S-ar putea ca uneori să exagerez, să nu privim la fel lucrurile. Dar mă gândesc uneori că poate te vei întreba data viitoare când vei vrea să scrii un comentariu "Dar dacă Bianca iar va exagera și va considera că am sărit calul?", și poate vei încerca să privești cu alți ochi ce ai scris. Și poate astfel făcând, intervențiile mele nu-și vor mai avea sensul, și nu vei mai avea ocazia să-mi spui că am exagerat. Ceea ce îmi doresc cel mai mult. Eu încerc de fiecare dată să privesc și din perspectiva celui care a scris, mi-aș dori ca și noi, care scriem comentarii, să ne gândim și la cei care ne citesc. PS Am citit articolul lui Bogdan cu interes și plăcere, e bine scris și cu tonul care ne lipsește în general în media, unde dacă se aruncă eventual cu pietre se aruncă numai în alții, pe când, așa cum a remarcat și Andu, aici textul ne pune pe toți în aceeași oală și ne spune cât de jalnici suntem cu toții (pe principiul, care mie îmi place, că la război nu există victime nevinovate). Iar comentariul lui Andu, că tot mă întreba, m-a făcut să zâmbesc, până la faza cu pricina. Ceea ce înseamnă că nu o analiză literară scorțoasă îmi doream, ci exact ce a ieșit, fără vulgarismul cu pricina doar. Asta așa, ca să nu te întreb și eu acum cine are ochelari de cal acum, dacă ai considerat că ți-am desființat întreg comentariul și n-ai observat că m-am referit doar la un amărât de cuvânt, bată-l vina, că e în dicționar, cred.
Idioţenii am văzut şi la "case mai mari" cum se spune. Când un "mare" poet contemporan îşi trece datele de pe legitimaţia de membru al USR versificată şi o numeşte poezie sau un altul îşi face nevoile pe întreaga ţară şi este premiat, deja nu ştiu de ce mai există niveluri pe situri. Că acest text este prost, asta e, trebuie să vă obişnuiţi cu mine şi, tot mai este nevoie să ne mai descreţim frunţile şi atunci cum? Citind un text prost şi amuzaţi să ziceţi: uite, un alt tâmpit se vrea poet.
Eu vă mulţumesc de comm-uri, dar mai ales de păreri. Pe viitor sper să profit de ele şi să-mi cizelez stilul.
Cu respect, Cezar
"Astfel ades eu nopţi întregi am mas,
Blând îngânat de-al valurilor glas."
şi parodia:
"(Şi nu mai spun – că-n urmă am rămas
Ne’ştind ce-nseamnă, la origini, “mas”)" - unde, parodiind, aleg să marşez pe forma folosită de Eminescu - "mas".
Se poate să nu fie reuşite, însă nu sunt în plus.
Adrian, dar dacă ai zice: "O strâng pe sor-mea de mână.
Ea, pe aia mică.
Nu se mai aude nimic.
(Ledul e încă.)" - doar ledul/
ca să ne pui puţin pe jar. ce spui? puţin să simţim răcoarea cum urcă pe şira spinării...
oricum, poemul e superb!:)
interesante titlurile astea „cu punct la mijloc”. în a doua strofă mergea și fără „și” trecerea la ideea cu pictatul pe un bob de orez mi se pare prea semnificativă și de aceea nejustificată de nici o idee din contextul imediat. finalul primei strofe e puțin neclar. strofa a doua mă face să mă întreb la ce idee optică s-o fi referind autorul acolo că mie îmi scapă. „umbre adunate într-o pernă în care îți înfunzi buzele”... nu știu de ce dar pe mine nu mă atrage ideea. s-ar putea să am eu așa o sensibilitate pe unde îmi înfund buzele dar chestia cu umbrele nu îmi surîde. iar cînd apoi dimineața „îți lunecă pe gît” am impresia că cineva a făcut cu siguranță o indigestie serioasă. sau poate o fi imaginația mea prea bogată.
