Mun. Craiova, Str. Dr. Ioan Cantacuzino, Nr. 19, Bl. S 38, Sc. 1, Ap. 13, Jud. Dolj. multumesc pentru aprecieri. astept cu nerabdare a ta carte, frate!
Mai putin titlul (si deci si finalul) poemul este reusit, pentru ca Emil ne surprinde din nou cu acest vartej de imagini care deja incep sa-i poarte numele. Dar, atentie, Emil nu scrie de dragul de a scrie, ci de dragul vietii pe care el o traieste la limita, experimentand senzatii care isi gasesc locul doar in cuvinte aparent dezacordate. El inoata intr-o mare fara pesti, este o mare a singuratatii absolute, acolo doar trecutul mai traieste, prezentul si viitorul sunt timpi imaginari, dar imaginatia este mai cuprinzatoare decat timpul insusi. Niciodata nu se va intoarce insa omul in acel trecut, pentru ca acel trecut se regaseste acum intr-o dimensiune plina de monstri, acestia se numesc amintiri iar ele, amintirile, fac pace cu omul doar atunci cand nu te mai doare... asta este ceea ce poemele (cele reusite, ca acesta, desigur) lui Emil ne transmit: durerea imaginatiei care intrerupe tot ceea ce este pentru noi firesc pentru a ne infatiseaza o alta lume, cea pe care, sunt sigur, Emil o vrea a poeziei nascute dintr-o forma extraterestra de durere. Bobadil. P.S. In mod normal, as fi insemnat textul cu o penita, dar vad ca a facut Oriana gestul, iar datorita lamentarii din titlu nu cred ca textul merita doua penite. Daca faci efortul sa schimbi titlul si finalul Emile, textul merita toata aprecierea. Parerea mea, desigur.
Mi-a placut "umbra femeilor dansează în jurul focului"... ma duce cu gandul la fantasma sau la o femeie care nu are curaj pe masura fanteziei... desi ideea unei umbre comune genului si nu speciei are farmec mai ales daca focul acela depaseste stadiul fizic. Nu-mi place "fire albe se fac cenușă în palmele vântului."... prea facila exprimarea "fire albe"/"palmele vântului". "ochii sticloși"... formulare foarte des utilizata in poezie/proza. Cred ca utilizarea punctului pentru sugerarea sincopelor nu te avantajeaza, discursul tau poetic avand ca virtute tocmai fluiditatea versului. Ca opinie personala, cred ca in ultimele poezii scrise te pierzi intr-o simbolistica stearpa, cautand cu orice chip sa spiritualizezi... in mod normal puterea de expresie trebuie sa apara fara un "hei-rup" programatic. Imi permit, fara sper sa te ofensez, sa-ti dau o sugestie... scrie mai putin si lasa textele la decantat o perioada dupa ce le-ai compus... astfel o sa le vezi cu alti ochi.
doamna Nicolaev, de fapt, dumneavoastra ce doriti? o vanatoare de vrajitoare? mi s/a atras atentia asupra faptului ca fotografia domnului andrei moldovan nu poate constitui arta fotografica. am adaugat textul care e inspirat de imagine (la care nu renunt chiar daca va avea scroll) , am scris din start cui apartine imaginea, nu mi/am insusit niciodata bunul altuia, de fapt, ce doriti? orice prilej de a ma da afara? sincer, eu cred in bucatica asta de hermeneie semnata kelaro, textul nu va ramane poezie decat temporar pentru ca vreau sa scriu proza nu am inca timpul necesar. e urat sa veniti ca un lup din umbra si sa ma muscati, nu va cunosc motivele ascunse pentru care faceti acest joc urat de o bucata de vreme, daca doriti o marturisire publica, intre mine si domnul moldovan nu este nimic, cand am vazut imaginea i/am cerut permisiunea sa o pot publica, am avut acceptul si nu complicitatea domniei sale, e o imagine superba, o viziune sugestiva ca un tablou cu atat mai mult cu cat nu e trucata, deci e naturala si nu modificata cu E/urile artei fotografice. daca intru inceput am postat/o singura cu acea deschidere pe care o pot intelege putini si in genere, cei implicati in spatele unei nedreptati, am lasat/oa vorbeasca singura despre sfintenie si pace; vazand ca nu poate supravietui astfel i/am adaugat textul care de data asta e un apendice al imaginii si nu invers. de ce va deranjeaza ca e ilustrata de moldovan nu ma intereseaza, atat timp cat nu incalca