D-le Dălan, în primul rând, nu mi-aduc aminte să fi băut împreună. Aşadar, lăsaţi apelativele miştocăreşti la intrare. Intervenţia mea era una pe text şi, mai voalat, e drept, vă atrăgeam atenţia să schimbaţi câte ceva prin poezică, pentru a nu fi trimisa la şantier. Cu alte vorbe, am mizat pe fineţe. Şi am pierdut.
Numeralul se acordă în gen cu substantivul determinat. Vă rog să corectaţi aici: "poate ne prinde şi ora doisprezece"!
În rest, vizavi de pumni, palme, şuturi şi alte scăfârlii anatomice, vă priveşte. Nu ştiu cine are de pierdut dacă textul e perceput ca o bătaie pentru un loc de parcare.
Aaaa, aerul ăsta de metafizician căzut în butoiul logosului anamnezei lui Seneca suferind de pojar (v-a plăcut asta?) nu vă prea prinde. Uneori, subtilitatea filosofică ori a integrării în nara lui Dumnezeu se confundă până la identitate cu retorismul frunzei de câine, după citirea cărţii de telefon.
margas, uite sînt la un pas să îți anulez contul pe hermeneia pentru hărțuire. n-am să mai spun că de multe ori eu m-am opus la acest lucru. dar nu are asta importanță. vreau însă înainte să fac asta să mă lămurești în ce fel am folosit greșit (evident semantic) cuvîntul caraghios acolo. și cum nu mă exprim corect cînd scriu 'le vei vedea în multe din textele mele'? uite, chiar te rog să mă lămurești. înainte de arunca aberații penibile cu iz de ostilitate față de românii din diaspora. te rog să îmi explici.
Buna dimineata, Poezia reflecta o stare urbana: nu totul straluceste in reclame, lap-top-uri incrustate in diamante si genti Prada... L-am vrut prozaic si a iesit prozaic. A incercat sa surprinda un moment din noaptea metropolei, zumzetul de fond si ceea ce se petrece cind ne uitam mai putin in jur. nu e o descriere in metafore ametitoare de unde ne uitam cu mina streasina sa vedem realitatea. Chestia cu jaguarul este o orecare durere mai veche a mea cind englezii si-au vindut 'Jaguarul' lui 'Ford' apoi lui Tata iar sobolanii voiau la inceput gunoi American dar l-am facut doar de import altfel iesea prea politic totul. multumesc de pareri si o zi buna
noteaza -> 4. (Pop.) Loc unde nu bate soarele; loc ferit, ascuns, adăpostit.
DOS, dosuri, s. n. 1. Partea de dindărăt a unui obiect, a unei construcții, a unei curți, a unei ființe etc. ◊ Loc. adv. De-a-ndoasele(a) sau pe de-a-ndoasele(a) = altfel de cum trebuie, de cum e firesc, anapoda; întors invers; cu spatele înainte, de-a-ndăratele(a); Cu dosul în sus = invers de cum e normal, de cum trebuie; în mare dezordine. În dos = în lipsă, în absență, fără să fie de față. ◊ Expr. A scăpa pe (sau prin) ușa din dos = a scăpa cu mare greutate (și pe căi necinstite) dintr-o încurcătură. A intra pe (sau prin) ușa din dos = a obține o favoare (pe căi necinstite, prin protecție). A da dos (la față) sau a da dosul = a se retrage; a fugi; a o șterge. A întoarce cuiva dosul = a se întoarce cu spatele la cineva în semn de supărare; a rupe relațiile de prietenie (cu cineva). În dosul lucrurilor = dincolo de aparențe. ♦ Șezut, fund, fese. ◊ Expr. A se scula (sau a fi etc.) cu dosul în sus = a se trezi (sau a fi) indispus (fără motiv). 2. (În sintagmele) Dosul mâinii (sau palmei, labei) = partea din afară a mâinii (sau a palmei, a labei). Dosul limbii = partea de dedesubt a limbii. 3. Partea mai puțin arătoasă (neîmpodobită și neexpusă vederii) a unui obiect. ♦ Spec. Partea de dinăuntru a unei haine. ◊ Pe dos = a) loc. adv. (în legătură cu obiecte de îmbrăcăminte) cu partea de dinăuntru în afară; b) loc. adv. altfel de cum trebuie, de cum e firesc; c) loc. adj. (fig., despre oameni) sucit, ciudat, bizar. 4. (Pop.) Loc unde nu bate soarele; loc ferit, ascuns, adăpostit. – Lat. pop. dossum (= dorsum).
