Citind comentariul tău Virgil realizez că am fost într-o poziție greșită, confundând acțiunile punitive ale consiliului H cu textul și cu comentariile. Acum însă pricep și voi încerca să nu mai comit asemenea erori pe viitor.
Și finalmente mă bucur că textul a mai primit o apreciere pe care cred că o merită pe deplin.
Oricum, sper măcar la un dram de înțelegere din partea ta vis-a-vis de tot acest spectacol de orgolii masculine, no ofense pls.
Mulțumesc pentru înțelegere și elegantul perdaf,
Margas.
Poezie cu impact emotiv. M-au impresionat versurile "femeile noastre obosesc prea repede, multe au măduva uscată/ în palma cu spini, bărbații plivesc biserici" Ma gandesc de cateva zile la ele...
Imi place sa vad paharul plin dar cand am feed-back "in rest nu e chiar rău" ma pune la fiert si seaca toata apa din pahar. O sa incerc Alma. Multumesc de trecere si semn. Sunt poezii in care prefer ambiguitatea dar in aceasta nu am simtit ca trebuie.
de titlu, tecstu asta pacatuieste prin banalitate. cred ca am citit sute la fel. de fiecare data construit un cadru care vine sa iti spuna ceva la final. in general o reteta 80cista sau, daca adaugam ceva sex sau liricoid explicit devine doomiist. aici domina ternul, plictisitorul ca un mixer de facut creme. amestec de imagini asa zis de efect care nu sustin nici o emotie. e un produs de duzina, un spray marca FA. o afbricatie neautentica si se simte din falsul vocii pana in iubirea nr 44. nu e nici un gram de trama, nu e nicio chestie dadatoare de puls. fals.
ai intuit bine, Virgil, este un fel de tristețe resemnare în acest poem. sunt curioasă care sunt lucrurile care nu le-ai înțeles în el. nu-mi place să-mi explic versurile... însă, părerea ta m-ar ajuta pe viitor, să formulez altfel... sau să renunț la un anume fel de exprimare. mulțumesc.
În loc de peniță pălăria mea de fetru cumpărată de pe Lipscani. Aseară m-am gîndit să extrag cîteva pasaje însă e mai bine să spun da pentru întreg. Rezerve: Explicații – mai ales la numele personajelor – într-o manieră care coboară din zona ironicului cîteva tonuri aproape spre bășcălios sau “băncos”(ca să inventez și eu o expresie-uite că se ia ). Trec peste Cătălini și Cătăline și mă opresc la “Marius e din Iași, și numele lui original nu e Ștefan și mama lui nu e cea a lui Ștefan cel Mare, căci ne-a deschis ușa iar din șifoniere n-au năvălit rudenii camuflate să atace turcul” Să fie doar un derapaj controlat pentru a estompa anumite exprimări pretențioase? Vezi: “Există însă o midriază psihologică, o dilatare a pupilei reflexă.”(redundant!). Anumite expresii: Dacă “o piticoșenie” mă cucerește prin rezonanță/găselniță, “un sărutător” deși merge două trepte mai jos, are totuși doza potrivită de dulce cît să nu ne crească glicemia prea mult. Dar “atentînde” oh! E ca un loc plan pe obada unei roți (a nu se încerca mai ales la viteze mari!). Dar cum spune autorul “personalitățile ni s-au desprins în straturi, și îndrăznesc să spun că suntem la începutul cepei... oarecum, ea crește generată de noi.. și noi straturi ne redefinesc.”
Făcând abstracţie de modul de abordare, textul acesta m-a făcut să zâmbesc şi asta pentru că titlul este foarte potrivit pentru conţinutul de mai jos, în sensul că introduce o ironie subtilă la adresa celor care încearcă să coboare poezia direct în stradă. Finalul este elocvent, grăitor... Poate doar aş renunţa la începutul textului la repetiţia lui "nu strivea". Ar mai fi încă o nepotrivire în legătură cu "reflecta luceferi"(Poate voiai să spui ceva de un lac care reflecta luceferi?"). Atâta tot. Iar directeţea mesajului pe care mi-l transmite(la modul ironic) finalul, îmi aduce aminte de anumite poeme ale lui Maiakovski din perioada lui timpurie de scriitor.
