Plăcută imaginea ”dimineților sentinelă”. Însă sferele semantice nu-mi par întotdeauna sfere, suferă pe alocuri, cam prea marcată de prețiozitate, și, culmea, ultima strofă îmi pare tocmai teatrală.
Un poem frumos, n-am ce zice, din păcate ca o crimă la indigo, acest text nu are niciun pic de originalitate.
Nici măcar nu încep să enumăr poeții ale căror texte, decupate ca din ziar, le regăsesc aici și nu mă refer la vreun plagiat, să fiu bine înțeles!
Într-o totală lipsă de personalitate, acest poem este doar un soi de caleidoscop literar
eu îți mulțumesc de întâmpinare asta e stilul alice anecdotic și sarcastic probabil că următoarele vor fi mai pe gustul tău căci de revenit pe un text nu mă reprezintă
dacă era o însemnare de jurnal şi fără poetizările care apar în text, era ok, dar aşa cu toată versificarea, e o chestie în formă de poezie, atât, o chestie în formă de poezie. scuze
Cristi, ti-ai facut vreun tatuaj? Poemul are o idee faina, dar rima e schioapa, daca tot e sa scrii astfel rimeaza cum trebuie omule (sau deloc) , nu asa aproximativ ca strici tot farmecul, parerea mea de cititor. Andu
Toți visăm la un Oz și pentru fiecare există alte coordonate, o inerentă voluptate perversă a detaliilor, dincolo de stațiile de metrou iluzorii și iepurii din joben, într-o patetică stare de euforie. Lucrurile mici menite să creeze puzzle-ul cuvintelor mari devin subordonate unui spleen existențial atrofiat. Câte lucruri putem dori și care sunt prioritățile noțiunii de fericire? "Eu visez iepuri și un joben. Și o masă caldă pe zi." Treptat o lume nouă, frumos articulată în ecuațiile ei, imprimă un cuplu bipolar al momentului "azi-acum-el-ea" exponent filosofiei devenite tot mai casnică. "Am învățat să ghicesc viitorul în cartele de metrou. Una din zece călătorii se sfîrșește cu mine ezitînd." Dar iluzia glisează în miezul lucrurilor, are gustul savuros al aventurii și happy-end-ului promis: "Iubita mea o să trăiască veșnic are părul lung cît două stații de metrou". Undeva textul îmi amintește de Nichita și iubita lui cu "părul lung și negru și-l intinde de la ușă pân' la pat" sau cam așa ceva, poate într-o altă variantă pe care Poetul o recita cândva în altă viață, la poarta adolescenței.
Eu te știu ca pe unul mereu în căutare de noi forme de exprimare poetice, se vede și în acest poem.
Dar cred că repetițiile prea multe nu ți-au ieșit aici în conjuncție cu mesajul subliminal și metafore.
Poemul e bun, dar ar trebui rescris dintr-un alt unghi și într-o altă prozodie, mai puțin emfatică.
Și puțină sinceritate în partea mediană nu i-ar strica, de asemenea...
nu stiam ca se mai spune si "a schelacai" la "a schelalai". desi nu l-am gasit in dex, am vazut ca e folosit si-n alte locuri pe net; deci poate trece ca varianta locala. totusi, "chanel no. 5" e "chanel" peste tot, deci nu "channel". ma gindesc ca ti-o scapat, sub influenta omniprezentului englezism "channel"
mulțumesc, Sapphire, pentru lectură și pentru apreciere; ai dreptate, orice scriere (dincolo de logica discursivă...) este o rătăcire; însă, cum geografia nu mai permite insolitul, e trebuie să se sfârșească acolo unde a început: pe hârtie; însă, de data aceasta, înțelegând că hârtia este imaculată cum, de exemplu, zăpada este imaculată: la suprafață; sub taina ei, mulți pași cutreieră în voie pământul; încă o dată, mulțumesc.
Virgil, am incercat sa fac o mica introducere (de prezentare), nicidecum sa repun textele din alta parte, dovada nu le-am luat in ordine cronologica sau alfabetica. fii sigur am si alte texte. ma bucur pentru intelegere si rabdare.