dar una nu o exclude pe cealalata. graba si atentia nu se exclud. se onoreaza.
oki. ai dreptul sa nu ai tema. cine ce-are-a zice?! eu sar pana mai sus de guler si imi trag un barbierit cu briciul lui occham; o sa ma usture de la spice? si uite ca nu m-am tinut de cuvant. rusine
c u printre valurele daca nu apuci sa ma mai prinzi prin lan:)
E o diferenţa de stil (curent, chiar) destul de pronunţată între unitatea unu, şi restul textului.
"noi zornăim metalic/oameni de tinichea" - zornăim metalic e aproape tautologic, iar "oameni de tinichea, o explicaţie redundantă.
"să pot sorbi din lacrima celui adormit " - fără comentarii.
"nebunie a gândurilor fără de culoare" - de ce nu "gândurilor fără culoare"? Cred că acel "fără de"e un reflex al scrisului în manieră clasică. Mă înşel?
"pe un cer fără de margini" - aceeaşi idee. De ce nu "fără margini"? "Fără de margini" nu sună nicidecum mai poetic decât "fără margini". Acel "de", care vine din versul clasic, era folosit din raţiuni prozodice (ritm/ metru/ cezură). "Cer fără margini" e un clişeu mare.
"spartă în dangăte de clopot ruginit" - pleonasm. Dangătul e sunetul clopotului. Propun "dangăt ruginit".
"aleargă fantomele prin mine
fac semne obscene și eu" - e, iarăşi, din alt film.
- "neîncetat freacă coadă pe coadă" - aici îmi sună a taca-taca - eu văd aici un Romeo și o Julietă desprinși de măștile lor, jucându-se prea vizibil (ca pentru comedie) cu ele, schimbându-și-le între ei, nepăsători. nepăsători? poate nu, pentru că vor să sară. unde? în apă, în aer. vom vedea. - te simți bine cu elementele de anatomie în poezie? e doar o întrebare. deschisă. uite că mai continui și cu un: de ce?
Ecaterina incearca te rog sa inlocuiesti "<" cu "[", ">" cu "]" si i cu I ("i mare") in tagurile tale de italics. Daca ai alte dificultati legate de HCODE intreaba . ialin
un poem scris in intimitatea camerei, aceea in care masa troneaza in mijloc, acoperita cand de panzeturi cand de fete de masa împletite de mână, născătoare de amintiri copilărești, adolescentine, cotidiene... un martor, un prieten tacut și neînsuflețit este aici masa. masa aceea nefolosită, ștearsă de praf, în mijlocul căreia tronează un bibleou împietrit în locul unei vii vaze de flori. această masă ți-a dăruit ideea unui decor interbelic?
exact asta este. „căutarea” deliberată după a scrie așa ceva se transformă întotdeuna într-un penibil fiasco, într-o capodoperă a plictiselii. și bine a spus cine a spus că „blestemat este omul care te plictisește cu (cînd vorbește despre) Dumnezeu.”
nu prea vad legatura cu titlul (destul de bine determinat). in strofa a treia exista o cacofonie. strofa din mijloc aduce o imagine excelenta. pacat de restul
Vreau să știi că încă mai trec pe aici, dar nu mai zic nimic. Mie îmi place, aș putea să spun și de ce, dar dacă nu se va potrivi din nou receptarea mea pozitivă cu alte păreri?
da. și mie mi s-a părut ceva mai puțin reușit la „halatul vînăt”. iar „rupt între pulpe” deși se vrea probabil sugestiv de o anumită manieră, totuși sună relativ pleonastic de vreme ce un halat de infirmieră (soră/asistentă medicală) de obicei are nasturii în față pe toată lungimea și pare cam greu de imaginat rupt între pulpe. poate suna mai logic „cu nasturii rupți între pulpe” sau ceva de genul acesta
oricum, mi-a plăcut motto-ul și poate era bine să îi precizezi autorul.