Felicitări pentru un poem reuşit!
Uneori e nevoie
de claritate şi duritate într-un text
ca mesajul să ajungă nealterat la cât mai multă lume.
De fapt inceputul nu se vrea decat in parte tributar povestii iar recursul la aceasta modalitate de introducere in context este potrivita pentru a sugera starea aparitiei de nicaieri a femeii. Multam de parere.
...există în poemele tale o eleganță a spunerii pe hârtie precum toaca siguratică își atrage "prietenii" nu pentru ea. există un timbru echivoc aproape ca o pudoare a tăcerii împreună cu poemul ce va să vină. constructiv șlefuiești până rămâne doar trupul perfect al semnificantului, astfel înțeleg de ce poemul fiind în privire este zidit în insonor și de ce finalitatea este privită ca o lumină pusă în voce. această "zgârcenie" (cuvântul parcimonie e deja uzat) a ta este de fapt stralucirea poemului. îmi place și aș mai spune multe... dar de ce acum:)? atent, cu gânduri bune, paul
am găsit comentariul Profetului la care făceam referire, ceea ce înseamnă că părerea mea rămâne valabilă pentru oricine citește ceea ce am scris anterior.
Cineva spunea odată "Fericiți cei curați cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu". Poate că relația asta dintre ochi și inimă o determină și pe cea dintre respect ori greață și merit. Iar cu acea "măgărie ancestrală a omului", cred că am înțeles bine: măgărie nu e "ispita de a exista", ci substituirea de care vorbești tot acolo. Respect! Călin
iata un text care nu isi face probleme. un text despre care nu stii daca e halucinant sau lucid. cred ca merita remarcat. am sa mai vad ce ai mai scris. un astfel de text as zice ca te scoate din categoria novice
de ce m-am oprit, că n-o prea fac pe poezie, că nu-i ograda mea, dar mi-a plăcut gușa aceea de curcan, șuvoiul, piatra, picioarele înghețate, genele, firimiturile din lapte, mă duc cu gândul la perspectiva unei pisici. Dar probabil că nu băteai tocmai acolo...
Îmi place atmosfera oricum, it feels like home.
Actaeon, Cineva, are să-mi spună într-o bună zi unde se sfârșește copilăria, așa cum și tu mi-ai spus că ciclul meu de poeme "Ore de..." (?) este foarte utilizat. Am recurs la ideea începerii unor "cântece de dragoste", și m-am gândit să le intitulez "Ore în șir...". Trebuie să îți spun că, linia acestei serii de poeme va avea un amestec de dragoste, ură, căldură, răceală, pasionalitate și agitație. Cert este că personajul din poemele mele ocolește momentul maturității, adoră la nesfârșit "gustul" liniștii și al armoniei copilăriei. Un copil nu are să nimerească nota "firească" de a spune lucrurilor pe nume chiar dacă ar scrie "Ore în șir...", un copil visează altfel, mereu se va întreba dacă este doar un copil sau a devenit între timp poet. Se poate, cred, spune că drumurile unui copil urcă într-un fel așa cum și el urcă, crește în fiecare zi. A spune întruna, eventual și același lucru, a spune la infinit... înseamnă a spune ceva " ore în șir...". p.s. - nu mă deranjează că mai există și alte "ore de ...", despre ele se poete scrie mereu, ... "ore în șir". mulțumesc. Madim
nu vreau să fiu înțeles greșit, Adriana, dar simbolurile pot fi exprimate și prin cuvinte netocite. cuvinte în care șaizeciștii și nu numai ei (cu de la eminescu pornire) se înecau. e opinia mea, desigur. și nu e infailibilă:) (chiar dacă picătura de rouă este esența umanității, ori persoană, ori ce vrei tu să fie, asta nu o împiedică să rămână fadă și vetustă.)
