Am citit cu o anume curiozitate. Cred că e primul text în proză semnat de tine pe care îl citesc. E plăcut.
Trebuie să revii asupra lui un pic: virgule, diacritice, spațiu după punctele de suspensie, apostroful corect - da'
Mostrele de limbaj colocvial îmi par un pic forțate... parcă dau o notă de teribilism literar. Așa mi se pare :)
Remarc fragmentul: Cel mai mult îmi place când mă face arc şi trage cu îngeri din hârtie cerată în tavan şi eu cred că de fapt e cerul! atunci uit de toate, sunt un alt trup, o altă viaţă.
domnule Virgil, răspund doar dvs, nu şi d-lui Raul. Aveţi o exprimare defectuoasă când vă referiţi la faptul că eu voiam doar să mă descarc şi nu este adevărat; acest lucru mă irită! Oricărui om îi place să i se spună adevărul. Dvs. vă descărcaţi oarecum în comentariile de mai sus, nu eu în textul meu. Nu voi mai şterge nota de subsol fiindcă oricum consideraţi textul slab, nu merită să îl mai corectez şi vă înţeleg sinceritatea şi asta îmi place. Aşa consideram şi eu fiindcă am avut prea multe alte dovezi. Nu e adevărat că eu nu am postat comentarii altora, ţin minte cu precizie că am îndrăznit acest lucru, dar, dacă priviţi textele mele, eu am primit foarte rar, iar peniţe aproape deloc. Dacă am primit comentarii am îndrăznit şi eu, firesc, să postez mai multe comentarii la rândul meu. Dar nu doar faptul că nu am comentarii m-a convins că nu sunt texte de valoare, pe acest site cel puţin, ci şi indicatorul clar poate al numărului de cititori, mai ales la ultimele texte. De aceea am îndrăznit să las acea notă şi în niciun caz pentru a atrage atenţia. Nu aţi mai spus nimic în răspunsurile dvs. despre faptul că aţi considerat, fiindcă aşa reiese din ce aţi scris în primul comentariu, ultimele mele texte ori poate toate proaste. Deci mă văd nevoită să recunosc că am de ales între două retrogradări: ori nu mai postez un timp cu speranţa iluzorie că voi reveni cu texte mai bune şi atunci devin corespondent, ori mai încerc câteva texte mai recente şi dacă sunt prea slabe voi deveni novice. Cred că totuşi mă pot evalua corect şi că nu am poezii mai bune decât "fluturele.." care nu place nicidecum pe blogul meu, aici sau în altă parte (apropo de blogăreală), în ultimul timp, deci ar trebui să renunţ definitiv. Oricum eu vă mulţumesc pentru sinceritate. Şi îmi permit să vă doresc un viitor mai bun pentru Hermeneia, adică să devină un site aevărat de literatură, fiindcă acum eu consider că blogăreală e tocmai faptul că textele în general nu sunt citite aproape deloc dacă nu au măcar un comentariu. Pe alte siteuri, chiar fără comentarii, textele mele au totuşi cititori în număr mediu sau mic, dar nu ca aici. Aici textele cu comentarii au o creştere spectaculoasă a numărului de vizite care m-a uimit. Este posibil să fie erori de soft, nu se ştie niciodată. Cred că greşiţi când spuneţi că eu am făcut blogăreală pe H., greşiţi complet...eu am şase bloguri (trei în română, trei în engleză) tot fără cititori sau comentarii desigur şi mult timp am încercat să comentez ale altora în zadar.
Domnului Raul îi mulţumesc de asemenea pentru sinceritate.
văd un progres și îmi place asta la tine, Adrian, spre deosebire de alte încăpățânări livrești de pe aici sau aiurea. e interesant textul. mă deranjează doar pronumele personale...
cei „loviti fara mila”, sunt cei care trec prin toate incercarile iadului inainte de a ajunge la ei insisi, inainte de a ajunge la adevar... deci ei sunt de fapt cei puternici, nu? iar cei puternici, sunt in maretia lor precum o piramida, inutil de grandioasa, dar tot un mormant... in alta ordine insa, „ruga” aceasta, poate acoperi glasul tacerii ce acopera cu nisip si pietre... imi place cum scrii, te citesc si invat:)
Andu, mie chiar imi place cum suna Domnul Pa si va ramane asa sau deloc, nicidecum domnul P. cu sau fara diverse sensuri esoterice :). Multumesc de comentariu!
Mie mi-a plăcut atmosfera textului. Probabil că finalul se referă la un pseudo-uroboros cu nuanţe creştine sau, de ce nu, cu toate nuanţele. Să ne reamintim că şi la geto-daci exista mitul gemenilor născuţi din fecioară şi ridicaţi la cer prin înviere.
