, depasind nivelul strict logic si probabil dintr-o nevoie neverosimila de tragism ai adaugat partea cu "știu dacă", basca faptul ca titlul si cu primul vers sunt la fel si nu vad rostul. Mie imi pare o poezie plina de pretiozitati ce a mizat pe un melanj de realitati pentru a se impune in ochii lectorului insa din pacate e vorba doar de alaturari de termeni si situatii care se potrivesc ca nuca in perete, nu si de planuri sustinute convingator, ceea ce mie imi denota faptul ca autorul are alterat in acest moment simtul dramatic. Aceasta incercare putin reusita de a exhiba o iubirire paleoastronautica prin recursul la o posibila si dezirabila aterizare fortata pe partea inca vizibila a aerodromului din Nazca, trimiterile biblice atat de naiv insailate in text... ceva s-a intamplat cu tine Virgil, parca n-ai fi tu. P.S. Azi e Dragobetele... sper totusi sa fie vorba de iubire :)
Cristina te joci cu focul. De fapt nu ai "şters" doar acel text. Ai şters mult mai multe. Ai grijă că o astfel de practică implică de obicei pierderea calităţii de autor pe Hermeneia. Iar pierderea acestei calităţi poate implica, printre altele şi pierderea dreptului de a acorda peniţe. În orice caz, toate aceste lucruri se află cu siguranţă în spaţiul drepturilor tale.
În ce priveşte aprecierea încep să intru la bănuieli. Este a doua oară în spaţiu de o zi (sau două) cînd mi se spune că scriu genial. Noroc că nu sînt chiar atît de naiv ca să o şi cred. Dar încerc să mai scriu şi aşa din cînd în cînd. Mai ales cînd am inspiraţie...
interesant. ce vrea sa insemne "revizuit"? sint, cum sa spun, "dragute" poemele tale de dragoste si sint cu siguranta poezie. dar ma intreb daca poti oare sa scrii mai conturat, sa treci de faza aceasta "budista", meditativa. ma intreb daca dincolo de blana si perdele textul tau poate avea colti sau neprevazut.
superb! există acea simplitate a siguranței meseriei, a cunoașterii prozodiei în aspectele ei moderne, iar lucrurile simple sunt întotdeauna adânci, în noi, de unde vin spre suprafața cuvintelor. am rezonat. și pentru asta, desigur. frumos poem , frumoasă poezie. (m-aș opri la "despre moarte nu putem scrie cuvântul întreg, înțelegi tu de ce) se vede maturitatea simțirii. numai de bine, Adriana.
primele două versuri sunt excelente, le-aș vrea ale mele.
În strofa care nu respectă simetria e o inversare care atinge altă direcţie, de aia...
"Â"ul din "a", în cazul acesta, e facultativ (am adoptat de mult acest "â"). "Î"ul (din "i") e obligatoriu doar la finalul cuvântului sau în interiorul cuvintelor compuse care încep cu "î" (compunerea cu "re/ ne").
Despre cratime - exceptând "de-a curmezişul", unde sunt obligat - celelalte două sunt pentru un anume ritm.
"Se doare" se vrea o licenţă care ar trebui să-mi aducă un surplus de sens (dincolo de "se suferă").
Da, orice este perfectibil, dar cu oareşce costuri.
Între Sisif și Prometeu simt acest poem. Cred că cel mai interesante îmi par combinațiile de planuri, de elemente, de stări. nu este puzzle, ci o compoziție, aproape sculpturală, un fel de modelare de timpuri. Îmi place: "un pumn de nisip în plexul lunar", "fiindcă pauza noastră de masă e-o junglă de lumînări și o mie de stridii ne-așteaptă", "noi rupem copacilor umbra". Nu cred că merge în versul 2 "bolovani de râu în mijlocul fluviului". Poate fără "de râu". Și acel "mult mai mare" poate fi revăzut. Mi-a rămas "reducem totul de fiecare dată la un reziduu" ca un adevăr deși greu de acceptat, destul de evident. Nu pot spune că e un poem greu. ci că e nevoie de o bună măsură în toate, în orice moment, și în poezie. :) E ceea ce răzbate din fiecare vers sau cel puțin așa aud eu. Mi-a plăcut mult.
ai vise de mormoloc, vocabular de mormoloc, gusturi de mormoloc şi nu în ultimul rând creier de mormoloc.
