... în principiu sunt de acord cu voroavele lui Călin, dar ca să particularizez, mie mi-a plăcut cel mai mult desenul, mai apoi versurile acestea: textura catifelată a mâinilor încremenite-n marmură, ... însă dacă ne gândim bine... cine sunt eu?:) este aici un poem delicat, Marina, precum unele clipe dăruite de persoana iubită...
Pentru că într-o sîmbătă care îmi poartă sîmbetele, iată –trufie sau singurătate!- îndrăznesc să iau cu mine acest jurnal întru odihna și liniștea mea.
Uite, am mai modificat cate ceva, Momentan, mie mi se pare mai bine, Si chiar daca nu e.. cred ca asa o sa ramana o bucata de vreme pana o sa-l pot judeca, asa, mai la rece.. Tu ce zici?.. :)
mulumesc,textul se vrea un mini-articol, n-am stiut unde sa-l incadrez, la articol nu pot si l-am incadrat la eseu.multumesc frumos pt indrumare. cu stima, adelina
Este un text slab spre foarte slab, d-le Dinu, în primul rând din cauza empatiei ăsteia evlavioase, apoi, din cauza expresiei, care, cel puţin aici, trădează aria restrânsă a instrumentelor lirice.
Palmele aspre (ale bunicilor, părinţilor) care frământă (aluat, zile, pământ, griji etc), la d-voastră, lut, spre marea Unire/Devenire/Învecire, apoi revenirea la realitate, cu privirea obiectivă infiptă fără milă în măsura omului - "am devenit echină" peste care, pentru un timp, s-a odihnit umbra eternităţii". Modul de obţinere a imaginilor, genitival (lutul urcuşului meu (aici, chiar dublu)/umbra eternităţii) şi lexicul aproape bucolic (adaptat ideaticii) fac şi ele argument afirmaţiei mele.
un text foarte previzibil
un text în care bate o clapă neagră, de fapt, un text în care ți se trage o clapă neagră
pe mine, sincer, nu mă mai impresionează de mult acest gen de texte-poluții literare, nu înțeleg de ce Paul mai postează încă în acest registru de agățat gagici, el poate și altceva, acum că a mai îmbătrânit știu sigur asta
elia-clodia, nu poti fi niciodata suficient de prudent în relatia cu anumiti oameni.de retinut pt. viitor.
si înca ceva : masochismul, pe care multi îl iau drept o "fitza", este , totusi, o boala foarte periculoasa, ea n-ar trebui tratata cu indiferenta.
iata ca intreb si eu ca omul. e ceva ascuns. mistic cu acele semne, &! sau ø . nu de alta dar poate e ceva ce imi scapa. in rest un text interesant desi am senzatia ca ideea iubirii a contaminat pe toata lumea zilele astea
Prea multă retorică. Prea multă sofisticare. Am sa repet pana am sa obosesc: poezia nu se face nici din idei si nici din cuvinte, ci din sentimente (N. Stanescu). Lucru pe care, la inceput, nici chiar Nichita nu-l făcea. Dar apoi „trăia” într-o stare „poetică” continuă. Și nu numai cȃnd scria. La el tehnica, excepțională (ca și la alți poeti mari) era, automat, subsumată, în mod fericit și aproape de potența maximă, „panoramei sentimentelor”. Textele pe care le citesc în ultimul timp – cu pretenții de a fi „poezii” (nu numai pe internet) – (cu foarte rare excepții) nu sunt decȃt, pur și simplu, căutări obsedante de ceva „nou” care să șocheze – ca formă sau/și fond (vorbesc aici și de cele scrise de mine și în același sens; dar cel putin, sunt suficient de lucid sa nu cred că produc „poezii”). Din „receptor” de „poezie” cred că, în curȃnd voi deveni „misogin” în raport cu dȃnsa; și nu din cauza ei, celei adevărate; ci pentru fardurile și zorzoanele care o mȃnjesc din toate părțile. Mai degrabă prefer textele lui Baudrillard. Care „trăiesc”, pȃnă la exasperare, „Condiția postmodernistă”. Care îmi repugnă dar nu pot să nu o „percep” cum „tȃșnește” tragic din umbra acelor texte. Așa cum o făcea, pe timpuri, un Poe sau Rimbaud dar, atunci, împotriva „conditiei moderniste”; în ciuda unui Mallarme sau Varlaine care, și ei, umblau la tot soiul de «subtilități» tehnice, inovatoare, mai puțin Baudelaire. Bat, probabil, prea mult cȃmpii. Dar și textul de față, care a provocat atȃtea discuții, mi-a prilejuit cele scrise mai sus. Nu se scrie nici aici „poezie”; se vorbește numai „despre” ea. Si discuțiile, în situația asta, pot continua la nesfȃrșit. Poeții – iar cu rare excepții – devenind „critici literari” (cand incearca sa scrie „poezie”), adică poeți ratați; și, cu atȃt mai mult, cȃnd o comentează (in fel si chip).