Dacă revin asupra textului, mi se pare chiar bun, comparativ cu balivernele postate aici şi aiurea.
felicitări pentru „încăpățânarea” voastră, Ioan! e grozan ce reușiți voi, în Hunedoara, oraș mic mic în comparație cu Brașovul nostru, ăl de se duce, dpdv. literar, pe apa sâmbetei...
Nu știu dacă scrie pe undeva despre negație internă și externă, dar din punctul meu de vedere, dacă tot am venit cu expresia asta, atunci spun că este ca în distincția dintre „blestemat să fie” și, să spunem, „de n-ar mai fi” sau dintre „urăsc” și „nu-mi place”. În primul caz, cuvântul exprimă direct imaginea negației, în al doilea caz apare o particulă negativă pe lângă o imagine inițială pozitivă. Iar asta se poate extrapola și la alte nivele mai complexe. N-am întrebat de ce musai „blestemat” pentru că nu aș fi corelat textul cu celelalte de dinainte (dintre care am remarcat I, III și V), ci pentru că, de exemplu, versul al doilea, „blestemat să fie cel care plânge pe străzi și sub învelitoarea nopții se strânge”, mi se pare lipsit de orice etică. Îmi imaginez un homeless și mi se pare absurd să mai fie și blestemat, de parcă nu ar fi deja. O fi o prejudecată de-a mea. Dar nu știu dacă e cineva care poate să citescă un text cu mintea deschisă total. Degeaba ni se pare că nu avem prejudecăți. Nici nu am putea să înțelegem vreodată vreun text dacă nu am avea prejudecăți. Din cauza asta cred că o interpretare bună trece dincolo de prejudecăți. Numai că în cazul acestui vers nu găsesc ușor o interpretare bună. Ce dacă „plânge pe străzi și sub învelitoarea nopții se strânge”? Asta numai dacă nu mă duce gândul la o decizie imposibilă: să blestem totuși pe homeless, dintr-un impuls disperat. Dintr-un punct de vedere radical, ar putea să fie un lucru bun, dar nimic nu îmi conferă acest drept, cel puțin în interiorul unor legi. Dincolo de ele, ca un act inaugural pentru a demonstra altceva, rămâne de văzut. Pornind de la subtitlu, pe cine să ascult: pe cel ce blesteamă sau pe cel blestemat? În ce să cred, în semnificant sau în semnificat? Ideea naiului nu e rea, dar nu rezultă imediat, pentru că textul are un font mic.
m-au incantat doua versuri "iubirea este un gard viu " si "cuvintele mele sunt capre ce pasc între două zeități". da, si "intre mainile mele (..) niciodata nu e tarziu". azi m am trezit fara alergii poetice. simti cum ne ciugulesc cuvintele din palma?
textul abundă de expresii contorsionate care sînt mai degrabă inestetice:
„mai îngrozitor decât la acest târziu”,
„aşa cum şi Dumnezeu se lasă faţă de oameni perverşi”,
etc.
apoi, această ruptură a cursivității de la un vers la altul (care am mai întîlnit-o în textele tale) creează un oarecare disconfort. o poezie trebuie să te facă să vrei să o mai citești, nu să te simți că te poticnești citind-o. părerea mea este că ți-ar prinde bine dacă ți-ai citi textele cu voce tare, rar și clar înainte de a le posta. iar dacă ție îți sună bine...
pentru toţi cei ce aţi trecut pe aici. Nu e chiar cel mai inspirat titlu, dar l-am folosit pentru receptivitatea cititorului. Poate îl voi schimba la un moment dat. Nu prea revin pe poezii, le scriu la prima mînă; pentru un eventual volum o să revizuiesc textele. Vă aştept cu aceeaşi plăcere.
LIM.
- faptul că mii de oameni trec pragul unui om nu are absolut nici o valoare. Mii de oameni o urmăresc pe Britney Spears pe twitter zilnic. Mii sau poate zeci de mii de oameni trec pragul la nu știu cîți guru prin India. Deci, în lumea și timpul acesta în care găsești celebrități pe toate gardurile valoarea nu se mai măsoară prin cantitatea celor pe care îi poți păcăli cu nu știu ce scamatorie sau vorbărie mai mult sau mai puțin religioasă.