există totuşi o binecuvântare: mormolocii nu vor fi mântuiţi! eu pot să mă "aia" în gustul tău. dar ştii de ce? pentru că băltoaca ta e secată. totuşi, binecuvântate fie furiile stupide care îţi tulbură raţiunea frecvent şi grosolan, frate.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
afișarea zilei și orei reprezintă o problemă pentru că formatarea pe Hermeneia presupune afișarea automată a datei de postare. ora este absolut inutilă și inestetică. în primul rînd pentru că niciun alt autor nu își pune textele așa. apoi pentru că nu are nici o importanță ci mai degrabă generează senzația că este o postare tip blog, ceea ce nu este cazul.
pentru textul : Minciuna aceea cu chip de femeie bătrână şi grasă, şi-nfometată tot timpul după tot ceea ce este străin deVirgil, eu am propus așa ceva în ideea unei infuzii de noutate pe site, având în vedere că epigrama este un gen mai 'uitat' în ultima vreme, deși 'vremurile' parcă o cheamă 'la rampă'. Aș putea spune că aș prefera mai mult acid unor smiorcăieli de care m-am cam săturat, no ofense pls. Dar nu înțeleg de ce îmi spui mie să mă 'ocup de tot'? Cum aș putea? Eu sunt doar un membru al site-ului și nu am alte posibilități la care faci aluzie (recompense)... în afară desigur de aprecierea mea cât se poate de sinceră.
pentru textul : epigrama bat-o vina deÎnsă mi-ar plăcea epigramă pe Hermeneia, ceva mai multă actualitate poetică, mai puțină cum spuneam și nu doar eu 'smiorcăială' recomandată iar dacă virgulă Consiliul nu consideră bună ideea mea, mă voi apuca să scriu de una singură, pentru că tot ce se întâmplă acum în Românica e 'feno-metal'. Iar dacă măcar cineva îmi va ține isonul (Adriana mi-a dat un semnal favorabil, many thanks sancho)... tot e bine.
Margas
Excelent textul. Foarte bine scris, are idee, are cursivitate, are și typos, dar le rezolvi tu. Mi-a zis și mie un bărbat adevărat la fel, numai că nu am pus crucea în nici o basculantă adevărată ci într-una de jucărie / a mea era roșie / am pus capul păpușii de porțelan și o căram așa prin casă de mi-a zis tata unde duci tu capul păpușii îl plimbi așa de colo colo prin cameră de parcă l-ai plimba prin viață și cred că de acolo mi se trag mie paralele și paralelele, de la sfoara aceea paralelă cu linia orizontului cu care duceam după mine capul deșurubat al unei păpuși de porțelan pe care de fapt nu am avut-o niciodată ci mi-au dat-o pentru câteva clipe să o țin în brațe ca pe primul meu nenăscut, într-o fotografie cu zimți și lipsită de importanță.
pentru textul : paraleli barbat/femeie la propunerea lui virgil deCailean - multumesc de sugestie, o pastrez! mi-ai adus un pic din pacea acelei clipe...
pentru textul : sângele meu izbit de geamul lunii deIdeea de nori crescuti din pamant e interesanta, insa in primul vers mi se par in plus "direct din" si "pe cand". Ai fi putut sa-l lasi sa curga direct. Apoi, mai multa grija la superlativele stilistice previzibile si asocierile de rigoare. De pilda, in versul doi umbra secera iarba ...e bine, dar campul verde... e foarte banal, pentru ca asa e un camp cu iarba...e verde. Intelegi ? Nu surprinde cu nimic, nu are nimic special. Versul trei este usor stereotipic. "Viata este o femeie cu pruncul la san" ... am remarcat ca in poeziile multor femei apare enuntata ideea in sine... la modul femeia este, femeie fi nu stiu cum etc si nu am inteles inca tendinta in sine. Un text care ar putea suferi ceva modificari, mai lucrati-l putin... Ialin
pentru textul : pe când umbra secera.. deîmi însuşesc obiecţia ta. Uneori forţez la final, stricând echilibrul. În acest poem este doar o scădere a tensiunii dar am recitit "Legenda omului-sandwich" şi acolo îţi dau total dreptate.
