daca ai ceva de spus despre text te rog sa te manifesti. libertate deplina in limita bunului simt. ca sa nu mai fiu nevoit sa mentionez regulamentul, ca sa nu faci alergie. in ce priveste daca cineva face bine sau nu daca publica un text pe hermeneia te rog sa iti pastrezi opinia pentru atunci cind ai sa fii membru in consiliul Hermeneia. pina atunci este relativ neavenit sa te exprimi. nadajduiesc ca vei aprecia cum se cade rugamintea mea si iti vei vedea de treaba care iti apartine. si cam atit.
încerci să dai la o parte
cu dosul palmei
cuvintele toate
precum înlături praful
chiar dacă ştii că iar au să se-aştearnă
altfel dar tot ele
te bucuri pentru cîteva clipe
că poţi vedea sau te poţi vedea
din celălalt
Oana,
mulțumesc. mizam pe “acea curatenie fundamentala”.
Maria-Doina,
emoționant comentariul tău. mă bucur să știu că sînt cititori/poeți care își doresc un volum semnat de mine.
Alina,
mulțumesc pentru urări. vezi tu, în fiecare an pe 15 septembrie în prima zi de școală aveam buzunarele pline de bomboane (la generală pentru că la liceu toți voiau bere de ziua mea). poate asta m-a dus spre copilărie (pui de ET? îl voi întreba pe Timothy Good).
parerea mea este ca norocul acestui text este ca e scurt. daca era mai lung nu mai reusea sa transmita nimic. dar abundenta de vocale si consoana "r" din primul vers il face totusi nu neaparat atragator dar, asa cum am spus, asta e parerea mea
Cred ca ai inghesuit prea mult poezia intr-un mesaj, care o fi ala. Nu e rau, dar forta militantista a versului lui Asztalos stiu ca poate mai mult. Adica, no compromises. Textul acesta mi-a placut mai putin. Ca sa ne aducem aminte si poate sa zambim, aduc aici aminte cateva vorbe de duh de-ale lui Radu Gheorghe "bradulet bradut dragut ninge peste tine" Andu
"cu mâna stângă ți-am întors spre mine chipul/din cortul adormiților gutui..." după aceste versuri e greu să mai scrii despre mâna stângă... poate că o variantă ai putea să mai găseștim dacă vrei: metaforele tale originale ar merita a doua șansă...
O veritabilă Batrachiomahie, în subsolul paginii. Desfăşurată (din păcate, aş zice) tocmai în sfera diasporei româneşti. Dar, mă rog, asta e în ton cu ce s-a întâmplat întotdeauna în această sferă.
Mă opresc aici cu aprecierile de acest tip (deşi, mărturisesc, tastele calculatorului resimt furnicăturile înclinaţiei mele satirice şi pamfletare).
Poemul (pentru că despre el e vorba) este interesant. Strofa a doua e (aş zice) remarcabilă. Eu aş sugera rescrierea ultimei strofe, din care aş renunţa la vorbele "mari": mort, muţi, orbi şi, poate, chiar ultimul vers.
Dar aici avem un text şi interpretarea lui, într-un clip care mi se pare sugestiv atât prin imagini, cât şi prin modulaţiile vocii autorului-recitator(interpret).
În tot, un "produs" de luat în seamă.
Nici mie nu mi se pare nimic în neregulă cu textul vizavi de atacarea vreunei axe ortodoxe. Că, după a mea părere, e un text slăbuţ, e altă discuţie. Eu am punctat nefolosirea majusculei în cazul "fecioarei" numai şi numai din considerente simetrice (în text, toate celelalte titluri religioase sunt scrise cu literă mare, în afara celui în discuţie).
Legat de intervenţiile d-nei Ştefan - într-adevăr, niţel cam avântate şi degrabă vărsătaore de fanatism religios, însă, dacă e să fim echidistanţi, trebuie puse şi pe baza atitudinii ostile şi necomunciative a d-lui Dinu. Când scrii un text sensibil, ca acesta, trebuie să fii dispus să intri în dialog cu eventuali contestatari (fie ei chiar prea avântaţi), şi când spun dialog, nu mă refer la datu-n gură c-o scrptură, că, într-un asemenea context, scrierile religioase nu prea fac obiectul autorităţii argumentative.