- nu prea înțeleg care e toată tevatura asta cu microcipurile. Doar nu vi le implantează în piele. Faptul că un milion de români manifestă semne de incultură nu este un merit ci o rușine. Pe la începutul anilor 90 nu știu ce călugăr la fel de idiot prin Iași spunea oamenilor să nu cumpere produse care au barcode (chestia aia cu liniuțe albe și negre care codifică digital un produs) pentru că ar fi semnul lui anticrist. Se pare că fenomenele astea de prostie între călugării ortodocși sînt mai dese. Ție nu ți se pare că este o rușine să propaghezi așa ceva? Cu cîteva sute de ani în urmă biserica catolică susținea că pămîntul e plat și e centrul universului. Trebuie oare să ne lăudăm cu asta? Este asta o dovadă de inteligență? Hai să fim serioși. Înțeleg să fie o problemă de conștiință dacă să avortezi sau nu (chestie care apropo, se pare că nu este o problemă de conștiință pentru milioane de ortodocși) dar a spune că nu știu ce cip pe un card de identitate este o problemă de conștiință este după părerea mea o rușine mondială. Nu am auzite de ea și poate m-a scutit Dumnezeu ca să mai sufăr încă o rușine fiindcă sînt român. Mă mir însă că tu nu poți pricepe asta.
Nu înțeleg nici ce anume ar trebui să pricep la acest fenomen în afară de faptul că este o prostie națională.
- Dragul meu, dacă tu nu cunoști despre fenomenul legionar îmi pare rău. Atunci nu mai scrie dacă nu te pricepi. Îți spun eu care mă pricep. Și am și prieteni care au fost și sînt legionari. Și care au făcut pușcărie pentru asta. Așa că dacă nu te pricepi nu scrie. Legionarismul nu a avut nimic de a face cu Hristos ci a fost o ideologie fanatico-religioasă de aceeși sorginte ca și talibanismul sau whabbismul islamic. Același duh criminal i-a insuflat. Și nu văd ce este greu de priceput în asta. Oamenii au ucis în numele lui Hristos sute de ani. Evident, nu este Hristos de vină pentru asta. Dar a spune că legionarii au fost absolviți de genocid sau că nu au fost o mișcare criminală este fie o dovadă de ignoranță fie de rea voință.
- Știu cum a fost ucis Zelea Codreanu. Mare brînză. Hristos spunea că cine scoate sabia de sabie va pieri. Am citit mult mai mult decît crezi tu. Iar de vreme ce nu te pricepi te rog nu îmi da mie sfaturi în ce să dau sau nu cu barda.
- Sînt mai multe motive pentru care acest text este inacceptabil dar am să îți pun o singură întrebare înainte de a-ți răspunde: la un moment dat călugărul de mai sus spune „Păi de aceea i-a încălecat mai apoi...( pe occidentali, n.r.), nu vedeţi acum, musulmani, sectanţi..etc.” Cînd spune „sectanți” la cine se referă de fapt? Poți fi mai specific?
Petru, dacă aş număra plopii, probabil că mie mi-ar ieşi fără soţ - şi mă gândesc la Sorescu! De aceea nu mai scriu despre ei. Mulţumesc pentru faptul că mă citeşti! Cât despre complexitate... Cu amiciţie,
Pentru că merită spus, am ales acest poem, acum când împlinesc în curând 35 de ani, ca să fie mărturisirea mea de credință. Mulțumesc mult, Maria! Poate omul duhovnicesc îl va învinge pe cel firesc...
tanarul din Ierihon reinvie in aceste versuri. motivul biblic se vadeste purtat in inspiratele versuri "odată am tras și clopotul la biserică/la noi era ca un fel de batistă cu care îți luai la revedere de la morți".
Dorin, am râs cu lacrimi, nu mă așteptam să intri așa de adânc în pielea personajelor, dacă îmi dai voie să spun așa. Care va să zică misterul a fost dezlegat, lingura nu este o lingură, ci este o cheie, și încă nu una oarecare, ci una franceză. Moment în care, cu voia ta sau fără, mă simt proiectată abrupt în memoria îndepărtată, pe când tata visa să mă fac inginer, pentru că, deh, câte bebelușe pun mâna pe șubler la ursitori. Acea memorie dulceagă, îmbujorată, pe când mă uitam la trusa de scule cu admirație și interes, pentru că de-acolo ieșeau tot felul de chestii care, nu-i așa, făceau minuni în mâinile tatei, reparând toate alea de prin casă. Și azi așa, mâine așa, de prin toate părțile am început să aud, mai întâi ca un zvon, apoi ca o foșnire, mai apoi m-a izbit mișelește ca un uragan, pentru ca, după ce m-am trezit din lovitură, să-mi fie clar: toată lumea vorbea despre cheia franceză". În imaginația mea trăsăturile acesteia începură să prindă contur, o vedeam zveltă, ușurică, zvăpăiată și nobilă, pe măsura cutiei în care stătea. Vă dați seama? O cutie grea, metalică, doar pentru ea?! Menită să o protejeze, desigur, de țărănimea grosolană din cutia de scule. Până când într-o zi, mă trezi la ușă cu vecinul de la doi, întrebându-mă dacă nu poate împrumuta cheia franceză. Binențeles că NU poți, dacă știi ce mai întrebi, l-am repezit, și-am dat să-i închid ușa peste degete. Auzi tupeu, cum a putut măcar gândi... dar uite că avântul mi-a fost tăiat de tata, care a apărut cu o unealtă grosolană, cenușie, grea, respingătoare, în mână, și i-a înmânat-o vecinului cerându-și scuze pentru mine. Ei, uite așa a mai fost distrusă o carieră de inginer, pentru că nu am putut suporta trauma de a descoperi că ea, visul cu care mă legănasem seri de-a rândul, cheia franceză așadar, era cea mai urâtă scula din toată trusa lui tata. Revenind la text, încercând să-mi potolesc râsul și tonul: am apreciat parodia, trimiterile, susținerea poveștii cap-coadă într-un stil Neo-clasic hollywoodian (sic!), construcția din tușee grosiere a personajelor, aiureala măiastră din care constați până într-un final că n-ai nici o șansă să te trezești. Drept pentru care, la ceas de noapte pe meleagurile tale, ia de la mine și-o peniță, poate renunți la cheia franceză măcar acum și mă scutești și pe mine de banii de psiholog.