nu prea vad legatura cu titlul (destul de bine determinat). in strofa a treia exista o cacofonie. strofa din mijloc aduce o imagine excelenta. pacat de restul
Mă întreb dacă are vreo semnificație folosirea limbii engleze în titlu sau pur și simplu așa a venit?! "adânc de suflet searbăd" sună cam... searbăd. La nivel ideatic nu prea "văd" cum e posibilă chestia asta, dar cine știe poate văd eu prea puțin. Ai un typo în versul al șaselea. Altfel, ai câteva imagini interesante aici.
ecoule
când îți vei cauta clopotul
și vei intelege
brațele măslinului rodit
cu sevele parfumate
în urma ta
vor alerga cai albi
și deasupra-ți va flutura
o pânză de vis atât de albastra
vei alinta urechea pământului
și vei turna dragostea in ea
proaspata ca primul nechez...
Mi s-a spus că, dacă sunt editor pe site-ul Hermeneia.com, sunt și de acord cu acest articol și cu părerile lui Virgil despre tema abordată aici. Ceea ce este fals. Eu, sincer, nu l-am citit complet din lipsă de timp, la fel cum nu am citit complet nici manifestul de care se vorbește aici, din aceeași lipsă de timp. Sper că această afirmație a mea să nu jignească nici o parte implicată. Doresc să mai precizez că părerile mele sunt doar cele semnate cu numele meu. Mulțumesc pentru înțelegere.
Totul pare amestecat, un fel de dezordine primordiala, in care Oriana atinge cu buricele degetelor cuvintele, le inmoaie, le stapaneste, le aduce la un loc al lor numai de ea stiut. Poezia se redefineste cu delicatete si dezinvoltura, planurile se intrepatrund, dar ea urmareste matematic logica sarpelui inimii, urcat pe nebanuite inspre minte. Citind si recitind aceasta poezie, m-am tot intrebat de ce imi place, de ce nu ma deranjeaza amestecul aparent haotic... sa fie probabil motivele de mai sus, sa fie si multe altele pe care eu nu le stiu a spune, dar Oriana scrie poezie, si aceasta este una dintre demonstratiile sale in acest sens. Queen margot, nu spun ca nu ai facut un comentariu la obiect, dar te rog sa justifici mai amanuntit acordarea unei penite; e greu uneori, cred ca stiu, sa lasi un semn din prea multe cuvinte, cand te simti coplesit, dar sper sa revii si sa explici de ce ai apreciat ca aceasta poezie merita sa fie recomandata.
Andu, cred că în ultimul timp scriu de ciudă că nu pot să fiu poet. Dar am mare noroc că am găsit aici un poet ca tine. De aceea am revenit, după ce mi-am şters prima dată inepţiile mele poetice, să învăţ de la tine. Nu prea am reuşit aşa că mi-am cumpărat un dicţionar de limbi străine poetice. Am constat, după asta, cât îmi eşti de simpatic. Cu admirţie, Ioan.
Îmi cer iertare domnule Dinu pentru că acum niște mulți ani când eu abia mă nășteam niște oameni răi la suflet au făcut așa și pe dincolo în mod discreționar de Dvs. ați ajuns așa, netam-nesam, dintr-un român neaoș, ditamai americanu.
Iar comentariul meu nu este pe lângă text, doar m-am lungit comentând la comentariu, cum ați observat nu era greu!
Scuze pentru asta.
Însă
'poemul este plin de prețiozități inutile, alunecă între sublim și ridicol absolut derutant pentru chiar și o cititoare binevoitoare, așa ca mine.
Iar ultima strofă este o mostră de varză post-modernistă, ceva de genul 'care nu pricepeți sunteți proști, dar nu atât de proști încât să nu căscați gura''.
este și rămâne părerea mea PE TEXT care, chiar dacă nu vă convine stimabile, nu mi-o pot schimba, textul e text.
Așa că vă rog pe viitor să disociați între părerea mea pe text și ieșirile mele așa, mai 'în decor' pentru care am fost sancționată de nenumărate ori. Pentru că uneori îmi vine greu să disociez persoana autorului de rodul creativității sale.
Mea culpa la acest capitol.