...Alina, acum stii de ce am scris poezia si inca sint in cautarea barbatului asta: lumea este plina de barbati ca Virgil, cu palme fine si privire scurta!:)) ma bucur ca am fost (din nou) pe aceeasi lungime de unda a inimii... PS Virgil am scris textul in blugi si cu bigudiurile pe cap, does it count? :)) va doresc un 2009 plin de inspiratie! Corina
Un text superb, cu atmosferă și melancolie. N-am mai fost cu trenul demult, iar poezia asta are de toate, ceva de gară, de străini, de culoarul comun al întâlnirilor întâmplătoare. Finalul îmi place atât de mult încât m-am decis să scriu ceva aici. Biletul de tren devine personaj, trenul însuși abia se reține de la a lansa întrebări. Plictiseală, fum,... și mai ales ploaia aia de fier... e o metonimie foarte reușită și de un efect total.
Doamna Cristina Ștefan, mulțumesc pentru vizită și aprecieri. E vorba de un text mai vechi(conceput cu 4 ani în urmă) pe care l-am revizuit de curând. Nu țin neapărat la „spiritul clasic”, însă aici am simțit nevoia să apelez la „nouri” și nu la „nori”. Ați intuit bine rolul laitmotiviului din tex.
Și totuși, sunt doar parțial de acord cu dvs. atunci când vă referiți la expresiile fumate gen: „singurătatea pe o strâmtă cărare”; ori „tine-n cuget rozele speranței”. De ce numai parțial? Pentru că contextul din care ați extras sintagmele este unul mult mai vast. Spre exemplu, în cazul primei expresii, cadrul complet este următorul:
„convoiul anilor tău cununat
cu singurătatea pe o strâmtă cărare” - sunt versurile pe care nu le-aș mai modifica pentru nimic în lume -
și dacă spuneți că acestea sunt deja „fumate”, chiar am să vă rog să reveniți cu exemple concrete, pentru că eu nu vă cred.
A doua expresie pe care ați catalogat-o fumată, din nou, este ruptă din context
Cadrul complet este iarăși, unul ceva mai complex:
„Decapitând la tine-n cuget rozele speranței” - și asta e doar jumătate din cadru, cealaltă jumătate urmează să se desfășoare până la „faraonii balcanici”.
Pe de altă parte, am sesizat și alte discuții, în subsolul altor texte, despre anumite cuvinte care, după părerea unora, se depreciază dpdv literar, tocmai pentru că se folosesc în exces; eu sunt de altă părere: nu fiecare cuvânt luat și anallizat separat de context, alcătuiesc imaginea originală, ci un cumul de cuvinte ... De asta consider, că argumentele de care vă folosiți atunci când spuneți că acele imagini sunt fumate, sunt numai pe jumătate adevărate. Pentru că dintr-un cadru mai vast, ați extras doar o părticică de imagine și ați interpretat-o la modul ușor eronat, ca pe o imagine/expresie lirică de sine stătătoare.
În legătură cu „e primul text care îmi place la dvs”, ce pot să zic? eu tot consider că am texte mai bune decât acesta. Dar, vorba aceea: nu poți să fii chiar pe placul tuturor. Oricum, mă bucur, totuși, că ați găsit ceva care să-ți placă.
scrisul e ca ploaia, cade din cer, undeva o caramida sparge norii de grindina iar literele cad torential si ne traseaza limite noi, atunci respiram in ritmuri noi pentru ca nu putem vorbi altfel, despre ceea ce uneori viata uita sa mai respire in noi si se intepeneste...
asa am inteles aceasta poezie de stare in care dincolo de lucruri cotidiene, se afla camera in care lumea se invarteste in ritmul tau.
imi place cum surprinzi viata si cum se reflecta ea cu toate avatarurile ei, in ceea ce ai de spus.
ganduri bune!