Gidare sacerdotală în "vȃrful" unui locaș de cult (indiferent de religie). Cel care a ajuns Acolo este lăsat singur să capete revelația. Dacă e în stare. Dacă nu - NU.
Un poem de stare, foarte bine şi ingenios conturat, colorat exact cât trebuie. Foamea e evidenţiată prin tot :) ( m-a terminat comparaţia ,,vocea aia moale ca o plăcintă cu brânză" ) Mi-a plăcut mult expresia ,,copilul râde frig". Mi-am amintit de o prelucrare a poveştii ,,Crăiasa Zăpezii " de H. C. Andersen, într-unul din manualele şcolare. Această crăiasă aducea iarna, cu tot decorul ei, printr-o simplă suflare.
Pe scurt, e un text care se adresează tuturor simţurilor :) şi cerebralui. Atinge.
Poemul tău, Adrian, m-a făcut să îmi fie dor de tata, de sor-mea, de led.
Şi parcă mi-e foame.
O poezie e bună, când naşte poezie ( iertată să îmi fie lipsa unui comentariu strict de critică literară )
Un poem care mi-a mers direct la suflet şi nu e lucru puţin.
Citez o strofă care m-a atins în mod special:
"când unchiu Alexe şi-a pierdut mâna
ne-am jucat cu mingi colorate
pluteau pe apă la vale, pe tante
o ţineau de cot să nu cadă
ar fi fost altceva
de-ar fi atins odată pământul"
Pentru ultimile două versuri din această strofă, măcar pentru atât şi tot ţi-aş fi lăsat o peniţă de nu ar fi trebuit să şi explic de ce aşa şi nu altfel.
"ar fi fost altceva
de-ar fi atins odată pământul"
durerea încheieturiii mâinii revine obsesiv, ca, de fapt, construcția întregului poem, care se revarsă peste cititor precum valurile mării. poemul pare a fi scris pe plaja oceanului cu dor de originea sinelui.
Virgile, daca spui tu asta, chiar ca sunt vremuri ciudate :-) Poate ca ar trebui si tu sa lasi subconstientul sa lucreze mai cu sarg. Mai fa o autoexilare in somn (vorbeste cu Ghilea, el e maestru), apoi daca nici kama sutra nu merge, daca incinerarea volumelor de versuri ramase nevandute nu duce decat la o reclamatie la pompieri, atunci se mai poate incerca un sepuku cu cutitul de taiat hartia (mai ai unul din astea pe acasa?) Bobadil
Mă așteptam să reușești să mă convingi. Pentru că mai ales primăvara mi se pare anotimpul care ne sufocă în repetabilitatea sa... și, cu toate astea, e un singur vers aici care îmi spune asta: "aburul unic al florii pe ram". Atenție însă, numai asta și reușește să dea atmosferă... restul însă îmi pare că nu reușește să găsească zborul de care spui.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
mulțumesc, pentru observații și stilul lor, Adrian.
pentru textul : noaptea în care am tușit deAAA.
pentru textul : Povestea filosofului deconstructiv dePlăcută imaginea ”dimineților sentinelă”. Însă sferele semantice nu-mi par întotdeauna sfere, suferă pe alocuri, cam prea marcată de prețiozitate, și, culmea, ultima strofă îmi pare tocmai teatrală.
pentru textul : Deznodăminte deUn poem frumos, n-am ce zice, din păcate ca o crimă la indigo, acest text nu are niciun pic de originalitate.
pentru textul : poem de alungat singurătatea deNici măcar nu încep să enumăr poeții ale căror texte, decupate ca din ziar, le regăsesc aici și nu mă refer la vreun plagiat, să fiu bine înțeles!
Într-o totală lipsă de personalitate, acest poem este doar un soi de caleidoscop literar
De acord, Adrian. Am schimbat și sper că am găsit o soluție bună.
pentru textul : Însemne toride deMulțumesc frumos!
