Într-adevăr Mariana, mă bucură comentariul tău, scris cu un ochi de fin critic, dar şi cu empatie.
Consider că ai dreptate aproape în totalitate. Masca scafandrului se referea atât la înotul aproape de suprafaţă, nevoia de a ţâşni în libertate afară, cât şi la expresiile faciale ale emoţiilor menţionate în ultimele versuri. Dar este totuşi un clişeu în sine, cum au observat corect cei dinaintea ta şi am promis că îl voi schimba, acum mă ţin de cuvânt! Sugestiile tale sunt corecte şi mă voi gândi la ele, dar sincer nu pot renunţa la "sfântul" din soare. Nu m-am gândit la "Hora Unirii" :) Este vorba de sensul popular al cuvântului. Este totodată legat de asfinţit (la bunicii mei în sat se spune "asfinte soarele") şi de suferinţa persoanei din scaunul cu rotile.
Mă bucură mult faptul că am reuşit să las o impresie plăcută cu acest poem şi îţi mulţumesc mult pentru citatele din finalul comentariului tău, le păstrez lângă inimă.
mulțumesc pentru încredere, actaeon. felul în care o spui mă face să mă simt îndatorat față de poemele ce le voi scrie. da. semnele de suspensie ascund, de obicei, ceea ce nu putem exprima si, ca atare, mărturisesc o neputință. de multe ori încerc să fac totul dintr-o răsuflare. aici, recunosc, e o mare lipsă. una profesionistă. nu înțeleg ce încerci să îmi sugerezi cu "incearca o rearanjare a cuvintelor, leaga-le altfel pentru a urma o "poveste" care sa se impuna citirii". aș fi îndatorat dacă ai fi mai concret. mulțumesc pentru comentariu. pe viitor îmi doresc numai astfel de păreri alăturate poemelor mele. le consider constructive și binevenite. iara și iară îți mulțumesc și te mai aștept.
Adelina, in ce priveste titlul..."fara titlu" ii dau dreptate lui Emil, uite, daca nu imi artagea atentia comentariul lui nici n-as fi remarcat ca ai postat un text nou! imi place primul vers, ideea e foarte frumoasa. cred ca merita inclusa intr-o poezie ceva mai complexa. pe asta am simtit-o si eu in descrestere. iar un text de numai 4 versuri nu prea isi permite acest lux...
"arunca resturile gambelor ei"?... ale cui "ei"? am aplicat o citire anaforica, dar mi-e greu sa descopar ce anume in text, mentionat anterior, poate fi inlocuit de adjectivul pronominal. "zarva" nu cred ca este... "nemurirea"? sau poate este vorba pur si simplu de o surpriza ori de un fragment dintr-un dialog inceput mai demult, in care o fi fost si un nume. ei, uite, tot caut logica undeva unde poate nici nu este nevoie.
Nu-mi place pentru că aveți fir narativ și potențial dar nu aveți grijă de text. Vă rog, din nou, să corectați.
1. şi am avut părerea că i s-au aburit ochelarii. - nu impresia?
2. Măi tată să fii om pe unde mergi, acolo -adică : Măi, tată, să fii om pe unde mergi, acolo
3. Suta de lei, albastră, cu chipul lui Bălcescu pe ea, - fără "pe ea", e redundant.
4. „Carpaţi”fără filtru - nu sunt necesare ghilimelele
5. ca un Ianus cu două feţe - redundant din nou
6. macaze - macazuri, eroare care am observat-o și în alte texte
7. neâncrezător
8. de le scările ce urcau pe pasarelă
Eu cred că poezia aceasta spune multe, și tocmai aici constă farmecul ei: lasă fiecare cititor să "vină" cu un sens, cu o percepție nouă. Eu am perceput-o ca pe un amestec ură-iubire, pentru că "geamăna" reală a fost uitată, scoasă aproape cu forța din inimă, pentru ca acolo să locuiască cealaltă. Celălalt eu, un fel de devenire - al ființei... care ar fi trebuit să fie iubite. La urma urmelor, e nevoie de la fel de multă energie să urăști, ca și pentru a iubi. Spun unii.
"Deci Miron o ia de mână
Ş-o arată pe la oaspeţi,
Cu-a ei ochi numai lumină,
Cu obrajii fragii proaspeţi.
Ş-au pornit frumoasă nuntă
De sărea până şi ciunta,
Şi ologi-şi făceau grabă,
Şi moşneag juca mărunta,
Curtenind pe lângă babă.
Dar deşi ferice încă,
Totuşi el în pieptul lui
O dorinţă are-adâncă,
Neştiută decât lui,
Dorul după ce-i mai mare
N-astă lume trecătoare,
După ce-i desăvârşit,
Şi tot sufletul îl doare
După cum a fost menit.
Şi pe toţi el îi întreabă
Dacă ştiu cumva în lume
Astă tainică podoabă,
Ăst odor fără de nume.
Dar pe cine-ntreabă tace,
Cui prin minte-i poate trece?
Numai cântăreţul orb
Spune-n treacăt cum că asta
E frumoasa fără corp."
inca ma intreb daca la intrebarea cu nr. 5 ai raspuns serios...
