părerea mea este că textul acesta este scris în grabă și conține atît elemente bune cu care paul ne-a obișnuit dar și chestii iefine sau oarecum optzeciste. exemplul cu „un cearșaf cenușiu mototolit/ drept inimă” mi se pare cel mai grăitor și te decurajează dacă te aștepți să citești o poezie contemporană. dar ce știu eu... eu nu sînt nici măcar conspațial cu românia, darămite contemporan.....
În poarta dinspre miază noapte a intrat sublim Un avion de hârtie insonor ușor scrijelind Irisul meu de granit rază întinsă, Toamnă, pană, nedefinit. Tu păreai a intra în viața mea în aceea seară În care cerul era cicatrizat de comete. Ți-am oferit ultimul zmeu. Cu el înălțam visul meu. Acel avion de hârtie tăia vastă fereastră în tine. Ridica turlă de piatră peste umerii prăfuiți. Astfel albastru de munți și roșu de fier Ai acceptat să porți. iată ce a ieșit după ce am ascultat, pe cât posibil, sfaturile tale, Oriana.
o poezie aparte, ca un blues atipic la marginea no man's land. intilnesc o tristete cronicizata, deloc straina tie sau altora, o paleta grava a momentelor, a filmului ce se deruleaza la nesfirsit "mai departe de oboseala mea" ... o lume interioara prin care nuantele singerii imprima tragic lanului de maci o alta dimensiune... "de fiecare dată îmi curge sânge din nara stângă ridic mâna dreaptă ca și cum v-aș face semn să vă opriți se se oprească" mi-as permite sa sugerez ca titlul ar merita o reactualizare. macii nu au nimic banal. dar este un simplu si inofensiv punct de vedere.
Pot presupune eu daca mi se ingaduie de ce membri H nu au folosit aceasta facilitate foarte buna (chiar m-ai facut invidios :-) din pagina de autor... pentru ca nu s-au obosit sa gandeasca un pic. Pentru a-i ajuta eu propun sa pui la fiecare (dintre cei care nu au completat deja desigur) acolo primul text postat pe H... apoi sa vezi cum intra tot mai multi si il schimba... just an ideea dar sa vezi ce rezultate interesante primesti ca rasplata pentru asa o munca :-) Andu
cred ca-i mai mult o meta-ratare, ratarea in sine aduce progress. :o)
aveam nevoie de-o portita, cam asta e. nu mi-a venit timpul sa tac.
sa-ti multumesc? :o)
imi place tipatul acestei revolte... uneori cred ca nici pasarile n/au cantat de la inceput, a existat o epoca de piatra a pasarilor in care tipau una la alta de pe dealuri diferite... li s/a modelat glasul pe masura ce olarul a manuit din ce in ce mai bine roata, asa se face ca au fost mai intai dinozaurii... plastilina a devenit tot mai moale in mainile Domnului, tot mai indragostit de frumosul creatiei sale, in cutele hainelor sale se scuturau din ce in ce mai rafinate sunetele ... cred ca si noi am aparut din tipatul singuratatii sale, insa dumnezeu nu avea nevoie de caini de companie si nici de vanatoare, ne/a ridicat din start la rangul de frate infiindu/ne sa nu fim niciodata vasali ..asa ca maine, nu azi ai sa revii asupra hotararii tale de a nu mai canta si vei scoate un tril, apoi altul... stii, de asta pleaca din cand in cand pasarile si oamenii..ca sa nu ne obisnuim cu cantul lor si sa nu/l mai apreciem la justa valoare...
pe-atunci eram doi sclavi lactei căutând ouă albastre prin trestii umbrele ne creșteau pe ceasul solar nepăsătoare când străbăteam porticurile spre ritualul înverșunat... desigur tu ai uitat visele cu anemone marine când ne apăsam ochii râzând pentru jerbe de culori ne zeificau zi după zi spălările rituale când primăvara inundații de timp... îți scoteam din păr fluturi albaștri speriați ca să-ți pun ferigi pe pleoape ne-au devorat termitele serii în deșertul ca o pâlnie... acum toate astea sunt un breloc cu deja vu și te alinți că nu mai știi nimic de Tutankamon de melcii de pe cuadrant de iubirea noastra efervescentă ca un pește-arlechin sfârâind pe nisipuri
nu știu de ce ai încadrat acest text la poezie. poate dacă m-aș ghemui în fotoliul tău aș pricepe. partea cu refugiul nu o cred, fiindcă uneori chiar tu mă faci să cred contrariul. fii mai atentă la ce arunci pe geam! a.. răsăritul rotund... m-a făcut să zîmbesc. tîmp.
mulțumesc Viorel, așa cum spuneam în comentariul precedent (care a fost editat înainte că să văd comentariul tău), este un text ceva mai vechi dar care nu a fost postat niciodată pe acest site. din cînd în cînd îmi mai aduc textele să le am și aici. textul are o anumită semnificație pentru mine. mă bucur că, în ciuda faptului că nu te entuziasmezi ușor, povestea borangicului înflorit a reușit să o facă.