Am găsit în acest univers de hârtie imaginea memorabilă a paharului ciobit.
pentru textul : Hârtii deeu îți mulțumesc de întâmpinare asta e stilul alice anecdotic și sarcastic probabil că următoarele vor fi mai pe gustul tău căci de revenit pe un text nu mă reprezintă
pentru textul : un avanpost al nebuniei deda, Alma. si morile de vant nu s-au lasat prea mult asteptate.
pentru textul : login dedacă era o însemnare de jurnal şi fără poetizările care apar în text, era ok, dar aşa cu toată versificarea, e o chestie în formă de poezie, atât, o chestie în formă de poezie. scuze
pentru textul : abjectivalia deCristi, ti-ai facut vreun tatuaj? Poemul are o idee faina, dar rima e schioapa, daca tot e sa scrii astfel rimeaza cum trebuie omule (sau deloc) , nu asa aproximativ ca strici tot farmecul, parerea mea de cititor. Andu
pentru textul : Dedat mi-e leșul, nemuririi dedacă e lege, lege să fie...facem corectura cuvenită.
pentru textul : La ceas de cumpănă deMulţumesc pentru popas, citire şi sfat.
cu stimă, IPV.
Toți visăm la un Oz și pentru fiecare există alte coordonate, o inerentă voluptate perversă a detaliilor, dincolo de stațiile de metrou iluzorii și iepurii din joben, într-o patetică stare de euforie. Lucrurile mici menite să creeze puzzle-ul cuvintelor mari devin subordonate unui spleen existențial atrofiat. Câte lucruri putem dori și care sunt prioritățile noțiunii de fericire? "Eu visez iepuri și un joben. Și o masă caldă pe zi." Treptat o lume nouă, frumos articulată în ecuațiile ei, imprimă un cuplu bipolar al momentului "azi-acum-el-ea" exponent filosofiei devenite tot mai casnică. "Am învățat să ghicesc viitorul în cartele de metrou. Una din zece călătorii se sfîrșește cu mine ezitînd." Dar iluzia glisează în miezul lucrurilor, are gustul savuros al aventurii și happy-end-ului promis: "Iubita mea o să trăiască veșnic are părul lung cît două stații de metrou". Undeva textul îmi amintește de Nichita și iubita lui cu "părul lung și negru și-l intinde de la ușă pân' la pat" sau cam așa ceva, poate într-o altă variantă pe care Poetul o recita cândva în altă viață, la poarta adolescenței.
pentru textul : oz deEu te știu ca pe unul mereu în căutare de noi forme de exprimare poetice, se vede și în acest poem.
pentru textul : risipă de nori deDar cred că repetițiile prea multe nu ți-au ieșit aici în conjuncție cu mesajul subliminal și metafore.
Poemul e bun, dar ar trebui rescris dintr-un alt unghi și într-o altă prozodie, mai puțin emfatică.
Și puțină sinceritate în partea mediană nu i-ar strica, de asemenea...
nu stiam ca se mai spune si "a schelacai" la "a schelalai". desi nu l-am gasit in dex, am vazut ca e folosit si-n alte locuri pe net; deci poate trece ca varianta locala. totusi, "chanel no. 5" e "chanel" peste tot, deci nu "channel". ma gindesc ca ti-o scapat, sub influenta omniprezentului englezism "channel"
pentru textul : fahrenheit game demulțumesc, Sapphire, pentru lectură și pentru apreciere; ai dreptate, orice scriere (dincolo de logica discursivă...) este o rătăcire; însă, cum geografia nu mai permite insolitul, e trebuie să se sfârșească acolo unde a început: pe hârtie; însă, de data aceasta, înțelegând că hârtia este imaculată cum, de exemplu, zăpada este imaculată: la suprafață; sub taina ei, mulți pași cutreieră în voie pământul; încă o dată, mulțumesc.
pentru textul : un ceas deAdrian, Silviu, mă bucură mult semnele voastre, mulțumesc pentru ele! :)
pentru textul : cine scâncește la ușa aceasta? deVirgil, am incercat sa fac o mica introducere (de prezentare), nicidecum sa repun textele din alta parte, dovada nu le-am luat in ordine cronologica sau alfabetica. fii sigur am si alte texte. ma bucur pentru intelegere si rabdare.