Matei, eu tot n-am inteles. Cine este la menopauza? Gospodinele sau "siturile" literare? Doi. Ce are menopauza cu chestia asta? Daca cumva te referi la scriitori slabi sint convins ca ei sint si "masculini" si "feminini". Cei "masculini" nu experimenteaza menopauza iar in ce priveste cei "feminini" scrisul prost se manifesta si inainte dar si dupa... menopauza. Deci nu vad legatura. Daca prin "menopauza" te referi la o faza de declin in calitatea scrierii asta presupune (daca ar fi sa fim loiali comparatiei) cu faptul ca a existat cindva o perioada de apogeu, de "fertilitate". Ceea ce imi este mai greu de crezut. Pentru ca de obicei cine a ajuns sa scrie bine continua sa scrie bine iar daca nu mai poate scrie bine nu se prea agita sa fie "foarte public". Deci, in concluzie, nu iti inteleg logica. Inteleg insa ca esti frustrat, nemultumit. Ce legatura are asta cu textul de fata ramine insa o enigma pentru mine.
Poemul tău poate avea multe interpretări. Îl văd ca pe un un nor alb pe care îl surprindem în diverse forme, sau ca pe un fluid turnat în cupe de forme diferite. Mă uit acum si la forma lui si il văd ca un nai si-mi amintesc versurile lui Ion Pillat:
,Un singur nai dar atâtea ecouri în păduri" ( definiţie poetică a poemului într-un vers ). Cât despre religie, religia noastră e Cuvântul :)
Ți-a trebuit puțin timp ca să te încălzești, apoi lucrurile au început să se lege. Prima strofă nu mi se pare foarte inspirată, dar următoarele două sunt bine asamblate.
Mi-a plăcut ”iederă în care respiră un fluture”, care mi se pare imaginea plastică a ideii poeziei. Începutul strofei a doua e puțin aglomerat. O scriitură care merită atenție (tocmai de aceea detaliez niște observații), final de efect. Titlul însă nu mi se pare foarte susținut de text, mai ales că e amintită o tornadă pe undeva.
Nu este simplu. Mă pregătesc să fac „saltul” în Buddhism. Am un material imens, strȃns în timp, care încă mai „dospește”. Sper să nu mai treacă prea mult timp pȃnă să intre la „copt”. Odată cu intrarea în acest alt context cultural, voi încerca să fac legătura și cu cel anterior pentru a pune în evidență unele dintre caracteristicile care să creioneze începutul punerii în evidență a „invarianților” nucleului „dur” al esoterismului transcultural. Și care, sper, să se rotunjescă, din ce în ce mai bine, pe măsură ce voi face și pașii următori spre sufismul islamic ca, în final să ajung în Europa. Mă vor ține puterile? Nu știu. Dar merită să încerc. Și fără să mă întind prea mult (ca spațiu) în fiecare text ce-l voi produce pas cu pas, păstrȃnd numai ceea ce mi se va părea a fi esențial. Fără a deveni, la rȃndul meu, „esoteric”. Iar faptul că acest prim text introductiv pare a fi (cu cei care am stat de vorbă și l-au parcurs) relativ clar și, tot relativ, ușor de înțeles, îmi dă oarece speranțe. Aici vreau să vorbesc de ceea ce îmi stă în permanență în minte. Cȃnd ești tȃnăr, ești nerăbdător. Pentru că ce-ai în spate îți creează impresia că tot atȃt e și în față. Și că timpul nu-ți ajunge. Cȃnd îmbătrȃnești, lucrurile se întȃmplă similar. Dar cu diferențe. Ȋți faci planuri pe timp îndelugat. E absurd în ambele situații. Acum, fiind în cea de a doua…Dar marită să risc. De dragul riscului. De dragul jocului. De dragul mizei. Pentru că….Pentru că, prin ceața de acum, mi se pare a întrezări „ceva”. Și anume că se face o confuzie regretabilă între „postmodern” – ca perioada in care am intrat – și potmodernism care constituie numai o tendință în cadrul acestei perioade. Confuzie similară cu cea făcută între modern (tot ca perioada) și modernism ca tendință. Și aceasta deoarece nu se poate confunda „modernismul” de sorginte iluministă (ca doctrina oficială filosofico-științifică cu reflectare și în artă) cu modernul care, pe lȃngă „modernism” mai include o serie întreagă de alte tendințe (mă refer doar la arta): romantism, expresionism, impresionism, suprarealism, dadaism, futurism si alte „isme” inclusiv așa zisul „realism magic”, unele dintre ele chiar minȃnd modernismul (atat artistic cȃt si doctrinar dpdv filosofico-științific), altele întărindu-l; precum si un curent subteran al Sacralității (transculturale) „esoterică”, căutat a fi ocultat dar care nu s-a reușit a fi distrus. Tot așa și in postmodernitate. Căci și aici pot fi identificate cel puțin urmatoare trei tendințe: postmodernismul care nu este altceva decȃt un modernism întȃrziat, in agonie, New Ageu-l (un ocultism exoterico-magic sincretic) si cel al Sacralității esoterice transcultutale. Ultima, ținută atȃta timp sub presiune, începe acum să iasă la suprafață din ce in ce mai evident și cred ca va face erupție nu prea tȃrziu, aceasta fiind „marca” și speranța ce va reprezenta postmodernitatea in final. Gȃnduri….Gȃnduri…. Ce ar fi să se înhame și alții la un asemenea „proiect” (cu cȃțilva chiar am vorbit și sunt de acord). E un război prea mare pentru posibilitățile mele (în scădere) de Don Quijote hirsut. Ce aș putea oferi? Posibilitatea publicării (prin relațiile pe care le am) într-o editură ca lumea, inclusiv d.p.d.v. al promoției, în măsura în care ce ar ieși să fie tot „ca lumea”.
