da, finalul are puterea lui. în general textul e prea abstract și prin încărcătura de prețiozități care pot însemna orice: Ca, de exemplu, aici:
pânză deşirată
cu regrete
în aşternutul unui neajuns
de ajuns
aţă în acul nevăzătorului
de iubiri
neajuns/ ajuns, aici parcă e totuși forțat nonsensul, aproape oximoronic .
ma enerveaza ultimele 3 versuri. m-am saturt de ele. tu chiar vrei sa le invatam pederost? si ce-i cu acel dezacord de timpuri in primul vers? trecut-prezent. scrie in loc de carnea-i, carnea ei.
şi spun că aceste bijuterii poetice nu se pot comenta. Le citeşti, le reciteşti, cauţi dedesupturile, mintea-ţi face asocieri pe multiple planuri, apar viziuni neaşteptate, inspiraţia iasă din conul de umbră şi ai putea să te apuci de scris brodând pe marginea mătăsii cu firul auriu al unor idei ce nu te gândeai că-ţi vor trece prin minte vreodată. Te întorci la prima citire şi laşi toate la locul lor, aşa cum le-a pus autorul. Mie mi-a rămas în simţuri un parfum autentic, un balsam care mă linişteşte după o zi nebună, drept pentru care, mulţumesc autorului.
IPV
Aranca, nu stiu cum privesti tu un text, un comentariu si apoi un raspuns la acel comentariu, dar cred ca o privire mai "de ansamblu" si mai lipsita de prejudecati nu ti-ar strica. Eu cred ca tu ai fi buna de politist de proximitate sau de administrator de bloc, nicidecum de editor pe un site de literatura si exprimare libera cum este Hermeneia, unde oamenii sunt diversi, educati si foarte diferiti. Cum vad ca esti arhitect de meserie, pot doar sa presupun ca specialitatea ta sunt puscariile dar mai ales camerele de interogatoriu si tortura. Bobadil.
Cristina, mai multa atentie la comentarii. Normal ca am ce sa te invat, eu ma pricep la transmodernism, daca stiai despre ce este vorba iti gaseai cuvintele de prima data si nu te lungeai in comentarii incercand sa explici ceva ce nu intelegi. In al doilea rand, textul e facut, e lucrat, nu numai ca se observa dar autorul a si recunoscut ca este o varianta finala a unui text mai vechi. Deci nu stiu despre ce lirism unitar vorbesti, lirismul unitar se vede clar la un text cursiv, fara modificari, fara cautari si fara imagini fumate (daca este sa te citez). M-am bagat in discutie pentru clarificari. Deci, nu numai ca am calitatea de a te invata dar sunt si mai atent la detalii. Nu te infuria, pastreaza-ti calmul, accepta ca altii se pricep mai bine ca tine in a explica niste tendinte, curente.
hahhahaha , Ioana multumesc, iata cum a incetat disputa noastra literara... totusi eu mai am cateva poeme de felul asta si poate ar fi bine sa fie lasata o sectiune mica la proza. ce sa spun, multumesc Ioana ,cu atat mai mult cu cat nu am inteles din ceea ce a afirmat domnul Titarenco , citez,,un anumit gen de proza care parca nu se mai scrie astazi, sau cel putin nu pe hermeneia.'' sa inteleg ca e demodata modalitatea mea de a scrie?uf uf... cu nedumerire, Katya
nicholas, dacă eşti frustrat sau invidios te înţeleg. dar că nu ai răbdare să citeşti şi să înţelegi sau să simţi nu am cu ce te ajuta. şi să nu crezi că dacă înşiri texte din scriptură pe aici devii mai interesant, mai sfînt sau mai puţin ilogic. scriptura nu e menită să fie cîrja prostiei omeneşti nicodeme.
şi că tot văd că vînturi texte prin scriptură şi te deranjează sînii (ca şi cum tu ai fi supt de la altceva) îţi trimit şi eu un text (dar nu mă aştept să îl pricepi) pentru că pentru asta îţi trebuie unele lucruri pe care tu nu le ai.
