încă mai aștept seara să suni dar cine știe dacă stelele pot avea timp să inventeze telefonul? pentru galanta și gingașa atașare a personajului, îndrăgit de mulți în timpuri fermecate, de persoana iubită. pentru traducerea adecvată, cât și pentru îmbinarea plăcută dintre dor/imagine/dor. frumos, Marina!... nu perfect, dar frumos:)!
Înainte credeam că poezia trebuie să respecte anumite reguli stricte, și un fel de sechele ale unor reguli încă le mai am, iar asta într.adevăr nu lasa poezia să fie liberă întru totul.
Mi-a placut textul, sunetul poetic, apetitul intelectual al unor constructii cu adevarat charismatice. Insa nu am putut "intra" in text, am fost lasat pe dinafara. Asta pentru ca virgula constructia este "exclusivista", de poem-sintagma si deci mai putin pe gustul meu. Genul acesta de "racitura poetico-intelectuala" nu-mi mai incalzeste "cenusa" demultisor, bashka piciorusele bietelor molii :-) Oricum, finalul nu respecta tonul cu acel "rozandu-si incet" si transforma imaginea in ceva usor hilar, parerea mea. Cred ca "rozandu-si" simplu ar fi mai bine. Altfel imaginea e mai degraba de "sugandu-si incet" si se denatureaza. parerea mea Andu
Ce este mai uman decât a râde? Ați văzut vreodată o maimuță cel puțin zâmbind? Ludicul este aici modalitatea de supraviețuire atunci când "mă doare", când vina se drapează în splendoare (își ia ironic acest apelativ, pentru a putea fi înțeleasă, digerată, apoi depășită cu necesitate), când gândul abia mai suportă cuvântul din aer. Naivitatea străzii e sugerată din nou de o ironie: "mireanul", dar și de un plural drăgălaș: "dragosti". Îți vine să zâmbești. Nu există niciodată mai multe dragosti, ci întotdeauna doar una singură (cum vom vedea și la final). Când lupta cu lumea devine imposibilă, penru că ea înalță lângă Aristot mereu noi și noi vicii, ce rămâne "jucăușului" decât joaca "cu Dumnezeu". Aproape că lași furtuna deoparte, de ce să le reducă ea pe toate la una? Sunt pe lume oameni care râd. (Ce bine!) Dar mai sunt și oameni care râd de cei ce râd. Peniță pentru "splendida" si "naiva" "descoperire a omului nou": homo ludens; și pentru celălalt din spatele lui: homo ludens ludens.
...pornesc acest comentariu cu speranţa/dorinţă ca tu să-l receptezi aşa cum trebuie, aşa cum este - un comentariu care nu dă verdicte, ci doar opinii probate/probabile.
...Cred, de fapt, sunt convins că ai talent. Destul. Şi tocmai acest lucru mă face să intervin. Dar talentul tău este greşit exploatat/pus în valoare. Pe scurt spus, trăgând o linie sub toate textele tale pe care le-am citit (şi am lecturat tot ce ai postat), consider că faci unele greşeli pe care mulţi oameni le fac (mai talentaţi ori mai puţini talentaţi), respectiv acelea de a:
...confunda frumuseţea cu înfrumuseţarea, starea de poezie cu starea, estetica limbajului, cu estetica lirică. Mai exact, luând pe rând termenii de mai sus - mulţi presupun că frumuseţea (valoarea) unui poem rezultă din puterea de-a idealiza (formal/stilistic) un oarecare aspect. Nu este aşa! Aici, avem de-a face cu poetizarea. Frumuseţea (valoarea) trebuie să vină din veridicitatea simplificată a faptului respectiv; abia aici figurile de stil pot avea rol. Tot astfel, urmând palierul starea poetică vs stare, mulţi au impresia că a atribui oricărui moment din viaţă importanţă lirică, înseamnă a avea putere creativă; că a simţi este egal cu a avea talent. Nu este aşa! Aici este vorba doar de exacerbare aproape narcisistă. Este evident că nu orice fapt, cum ar fi, servirea cafelei într-o dimineaţă de mai/surprinderea căderii unui măr/statul la coadă, la pâine... nu este demn de-a fi pus pe foaia veşniciei. Fie el presărat cu orice filosofie pretenţioasă ori chimie sentimentală. Starea de poezie înseamnă a lua dintr-un moment doar ceea ce este unic, caracteristic numai şi numai autorului... şi nici asta nu-i de ajuns. Acel ceva trebuie să fie şi irepetabil.. Acel ceva trebuie smuls din banalitate, trăit, înţeles şi tradus celorlalţi prin instrumente lirice cât mai personale. Mai departe, tot mai mulţi cred că estetica limbajului este totuna (şi de ajuns) cu estetica poeziei. De aceea, vei întâlni, poate că ai şi făcut-o de multe ori, texte siropoase, diabetice de-a dreptul (flori, lună, soare, câmpii, inorogi, îndrăgostiţi sub copaci, vis, zei etc etc etc). Sau, dimpotrivă, preţiozităţi lexicale de te iau măselele. Aici e vorba de veleitarism/manierism (infantil)
...Ei, suspeectez că, uneori, ai tendinţa de-a scrie apelând la unele trăsături negativă din cele de mai sus. Nu ştiu din ce motive, nici nu îmi dau cu presupusul. Dar cred că iroseşti talent şi, de ce nu, timp. Repet, tot ce am scris mai sus nu reprezintă verdicte, ci doar concepţiile mele referitoare la universul poetic, în general. Sper să citeşti aşa cum se cuvine acest comentariu.
