De unde știi de păpușa cu genele tunse? Trebuie să spun ceva aici... Ce mai scandal au făcut fetele... dar țin bine minte că n-am încasat-o. Când eram mic, și eu am tăiat genele păpușilor surorilor mele, ca să văd dacă cresc la loc. Și până acum n-am mai întâlnit pe nimeni care să spună că ar fi făcut ceva la fel. Poate pentru că, așa cum remarcă și autoarea, nu globurile copilăriei sunt fragile, nu ochii păpușilor, aceia care se închideau și se deschideau, ci fragil este însuși jocul. Iar acum când ne plimbăm pe stradă cu lacrimi în ochi ne dăm brusc seama "how fragile we are". Nu? Frumos text. Face mai suportabilă toamna asta fragilă.

..o nostalgie care corupe si invita sa privesti ambele talere ale balantei, dar mai ales spre cea ce atirna.
si asta nu e de rau, ci e de inima de galben.

Nu stiu cum arata un inger in haine (de fapt nu stiu cum arata un inger fara :p) stiu ca nu haina face nici pe om nici pe inger. Insa in rest este o curgere frumoasa, ce aduna cititorul in jurul sentimentelor ce primeaza (shaken not stirred!) ca in jurul unui foc, apoi tamaduieste in trecerea ei spre final.

...si rezonez cu finalul adica m-am intristat aiurea (for God's sake, Corina, is only a poem!!!):p

multumesc, paul!

Cred că e prea mult spus “frenezie imagistică” avînd în față doar două imagini separate nefericit printr-un plan care nu lasă nicio speranță pentru adîncimea scenei; poate se vrea totuși o încercare de a pune sub semnul îndoielii realismul iluzoriu! Dar nu cred că e cazul aici. Să mai spun că nu se vede nicio preocupare pentru eliminarea blurului sau pentru ajustarea tonalității imaginii etc. Frenezie imagistică ? Și merge cu poemul? Replica mea grafică:

un singur raspuns la intrebare(trei in unu`) si textul e ca si sters : unde se afla acest Regulament, unde este el publicat, mai e valabila regula celor doua luni?

ah... lipsește ceva din comentariul meu.

am vrut să tai două cuvinte din poem, la ele mă refeream în P.S., și anume „luciferic” și „universală”.
nu știu de ce n-am reușit, așa că spun aici.

Îmi pare rău, dar eu sînt mai egoistă, scriu pentru mine. Scriu pentru considerentul că fie veselă sau tristă viața este frumoasă și sînt recunoscătoare pentru ea. Poezia este o formă de exprimare și a acestor valori, motiv pentru care evadez în clipele de răgaz în lumea ei. Cu alte cuvinte așa cum unii colecționari își admiră bijuteriile, sau tablourile, eu admir versurile și mă bucur să regăsesc pe acest site unele dintre cele mai bune, printre care și ale tale.

Păi, cum era? Parcă ,,sunt un pod de apă...fii tu un pod de oţel..." Mă aliez cu Raluca :) Ce-ar fi să faci un mixaj între cele două finaluri? :)
În rest, iarna e asa frumos sugerată, cu toate ale ei, bune, rele, albe, îndepărtate...Fie să nu se înzăpezească străzile tinereţii :)

imi place cascada asta hotarata de a desfinta tot ce se crede a fi deja fixat. si, de asemenea, imi place ideea profetului: "cine a inventat chestia asta cu odată la zece ani".

Adriana, îți gânduresc toate respectele mele. Îmi pare rău de situația creată, dar simt o repulsie care n-o mai pot îmblânzi față de acest fenomen al literaturii romane (profetul). Îi miroase urât penița când se apucă să scrie ceva. N-am pretenția să-mi fie înaurite poemele, dar el a deraiat rău de la adevărul a ceea ce constituie o poezie. Cu zahăr, cu sare, lipsită de ele, poezia mea e mai lucidă decat vituperările sale literare și faptul ca are un site nu-i dă dreptul la icnete de idol. Spune-i și lui treaba asta, că de la mine nu vrea s-o primească. Ori trăim în Ghehenă, deja!

frumos copilas. e al tau? in afara de asta, nu cred ca as mai avea ceva de apreciat... poema e atat de slaba incat orice "reclama" e futila. dar pe hermeneia e loc, intotdeauna, (mai ales) pt asa ceva. la multi ani

neglijenţa în publicare mai ales în contextul cînd extistă opţiunea "concept" este de neacceptat

În versul 2 ar fi mers evitat "prinde_de", cu "prinde capătul". Topica în v4 dă o notă de forțare în recitare. Gerunziile unul sub altul "jucând"-"trimițând" pot fi revăzute. Se repetă "spune povestea" - "poveste de spus", tristețea, în versuri destul de apropiate, fiind poezie de mică dimensiune. Ideea în sine este și a tot fost vehiculată în tot felul de scrieri, aici remarc "cercuri de fum" și ceea ce ochiul abia vede. "hit the road", da, conține și o nuanță de ironie poezia ta.

Mulțumesc în numele bunicii pentru superba floare de Amarillis. Cît despre opțiune, nu știu, e aprigă rău, face însă cea mai bună saramură din lume. Focurile din sobele dunărene ard destul de trist acum, dar acești oameni sare și piper sînt obișnuiți și știu să înfrunte tot ceea ce vine. Kemeth Filkins a descris obstacolele pe care le putem întîlni pe drumul vietii într-un poem intitulat „Groapa”. În acest poem el a prezentat un om care, mergînd pe o carare, a cazut într-o groapa din care nu mai putea iesi. Pe aceiasi carare a mers si BUDA, care a ajuns la marginea gropii si i-a spus omului : "groapa este doar o imaginatie a mintii tale. Schimba-ti modul de gîndire si nu te vei mai simti în piericol! " A ajuns la malull gropii si un Hindus ! Acesta i-a spus : acesta groapa este numai calea prin care te purifici, în acest mod vei ajunge mai desavîrsit ! A trecut pe lînga aceiasi groapa si Confucianist, care s-a adresat omului în nevoie: "daca m-ai fi ascultat n-ai fi ajuns niciodata în aceasta groapa! " A mai trecut si un întreprinzator, care i-a zis : Ca sa te salvezi ar fi bine sa comunici si sa interactionezi cu ceilalti ce au cazut în gropi! Un egocentric i-ar fi zis: " Înca nu stii ce-i aceea groapa, daca nu vezi groapa mea!" Un reporter iar fi raspuns : "poti sa-mi oferi exclusivitate pentru povestea ta?" Daca ar fi trecut un perceptor, acesta l-ar fi întrebat : "ai platit impozit pentru groapa ta?" Un optimist i-ar fi spus: "nu te mai plînge; ar putea fi si mai rau", iar un pesimist i-ar fi zis : "bucurate acum, pentru ca lucrurile s-ar putea înrautati !" Numai unul singur l-a cautat pe acest om, s-a plecat spre el, l-a apucat de mîna si l-a scos afara! Acesta a fost Isus !