Nu sunt sigură că am prins ideea poemului, dar ai câteva imagini (oarecum nesusținute) de remarcat: "În locul aripilor îmi creșteau lopeți ce mă îngropau în pământul uitării." Cred că finalul e prea simplu, acolo "cer" cere un atribut.
Pal Emilian (emiemi) ti-am spus vreodata ca esti foarte talentat? cauta o deschidere, un spatiu in care sa devii universal. esti inteligent. esti talentat. superb: "mi-ai spus că un om ca mine nu există. n-ar trebui să existe." imi voi permite sa iti transmit ceva personal. curind.
un tablou in ulei sau doar o acuarela despre luminile mediteranei si culorile leandrilor asa cum nici nu ne putem imagina citeodata. un poem ca o dimineata ce ar trebui sa ne coloreze gindurile pe sevaletul nostalgiei.
De ce spui ca postmodernismul merge mana in mana cu New Age? Interesanta, daca nu cumva, ciudata afirmatie. Astept lamuriri, sunt tare curioasa. Scrie un eseu despre.
paul venit din partea ta, ăsta e un mare compliment. faptul că poemul te-a făcut să-l tot recitești, înseamnă mai mult decât rezonanță. habar n-am ce înseamnă, poate o căutătură, poate...
e târziu și nu reușesc să-mi mai dau seama. mulțumesc însă pentru trecere! contează atât de mult pentru mine să mi te știu ca cititor:)
"implus prea putin crestin"?? imi imaginez ca te referi la mine. trec peste faptul ca nu imi imaginez cum poti tu evalua cit sint eu de crestin sau nu (sau gesturile mele) - daca crestinismul se poate cuantifica cumva - dar ma tem ca printr-o astfel de logica nici Hristos nu ar fi crestin. doar el a avut "impulsul" de a-i numi pe farisei "morminte varuite", sau Ioan Botezatorul care i-a numit pe preoti si pe carturarii sau teologii iudei de atunci "pui de napirci". Deci, sincer, am rezerve in a "abuza" de indemnul lui Hristos de a nu "arunca cu piatra" sau a-ti scoate "mai intii birna" din ochiul tau. Fiecare din aceste recomandari sau porunci le-a dat Isus intr-un anumit context si cu siguranta ca o hermeneutica adecvata si corecta a textului biblic te poate face sa intelegi la ce anume s-a referit El atunci cind le-a spus. Sa nu uitam ca oricine poate abuza de Scriptura ca sa justifice orice sau sa condamne orice. Personal nu cred ca Dumnezeul Vechiului si Noului Testament a incurajat vreodata pe nimeni sa tolereze sau sa musamalizeze tradarea, minciuna, ipocrizia si lasitatea. Pur si simplu imi este imposibil sa citesc cu mintea deschisa textul Scripturii si sa ajung la asa o concluzie. Evident ca biserica institutionalizata (de orice confesiune) a avut intoteauna motive sa gaseasca hermeneutici adecvate pentru a sluji intereselor ei si a-si proteja angajatii sau loialii. Asa cum spuneam mai sus, cu Scriptura se poate face orice daca chiar vrei sa o faci. Asta insa nu inseamna ca esti iluminat de Spiritul ei sau ii esti loial Autorului ei. Poate ii esti loial unei anumite institutii religioase dar nu Autorului Scripturii. Sa nu amestecam lucrurile. In alta ordine de idei pe mine nu ma enerveaza nimic, dar absolut nimic. Sint chiar foarte calm. S-ar putea sa te enerveze pe tine de vreme ce ma si acuzi de "dovada suprema de mindrie". Banuiesc ca ai o anumita autoritate de la Dumnezeu sa o faci, fiindca daca nu, atunci e ridicol iar cel ce ar trebui sa puna emoticonul sint eu. "Un crestin autentic iarta si lasa lui Dumnezeu "sansa" de a judeca si a plati" mi se pare o afirmatie care porneste de la o intentie buna dar sfirseste intr-o mlastina a compromisului in care sub masca sau pretextul faptului ca "numai Dumnezeu are dreptul sa judece" ne putem balaci (indeosebi slujitorii bisericii) in orice mizerie morala ca oricum nu ne poate judeca nimeni iar Dumnezeu "e bun si iarta". Hai sa fim seriosi. Citind Scriptura imi este imposibil sa imi imaginez o astfel de argumentare. Sint prea multe, mult prea multe situatiile atit in Vechiul cit si in Noul Testament cind Dumnezeu si "oamenii lui" autentici(sic!) au condamnat fatarnicia si decaderea preotilor, saducheilor, carturarilor, profetilor mincinosi, fariseilor, etc, etc. E imposibil sa iti fundamentezi o teologie pe Scriptura si sa ajungi la alta concluzie. Sau cel putin asta e parerea mea si nu cred ca trebuie neaparat sa fii "mindru" ca sa o ai. Eu cred ca e