Adriana, mie mi se pare ca am citit aici un text intelectual destul de mult "lucrat". Din subtitlu am inteles ca ai revenit asupra unei variante mai vechi probabil... si tot probabil poezia ar trebui sa o lasam asa cum s-a nascut si sa nu o modificam prea mult... cine stie? Si uite cine vorbeste? Eu, care am revenit si iar revenit asupra textelor si le-am luat si le-am facut bucati si iar le-am lipit la loc. Insa vreau sa-ti spun din tot sufletul ca niciodata nu mi s-a intamplat sa ma simt mai inspirat ca prima oara and am scris ceva... apoi am facut doar munca de scrib. In cu totul alta ordine de idei, cu referire la comentarii, nimerencu este un muzical si poate ca l-a deranjat "aglomeratia" din strofa a doua... insa acolo nu mi se pare a fi nicio problema poetica, din contra... O problema insa mi se pare a fi in afirmatia lui hialin "ma impiedica sa las a doua penita de pe siteul asta". Aceasta afirmatie arata un grad de infatuare care sta bine doar unui pustan imberb care se crede Emil Cioran doar pentruca il cheama aproximativ la fel. Dorin e fermecator ca intotdeauna si nu mai stie ce sa faca atunci cand vrea sa fie mai transant :-) Iar eu? Habar n-am... Andu
nu-mi place Dumnezeul asta atat de convenabil croit pe melancholica vestutza a poetului...
imi place numai asta: "cu firimiturile satură pe cei care plănuiesc
să moară de foame" nu ma intreba de ce, am asa o amnezie...
cam bobadilic finalul textului, iar confuzia clepsidra-oglinda ramane, chiar daca, intre noi, poetii, permutarea lor e facila.
si-mi displace ideea asta de lume kitsch unde dumnezeu rade ca de o gluma proasta.
Ceea ce am remarcat la prima citire este constructia poemului. Pare lucrat cu croseta. Asta place. Dar e un poem perfectibil si Virgil are dreptate cand afirma ca sunt prea multe cuvinte. Spre exemplu, eu as citi strofa a doua astfel "ghemuit sub streașina unui templu scriu un poem plin de spaime un blestem strecurat printre dinți" Ar avea mai multa acuitate. Dar e doar o parere si nu este imposibil sa fie gresita. Deasemenea sunt prea multe epitete in text. Un poem scris cu multa traire poetica. Si nu e lucru putin.
Bobadil, exact la asta ma refeream in raspunsul meu: riscuri inutile. Limbaj de lemn la Marina Nicolaev? O fi, da asta o descalifica? Plus tirada in care te-ai lansat sub textul meu. Si eu la rindul meu am lasat doar citeva rinduri de multe ori, gen "text slab", pentru ca din punctul meu de vedere ca simt artistic- singurul argument-mi se pare slab. Ca idee, nu mai activezi de mult timp pe agonia pt ca nu iti mai permite nivelul si nu ca ai renuntat tu, cum ar crede unii din comul tau. Si tot ca idee, daca nu ma insel ori eu am fost la un moment dat editorul ala tacut care ti-a propus un text sa fie remarcat, ori am fost de acord, nu mai tin minte exact. Ceea ce insinuezi tu cu voturile editorilor pe textele editorilor e cam aberant pentru mine, pentru ca, din ce stiu eu, cei care sunt editori aici, i-am vazut cu bun simt, iar ceea ce ai insinuat tine doar de bun simt. Pe de alta parte, poate revolta ta e indreptatita, insa cred ca nu-si are rostul in subsolul acestui text.
Adina, e o simplă întâmplare că nu ai folosit diacriticele? Știi de ce mi-a venit ideea aceasta? Pentru acel "respira" din final, care face toată frumusețea, așa, ambiguu... E o linie subțire acolo, foarte subțire.