O fi asa cum spui tu Virgile, dar o fi si cum spun eu, oare, macar putin? God only knows, we're only ordinary men. Pana una-alta, sa ascultam un fado, sa bem un yerba-mate... Bobadil.
mulțumesc pentru primire... nu pot să renunț la "ca", este un element necesar pt. comparație...și mie-mi pare că nu sună bine altfel... nici la "ne iubeam", se leagă cumva de restul, chiar dacă este o "repetiție", într-un fel. nu despre o iubire gen "cântecel" este vorba, ci de una dincolo de oglinda morții... mulțumesc pentru sugestii.
Mădălina, aici "n-as zice, n-am fost nicodata in stomacul un taur dar banuiesc ca sucurile gastrice actionand pe trup trebuie sa dea cea mai buna experienta agonica traita vreodata" faci o confuzie ori intepretezi eronat. Taurul sicilian era o metodă grecească de tortură. N-are nicio legătură cu sucuri gastrice. Oricum, zâmbetul mi-a rămas.
În legătură cu patetismul - nu ştiu câtă lume e la curent că, aşa cum există poezie romantică/ simbolistă / fracturistă/ introspectivă /cerebrală/ de stare etc, tot aşa există şi poezie patetică. Şi această poezie patetică nu are absolut nicio conotaţie peiorativă. E o, să-i spunem, specie. N-am să lungesc discuţia pe acest subiect - cine vrea, n-are decât să se intereseze. Am să mai spun doar că, în foarte multe cazuri, din teama sau neştiinţa de-a păstra echilibrul emoţional la nivel de expresie şi fond, apar nişte monstruozităţi de texte-mutant de ţi se încreţeşte părul. Scriitorul/ poetul nu mai are curaj să fie el cu ale sale cuvinte fără să încarce expresia cu zece găleţi de glet bombastic, fără să şocheze metaforic, fără să frazeze rutina, fără să ocolească jumătate de pagină pentru a ascunde în jumătate de virgulă un sfert de sentiment. Exprimarea clară a devenit o ruşine. Trăirea trebuie căutată cu magnetul, printre tonele de fier lexical. A devenit o modă să fim nişte sensibili în costume de oţel. Textul supercriptic, ambiguu până acolo unde poate fi reţetă de negrese, carte de coduri poştale şi epopee în acelaşi timp, cu ecouri wow, volane şi motoraşe, textul tehnic, încărcat cu pipeta dexisto-pomo - texte de acest gen nenorocesc poezia veritabilă. Cel puţin asta e părerea mea.
A nu se înţelege greşit! Eu nu susţin că ar trebui să ne dezbrăcăm, în public, până la suflet, dar nici extrema. Trebui să păstrăm măsura, aşa cum trebuie să facem distincţie clară între discursul patetic prin atitudine lirico-expresivă, şi discursul patetic prin stil.
În rest, sunt de acord cu tine: nu ai înţeles mare lucru, iar eu nu am scris un text genial.
orice observatii ar trebui, imho, derulate pe 2 planuri. in sinte, textul atrage atentia, se retine, e elocvent, are incarcatura ideatica, suna plin. in treacat, la a 2-3 a lectura nici pe mine nu maz mai supara la ureche "prostie" in antepenultimul vers. apoi ma alatur oarecum acelei observatii care ii atribuie o doza de proza. prefer deci sa-l receptez ca un poem cu structura poetica incompleta, ceea ce imo nici nu strica, dar in nici un caz nu are structura unei proze. eram curios cum scrie proza autorul uneor poeme consistente. rim
ma tem ca nici un text al acestui autor nu va mai fi pus in prima pagina pentru o lunga bucata de vreme datorita acestui gest. Este pur si simplu inadmisibil sa ai facilitatea de autoeditare, sa ai un text in prima pagina care timite la un text care brusc si deodata dispare. Asa ceva nu se va mai intimpla pentru ca nu vei mai avea texte evidentiate in prima pagina
imi pare rau ca nu place. eu scriu poezie doar de placere. ma asez si fac o fotografie starilor in care ma aflu. scriu de palcere deoarece o parte foarte mare din profitul meu vine din publicarea si vinderea cartilor. cat imi era de atatia ani sa mai strecor cateva brosuri, cateva isbn-uri, si gata eram mare poet. dar eu am ales sa nu fiu asa. de cativa ani ma preumblu pe diverse site-uri si sincer nu am observat prea multe persoane care sa ma miste prin ceea ce scriu. le pot numara pe degetele de la o mana, printre ele e si profetul. in cei 3 sau 4 ani nu am reusit sa ma contrez cu nimeni pentru ca nu m-a interesat. viata mea e frumoasa asa cum e ea. imi pare rau ca nu pot fi mai mult de atat. oricum eu am scriu mai departe. multumesc de comentarii. s.