suficient ca sa ai bun simt intelectual si calauzirea Duhului lui Dumnezeu. In ce priveste ultima intrebare, iti pot spune, dragul meu, ca eu sint crestin. Din cauza asta nu pot avea nevoie de preoti. Daca eram evreu pina la prima venire a lui Hristos, as fi avut nevoie de preotia levitica. Odata cu venirea lui Hristos insa acea preotie s-a incheiat (asa cum probabil stii) si (atit cit pot intelege eu din epistola catre Evrei) ma aflu sub "jurisdictia" "rinduielii lui Melhisedec" al carei mare preot este Hristos. Banuiesc ca iti dai seama ca de vreme ce Il am pe Hristos ca Mare Preot ar fi chiar o prostie sa ma mai intereseze "alt fel" de preoti, daca nu chiar o blasfemie la adresa Lui (cel putin pentru mine). Evident ca mai exista si ideea, oarecum metaforica, a preotiei universale conform careia toti crestinii sint "o preotie imparateasca". Dar asa cum spuneam, expresia este relativ metaforica si daca vrei poti citi intr-una din epistolele lui Petru despre asta. El foloseste expresia si o explica oarecum. Am impresia ca si Pavel o face intr-un anumit loc dar nu imi amintesc exact in clipa asta. Sper ca ti-am satisfacut curiozitatea.
Foarte interesant titlu!! Parca ai mai scris tu o poezie cu autostrada, aminteste-mi ca am un lapsus. Era un text bun, acesta e unul ironic, dar stii si tu asta.
iata un text pe care as fi vrut sa l scriu eu. dovada ca m-a obsedat pana azi, cand acord ac penita. ce m a fermecat, dincolo de atmosfera creata, a fost relatia dintre voi. o numesc bunatate mi ar fi placut ca titlul sa fie "marea debarasare". e pana la urma, o lasare a fiintei intru fericirea celeilalte. asa ceva merita toata invidia si recunostinta. sunt cateva fragmente care m au impresionat. te las sa le ghicesti felicitari, deci
al doilea corolar dacă timpul vine atunci și trece. asadar nu avem prezent și viitor, fiindcă ceea ce trece nu poate fi nici acum nici mâine. cu simpatie pentru felul matematic în care scrii și strădania de a îmbrăca în metafore acest univers logic, lucian.
Alma, când scriu pentru a posta aici sau pentru a tipări lucrez textele nanometric - dacă pot spune așa - și subtil. De aceea primul vers a trecut prin diverse forme, ca de ex. : - treci prin spectre atingând tangențial secundele - traversezi spectre atingând tangențial secundele - traversezi tangențial spectre atingând secundele Și ar mai fi. M-am hotărât pentru forma cea mai condensată. Mă voi gândi cum să o redau mai poetic, ok. Cât despre plutirea aceea are sens cu okeanos-ul de sunete și cu atolul de tăceri. Mă voi gândi să văd cum să nu sune banal. Am scris și aici variante: "te cufunzi", "înoți", "te pierzi", "planezi"... Cred că e bine să se știe că uneori migălesc cuvintele în mine, fir cu fir, dinspre latent spre manifest. Și nu întâmplător le aștern așa, atunci când le scriu. Desigur, aici nu se văd formele anterioare. Sper încă că se vede prelucrarea interioară măcar. Mulțumesc pentru sugestii, ca de obicei sunt pertinente și voi ține seama de ele.
Cred ca a trecut de ora 1 si mi-a scazut acuitatea vizuala, pentru ca acum 15 minute nu cred ca vedeam dublu. Va asigur ca textul este perfect perceptibil in ambele ipostaze. Va sugerez (sugestie nu ordin) sa renuntati la unul din ele ! Seara buna ! Ialin
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
da, de multa vreme n-am mai citit asa ceva, un oniric in aquarela.
pentru textul : Experimental deÎntr-adevăr Mariana, mă bucură comentariul tău, scris cu un ochi de fin critic, dar şi cu empatie.
pentru textul : umbre de castan deConsider că ai dreptate aproape în totalitate. Masca scafandrului se referea atât la înotul aproape de suprafaţă, nevoia de a ţâşni în libertate afară, cât şi la expresiile faciale ale emoţiilor menţionate în ultimele versuri. Dar este totuşi un clişeu în sine, cum au observat corect cei dinaintea ta şi am promis că îl voi schimba, acum mă ţin de cuvânt! Sugestiile tale sunt corecte şi mă voi gândi la ele, dar sincer nu pot renunţa la "sfântul" din soare. Nu m-am gândit la "Hora Unirii" :) Este vorba de sensul popular al cuvântului. Este totodată legat de asfinţit (la bunicii mei în sat se spune "asfinte soarele") şi de suferinţa persoanei din scaunul cu rotile.