Ludic și simpatic:"în timp ce secolul își târăște lăbuțele". Cuvintele forfotesc în poezia asta, dar le strunești destul de bine. Totuși: ai putea renunța la "necuvintele-cuvintele", să scapi de influența vizibil stănesciană. Evită ligamente de genul "cu+ răni", mai ales în titlu!
Gasesc "dezarmante" traducerile (desi recunsoc faptul ca sunt utile si interesante, mai ales daca s-ar confrunta doua traduceri ale aceluiasi text) pentru ca imi este destul de greu sa fac o referire la text. Am inteles ca textul este o traducere a Luminitei Suse a unui text de-ale dumneavoastra, dar din cate stiu si Luminita Suse are cont pe site. Cum este corect sa procedam in cazul acestor texte ? Ele ar trebui sa fie postate in pagina noastra, sau in pagina celui ce traduce textul ? Ialin
ai grija ca ai un typo la un moment dat. as renunta la ultimul rind, mi se pare cam fortat, sau l-as inlocui cu altceva desi ideea nu e noua este destul de bine realizata. pe ici pe colo unele "contextualizari" risca sa artificializeze poate prea mult textul. cea mai aproape de imaginatia mea: "să scap un chibrit aprins în puțul de la centrală. explozia vine voluptos o femeie care îți rupe hainele de nerăbdare aș zice. să mori așa e frumos. în moarte trăiești la infinit ultima senzație. e bine. o să-mi fie cald." cea mai reusita ca metafora dupa parerea mea: "privesc fix ochii mei sunt niște holzșuruburi care fixează imaginile ca plinta de la parchet." cea mai naturala: "eulalia bîzîie se crede bondar îmi povestește de marius crede că s-a îndrăgostit."
... în ceea ce privește patriotismul, să nu fim copii. este clar că dacă îți respecți țara, respecți și modul în care există ca țară. mă refer la comunicare. io
Adriana, mie mi se pare ca am citit aici un text intelectual destul de mult "lucrat". Din subtitlu am inteles ca ai revenit asupra unei variante mai vechi probabil... si tot probabil poezia ar trebui sa o lasam asa cum s-a nascut si sa nu o modificam prea mult... cine stie? Si uite cine vorbeste? Eu, care am revenit si iar revenit asupra textelor si le-am luat si le-am facut bucati si iar le-am lipit la loc. Insa vreau sa-ti spun din tot sufletul ca niciodata nu mi s-a intamplat sa ma simt mai inspirat ca prima oara and am scris ceva... apoi am facut doar munca de scrib. In cu totul alta ordine de idei, cu referire la comentarii, nimerencu este un muzical si poate ca l-a deranjat "aglomeratia" din strofa a doua... insa acolo nu mi se pare a fi nicio problema poetica, din contra... O problema insa mi se pare a fi in afirmatia lui hialin "ma impiedica sa las a doua penita de pe siteul asta". Aceasta afirmatie arata un grad de infatuare care sta bine doar unui pustan imberb care se crede Emil Cioran doar pentruca il cheama aproximativ la fel. Dorin e fermecator ca intotdeauna si nu mai stie ce sa faca atunci cand vrea sa fie mai transant :-) Iar eu? Habar n-am... Andu
Mai întâi, pe direct spus, lasă slash-urile. Astea-s figuri :). Care ar fi rostul lor în afară de-a fragmenta? Pentru asta, există spaţiu. N-ai pixeli destui? :)
Jonglezi cu nişte idei periculoase. Atacabile dpdv logic. În pofida a ceea ce mulţi cred, există până si o logică a iubirii, darămite a poeziei(în genere) şi a figurii de stil (în particular). De aceea, rânduri ca "mă întreb dacă după ce mor/ oamenii se mai simt singuri" pot aduce acuze de retorism ideatic.