trimitere într-o lume al cărei farmec nu va pieri în nicio toamnă care (îţi) răscoleşte amintirile.
începutul pregăteşte foarte frumos partea esenţială a discursului, acolo unde a rămas totul impregnat în fiinţă. altă coloratură, altă impresie produse de vremurile acelea sunt foarte frumos expuse în grupajul acesta:
"chipuri din care nu mi-a rămas nici măcar de o tristețe
să-mi ajungă pentru o țigară cu mătase de porumb
să suflu în tăciune să pufăi să mă înec bucuros de toate gusturile stranii
ale fricii că se va stinge
că îmi va pune cineva mâna pe umăr înainte de a mi se umple cerul gurii" care mi se pare reprezentativ.
finalul sigur vine să completeze starea poetului, starea care de altfel şi trezeşte amintirile.
bun, mi-a plăcut şi remarc.
amintirile vorbesc mai mereu, adăpostite în matricea timpului căruia, noi toți, îi aparținem. și uneori credem pe dos, că timpul ne aparține. uităm atunci că, fără sfiiciune, totul este o simplă vânare de vânt. asta am simțit, citindu-ți poezia, sfiiciunea cu care tu povestești despre momentele lăsate în urmă.
aş putea să fiu serios, ba –adevărat, cu eforturi mari - chiar profund. şi chiar mai mult, să spun că în ultimul tău com sînt doar speculaţii pentru că, evident – măcar pentru noi doi – nu ne-am văzut niciodată. puteam de asemenea în calitate de editor să intervin pe un ton scorţos în legătură cu apetitul tău pentru rezonanţa unor nume. dar nu. pentru că eu sînt mai permisiv şi nu mă regăsesc într-un profil care împunge cu indexul. cea ce numeşti tu ascunsul după degete e doar o relaxare, am învăţat în timp că un conflict se stinge de la sine dacă nu e întreţinut artificial de orgolii. prefer o abordare prin care să fac cunoscut că am luat notă dar care să aducă şi zîmbet pentru că în toată această nebunie universală dacă rîzi toţi vor rîde cu tine dacă plîngi vei plînge singur. priveşte grafica de faţă doar din acest punct de vedere şi doar ca o extensie a jocului tău pe numele unor autori.(chiar aşa- cîte sensuri putem găsi cuvîntului baraca?).
vezi, devin serios, sentimental şi nu vreau pentru că mă voi topi ca margarina pe pîine şi mă voi mînca de prea mult drag de mine.
mai bine să ascultăm trei epigrame:
caricaturistului A. Matty
Lucru foarte curios…
N-aş putea, cum să vă spui...
El e tare bucuros
Dacă rîzi de munca lui
(Gheorghe Grosu)
şi un catren de Ioan Pop:
unui bard
(aş zice eu şi unei barde, era să zic unei marge)
Eu şi cu confraţii
Spune c-un suspin
Ne avem ca fraţii
(Abel şi Cain)
fireşte că şi eu îţi urez sănătate şi viaţă lungă dar să nu mă cerţi dacă mai spun una:
epitaf unui dentist
Răposat-a întru Domnul
Şi-ngropat de brazda humii,
Liniştit îşi face somnul
C-a scăpat de gura lumii.