Aranca, pentru mine zidul înseamnă închidere iar în această poezie a ta văd un univers aparte, doar al tău, (iată că ne lași acum să pătrundem în el) ca și cum ai dori să păstrezi pe cineva (sau ceva) acolo: "munții din care se nasc zidurile", tinerețea care devine lespede, "zidurile din care se naște murirea".Dar munții "visează respirația femeilor" iar visurile sunt gestante în acest univers. El rămâne pradă" nesilit de nimeni", însă "legat" cred că are aici un sens figurat iar lanțul umbrelor cred că reprezintă amintirile...Frumoasă poezie de dragoste:)
Am citit câteva articole referitoare la volumul publicat dupa ce am postat textul meu pe noul e-zine de art&culture de care mă ocup. Nu am rămas surprinsă de celelalte rezonanțe pe care această carte le-a declanșat altor comentatori, cum s-ar putea crede, însă accentul major îl văd pe o (supra)viețuire interioară de forță în care memoria/nostalgia/capacitatea reală de a iubi și a fi iubit măcar preț de o bătaie de aripi, rămân intacte în ciuda tuturor inconvenientelor exterioare, indiferent de caracterul lor. Sunt însă încântată să am în biblioteca e-zinului meu o nouă carte!
Am încercat să înrămez în vers o atmosferă cu totul specială. Dacă se simte asta, înseamnă că le-a fost drag şi cuvintelor să joace şotron la lumina veiozei :)
Paul, mulţumesc mult pentru cuvintele încurajatoare, pentru sugestie, pentru empatia din ,,vale" şi pentru evidenţierea poemului. Ai dreptate, versul final ar trebuie să fie după ,,struguri". De fapt, nici nu contează restul ( sursa şi timpul ) :). Am remarcat şi în timpul recitării că se impune ,,oprire" ( ca în psalmi ).
Deci, voi elimina versurile finale:
,,din via ta
până spre zori" Mulţumesc din nou.
Astăzi trebuie să mai spun cuiva un mare MULŢUMESC! L-am spus :)
Consider cuvântul cu pricina nonliric, din exprimarea civilă, fără pic de poezie, ca şi ultimele trei versuri ale acelei strofe pentru care am făcut sugestia în comentariul anterior a fi eliminate/modificate. Modificarea de acum, da, a eliminat cuvântul inacceptabil pe Hermeneia (total de acord cu decizia lui Adrian), dar înlocuirea făcută nu a adus un plus de lirism. Oricum, e bine că aţi scăpat de frig :)
Despre vulgarităţi în literatura de calitate, a trecut "moda".
Apreciez tonul comentariului, mănuşile puse peste pumnal :), dar mărturisesc că se simte înţepătura. Mea culpa!
un text care merita remarcat la vremea respectiva. imi cer scuze ca nu am facut-o. asemenea tragedii nu ar trebui uitate si nici repetate vreodata. si eu sint pe sfert ucrainean si pe sfert bucovinean. si cu toate astea nu am stiut aceste lucruri. multumesc ca ni le-ai trimis. te rog sa mai scrii despre asta.
Fără ultimul vers, care este prea romanţios şi ca sens, şi ca mod de transmitere (ori măcar fără explicativul "vreau să aud marea"), fără acestea deci, e un text bun spre foarte bun.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
daca ai ceva de spus despre text te rog sa te manifesti. libertate deplina in limita bunului simt. ca sa nu mai fiu nevoit sa mentionez regulamentul, ca sa nu faci alergie. in ce priveste daca cineva face bine sau nu daca publica un text pe hermeneia te rog sa iti pastrezi opinia pentru atunci cind ai sa fii membru in consiliul Hermeneia. pina atunci este relativ neavenit sa te exprimi. nadajduiesc ca vei aprecia cum se cade rugamintea mea si iti vei vedea de treaba care iti apartine. si cam atit.
pentru textul : Manifeste (2) - Manifesto of Futurism (Marinetti) decă textul își propune oareșce veleități ermetice, dar pentru că trezește confuzii estetice, văd, trebuie luat ad litteram
pentru textul : oamenii de care ne este rușine deîncerci să dai la o parte
pentru textul : uneori decu dosul palmei
cuvintele toate
precum înlături praful
chiar dacă ştii că iar au să se-aştearnă
altfel dar tot ele
te bucuri pentru cîteva clipe
că poţi vedea sau te poţi vedea
din celălalt
Oana,
mulțumesc. mizam pe “acea curatenie fundamentala”.
Maria-Doina,
emoționant comentariul tău. mă bucur să știu că sînt cititori/poeți care își doresc un volum semnat de mine.
Alina,
mulțumesc pentru urări. vezi tu, în fiecare an pe 15 septembrie în prima zi de școală aveam buzunarele pline de bomboane (la generală pentru că la liceu toți voiau bere de ziua mea). poate asta m-a dus spre copilărie (pui de ET? îl voi întreba pe Timothy Good).
