Ottilia, mă bucur că ai citit şi ai simţit o parte din ce am vrut să transmit. Mie al doilea mi se pare mai vizual şi legat de sunete în ambianţă plus de la pagini.
L-am cumparat pe Guenon (Simboluri sacre). Acum haladuiesc prin Canada. Cand ma intorc (prin septembrie) sper sa reluam discutia dupa ce o sa-l citesc si eu.
"știi cînd sînt acolo îmi amintesc brusc de tine rochiile tale colierul lobul urechii totul mă atingi pe marginea imaginației mele și totul revine brusc la normal"... iata un pasaj delicat ce rezoneaza dincolo...in alta lume, pe alta planeta, unde uitam fiecare cit suntem de tristi si ne coloram diminetile cu vaporase din hirtie... exista o fereastra prin care nu ne mai privim virsta ci doar sufletul...
textul a pornit dintr-un exercitiu, unul de admiratie, respirand alte versuri, cu parfum superb si conditionat, pentru a caror citire imi permit sa multumesc aici a rezultat o devoalare de negru incins, un strigat spre neaglutinare multumesc Bianca, nu pot sa nu remarc, la randu-mi, citind si alte comentarii ale tale, fara sa fiu influentat de nuanta laudativa a frazelor de aici, ca ai crescut frumos, in cuvinte si, mai ales, in gand
cred că în drum spre casă de la birou, de la primărie sau de la centrul de repartizare a muncii, treci de ceva vreme pe la ocolul silvic, să mai stai de vorbă cu iepurii, lupii, dulăii, pisicile...
ok, glumesc, cineva trebuie să scrie şi despre Zdreanţă, Moartea Căprioarei, Cîntecul lebedei, Mioriţa, Mistreţul cu colţi de argint... aşa, cine ştie, se va citi pe băncile şcolii despre ceva alb-că-mai-alb-nu-se-poate :)
recunosc ca m-a incurcat un pic omentul acela, mai ales ca nu-l gaseam in dex, pana la urma am inteles ce e cu el; mi-am imaginat tot acel cadru introspectiv construit din imagini inedite si m-a dezarmat finalul, dragostea fara aripi, neidealizata, pur omeneasca, poate singura eficienta;
Poate că e o senzație stranie: am sentimentul că a fost gândit/conceput în altă limbă și aceasta e traducerea ei imperfectă...Accentele bacoviene într-o gamă postmodernistă cu tot apanajul derigoare conferă textului o dimensiune insuficient exploatată în ciuda descrierii gradate, tensionate. Poate că nu este așa cum am gândit. Iluzia se prăbușește de multe ori în sufletul celor care îți decupează singurătatea -acest origami indescifrabil încă - într-un "Amurg muribund"...poemul îmi amintește însă, și nu știu de ce, de compozițiile lui "Florian din Transilvania" sau numai trena lor melancolică...O întunecare pe măsura singurătății noastre. Cum suna în engleză?
Aparent, constructie simpla, insa unele lucruri se cer spuse simplu. Te regasesc minimalist de data asta, cel putin in constructie. Pentru mine, poezia nu e in exterior, nu e o descriere de corpuri exterioare. Ma simt bine cind citesc si rezonez cu ceea ce citesc. Poezia e in noi, si trebuie s-o transmitem. Din punctul meu de vedere, in textul acesta ai reusit sa trasnimiti. O lectura placuta.
George Tarnea - Scrisoare de ramas bun.
"Iubito, câtă lume între noi
Numărători de ploi din doi în doi
Şi dintr-un ochi de dor necunoscut,
Câte zăpezi pe buze ne-au crescut... "
din cauza ritmului si-a prozodiei, probabil.
si-a temei, fireste.