(Mircea Ionescu-Quintus)
Mi-a plăcut [Sunt pierdută în universul infinit] Încearcă să exprimi tot ce simți în doar câteva versuri. Haiku-ul ți-ar prinde bine în perioada asta de început... Când spui [în abis n-am niciun reper. Sunt al Nirvanei înger] te înțeleg foarte bine, dar vezi, în poezie trebuie să încercăm să ne exprimăm altfel decât au făcut-o ceilalți, să ne ferim de clișee, de drumuri bătătorite... Îți doresc succes!
Gennady Zubkov este unul dintre cei care au continuat tradițiile artistice ale avantgardei ruse din anii 20 declanșată de Malevitch, Filonov, Tatline, Matiouchine etc. el însuși elev al lui Sterligov (elevul lui Malevitch) ce vor păstra linia "teoriei teoriilor" și arhetipurile formale minimaliste ale suprematismului în spiritul autentic al Academiei Ginkhouk ("Institutul de cultură artistică") din Sankt-Petersburg alias Leningrad, alias Petrograd, orașul supradenumit "Veneția Nordului"... Datorită istoricei Perestroïka, Gennady Zubkov va reuși să fie invitat și să expună la New York în 1983, apoi la Helsinki în 1988, ceea ce îi aduce faima internațională... În final, țin să citez din "doctrina artistică" a lui Gennady Zubkov (de dragul textului prezentat în franceză) de care de altfel, nu se dezice în creația sa: « Vous savez que l’âme russe reste imprégnée des questions fondamentales de l’humanité, de la dialectique du bien et du mal, de la matière et de l’esprit, des choses perçues et cachées, de la présence et de l’absence du monde matériel.»....
n-ar fi rău sa „pui” accentul pe parcele(le) cu pricina:) în rest, multă degeaba omenească și toată agățată de firul ăla de păianjen... fain scris, mulțam!
captivanta si morbida aceasta succesiune de cadavre...dincolo de modul de expunere descriptiv in detaliu, deja cristalizat, exista stilul incontestabil à la Sandru (citeodata ai impresia ca l-ai mai citit cindva printre alte locuri reviste carti...) poemul se sprijina pe citeva puncte de echilibru filosofic si remarc forta scenica a acestei imagini compozite intre o Marilyn Monroe si Maica Natura ca un cumul urias existential: "Fustele marii-mume se ridică în timp ce ea stă pe capacul de aeraj Desface picioarele și ne primește, vom intra cu toții în grota ei uriașă." insa centrul de echilibru al intregului poem il gasesc aici, "Cadavrul clipei se află în acest poem, poemul e un sicriu". un poem ca o morga a clipelor...
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
S-ar putea ca uneori să exagerez, să nu privim la fel lucrurile. Dar mă gândesc uneori că poate te vei întreba data viitoare când vei vrea să scrii un comentariu "Dar dacă Bianca iar va exagera și va considera că am sărit calul?", și poate vei încerca să privești cu alți ochi ce ai scris. Și poate astfel făcând, intervențiile mele nu-și vor mai avea sensul, și nu vei mai avea ocazia să-mi spui că am exagerat. Ceea ce îmi doresc cel mai mult. Eu încerc de fiecare dată să privesc și din perspectiva celui care a scris, mi-aș dori ca și noi, care scriem comentarii, să ne gândim și la cei care ne citesc. PS Am citit articolul lui Bogdan cu interes și plăcere, e bine scris și cu tonul care ne lipsește în general în media, unde dacă se aruncă eventual cu pietre se aruncă numai în alții, pe când, așa cum a remarcat și Andu, aici textul ne pune pe toți în aceeași oală și ne spune cât de jalnici suntem cu toții (pe principiul, care mie îmi place, că la război nu există victime nevinovate). Iar comentariul lui Andu, că tot mă întreba, m-a făcut să zâmbesc, până la faza cu pricina. Ceea ce înseamnă că nu o analiză literară scorțoasă îmi doream, ci exact ce a ieșit, fără vulgarismul cu pricina doar. Asta așa, ca să nu te întreb și eu acum cine are ochelari de cal acum, dacă ai considerat că ți-am desființat întreg comentariul și n-ai observat că m-am referit doar la un amărât de cuvânt, bată-l vina, că e în dicționar, cred.