"1 Ce frumoasă eşti, iubito, ce frumoasă eşti! Ochii tăi sunt ochi de porumbiţă, sub marama ta. Părul tău este ca o turmă de capre, poposită pe coama muntelui Galaad.
2 Dinţii tăi sunt ca o turmă de oi tunse, care ies din scăldătoare, toate cu gemeni, şi nici una din ele nu este stearpă.
3 Buzele tale sunt ca un fir de cârmâz, şi gura ta este drăguţă; obrazul tău este ca o jumătate de rodie, sub marama ta.
4 Gâtul tău este ca turnul lui David, zidit ca să fie o casă de arme; o mie de scuturi atârnă de el, toate scuturi de viteji.
5 Amândouă ţâţele tale sunt ca doi pui de cerb, ca gemenii unei căprioare, care pasc între crini.
6 Până se răcoreşte ziua, şi până fug umbrele, voi veni la tine, munte de mir, şi la tine, deal de tămâie.
7 Eşti frumoasă de tot, iubito, şi n-ai nici un cusur"
câinele uită mai uşor răul şi lasă oamenii în plata Domnului. nu-i mai muşcă. pe când, despre oameni, Silviu, dă-mi voie să nu mai zic nimic, ştii, picioare de dat undeva... găseşti la orice colţ!
am citit cu plăcere,
am rezerve fata de titlu si cu privire la ultimul vers. in rest un text matur, bine concentrat. cred ca optativul din strofa a doua face putin disonanta cu restul. apreciez puterea de a sugera.
Felicitari Alina pentru consecventa (pe care unii pot sa o numeasca si incapatanare ca merge :-) cu care promovezi acest fenomen literar pe melegurile noastre de suflet iesene. De data asta daca nu se mai schimba data si ajungem iar de Craciun voi fi acolo sigur impreuna cu Matei care si el doreste sa vina, mai ales ca am inteles ca de data asta locatia este la un parter. Chiar daca poate nu ma mai crezi, eu te amenint totusi ca voi fi acolo, in sensul asta iti si spun :-) Inca o data felicitari si daca pot contribui cu ceva in aceste vremuri grele pe partea organizatorica, te rog sa nu eziti sa ma contactezi. Ma voi simti onorat sa fiu solicitat. Andu
...Sorine, acum îmi rămâne să mă pun pe citit șarpele de aramă probabil până nu citești tot ce e acolo nu ai voie să deschizi gura ca și comentator, așa-i?
La poemul de față însă înclin să fiu de acord într-o proporție mare cu Dl Fanaș. Pentru că incursiuni poți face oricând dar asta nu înseamnă mare lucru. Și un câine face o incursiune la o adică și apoi ridică un picior. Dacă acest poem se vrea o incursiune oriunde, aceasta este una nereușită dpdv poetic.
Cu drag,
Andu
Îmi permit să citez din propriul text primul paragraf. Sau nu, nu îl citez, că nu pot face asta pe Hermeneia. Doresc doar ca nimeni să nu plece pentru a reveni. Să rămână fiecare acolo unde își are locul bun ales, cât simte că e bine să rămână. Vladimir, râul nu vine, nu pleacă, nu stă. Curge. Virgil, Vladimir, Alma: eu regret foarte mult că s-a ajuns la o polemică din cauza faptului că am rugat să se reanalizeze acel comentariu și am rugat să se facă referințe pe cât posibil numai la text. Eu nu știu cine este Aranca. Putea fi oricine, oricine de pe acest site. M-au mai deranjat și altădată astfel de adresări. Chiar și atunci când le vedeam pe pagina altor autori. Aș fi dorit să nu se înțeleagă decât că un text este un text iar viața personală a autorului este viața lui personală. Și - așa cum bine ai remarcat mereu - până și într-o pagină de jurnal atunci când este literatură, predomină literatua și imaginarul. De aceea comentariile pe text sunt necesare. Și nu la adresa autorilor. Aș dori ca niciunul dintre voi trei să nu rămână cu nimic "verde-gălbui", să nu se reetragă de niciun fel de pe nicio poziție. Nu din cauza acestui text al meu.
