textul acesta. dacă l-aş fi scris eu aş fi evitat repetiţia cuvântului "ştiu" la flori sunt puţine. merge foarte bine şi fără.
la "aiurelile mele" aş fi căutat altă exprimare, alt sens, exemplu (imprecis): canoanele mele.
Frate Mircea, E trivial faptul ca te aud aici. Un Lucian ce vine in intampinarea a ceea ce scriu. Mai mult, scrie el ceva despre mine in scrierile lui. Oare tu de unde ma stii? Sunt foarte batran, frate Mircea, mai bine hai sa vorbim despre poezie; despre a ta: nu mai scrie asa, nu te recepteaza nimeni, infara unor "oameni vechi", precum eu. Toata lumea asteapta rima la finalul unor versuri ca ale tale - or tu nu dai aceasta satisfactie. De vrei sa ajungi mare poet (si se poate) segmenteza versurile dupa ritmul "versului alb", vei fi mult mai castigat. Desi te deplang, versurile tale au mers la inima mea (unde e a altora?) Despre mine: sunt pe ultima suta de metri, numai Dumnezeu ma poate salva - inima mea nu mai poate. Poate mor inainte de-a ne cunoaste: poemele tale sunt BUNE, in sensul ca au incarcatura bunatatii. Continua asa - oamenii n/au nevoie de neologismele anilor 80 ci de viata lor. Vei fi citit de toata strada daca vei sti ce sa spui strazii. Nu te uita la critica literara, la revistele de cultura consacrate, la "cum sa fac sa fiu celebru". Nu/ti spun rau, frate Mircea. Desigur, poti sa nu ma asculi - dar pana la urma tot acolo vei ajunge. Ca mine. Sa ai pace, Dancus
chiar nu vreau tonul din comm-ul tău... și îmi asum vina de a fi dat primul cu piatra!
dacă îmi fac mea culpa promiți că o să acorzi mai multă importanță poeziei decât acestor filozofii cărora le pot oricând opune altele mult mai valabile?
știi Virgil, eu chiar nu te-aș bate la cap dacă nu aș crede că merită cerneala virtuală
eu cred doar că tu te irosești uneori, dar e doar o părere... însă reacționez cam deplasat când cred că faci asta, pentru că te consider capabil de a crea poezie, ceea ce nu stă la îndemâna oricui.
însă pot accepta că iei pauze
pauze în care vrei să te dai mare
și deci pauze în care nu mai vrei să fii poet
degeaba o dai cu god crap... poetul este într-o relație foarte discutabilă cu dumnezeu... dacă crezi că l-ai descoperit pe dumnezeu îți dau o veste proastă... nicholas a făcut-o înaintea ta
deci îți rămâne doar poezia, de care nicholas se îndepărtează tot mai mult, probabil pe măsură ce crede el că se apropie de dumnezeu
un Virgil Titarenco de acum doi ani, aproape necunoscut astfel, pe site-ul sau. Salut aceasta initiativa de a posta poezii (de altadata)! si pentru poezia in sine, felicitari!
cred că citesc un text foarte concis care păstrează acea „privire obiectivă din exterior” din textele Orianei. nu știu dacă îmi place neaparat cuvîntul parastas dar admir frumusețea tragică a imaginii. filozofic vorbind totuși identific o curiozitate. se zice că pe lanțul evoluției omul este superior și ulterior păsării. în textul acesta al Orianei ni se sugerează parcă opusul.
aranca, intr-adevar, sunt un smerit. doar aparent as fi un infante perpetuu, ironic, si plin de umor. in forul meu interior, impart aceleasi suferinte umane. sper sa nu fiu egoist, aratandu-le. oricum sunt, daca le pastrez numai pt mine... dilematic, prefer aventura. multumesc pentru penita si aprecieri. poetul dorin cozan te saruta
lui Virgil îi răspunsesem acum câteva minute, dar cred că mi-a picat răspunsul din mână.
ziceam că, atâta timp cât nu devine text ultra-post-modern, e în regulă... :)
Adrian, mulțumim de apreciere, ar fi fost frumos de văzut piesa aceea, probabil... sunt atâtea posibile trăsături pe care i le putem da Ioanei... Aranca, până la urmă am tăiat acel măr al discordiei, se pare că avea rădăcini prea adânci. Țin însă a spune că eu nu cred în toate aceste ligamente. Nu vreau să explic mai mult, dar, desigur, îți mulțumesc de atenționare. Imperfecțiunea este și rămâne asumată, și-i mulțumesc lui Vladimir pentru că a răbdat-o. Nu este nevoie să permitem în mod special, știi bine că ești binevenită.