oriana, de ce nu? chiar vrei acest scurt snapshot la scurt metrajele tale? semnătura mea nu e aleasă la întîmplare mi-am permis un y (altaiyr) pentru că altair (mai jos de tarazed) era deja alocat pe anumite situri. întăresc spusele cu semnatură și stimă, altaiyr
poti scrie foarte bine. dar încă n-o faci. n-ai curajul să-ți trunchiezi textele, să scoți balastul. dacă ai face asta, textul de față ar fi de peniță. deasemenea, ar fi și mult mai scurt
...într-un loc...și într-un timp, aș mai adăuga. Sunt aici, aproape de locul nașterii lui. M-a emoționat foarte tare poemul. Uf! Și chiar acum ninge de parcă se scutură cerul de toată floarea de tei...
Surprinzi metafora în acasa ei, printre oameni si locuri, printre suflete albe. Și da, marea înghețată nu putea oglindi cerul. Mă opresc aici...restul se scrie pe această ninsoare ce îți dă atâta dreptate. Mulțumiri, Virgil! Un poem care m-a îmbogățit.
Remarc mai ales:
,,pe vremea aceea străzile erau pline de noroaie
dar se terminau în cer"
"doar marea
singură și rece
privea înghețată cerul
ca pe o oglindă întunecată
și asta te făcea să crezi că poate
îl aștepta pe el
pe eminescu
să o atingă și să să o facă să se simtă
pentru prima dată
frumoasă"
unii nu simt gustul unui eveniment ca acela al fricii ori al libertăţii - depinde însă de condiţiile în care simţi aceste două atribute ale vieţii - căci există fel şi fel de frici, fel şi fel de libertăţi-, însă nici nu ar fi corect să ne imaginăm, nu zic altfel, că şi cei care duc mai departe viaţa, tinerii, urmaşii etc ar trebui să treacă prin ce am trecut unii dintre noi, ca să înţeleagă, ca să simtă gustul...
oricum eu cred ă fiecare generaţie are "momentele ei de degustat" pe care nu le vor avea aceia care vin după ei ş.a.m.d.
oricum, interesant punctul tău de vedere.
Virgil, atenţie la "O mulțime de lucruri au trecut" şi la "Într-un fel mi-a milă"!
Vladimir, nu știu dacă este o abordare nouă, dar am ținut musai să mă alătur și eu corului "lăudătorilor" și să-ți spun că aici ești altfel, că te-ai îndepărtat suficient de tine pentru a deveni perfect ludic. Că ai gust pentru ironie în scrierile tale, o știam. Că o poți prelucra fin, ca din încheietura degetului mic, sunt bucuroasă să o descopăr. Sper să mai citesc astfel de poezii pe pagina ta.