Excelent fragmentul: "poate că dacă îmi voi lăsa părul să crească
oamenii nu mă vor mai confunda cu un spartan
și poate dacă îmi cumpăr un rimel
oamenii o să mă privească în ochi
dar nu-mi cumpăr de teamă să nu rămână urme
fața mea e atât de albă încât se vede orice
sub puful de deasupra buzelor
se află particule de praf pe care
mi-am promis că le păstrez în cazul în care trebuie
să-mi cimentez gura" - aproape un text în sine. Ai ceva de spus aici, imaginaţie, mijloace artistice, sensibilitate, nerv, siguranţă stilistică şi, foarte important, îngâmfare lirică. Pentru fragmentul acesta aş fi dat peniţă şi l-a fi furat la preferate. Nu că ar conta prea mult, dar arată că mi-a plăcut.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Conform regulamentului, am să te rog să te rezumi la a posta, cel mult, un text pe zi. Mulţumesc!
pentru textul : Obosit de timp deMihaela,
pentru textul : scrisoare de limpezit privirea demă bucur să te revăd. mulţumesc.
Citind comentariul tău Virgil realizez că am fost într-o poziție greșită, confundând acțiunile punitive ale consiliului H cu textul și cu comentariile. Acum însă pricep și voi încerca să nu mai comit asemenea erori pe viitor.
pentru textul : text parțial lipsă deȘi finalmente mă bucur că textul a mai primit o apreciere pe care cred că o merită pe deplin.
Oricum, sper măcar la un dram de înțelegere din partea ta vis-a-vis de tot acest spectacol de orgolii masculine, no ofense pls.
Mulțumesc pentru înțelegere și elegantul perdaf,
Margas.
Poezie cu impact emotiv. M-au impresionat versurile "femeile noastre obosesc prea repede, multe au măduva uscată/ în palma cu spini, bărbații plivesc biserici" Ma gandesc de cateva zile la ele...
pentru textul : canon să dormim împreună deChiar ieri mă gândeam la tine și la poemul tău de aici http://hermeneia.com/content/poezie/ascunzisuri_la_vedere
Îmi rămăsese atât de clar în memorie imaginea din ultima strofă :)
Și poemul de azi are multe de spus. Voi reveni asupra lui.
pentru textul : Ficţiuni cu momentul dispariţiei de(vezi ,curcubee” - curcubeie; virgulă înainte de „dar” și înainte de „mă”)
Mult succes, nu pot decat sa-i invidiez pe cei care vor fi acolo. Oricat mi-as dori, mi-e imposibil sa ajung...
pentru textul : Virtualia Zece deImi place sa vad paharul plin dar cand am feed-back "in rest nu e chiar rău" ma pune la fiert si seaca toata apa din pahar. O sa incerc Alma. Multumesc de trecere si semn. Sunt poezii in care prefer ambiguitatea dar in aceasta nu am simtit ca trebuie.
pentru textul : Poli magnetici dede titlu, tecstu asta pacatuieste prin banalitate. cred ca am citit sute la fel. de fiecare data construit un cadru care vine sa iti spuna ceva la final. in general o reteta 80cista sau, daca adaugam ceva sex sau liricoid explicit devine doomiist. aici domina ternul, plictisitorul ca un mixer de facut creme. amestec de imagini asa zis de efect care nu sustin nici o emotie. e un produs de duzina, un spray marca FA. o afbricatie neautentica si se simte din falsul vocii pana in iubirea nr 44. nu e nici un gram de trama, nu e nicio chestie dadatoare de puls. fals.
pentru textul : kore2 deai intuit bine, Virgil, este un fel de tristețe resemnare în acest poem. sunt curioasă care sunt lucrurile care nu le-ai înțeles în el. nu-mi place să-mi explic versurile... însă, părerea ta m-ar ajuta pe viitor, să formulez altfel... sau să renunț la un anume fel de exprimare. mulțumesc.