La matale, domnule bobică, când e albă nu e neagră și când e neagră nu e de nici o culoare. stai ca puștiul la margine de baltă și arunci cu pietre după broaște. masa mea de scris e în mijlocul creației lui Dumnezeu, undeva sub bolta unei nopți liniștite de Noiembrie în Georgia, o noapte care te face să-ți pleci genunchiul înaintea Lui - acesta este cadrul poeziei mele, un scriptorium cosmic, unde vorbești cu natura, cu sufletul tău și cu Creatorul. dacă mătăluță ești undeva în vreo tavernă mohorată din Ciulnița, ieși puțin afară, trage o gură de aer proaspăt și apoi revino pe text. iar dincolo de astronomie există un oraș care n-are trebuință de lumina soarelui ziua, nici a lunii noaptea, lumina lui (făclia lui) fiind Mielul. Apocalipsa 20. La astea meditam eu la masa mea abstractă de scris, dar nu cred că ai cunoștință de asemenea subiecte. Oricum, merci de trecere.
somnul numai cu luntraşul are treabă! îmi place finalul acesta conotativ. strofa mediană este super. se pare că şi tu ai o trusă de ustensile de scris care face minuni. treaba cu halucinaţiile - şi cred că intenţionat ai scris "haluginaţii", ca să vedem ce ţi se întâmplă - de la iele ţi se trage, cu siguranţă. şi ştii ceva? tocmai pentru că ai spus "Midnight taboo" am fost curioasă, na! şi mi-a plăcut peste ce am dat...
Termenul de cabala a fost asimilat in limba romana pe filiera franceza si nu se scrie in mod oficial cu "K" (a se vedea de ex. Alexandru Safran - Cabala sau Guy Casaril - Cabala și Rabi Șimon ben Iohai etc) desi se utilizeaza uneori si variantele "Kabala" (poate ca din germana) si Quaballah (din araba)... mi-am permis sa realizez aceasta consideratie din respect pentru utilizarea corecta a cuvantului si nu pentru a reprosa ceva autorului. Apoi 666, dupa cum gasim in Apocalipsa Sfantului Ioan Teologul "Aici este întelepciunea. Cine are pricepere sa socoteasca numarul fiarei; cãci este numar de om. Si numarul ei este sase sute saizeci si sase"... este vorba nu despre diavol ci despre un om care-l va sluji pe diavol... cred ca la asta te-ai gandit si tu cand spui "șasesuteșasezecișișase pămîntesc". Mi se pare facila aceasta rasturnare 666-999... ma duce cu gandul la genul cale de comedii cand 9 de la numarul unei case devine 6... dar din punct de vedere mistic cifra noua are intr-adevar caracteristici diferite, in sens bun... oricum, ca si amuzament: 6+6+6=18=1+8=9 iar 9+9+9=27=7+2=9... probabil acel 9 care reprezinta mereu sfarsitul unui ciclu... in ambele situatii: unitatea primordiala (1) se adauga lumii materiale (8) pentru a o absorbi in spiritual ori 7(alaturi de 12 una dintre cifrele cele mai generoase in semnificatii... sunt 7 mari virtuti, 7 pacate capitale, visul biblic interpretat de Daniel cu cele 7 vaci grase si cele 7 vaci slabe, 7 zile ale saptamanii... pentru adeptii lui Pitagora sapte reprezinta insasi lumea ca sinteza intre triunghi si patrat, feminin si masculin etc) si 2 (dualitatea care se opune principiului, schisma, marea tradare etc)... Cei "două mii de ani" sunt semnul unei legaturi cu venirea lui Mesia pentru ca daca vorbim de facerea lumii cifra ar fi diferita. Interesanta utilizarea termenului "belește" care in Romania a ajuns sa aibe o conotatie vulgara desi la origine, in Ardeal, determina o realitate concreta (belitul oilor)... da o nota de arhaic care alaturi de "cîrmîz" (e vorba de planta din care se fac coloranti sau de insecta?) serveste scopului poetic urmarit de catre autor. "ca să pot striga-n gura mare în această găoace de ou cu care mă trăiesc" Frumoasa imagine a lumii, ce ma duce cu gandul la sistemul geocentric al lui Ptolemeu, la omul care se simte inchis in propria creatie precum sub o bolta... sa nu uitam ca oul este un element prezent frecvent in miturile creatiei. "pe mine mă vorbesc s-aud dumnezeescul ecou" Aici sunt putin nelamurit... e vorba de logosul care se rosteste in afara pentru a se impregna de Dumnezeul imanent in creatie si astfel a putea recunoaste Dumnezeul din launtrul omului? e vorba de reflectia omului asupra sa (rugaciunea poate) si de un feed-back venit de la Dumnezeu? "la o legătură de chei breloc unii se uitau chiorîș la el alții îmi urau noroc"... aici cred ca se dilueaza mesajul.