"Fiarba vinu-n cupe, spumege pocalul, Daca fiii-ti mindri aste le nutresc; Căci ramine stinca, desi moare valul," carte Apocalipsa...asta iti doresc (am inteles ca 26 este mare aducator de noroc si bucurie peste masura...atunci cand se lasa noiemvrie sa vesteasca)
Sincer, cred că ai ratat poezia aceasta, prin aglomerarea de paranteze, locuri comune și începutul acela "și-apoi". Nu spun că am ceva ab initio împotriva parantezelor în poezie, la urma urmelor putem să folosim cam orice în epoca aceasta, dar "a little goes a long way": ar fi fost mai bine să te limitezi la acea pereche de paranteze fără de care nu se poate. Renunță la cele în plus și le vei sublinia pe cele care sunt musai. Locuri comune: aceeași critică. Începutul abrupt nu este justificat decât de repetarea lui pe la jumătatea poeziei, dar în sine creează o senzație ciudată de rupere. Cred că mai ai de periat serios la textul acesta pentru a ne arăta poezia din el. Și spun asta tocmai pentru că mi-a plăcut ce am ghicit dincolo de aglomerarea de cuvinte.
Ella, probabil că nu e un text foarte bun, e prea explicit, e cum e, dar eu țin mult la el și de aceea l- am pus. Mie nu mi- e rușine cu textele mele, chiar dacă nu corespund anumitor "standarde". Îți mulțumesc pentru trecere și pentru semnele lăsate, o să țin cont de păreri. Te mai aștept. Cami.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
părerea mea este că textul acesta este scris în grabă și conține atît elemente bune cu care paul ne-a obișnuit dar și chestii iefine sau oarecum optzeciste. exemplul cu „un cearșaf cenușiu mototolit/ drept inimă” mi se pare cel mai grăitor și te decurajează dacă te aștepți să citești o poezie contemporană. dar ce știu eu... eu nu sînt nici măcar conspațial cu românia, darămite contemporan.....
pentru textul : din sensibilitățile băiatului care aduce pizza deÎn poarta dinspre miază noapte a intrat sublim Un avion de hârtie insonor ușor scrijelind Irisul meu de granit rază întinsă, Toamnă, pană, nedefinit. Tu păreai a intra în viața mea în aceea seară În care cerul era cicatrizat de comete. Ți-am oferit ultimul zmeu. Cu el înălțam visul meu. Acel avion de hârtie tăia vastă fereastră în tine. Ridica turlă de piatră peste umerii prăfuiți. Astfel albastru de munți și roșu de fier Ai acceptat să porți. iată ce a ieșit după ce am ascultat, pe cât posibil, sfaturile tale, Oriana.
pentru textul : Madlenă 1 deMi-a plăcut poemul și cu cât revin și îl recitesc cu atât mai mult. Crește.Felicitări
pentru textul : purgatoriu deMulţumesc pentru semnul de lectură Ottilia. Am încercat să schiţez aici o falie în timp.
pentru textul : sculptură în lemn roşu deam corecta ultimul vers,multumesc pentru trecere
pentru textul : Femeia pentru jumătate de viață deO poezie curata si de o frumusete aparte care nu straluceste dar nici nu se refuza imaginatiei lectorului... cred ca subtitlul spune multe :)
pentru textul : d&g delet's not get personal on this. cred ca e "a matter of perception". Vroiai sa spun "burtă"? La urma urmei vine din latină, nu?
pentru textul : dromomanie deo poezie aparte, ca un blues atipic la marginea no man's land. intilnesc o tristete cronicizata, deloc straina tie sau altora, o paleta grava a momentelor, a filmului ce se deruleaza la nesfirsit "mai departe de oboseala mea" ... o lume interioara prin care nuantele singerii imprima tragic lanului de maci o alta dimensiune... "de fiecare dată îmi curge sânge din nara stângă ridic mâna dreaptă ca și cum v-aș face semn să vă opriți se se oprească" mi-as permite sa sugerez ca titlul ar merita o reactualizare. macii nu au nimic banal. dar este un simplu si inofensiv punct de vedere.
pentru textul : high rojo dePot presupune eu daca mi se ingaduie de ce membri H nu au folosit aceasta facilitate foarte buna (chiar m-ai facut invidios :-) din pagina de autor... pentru ca nu s-au obosit sa gandeasca un pic. Pentru a-i ajuta eu propun sa pui la fiecare (dintre cei care nu au completat deja desigur) acolo primul text postat pe H... apoi sa vezi cum intra tot mai multi si il schimba... just an ideea dar sa vezi ce rezultate interesante primesti ca rasplata pentru asa o munca :-) Andu
pentru textul : Noutăți în pagina de profil deoana
cred ca-i mai mult o meta-ratare, ratarea in sine aduce progress. :o)
pentru textul : Ratare cu mingi verzi deaveam nevoie de-o portita, cam asta e. nu mi-a venit timpul sa tac.