o adevărată renaștere interioară. poezia nu surprinde prin imagini sau mijloace tehnice deosebite. are un plus la concentrarea mesajului, la picătura extrem de densă ștefan
Luv, este o onoare pentru mine să te găsesc la acest poem. mă bucur că ai auzit acest țipăt ascuns printre cuvinte. mulțumesc pentru aprecieri și recomandare. p.s. - să nu mai spui nimănui despre "cuvântul de ordine". Ela, îți mulțumesc pentru grija cu care tu îmi vezi poemele așezate într-un volum și pentru atenția de a-mi da sfaturi utile. știi cum scriu... e ca o curgere.... încerc să învăț să lucrez poemele. promit. mulțumesc. Madim
Acum devii rezonabil. "Singura abordare care-mi pare rezonabilă, vizavi ŞI de contextul liric, e cea analitică." Aici chiar mi se pare ca putem discuta. Şi nu plecând de la Frege, Russell, Wittgenstein (din Tractasus) de la care, se zice, ca a început târâşenia (sau s-a accentuat, pentru că rădăcinile, se pare, sunt mult mai adânci). Ci, eventual, de la Witt. (din Cercetari) şi ale sale "Jocuri de limbaj". Ceea ce l-a scos din sărite pe Russell. Care, revoltat de ecourile multiple ale „Cercetărilor filosofice” (Witt. II), nepublicate încă, dar care circulau în diverse notiţe luate de studenţii ce îi audiaseră cursurile, îl fac, pe Russell, să exclame – plin de ţâfnă şi parapon la adresa obrăzniciei fostului său învăţăcel pe care îl susţinuse şi ajutase cu fervoare să revină în mediul academic, chiar împotriva vrerii acestuia: „Pentru Wittgenstein cel târziu…reflecţia filosofică serioasă a devenit prea obositoare; şi astfel el a născocit o doctrină ….[împotriva căreia] eu simt o aversiune extrem de puternică”.
Dacă vrei să discutăm pe tema asta, îţi stau la dispoziţie. S-ar putea astfel să apară un dialog interesant. Tocmai pentru că (e foarte posibil) sa nu fim de acord. Dar putem discuta civilizat si argumentat.
mulțumesc, Dorin!lectura,atenția și sfaturile tale îmi cad bine și mă bucură. am să încerc. tu scrii mult mai bine decât mine, deci ar trebui să-mi spui tu, merită?(retoric). cu gânduri bune, paul
da, ai dreptare. desi eu nu folosesc termenul "demonstrat" (care mi se pare mult prea stiintific) ci pe cel de "reprezentare". la urma urmei aceasta este ceea ce eu consider a fi diferenta dintre comunicare si reprezentare. dar eu nu am scris nici "sînt fericit" si nici "te iubesc". ceea ce am scris este "[vremurile cînd ne pîndeam]... amețitoare fericire a rătăcirii/ în labirintul celuilalt". ceea ce in umila mea parere "conoteaza" mult mai mult (sau mult mai altfel).
Un poem nostalgic. Încerc să îi descifrez secvenţele şi nuanţele de alb-gălbui pe care le pot avea amintirile. Pare să fie poemul unei treceri prin anotimpurile vieţii. Nu insist. Am simţit nevoia să îl recitesc şi să îmi imaginez multe...Cert e că făcându-ne ,,mari", vom deveni cu timpul din ce în ce mai copii când vom privi fotografii.
Unii spun că ar fi pleonasm ,,să creştem mari", dar e atât de încetăţenită sintagma, încât pare a fi o abatere de la normă ,,acceptată". Eu mă feresc să o folosesc.