imi place cum ai finalizat aceste versuri... deasemenea "rugaciunile tarzii pentru rabdare" si "trandafirii galbeni ai gandurilor", restul cred ca ai putea rescrie din perspectiva unei concizii la nivelul ideilor... in prima strofa parca sunt prea multe imagini, nu reusesti aceea "pata de culoare", incearca sa treci dincolo de cuvinte precum:"splendoarea unui val", cu uneltele de slefuit la sevalet:) toate cele bune, inspiratie si vant prielnic:) anana
Iti lipseste o silaba in primul vers din prima strofa (nu respecta lungimea de 11 silabe necesara). Si la Stefanescu lipseste o silaba in versul "S-au pensionat. Doar babe flețe"... Ma cam deranjeaza rimele: "știi / copii" (preluata din varianta originala) si " `mi-i/ va-nălbi" (nici celelalte versiuni nu exceleaza la capitolul rimelor cu terminatie in "i"), care pica in neconcordanta cu incercarea (as zice eu curajoasa) "bețe / creț e"... cu respect Ion Nimerencu
în spatele versurilor mele se află un destul de puternic substrat filosofic, așa că țin destul de mult ca cel care încearcă să "intre" în structura lui să țină cont de acest lucru. când am răspuns acelui comentariu nu am făcut-o unui inginer sau creator de website-uri oferite ulterior gratis altora, ci pur și simplu omului care a încercat să facă un comentariu unui text a cărui idee a scăpat-o. nu mă interesează nici ce spun gurile rele, ci efectiv ceea ce scriu eu și modul în care oamenii încearcă să mă perceapă. eu sunt de formație "filosofică", deci este atât de greu de admis din partea unui "literat" că a scăpat ceva în cadrul unui posibil comentariu? desigur, câștigarea unui concurs la nivel național de poezie poate fi un criteriu demn de luat în considerare pentru unii, însă pentru mine lucrurile nu stau deloc așa. așa cum mai spuneam unui interlocutor cu care am dialogat pe acest site, nivelul de criptare a mesajului poetic a fost așa de mult coborât, încât toată lumea poate să fie poet, nu? fac referire acum la numeroșii creatori care își expun "operele" pe n site-uri și care duc uneori versul către nivelul obscen. nu fac critica poeticii, ci a celor care o scriu și o defăimează. richard rorty miza pe o cultură de tip poetic, în dauna uneia de tip filosofic, tocmai unui principiu pe care l-a numit "autocreația". acest lucru îl fac cu certitudine heidegger, derrida, nabokov, orwell, kundera, în zilele noastre. dar care este sensul poeticii contemporane: mizericismul? în spatele unor vorbe scrise, nu am pus doar alte vorbe, ci idei. creația mea nu depinde nici de vreun comentariu făcut în mod individual, nici de publicarea pe acest site. în acest sens îmi voi retrage poeziile de pe hermeneia...
La mulţi ani şi ţie şi să ştii că sunt cât se poate de bucuroasă că te pot lectura aici, după atât de mult timp în care nu am mai ştiut (nici eu) nimic despre activitatea ta literară. In extenso, e bine că ne-am regăsit aici, după atât de mult timp care uite, trece, trece, cu noi trecându-l, mai mult sau mai puţin din copiii ce parcă am fost. Sper să mai am prilejul să te lecturez în acest spaţiu generos.
Cât despre proiectele mele, ca să devoalez adevărul, există un mini-roman despre care nu ar fi acum atât de multe de povestit, sper să fie în viitor. Voi mai posta fragmente şi aici.
În altă ordine de idei, nu văd motiv de conflict sub acest text inovativ-ludic, nu îi văd sensul ori rostul.
Despre termenul pus sub discuţie. Virgil, nici eu nu am găsit termenul „derogativ” în dex, dar e cât se poate de prezent în limbajul juridic, cu siguranţă că provine din chiar verbul a deroga – vei găsi numeroase exemple şi pe internet. Şi, să fiu iertată, dar eu cred că lui Nicholas îi era cât se poate de familiar şi l-a folosit chiar cu o intenţie elegantă. Şi ţie un călduros La mulţi ani şi gândul meu bun.
Virgil, sunt în faza când pentru mine contează un feedback care să ajute. Cred că te-am obișnuit cu asta.
Mă refeream la afirmațiile Gratuite. Fără susținere argumentată. Și acestea știu că nu îți plac nici ție.
Deci, te rog, lasă deoparte unele impresii de moment și explică-mi și mie ce înțelegi prin zornăitor și unde găsești astfel de bubă:)
Ȋn jurul anilor ’70 mă întȃlneam adesea cu Leonid Dimov și cu Florin Pucă, din păcate ambii dispăruți. De la Dimov am primit volumul „Eleusis” rezultat din colaborarea celor doi (din acest volum am scanat și grafica lui Florin). Volumul are următoarea dedicație
Scaneaza poeziile acelea trase la imprimanta, sa vedem si noi sublinierile :).