Azi e 06 06 06. Kabalistii zic ca e ziua in care ies diavolii afara. Chiar si cei literari dupa cum ne arata Profetul in pironire de stele galbene. Din toate simbolurile posibile viata semnelor e cea mai tragica pentru ca facem uz de cuvinte in scopuri malefice. Din toate directile ni se arata ca totul e informatie, structurata si codificata. de la planete, galaxii si pina la ziarul aruncat pe pajistea din fata unei academii de arta absurda, tot de informatie e vorba. Stanislaw Lem povesteste de un demon care jefuia trecatorii de informatii. Vroia sa stie tot, de la ce e se gaseste in poseta cumnatei si pana la dimensiunea portocalelor de contrabanda. Totul era intregistrat pe o panglica lunga cat infinitul caci demonul avea o sete insaturabila de date, toate corecte, practice, pline de folos. Evident el piere in final inecat, strangulat de tonele de panglica folosita. E o fabula minunata, un cavou al propriei noastre capacane in care cadem tot potrivind vorbe de nerostire.
am citit-o ascultînd Ave Maria de Verdi. O senzație ciudată, o potrivire foarte aparte. este un text foarte trist, chiar tragic aș spune și semnificativ în tragismul lui. există pe alocuri unele "colțuri" care se mai pot cizela (zic eu). de exemplu "o umbră deschisă/ să o îmbrățișez", sau "cîte o rochie", sau "vreau să șterg și ultima urmă de tine/ ajută-mă. apoi, mergi, mergi înainte/ nu pierde lumina uite cum iese din trup". Remarc însă în text un fel de naturalism anatomic frust ca niște pete de culoare care îți ard retina în tabloul aproape "gothic" al textului: - "prunci albi îmi alunecau din mână" (deși eu aici sș fi pus "mîini") - "bulgării aceștia galbeni care cad din sânul meu stâng" - "mă doare stomacul. traversez în albastru lumina" - "mi-e frică de înțelepciunea ta. vomit în oglinzi" (superb!) - "încep să număr filele albe ca pe niște șerpi/ ieșiți din trupul meu, deciși să-mi ucidă visele" - "îmi îngheață sânii. un înger de noapte țipă" este un text provocator și care (zic eu) îți arată că poți să scrii și mai bine
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Am citit cu o anume curiozitate. Cred că e primul text în proză semnat de tine pe care îl citesc. E plăcut.
Trebuie să revii asupra lui un pic: virgule, diacritice, spațiu după punctele de suspensie, apostroful corect - da'
Mostrele de limbaj colocvial îmi par un pic forțate... parcă dau o notă de teribilism literar. Așa mi se pare :)
Remarc fragmentul:
pentru textul : din scrisorile larisei deCel mai mult îmi place când mă face arc şi trage cu îngeri din hârtie cerată în tavan şi eu cred că de fapt e cerul! atunci uit de toate, sunt un alt trup, o altă viaţă.
multumesc dl.Virgil.