Virgil, skipe-ul este un mijloc internautic ieftin(gratuit aș putea spune, pt.cei care au net acasă), prin intermediul căruia se poate dialoga cu un interlocutor aflat la mare distanță ...Există și facilitatea camerelor web. Și asta în condițiile în care pe mine sau pe ai mei, conversațiile telefonice simple mă costă sute de euro lunar. Convorbirile telefonice cu R.Moldova sunt foarte scumpe. Skipe-ul anulează această problemă, iar împreună cu ea și facturile telefonice kilometrice: ale mele și ale părinților mei.
un răcit pe cale să iasă
din convalescență,
gata să intre în somn profund,
Eugen.
mare aveti dreptate in ce priveste antagonismul dintre textul asta si poemul Anei Blandiana, l-am constientizat si eu, dar abia la recitire. chiar ma intrebam daca e sesizabil...uite ca este. :)
penitele nu sunt, deocamdata, or sa apara si ele. sper. dar musulmanii spun ca intentia e mai presus de fapta, asa ca nu-mi ramane decat sa va multumesc.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
... în principiu sunt de acord cu voroavele lui Călin, dar ca să particularizez, mie mi-a plăcut cel mai mult desenul, mai apoi versurile acestea: textura catifelată a mâinilor încremenite-n marmură, ... însă dacă ne gândim bine... cine sunt eu?:) este aici un poem delicat, Marina, precum unele clipe dăruite de persoana iubită...
pentru textul : n-am știut dePentru că într-o sîmbătă care îmi poartă sîmbetele, iată –trufie sau singurătate!- îndrăznesc să iau cu mine acest jurnal întru odihna și liniștea mea.
pentru textul : Scrisori aproapelui meu demerci Matei pentru opinii. am mai modificat pe ici pe colo
pentru textul : isus nu s-a născut de crăciun demă simt onorat, Adrianule Lisandrule, de atenţia acordată acestui text.
pentru textul : Zahărul şi zaharina, pielea şi plasticul deMulţumiri, i.p.v.
Mulțumesc pentru cuvinte prietenoase, Marina. Îmi place că experimentăm împreună și că avem și răgazul să ne apreciem.
pentru textul : Față/verso deUite, am mai modificat cate ceva, Momentan, mie mi se pare mai bine, Si chiar daca nu e.. cred ca asa o sa ramana o bucata de vreme pana o sa-l pot judeca, asa, mai la rece.. Tu ce zici?.. :)
pentru textul : auto - market demulumesc,textul se vrea un mini-articol, n-am stiut unde sa-l incadrez, la articol nu pot si l-am incadrat la eseu.multumesc frumos pt indrumare. cu stima, adelina
pentru textul : Popas acasă la Blaga deatât de mult s-a schimbat Curtea Veche?!
sunt curioasă cum ar fi "să batem în ziduri
ca în mașinile de scris "!
transpunere clară a "faptei" nelipsită de regret secondat de o tentă de ironie.
pentru textul : prânz în curtea veche deEste un text slab spre foarte slab, d-le Dinu, în primul rând din cauza empatiei ăsteia evlavioase, apoi, din cauza expresiei, care, cel puţin aici, trădează aria restrânsă a instrumentelor lirice.
Palmele aspre (ale bunicilor, părinţilor) care frământă (aluat, zile, pământ, griji etc), la d-voastră, lut, spre marea Unire/Devenire/Învecire, apoi revenirea la realitate, cu privirea obiectivă infiptă fără milă în măsura omului - "am devenit echină" peste care, pentru un timp, s-a odihnit umbra eternităţii". Modul de obţinere a imaginilor, genitival (lutul urcuşului meu (aici, chiar dublu)/umbra eternităţii) şi lexicul aproape bucolic (adaptat ideaticii) fac şi ele argument afirmaţiei mele.
pentru textul : povară demultumesc de citire. si de semn. dupa cum spun si la titlu, poemul acesta nu se pune:D ziua buna
pentru textul : mic poem deatent la detalii ca o mama soacra, am unele mici mici reticente. poate revin diseara cu un com detaliat. mi ar fi placut titlul "all that blues"
pentru textul : blues deun text foarte previzibil
pentru textul : patul în formă de gondolă deun text în care bate o clapă neagră, de fapt, un text în care ți se trage o clapă neagră
pe mine, sincer, nu mă mai impresionează de mult acest gen de texte-poluții literare, nu înțeleg de ce Paul mai postează încă în acest registru de agățat gagici, el poate și altceva, acum că a mai îmbătrânit știu sigur asta
elia-clodia, nu poti fi niciodata suficient de prudent în relatia cu anumiti oameni.de retinut pt. viitor.