pentru textul : Legile poeziei deÎn loc de peniță pălăria mea de fetru cumpărată de pe Lipscani. Aseară m-am gîndit să extrag cîteva pasaje însă e mai bine să spun da pentru întreg. Rezerve: Explicații – mai ales la numele personajelor – într-o manieră care coboară din zona ironicului cîteva tonuri aproape spre bășcălios sau “băncos”(ca să inventez și eu o expresie-uite că se ia ). Trec peste Cătălini și Cătăline și mă opresc la “Marius e din Iași, și numele lui original nu e Ștefan și mama lui nu e cea a lui Ștefan cel Mare, căci ne-a deschis ușa iar din șifoniere n-au năvălit rudenii camuflate să atace turcul” Să fie doar un derapaj controlat pentru a estompa anumite exprimări pretențioase? Vezi: “Există însă o midriază psihologică, o dilatare a pupilei reflexă.”(redundant!). Anumite expresii: Dacă “o piticoșenie” mă cucerește prin rezonanță/găselniță, “un sărutător” deși merge două trepte mai jos, are totuși doza potrivită de dulce cît să nu ne crească glicemia prea mult. Dar “atentînde” oh! E ca un loc plan pe obada unei roți (a nu se încerca mai ales la viteze mari!). Dar cum spune autorul “personalitățile ni s-au desprins în straturi, și îndrăznesc să spun că suntem la începutul cepei... oarecum, ea crește generată de noi.. și noi straturi ne redefinesc.”
pentru textul : despre arhangheli neglijenți deFăcând abstracţie de modul de abordare, textul acesta m-a făcut să zâmbesc şi asta pentru că titlul este foarte potrivit pentru conţinutul de mai jos, în sensul că introduce o ironie subtilă la adresa celor care încearcă să coboare poezia direct în stradă. Finalul este elocvent, grăitor... Poate doar aş renunţa la începutul textului la repetiţia lui "nu strivea". Ar mai fi încă o nepotrivire în legătură cu "reflecta luceferi"(Poate voiai să spui ceva de un lac care reflecta luceferi?"). Atâta tot. Iar directeţea mesajului pe care mi-l transmite(la modul ironic) finalul, îmi aduce aminte de anumite poeme ale lui Maiakovski din perioada lui timpurie de scriitor.
Felicitări pentru un poem reuşit!
Uneori e nevoie
de claritate şi duritate într-un text
ca mesajul să ajungă nealterat la cât mai multă lume.
Citit cu deosebită plăcere,
pentru textul : Mânca-ţi-aş deBot Eugen
De fapt inceputul nu se vrea decat in parte tributar povestii iar recursul la aceasta modalitate de introducere in context este potrivita pentru a sugera starea aparitiei de nicaieri a femeii. Multam de parere.
pentru textul : absint de...există în poemele tale o eleganță a spunerii pe hârtie precum toaca siguratică își atrage "prietenii" nu pentru ea. există un timbru echivoc aproape ca o pudoare a tăcerii împreună cu poemul ce va să vină. constructiv șlefuiești până rămâne doar trupul perfect al semnificantului, astfel înțeleg de ce poemul fiind în privire este zidit în insonor și de ce finalitatea este privită ca o lumină pusă în voce. această "zgârcenie" (cuvântul parcimonie e deja uzat) a ta este de fapt stralucirea poemului. îmi place și aș mai spune multe... dar de ce acum:)? atent, cu gânduri bune, paul
pentru textul : Poemul e zidit în insonor deam găsit comentariul Profetului la care făceam referire, ceea ce înseamnă că părerea mea rămâne valabilă pentru oricine citește ceea ce am scris anterior.
pentru textul : amalia deCineva spunea odată "Fericiți cei curați cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu". Poate că relația asta dintre ochi și inimă o determină și pe cea dintre respect ori greață și merit. Iar cu acea "măgărie ancestrală a omului", cred că am înțeles bine: măgărie nu e "ispita de a exista", ci substituirea de care vorbești tot acolo. Respect! Călin
pentru textul : sfântul respect decam bombastic textul şi cam cheap pe alocuri. spuse, multe. transmise, puţine.