un gând bun
pentru textul : cămaşa lui de forţă semăna cu o redingotă deNu înțeleg de ce se fac discriminări. Nu înțeleg de ce un coleg este admonestat pentru cacofonie și pentru aceeași cacofonie, altul nu (a se vedea alăturarea că ce o) . Probabil se aplică dictonul Quod licet iovi, non licet bovi. Scuză-mă Emiemi pentru această dizertație dar mie textul mi se pare slab, prea diluat pentru un poem, oficial într-adevăr, ca o scrisoare cu antet. Și nici nu este suficient de prozaic pentru a fi încadrat la proză. Nu e nici basm. Nu înțeleg de ce are lumea nevoie de atîta realitate pe un site de literatură. Unii tocmai asta vor, să evadeze! Dar nu, d-le, te obligă, grefierul să te-ntorci înapoi și-ții vîră pe gît și-un vraf de citații să te-nveți minte!
pentru textul : schizoid de profesie deUn text care la prima vedere pare pretios, migalos, dar asta e arta caligrafului. Buna si crediblia substituirea, bun firul scrisorii. Aceeasi atmosfera laic-bisericeasca. Personal, am remarcat strofa a doua, din punctul meu de vedere acolo e mesajul detaliat catre Alesandros. Ai niste jocuri excelente si excelent plasate in text-ma refer aici la acel aport aport fericire, sau rotundo,inchipuito. Ai multe imagini care ar merita remarcate, dar si citeva care frineaza putin textul din curgere. Le trec insa cu vederea pe ultimiee, pentru ca atmosfera tandra si finalul sunt foarte bine realizate in opinia mea.
pentru textul : din scrisoarea unui caligraf către Alesandros dee ok prima obsevație. s-a rezolvat!
cu a doua: eu cred că literatura este plină de generalizări, uneori îmi pare rău că doi oameni
poartă același nume. în fond, unicatul, originalul este căutat. iar specificând apropii cititorul de tine.
mulțumesc!
pentru textul : once upon a time in springland deimi place cum ai derulat acest aspect domestic cu El, are o inocenta provocatoare si un ton blind cu nuante indraznete dar care nu deranjeaza urechea crestina ci din contra, ne gidila putin cu pana umilintei dupa ureche.
finalul este f fain - pt ca e onest si abrupt si schimba putin ... vitezeza versurilor anterioare. titlul ? nu stiu de ce dar ar fi frumos mai simplu..? parca? zic si eu..:p
cheers!
pentru textul : doar o zi în veșnicie depentru cultura noastră generală ar trebui să menționezi ce înseamnă أغنيات من أجل هشا , de unde provine și cum se cântă, mai ales că acesta e un site american la origini.
pentru textul : valsând cu fiara deAre ceva farmec aceasta prozo-poetica a ta insa daca alegi sa fie poezie atunci mai taie din blablauri iar daca vrei sa fie proza incearca sa conturezi mai bine personajul. Din punct de vedere tehnic exista deja cateva solutii deja clasice.
pentru textul : laleaua neagră deO observație de ordin stilistic: inversiunile nu sunt deloc recomandate în versul modern. (sacadate lovituri / dureros încrucișate) Totodată, acel "șoapte gândurilor tale", pe lângă faptul că sună desuet, ca să nu spun clișeic, este prea liric față de rest, deci pică așa, ca dintr-un alt film. Finalul este slăbuț. O simplă părere.
pentru textul : incomod deam recitit inca si inca acest poem si imi suna nu numai a cintec, a bocet si jale. sint impresionata de simplitatea si impactul (asupra mea) versurilor "tinde-ți mâna, mâna dreaptă inima ta dreaptă peste mine." ce revine in final accentuind mesajul. "Doar tu mă mai cauți, doar tu mă mai lepezi sunt ție pădure cu zilele repezi singurătățile tale doar de mine sunt pline tinde-ți mâna, mâna dreaptă inima ta dreaptă peste mine."
pentru textul : Cântecul pădurii către cel ce moare în frunzele ei deNu am citit subtitlul (senryū), am crezut că sunt haikuri, de aici şi începutul comentariului meu. Mea culpa!