pentru textul : de unde venea oboseala desi înca ceva : masochismul, pe care multi îl iau drept o "fitza", este , totusi, o boala foarte periculoasa, ea n-ar trebui tratata cu indiferenta.
iata ca intreb si eu ca omul. e ceva ascuns. mistic cu acele semne, &! sau ø . nu de alta dar poate e ceva ce imi scapa. in rest un text interesant desi am senzatia ca ideea iubirii a contaminat pe toata lumea zilele astea
pentru textul : ø dePrea multă retorică. Prea multă sofisticare. Am sa repet pana am sa obosesc: poezia nu se face nici din idei si nici din cuvinte, ci din sentimente (N. Stanescu). Lucru pe care, la inceput, nici chiar Nichita nu-l făcea. Dar apoi „trăia” într-o stare „poetică” continuă. Și nu numai cȃnd scria. La el tehnica, excepțională (ca și la alți poeti mari) era, automat, subsumată, în mod fericit și aproape de potența maximă, „panoramei sentimentelor”. Textele pe care le citesc în ultimul timp – cu pretenții de a fi „poezii” (nu numai pe internet) – (cu foarte rare excepții) nu sunt decȃt, pur și simplu, căutări obsedante de ceva „nou” care să șocheze – ca formă sau/și fond (vorbesc aici și de cele scrise de mine și în același sens; dar cel putin, sunt suficient de lucid sa nu cred că produc „poezii”). Din „receptor” de „poezie” cred că, în curȃnd voi deveni „misogin” în raport cu dȃnsa; și nu din cauza ei, celei adevărate; ci pentru fardurile și zorzoanele care o mȃnjesc din toate părțile. Mai degrabă prefer textele lui Baudrillard. Care „trăiesc”, pȃnă la exasperare, „Condiția postmodernistă”. Care îmi repugnă dar nu pot să nu o „percep” cum „tȃșnește” tragic din umbra acelor texte. Așa cum o făcea, pe timpuri, un Poe sau Rimbaud dar, atunci, împotriva „conditiei moderniste”; în ciuda unui Mallarme sau Varlaine care, și ei, umblau la tot soiul de «subtilități» tehnice, inovatoare, mai puțin Baudelaire. Bat, probabil, prea mult cȃmpii. Dar și textul de față, care a provocat atȃtea discuții, mi-a prilejuit cele scrise mai sus. Nu se scrie nici aici „poezie”; se vorbește numai „despre” ea. Si discuțiile, în situația asta, pot continua la nesfȃrșit. Poeții – iar cu rare excepții – devenind „critici literari” (cand incearca sa scrie „poezie”), adică poeți ratați; și, cu atȃt mai mult, cȃnd o comentează (in fel si chip).
pentru textul : downloadez poezii denu prea vad legatura cu titlul (destul de bine determinat). in strofa a treia exista o cacofonie. strofa din mijloc aduce o imagine excelenta. pacat de restul
pentru textul : strada mea cu pielea prăfuită deMă întreb dacă are vreo semnificație folosirea limbii engleze în titlu sau pur și simplu așa a venit?! "adânc de suflet searbăd" sună cam... searbăd. La nivel ideatic nu prea "văd" cum e posibilă chestia asta, dar cine știe poate văd eu prea puțin. Ai un typo în versul al șaselea. Altfel, ai câteva imagini interesante aici.
pentru textul : nothing important deecoule
pentru textul : pânză de apă decând îți vei cauta clopotul
și vei intelege
brațele măslinului rodit
cu sevele parfumate
în urma ta
vor alerga cai albi
și deasupra-ți va flutura
o pânză de vis atât de albastra
vei alinta urechea pământului
și vei turna dragostea in ea
proaspata ca primul nechez...
Mi s-a spus că, dacă sunt editor pe site-ul Hermeneia.com, sunt și de acord cu acest articol și cu părerile lui Virgil despre tema abordată aici. Ceea ce este fals. Eu, sincer, nu l-am citit complet din lipsă de timp, la fel cum nu am citit complet nici manifestul de care se vorbește aici, din aceeași lipsă de timp. Sper că această afirmație a mea să nu jignească nici o parte implicată. Doresc să mai precizez că părerile mele sunt doar cele semnate cu numele meu. Mulțumesc pentru înțelegere.