pentru textul : Femeia de casă dedomnule Virgil, răspund doar dvs, nu şi d-lui Raul. Aveţi o exprimare defectuoasă când vă referiţi la faptul că eu voiam doar să mă descarc şi nu este adevărat; acest lucru mă irită! Oricărui om îi place să i se spună adevărul. Dvs. vă descărcaţi oarecum în comentariile de mai sus, nu eu în textul meu. Nu voi mai şterge nota de subsol fiindcă oricum consideraţi textul slab, nu merită să îl mai corectez şi vă înţeleg sinceritatea şi asta îmi place. Aşa consideram şi eu fiindcă am avut prea multe alte dovezi. Nu e adevărat că eu nu am postat comentarii altora, ţin minte cu precizie că am îndrăznit acest lucru, dar, dacă priviţi textele mele, eu am primit foarte rar, iar peniţe aproape deloc. Dacă am primit comentarii am îndrăznit şi eu, firesc, să postez mai multe comentarii la rândul meu. Dar nu doar faptul că nu am comentarii m-a convins că nu sunt texte de valoare, pe acest site cel puţin, ci şi indicatorul clar poate al numărului de cititori, mai ales la ultimele texte. De aceea am îndrăznit să las acea notă şi în niciun caz pentru a atrage atenţia. Nu aţi mai spus nimic în răspunsurile dvs. despre faptul că aţi considerat, fiindcă aşa reiese din ce aţi scris în primul comentariu, ultimele mele texte ori poate toate proaste. Deci mă văd nevoită să recunosc că am de ales între două retrogradări: ori nu mai postez un timp cu speranţa iluzorie că voi reveni cu texte mai bune şi atunci devin corespondent, ori mai încerc câteva texte mai recente şi dacă sunt prea slabe voi deveni novice. Cred că totuşi mă pot evalua corect şi că nu am poezii mai bune decât "fluturele.." care nu place nicidecum pe blogul meu, aici sau în altă parte (apropo de blogăreală), în ultimul timp, deci ar trebui să renunţ definitiv. Oricum eu vă mulţumesc pentru sinceritate. Şi îmi permit să vă doresc un viitor mai bun pentru Hermeneia, adică să devină un site aevărat de literatură, fiindcă acum eu consider că blogăreală e tocmai faptul că textele în general nu sunt citite aproape deloc dacă nu au măcar un comentariu. Pe alte siteuri, chiar fără comentarii, textele mele au totuşi cititori în număr mediu sau mic, dar nu ca aici. Aici textele cu comentarii au o creştere spectaculoasă a numărului de vizite care m-a uimit. Este posibil să fie erori de soft, nu se ştie niciodată. Cred că greşiţi când spuneţi că eu am făcut blogăreală pe H., greşiţi complet...eu am şase bloguri (trei în română, trei în engleză) tot fără cititori sau comentarii desigur şi mult timp am încercat să comentez ale altora în zadar.
pentru textul : Gărzile negre deDomnului Raul îi mulţumesc de asemenea pentru sinceritate.
văd un progres și îmi place asta la tine, Adrian, spre deosebire de alte încăpățânări livrești de pe aici sau aiurea. e interesant textul. mă deranjează doar pronumele personale...
pentru textul : helior deaceste semne &! și !& au vreun rost în economia textului sau vreo semnificație poetică și mi-a scăpat mie?
pentru textul : (In)Cantarea (In)Cantarilor derevii cu o alta croiala.
pentru textul : Spune-i demaine voi sti
o sa aflu
Mie personal mi-ar fi sunat mai bine ”foșnetul mătăsos...”. Iar fotografiile pentru a avea efect vizual deplin, ar trebui ceva mai mari, nu?
pentru textul : (4) Aforeme decei „loviti fara mila”, sunt cei care trec prin toate incercarile iadului inainte de a ajunge la ei insisi, inainte de a ajunge la adevar... deci ei sunt de fapt cei puternici, nu? iar cei puternici, sunt in maretia lor precum o piramida, inutil de grandioasa, dar tot un mormant... in alta ordine insa, „ruga” aceasta, poate acoperi glasul tacerii ce acopera cu nisip si pietre... imi place cum scrii, te citesc si invat:)
pentru textul : rugă pentru cei blânzi deMultumesc, acum imi sunteti de un real folos, trebuie lucrat.
pentru textul : Oameni fara nume debine, prieteni. am inteles.
pentru textul : hiatus deAndu, mie chiar imi place cum suna Domnul Pa si va ramane asa sau deloc, nicidecum domnul P. cu sau fara diverse sensuri esoterice :). Multumesc de comentariu!
pentru textul : domnul Pa și visul deNelu, multumesc pentru semn.
pentru textul : germinare deerori de scriere (litere lipsa).
pentru textul : Alcool deMie mi-a plăcut atmosfera textului. Probabil că finalul se referă la un pseudo-uroboros cu nuanţe creştine sau, de ce nu, cu toate nuanţele. Să ne reamintim că şi la geto-daci exista mitul gemenilor născuţi din fecioară şi ridicaţi la cer prin înviere.
pentru textul : confesiuni nocturne deDacă revin asupra textului, mi se pare chiar bun, comparativ cu balivernele postate aici şi aiurea.