eu nu pot fi de acord cu antecomentatorii mei. dimpotriva, cred ca poemul creste in intensitate cu cat se apropie de final. e ceva aici din marin sorescu, din nea marin, din moromete, din ceea ce inseamna a fi un fel de maestru pentru sine si pentru ceilalti. este istoria unui om care lasa in urma lui un nume, care lasa un semn in sufletele altora. de asta mi se pare din partea autorului, un act de recunoastere si recunostinta, care face o dedicatie. de aici, necesitatea de a scrie direct, fara artificii stilistice, din inima cum se spune. e semnul care arata catre semnul ce l a atins candva. cine respinge un astfel de text, nu cred ca o face in privinta textului, ci in privinta a ceea ce spune: ca se poate transmite bucuria de a trai, asa cum se traieste pe sine cineva. sau cum ai transmite sufletul. chicere e mesia lui ion, vasile si gheorghe. si a tuturor celorlalti heruvimi si serafimi. asta e smecheria, ca si noica, care singur vedea soareci. cine ar indrazni sa spuna ca nu? penita pentru omul si poetul chichere
1. evident, gresala: REDACTOR si nu REDACOR. Daca as comite atat de des poezii (adevarate) cate typos fac, as fi mare! 2. vreodata (cf. DOMO). Multumesc amanduora.
Muzica și imaginile mi se par în plus, de fapt mie nu mi-a plăcut niciodată vreun 'spectacol de sunet și lumină'. Poemul însă este unul deosebit, l-am lecturat de mai multe ori cu aceeași plăcere.
Margas
Da, un text destul de solid, cu tropi inspiraţi, care susţin ideea-motor; bogat, entuziast, echilibrat. Cititorul, cel puţin în cazul meu, nu-l poate abandona decât după ultimul cuvânt. Remarc şi eu finalul, de-o alegorie elegantă. Ca aspect negativ: "îl alerg prin toate venele" - versul ăsta e îmh-îmh, având în vedere arhicunoscutul vers al fostei Vame Vechi...
Multumesc de trecere si comentariu. Este adevarat ca sunt foarte mult influentat de simbolisti. Voi incerca sa ma indepartez de la idee. Multumesc ! Ialin
mi-a plăcut poemul într-un ton confesional pe care trebuie să mărturisesc îmi era dor să-l regăsesc în poeziile almei. imaginea cu sânii verzi mă lasă în așteptare ori de câte ori o re-citesc, nu știu dar parcă aștept să răsară ceva din sânii aceștia o metaforă aparte. un poem pentru lectură aici pe H
Ca idee mi se pare destul de interesant. Imi place constructia "maree a melcilor bolnavi" care da o senzati de lent in conordanta cu melcii in sine. As avea o anume obiectie legata de "cochilia sa milenară".Aici "milenara" nu isi are rostul, e o asociere slaba. as fi preferat un substitut. Ialin
Imi rezerv dreptul de a evalua si comenta textul mai tarziu insa am sa ma refer la comentariile Ecaterinei care imi dau senzatia, luate ca intreg, ca nu sunt defel in coerenta unele cu altele... ori textul acesta are multe hibe cum ai subliniat in primele luari de pozitie si penita nu se justifica ori aceasta a fost acordata pentru ca lectorul are posibilitatea de a se rupe in enspe si imparte daruri valorizand conduita unui autor si mai putin textul analizat. Si eu apreciez un om care stie sa primeasca o critica constructiva dar nu-i dau penite pentru ca mi-a suportat "mofturile". Ar mai fi o varianta, putin probabila... aceea ca Ecaterina a recitit poezia si i-a gasit virtuti literare care i-au scapat la inceput insa in acest caz acestea ar trebui subliniate la nivelul comentariului. Sfatul meu este sa nu bagatelizam acest instrument.