e atit de bine descrisa aceasta casa de la tara..., incit aproape o vizualizez, se materializeaza treptat, cu toata atmosfera, nostalgia: "ascultând ploaia primordială care te face să te simți bine privind micile fructe sălbatice care se coc fără să asculte telejurnalul de seară mâncând te miri ce dormind te miri ce primind scrisori pentru că sunt demodate primind în piept grindina de lumină pe care pentru prima dată o simt lăsând aerul să-mi ardă traheea ca un jet necruțător de alice scriind cele mai stranii poeme pentru că tot nu le citește nimeni" finalul e superb dar imposibil. prietenii stiu de ce. Toate cele bune!
ma scuzati ca revin. poate ca sta bine si la alta categorie, dar aici e mai protejat cumva sentimentul. a nu uita ca e scris de o femeie, maternul necesar, e o cautare a copilului cu anumite capacitati in materialul brut.
... în principiu sunt de acord cu voroavele lui Călin, dar ca să particularizez, mie mi-a plăcut cel mai mult desenul, mai apoi versurile acestea: textura catifelată a mâinilor încremenite-n marmură, ... însă dacă ne gândim bine... cine sunt eu?:) este aici un poem delicat, Marina, precum unele clipe dăruite de persoana iubită...
Cat de frumos ai putut spune aici: "ochiul este doar cercul pe care îl face lacrima la atingerea cerului văzut de sus" Complicat si frumos, si trist poem. Mereu am lacrimi in gat cand citesc poeme scrise de tine, mereu. Insa nu ma impac deloc cu naveta aceea in poezie. Si nici cu apartamentul, parca e zestre insirata, ei, bine, nu, domnule. Scoate apartamentul, lasa casa. Si nici cu abonamentul nu ma impac, insa aici chiar nu stiu ce sa asezi in loc. "te-ai gîndit vreodată cum e să vină primăvara și să te întrebe ai verde la tine?" Nu m-am gandit niciodata, insa mereu am verde la mine. Pe inima. Acest poem si inca vreo cateva scrise de autori de pe H (si ma refer la poemul lui Virgil, "Atit imi doream", la un poem al lui Emil, stie el care, mai sunt si altii, si am sa fac ulterior un soi de lista, sper sa am timp), asadar, acest poem merita sa fie studiat in cadrul orelor de literatura din scoala, din facultate. Nu exagerez, ma abtin sa nu spun tot ce am de spus referitor la chestiune. Astept ca Domnia sa Aalizeei sa trimita volumul la concurs. Am o idee. Deocamdata, penita aici si revin.
De obicei nu-mi plac poemele cu iz de Craciun, dar asta mi-a atins o coarda. Un poem realistico-idealist, bine echilibrat si actual, de ce nu?! Mi-a placut mult, in mod integral, de aceea ofer semnul meu :)
a, si sa nu uit: Merry Christmas and a happy new year! :)
sunt ok amandoi, am o singura obiectie... my Loraine e bruneta, o bruneta oarecare dintr un sat /oras/ loc oarecare , servind la un bar oarecare unde pentru cateva clipe a oprit un tren oarecare cu niste soldati oarecare... e scris in miscare, ludicul mascheaza fundalul grav al realitatii..soldatii erau inaintea unui drum ca un sicriu... poate era un ultim dar al vietii pentru el... nu vom sti... pe de alta parte, gusturile mele legate de rochiile de seara le poti gasi pe site/ul meu de fashion (modest ce/i drept).... in special in Nadya classsic collection http://katyakelaro.xhost.ro/collection2/collection2.htm cu respect, Katya
Ingaduit sa-mi fie doar atat sa replic deocamdata ultimei afirmatii ale tale Virgil... tu nu esti un neica-nimeni ("continui sa exist fara sa atrag nicio atentie"), iar afirmand asta faci un efort demn de o cauza mai buna decat disimularea unei realitati
Djamal, nu numai ca nu citesti si nu comentezi textele nimanui dar incepi sa iti autocomentezi propriul text cu ceva ce nici comentariu nu este. Considera-te avertizat. La urmatoarea abatere se vor lua masuri concrete fata de acest gen de comportament.
eu am crezut pînă în ultima clipă că jazz ambiental e scrisă de un poet și am încercat –fără succes - să intuiesc autorul. am simțit că e un adversar redutabil. sînt plăcute aceste surprize și interesante trăirile din culise. mulțumesc , felicitări și ție, sper că ne e permis acest răsfăț după o noapte de beție poetică.