Mi-a plăcut versul de la final:
,,a plouat și ceasurile sunt pline cu apă". E ca un ,,capac" la toată starea.
paul, ma bucur ca ai trecut cu "ganduri bune" ... urmatorul meu volum de versuri se va numi probabil: "scrisori de imblanzit mainile" si ma bucur ca-ti suna bine acest titlu... despre eliminarile acelea, ai dreptate, problema e ca doar in pagina dupa ce postez, pot vedea poezia detasat... sensibilitatea mea? sper sa o pot ridica la rang de poezie :) mi-a facut placere sa te aud, va trebui sa ma crezi caci nici mie nu-mi place "sa spun ce nu cred"... numai bine!
nu, nu aveţi dreptate cu daimonul, mi s-a mai sugerat dar dacă scriam demon el reprezenta doar un personaj rău , pe când în mitologia greacă "daimon" are mai multe sensuri, poate fi o personaj "plin de cunoştinţe"un spirit care oferă protecţie şi îndrumare şi s-a încadrat mai bine personajului meu.sugestia d-voastră este binevenită, poate cu timpul voi reuşi să găsesc ceva mai potrivit.mulţumesc pentru încurajare , d-le Caragea.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
da, finalul are puterea lui. în general textul e prea abstract și prin încărcătura de prețiozități care pot însemna orice: Ca, de exemplu, aici:
pânză deşirată
cu regrete
în aşternutul unui neajuns
de ajuns
aţă în acul nevăzătorului
de iubiri
neajuns/ ajuns, aici parcă e totuși forțat nonsensul, aproape oximoronic .
pentru textul : femeie cireaşă amară dema enerveaza ultimele 3 versuri. m-am saturt de ele. tu chiar vrei sa le invatam pederost? si ce-i cu acel dezacord de timpuri in primul vers? trecut-prezent. scrie in loc de carnea-i, carnea ei.
pentru textul : pictograme (3) deşi spun că aceste bijuterii poetice nu se pot comenta. Le citeşti, le reciteşti, cauţi dedesupturile, mintea-ţi face asocieri pe multiple planuri, apar viziuni neaşteptate, inspiraţia iasă din conul de umbră şi ai putea să te apuci de scris brodând pe marginea mătăsii cu firul auriu al unor idei ce nu te gândeai că-ţi vor trece prin minte vreodată. Te întorci la prima citire şi laşi toate la locul lor, aşa cum le-a pus autorul. Mie mi-a rămas în simţuri un parfum autentic, un balsam care mă linişteşte după o zi nebună, drept pentru care, mulţumesc autorului.
pentru textul : întârzieri deIPV
domnule Gongu, mă gândesc că, totuși, poezia asta ar merita un titlu mai expresiv. și mai generos. :)
pentru textul : de ce? deAranca, nu stiu cum privesti tu un text, un comentariu si apoi un raspuns la acel comentariu, dar cred ca o privire mai "de ansamblu" si mai lipsita de prejudecati nu ti-ar strica. Eu cred ca tu ai fi buna de politist de proximitate sau de administrator de bloc, nicidecum de editor pe un site de literatura si exprimare libera cum este Hermeneia, unde oamenii sunt diversi, educati si foarte diferiti. Cum vad ca esti arhitect de meserie, pot doar sa presupun ca specialitatea ta sunt puscariile dar mai ales camerele de interogatoriu si tortura. Bobadil.
pentru textul : this is a film deCristina, mai multa atentie la comentarii. Normal ca am ce sa te invat, eu ma pricep la transmodernism, daca stiai despre ce este vorba iti gaseai cuvintele de prima data si nu te lungeai in comentarii incercand sa explici ceva ce nu intelegi. In al doilea rand, textul e facut, e lucrat, nu numai ca se observa dar autorul a si recunoscut ca este o varianta finala a unui text mai vechi. Deci nu stiu despre ce lirism unitar vorbesti, lirismul unitar se vede clar la un text cursiv, fara modificari, fara cautari si fara imagini fumate (daca este sa te citez). M-am bagat in discutie pentru clarificari. Deci, nu numai ca am calitatea de a te invata dar sunt si mai atent la detalii. Nu te infuria, pastreaza-ti calmul, accepta ca altii se pricep mai bine ca tine in a explica niste tendinte, curente.