sună cam popesc, iertat să-mi fie, sper să nu aluneci pe panta asta că nu te mai oprești până la Fundata și apoi dă-i bătaie până jos la Brașov mamă ce de mai peisaje!
eu cred că tu poți mai mult decât această dogmă fie ea și (aici completează ce vrei tu)
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Ottilia, mă bucur că ai citit şi ai simţit o parte din ce am vrut să transmit. Mie al doilea mi se pare mai vizual şi legat de sunete în ambianţă plus de la pagini.
pentru textul : Haiku-Senryu deL-am cumparat pe Guenon (Simboluri sacre). Acum haladuiesc prin Canada. Cand ma intorc (prin septembrie) sper sa reluam discutia dupa ce o sa-l citesc si eu.
pentru textul : Coșmar de"știi cînd sînt acolo îmi amintesc brusc de tine rochiile tale colierul lobul urechii totul mă atingi pe marginea imaginației mele și totul revine brusc la normal"... iata un pasaj delicat ce rezoneaza dincolo...in alta lume, pe alta planeta, unde uitam fiecare cit suntem de tristi si ne coloram diminetile cu vaporase din hirtie... exista o fereastra prin care nu ne mai privim virsta ci doar sufletul...
pentru textul : un alt fel de singurătate detextul a pornit dintr-un exercitiu, unul de admiratie, respirand alte versuri, cu parfum superb si conditionat, pentru a caror citire imi permit sa multumesc aici a rezultat o devoalare de negru incins, un strigat spre neaglutinare multumesc Bianca, nu pot sa nu remarc, la randu-mi, citind si alte comentarii ale tale, fara sa fiu influentat de nuanta laudativa a frazelor de aici, ca ai crescut frumos, in cuvinte si, mai ales, in gand
pentru textul : dacă taci nu ajung I decred că în drum spre casă de la birou, de la primărie sau de la centrul de repartizare a muncii, treci de ceva vreme pe la ocolul silvic, să mai stai de vorbă cu iepurii, lupii, dulăii, pisicile...
ok, glumesc, cineva trebuie să scrie şi despre Zdreanţă, Moartea Căprioarei, Cîntecul lebedei, Mioriţa, Mistreţul cu colţi de argint... aşa, cine ştie, se va citi pe băncile şcolii despre ceva alb-că-mai-alb-nu-se-poate :)
pentru textul : din jurnalul unui iepure alb descuze: a se citi - comunicarea asumată.
pentru textul : ziua cu ochii deschiși derecunosc ca m-a incurcat un pic omentul acela, mai ales ca nu-l gaseam in dex, pana la urma am inteles ce e cu el; mi-am imaginat tot acel cadru introspectiv construit din imagini inedite si m-a dezarmat finalul, dragostea fara aripi, neidealizata, pur omeneasca, poate singura eficienta;
pentru textul : cartea în esperanto depentru că nu toată lumea știe. that's the point. există riscul unei „contextualizări confuzatoare(sic!)”
pentru textul : se duc pe rând, priveşte-i vladimir dePoate că e o senzație stranie: am sentimentul că a fost gândit/conceput în altă limbă și aceasta e traducerea ei imperfectă...Accentele bacoviene într-o gamă postmodernistă cu tot apanajul derigoare conferă textului o dimensiune insuficient exploatată în ciuda descrierii gradate, tensionate. Poate că nu este așa cum am gândit. Iluzia se prăbușește de multe ori în sufletul celor care îți decupează singurătatea -acest origami indescifrabil încă - într-un "Amurg muribund"...poemul îmi amintește însă, și nu știu de ce, de compozițiile lui "Florian din Transilvania" sau numai trena lor melancolică...O întunecare pe măsura singurătății noastre. Cum suna în engleză?