Paul,
eu îți mulțumesc.
Cristina,
pentru textul : alte povestiri de la Şipot deașa să fie. mulțumiri.
parerea mea este ca norocul acestui text este ca e scurt. daca era mai lung nu mai reusea sa transmita nimic. dar abundenta de vocale si consoana "r" din primul vers il face totusi nu neaparat atragator dar, asa cum am spus, asta e parerea mea
pentru textul : vibrație depoezia ta nu suferă de lipsa inspiratiei, ci de dorinta de a spune cat mai multe in cat mai putine cuvinte.
pentru textul : portretul meu din privirea ta (2) deCred ca ai inghesuit prea mult poezia intr-un mesaj, care o fi ala. Nu e rau, dar forta militantista a versului lui Asztalos stiu ca poate mai mult. Adica, no compromises. Textul acesta mi-a placut mai putin. Ca sa ne aducem aminte si poate sa zambim, aduc aici aminte cateva vorbe de duh de-ale lui Radu Gheorghe "bradulet bradut dragut ninge peste tine" Andu
pentru textul : Elegie cu pui de brad de"cu mâna stângă ți-am întors spre mine chipul/din cortul adormiților gutui..." după aceste versuri e greu să mai scrii despre mâna stângă... poate că o variantă ai putea să mai găseștim dacă vrei: metaforele tale originale ar merita a doua șansă...
pentru textul : mâna ta stângă deO veritabilă Batrachiomahie, în subsolul paginii. Desfăşurată (din păcate, aş zice) tocmai în sfera diasporei româneşti. Dar, mă rog, asta e în ton cu ce s-a întâmplat întotdeauna în această sferă.
pentru textul : Poemul fără de sfârşit deMă opresc aici cu aprecierile de acest tip (deşi, mărturisesc, tastele calculatorului resimt furnicăturile înclinaţiei mele satirice şi pamfletare).
Poemul (pentru că despre el e vorba) este interesant. Strofa a doua e (aş zice) remarcabilă. Eu aş sugera rescrierea ultimei strofe, din care aş renunţa la vorbele "mari": mort, muţi, orbi şi, poate, chiar ultimul vers.
Dar aici avem un text şi interpretarea lui, într-un clip care mi se pare sugestiv atât prin imagini, cât şi prin modulaţiile vocii autorului-recitator(interpret).
În tot, un "produs" de luat în seamă.
Nici mie nu mi se pare nimic în neregulă cu textul vizavi de atacarea vreunei axe ortodoxe. Că, după a mea părere, e un text slăbuţ, e altă discuţie. Eu am punctat nefolosirea majusculei în cazul "fecioarei" numai şi numai din considerente simetrice (în text, toate celelalte titluri religioase sunt scrise cu literă mare, în afara celui în discuţie).
Legat de intervenţiile d-nei Ştefan - într-adevăr, niţel cam avântate şi degrabă vărsătaore de fanatism religios, însă, dacă e să fim echidistanţi, trebuie puse şi pe baza atitudinii ostile şi necomunciative a d-lui Dinu. Când scrii un text sensibil, ca acesta, trebuie să fii dispus să intri în dialog cu eventuali contestatari (fie ei chiar prea avântaţi), şi când spun dialog, nu mă refer la datu-n gură c-o scrptură, că, într-un asemenea context, scrierile religioase nu prea fac obiectul autorităţii argumentative.
pentru textul : noapte cu plată descuze pentru sublinierea exagerata. doar "cerusem" trebuia sa fie...
pentru textul : emanație deelena, ești drăguță. apreciez cuvintele tale. da, ai dreptate, sînt rare. și cu atît mai mult apreciate.
pentru textul : Rămas bun Hermeneia... de...Alina, acum stii de ce am scris poezia si inca sint in cautarea barbatului asta: lumea este plina de barbati ca Virgil, cu palme fine si privire scurta!:)) ma bucur ca am fost (din nou) pe aceeasi lungime de unda a inimii... PS Virgil am scris textul in blugi si cu bigudiurile pe cap, does it count? :)) va doresc un 2009 plin de inspiratie! Corina
pentru textul : Blind date deUn text superb, cu atmosferă și melancolie. N-am mai fost cu trenul demult, iar poezia asta are de toate, ceva de gară, de străini, de culoarul comun al întâlnirilor întâmplătoare. Finalul îmi place atât de mult încât m-am decis să scriu ceva aici. Biletul de tren devine personaj, trenul însuși abia se reține de la a lansa întrebări. Plictiseală, fum,... și mai ales ploaia aia de fier... e o metonimie foarte reușită și de un efect total.