pentru textul : Solilocvii aride dehahhahaha , Ioana multumesc, iata cum a incetat disputa noastra literara... totusi eu mai am cateva poeme de felul asta si poate ar fi bine sa fie lasata o sectiune mica la proza. ce sa spun, multumesc Ioana ,cu atat mai mult cu cat nu am inteles din ceea ce a afirmat domnul Titarenco , citez,,un anumit gen de proza care parca nu se mai scrie astazi, sau cel putin nu pe hermeneia.'' sa inteleg ca e demodata modalitatea mea de a scrie?uf uf... cu nedumerire, Katya
pentru textul : pescarii din nashville denicholas, dacă eşti frustrat sau invidios te înţeleg. dar că nu ai răbdare să citeşti şi să înţelegi sau să simţi nu am cu ce te ajuta. şi să nu crezi că dacă înşiri texte din scriptură pe aici devii mai interesant, mai sfînt sau mai puţin ilogic. scriptura nu e menită să fie cîrja prostiei omeneşti nicodeme.
pentru textul : secretele noastre împrumutate deşi că tot văd că vînturi texte prin scriptură şi te deranjează sînii (ca şi cum tu ai fi supt de la altceva) îţi trimit şi eu un text (dar nu mă aştept să îl pricepi) pentru că pentru asta îţi trebuie unele lucruri pe care tu nu le ai.
"1 Ce frumoasă eşti, iubito, ce frumoasă eşti! Ochii tăi sunt ochi de porumbiţă, sub marama ta. Părul tău este ca o turmă de capre, poposită pe coama muntelui Galaad.
2 Dinţii tăi sunt ca o turmă de oi tunse, care ies din scăldătoare, toate cu gemeni, şi nici una din ele nu este stearpă.
3 Buzele tale sunt ca un fir de cârmâz, şi gura ta este drăguţă; obrazul tău este ca o jumătate de rodie, sub marama ta.
4 Gâtul tău este ca turnul lui David, zidit ca să fie o casă de arme; o mie de scuturi atârnă de el, toate scuturi de viteji.
5 Amândouă ţâţele tale sunt ca doi pui de cerb, ca gemenii unei căprioare, care pasc între crini.
6 Până se răcoreşte ziua, şi până fug umbrele, voi veni la tine, munte de mir, şi la tine, deal de tămâie.
7 Eşti frumoasă de tot, iubito, şi n-ai nici un cusur"
câinele uită mai uşor răul şi lasă oamenii în plata Domnului. nu-i mai muşcă. pe când, despre oameni, Silviu, dă-mi voie să nu mai zic nimic, ştii, picioare de dat undeva... găseşti la orice colţ!
pentru textul : până târziu câinele meu deam citit cu plăcere,
am rezerve fata de titlu si cu privire la ultimul vers. in rest un text matur, bine concentrat. cred ca optativul din strofa a doua face putin disonanta cu restul. apreciez puterea de a sugera.
pentru textul : trecere în revistă deFelicitari Alina pentru consecventa (pe care unii pot sa o numeasca si incapatanare ca merge :-) cu care promovezi acest fenomen literar pe melegurile noastre de suflet iesene. De data asta daca nu se mai schimba data si ajungem iar de Craciun voi fi acolo sigur impreuna cu Matei care si el doreste sa vina, mai ales ca am inteles ca de data asta locatia este la un parter. Chiar daca poate nu ma mai crezi, eu te amenint totusi ca voi fi acolo, in sensul asta iti si spun :-) Inca o data felicitari si daca pot contribui cu ceva in aceste vremuri grele pe partea organizatorica, te rog sa nu eziti sa ma contactezi. Ma voi simti onorat sa fiu solicitat. Andu
pentru textul : Cenaclul Virtualia Iași - la ediția a XI-a deprima strofa e reusita, a doua parca e din alt univers poetic fata de prima. poate asa ai vrut tu sa fie. mi-a placut
pentru textul : Doar in tine deImi plac textele care fac rating dar care nu prea sunt comentate
pentru textul : Eu scriu, deci exist. de...Sorine, acum îmi rămâne să mă pun pe citit șarpele de aramă probabil până nu citești tot ce e acolo nu ai voie să deschizi gura ca și comentator, așa-i?
pentru textul : Dincolo deLa poemul de față însă înclin să fiu de acord într-o proporție mare cu Dl Fanaș. Pentru că incursiuni poți face oricând dar asta nu înseamnă mare lucru. Și un câine face o incursiune la o adică și apoi ridică un picior. Dacă acest poem se vrea o incursiune oriunde, aceasta este una nereușită dpdv poetic.