In rest, stii si tu ce e in neregula cu textul. Il faci sa sune mai bine? Ar fi o chestie.
dixit. corect gramatical dar incorectă perceptia de stil, DOREL. pentru că acel "dixit" pe care l-am pus acolo nu s-a vrut "am zis" ci un fel de "i-a zis-o" sau "zisă a fost". sau si mai simplu "zisă". desi e posibil ultima sa aiba o alta forma in latina.
Mulțumesc pentru semn albaștri Jiu...ca și albaștri marin, negru căprui....E o culoare specială albastru Jiu, vă spun eu și vă rog să mă credeți pe cuvânt. Cât despre Dumnezeu cel Care SIGUR ne mai așteaptă încă...ideea nu era generală. M-aș bucura să fie încadrată în context...pentru niște oameni care și-au sădit semințe de casă pe un tărâm de a stânga, o ploaie ar fi fatală...sămânța poate crește!
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
încă mai aștept seara să suni dar cine știe dacă stelele pot avea timp să inventeze telefonul? pentru galanta și gingașa atașare a personajului, îndrăgit de mulți în timpuri fermecate, de persoana iubită. pentru traducerea adecvată, cât și pentru îmbinarea plăcută dintre dor/imagine/dor. frumos, Marina!... nu perfect, dar frumos:)!
pentru textul : Poema del Piccolo Principe de"declaraţie" sau proclamaţie de feminitate, ceea ce cred că se vede şi din restul poemului
pentru textul : elegie 01 deÎnainte credeam că poezia trebuie să respecte anumite reguli stricte, și un fel de sechele ale unor reguli încă le mai am, iar asta într.adevăr nu lasa poezia să fie liberă întru totul.
pentru textul : nihil sine deo deMi-a placut textul, sunetul poetic, apetitul intelectual al unor constructii cu adevarat charismatice. Insa nu am putut "intra" in text, am fost lasat pe dinafara. Asta pentru ca virgula constructia este "exclusivista", de poem-sintagma si deci mai putin pe gustul meu. Genul acesta de "racitura poetico-intelectuala" nu-mi mai incalzeste "cenusa" demultisor, bashka piciorusele bietelor molii :-) Oricum, finalul nu respecta tonul cu acel "rozandu-si incet" si transforma imaginea in ceva usor hilar, parerea mea. Cred ca "rozandu-si" simplu ar fi mai bine. Altfel imaginea e mai degraba de "sugandu-si incet" si se denatureaza. parerea mea Andu
pentru textul : picioruşe de molii deCe este mai uman decât a râde? Ați văzut vreodată o maimuță cel puțin zâmbind? Ludicul este aici modalitatea de supraviețuire atunci când "mă doare", când vina se drapează în splendoare (își ia ironic acest apelativ, pentru a putea fi înțeleasă, digerată, apoi depășită cu necesitate), când gândul abia mai suportă cuvântul din aer. Naivitatea străzii e sugerată din nou de o ironie: "mireanul", dar și de un plural drăgălaș: "dragosti". Îți vine să zâmbești. Nu există niciodată mai multe dragosti, ci întotdeauna doar una singură (cum vom vedea și la final). Când lupta cu lumea devine imposibilă, penru că ea înalță lângă Aristot mereu noi și noi vicii, ce rămâne "jucăușului" decât joaca "cu Dumnezeu". Aproape că lași furtuna deoparte, de ce să le reducă ea pe toate la una? Sunt pe lume oameni care râd. (Ce bine!) Dar mai sunt și oameni care râd de cei ce râd. Peniță pentru "splendida" si "naiva" "descoperire a omului nou": homo ludens; și pentru celălalt din spatele lui: homo ludens ludens.
pentru textul : homo ludens deMaria,
...pornesc acest comentariu cu speranţa/dorinţă ca tu să-l receptezi aşa cum trebuie, aşa cum este - un comentariu care nu dă verdicte, ci doar opinii probate/probabile.