pentru textul : Întunecare deAparent, constructie simpla, insa unele lucruri se cer spuse simplu. Te regasesc minimalist de data asta, cel putin in constructie. Pentru mine, poezia nu e in exterior, nu e o descriere de corpuri exterioare. Ma simt bine cind citesc si rezonez cu ceea ce citesc. Poezia e in noi, si trebuie s-o transmitem. Din punctul meu de vedere, in textul acesta ai reusit sa trasnimiti. O lectura placuta.
pentru textul : Aici începe totul deGeorge Tarnea - Scrisoare de ramas bun.
"Iubito, câtă lume între noi
Numărători de ploi din doi în doi
Şi dintr-un ochi de dor necunoscut,
Câte zăpezi pe buze ne-au crescut... "
din cauza ritmului si-a prozodiei, probabil.
pentru textul : trecere. 7. desi-a temei, fireste.
Aş scoate/ remedia/ şterge "mă rănește din punct de vedere al orientării"...
pentru textul : Cu focul din inimă încălzesc gândurile decre ca ultimul vers ar merge asa: "Nu-s eu Emil, sunt o dublură!"
pentru textul : Ecran deLa matale, domnule bobică, când e albă nu e neagră și când e neagră nu e de nici o culoare. stai ca puștiul la margine de baltă și arunci cu pietre după broaște. masa mea de scris e în mijlocul creației lui Dumnezeu, undeva sub bolta unei nopți liniștite de Noiembrie în Georgia, o noapte care te face să-ți pleci genunchiul înaintea Lui - acesta este cadrul poeziei mele, un scriptorium cosmic, unde vorbești cu natura, cu sufletul tău și cu Creatorul. dacă mătăluță ești undeva în vreo tavernă mohorată din Ciulnița, ieși puțin afară, trage o gură de aer proaspăt și apoi revino pe text. iar dincolo de astronomie există un oraș care n-are trebuință de lumina soarelui ziua, nici a lunii noaptea, lumina lui (făclia lui) fiind Mielul. Apocalipsa 20. La astea meditam eu la masa mea abstractă de scris, dar nu cred că ai cunoștință de asemenea subiecte. Oricum, merci de trecere.
pentru textul : Scriptorium desomnul numai cu luntraşul are treabă! îmi place finalul acesta conotativ. strofa mediană este super. se pare că şi tu ai o trusă de ustensile de scris care face minuni. treaba cu halucinaţiile - şi cred că intenţionat ai scris "haluginaţii", ca să vedem ce ţi se întâmplă - de la iele ţi se trage, cu siguranţă. şi ştii ceva? tocmai pentru că ai spus "Midnight taboo" am fost curioasă, na! şi mi-a plăcut peste ce am dat...