Virgil, am să îți răspund după capacitatea mea de înțelegere a fenomenului și cât se poate de succint. Dacă în trecut un Goethe îl nega vehement pe Shakespeare, totul este posibil. Însă acest tot se rezumă la un răspuns impus de limitele logicii. Acum când sunt o sumedenie de manifeste literare, când poezia, atât europeană cât și extracontinentală se dovedește a fi suculentă, prin organizarea de festivale internaționale, când fenomenele tranzitează avangardele din diferitele spații culturale, poezia este vie. Modestia și respectul imens pentru monștrii sacrii (un pic comic cuvântul monștri alăturat de sacri) generează o insatisfacție. Această insatisfacție o vor avea și generațiile posterioare la rândul lor. În speranța că mai sunt care cred ca mine mă opresc aici. Deocamdată, probabil, sau nu! Este o întrebare pertinentă, scuzele mele că am șezut primul la masă.
"dar mai rămăseseră prin absurd câţiva" este intradevar o formulare absurda si neglijenta, zice Virgil. cine a decretat acest adevar ca sa fie "intradevar"? sa consideram prin absurd ca ai dreptate, dar n-ai. pentru ca aici nu ai de-a face cu un document legal ci cu unul creativ.
"mi se pare jenant xenofob" - o formulare absurda, pretentioasa. puteai sa lasi dictionarul de cuvinte afara, prefer o discutie simpla.
eu nu am condamnat pe nimeni care poarta numele de "escu". asa cum ar fi absurd sa condamn pe cineva care poarta numele de amariei, aparaschivei, sau mai concret, ben hur, ben eliezer... am folosit numele acestea ca o realitate din trecutul invocat in text, si ca sa dau textului un oarecare "flavor", o capcana, daca vrei, in atragerea cititorului. de fapt acest nume este atat de romanesc incat nu mi-as permite sa-mi bat joc de el nici daca m-ar plati cineva. daca asta e perceptia ta, e treaba ta. e ok cum ai receptionat textul, nu ma supar. fiecare cu parerea lui. un "upercut" mai putin, insa, nu strica!
Interesante imaginile si tehnica the realizare a poeziei, si acel vers final. Adevarat ca genitivele pot ingreuna, dar fara ele iar nu e bine. Greu de multumit toate gusturile. Mi-ar place sa stiu ce simbolistica te-a condus la "cățelul pământului/ uită labele în casa clopotarului"?
franscisc - e o temă generoasă aceea pe care o sesizezi. Și aici se pune problema nuanțelor, acelui dat particular al fiecăruia dintre cei care încearcă să se exprime prin mijlocirea cuvântului. Ca orice temă universală, ea nu-și va încheia niciodată deschiderile spre reflecția fiecăruia dintre noi. Poate chiar să ne dea fiecăruia posibilitatea unor reluări din unghiuri diferite. Cu drag
simt talent aici și nu mă sfiesc să o spun! poate trei personaje în unul, așa aș citi eu. oricum te voi mai plictisi cu comentariile mele, asta o știi deja. ai o vârstă frumosă când imaginația sau experiența pot spune ceva. insistă doar, mădă!
nu pot să nu observ admirația sinceră a ta Andule pentru poetul Virgil Titarenco, eu o am și pentru omul Virgil Titarenco, iar faptul că ai ales să exprimi acestea în subsolul poemului meu mă încântă.