pentru textul : What a wonderful world(!) deerata. nu stau:)
pentru textul : uite-l pe unul foarte periculos deiata un text care nu isi face probleme. un text despre care nu stii daca e halucinant sau lucid. cred ca merita remarcat. am sa mai vad ce ai mai scris. un astfel de text as zice ca te scoate din categoria novice
pentru textul : Tangent de radical din "ix" de"firmituri"-le alea tot nu se vor îndreptate. :)
de ce m-am oprit, că n-o prea fac pe poezie, că nu-i ograda mea, dar mi-a plăcut gușa aceea de curcan, șuvoiul, piatra, picioarele înghețate, genele, firimiturile din lapte, mă duc cu gândul la perspectiva unei pisici. Dar probabil că nu băteai tocmai acolo...
pentru textul : Oala cu lapte deÎmi place atmosfera oricum, it feels like home.
Actaeon, Cineva, are să-mi spună într-o bună zi unde se sfârșește copilăria, așa cum și tu mi-ai spus că ciclul meu de poeme "Ore de..." (?) este foarte utilizat. Am recurs la ideea începerii unor "cântece de dragoste", și m-am gândit să le intitulez "Ore în șir...". Trebuie să îți spun că, linia acestei serii de poeme va avea un amestec de dragoste, ură, căldură, răceală, pasionalitate și agitație. Cert este că personajul din poemele mele ocolește momentul maturității, adoră la nesfârșit "gustul" liniștii și al armoniei copilăriei. Un copil nu are să nimerească nota "firească" de a spune lucrurilor pe nume chiar dacă ar scrie "Ore în șir...", un copil visează altfel, mereu se va întreba dacă este doar un copil sau a devenit între timp poet. Se poate, cred, spune că drumurile unui copil urcă într-un fel așa cum și el urcă, crește în fiecare zi. A spune întruna, eventual și același lucru, a spune la infinit... înseamnă a spune ceva " ore în șir...". p.s. - nu mă deranjează că mai există și alte "ore de ...", despre ele se poete scrie mereu, ... "ore în șir". mulțumesc. Madim
pentru textul : A șaptea minune denu vreau să fiu înțeles greșit, Adriana, dar simbolurile pot fi exprimate și prin cuvinte netocite. cuvinte în care șaizeciștii și nu numai ei (cu de la eminescu pornire) se înecau. e opinia mea, desigur. și nu e infailibilă:) (chiar dacă picătura de rouă este esența umanității, ori persoană, ori ce vrei tu să fie, asta nu o împiedică să rămână fadă și vetustă.)
pentru textul : în ultima cameră, el dete rog sa incadrezi textul unde trebuie
pentru textul : Le diable avec l’aile de carton deLudic și simpatic:"în timp ce secolul își târăște lăbuțele". Cuvintele forfotesc în poezia asta, dar le strunești destul de bine. Totuși: ai putea renunța la "necuvintele-cuvintele", să scapi de influența vizibil stănesciană. Evită ligamente de genul "cu+ răni", mai ales în titlu!
pentru textul : Trofee rănite deGasesc "dezarmante" traducerile (desi recunsoc faptul ca sunt utile si interesante, mai ales daca s-ar confrunta doua traduceri ale aceluiasi text) pentru ca imi este destul de greu sa fac o referire la text. Am inteles ca textul este o traducere a Luminitei Suse a unui text de-ale dumneavoastra, dar din cate stiu si Luminita Suse are cont pe site. Cum este corect sa procedam in cazul acestor texte ? Ele ar trebui sa fie postate in pagina noastra, sau in pagina celui ce traduce textul ? Ialin
pentru textul : The Angel’s Shadow deai grija ca ai un typo la un moment dat. as renunta la ultimul rind, mi se pare cam fortat, sau l-as inlocui cu altceva desi ideea nu e noua este destul de bine realizata. pe ici pe colo unele "contextualizari" risca sa artificializeze poate prea mult textul. cea mai aproape de imaginatia mea: "să scap un chibrit aprins în puțul de la centrală. explozia vine voluptos o femeie care îți rupe hainele de nerăbdare aș zice. să mori așa e frumos. în moarte trăiești la infinit ultima senzație. e bine. o să-mi fie cald." cea mai reusita ca metafora dupa parerea mea: "privesc fix ochii mei sunt niște holzșuruburi care fixează imaginile ca plinta de la parchet." cea mai naturala: "eulalia bîzîie se crede bondar îmi povestește de marius crede că s-a îndrăgostit."