pentru textul : Midnight taboo deTermenul de cabala a fost asimilat in limba romana pe filiera franceza si nu se scrie in mod oficial cu "K" (a se vedea de ex. Alexandru Safran - Cabala sau Guy Casaril - Cabala și Rabi Șimon ben Iohai etc) desi se utilizeaza uneori si variantele "Kabala" (poate ca din germana) si Quaballah (din araba)... mi-am permis sa realizez aceasta consideratie din respect pentru utilizarea corecta a cuvantului si nu pentru a reprosa ceva autorului. Apoi 666, dupa cum gasim in Apocalipsa Sfantului Ioan Teologul "Aici este întelepciunea. Cine are pricepere sa socoteasca numarul fiarei; cãci este numar de om. Si numarul ei este sase sute saizeci si sase"... este vorba nu despre diavol ci despre un om care-l va sluji pe diavol... cred ca la asta te-ai gandit si tu cand spui "șasesuteșasezecișișase pămîntesc". Mi se pare facila aceasta rasturnare 666-999... ma duce cu gandul la genul cale de comedii cand 9 de la numarul unei case devine 6... dar din punct de vedere mistic cifra noua are intr-adevar caracteristici diferite, in sens bun... oricum, ca si amuzament: 6+6+6=18=1+8=9 iar 9+9+9=27=7+2=9... probabil acel 9 care reprezinta mereu sfarsitul unui ciclu... in ambele situatii: unitatea primordiala (1) se adauga lumii materiale (8) pentru a o absorbi in spiritual ori 7(alaturi de 12 una dintre cifrele cele mai generoase in semnificatii... sunt 7 mari virtuti, 7 pacate capitale, visul biblic interpretat de Daniel cu cele 7 vaci grase si cele 7 vaci slabe, 7 zile ale saptamanii... pentru adeptii lui Pitagora sapte reprezinta insasi lumea ca sinteza intre triunghi si patrat, feminin si masculin etc) si 2 (dualitatea care se opune principiului, schisma, marea tradare etc)... Cei "două mii de ani" sunt semnul unei legaturi cu venirea lui Mesia pentru ca daca vorbim de facerea lumii cifra ar fi diferita. Interesanta utilizarea termenului "belește" care in Romania a ajuns sa aibe o conotatie vulgara desi la origine, in Ardeal, determina o realitate concreta (belitul oilor)... da o nota de arhaic care alaturi de "cîrmîz" (e vorba de planta din care se fac coloranti sau de insecta?) serveste scopului poetic urmarit de catre autor. "ca să pot striga-n gura mare în această găoace de ou cu care mă trăiesc" Frumoasa imagine a lumii, ce ma duce cu gandul la sistemul geocentric al lui Ptolemeu, la omul care se simte inchis in propria creatie precum sub o bolta... sa nu uitam ca oul este un element prezent frecvent in miturile creatiei. "pe mine mă vorbesc s-aud dumnezeescul ecou" Aici sunt putin nelamurit... e vorba de logosul care se rosteste in afara pentru a se impregna de Dumnezeul imanent in creatie si astfel a putea recunoaste Dumnezeul din launtrul omului? e vorba de reflectia omului asupra sa (rugaciunea poate) si de un feed-back venit de la Dumnezeu? "la o legătură de chei breloc unii se uitau chiorîș la el alții îmi urau noroc"... aici cred ca se dilueaza mesajul.
pentru textul : antikabală deeu nu pot fi de acord cu antecomentatorii mei. dimpotriva, cred ca poemul creste in intensitate cu cat se apropie de final. e ceva aici din marin sorescu, din nea marin, din moromete, din ceea ce inseamna a fi un fel de maestru pentru sine si pentru ceilalti. este istoria unui om care lasa in urma lui un nume, care lasa un semn in sufletele altora. de asta mi se pare din partea autorului, un act de recunoastere si recunostinta, care face o dedicatie. de aici, necesitatea de a scrie direct, fara artificii stilistice, din inima cum se spune. e semnul care arata catre semnul ce l a atins candva. cine respinge un astfel de text, nu cred ca o face in privinta textului, ci in privinta a ceea ce spune: ca se poate transmite bucuria de a trai, asa cum se traieste pe sine cineva. sau cum ai transmite sufletul. chicere e mesia lui ion, vasile si gheorghe. si a tuturor celorlalti heruvimi si serafimi. asta e smecheria, ca si noica, care singur vedea soareci. cine ar indrazni sa spuna ca nu? penita pentru omul si poetul chichere
pentru textul : Poemul pentru Chichere de1. evident, gresala: REDACTOR si nu REDACOR. Daca as comite atat de des poezii (adevarate) cate typos fac, as fi mare! 2. vreodata (cf. DOMO). Multumesc amanduora.
pentru textul : O poveste postmodernistă deFoarte interesante imaginile poemului! Nu am decât două observaţii negative, pentru "la luminile lungi ale" şi "în niciun caz nevolnică".