"mai poveștește , mai povestește" zicea un Sultan. Mă bucur de conotațiile găsite. Rețin ca plăcută în mod special:"impresionism/ imaginea cerului despre munte/ imaginea muntelui despre cer". Ce nu îmi cade bine, nu are rost a spune. Se poate să fie doar o impresie greșită! Ce contează: te pot citi ascultând James Cotton:)! amical, yester
Un poem care surprinde, cu succes, senzualitatea barbatului, aici, miraj. Strofele condimentate de elementele masculinitatii, armonizeaza textul. "tu pășeai învelit într-o crustă aurie de adjective dizlocând cu umerii mirosul amiezii tăcerea stătută însingurat ca o acvilă rătăcită-n nisipuri" confera aura mitica, aducerea aminte a ceea ce e barbatul in esenta
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
textul acesta. dacă l-aş fi scris eu aş fi evitat repetiţia cuvântului "ştiu" la flori sunt puţine. merge foarte bine şi fără.
pentru textul : sfaturi unui pic mic de ploaie dela "aiurelile mele" aş fi căutat altă exprimare, alt sens, exemplu (imprecis): canoanele mele.
Frate Mircea, E trivial faptul ca te aud aici. Un Lucian ce vine in intampinarea a ceea ce scriu. Mai mult, scrie el ceva despre mine in scrierile lui. Oare tu de unde ma stii? Sunt foarte batran, frate Mircea, mai bine hai sa vorbim despre poezie; despre a ta: nu mai scrie asa, nu te recepteaza nimeni, infara unor "oameni vechi", precum eu. Toata lumea asteapta rima la finalul unor versuri ca ale tale - or tu nu dai aceasta satisfactie. De vrei sa ajungi mare poet (si se poate) segmenteza versurile dupa ritmul "versului alb", vei fi mult mai castigat. Desi te deplang, versurile tale au mers la inima mea (unde e a altora?) Despre mine: sunt pe ultima suta de metri, numai Dumnezeu ma poate salva - inima mea nu mai poate. Poate mor inainte de-a ne cunoaste: poemele tale sunt BUNE, in sensul ca au incarcatura bunatatii. Continua asa - oamenii n/au nevoie de neologismele anilor 80 ci de viata lor. Vei fi citit de toata strada daca vei sti ce sa spui strazii. Nu te uita la critica literara, la revistele de cultura consacrate, la "cum sa fac sa fiu celebru". Nu/ti spun rau, frate Mircea. Desigur, poti sa nu ma asculi - dar pana la urma tot acolo vei ajunge. Ca mine. Sa ai pace, Dancus
pentru textul : O incercare de raspuns Dlui Doru Stefan Dancus pt. Scrum 7 dechiar nu vreau tonul din comm-ul tău... și îmi asum vina de a fi dat primul cu piatra!
pentru textul : dificultatea de a fi creștin dedacă îmi fac mea culpa promiți că o să acorzi mai multă importanță poeziei decât acestor filozofii cărora le pot oricând opune altele mult mai valabile?
știi Virgil, eu chiar nu te-aș bate la cap dacă nu aș crede că merită cerneala virtuală
eu cred doar că tu te irosești uneori, dar e doar o părere... însă reacționez cam deplasat când cred că faci asta, pentru că te consider capabil de a crea poezie, ceea ce nu stă la îndemâna oricui.
însă pot accepta că iei pauze
pauze în care vrei să te dai mare
și deci pauze în care nu mai vrei să fii poet
degeaba o dai cu god crap... poetul este într-o relație foarte discutabilă cu dumnezeu... dacă crezi că l-ai descoperit pe dumnezeu îți dau o veste proastă... nicholas a făcut-o înaintea ta
deci îți rămâne doar poezia, de care nicholas se îndepărtează tot mai mult, probabil pe măsură ce crede el că se apropie de dumnezeu
un Virgil Titarenco de acum doi ani, aproape necunoscut astfel, pe site-ul sau. Salut aceasta initiativa de a posta poezii (de altadata)! si pentru poezia in sine, felicitari!
pentru textul : Eva și Diavolul ▒ deNu sunt de acord cu decizia luată de editor. Nu este un text de atelier.
Aştept nişte explicaţii.