pentru textul : analiza manifestului boierismului dechiar ma intrebam ce poti face cu tine insuti, in afara visului. si cand stii ce tb sa faci, cum faci? ac intrebare e o incremenire
pentru textul : Eu, când nu visez. Deirdre. deIntr-adevar o idee excelenta. care combina un sit interactiv cu o revista on line. Felicitari
pentru textul : Secțiunea arhiva HERMENEIA.COM deTotul pare amestecat, un fel de dezordine primordiala, in care Oriana atinge cu buricele degetelor cuvintele, le inmoaie, le stapaneste, le aduce la un loc al lor numai de ea stiut. Poezia se redefineste cu delicatete si dezinvoltura, planurile se intrepatrund, dar ea urmareste matematic logica sarpelui inimii, urcat pe nebanuite inspre minte. Citind si recitind aceasta poezie, m-am tot intrebat de ce imi place, de ce nu ma deranjeaza amestecul aparent haotic... sa fie probabil motivele de mai sus, sa fie si multe altele pe care eu nu le stiu a spune, dar Oriana scrie poezie, si aceasta este una dintre demonstratiile sale in acest sens. Queen margot, nu spun ca nu ai facut un comentariu la obiect, dar te rog sa justifici mai amanuntit acordarea unei penite; e greu uneori, cred ca stiu, sa lasi un semn din prea multe cuvinte, cand te simti coplesit, dar sper sa revii si sa explici de ce ai apreciat ca aceasta poezie merita sa fie recomandata.
pentru textul : ombra mai fu cara ed soave più dePoate există o corelaţie via "veghe - ţigară - jar - lumină - a arde". Zic şi eu.
pentru textul : cu ţigările aprinse deAndu, cred că în ultimul timp scriu de ciudă că nu pot să fiu poet. Dar am mare noroc că am găsit aici un poet ca tine. De aceea am revenit, după ce mi-am şters prima dată inepţiile mele poetice, să învăţ de la tine. Nu prea am reuşit aşa că mi-am cumpărat un dicţionar de limbi străine poetice. Am constat, după asta, cât îmi eşti de simpatic. Cu admirţie, Ioan.
pentru textul : mister în trenul de noapte dedan, alma, vlad, bine v-am gasit. parerile voastre sunt binevenite.
pentru textul : campionii unei mari izbiri deÎmi cer iertare domnule Dinu pentru că acum niște mulți ani când eu abia mă nășteam niște oameni răi la suflet au făcut așa și pe dincolo în mod discreționar de Dvs. ați ajuns așa, netam-nesam, dintr-un român neaoș, ditamai americanu.
pentru textul : semper idem deIar comentariul meu nu este pe lângă text, doar m-am lungit comentând la comentariu, cum ați observat nu era greu!
Scuze pentru asta.
Însă
'poemul este plin de prețiozități inutile, alunecă între sublim și ridicol absolut derutant pentru chiar și o cititoare binevoitoare, așa ca mine.
Iar ultima strofă este o mostră de varză post-modernistă, ceva de genul 'care nu pricepeți sunteți proști, dar nu atât de proști încât să nu căscați gura''.
este și rămâne părerea mea PE TEXT care, chiar dacă nu vă convine stimabile, nu mi-o pot schimba, textul e text.
Așa că vă rog pe viitor să disociați între părerea mea pe text și ieșirile mele așa, mai 'în decor' pentru care am fost sancționată de nenumărate ori. Pentru că uneori îmi vine greu să disociez persoana autorului de rodul creativității sale.
Mea culpa la acest capitol.
se poate să fie cum spui tu, Virgil. mulțam, om bun!
pentru textul : omul cu toate zilele bune deVirgil, skipe-ul este un mijloc internautic ieftin(gratuit aș putea spune, pt.cei care au net acasă), prin intermediul căruia se poate dialoga cu un interlocutor aflat la mare distanță ...Există și facilitatea camerelor web. Și asta în condițiile în care pe mine sau pe ai mei, conversațiile telefonice simple mă costă sute de euro lunar. Convorbirile telefonice cu R.Moldova sunt foarte scumpe. Skipe-ul anulează această problemă, iar împreună cu ea și facturile telefonice kilometrice: ale mele și ale părinților mei.
un răcit pe cale să iasă
pentru textul : Monologul lui tata pe skype dedin convalescență,
gata să intre în somn profund,
Eugen.
un poem experiment. un poem ce incearca innoirea exprimarii poetice.
pentru textul : portretul meu din privirea ta dema bucur ca v-a placut. chiar ma bucur.
mare aveti dreptate in ce priveste antagonismul dintre textul asta si poemul Anei Blandiana, l-am constientizat si eu, dar abia la recitire. chiar ma intrebam daca e sesizabil...uite ca este. :)
penitele nu sunt, deocamdata, or sa apara si ele. sper. dar musulmanii spun ca intentia e mai presus de fapta, asa ca nu-mi ramane decat sa va multumesc.
pentru textul : urâtă şi liberă. cursa de şoareci dePagini