citeva observatii. prima, mie imi place culoarea acelui caracter "bonbon". Se potriveste excelent pe fondul negru. a doua, nu inteleg de ce unii nu pot vedea caracterele nipone. Fonturile se pot gasi si incarca daca asta e o problema. Eu nu incurajez astfel de "solutii" grafice. Hermeneia nu este un site de poze ci incearca sa fie de literatura. Cind incepem sa punem poze cu texte grafice apar mai multe problema si printre ele e faptul ca un astfel de "text" nu poate fi indexat, nu poate fi editat (cel putin in sensul normal al cuvintului editare), etc. De aceea eu nu as incadra acest text la bilingv ci poate la experiment vizual. Dar, asa cum am spus, nu as vrea ca astfel de "solutii" sa se perpetueze pe Hermeneia. Multumesc pentru intelegere.
eu cînd mă supăr mă supăr ca mine. nu știu ce amestec are alma aici. în ce privește mielul te asigur că am intuit la ce ai făcut aluzie deși, mă rog, expresii de genul ”copiii îi fac fericiți cu mâna tinerii se țin de mână și zâmbesc/ bătrânii deschid geamul” mi se par simpluțe. dar desigur, de gustibus
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
D-le Dălan, în primul rând, nu mi-aduc aminte să fi băut împreună. Aşadar, lăsaţi apelativele miştocăreşti la intrare. Intervenţia mea era una pe text şi, mai voalat, e drept, vă atrăgeam atenţia să schimbaţi câte ceva prin poezică, pentru a nu fi trimisa la şantier. Cu alte vorbe, am mizat pe fineţe. Şi am pierdut.
Numeralul se acordă în gen cu substantivul determinat. Vă rog să corectaţi aici: "poate ne prinde şi ora doisprezece"!
În rest, vizavi de pumni, palme, şuturi şi alte scăfârlii anatomice, vă priveşte. Nu ştiu cine are de pierdut dacă textul e perceput ca o bătaie pentru un loc de parcare.
pentru textul : prăbuşire deAaaa, aerul ăsta de metafizician căzut în butoiul logosului anamnezei lui Seneca suferind de pojar (v-a plăcut asta?) nu vă prea prinde. Uneori, subtilitatea filosofică ori a integrării în nara lui Dumnezeu se confundă până la identitate cu retorismul frunzei de câine, după citirea cărţii de telefon.
margas, uite sînt la un pas să îți anulez contul pe hermeneia pentru hărțuire. n-am să mai spun că de multe ori eu m-am opus la acest lucru. dar nu are asta importanță. vreau însă înainte să fac asta să mă lămurești în ce fel am folosit greșit (evident semantic) cuvîntul caraghios acolo. și cum nu mă exprim corect cînd scriu 'le vei vedea în multe din textele mele'? uite, chiar te rog să mă lămurești. înainte de arunca aberații penibile cu iz de ostilitate față de românii din diaspora. te rog să îmi explici.
pentru textul : palimpsest de ani și gunoaie deBuna dimineata, Poezia reflecta o stare urbana: nu totul straluceste in reclame, lap-top-uri incrustate in diamante si genti Prada... L-am vrut prozaic si a iesit prozaic. A incercat sa surprinda un moment din noaptea metropolei, zumzetul de fond si ceea ce se petrece cind ne uitam mai putin in jur. nu e o descriere in metafore ametitoare de unde ne uitam cu mina streasina sa vedem realitatea. Chestia cu jaguarul este o orecare durere mai veche a mea cind englezii si-au vindut 'Jaguarul' lui 'Ford' apoi lui Tata iar sobolanii voiau la inceput gunoi American dar l-am facut doar de import altfel iesea prea politic totul. multumesc de pareri si o zi buna
pentru textul : Urbană denoteaza -> 4. (Pop.) Loc unde nu bate soarele; loc ferit, ascuns, adăpostit.