pentru textul : România la Eurovision 2008, între boys band și “boys bann” devă urmăresc polemica... este interesantă, domnilor!
pentru textul : Povestea filosofului deconstructiv deFelicitări şi succes, Daniela!
pentru textul : Trandafiri pe viscere - Daniela Bîrzu deIdioţenii am văzut şi la "case mai mari" cum se spune. Când un "mare" poet contemporan îşi trece datele de pe legitimaţia de membru al USR versificată şi o numeşte poezie sau un altul îşi face nevoile pe întreaga ţară şi este premiat, deja nu ştiu de ce mai există niveluri pe situri. Că acest text este prost, asta e, trebuie să vă obişnuiţi cu mine şi, tot mai este nevoie să ne mai descreţim frunţile şi atunci cum? Citind un text prost şi amuzaţi să ziceţi: uite, un alt tâmpit se vrea poet.
pentru textul : iarna deEu vă mulţumesc de comm-uri, dar mai ales de păreri. Pe viitor sper să profit de ele şi să-mi cizelez stilul.
Cu respect, Cezar
Nu ştiu, nu cred, Cezar. Vezi originalul:
"Astfel ades eu nopţi întregi am mas,
Blând îngânat de-al valurilor glas."
şi parodia:
"(Şi nu mai spun – că-n urmă am rămas
pentru textul : Fiind ciumeg, bodegi cutreieram deNe’ştind ce-nseamnă, la origini, “mas”)" - unde, parodiind, aleg să marşez pe forma folosită de Eminescu - "mas".
Se poate să nu fie reuşite, însă nu sunt în plus.
Adrian, dar dacă ai zice: "O strâng pe sor-mea de mână.
pentru textul : Noapte bună, copii deEa, pe aia mică.
Nu se mai aude nimic.
(Ledul e încă.)" - doar ledul/
ca să ne pui puţin pe jar. ce spui? puţin să simţim răcoarea cum urcă pe şira spinării...
oricum, poemul e superb!:)
interesante titlurile astea „cu punct la mijloc”. în a doua strofă mergea și fără „și” trecerea la ideea cu pictatul pe un bob de orez mi se pare prea semnificativă și de aceea nejustificată de nici o idee din contextul imediat. finalul primei strofe e puțin neclar. strofa a doua mă face să mă întreb la ce idee optică s-o fi referind autorul acolo că mie îmi scapă. „umbre adunate într-o pernă în care îți înfunzi buzele”... nu știu de ce dar pe mine nu mă atrage ideea. s-ar putea să am eu așa o sensibilitate pe unde îmi înfund buzele dar chestia cu umbrele nu îmi surîde. iar cînd apoi dimineața „îți lunecă pe gît” am impresia că cineva a făcut cu siguranță o indigestie serioasă. sau poate o fi imaginația mea prea bogată.
pentru textul : penumbră. în loc de... deO fi asa cum spui tu Virgile, dar o fi si cum spun eu, oare, macar putin? God only knows, we're only ordinary men. Pana una-alta, sa ascultam un fado, sa bem un yerba-mate... Bobadil.
pentru textul : fado curvo demulțumesc pentru primire... nu pot să renunț la "ca", este un element necesar pt. comparație...și mie-mi pare că nu sună bine altfel... nici la "ne iubeam", se leagă cumva de restul, chiar dacă este o "repetiție", într-un fel. nu despre o iubire gen "cântecel" este vorba, ci de una dincolo de oglinda morții... mulțumesc pentru sugestii.
pentru textul : Sens unic deChiar asa scrie acolo! =)) Cate imagini ai suprapus?
pentru textul : în căutarea timpului pierdut detext frumos acum înainte de Înviere. remarc ultima strofă: "iar casele sunt corăbii naufragiind într-un nisip înlemnit de frică"
pentru textul : când pleacă o caravană spre You Deea deFrancisc, Alma, mulțumesc.
pentru textul : primăvara lui ghilgameș deMarius, s-a notat.