Cu stimă,
pentru textul : Deşertul indigo deBot Eugen
cred că citesc un text foarte concis care păstrează acea „privire obiectivă din exterior” din textele Orianei. nu știu dacă îmi place neaparat cuvîntul parastas dar admir frumusețea tragică a imaginii. filozofic vorbind totuși identific o curiozitate. se zice că pe lanțul evoluției omul este superior și ulterior păsării. în textul acesta al Orianei ni se sugerează parcă opusul.
pentru textul : Rara avis in aeris. Iubirectomie dee păcat ca textul ăsta să stea în șantier!
țiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii cred că e țiuitul aparatului.
pentru textul : ieşită din context deClaudiu Banu a fost membru pe aici, scria cândva, nu mai ştiu nimic de el de câţiva ani. Are o strofă scrisă mai sus.
pentru textul : Dumnezeu poate locui şi singur dearanca, intr-adevar, sunt un smerit. doar aparent as fi un infante perpetuu, ironic, si plin de umor. in forul meu interior, impart aceleasi suferinte umane. sper sa nu fiu egoist, aratandu-le. oricum sunt, daca le pastrez numai pt mine... dilematic, prefer aventura. multumesc pentru penita si aprecieri. poetul dorin cozan te saruta
pentru textul : scrisoare de adio demultumesc Cristina pentru trecere si citire.
pentru textul : vox maris deCorect este Alzheimer, nu Altzeimer, cum ai scris în text.
pentru textul : gloanțele adevărate vorbeau cu gloanțele oarbe dea se citi: si al cartierului care il inconjoara
pentru textul : Podul Grant demă voi gândi serios la observația ta. mulțumesc pentru zâmbet și semn, Raluca!
pentru textul : monocaligrafie delui Virgil îi răspunsesem acum câteva minute, dar cred că mi-a picat răspunsul din mână.
pentru textul : de ce nu mai scriu poeme lungi deziceam că, atâta timp cât nu devine text ultra-post-modern, e în regulă... :)
Cristina, ma bucur ca ai rezonat - atat spiritual, cat si cerebral. Multumesc pentru trecere si comentariu!
pentru textul : Sub soarele Perugiei deAdrian, mulțumim de apreciere, ar fi fost frumos de văzut piesa aceea, probabil... sunt atâtea posibile trăsături pe care i le putem da Ioanei... Aranca, până la urmă am tăiat acel măr al discordiei, se pare că avea rădăcini prea adânci. Țin însă a spune că eu nu cred în toate aceste ligamente. Nu vreau să explic mai mult, dar, desigur, îți mulțumesc de atenționare. Imperfecțiunea este și rămâne asumată, și-i mulțumesc lui Vladimir pentru că a răbdat-o. Nu este nevoie să permitem în mod special, știi bine că ești binevenită.
pentru textul : Orléans deVirgil, am să îți răspund după capacitatea mea de înțelegere a fenomenului și cât se poate de succint. Dacă în trecut un Goethe îl nega vehement pe Shakespeare, totul este posibil. Însă acest tot se rezumă la un răspuns impus de limitele logicii. Acum când sunt o sumedenie de manifeste literare, când poezia, atât europeană cât și extracontinentală se dovedește a fi suculentă, prin organizarea de festivale internaționale, când fenomenele tranzitează avangardele din diferitele spații culturale, poezia este vie. Modestia și respectul imens pentru monștrii sacrii (un pic comic cuvântul monștri alăturat de sacri) generează o insatisfacție. Această insatisfacție o vor avea și generațiile posterioare la rândul lor. În speranța că mai sunt care cred ca mine mă opresc aici. Deocamdată, probabil, sau nu! Este o întrebare pertinentă, scuzele mele că am șezut primul la masă.
pentru textul : Este adevărat că poezia este pe moarte sau nu? deAm corectat, mulțumesc. Promit să mă mai gîndesc la final. (Mi-a fost dor de tine Alma!)
pentru textul : The Red Scarlet Flower deasa cum il citesc eu acum imi place, in mod special finalul, ultimele trei versuri stau in picioare chiar despartite de intreg.
pentru textul : Fericirea nu vine de la femeia dată bărbatului de"dar mai rămăseseră prin absurd câţiva" este intradevar o formulare absurda si neglijenta, zice Virgil. cine a decretat acest adevar ca sa fie "intradevar"? sa consideram prin absurd ca ai dreptate, dar n-ai. pentru ca aici nu ai de-a face cu un document legal ci cu unul creativ.