Mă bucură mult faptul că am reuşit să las o impresie plăcută cu acest poem şi îţi mulţumesc mult pentru citatele din finalul comentariului tău, le păstrez lângă inimă.
mulțumesc pentru încredere, actaeon. felul în care o spui mă face să mă simt îndatorat față de poemele ce le voi scrie. da. semnele de suspensie ascund, de obicei, ceea ce nu putem exprima si, ca atare, mărturisesc o neputință. de multe ori încerc să fac totul dintr-o răsuflare. aici, recunosc, e o mare lipsă. una profesionistă. nu înțeleg ce încerci să îmi sugerezi cu "incearca o rearanjare a cuvintelor, leaga-le altfel pentru a urma o "poveste" care sa se impuna citirii". aș fi îndatorat dacă ai fi mai concret. mulțumesc pentru comentariu. pe viitor îmi doresc numai astfel de păreri alăturate poemelor mele. le consider constructive și binevenite. iara și iară îți mulțumesc și te mai aștept.
pentru textul : Cerere ființială deAdelina, in ce priveste titlul..."fara titlu" ii dau dreptate lui Emil, uite, daca nu imi artagea atentia comentariul lui nici n-as fi remarcat ca ai postat un text nou! imi place primul vers, ideea e foarte frumoasa. cred ca merita inclusa intr-o poezie ceva mai complexa. pe asta am simtit-o si eu in descrestere. iar un text de numai 4 versuri nu prea isi permite acest lux...
pentru textul : Ipoteză deNu , cel puțin nu asta mi-a fost intenția.
pentru textul : Kenningar de"arunca resturile gambelor ei"?... ale cui "ei"? am aplicat o citire anaforica, dar mi-e greu sa descopar ce anume in text, mentionat anterior, poate fi inlocuit de adjectivul pronominal. "zarva" nu cred ca este... "nemurirea"? sau poate este vorba pur si simplu de o surpriza ori de un fragment dintr-un dialog inceput mai demult, in care o fi fost si un nume. ei, uite, tot caut logica undeva unde poate nici nu este nevoie.
pentru textul : invocatio deNu-mi place pentru că aveți fir narativ și potențial dar nu aveți grijă de text. Vă rog, din nou, să corectați.
1. şi am avut părerea că i s-au aburit ochelarii. - nu impresia?
pentru textul : suta de lei de2. Măi tată să fii om pe unde mergi, acolo -adică : Măi, tată, să fii om pe unde mergi, acolo
3. Suta de lei, albastră, cu chipul lui Bălcescu pe ea, - fără "pe ea", e redundant.
4. „Carpaţi”fără filtru - nu sunt necesare ghilimelele
5. ca un Ianus cu două feţe - redundant din nou
6. macaze - macazuri, eroare care am observat-o și în alte texte
7. neâncrezător
8. de le scările ce urcau pe pasarelă
mi-am dat seama de asta Ioan, spuneam doar ca e cam lung si deci cam greu de receptat :)
pentru textul : despre poem deAş spune că "de sub castan vor reînvia melodii ucise de o vrabie a tinereții" trebuie neapărat modificat/ tăiat/, pentru că prea sună afectat/ căutat.
Textul, în cele din urmă, şi datorită finalului, emană ce şi-a propus - nostalgie.
pentru textul : despre noi deEu cred că poezia aceasta spune multe, și tocmai aici constă farmecul ei: lasă fiecare cititor să "vină" cu un sens, cu o percepție nouă. Eu am perceput-o ca pe un amestec ură-iubire, pentru că "geamăna" reală a fost uitată, scoasă aproape cu forța din inimă, pentru ca acolo să locuiască cealaltă. Celălalt eu, un fel de devenire - al ființei... care ar fi trebuit să fie iubite. La urma urmelor, e nevoie de la fel de multă energie să urăști, ca și pentru a iubi. Spun unii.
pentru textul : Gemene-asemene deErata: O simpla lecturare a textului acestui autor ar fi edificatoare.
pentru textul : keep my secret well de"Deci Miron o ia de mână
Ş-o arată pe la oaspeţi,
Cu-a ei ochi numai lumină,
Cu obrajii fragii proaspeţi.
Ş-au pornit frumoasă nuntă
De sărea până şi ciunta,
Şi ologi-şi făceau grabă,
Şi moşneag juca mărunta,
Curtenind pe lângă babă.
Dar deşi ferice încă,
Totuşi el în pieptul lui
O dorinţă are-adâncă,
Neştiută decât lui,
Dorul după ce-i mai mare
N-astă lume trecătoare,
După ce-i desăvârşit,
Şi tot sufletul îl doare
După cum a fost menit.
Şi pe toţi el îi întreabă
Dacă ştiu cumva în lume
Astă tainică podoabă,
Ăst odor fără de nume.
Dar pe cine-ntreabă tace,
Cui prin minte-i poate trece?