Mădălina, aici "n-as zice, n-am fost nicodata in stomacul un taur dar banuiesc ca sucurile gastrice actionand pe trup trebuie sa dea cea mai buna experienta agonica traita vreodata" faci o confuzie ori intepretezi eronat. Taurul sicilian era o metodă grecească de tortură. N-are nicio legătură cu sucuri gastrice. Oricum, zâmbetul mi-a rămas.
În legătură cu patetismul - nu ştiu câtă lume e la curent că, aşa cum există poezie romantică/ simbolistă / fracturistă/ introspectivă /cerebrală/ de stare etc, tot aşa există şi poezie patetică. Şi această poezie patetică nu are absolut nicio conotaţie peiorativă. E o, să-i spunem, specie. N-am să lungesc discuţia pe acest subiect - cine vrea, n-are decât să se intereseze. Am să mai spun doar că, în foarte multe cazuri, din teama sau neştiinţa de-a păstra echilibrul emoţional la nivel de expresie şi fond, apar nişte monstruozităţi de texte-mutant de ţi se încreţeşte părul. Scriitorul/ poetul nu mai are curaj să fie el cu ale sale cuvinte fără să încarce expresia cu zece găleţi de glet bombastic, fără să şocheze metaforic, fără să frazeze rutina, fără să ocolească jumătate de pagină pentru a ascunde în jumătate de virgulă un sfert de sentiment. Exprimarea clară a devenit o ruşine. Trăirea trebuie căutată cu magnetul, printre tonele de fier lexical. A devenit o modă să fim nişte sensibili în costume de oţel. Textul supercriptic, ambiguu până acolo unde poate fi reţetă de negrese, carte de coduri poştale şi epopee în acelaşi timp, cu ecouri wow, volane şi motoraşe, textul tehnic, încărcat cu pipeta dexisto-pomo - texte de acest gen nenorocesc poezia veritabilă. Cel puţin asta e părerea mea.
A nu se înţelege greşit! Eu nu susţin că ar trebui să ne dezbrăcăm, în public, până la suflet, dar nici extrema. Trebui să păstrăm măsura, aşa cum trebuie să facem distincţie clară între discursul patetic prin atitudine lirico-expresivă, şi discursul patetic prin stil.
În rest, sunt de acord cu tine: nu ai înţeles mare lucru, iar eu nu am scris un text genial.
pentru textul : Fragmentar deorice observatii ar trebui, imho, derulate pe 2 planuri. in sinte, textul atrage atentia, se retine, e elocvent, are incarcatura ideatica, suna plin. in treacat, la a 2-3 a lectura nici pe mine nu maz mai supara la ureche "prostie" in antepenultimul vers. apoi ma alatur oarecum acelei observatii care ii atribuie o doza de proza. prefer deci sa-l receptez ca un poem cu structura poetica incompleta, ceea ce imo nici nu strica, dar in nici un caz nu are structura unei proze. eram curios cum scrie proza autorul uneor poeme consistente. rim
pentru textul : nici măcar elena dema tem ca nici un text al acestui autor nu va mai fi pus in prima pagina pentru o lunga bucata de vreme datorita acestui gest. Este pur si simplu inadmisibil sa ai facilitatea de autoeditare, sa ai un text in prima pagina care timite la un text care brusc si deodata dispare. Asa ceva nu se va mai intimpla pentru ca nu vei mai avea texte evidentiate in prima pagina
pentru textul : ...I'm growing like spells... deimi pare rau ca nu place. eu scriu poezie doar de placere. ma asez si fac o fotografie starilor in care ma aflu. scriu de palcere deoarece o parte foarte mare din profitul meu vine din publicarea si vinderea cartilor. cat imi era de atatia ani sa mai strecor cateva brosuri, cateva isbn-uri, si gata eram mare poet. dar eu am ales sa nu fiu asa. de cativa ani ma preumblu pe diverse site-uri si sincer nu am observat prea multe persoane care sa ma miste prin ceea ce scriu. le pot numara pe degetele de la o mana, printre ele e si profetul. in cei 3 sau 4 ani nu am reusit sa ma contrez cu nimeni pentru ca nu m-a interesat. viata mea e frumoasa asa cum e ea. imi pare rau ca nu pot fi mai mult de atat. oricum eu am scriu mai departe. multumesc de comentarii. s.