sa-ti multumesc? :o)
imi place tipatul acestei revolte... uneori cred ca nici pasarile n/au cantat de la inceput, a existat o epoca de piatra a pasarilor in care tipau una la alta de pe dealuri diferite... li s/a modelat glasul pe masura ce olarul a manuit din ce in ce mai bine roata, asa se face ca au fost mai intai dinozaurii... plastilina a devenit tot mai moale in mainile Domnului, tot mai indragostit de frumosul creatiei sale, in cutele hainelor sale se scuturau din ce in ce mai rafinate sunetele ... cred ca si noi am aparut din tipatul singuratatii sale, insa dumnezeu nu avea nevoie de caini de companie si nici de vanatoare, ne/a ridicat din start la rangul de frate infiindu/ne sa nu fim niciodata vasali ..asa ca maine, nu azi ai sa revii asupra hotararii tale de a nu mai canta si vei scoate un tril, apoi altul... stii, de asta pleaca din cand in cand pasarile si oamenii..ca sa nu ne obisnuim cu cantul lor si sa nu/l mai apreciem la justa valoare...
pentru textul : picioare goale depe-atunci eram doi sclavi lactei căutând ouă albastre prin trestii umbrele ne creșteau pe ceasul solar nepăsătoare când străbăteam porticurile spre ritualul înverșunat... desigur tu ai uitat visele cu anemone marine când ne apăsam ochii râzând pentru jerbe de culori ne zeificau zi după zi spălările rituale când primăvara inundații de timp... îți scoteam din păr fluturi albaștri speriați ca să-ți pun ferigi pe pleoape ne-au devorat termitele serii în deșertul ca o pâlnie... acum toate astea sunt un breloc cu deja vu și te alinți că nu mai știi nimic de Tutankamon de melcii de pe cuadrant de iubirea noastra efervescentă ca un pește-arlechin sfârâind pe nisipuri
pentru textul : un pește-arlechin în deșertul-pâlnie denu știu de ce ai încadrat acest text la poezie. poate dacă m-aș ghemui în fotoliul tău aș pricepe. partea cu refugiul nu o cred, fiindcă uneori chiar tu mă faci să cred contrariul. fii mai atentă la ce arunci pe geam! a.. răsăritul rotund... m-a făcut să zîmbesc. tîmp.
pentru textul : primul monolog deioana, multumesc pentru apreciere, imi voi tine antenele ridicate, fii sigura ca si de acum inainte! ionella
pentru textul : Cuvântul deMarga... ! You're such a lady:)!
pentru textul : La prânzul luminii cu iarba: Paul Blaj şi „Memorialul dantelelor galbene” demulțumesc Viorel, așa cum spuneam în comentariul precedent (care a fost editat înainte că să văd comentariul tău), este un text ceva mai vechi dar care nu a fost postat niciodată pe acest site. din cînd în cînd îmi mai aduc textele să le am și aici. textul are o anumită semnificație pentru mine. mă bucur că, în ciuda faptului că nu te entuziasmezi ușor, povestea borangicului înflorit a reușit să o facă.
pentru textul : povestea borangicului înflorit ▒ deAdriana, mie mi se pare ca am citit aici un text intelectual destul de mult "lucrat". Din subtitlu am inteles ca ai revenit asupra unei variante mai vechi probabil... si tot probabil poezia ar trebui sa o lasam asa cum s-a nascut si sa nu o modificam prea mult... cine stie? Si uite cine vorbeste? Eu, care am revenit si iar revenit asupra textelor si le-am luat si le-am facut bucati si iar le-am lipit la loc. Insa vreau sa-ti spun din tot sufletul ca niciodata nu mi s-a intamplat sa ma simt mai inspirat ca prima oara and am scris ceva... apoi am facut doar munca de scrib. In cu totul alta ordine de idei, cu referire la comentarii, nimerencu este un muzical si poate ca l-a deranjat "aglomeratia" din strofa a doua... insa acolo nu mi se pare a fi nicio problema poetica, din contra... O problema insa mi se pare a fi in afirmatia lui hialin "ma impiedica sa las a doua penita de pe siteul asta". Aceasta afirmatie arata un grad de infatuare care sta bine doar unui pustan imberb care se crede Emil Cioran doar pentruca il cheama aproximativ la fel. Dorin e fermecator ca intotdeauna si nu mai stie ce sa faca atunci cand vrea sa fie mai transant :-) Iar eu? Habar n-am... Andu
pentru textul : primăvară sub clopot deerata: hotel
pentru textul : profeții denu-mi place Dumnezeul asta atat de convenabil croit pe melancholica vestutza a poetului...
pentru textul : zile anotimpuri şi vieţi deimi place numai asta: "cu firimiturile satură pe cei care plănuiesc
să moară de foame" nu ma intreba de ce, am asa o amnezie...
cam bobadilic finalul textului, iar confuzia clepsidra-oglinda ramane, chiar daca, intre noi, poetii, permutarea lor e facila.
pentru textul : nebunul se priveşte în oglindă desi-mi displace ideea asta de lume kitsch unde dumnezeu rade ca de o gluma proasta.