DOS, dosuri, s. n. 1. Partea de dindărăt a unui obiect, a unei construcții, a unei curți, a unei ființe etc. ◊ Loc. adv. De-a-ndoasele(a) sau pe de-a-ndoasele(a) = altfel de cum trebuie, de cum e firesc, anapoda; întors invers; cu spatele înainte, de-a-ndăratele(a); Cu dosul în sus = invers de cum e normal, de cum trebuie; în mare dezordine. În dos = în lipsă, în absență, fără să fie de față. ◊ Expr. A scăpa pe (sau prin) ușa din dos = a scăpa cu mare greutate (și pe căi necinstite) dintr-o încurcătură. A intra pe (sau prin) ușa din dos = a obține o favoare (pe căi necinstite, prin protecție). A da dos (la față) sau a da dosul = a se retrage; a fugi; a o șterge. A întoarce cuiva dosul = a se întoarce cu spatele la cineva în semn de supărare; a rupe relațiile de prietenie (cu cineva). În dosul lucrurilor = dincolo de aparențe. ♦ Șezut, fund, fese. ◊ Expr. A se scula (sau a fi etc.) cu dosul în sus = a se trezi (sau a fi) indispus (fără motiv). 2. (În sintagmele) Dosul mâinii (sau palmei, labei) = partea din afară a mâinii (sau a palmei, a labei). Dosul limbii = partea de dedesubt a limbii. 3. Partea mai puțin arătoasă (neîmpodobită și neexpusă vederii) a unui obiect. ♦ Spec. Partea de dinăuntru a unei haine. ◊ Pe dos = a) loc. adv. (în legătură cu obiecte de îmbrăcăminte) cu partea de dinăuntru în afară; b) loc. adv. altfel de cum trebuie, de cum e firesc; c) loc. adj. (fig., despre oameni) sucit, ciudat, bizar. 4. (Pop.) Loc unde nu bate soarele; loc ferit, ascuns, adăpostit. – Lat. pop. dossum (= dorsum).
pentru textul : în rîpa aceea unde mor cîinii și oamenii fără acte dedar una nu o exclude pe cealalata. graba si atentia nu se exclud. se onoreaza.
pentru textul : doar urme de cauciuc pe asfalt deoki. ai dreptul sa nu ai tema. cine ce-are-a zice?! eu sar pana mai sus de guler si imi trag un barbierit cu briciul lui occham; o sa ma usture de la spice? si uite ca nu m-am tinut de cuvant. rusine
c u printre valurele daca nu apuci sa ma mai prinzi prin lan:)
E o diferenţa de stil (curent, chiar) destul de pronunţată între unitatea unu, şi restul textului.
"noi zornăim metalic/oameni de tinichea" - zornăim metalic e aproape tautologic, iar "oameni de tinichea, o explicaţie redundantă.
"să pot sorbi din lacrima celui adormit " - fără comentarii.
"nebunie a gândurilor fără de culoare" - de ce nu "gândurilor fără culoare"? Cred că acel "fără de"e un reflex al scrisului în manieră clasică. Mă înşel?
"pe un cer fără de margini" - aceeaşi idee. De ce nu "fără margini"? "Fără de margini" nu sună nicidecum mai poetic decât "fără margini". Acel "de", care vine din versul clasic, era folosit din raţiuni prozodice (ritm/ metru/ cezură). "Cer fără margini" e un clişeu mare.
"spartă în dangăte de clopot ruginit" - pleonasm. Dangătul e sunetul clopotului. Propun "dangăt ruginit".
"aleargă fantomele prin mine
pentru textul : dumnezeu scrie defac semne obscene și eu" - e, iarăşi, din alt film.
prefer finalul, desi putin panseist. textul este bun dar prin unele locuri creaza unele senzatii de dublura, de tautologie. felicitari
pentru textul : progresie paralelă şi inversă de- "neîncetat freacă coadă pe coadă" - aici îmi sună a taca-taca - eu văd aici un Romeo și o Julietă desprinși de măștile lor, jucându-se prea vizibil (ca pentru comedie) cu ele, schimbându-și-le între ei, nepăsători. nepăsători? poate nu, pentru că vor să sară. unde? în apă, în aer. vom vedea. - te simți bine cu elementele de anatomie în poezie? e doar o întrebare. deschisă. uite că mai continui și cu un: de ce?
pentru textul : podul suspinelor deEcaterina incearca te rog sa inlocuiesti "<" cu "[", ">" cu "]" si i cu I ("i mare") in tagurile tale de italics. Daca ai alte dificultati legate de HCODE intreaba . ialin
pentru textul : strâmtori deun poem scris in intimitatea camerei, aceea in care masa troneaza in mijloc, acoperita cand de panzeturi cand de fete de masa împletite de mână, născătoare de amintiri copilărești, adolescentine, cotidiene... un martor, un prieten tacut și neînsuflețit este aici masa. masa aceea nefolosită, ștearsă de praf, în mijlocul căreia tronează un bibleou împietrit în locul unei vii vaze de flori. această masă ți-a dăruit ideea unui decor interbelic?