pentru textul : În loc de aplauze deFrancisc, mulțumesc pentru urare și pentru atenționare. este vorba de "ultimă", nu?
pentru textul : Sunt contagioasă deÎn grabă (că fug la şcoală) :)
- merge pe brânci
- se târăşte
E bună şi ideea ta, mai ales dacă vrei să sugerezi şi mai mult mersul unui copilaş. Sunt doar păreri, cu drag :)
pentru textul : astenii infantile deVirgil, incercam si eu o gluma in spiritul epocii
pentru textul : ieși afară javră ordinară destiu, Paul, stiu. am invatat la generala
:)
am facut un filmulet. sa-l pun?
domnilor,
pentru textul : psalm denu credeți că e destul gaz pe aici? și poate cineva mai are și o brichetă în buzunar!
trimitere într-o lume al cărei farmec nu va pieri în nicio toamnă care (îţi) răscoleşte amintirile.
pentru textul : nuculița deînceputul pregăteşte foarte frumos partea esenţială a discursului, acolo unde a rămas totul impregnat în fiinţă. altă coloratură, altă impresie produse de vremurile acelea sunt foarte frumos expuse în grupajul acesta:
"chipuri din care nu mi-a rămas nici măcar de o tristețe
să-mi ajungă pentru o țigară cu mătase de porumb
să suflu în tăciune să pufăi să mă înec bucuros de toate gusturile stranii
ale fricii că se va stinge
că îmi va pune cineva mâna pe umăr înainte de a mi se umple cerul gurii" care mi se pare reprezentativ.
finalul sigur vine să completeze starea poetului, starea care de altfel şi trezeşte amintirile.
bun, mi-a plăcut şi remarc.
De ce să nu ne mândrim că suntem ciobani?
pentru textul : românia lui virgil t -III- deamintirile vorbesc mai mereu, adăpostite în matricea timpului căruia, noi toți, îi aparținem. și uneori credem pe dos, că timpul ne aparține. uităm atunci că, fără sfiiciune, totul este o simplă vânare de vânt. asta am simțit, citindu-ți poezia, sfiiciunea cu care tu povestești despre momentele lăsate în urmă.
am trecut cu plăcere! :)
pentru textul : când te aşezi la masă amintirile se aşază şi ele decu respect „zicerile personale” sunt de fapt parerea mea despre producțiunea d-lui ovYus
pentru textul : candirú deMarga Stoicovici,
aş putea să fiu serios, ba –adevărat, cu eforturi mari - chiar profund. şi chiar mai mult, să spun că în ultimul tău com sînt doar speculaţii pentru că, evident – măcar pentru noi doi – nu ne-am văzut niciodată. puteam de asemenea în calitate de editor să intervin pe un ton scorţos în legătură cu apetitul tău pentru rezonanţa unor nume. dar nu. pentru că eu sînt mai permisiv şi nu mă regăsesc într-un profil care împunge cu indexul. cea ce numeşti tu ascunsul după degete e doar o relaxare, am învăţat în timp că un conflict se stinge de la sine dacă nu e întreţinut artificial de orgolii. prefer o abordare prin care să fac cunoscut că am luat notă dar care să aducă şi zîmbet pentru că în toată această nebunie universală dacă rîzi toţi vor rîde cu tine dacă plîngi vei plînge singur. priveşte grafica de faţă doar din acest punct de vedere şi doar ca o extensie a jocului tău pe numele unor autori.(chiar aşa- cîte sensuri putem găsi cuvîntului baraca?).
vezi, devin serios, sentimental şi nu vreau pentru că mă voi topi ca margarina pe pîine şi mă voi mînca de prea mult drag de mine.
mai bine să ascultăm trei epigrame:
caricaturistului A. Matty
Lucru foarte curios…
N-aş putea, cum să vă spui...