pentru textul : Ratare cu mingi verzi des-a facut! paradoxal, contrar la ce s-a banuit la un mom dat, eu chiar nu il am... pe ale mele le stii poate [email protected] sau [email protected]
pentru textul : clown deMuzica și imaginile mi se par în plus, de fapt mie nu mi-a plăcut niciodată vreun 'spectacol de sunet și lumină'. Poemul însă este unul deosebit, l-am lecturat de mai multe ori cu aceeași plăcere.
pentru textul : Poem cu panteră, hiene şi cocor deMargas
Da, un text destul de solid, cu tropi inspiraţi, care susţin ideea-motor; bogat, entuziast, echilibrat. Cititorul, cel puţin în cazul meu, nu-l poate abandona decât după ultimul cuvânt. Remarc şi eu finalul, de-o alegorie elegantă. Ca aspect negativ: "îl alerg prin toate venele" - versul ăsta e îmh-îmh, având în vedere arhicunoscutul vers al fostei Vame Vechi...
pentru textul : râsul ca o alergare deMultumesc de trecere si comentariu. Este adevarat ca sunt foarte mult influentat de simbolisti. Voi incerca sa ma indepartez de la idee. Multumesc ! Ialin
pentru textul : Mâine-oi schia pe frunze... demi-a plăcut poemul într-un ton confesional pe care trebuie să mărturisesc îmi era dor să-l regăsesc în poeziile almei. imaginea cu sânii verzi mă lasă în așteptare ori de câte ori o re-citesc, nu știu dar parcă aștept să răsară ceva din sânii aceștia o metaforă aparte. un poem pentru lectură aici pe H
pentru textul : Dealurile deSufletul meu va fi printre voi, îmi place cum arată coperta volumului. Va urez succes și toate cele bune Aprecierile mele
pentru textul : Cenaclul Virtualia Iași - la ediția a XI-a deSpectacolele se desfăşoară zilnic între orele 18:00 – 23:00, iar intrarea este liberă. Maine, prima zi!
pentru textul : La BUCHAREST MUSIC FILM FESTIVAL 2011 "se dă" artă gratis! deCa idee mi se pare destul de interesant. Imi place constructia "maree a melcilor bolnavi" care da o senzati de lent in conordanta cu melcii in sine. As avea o anume obiectie legata de "cochilia sa milenară".Aici "milenara" nu isi are rostul, e o asociere slaba. as fi preferat un substitut. Ialin
pentru textul : Teroarea melcului deImi rezerv dreptul de a evalua si comenta textul mai tarziu insa am sa ma refer la comentariile Ecaterinei care imi dau senzatia, luate ca intreg, ca nu sunt defel in coerenta unele cu altele... ori textul acesta are multe hibe cum ai subliniat in primele luari de pozitie si penita nu se justifica ori aceasta a fost acordata pentru ca lectorul are posibilitatea de a se rupe in enspe si imparte daruri valorizand conduita unui autor si mai putin textul analizat. Si eu apreciez un om care stie sa primeasca o critica constructiva dar nu-i dau penite pentru ca mi-a suportat "mofturile". Ar mai fi o varianta, putin probabila... aceea ca Ecaterina a recitit poezia si i-a gasit virtuti literare care i-au scapat la inceput insa in acest caz acestea ar trebui subliniate la nivelul comentariului. Sfatul meu este sa nu bagatelizam acest instrument.
pentru textul : pictograme (1) desună cam popesc, iertat să-mi fie, sper să nu aluneci pe panta asta că nu te mai oprești până la Fundata și apoi dă-i bătaie până jos la Brașov mamă ce de mai peisaje!
pentru textul : Balanța cu fluturi deeu cred că tu poți mai mult decât această dogmă fie ea și (aici completează ce vrei tu)
aaaa... nu mai îmi spune...uitasem că ai un apetit pentru subsoluri. god bless your google.
pentru textul : fulger cu aromă de vanilie dePagini