regulamentul, cum nu ma intereseaza daca va plictisesc sau nu, intrucat nu am venit sa va tin companie si nici pe post de bufon, motivele mele pe hermeneia sunt legate strict de arta si de modul in care o lunga perioada de timp domnul titarenco mi/a indrumat pana spre si prin pictura cu cuvinte. insa nu acesta este motivul pentru care azi a pus punct unor lucruri ci faptul ca nu m/ar ierta si nu s/ar ingadui nici pe sine daca ar gresi. nu acest lucru ar trebui sa va ingrijoreze ca moderator hermeneia, ci faptul ca acum nu mai scriu din cauza atmosferei pe care ati creat/o, uitati/va in urma la postari, erau zilnice, apoi s/au rarit brusc.ma puteti cauta pe toate siteurile si rascoli toti autorii, nu ma veti gasi plagiind si nici sub tutela nimanui. eu inteleg altfel decat dumneavoastra destinul acestei imagini smulse de ochiul aparent fara ratiune al aparatului digital, a fost luat dintr/o manastire ortodoxa iar daca vreti sa va mai invartiti in jurul cozii riscati sa va muscati propria umbra si e nu numai urat ci si decadent. cand dau, dau cu toata mana...iata de ce am simtit nevoia ssa intaresc andrei moldovan, artist roman, legati/va de text ca e slab si lasati imaginea unei maini ceresti in pace. daca va satisface, deschid o usa unde sa aruncati cu pietre, se va face un zid in spatele caruia voi lucra mai bine. regret faptul ca ati fost suspendata ca editor, habar n/aveam probabil astfel se explica aversiunea pe care o sincer o simt venind dinspre dumneavoastra. nu va place, desfiintati/ma cu mijloacele artei, pana la urma dl moldovan a fost sanctionat de consiliul herme, ce vreti acum, sa/l scuipati si pe celalalt obraz? credeti ca veti reusi astfel sa/i luati galoanele?mai lipseste sa/i coaseti steaua galbena pe piept! puneti/mi/o si mie! dar de aveti un s trop de decenta, taceti si intorceti/va la poezie, pentru ea ne/am adunat aici.
sa inteleg ca nu am avut inima daca am indraznit sa imi expun un punct de vedere obiectiv legat strict de text si nu de mesager, sau destinatar... fie si asa. de obicei, nu am.
si imi amintesc cu drag ce batalie se dadea pentru cele doua volume Virtualia de la biblioteca clasei, care sa o ia mai intai...Iar lunea, cand avea de citit fiecare un fragment mai drag, ma fericea sa aud: Andrei Velea, Paul Blaj, Virgil Titarenco, Alina Manole, Cristina Stefan, Mihaela Aionesei, aproape toti poetii, pe rand. Si argumentau atat de frumos alegerea facuta. Am incercat sa revolutionez didactica orelor de lectura si de creatie imaginativa. Se pare ca da roade. Voi incerca sa elaborez un studiu de specialitate in acest sens.
Multumirile mele sunt ca un evantai catre atatia dintre voi!
Inca un mic amanunt ,,delicios". La al patrulea poem, Iulian a stablit titlul propriului volum ,,Anotimpuri cu cratima" :) Voi merge pana in panzele albe sa il sustin!
Dragă Lea, mulțumesc mult pentru peniță și comentariu. Lumea și cultura în care am crescut și format ca om sunt pe moarte. Încerc să mai salvez câte ceva, să dau câte un sens, prin scrierile mele. Numele de bețivi folosite sunt reale (nici unul din ei nu mai trăiește), dar le-am pus într-un context total diferit față de persoanele care au existat. Partea amuzantă e că, deși nu sunt un consumator de alcool, m-am identificat destul de bine cu Cucun. Povestea cu urșii aduși în pădurile carpatine e însă reală (chiar dacă năzbâtia din episodul descris e 100% fictivă). La noi în familie (eram foarte mic pe atunci), trei miei ne-au fost omorâți de urs în 1981 și o vacă în 1992. Alții au pățit-o mult mai rău. Un număr semnificativ din acești urși au fost otrăviți sau uciși de localnici până când s-a ajuns la un echilibru în ecosistem. Sunt și în zilele noastre destui urși prin zonă, dar învățat să se descurce singuri în sălbăticie și să știe de frica oamenilor. E loc pentru toți. Când voi găsi timp și inspirație, va veni continuarea. Și aștept să văd ceva nou scris și de tine, că ai un potențial uriaș de prozatoare.