pentru textul : Timpul își frângea mâinile a neliniște într-un decor interbelic deexact asta este. „căutarea” deliberată după a scrie așa ceva se transformă întotdeuna într-un penibil fiasco, într-o capodoperă a plictiselii. și bine a spus cine a spus că „blestemat este omul care te plictisește cu (cînd vorbește despre) Dumnezeu.”
pentru textul : la Văratec mă ajunge toamna denu prea vad legatura cu titlul (destul de bine determinat). in strofa a treia exista o cacofonie. strofa din mijloc aduce o imagine excelenta. pacat de restul
pentru textul : strada mea cu pielea prăfuită desi vine o vreme cand simti ca trebuie sa urli. si urli
pentru textul : wild deVreau să știi că încă mai trec pe aici, dar nu mai zic nimic. Mie îmi place, aș putea să spun și de ce, dar dacă nu se va potrivi din nou receptarea mea pozitivă cu alte păreri?
pentru textul : Gând de vecernie deda. și mie mi s-a părut ceva mai puțin reușit la „halatul vînăt”. iar „rupt între pulpe” deși se vrea probabil sugestiv de o anumită manieră, totuși sună relativ pleonastic de vreme ce un halat de infirmieră (soră/asistentă medicală) de obicei are nasturii în față pe toată lungimea și pare cam greu de imaginat rupt între pulpe. poate suna mai logic „cu nasturii rupți între pulpe” sau ceva de genul acesta
pentru textul : Plăci vinil peste ospicii deoricum, mi-a plăcut motto-ul și poate era bine să îi precizezi autorul.
e atit de bine descrisa aceasta casa de la tara..., incit aproape o vizualizez, se materializeaza treptat, cu toata atmosfera, nostalgia: "ascultând ploaia primordială care te face să te simți bine privind micile fructe sălbatice care se coc fără să asculte telejurnalul de seară mâncând te miri ce dormind te miri ce primind scrisori pentru că sunt demodate primind în piept grindina de lumină pe care pentru prima dată o simt lăsând aerul să-mi ardă traheea ca un jet necruțător de alice scriind cele mai stranii poeme pentru că tot nu le citește nimeni" finalul e superb dar imposibil. prietenii stiu de ce. Toate cele bune!
pentru textul : casa de pe colină dema scuzati ca revin. poate ca sta bine si la alta categorie, dar aici e mai protejat cumva sentimentul. a nu uita ca e scris de o femeie, maternul necesar, e o cautare a copilului cu anumite capacitati in materialul brut.
pentru textul : Cosmologia: ultima fenomenologie a procesului creaţiei literare demultumesc mult
pentru textul : omul pe care nu îl așteptam de... în principiu sunt de acord cu voroavele lui Călin, dar ca să particularizez, mie mi-a plăcut cel mai mult desenul, mai apoi versurile acestea: textura catifelată a mâinilor încremenite-n marmură, ... însă dacă ne gândim bine... cine sunt eu?:) este aici un poem delicat, Marina, precum unele clipe dăruite de persoana iubită...
pentru textul : n-am știut deAu avut si telefonia intrerupta si cred ca e in continuare. Net tot nu au. La mitingul din Iasi au fost mai mult de 500 persoane.
pentru textul : sandale pentru no woman's land deCat de frumos ai putut spune aici: "ochiul este doar cercul pe care îl face lacrima la atingerea cerului văzut de sus" Complicat si frumos, si trist poem. Mereu am lacrimi in gat cand citesc poeme scrise de tine, mereu. Insa nu ma impac deloc cu naveta aceea in poezie. Si nici cu apartamentul, parca e zestre insirata, ei, bine, nu, domnule. Scoate apartamentul, lasa casa. Si nici cu abonamentul nu ma impac, insa aici chiar nu stiu ce sa asezi in loc. "te-ai gîndit vreodată cum e să vină primăvara și să te întrebe ai verde la tine?" Nu m-am gandit niciodata, insa mereu am verde la mine. Pe inima. Acest poem si inca vreo cateva scrise de autori de pe H (si ma refer la poemul lui Virgil, "Atit imi doream", la un poem al lui Emil, stie el care, mai sunt si altii, si am sa fac ulterior un soi de lista, sper sa am timp), asadar, acest poem merita sa fie studiat in cadrul orelor de literatura din scoala, din facultate. Nu exagerez, ma abtin sa nu spun tot ce am de spus referitor la chestiune. Astept ca Domnia sa Aalizeei sa trimita volumul la concurs. Am o idee. Deocamdata, penita aici si revin.