pentru textul : ...istoria scrumului deDoamna Cristina Ștefan, mulțumesc pentru vizită și aprecieri. E vorba de un text mai vechi(conceput cu 4 ani în urmă) pe care l-am revizuit de curând. Nu țin neapărat la „spiritul clasic”, însă aici am simțit nevoia să apelez la „nouri” și nu la „nori”. Ați intuit bine rolul laitmotiviului din tex.
Și totuși, sunt doar parțial de acord cu dvs. atunci când vă referiți la expresiile fumate gen: „singurătatea pe o strâmtă cărare”; ori „tine-n cuget rozele speranței”. De ce numai parțial? Pentru că contextul din care ați extras sintagmele este unul mult mai vast. Spre exemplu, în cazul primei expresii, cadrul complet este următorul:
„convoiul anilor tău cununat
cu singurătatea pe o strâmtă cărare” - sunt versurile pe care nu le-aș mai modifica pentru nimic în lume -
și dacă spuneți că acestea sunt deja „fumate”, chiar am să vă rog să reveniți cu exemple concrete, pentru că eu nu vă cred.
A doua expresie pe care ați catalogat-o fumată, din nou, este ruptă din context
Cadrul complet este iarăși, unul ceva mai complex:
„Decapitând la tine-n cuget rozele speranței” - și asta e doar jumătate din cadru, cealaltă jumătate urmează să se desfășoare până la „faraonii balcanici”.
Pe de altă parte, am sesizat și alte discuții, în subsolul altor texte, despre anumite cuvinte care, după părerea unora, se depreciază dpdv literar, tocmai pentru că se folosesc în exces; eu sunt de altă părere: nu fiecare cuvânt luat și anallizat separat de context, alcătuiesc imaginea originală, ci un cumul de cuvinte ... De asta consider, că argumentele de care vă folosiți atunci când spuneți că acele imagini sunt fumate, sunt numai pe jumătate adevărate. Pentru că dintr-un cadru mai vast, ați extras doar o părticică de imagine și ați interpretat-o la modul ușor eronat, ca pe o imagine/expresie lirică de sine stătătoare.
În legătură cu „e primul text care îmi place la dvs”, ce pot să zic? eu tot consider că am texte mai bune decât acesta. Dar, vorba aceea: nu poți să fii chiar pe placul tuturor. Oricum, mă bucur, totuși, că ați găsit ceva care să-ți placă.
O seară bună,
pentru textul : Solilocvii aride deBot Eugen.
este greu să te regăseşti. Este o vreme a discreţiei. Mulţumiri pentru descifrarea textului şi pentru încurajările voastre. Îmi sunt de folos.
pentru textul : meditând închis în ochiul ciclopului descrisul e ca ploaia, cade din cer, undeva o caramida sparge norii de grindina iar literele cad torential si ne traseaza limite noi, atunci respiram in ritmuri noi pentru ca nu putem vorbi altfel, despre ceea ce uneori viata uita sa mai respire in noi si se intepeneste...
pentru textul : dincolo de politică e camera mea deasa am inteles aceasta poezie de stare in care dincolo de lucruri cotidiene, se afla camera in care lumea se invarteste in ritmul tau.
imi place cum surprinzi viata si cum se reflecta ea cu toate avatarurile ei, in ceea ce ai de spus.
ganduri bune!