Numai cântăreţul orb
Spune-n treacăt cum că asta
E frumoasa fără corp."
inca ma intreb daca la intrebarea cu nr. 5 ai raspuns serios...
pentru textul : fals interviu despre menirea artei deMatei, eu tot n-am inteles. Cine este la menopauza? Gospodinele sau "siturile" literare? Doi. Ce are menopauza cu chestia asta? Daca cumva te referi la scriitori slabi sint convins ca ei sint si "masculini" si "feminini". Cei "masculini" nu experimenteaza menopauza iar in ce priveste cei "feminini" scrisul prost se manifesta si inainte dar si dupa... menopauza. Deci nu vad legatura. Daca prin "menopauza" te referi la o faza de declin in calitatea scrierii asta presupune (daca ar fi sa fim loiali comparatiei) cu faptul ca a existat cindva o perioada de apogeu, de "fertilitate". Ceea ce imi este mai greu de crezut. Pentru ca de obicei cine a ajuns sa scrie bine continua sa scrie bine iar daca nu mai poate scrie bine nu se prea agita sa fie "foarte public". Deci, in concluzie, nu iti inteleg logica. Inteleg insa ca esti frustrat, nemultumit. Ce legatura are asta cu textul de fata ramine insa o enigma pentru mine.
pentru textul : sînt un nesuferit dePoemul tău poate avea multe interpretări. Îl văd ca pe un un nor alb pe care îl surprindem în diverse forme, sau ca pe un fluid turnat în cupe de forme diferite. Mă uit acum si la forma lui si il văd ca un nai si-mi amintesc versurile lui Ion Pillat:
pentru textul : de ce nu mai scriu poeme lungi de,Un singur nai dar atâtea ecouri în păduri" ( definiţie poetică a poemului într-un vers ). Cât despre religie, religia noastră e Cuvântul :)
Ți-a trebuit puțin timp ca să te încălzești, apoi lucrurile au început să se lege. Prima strofă nu mi se pare foarte inspirată, dar următoarele două sunt bine asamblate.
Mi-a plăcut ”iederă în care respiră un fluture”, care mi se pare imaginea plastică a ideii poeziei. Începutul strofei a doua e puțin aglomerat. O scriitură care merită atenție (tocmai de aceea detaliez niște observații), final de efect. Titlul însă nu mi se pare foarte susținut de text, mai ales că e amintită o tornadă pe undeva.
Rămân la ideea unei autoare cu mare potențial.
pentru textul : în iedera mea respiră un fluture deNu este simplu. Mă pregătesc să fac „saltul” în Buddhism. Am un material imens, strȃns în timp, care încă mai „dospește”. Sper să nu mai treacă prea mult timp pȃnă să intre la „copt”. Odată cu intrarea în acest alt context cultural, voi încerca să fac legătura și cu cel anterior pentru a pune în evidență unele dintre caracteristicile care să creioneze începutul punerii în evidență a „invarianților” nucleului „dur” al esoterismului transcultural. Și care, sper, să se rotunjescă, din ce în ce mai bine, pe măsură ce voi face și pașii următori spre sufismul islamic ca, în final să ajung în Europa. Mă vor ține puterile? Nu știu. Dar merită să încerc. Și fără să mă întind prea mult (ca spațiu) în fiecare text ce-l voi produce pas cu pas, păstrȃnd numai ceea ce mi se va părea a fi esențial. Fără a deveni, la rȃndul meu, „esoteric”. Iar faptul că acest prim text introductiv pare a fi (cu cei care am stat de vorbă și l-au parcurs) relativ clar și, tot relativ, ușor de înțeles, îmi dă oarece speranțe. Aici vreau să vorbesc de ceea ce îmi stă în permanență în minte. Cȃnd ești tȃnăr, ești nerăbdător. Pentru că ce-ai în spate îți creează impresia că tot atȃt e și în față. Și că timpul nu-ți ajunge. Cȃnd îmbătrȃnești, lucrurile se întȃmplă similar. Dar cu diferențe. Ȋți faci planuri pe timp îndelugat. E absurd în ambele situații. Acum, fiind în cea de a doua…Dar marită să risc. De dragul riscului. De dragul jocului. De dragul mizei. Pentru că….Pentru că, prin ceața de acum, mi se pare a întrezări „ceva”. Și anume că se face o confuzie regretabilă între „postmodern” – ca perioada in care am intrat – și potmodernism care constituie numai o tendință în cadrul acestei perioade. Confuzie similară cu cea făcută între modern (tot ca perioada) și modernism ca tendință. Și aceasta deoarece nu se poate confunda „modernismul” de sorginte iluministă (ca doctrina oficială filosofico-științifică cu reflectare și în artă) cu modernul care, pe lȃngă „modernism” mai include o serie întreagă de alte tendințe (mă refer doar la arta): romantism, expresionism, impresionism, suprarealism, dadaism, futurism si alte „isme” inclusiv așa zisul „realism magic”, unele dintre ele chiar minȃnd modernismul (atat artistic cȃt si doctrinar dpdv filosofico-științific), altele întărindu-l; precum si un curent subteran al Sacralității (transculturale) „esoterică”, căutat a fi ocultat dar care nu s-a reușit a fi distrus. Tot așa și in postmodernitate. Căci și aici pot fi identificate cel puțin urmatoare trei tendințe: postmodernismul care nu este altceva decȃt un modernism întȃrziat, in agonie, New Ageu-l (un ocultism exoterico-magic sincretic) si cel al Sacralității esoterice transcultutale. Ultima, ținută atȃta timp sub presiune, începe acum să iasă la suprafață din ce in ce mai evident și cred ca va face erupție nu prea tȃrziu, aceasta fiind „marca” și speranța ce va reprezenta postmodernitatea in final. Gȃnduri….Gȃnduri…. Ce ar fi să se înhame și alții la un asemenea „proiect” (cu cȃțilva chiar am vorbit și sunt de acord). E un război prea mare pentru posibilitățile mele (în scădere) de Don Quijote hirsut. Ce aș putea oferi? Posibilitatea publicării (prin relațiile pe care le am) într-o editură ca lumea, inclusiv d.p.d.v. al promoției, în măsura în care ce ar ieși să fie tot „ca lumea”.