Vă mulţumesc pentru vizită şi apreciere, Cezar
pentru textul : Incoerenta existenţă deCeea ce am remarcat la prima citire este constructia poemului. Pare lucrat cu croseta. Asta place. Dar e un poem perfectibil si Virgil are dreptate cand afirma ca sunt prea multe cuvinte. Spre exemplu, eu as citi strofa a doua astfel "ghemuit sub streașina unui templu scriu un poem plin de spaime un blestem strecurat printre dinți" Ar avea mai multa acuitate. Dar e doar o parere si nu este imposibil sa fie gresita. Deasemenea sunt prea multe epitete in text. Un poem scris cu multa traire poetica. Si nu e lucru putin.
pentru textul : Poem cataleptic deMi-a placut... textul e simplu dar expresiv si cu o atmosfera puternica.
pentru textul : defunctis amor deOK.
pentru textul : semnul de plecare denu prea am înţeles ce ai vrut să spui, dar dacă îţi place mai mult Jonel, Jonel să fie.
pentru textul : Rânduri din pipotă către caporalul Pleasnă deOricum mulţam fain de semn. Stimă
Bobadil, exact la asta ma refeream in raspunsul meu: riscuri inutile. Limbaj de lemn la Marina Nicolaev? O fi, da asta o descalifica? Plus tirada in care te-ai lansat sub textul meu. Si eu la rindul meu am lasat doar citeva rinduri de multe ori, gen "text slab", pentru ca din punctul meu de vedere ca simt artistic- singurul argument-mi se pare slab. Ca idee, nu mai activezi de mult timp pe agonia pt ca nu iti mai permite nivelul si nu ca ai renuntat tu, cum ar crede unii din comul tau. Si tot ca idee, daca nu ma insel ori eu am fost la un moment dat editorul ala tacut care ti-a propus un text sa fie remarcat, ori am fost de acord, nu mai tin minte exact. Ceea ce insinuezi tu cu voturile editorilor pe textele editorilor e cam aberant pentru mine, pentru ca, din ce stiu eu, cei care sunt editori aici, i-am vazut cu bun simt, iar ceea ce ai insinuat tine doar de bun simt. Pe de alta parte, poate revolta ta e indreptatita, insa cred ca nu-si are rostul in subsolul acestui text.
pentru textul : puterea mea e în tine deAdina, e o simplă întâmplare că nu ai folosit diacriticele? Știi de ce mi-a venit ideea aceasta? Pentru acel "respira" din final, care face toată frumusețea, așa, ambiguu... E o linie subțire acolo, foarte subțire.
pentru textul : respira de"Fiarba vinu-n cupe, spumege pocalul, Daca fiii-ti mindri aste le nutresc; Căci ramine stinca, desi moare valul," carte Apocalipsa...asta iti doresc (am inteles ca 26 este mare aducator de noroc si bucurie peste masura...atunci cand se lasa noiemvrie sa vesteasca)
pentru textul : Apocalipsa după Vaslui deSincer, cred că ai ratat poezia aceasta, prin aglomerarea de paranteze, locuri comune și începutul acela "și-apoi". Nu spun că am ceva ab initio împotriva parantezelor în poezie, la urma urmelor putem să folosim cam orice în epoca aceasta, dar "a little goes a long way": ar fi fost mai bine să te limitezi la acea pereche de paranteze fără de care nu se poate. Renunță la cele în plus și le vei sublinia pe cele care sunt musai. Locuri comune: aceeași critică. Începutul abrupt nu este justificat decât de repetarea lui pe la jumătatea poeziei, dar în sine creează o senzație ciudată de rupere. Cred că mai ai de periat serios la textul acesta pentru a ne arăta poezia din el. Și spun asta tocmai pentru că mi-a plăcut ce am ghicit dincolo de aglomerarea de cuvinte.
pentru textul : aprilie deElla, probabil că nu e un text foarte bun, e prea explicit, e cum e, dar eu țin mult la el și de aceea l- am pus. Mie nu mi- e rușine cu textele mele, chiar dacă nu corespund anumitor "standarde". Îți mulțumesc pentru trecere și pentru semnele lăsate, o să țin cont de păreri. Te mai aștept. Cami.
pentru textul : raiul de la marginea potirului dePagini