"mi se pare jenant xenofob" - o formulare absurda, pretentioasa. puteai sa lasi dictionarul de cuvinte afara, prefer o discutie simpla.
eu nu am condamnat pe nimeni care poarta numele de "escu". asa cum ar fi absurd sa condamn pe cineva care poarta numele de amariei, aparaschivei, sau mai concret, ben hur, ben eliezer... am folosit numele acestea ca o realitate din trecutul invocat in text, si ca sa dau textului un oarecare "flavor", o capcana, daca vrei, in atragerea cititorului. de fapt acest nume este atat de romanesc incat nu mi-as permite sa-mi bat joc de el nici daca m-ar plati cineva. daca asta e perceptia ta, e treaba ta. e ok cum ai receptionat textul, nu ma supar. fiecare cu parerea lui. un "upercut" mai putin, insa, nu strica!
pentru textul : mic pamflet de neputinţă. 2. deInteresante imaginile si tehnica the realizare a poeziei, si acel vers final. Adevarat ca genitivele pot ingreuna, dar fara ele iar nu e bine. Greu de multumit toate gusturile. Mi-ar place sa stiu ce simbolistica te-a condus la "cățelul pământului/ uită labele în casa clopotarului"?
pentru textul : Redundanță defranscisc - e o temă generoasă aceea pe care o sesizezi. Și aici se pune problema nuanțelor, acelui dat particular al fiecăruia dintre cei care încearcă să se exprime prin mijlocirea cuvântului. Ca orice temă universală, ea nu-și va încheia niciodată deschiderile spre reflecția fiecăruia dintre noi. Poate chiar să ne dea fiecăruia posibilitatea unor reluări din unghiuri diferite. Cu drag
pentru textul : Cerșim la poarta gândului și-a vieții deE simpatioc, dar "amuşină" e pur şi simplu pretenţie.
pentru textul : vânătoare desi cred ca in urmatorul fragment apare o pereche... de ce cred?
pentru textul : cercul - episodul 3 desimt talent aici și nu mă sfiesc să o spun! poate trei personaje în unul, așa aș citi eu. oricum te voi mai plictisi cu comentariile mele, asta o știi deja. ai o vârstă frumosă când imaginația sau experiența pot spune ceva. insistă doar, mădă!
pentru textul : Between the bars dePaul, mulțumesc...înțeleg că.
pentru textul : Postmodernism&experimentalism denu pot să nu observ admirația sinceră a ta Andule pentru poetul Virgil Titarenco, eu o am și pentru omul Virgil Titarenco, iar faptul că ai ales să exprimi acestea în subsolul poemului meu mă încântă.
pentru textul : văd cireși de smoală de"mai poveștește , mai povestește" zicea un Sultan. Mă bucur de conotațiile găsite. Rețin ca plăcută în mod special:"impresionism/ imaginea cerului despre munte/ imaginea muntelui despre cer". Ce nu îmi cade bine, nu are rost a spune. Se poate să fie doar o impresie greșită! Ce contează: te pot citi ascultând James Cotton:)! amical, yester
pentru textul : Valea Lotusului deam produs citeva schimbari. dar am pornit de la imaginea initiala
pentru textul : fluturele metalic deUn poem care surprinde, cu succes, senzualitatea barbatului, aici, miraj. Strofele condimentate de elementele masculinitatii, armonizeaza textul. "tu pășeai învelit într-o crustă aurie de adjective dizlocând cu umerii mirosul amiezii tăcerea stătută însingurat ca o acvilă rătăcită-n nisipuri" confera aura mitica, aducerea aminte a ceea ce e barbatul in esenta
pentru textul : Poezie nudă cu un bărbat dePagini