Cu drag,
Andu
ca o (cochilie)
ca o (rochie)
ca o (lacrima)
ca pe (niste securi)
ca o sabie care taie capul angelic al poemului.
pentru textul : Nimeni nu ştia deÎmi permit să citez din propriul text primul paragraf. Sau nu, nu îl citez, că nu pot face asta pe Hermeneia. Doresc doar ca nimeni să nu plece pentru a reveni. Să rămână fiecare acolo unde își are locul bun ales, cât simte că e bine să rămână. Vladimir, râul nu vine, nu pleacă, nu stă. Curge. Virgil, Vladimir, Alma: eu regret foarte mult că s-a ajuns la o polemică din cauza faptului că am rugat să se reanalizeze acel comentariu și am rugat să se facă referințe pe cât posibil numai la text. Eu nu știu cine este Aranca. Putea fi oricine, oricine de pe acest site. M-au mai deranjat și altădată astfel de adresări. Chiar și atunci când le vedeam pe pagina altor autori. Aș fi dorit să nu se înțeleagă decât că un text este un text iar viața personală a autorului este viața lui personală. Și - așa cum bine ai remarcat mereu - până și într-o pagină de jurnal atunci când este literatură, predomină literatua și imaginarul. De aceea comentariile pe text sunt necesare. Și nu la adresa autorilor. Aș dori ca niciunul dintre voi trei să nu rămână cu nimic "verde-gălbui", să nu se reetragă de niciun fel de pe nicio poziție. Nu din cauza acestui text al meu.
pentru textul : nu suport vara asta verde-gălbui deo adevărată renaștere interioară. poezia nu surprinde prin imagini sau mijloace tehnice deosebite. are un plus la concentrarea mesajului, la picătura extrem de densă ștefan
pentru textul : flowers deLuv, este o onoare pentru mine să te găsesc la acest poem. mă bucur că ai auzit acest țipăt ascuns printre cuvinte. mulțumesc pentru aprecieri și recomandare. p.s. - să nu mai spui nimănui despre "cuvântul de ordine". Ela, îți mulțumesc pentru grija cu care tu îmi vezi poemele așezate într-un volum și pentru atenția de a-mi da sfaturi utile. știi cum scriu... e ca o curgere.... încerc să învăț să lucrez poemele. promit. mulțumesc. Madim
pentru textul : Femeia fără țipăt deRaluca, reiterez o mai veche rugăminte a unui alt editor: pentru chestii persoanle, consultă mail, mess etc.
pentru textul : Feminitate sine qua non deAcum devii rezonabil. "Singura abordare care-mi pare rezonabilă, vizavi ŞI de contextul liric, e cea analitică." Aici chiar mi se pare ca putem discuta. Şi nu plecând de la Frege, Russell, Wittgenstein (din Tractasus) de la care, se zice, ca a început târâşenia (sau s-a accentuat, pentru că rădăcinile, se pare, sunt mult mai adânci). Ci, eventual, de la Witt. (din Cercetari) şi ale sale "Jocuri de limbaj". Ceea ce l-a scos din sărite pe Russell. Care, revoltat de ecourile multiple ale „Cercetărilor filosofice” (Witt. II), nepublicate încă, dar care circulau în diverse notiţe luate de studenţii ce îi audiaseră cursurile, îl fac, pe Russell, să exclame – plin de ţâfnă şi parapon la adresa obrăzniciei fostului său învăţăcel pe care îl susţinuse şi ajutase cu fervoare să revină în mediul academic, chiar împotriva vrerii acestuia: „Pentru Wittgenstein cel târziu…reflecţia filosofică serioasă a devenit prea obositoare; şi astfel el a născocit o doctrină ….[împotriva căreia] eu simt o aversiune extrem de puternică”.