...Cred, de fapt, sunt convins că ai talent. Destul. Şi tocmai acest lucru mă face să intervin. Dar talentul tău este greşit exploatat/pus în valoare. Pe scurt spus, trăgând o linie sub toate textele tale pe care le-am citit (şi am lecturat tot ce ai postat), consider că faci unele greşeli pe care mulţi oameni le fac (mai talentaţi ori mai puţini talentaţi), respectiv acelea de a:
...confunda frumuseţea cu înfrumuseţarea, starea de poezie cu starea, estetica limbajului, cu estetica lirică. Mai exact, luând pe rând termenii de mai sus - mulţi presupun că frumuseţea (valoarea) unui poem rezultă din puterea de-a idealiza (formal/stilistic) un oarecare aspect. Nu este aşa! Aici, avem de-a face cu poetizarea. Frumuseţea (valoarea) trebuie să vină din veridicitatea simplificată a faptului respectiv; abia aici figurile de stil pot avea rol. Tot astfel, urmând palierul starea poetică vs stare, mulţi au impresia că a atribui oricărui moment din viaţă importanţă lirică, înseamnă a avea putere creativă; că a simţi este egal cu a avea talent. Nu este aşa! Aici este vorba doar de exacerbare aproape narcisistă. Este evident că nu orice fapt, cum ar fi, servirea cafelei într-o dimineaţă de mai/surprinderea căderii unui măr/statul la coadă, la pâine... nu este demn de-a fi pus pe foaia veşniciei. Fie el presărat cu orice filosofie pretenţioasă ori chimie sentimentală. Starea de poezie înseamnă a lua dintr-un moment doar ceea ce este unic, caracteristic numai şi numai autorului... şi nici asta nu-i de ajuns. Acel ceva trebuie să fie şi irepetabil.. Acel ceva trebuie smuls din banalitate, trăit, înţeles şi tradus celorlalţi prin instrumente lirice cât mai personale. Mai departe, tot mai mulţi cred că estetica limbajului este totuna (şi de ajuns) cu estetica poeziei. De aceea, vei întâlni, poate că ai şi făcut-o de multe ori, texte siropoase, diabetice de-a dreptul (flori, lună, soare, câmpii, inorogi, îndrăgostiţi sub copaci, vis, zei etc etc etc). Sau, dimpotrivă, preţiozităţi lexicale de te iau măselele. Aici e vorba de veleitarism/manierism (infantil)
...Ei, suspeectez că, uneori, ai tendinţa de-a scrie apelând la unele trăsături negativă din cele de mai sus. Nu ştiu din ce motive, nici nu îmi dau cu presupusul. Dar cred că iroseşti talent şi, de ce nu, timp. Repet, tot ce am scris mai sus nu reprezintă verdicte, ci doar concepţiile mele referitoare la universul poetic, în general. Sper să citeşti aşa cum se cuvine acest comentariu.
(voi reveni cu unul aplicat pe text)
pentru textul : Mai singură... deoriana, de ce nu? chiar vrei acest scurt snapshot la scurt metrajele tale? semnătura mea nu e aleasă la întîmplare mi-am permis un y (altaiyr) pentru că altair (mai jos de tarazed) era deja alocat pe anumite situri. întăresc spusele cu semnatură și stimă, altaiyr
pentru textul : Lemuria depoti scrie foarte bine. dar încă n-o faci. n-ai curajul să-ți trunchiezi textele, să scoți balastul. dacă ai face asta, textul de față ar fi de peniță. deasemenea, ar fi și mult mai scurt
pentru textul : TDPMN dehopa! alba a intrat cu argumente obiective pe site si asilor a inceput sa li se bulbuce andrenalina critico literara (ca sa fiu domol)
gabi, si pe-aici e o rasa ariana dpdv al textologiei, n-ai scapat de fantome. mie mi-a placut poezia. te sfatuiesc sa nu te lasi intimidata.
pentru textul : Devorah de...într-un loc...și într-un timp, aș mai adăuga. Sunt aici, aproape de locul nașterii lui. M-a emoționat foarte tare poemul. Uf! Și chiar acum ninge de parcă se scutură cerul de toată floarea de tei...
pentru textul : iarnă și eminescu deSurprinzi metafora în acasa ei, printre oameni si locuri, printre suflete albe. Și da, marea înghețată nu putea oglindi cerul. Mă opresc aici...restul se scrie pe această ninsoare ce îți dă atâta dreptate. Mulțumiri, Virgil! Un poem care m-a îmbogățit.