Aranca, pentru mine zidul înseamnă închidere iar în această poezie a ta văd un univers aparte, doar al tău, (iată că ne lași acum să pătrundem în el) ca și cum ai dori să păstrezi pe cineva (sau ceva) acolo: "munții din care se nasc zidurile", tinerețea care devine lespede, "zidurile din care se naște murirea".Dar munții "visează respirația femeilor" iar visurile sunt gestante în acest univers. El rămâne pradă" nesilit de nimeni", însă "legat" cred că are aici un sens figurat iar lanțul umbrelor cred că reprezintă amintirile...Frumoasă poezie de dragoste:)
pentru textul : despre umbre deMultumesc, e o profetie binevenita
pentru textul : Hotarul circular deAm citit câteva articole referitoare la volumul publicat dupa ce am postat textul meu pe noul e-zine de art&culture de care mă ocup. Nu am rămas surprinsă de celelalte rezonanțe pe care această carte le-a declanșat altor comentatori, cum s-ar putea crede, însă accentul major îl văd pe o (supra)viețuire interioară de forță în care memoria/nostalgia/capacitatea reală de a iubi și a fi iubit măcar preț de o bătaie de aripi, rămân intacte în ciuda tuturor inconvenientelor exterioare, indiferent de caracterul lor. Sunt însă încântată să am în biblioteca e-zinului meu o nouă carte!
pentru textul : Apariție editorială 2007 – „În vizită la Ussais” de Adrian Graunfels deface parte din seria nostalgicelor. cred ca e timpul... va multumesc.
pentru textul : mălai de...are un iz de ceva finuț, comentariul tău, Matei. primesc nuanța. mulțam!
pentru textul : ferestrele nu au nume deAm încercat să înrămez în vers o atmosferă cu totul specială. Dacă se simte asta, înseamnă că le-a fost drag şi cuvintelor să joace şotron la lumina veiozei :)
Paul, mulţumesc mult pentru cuvintele încurajatoare, pentru sugestie, pentru empatia din ,,vale" şi pentru evidenţierea poemului. Ai dreptate, versul final ar trebuie să fie după ,,struguri". De fapt, nici nu contează restul ( sursa şi timpul ) :). Am remarcat şi în timpul recitării că se impune ,,oprire" ( ca în psalmi ).
Deci, voi elimina versurile finale:
,,din via ta
până spre zori" Mulţumesc din nou.
Astăzi trebuie să mai spun cuiva un mare MULŢUMESC! L-am spus :)
pentru textul : Lumina veiozei în zori deok, am modificat. cred ca aveai dreptate cu privire la imaginea neintentionata de mine.
pentru textul : reverie de ianuarie demultumesc
Şi, uf, mai am una: orice fapt... nu este demn - că orice fapt este demn.
pentru textul : Mai singură... deTu să ieşi la margine
şi să strigi - și cât de simplu ar fi fost undeva mai la mijloc...
nu te va auzi nimeni,
dar tu să strigi - ilogic de simplu, ori, pur și simplu ilogic?!
Jeremiah 32:27 ,,Iatã, Eu sînt Domnul, Dumnezeul oricãrei fãpturi. Este ceva de mirat din partea Mea?``
pentru textul : La margine (Profetul) deConsider cuvântul cu pricina nonliric, din exprimarea civilă, fără pic de poezie, ca şi ultimele trei versuri ale acelei strofe pentru care am făcut sugestia în comentariul anterior a fi eliminate/modificate. Modificarea de acum, da, a eliminat cuvântul inacceptabil pe Hermeneia (total de acord cu decizia lui Adrian), dar înlocuirea făcută nu a adus un plus de lirism. Oricum, e bine că aţi scăpat de frig :)
pentru textul : liquido deDespre vulgarităţi în literatura de calitate, a trecut "moda".
Apreciez tonul comentariului, mănuşile puse peste pumnal :), dar mărturisesc că se simte înţepătura. Mea culpa!
"Într-o zi, într-o noapte,"
Sună aiurea. Zi sau noapte?
"ceasului din perete or să-i crească
limbile ca niște brațe
tu vei dormi
ceasul tău o să bată"
Lipseşte o virgulă. Identifică singur unde
În concluzie poemul este unul foarte prost, lipsit de orice fior liric.
pentru textul : Într-o zi, într-o noapte... deun text care merita remarcat la vremea respectiva. imi cer scuze ca nu am facut-o. asemenea tragedii nu ar trebui uitate si nici repetate vreodata. si eu sint pe sfert ucrainean si pe sfert bucovinean. si cu toate astea nu am stiut aceste lucruri. multumesc ca ni le-ai trimis. te rog sa mai scrii despre asta.
pentru textul : Renașterea împușcata deFără ultimul vers, care este prea romanţios şi ca sens, şi ca mod de transmitere (ori măcar fără explicativul "vreau să aud marea"), fără acestea deci, e un text bun spre foarte bun.
pentru textul : ai ceva maritim și nu știu ce dePagini