Dacă vrei să discutăm pe tema asta, îţi stau la dispoziţie. S-ar putea astfel să apară un dialog interesant. Tocmai pentru că (e foarte posibil) sa nu fim de acord. Dar putem discuta civilizat si argumentat.
Mingia e la tine.
Ce înţelegi prin „abordare analitica”?
pentru textul : Har şi talent demulțumesc, Dorin!lectura,atenția și sfaturile tale îmi cad bine și mă bucură. am să încerc. tu scrii mult mai bine decât mine, deci ar trebui să-mi spui tu, merită?(retoric). cu gânduri bune, paul
pentru textul : pauză de băgat aplauze deda e trist, nu am gasit cheia "potrivita"... nu era la locul ei sub presul de la intrare.
pentru textul : legendă cu oameni de rând demultumesc Virgil pentru trecere şi sprijin.
pentru textul : Teatru conjugal deda, ai dreptare. desi eu nu folosesc termenul "demonstrat" (care mi se pare mult prea stiintific) ci pe cel de "reprezentare". la urma urmei aceasta este ceea ce eu consider a fi diferenta dintre comunicare si reprezentare. dar eu nu am scris nici "sînt fericit" si nici "te iubesc". ceea ce am scris este "[vremurile cînd ne pîndeam]... amețitoare fericire a rătăcirii/ în labirintul celuilalt". ceea ce in umila mea parere "conoteaza" mult mai mult (sau mult mai altfel).
pentru textul : nevoia de predictibil II denelu, tiberiu, inteleg ca voua v-a placut textul. ma bucura asta. multumesc de semn. ...
pentru textul : gourmet deUn poem nostalgic. Încerc să îi descifrez secvenţele şi nuanţele de alb-gălbui pe care le pot avea amintirile. Pare să fie poemul unei treceri prin anotimpurile vieţii. Nu insist. Am simţit nevoia să îl recitesc şi să îmi imaginez multe...Cert e că făcându-ne ,,mari", vom deveni cu timpul din ce în ce mai copii când vom privi fotografii.
pentru textul : preludiu și fugă deUnii spun că ar fi pleonasm ,,să creştem mari", dar e atât de încetăţenită sintagma, încât pare a fi o abatere de la normă ,,acceptată". Eu mă feresc să o folosesc.
Mi-a plăcut versul de la final:
,,a plouat și ceasurile sunt pline cu apă". E ca un ,,capac" la toată starea.
fac fotosinteza cam de 2 ori pe an. apoi ma retrag in cochilia mea de calcar silicos. E grav?
pentru textul : Poem biologic deConte, nu cert pe nimeni. Mă bucur că ți-a plăcut și că-i spui unduire. Și mie îmi place tare mult.
pentru textul : Scrisoare către un prieten depaul, ma bucur ca ai trecut cu "ganduri bune" ... urmatorul meu volum de versuri se va numi probabil: "scrisori de imblanzit mainile" si ma bucur ca-ti suna bine acest titlu... despre eliminarile acelea, ai dreptate, problema e ca doar in pagina dupa ce postez, pot vedea poezia detasat... sensibilitatea mea? sper sa o pot ridica la rang de poezie :) mi-a facut placere sa te aud, va trebui sa ma crezi caci nici mie nu-mi place "sa spun ce nu cred"... numai bine!
pentru textul : scrisori de îmblânzit mâinile denu, nu aveţi dreptate cu daimonul, mi s-a mai sugerat dar dacă scriam demon el reprezenta doar un personaj rău , pe când în mitologia greacă "daimon" are mai multe sensuri, poate fi o personaj "plin de cunoştinţe"un spirit care oferă protecţie şi îndrumare şi s-a încadrat mai bine personajului meu.sugestia d-voastră este binevenită, poate cu timpul voi reuşi să găsesc ceva mai potrivit.mulţumesc pentru încurajare , d-le Caragea.
pentru textul : stare de fapt dePagini