felicitări pentru „încăpățânarea” voastră, Ioan! e grozan ce reușiți voi, în Hunedoara, oraș mic mic în comparație cu Brașovul nostru, ăl de se duce, dpdv. literar, pe apa sâmbetei...
pentru textul : Algoritm Literar nr.5 deMulțumesc, Virgil, voi încerca acum să fac modificarea. Sper să reușesc.
pentru textul : alb de femeie deNu știu dacă scrie pe undeva despre negație internă și externă, dar din punctul meu de vedere, dacă tot am venit cu expresia asta, atunci spun că este ca în distincția dintre „blestemat să fie” și, să spunem, „de n-ar mai fi” sau dintre „urăsc” și „nu-mi place”. În primul caz, cuvântul exprimă direct imaginea negației, în al doilea caz apare o particulă negativă pe lângă o imagine inițială pozitivă. Iar asta se poate extrapola și la alte nivele mai complexe. N-am întrebat de ce musai „blestemat” pentru că nu aș fi corelat textul cu celelalte de dinainte (dintre care am remarcat I, III și V), ci pentru că, de exemplu, versul al doilea, „blestemat să fie cel care plânge pe străzi și sub învelitoarea nopții se strânge”, mi se pare lipsit de orice etică. Îmi imaginez un homeless și mi se pare absurd să mai fie și blestemat, de parcă nu ar fi deja. O fi o prejudecată de-a mea. Dar nu știu dacă e cineva care poate să citescă un text cu mintea deschisă total. Degeaba ni se pare că nu avem prejudecăți. Nici nu am putea să înțelegem vreodată vreun text dacă nu am avea prejudecăți. Din cauza asta cred că o interpretare bună trece dincolo de prejudecăți. Numai că în cazul acestui vers nu găsesc ușor o interpretare bună. Ce dacă „plânge pe străzi și sub învelitoarea nopții se strânge”? Asta numai dacă nu mă duce gândul la o decizie imposibilă: să blestem totuși pe homeless, dintr-un impuls disperat. Dintr-un punct de vedere radical, ar putea să fie un lucru bun, dar nimic nu îmi conferă acest drept, cel puțin în interiorul unor legi. Dincolo de ele, ca un act inaugural pentru a demonstra altceva, rămâne de văzut. Pornind de la subtitlu, pe cine să ascult: pe cel ce blesteamă sau pe cel blestemat? În ce să cred, în semnificant sau în semnificat? Ideea naiului nu e rea, dar nu rezultă imediat, pentru că textul are un font mic.
pentru textul : crucile dem-au incantat doua versuri "iubirea este un gard viu " si "cuvintele mele sunt capre ce pasc între două zeități". da, si "intre mainile mele (..) niciodata nu e tarziu". azi m am trezit fara alergii poetice. simti cum ne ciugulesc cuvintele din palma?
pentru textul : Pietrele Annei detextul abundă de expresii contorsionate care sînt mai degrabă inestetice:
pentru textul : De la prima frunză căzută de„mai îngrozitor decât la acest târziu”,
„aşa cum şi Dumnezeu se lasă faţă de oameni perverşi”,
etc.
apoi, această ruptură a cursivității de la un vers la altul (care am mai întîlnit-o în textele tale) creează un oarecare disconfort. o poezie trebuie să te facă să vrei să o mai citești, nu să te simți că te poticnești citind-o. părerea mea este că ți-ar prinde bine dacă ți-ai citi textele cu voce tare, rar și clar înainte de a le posta. iar dacă ție îți sună bine...
pentru toţi cei ce aţi trecut pe aici. Nu e chiar cel mai inspirat titlu, dar l-am folosit pentru receptivitatea cititorului. Poate îl voi schimba la un moment dat. Nu prea revin pe poezii, le scriu la prima mînă; pentru un eventual volum o să revizuiesc textele. Vă aştept cu aceeaşi plăcere.
pentru textul : Religia nu poate fi decît veşnică deLIM.
Vrei să discutăm aici, discutăm aici.
- faptul că mii de oameni trec pragul unui om nu are absolut nici o valoare. Mii de oameni o urmăresc pe Britney Spears pe twitter zilnic. Mii sau poate zeci de mii de oameni trec pragul la nu știu cîți guru prin India. Deci, în lumea și timpul acesta în care găsești celebrități pe toate gardurile valoarea nu se mai măsoară prin cantitatea celor pe care îi poți păcăli cu nu știu ce scamatorie sau vorbărie mai mult sau mai puțin religioasă.