pentru textul : dare de seamă deDe obicei nu-mi plac poemele cu iz de Craciun, dar asta mi-a atins o coarda. Un poem realistico-idealist, bine echilibrat si actual, de ce nu?! Mi-a placut mult, in mod integral, de aceea ofer semnul meu :)
a, si sa nu uit: Merry Christmas and a happy new year! :)
pentru textul : feliz navidad desunt ok amandoi, am o singura obiectie... my Loraine e bruneta, o bruneta oarecare dintr un sat /oras/ loc oarecare , servind la un bar oarecare unde pentru cateva clipe a oprit un tren oarecare cu niste soldati oarecare... e scris in miscare, ludicul mascheaza fundalul grav al realitatii..soldatii erau inaintea unui drum ca un sicriu... poate era un ultim dar al vietii pentru el... nu vom sti... pe de alta parte, gusturile mele legate de rochiile de seara le poti gasi pe site/ul meu de fashion (modest ce/i drept).... in special in Nadya classsic collection http://katyakelaro.xhost.ro/collection2/collection2.htm cu respect, Katya
pentru textul : Loraine deIngaduit sa-mi fie doar atat sa replic deocamdata ultimei afirmatii ale tale Virgil... tu nu esti un neica-nimeni ("continui sa exist fara sa atrag nicio atentie"), iar afirmand asta faci un efort demn de o cauza mai buna decat disimularea unei realitati
pentru textul : some rule rules some rules deDjamal, nu numai ca nu citesti si nu comentezi textele nimanui dar incepi sa iti autocomentezi propriul text cu ceva ce nici comentariu nu este. Considera-te avertizat. La urmatoarea abatere se vor lua masuri concrete fata de acest gen de comportament.
pentru textul : Ceruri depoate că da, poate că nu/ poate eu sau poate tu/ soarele vom transforma/ intr-o pizza ce-om manca.
pentru textul : Osânda soarelui depornind de la titlu, care transmite, puteai să conduci un discurs poetic, pe vers, foarte bun.
pentru textul : dimineață fără anotimp cu domnișoara p. deE doar o părere. Sper să nu deranjeze.
eu am crezut pînă în ultima clipă că jazz ambiental e scrisă de un poet și am încercat –fără succes - să intuiesc autorul. am simțit că e un adversar redutabil. sînt plăcute aceste surprize și interesante trăirile din culise. mulțumesc , felicitări și ție, sper că ne e permis acest răsfăț după o noapte de beție poetică.
pentru textul : Premiul de popularitate al concursului de poezie „Astenie de primăvară Hermeneia 2010” deciteva observatii. prima, mie imi place culoarea acelui caracter "bonbon". Se potriveste excelent pe fondul negru. a doua, nu inteleg de ce unii nu pot vedea caracterele nipone. Fonturile se pot gasi si incarca daca asta e o problema. Eu nu incurajez astfel de "solutii" grafice. Hermeneia nu este un site de poze ci incearca sa fie de literatura. Cind incepem sa punem poze cu texte grafice apar mai multe problema si printre ele e faptul ca un astfel de "text" nu poate fi indexat, nu poate fi editat (cel putin in sensul normal al cuvintului editare), etc. De aceea eu nu as incadra acest text la bilingv ci poate la experiment vizual. Dar, asa cum am spus, nu as vrea ca astfel de "solutii" sa se perpetueze pe Hermeneia. Multumesc pentru intelegere.
pentru textul : 江戸 (Edo) deeu cînd mă supăr mă supăr ca mine. nu știu ce amestec are alma aici. în ce privește mielul te asigur că am intuit la ce ai făcut aluzie deși, mă rog, expresii de genul ”copiii îi fac fericiți cu mâna tinerii se țin de mână și zâmbesc/ bătrânii deschid geamul” mi se par simpluțe. dar desigur, de gustibus
pentru textul : despre dumnezeul meu vreau să-ți vorbesc azi dePagini