pentru textul : (1) Până la Dumnezeu ne mănâncă sfinții [și îngerii]. Azi, «Vrăjitorii tolteci» deNu sunt sigură că am prins ideea poemului, dar ai câteva imagini (oarecum nesusținute) de remarcat: "În locul aripilor îmi creșteau lopeți ce mă îngropau în pământul uitării." Cred că finalul e prea simplu, acolo "cer" cere un atribut.
pentru textul : Vierme de fluture dePal Emilian (emiemi) ti-am spus vreodata ca esti foarte talentat? cauta o deschidere, un spatiu in care sa devii universal. esti inteligent. esti talentat. superb: "mi-ai spus că un om ca mine nu există. n-ar trebui să existe." imi voi permite sa iti transmit ceva personal. curind.
pentru textul : scrisoare deun tablou in ulei sau doar o acuarela despre luminile mediteranei si culorile leandrilor asa cum nici nu ne putem imagina citeodata. un poem ca o dimineata ce ar trebui sa ne coloreze gindurile pe sevaletul nostalgiei.
pentru textul : dimineață la nice deDe ce spui ca postmodernismul merge mana in mana cu New Age? Interesanta, daca nu cumva, ciudata afirmatie. Astept lamuriri, sunt tare curioasa. Scrie un eseu despre.
pentru textul : Sfârșitul timpului: Prolog la o discuție (virtuală) cu David Bohm și Jiddu Krishnamurti depaul venit din partea ta, ăsta e un mare compliment. faptul că poemul te-a făcut să-l tot recitești, înseamnă mai mult decât rezonanță. habar n-am ce înseamnă, poate o căutătură, poate...
pentru textul : carmen a murit de crăciun dee târziu și nu reușesc să-mi mai dau seama. mulțumesc însă pentru trecere! contează atât de mult pentru mine să mi te știu ca cititor:)
imi place cum ai schimbat. multumesc pentru incredere:)
pentru textul : românia lui virgil t -V- de"implus prea putin crestin"?? imi imaginez ca te referi la mine. trec peste faptul ca nu imi imaginez cum poti tu evalua cit sint eu de crestin sau nu (sau gesturile mele) - daca crestinismul se poate cuantifica cumva - dar ma tem ca printr-o astfel de logica nici Hristos nu ar fi crestin. doar el a avut "impulsul" de a-i numi pe farisei "morminte varuite", sau Ioan Botezatorul care i-a numit pe preoti si pe carturarii sau teologii iudei de atunci "pui de napirci". Deci, sincer, am rezerve in a "abuza" de indemnul lui Hristos de a nu "arunca cu piatra" sau a-ti scoate "mai intii birna" din ochiul tau. Fiecare din aceste recomandari sau porunci le-a dat Isus intr-un anumit context si cu siguranta ca o hermeneutica adecvata si corecta a textului biblic te poate face sa intelegi la ce anume s-a referit El atunci cind le-a spus. Sa nu uitam ca oricine poate abuza de Scriptura ca sa justifice orice sau sa condamne orice. Personal nu cred ca Dumnezeul Vechiului si Noului Testament a incurajat vreodata pe nimeni sa tolereze sau sa musamalizeze tradarea, minciuna, ipocrizia si lasitatea. Pur si simplu imi este imposibil sa citesc cu mintea deschisa textul Scripturii si sa ajung la asa o concluzie. Evident ca biserica institutionalizata (de orice confesiune) a avut intoteauna motive sa gaseasca hermeneutici adecvate pentru a sluji intereselor ei si a-si proteja angajatii sau loialii. Asa cum spuneam mai sus, cu Scriptura se poate face orice daca chiar vrei sa o faci. Asta insa nu inseamna ca esti iluminat de Spiritul ei sau ii esti loial Autorului ei. Poate ii esti loial unei anumite institutii religioase dar nu Autorului Scripturii. Sa nu amestecam lucrurile. In alta ordine de idei pe mine nu ma enerveaza nimic, dar absolut nimic. Sint chiar foarte calm. S-ar putea sa te enerveze pe tine de vreme ce ma si acuzi de "dovada suprema de mindrie". Banuiesc ca ai o anumita autoritate de la Dumnezeu sa o faci, fiindca daca nu, atunci e ridicol iar cel ce ar trebui sa puna emoticonul sint eu. "Un crestin autentic iarta si lasa lui Dumnezeu "sansa" de a judeca si a plati" mi se pare o afirmatie care porneste de la o intentie buna dar sfirseste intr-o mlastina a compromisului in care sub masca sau pretextul faptului ca "numai Dumnezeu are dreptul sa judece" ne putem balaci (indeosebi slujitorii bisericii) in orice mizerie morala ca oricum nu ne poate judeca nimeni iar Dumnezeu "e bun si iarta". Hai sa fim seriosi. Citind Scriptura imi este imposibil sa imi