Remarc mai ales:
,,pe vremea aceea străzile erau pline de noroaie
dar se terminau în cer"
"doar marea
singură și rece
privea înghețată cerul
ca pe o oglindă întunecată
și asta te făcea să crezi că poate
îl aștepta pe el
pe eminescu
să o atingă și să să o facă să se simtă
pentru prima dată
frumoasă"
unii nu simt gustul unui eveniment ca acela al fricii ori al libertăţii - depinde însă de condiţiile în care simţi aceste două atribute ale vieţii - căci există fel şi fel de frici, fel şi fel de libertăţi-, însă nici nu ar fi corect să ne imaginăm, nu zic altfel, că şi cei care duc mai departe viaţa, tinerii, urmaşii etc ar trebui să treacă prin ce am trecut unii dintre noi, ca să înţeleagă, ca să simtă gustul...
oricum eu cred ă fiecare generaţie are "momentele ei de degustat" pe care nu le vor avea aceia care vin după ei ş.a.m.d.
oricum, interesant punctul tău de vedere.
Virgil, atenţie la "O mulțime de lucruri au trecut" şi la "Într-un fel mi-a milă"!
pentru textul : 25 de ani deMulțumesc, Aranca. Un poem suficient. Rămas bun și ție.
pentru textul : Bilet în ușă deVladimir, nu știu dacă este o abordare nouă, dar am ținut musai să mă alătur și eu corului "lăudătorilor" și să-ți spun că aici ești altfel, că te-ai îndepărtat suficient de tine pentru a deveni perfect ludic. Că ai gust pentru ironie în scrierile tale, o știam. Că o poți prelucra fin, ca din încheietura degetului mic, sunt bucuroasă să o descopăr. Sper să mai citesc astfel de poezii pe pagina ta.
pentru textul : Anticoncepționale deimi place cum ai finalizat aceste versuri... deasemenea "rugaciunile tarzii pentru rabdare" si "trandafirii galbeni ai gandurilor", restul cred ca ai putea rescrie din perspectiva unei concizii la nivelul ideilor... in prima strofa parca sunt prea multe imagini, nu reusesti aceea "pata de culoare", incearca sa treci dincolo de cuvinte precum:"splendoarea unui val", cu uneltele de slefuit la sevalet:) toate cele bune, inspiratie si vant prielnic:) anana
pentru textul : petalei de trandafir deIti lipseste o silaba in primul vers din prima strofa (nu respecta lungimea de 11 silabe necesara). Si la Stefanescu lipseste o silaba in versul "S-au pensionat. Doar babe flețe"... Ma cam deranjeaza rimele: "știi / copii" (preluata din varianta originala) si " `mi-i/ va-nălbi" (nici celelalte versiuni nu exceleaza la capitolul rimelor cu terminatie in "i"), care pica in neconcordanta cu incercarea (as zice eu curajoasa) "bețe / creț e"... cu respect Ion Nimerencu
pentru textul : Sonet 161 deiar titlul este neinspirat.
pentru textul : cu urechea lipită de al nouălea cer deîn spatele versurilor mele se află un destul de puternic substrat filosofic, așa că țin destul de mult ca cel care încearcă să "intre" în structura lui să țină cont de acest lucru. când am răspuns acelui comentariu nu am făcut-o unui inginer sau creator de website-uri oferite ulterior gratis altora, ci pur și simplu omului care a încercat să facă un comentariu unui text a cărui idee a scăpat-o. nu mă interesează nici ce spun gurile rele, ci efectiv ceea ce scriu eu și modul în care oamenii încearcă să mă perceapă. eu sunt de formație "filosofică", deci este atât de greu de admis din partea unui "literat" că a scăpat ceva în cadrul unui posibil comentariu? desigur, câștigarea unui concurs la nivel național de poezie poate fi un criteriu demn de luat în considerare pentru unii, însă pentru mine lucrurile nu stau deloc așa. așa cum mai spuneam unui interlocutor cu care am dialogat pe acest site, nivelul de criptare a mesajului poetic a fost așa de mult coborât, încât toată lumea poate să fie poet, nu? fac referire acum la numeroșii creatori care își expun "operele" pe n site-uri și care duc uneori versul către nivelul obscen. nu fac critica poeticii, ci a celor care o scriu și o defăimează. richard rorty miza pe o cultură de tip poetic, în dauna uneia de tip filosofic, tocmai unui principiu pe care l-a numit "autocreația". acest lucru îl fac cu certitudine heidegger, derrida, nabokov, orwell, kundera, în zilele noastre. dar care este sensul poeticii contemporane: mizericismul? în spatele unor vorbe scrise, nu am pus doar alte vorbe, ci idei. creația mea nu depinde nici de vreun comentariu făcut în mod individual, nici de publicarea pe acest site. în acest sens îmi voi retrage poeziile de pe hermeneia...