pentru textul : Zâmbetul ca o frunză căzătoare.... deMi-a placut si chiar asteptam un poem despre criza si nu oriunde ci aici, pe Hermeneia din motive cred eu lesne de inteles. vad acest poem ca pe un strigat si nu orice fel de strigat, este o revolta oare? Nu, mie imi pare mai degraba o resemnare in fata inevitabilului foarte plastic reprezentat in text: "acest vals ametitor care nu se mai termina"... aici as fi eliminat versul de legatura "precum criza iubito" deoarece versul de final este edificator "aceasta fermecatoare (genial epitet :-) criza mondiala". Cred ca ar merita inceput un serial pe tema asta... depinde doar de noi sa nu-l facem telenovela mexicana :-) O lectura cat se poate de agreabila, Andu
pentru textul : e bine dePaul, true, textul nu străluceşte. Şi, evident, nu mă reprezintă total. Dar am căzut în ispită. Ai dreptate şi cu finalul.
Silviu, îmblânzesc scorpia :).
pentru textul : Pilda omului care a tăcut dedl titarenco s-a grabit sa ma acuze ca nu respect regulamentul inainte de a-si verifica emailul. se pare ca pt unii trebuie sa existe circumstante atenuante iar pentru altii, nu. sunteti ridicoli. am apreciat de asemeni eleganta cu are ai raspuns comentariului meu. am apreciat mult toate gesturile voastre pana azi. nu ma victimizez. sunt oripilata. si nu e prima data. apreciind atat de mult eforturile ambelor parti, rog de pe acum sa mi se inchida definitiv contul pe siteul dumneavoastra. timpul va confirma cat de importanti suntem unii si altii. tie, emiemi succes. eu plec pe drumul meu. cam asta-i. voi trimite un email oficial pentru a mi se inchide contul. chiar nu mai are rost sa continuam. detest circul ieftin și am nevoie de energie. iti multumesc ca ai gasit amabilitatea de a ura succes in concert si ca te-ai abtinut de la comentarii rautacioase. nu iti vorbesc de morala, nici nu ti tin predici. nu ai cum sa intelegi atmosfera dinaintea unui concert. poti doar sa invidezi aceasta stare de gratie a firii. eu nici macar nu sunt artist, nici mare, incerc sa fiu doar un om si sa-mi gasesc locul. pace tie.
pentru textul : zilele universitatii deMulțumim pentru efortul de a susține site-ul de-a lungul momentelor dificile, cum poate mulți doar acum le aflăm, în textul de față. It was all worth it, wasn't it?
Mulțumesc și de vorbele bune. Până la urmă, chiar așa tânără fiind, sunt pe Hermeneia aproape de la începuturile ei și cred că are un caracter aparte, atât prin calitatea textelor cât și prin comportamentul membrilor.
La mulți ani, Virgil! La mulți ani, scriitorilor! :)
Cioc! :)
pentru textul : starea hermeneia deVirgil, te rog să desființezi pagina asta mie mi se pare că tu ai început de-o vreme și ai continuat să scrii doar aiureli în această pagină care au generat și comentarii pe măsură de idioate. Deci eu nu mai vreau să fiu legat de ea, fă-o monolog dacă vrei s-o păstrezi, eu o să-mi editez textele.
pentru textul : românia lui virgil t -V- deMulțumesc.
Adriana, da, tonusul este intenţionat. Mulţumesc!
pentru textul : Străin detextul își pierde oarecum din puterea poetică în a doua parte.
pentru textul : mama primenea cerul într-un trunchi de salcie depentru simplitatea aspră a primei părți o peniță
De obicei e destul de enervant sa incepi o poezie cu o negatie ("nu") dar tu n-ai fost multumit cu atat, depasind nivelul strict logic si probabil dintr-o nevoie neverosimila de tragism ai adaugat partea cu "știu dacă", basca faptul ca titlul si cu primul vers sunt la fel si nu vad rostul. Mie imi pare o poezie plina de pretiozitati ce a mizat pe un melanj de realitati pentru a se impune in ochii lectorului insa din pacate e vorba doar de alaturari de termeni si situatii care se potrivesc ca nuca in perete, nu si de planuri sustinute convingator, ceea ce mie imi denota faptul ca autorul are alterat in acest moment simtul dramatic. Aceasta incercare putin reusita de a exhiba o iubirire paleoastronautica prin recursul la o posibila si dezirabila aterizare fortata pe partea inca vizibila a aerodromului din Nazca, trimiterile biblice atat de naiv insailate in text... ceva s-a intamplat cu tine Virgil, parca n-ai fi tu. P.S. Azi e Dragobetele... sper totusi sa fie vorba de iubire :)
pentru textul : nu știu dacă deCristina te joci cu focul. De fapt nu ai "şters" doar acel text. Ai şters mult mai multe. Ai grijă că o astfel de practică implică de obicei pierderea calităţii de autor pe Hermeneia. Iar pierderea acestei calităţi poate implica, printre altele şi pierderea dreptului de a acorda peniţe. În orice caz, toate aceste lucruri se află cu siguranţă în spaţiul drepturilor tale.