imaginez o astfel de argumentare. Sint prea multe, mult prea multe situatiile atit in Vechiul cit si in Noul Testament cind Dumnezeu si "oamenii lui" autentici(sic!) au condamnat fatarnicia si decaderea preotilor, saducheilor, carturarilor, profetilor mincinosi, fariseilor, etc, etc. E imposibil sa iti fundamentezi o teologie pe Scriptura si sa ajungi la alta concluzie. Sau cel putin asta e parerea mea si nu cred ca trebuie neaparat sa fii "mindru" ca sa o ai. Eu cred ca e suficient ca sa ai bun simt intelectual si calauzirea Duhului lui Dumnezeu. In ce priveste ultima intrebare, iti pot spune, dragul meu, ca eu sint crestin. Din cauza asta nu pot avea nevoie de preoti. Daca eram evreu pina la prima venire a lui Hristos, as fi avut nevoie de preotia levitica. Odata cu venirea lui Hristos insa acea preotie s-a incheiat (asa cum probabil stii) si (atit cit pot intelege eu din epistola catre Evrei) ma aflu sub "jurisdictia" "rinduielii lui Melhisedec" al carei mare preot este Hristos. Banuiesc ca iti dai seama ca de vreme ce Il am pe Hristos ca Mare Preot ar fi chiar o prostie sa ma mai intereseze "alt fel" de preoti, daca nu chiar o blasfemie la adresa Lui (cel putin pentru mine). Evident ca mai exista si ideea, oarecum metaforica, a preotiei universale conform careia toti crestinii sint "o preotie imparateasca". Dar asa cum spuneam, expresia este relativ metaforica si daca vrei poti citi intr-una din epistolele lui Petru despre asta. El foloseste expresia si o explica oarecum. Am impresia ca si Pavel o face intr-un anumit loc dar nu imi amintesc exact in clipa asta. Sper ca ti-am satisfacut curiozitatea.
pentru textul : noi propovăduim un hristos nerăstignit dePiesa este una dintre preferatele mele. :)
pentru textul : Noapte bună, copii deFoarte interesant titlu!! Parca ai mai scris tu o poezie cu autostrada, aminteste-mi ca am un lapsus. Era un text bun, acesta e unul ironic, dar stii si tu asta.
pentru textul : meandropauză demultumesc mult, Oriana, pentru frumoasele ganduri! mircea.
pentru textul : Corabia chipului tău deiata un text pe care as fi vrut sa l scriu eu. dovada ca m-a obsedat pana azi, cand acord ac penita. ce m a fermecat, dincolo de atmosfera creata, a fost relatia dintre voi. o numesc bunatate mi ar fi placut ca titlul sa fie "marea debarasare". e pana la urma, o lasare a fiintei intru fericirea celeilalte. asa ceva merita toata invidia si recunostinta. sunt cateva fragmente care m au impresionat. te las sa le ghicesti felicitari, deci
pentru textul : cu plata la destinație deal doilea corolar dacă timpul vine atunci și trece. asadar nu avem prezent și viitor, fiindcă ceea ce trece nu poate fi nici acum nici mâine. cu simpatie pentru felul matematic în care scrii și strădania de a îmbrăca în metafore acest univers logic, lucian.
pentru textul : ombra mai fu cara ed soave più deAlma, când scriu pentru a posta aici sau pentru a tipări lucrez textele nanometric - dacă pot spune așa - și subtil. De aceea primul vers a trecut prin diverse forme, ca de ex. : - treci prin spectre atingând tangențial secundele - traversezi spectre atingând tangențial secundele - traversezi tangențial spectre atingând secundele Și ar mai fi. M-am hotărât pentru forma cea mai condensată. Mă voi gândi cum să o redau mai poetic, ok. Cât despre plutirea aceea are sens cu okeanos-ul de sunete și cu atolul de tăceri. Mă voi gândi să văd cum să nu sune banal. Am scris și aici variante: "te cufunzi", "înoți", "te pierzi", "planezi"... Cred că e bine să se știe că uneori migălesc cuvintele în mine, fir cu fir, dinspre latent spre manifest. Și nu întâmplător le aștern așa, atunci când le scriu. Desigur, aici nu se văd formele anterioare. Sper încă că se vede prelucrarea interioară măcar. Mulțumesc pentru sugestii, ca de obicei sunt pertinente și voi ține seama de ele.
pentru textul : a space between perceptions deCred ca a trecut de ora 1 si mi-a scazut acuitatea vizuala, pentru ca acum 15 minute nu cred ca vedeam dublu. Va asigur ca textul este perfect perceptibil in ambele ipostaze. Va sugerez (sugestie nu ordin) sa renuntati la unul din ele ! Seara buna ! Ialin
pentru textul : după ploaie dePagini