- nu prea înțeleg care e toată tevatura asta cu microcipurile. Doar nu vi le implantează în piele. Faptul că un milion de români manifestă semne de incultură nu este un merit ci o rușine. Pe la începutul anilor 90 nu știu ce călugăr la fel de idiot prin Iași spunea oamenilor să nu cumpere produse care au barcode (chestia aia cu liniuțe albe și negre care codifică digital un produs) pentru că ar fi semnul lui anticrist. Se pare că fenomenele astea de prostie între călugării ortodocși sînt mai dese. Ție nu ți se pare că este o rușine să propaghezi așa ceva? Cu cîteva sute de ani în urmă biserica catolică susținea că pămîntul e plat și e centrul universului. Trebuie oare să ne lăudăm cu asta? Este asta o dovadă de inteligență? Hai să fim serioși. Înțeleg să fie o problemă de conștiință dacă să avortezi sau nu (chestie care apropo, se pare că nu este o problemă de conștiință pentru milioane de ortodocși) dar a spune că nu știu ce cip pe un card de identitate este o problemă de conștiință este după părerea mea o rușine mondială. Nu am auzite de ea și poate m-a scutit Dumnezeu ca să mai sufăr încă o rușine fiindcă sînt român. Mă mir însă că tu nu poți pricepe asta.
Nu înțeleg nici ce anume ar trebui să pricep la acest fenomen în afară de faptul că este o prostie națională.
- Dragul meu, dacă tu nu cunoști despre fenomenul legionar îmi pare rău. Atunci nu mai scrie dacă nu te pricepi. Îți spun eu care mă pricep. Și am și prieteni care au fost și sînt legionari. Și care au făcut pușcărie pentru asta. Așa că dacă nu te pricepi nu scrie. Legionarismul nu a avut nimic de a face cu Hristos ci a fost o ideologie fanatico-religioasă de aceeși sorginte ca și talibanismul sau whabbismul islamic. Același duh criminal i-a insuflat. Și nu văd ce este greu de priceput în asta. Oamenii au ucis în numele lui Hristos sute de ani. Evident, nu este Hristos de vină pentru asta. Dar a spune că legionarii au fost absolviți de genocid sau că nu au fost o mișcare criminală este fie o dovadă de ignoranță fie de rea voință.
- Știu cum a fost ucis Zelea Codreanu. Mare brînză. Hristos spunea că cine scoate sabia de sabie va pieri. Am citit mult mai mult decît crezi tu. Iar de vreme ce nu te pricepi te rog nu îmi da mie sfaturi în ce să dau sau nu cu barda.
- Sînt mai multe motive pentru care acest text este inacceptabil dar am să îți pun o singură întrebare înainte de a-ți răspunde: la un moment dat călugărul de mai sus spune „Păi de aceea i-a încălecat mai apoi...( pe occidentali, n.r.), nu vedeţi acum, musulmani, sectanţi..etc.” Cînd spune „sectanți” la cine se referă de fapt? Poți fi mai specific?
Mulțumesc.
pentru textul : " Ne lipsesc două puncte cardinale: mame creştine şi duhovnici pricepuţi " deun text inspirat, frumos, sincer și plin de patos. atentie la ultimul vers al primei strofe! ai un typo. te-am citit cu plăcere.
pentru textul : Tagore deEmi -
pentru textul : Dumnezeu poate locui şi singur de"e una din zilele acelea cînd mă întreb
de ce după o noapte împărțită la doi
dimineața pielea miroase a celălalt" ?
Petru, dacă aş număra plopii, probabil că mie mi-ar ieşi fără soţ - şi mă gândesc la Sorescu! De aceea nu mai scriu despre ei. Mulţumesc pentru faptul că mă citeşti! Cât despre complexitate... Cu amiciţie,
Ioan J
pentru textul : n-am să mai scriu! dePentru că merită spus, am ales acest poem, acum când împlinesc în curând 35 de ani, ca să fie mărturisirea mea de credință. Mulțumesc mult, Maria! Poate omul duhovnicesc îl va învinge pe cel firesc...
pentru textul : Caut un loc... detanarul din Ierihon reinvie in aceste versuri. motivul biblic se vadeste purtat in inspiratele versuri "odată am tras și clopotul la biserică/la noi era ca un fel de batistă cu care îți luai la revedere de la morți".