pentru textul : antidedicaţie deÎn ce priveşte aprecierea încep să intru la bănuieli. Este a doua oară în spaţiu de o zi (sau două) cînd mi se spune că scriu genial. Noroc că nu sînt chiar atît de naiv ca să o şi cred. Dar încerc să mai scriu şi aşa din cînd în cînd. Mai ales cînd am inspiraţie...
interesant. ce vrea sa insemne "revizuit"? sint, cum sa spun, "dragute" poemele tale de dragoste si sint cu siguranta poezie. dar ma intreb daca poti oare sa scrii mai conturat, sa treci de faza aceasta "budista", meditativa. ma intreb daca dincolo de blana si perdele textul tau poate avea colti sau neprevazut.
pentru textul : gândul tău miroase a mosc, a licurici noaptea desuperb! există acea simplitate a siguranței meseriei, a cunoașterii prozodiei în aspectele ei moderne, iar lucrurile simple sunt întotdeauna adânci, în noi, de unde vin spre suprafața cuvintelor. am rezonat. și pentru asta, desigur. frumos poem , frumoasă poezie. (m-aș opri la "despre moarte nu putem scrie cuvântul întreg, înțelegi tu de ce) se vede maturitatea simțirii. numai de bine, Adriana.
pentru textul : despre ea, niciodată deprimele două versuri sunt excelente, le-aș vrea ale mele.
Aici, simplu dar penetrant, il regasesc pe Djamal.
pentru textul : Pustiu deÎn strofa care nu respectă simetria e o inversare care atinge altă direcţie, de aia...
pentru textul : Fistulă de"Â"ul din "a", în cazul acesta, e facultativ (am adoptat de mult acest "â"). "Î"ul (din "i") e obligatoriu doar la finalul cuvântului sau în interiorul cuvintelor compuse care încep cu "î" (compunerea cu "re/ ne").
Despre cratime - exceptând "de-a curmezişul", unde sunt obligat - celelalte două sunt pentru un anume ritm.
"Se doare" se vrea o licenţă care ar trebui să-mi aducă un surplus de sens (dincolo de "se suferă").
Da, orice este perfectibil, dar cu oareşce costuri.
Între Sisif și Prometeu simt acest poem. Cred că cel mai interesante îmi par combinațiile de planuri, de elemente, de stări. nu este puzzle, ci o compoziție, aproape sculpturală, un fel de modelare de timpuri. Îmi place: "un pumn de nisip în plexul lunar", "fiindcă pauza noastră de masă e-o junglă de lumînări și o mie de stridii ne-așteaptă", "noi rupem copacilor umbra". Nu cred că merge în versul 2 "bolovani de râu în mijlocul fluviului". Poate fără "de râu". Și acel "mult mai mare" poate fi revăzut. Mi-a rămas "reducem totul de fiecare dată la un reziduu" ca un adevăr deși greu de acceptat, destul de evident. Nu pot spune că e un poem greu. ci că e nevoie de o bună măsură în toate, în orice moment, și în poezie. :) E ceea ce răzbate din fiecare vers sau cel puțin așa aud eu. Mi-a plăcut mult.
pentru textul : balanța trebuie echilibrată cumva deai vise de mormoloc, vocabular de mormoloc, gusturi de mormoloc şi nu în ultimul rând creier de mormoloc.
pentru textul : risipitorii de litere deexistă totuşi o binecuvântare: mormolocii nu vor fi mântuiţi! eu pot să mă "aia" în gustul tău. dar ştii de ce? pentru că băltoaca ta e secată. totuşi, binecuvântate fie furiile stupide care îţi tulbură raţiunea frecvent şi grosolan, frate.
Pagini