pentru textul : notepad deToată poezia e un joc de cuvinte. E pentru cei care au probleme cu dicția?
pentru textul : Vasari de... în ceea ce privește patriotismul, să nu fim copii. este clar că dacă îți respecți țara, respecți și modul în care există ca țară. mă refer la comunicare. io
pentru textul : Cum se vorbește limba română în România - I deAdriana, mie mi se pare ca am citit aici un text intelectual destul de mult "lucrat". Din subtitlu am inteles ca ai revenit asupra unei variante mai vechi probabil... si tot probabil poezia ar trebui sa o lasam asa cum s-a nascut si sa nu o modificam prea mult... cine stie? Si uite cine vorbeste? Eu, care am revenit si iar revenit asupra textelor si le-am luat si le-am facut bucati si iar le-am lipit la loc. Insa vreau sa-ti spun din tot sufletul ca niciodata nu mi s-a intamplat sa ma simt mai inspirat ca prima oara and am scris ceva... apoi am facut doar munca de scrib. In cu totul alta ordine de idei, cu referire la comentarii, nimerencu este un muzical si poate ca l-a deranjat "aglomeratia" din strofa a doua... insa acolo nu mi se pare a fi nicio problema poetica, din contra... O problema insa mi se pare a fi in afirmatia lui hialin "ma impiedica sa las a doua penita de pe siteul asta". Aceasta afirmatie arata un grad de infatuare care sta bine doar unui pustan imberb care se crede Emil Cioran doar pentruca il cheama aproximativ la fel. Dorin e fermecator ca intotdeauna si nu mai stie ce sa faca atunci cand vrea sa fie mai transant :-) Iar eu? Habar n-am... Andu
pentru textul : primăvară sub clopot deMai întâi, pe direct spus, lasă slash-urile. Astea-s figuri :). Care ar fi rostul lor în afară de-a fragmenta? Pentru asta, există spaţiu. N-ai pixeli destui? :)
Jonglezi cu nişte idei periculoase. Atacabile dpdv logic. În pofida a ceea ce mulţi cred, există până si o logică a iubirii, darămite a poeziei(în genere) şi a figurii de stil (în particular). De aceea, rânduri ca "mă întreb dacă după ce mor/ oamenii se mai simt singuri" pot aduce acuze de retorism ideatic.
Excelent fragmentul: "poate că dacă îmi voi lăsa părul să crească
pentru textul : cinema victoria deoamenii nu mă vor mai confunda cu un spartan
și poate dacă îmi cumpăr un rimel
oamenii o să mă privească în ochi
dar nu-mi cumpăr de teamă să nu rămână urme
fața mea e atât de albă încât se vede orice
sub puful de deasupra buzelor
se află particule de praf pe care
mi-am promis că le păstrez în cazul în care trebuie
să-mi cimentez gura" - aproape un text în sine. Ai ceva de spus aici, imaginaţie, mijloace artistice, sensibilitate, nerv, siguranţă stilistică şi, foarte important, îngâmfare lirică. Pentru fragmentul acesta aş fi dat peniţă şi l-a fi furat la preferate. Nu că ar conta prea mult, dar arată că mi-a plăcut.
Multumesc de trecere, comentariu si apreciere, Paul! Bucuros ca ti-a placut!
pentru textul : Argintiu furişat dePagini