pentru textul : dare de seamă deDorin, am râs cu lacrimi, nu mă așteptam să intri așa de adânc în pielea personajelor, dacă îmi dai voie să spun așa. Care va să zică misterul a fost dezlegat, lingura nu este o lingură, ci este o cheie, și încă nu una oarecare, ci una franceză. Moment în care, cu voia ta sau fără, mă simt proiectată abrupt în memoria îndepărtată, pe când tata visa să mă fac inginer, pentru că, deh, câte bebelușe pun mâna pe șubler la ursitori. Acea memorie dulceagă, îmbujorată, pe când mă uitam la trusa de scule cu admirație și interes, pentru că de-acolo ieșeau tot felul de chestii care, nu-i așa, făceau minuni în mâinile tatei, reparând toate alea de prin casă. Și azi așa, mâine așa, de prin toate părțile am început să aud, mai întâi ca un zvon, apoi ca o foșnire, mai apoi m-a izbit mișelește ca un uragan, pentru ca, după ce m-am trezit din lovitură, să-mi fie clar: toată lumea vorbea despre cheia franceză". În imaginația mea trăsăturile acesteia începură să prindă contur, o vedeam zveltă, ușurică, zvăpăiată și nobilă, pe măsura cutiei în care stătea. Vă dați seama? O cutie grea, metalică, doar pentru ea?! Menită să o protejeze, desigur, de țărănimea grosolană din cutia de scule. Până când într-o zi, mă trezi la ușă cu vecinul de la doi, întrebându-mă dacă nu poate împrumuta cheia franceză. Binențeles că NU poți, dacă știi ce mai întrebi, l-am repezit, și-am dat să-i închid ușa peste degete. Auzi tupeu, cum a putut măcar gândi... dar uite că avântul mi-a fost tăiat de tata, care a apărut cu o unealtă grosolană, cenușie, grea, respingătoare, în mână, și i-a înmânat-o vecinului cerându-și scuze pentru mine. Ei, uite așa a mai fost distrusă o carieră de inginer, pentru că nu am putut suporta trauma de a descoperi că ea, visul cu care mă legănasem seri de-a rândul, cheia franceză așadar, era cea mai urâtă scula din toată trusa lui tata. Revenind la text, încercând să-mi potolesc râsul și tonul: am apreciat parodia, trimiterile, susținerea poveștii cap-coadă într-un stil Neo-clasic hollywoodian (sic!), construcția din tușee grosiere a personajelor, aiureala măiastră din care constați până într-un final că n-ai nici o șansă să te trezești. Drept pentru care, la ceas de noapte pe meleagurile tale, ia de la mine și-o peniță, poate renunți la cheia franceză măcar acum și mă scutești și pe mine de banii de psiholog.
pentru textul : micuța B.B., asasina fantastică deAzi e 06 06 06. Kabalistii zic ca e ziua in care ies diavolii afara. Chiar si cei literari dupa cum ne arata Profetul in pironire de stele galbene. Din toate simbolurile posibile viata semnelor e cea mai tragica pentru ca facem uz de cuvinte in scopuri malefice. Din toate directile ni se arata ca totul e informatie, structurata si codificata. de la planete, galaxii si pina la ziarul aruncat pe pajistea din fata unei academii de arta absurda, tot de informatie e vorba. Stanislaw Lem povesteste de un demon care jefuia trecatorii de informatii. Vroia sa stie tot, de la ce e se gaseste in poseta cumnatei si pana la dimensiunea portocalelor de contrabanda. Totul era intregistrat pe o panglica lunga cat infinitul caci demonul avea o sete insaturabila de date, toate corecte, practice, pline de folos. Evident el piere in final inecat, strangulat de tonele de panglica folosita. E o fabula minunata, un cavou al propriei noastre capacane in care cadem tot potrivind vorbe de nerostire.
pentru textul : roza duhurilor deam citit-o ascultînd Ave Maria de Verdi. O senzație ciudată, o potrivire foarte aparte. este un text foarte trist, chiar tragic aș spune și semnificativ în tragismul lui. există pe alocuri unele "colțuri" care se mai pot cizela (zic eu). de exemplu "o umbră deschisă/ să o îmbrățișez", sau "cîte o rochie", sau "vreau să șterg și ultima urmă de tine/ ajută-mă. apoi, mergi, mergi înainte/ nu pierde lumina uite cum iese din trup". Remarc însă în text un fel de naturalism anatomic frust ca niște pete de culoare care îți ard retina în tabloul aproape "gothic" al textului: - "prunci albi îmi alunecau din mână" (deși eu aici sș fi pus "mîini") - "bulgării aceștia galbeni care cad din sânul meu stâng" - "mă doare stomacul. traversez în albastru lumina" - "mi-e frică de înțelepciunea ta. vomit în oglinzi" (superb!) - "încep să număr filele albe ca pe niște șerpi/ ieșiți din trupul meu, deciși să-mi ucidă visele" - "îmi îngheață sânii. un înger de noapte țipă" este un text provocator și care (zic eu) îți arată că poți să scrii și mai bine
pentru textul : Creioane sub apă de"dar tulburau măcar apele". in versul asta ceva nu suna bine, e stangaci. nu ti se pare?
pentru textul : oameni și pietre dePagini