El e tare bucuros
Dacă rîzi de munca lui
(Gheorghe Grosu)
şi un catren de Ioan Pop:
unui bard
(aş zice eu şi unei barde, era să zic unei marge)
Eu şi cu confraţii
Spune c-un suspin
Ne avem ca fraţii
(Abel şi Cain)
fireşte că şi eu îţi urez sănătate şi viaţă lungă dar să nu mă cerţi dacă mai spun una:
epitaf unui dentist
Răposat-a întru Domnul
pentru textul : poetesei cu dragoste şi margarete deŞi-ngropat de brazda humii,
Liniştit îşi face somnul
C-a scăpat de gura lumii.
(Mircea Ionescu-Quintus)
Mi-a plăcut [Sunt pierdută în universul infinit] Încearcă să exprimi tot ce simți în doar câteva versuri. Haiku-ul ți-ar prinde bine în perioada asta de început... Când spui [în abis n-am niciun reper. Sunt al Nirvanei înger] te înțeleg foarte bine, dar vezi, în poezie trebuie să încercăm să ne exprimăm altfel decât au făcut-o ceilalți, să ne ferim de clișee, de drumuri bătătorite... Îți doresc succes!
pentru textul : Teenage angst deGennady Zubkov este unul dintre cei care au continuat tradițiile artistice ale avantgardei ruse din anii 20 declanșată de Malevitch, Filonov, Tatline, Matiouchine etc. el însuși elev al lui Sterligov (elevul lui Malevitch) ce vor păstra linia "teoriei teoriilor" și arhetipurile formale minimaliste ale suprematismului în spiritul autentic al Academiei Ginkhouk ("Institutul de cultură artistică") din Sankt-Petersburg alias Leningrad, alias Petrograd, orașul supradenumit "Veneția Nordului"... Datorită istoricei Perestroïka, Gennady Zubkov va reuși să fie invitat și să expună la New York în 1983, apoi la Helsinki în 1988, ceea ce îi aduce faima internațională... În final, țin să citez din "doctrina artistică" a lui Gennady Zubkov (de dragul textului prezentat în franceză) de care de altfel, nu se dezice în creația sa: « Vous savez que l’âme russe reste imprégnée des questions fondamentales de l’humanité, de la dialectique du bien et du mal, de la matière et de l’esprit, des choses perçues et cachées, de la présence et de l’absence du monde matériel.»....
pentru textul : Gennady Zubkov à travers les décennies den-ar fi rău sa „pui” accentul pe parcele(le) cu pricina:) în rest, multă degeaba omenească și toată agățată de firul ăla de păianjen... fain scris, mulțam!
pentru textul : Memento dede corectat și "Vei știi" ...
pentru textul : Duios șurub decaptivanta si morbida aceasta succesiune de cadavre...dincolo de modul de expunere descriptiv in detaliu, deja cristalizat, exista stilul incontestabil à la Sandru (citeodata ai impresia ca l-ai mai citit cindva printre alte locuri reviste carti...) poemul se sprijina pe citeva puncte de echilibru filosofic si remarc forta scenica a acestei imagini compozite intre o Marilyn Monroe si Maica Natura ca un cumul urias existential: "Fustele marii-mume se ridică în timp ce ea stă pe capacul de aeraj Desface picioarele și ne primește, vom intra cu toții în grota ei uriașă." insa centrul de echilibru al intregului poem il gasesc aici, "Cadavrul clipei se află în acest poem, poemul e un sicriu". un poem ca o morga a clipelor...
pentru textul : Cadavrul martorului va fi aruncat în beton dePagini