pentru textul : apryl deapreciez timpul ce l/ati sacrificat pentru citirea si intelegerea poemului meu. va reastept cu drag.
pentru textul : Poem pentru umbră deLa mulţi ani şi ţie şi să ştii că sunt cât se poate de bucuroasă că te pot lectura aici, după atât de mult timp în care nu am mai ştiut (nici eu) nimic despre activitatea ta literară. In extenso, e bine că ne-am regăsit aici, după atât de mult timp care uite, trece, trece, cu noi trecându-l, mai mult sau mai puţin din copiii ce parcă am fost. Sper să mai am prilejul să te lecturez în acest spaţiu generos.
Cât despre proiectele mele, ca să devoalez adevărul, există un mini-roman despre care nu ar fi acum atât de multe de povestit, sper să fie în viitor. Voi mai posta fragmente şi aici.
În altă ordine de idei, nu văd motiv de conflict sub acest text inovativ-ludic, nu îi văd sensul ori rostul.
Despre termenul pus sub discuţie. Virgil, nici eu nu am găsit termenul „derogativ” în dex, dar e cât se poate de prezent în limbajul juridic, cu siguranţă că provine din chiar verbul a deroga – vei găsi numeroase exemple şi pe internet. Şi, să fiu iertată, dar eu cred că lui Nicholas îi era cât se poate de familiar şi l-a folosit chiar cu o intenţie elegantă. Şi ţie un călduros La mulţi ani şi gândul meu bun.
pentru textul : new year samba deVirgil, sunt în faza când pentru mine contează un feedback care să ajute. Cred că te-am obișnuit cu asta.
pentru textul : balada ploilor pierdute 3 deMă refeream la afirmațiile Gratuite. Fără susținere argumentată. Și acestea știu că nu îți plac nici ție.
Deci, te rog, lasă deoparte unele impresii de moment și explică-mi și mie ce înțelegi prin zornăitor și unde găsești astfel de bubă:)
Ȋn jurul anilor ’70 mă întȃlneam adesea cu Leonid Dimov și cu Florin Pucă, din păcate ambii dispăruți. De la Dimov am primit volumul „Eleusis” rezultat din colaborarea celor doi (din acest volum am scanat și grafica lui Florin). Volumul are următoarea dedicație
pentru textul : De dragoste deAndu - simplu - acolo nu mai e niciun simbol, e doar ridicarea perdelei de intuneric. sau de "intuneric"...
pentru textul : (meta)morfoze deun poem orgolios dar original
pentru textul : păcat că mi-ai grăbit apusul deScaneaza poeziile acelea trase la imprimanta, sa vedem si noi sublinierile :).
pentru textul : pentru că mă obişnuisem cu tine deIn rest, stii si tu ce e in neregula cu textul. Il faci sa sune mai bine? Ar fi o chestie.
interesant acest mod aproape sadic de a-ti "chinui" cititorul. e o tehnica indrazneata
pentru textul : ea (nașterea noastră cea de toate zilele) deInteresant, neașteptat, dar... Ce am remarcat ca fiind inedit e codul de bare - tu l-ai atașat fotografiei?
pentru textul : rosario dedixit. corect gramatical dar incorectă perceptia de stil, DOREL. pentru că acel "dixit" pe care l-am pus acolo nu s-a vrut "am zis" ci un fel de "i-a zis-o" sau "zisă a fost". sau si mai simplu "zisă". desi e posibil ultima sa aiba o alta forma in latina.
pentru textul : domnule Labiș deEchilibrată/ precisă nota satirică. Poate că topica ar putea fi îmbunătăţită. În general, nu doar în acest text.
pentru textul : (prea)cuvinte de jurnal depi es: eu aş înlocui "murdară". Strică surpriza.
pentru textul : spring roll deMulțumesc pentru semn albaștri Jiu...ca și albaștri marin, negru căprui....E o culoare specială albastru Jiu, vă spun eu și vă rog să mă credeți pe cuvânt. Cât despre Dumnezeu cel Care SIGUR ne mai așteaptă încă...ideea nu era generală. M-aș bucura să fie încadrată în context...pentru niște oameni care și-au sădit semințe de casă pe un tărâm de a stânga, o ploaie ar fi fatală...sămânța poate crește!
pentru textul : Locuință în rău dePagini