pentru textul : El Conqueridor deGidare sacerdotală în "vȃrful" unui locaș de cult (indiferent de religie). Cel care a ajuns Acolo este lăsat singur să capete revelația. Dacă e în stare. Dacă nu - NU.
pentru textul : Triunghiuri deimi place cum ai schimbat. multumesc pentru incredere:)
pentru textul : românia lui virgil t -V- decred ca am mai citit textul acesta undeva, dar oride cite ori il citesc imi place. are ceva anume care il face sa ramina...
pentru textul : V deam să încerc o variantă mai scurtă şi mai concentrată. merci de trecere :)
pentru textul : în cădere liberă deUn poem de stare, foarte bine şi ingenios conturat, colorat exact cât trebuie. Foamea e evidenţiată prin tot :) ( m-a terminat comparaţia ,,vocea aia moale ca o plăcintă cu brânză" ) Mi-a plăcut mult expresia ,,copilul râde frig". Mi-am amintit de o prelucrare a poveştii ,,Crăiasa Zăpezii " de H. C. Andersen, într-unul din manualele şcolare. Această crăiasă aducea iarna, cu tot decorul ei, printr-o simplă suflare.
pentru textul : Noapte bună, copii dePe scurt, e un text care se adresează tuturor simţurilor :) şi cerebralui. Atinge.
Poemul tău, Adrian, m-a făcut să îmi fie dor de tata, de sor-mea, de led.
Şi parcă mi-e foame.
O poezie e bună, când naşte poezie ( iertată să îmi fie lipsa unui comentariu strict de critică literară )
Un poem care mi-a mers direct la suflet şi nu e lucru puţin.
Citez o strofă care m-a atins în mod special:
"când unchiu Alexe şi-a pierdut mâna
ne-am jucat cu mingi colorate
pluteau pe apă la vale, pe tante
o ţineau de cot să nu cadă
ar fi fost altceva
de-ar fi atins odată pământul"
Pentru ultimile două versuri din această strofă, măcar pentru atât şi tot ţi-aş fi lăsat o peniţă de nu ar fi trebuit să şi explic de ce aşa şi nu altfel.
"ar fi fost altceva
de-ar fi atins odată pământul"
Un poem deosebit. Te felicit.
pentru textul : Solniţa de hârtie făcută de tante deam corectat.
pentru textul : Stare I deRecititi textul, domunle Cristea. e ceva in neregula cu el.
pentru textul : Mitul lui Sisif dedurerea încheieturiii mâinii revine obsesiv, ca, de fapt, construcția întregului poem, care se revarsă peste cititor precum valurile mării. poemul pare a fi scris pe plaja oceanului cu dor de originea sinelui.
pentru textul : atît îmi doream... ▒ decine nu are un câine-căluț pitit undeva, Adrian?
cine nu l-a visat cum amușină scheletele săniilor de odinioară?
Sărbători ale inimii și minții îți doresc!
pentru textul : iarna întârzie la un film deVirgile, daca spui tu asta, chiar ca sunt vremuri ciudate :-) Poate ca ar trebui si tu sa lasi subconstientul sa lucreze mai cu sarg. Mai fa o autoexilare in somn (vorbeste cu Ghilea, el e maestru), apoi daca nici kama sutra nu merge, daca incinerarea volumelor de versuri ramase nevandute nu duce decat la o reclamatie la pompieri, atunci se mai poate incerca un sepuku cu cutitul de taiat hartia (mai ai unul din astea pe acasa?) Bobadil
pentru textul : 3:59 a.m. deSă fi fost satira atât de bine mascată?! După metatext, o scriere cu nerv şi tăiş.
pentru textul : indie deMă așteptam să reușești să mă convingi. Pentru că mai ales primăvara mi se pare anotimpul care ne sufocă în repetabilitatea sa... și, cu toate astea, e un singur vers aici care îmi spune asta: "aburul unic al florii pe ram". Atenție însă, numai asta și reușește să dea atmosferă... restul însă îmi pare că nu reușește să găsească zborul de care spui.
pentru textul : Irepetabilă primăvara dePagini