"Lamentatia Pandorei" mi se pare un titlu interesant, in masura in care aseaza textele intr-o lume credibila in care raul a fost eliberat, univers al sperantei ca unic refugiu ce mai ramane omului pentru a continua sa traiasca. M-a frapat intotdeauna prezenta femininului atat in ipostaza in care dezleaga portile raului (la fel si caderea din raiul biblic) dar si ca pastratoare a sperantei... raul vine in lume printr-o femeie ce este pacalita de forte extramundane dar tot femeia este cea care are rolul de a ne invata sa traim in aceste conditii. Gasesc foarte potrivit acest titlu. Textul este scris intr-o forma minimala, esentializata prin recurs la acte pe cat de banale pe atat de firesti omului... scrisul inteles aici, in forma sa larga, ca gen proxim si cuvantul ca diferenta specifica, vorbele, vederea, particularizarea/interiorizarea acesteia, in speta simtirea, silaba ca si cautare a unei punti intre subiectiv si nevoia de socializare. Postarea eului cugetator intr-un timp-cascada, cum ar zice Frobenius, in pofida eforturilor de asimilare a prezentului degaja o atmosfera tragica. Uneori lamentatia (ma gandesc acum la actul prosternarii si a punerii cenusii in cap) e doar o parte a unei "silabe" care se vrea intregita prin iubire, prin nevoia dualului feminin-masculin. Poate ca nu este chiar justificata utilizarea ca titlu chiar a primului vers... imi da o impresie de stagnare. Dar acest proedeu este uzitat si ramane la latitudinea fiecaruia daca sa-l foloseasca ori ba. O poezie care mi-a placut.
Andule, stii cum as rezma comentariul tau?
operatie reusita, pacientul mort.:))
adica am scris un text bun, in stilul meu artificial. e ok...iata-ma generatoare de paradoxuri. :)
merci.
de citit, ma poti citi orinde, nu cred ca te alunga cineva...doar sa vrei. :)
jasmine imi zice sa iti telefonez. jasmine are ochi verzi dupa cum se pare , doarme.. uneori asculta Bob Dylan si plange . Alteori sare coarda unor iubiri mult prea inalte. Din pielea ei rasar flori albe de toamna. E undeva o planta care se numeste Jasmin, apare doar in diminetile care incep cu alte litere...
Ca și în Verdele studiază, Galbenul înțelege, timbrul vocii este același, atent și neiertător. Dar cu atât mai mult, se impune cititorului o nouă decodificare a realității și valorilor din spatele acesteia. Felicitări. Așez o peniță lângă această sondare și portretizare a întunecimii din inima zilei
Se întȃmplă rar, dar se întȃmplă. Să-mi placă un text de-al Profetului. Pentru că, am mai spus-o, dar o repet, Nichita zicea că poezia nu este făcută nici din idei și nici din cuvinte. Ci din sentimente. Asta nu înseamnă că nu trebuie să fie folosită o tehnică (poetică) care să le pună în evidență. Fără ca „tehnica” să acopere „sentimentele” ci să rămȃnă așa, în umbra lor, ca un bun regizor. Ori ceea ce-i reproșez lui Virgil este că, de cele mai multe ori, „tehnica” pe care o încearcă iese prea mult în evidență. Ceea ce nu este cazul în textul de față. Restul, ca de exemplu, reprosurile comentatorului anterior, sunt amanunte care pot (sau nu) sa fie luate in considerare.
Un poem bun de citit în aceste zile :)
Sunt câteva idei și câteva construcții lexicale inedite.
Mi-a plăcut versul median: "permit morţilor să-mi ofere lecţii gratuite de viaţă".
Final conclusiv reușit.
Punctuație îngrijită (cu mici excepții).
o personală etno :), i-aș mai spune, dedicată unei zile care are în sufletul meu rezonanțe deosebite. Mulțumesc pentru modul sensibil în care ai receptat mesajul, pentru că acum și aici îmi ești alături...
ce ți-e și cu genurile și speciile astea literare... eu cred că tu nu numai că nu vezi dar nici nu faci diferența între un aforism și o poezie. ceea ce nu e grav, dar e penibil, la fel ca epitetul la care făceam referire în comentariul anterior. prin urmare sistează un dialog cu mine din considerente evidente. deși cu referințe la Blaga, Nichita și Barbu din întreaga, multa, marea istorie a literaturii universale mă determini să te apreciez pentru naționalismul discursului:) iar întrebările tale: ce e penibil in poezia asta? in poezia lui Barbu exista ceva banal? cred că își aveau contextul pe băncile liceului nu pe Hermeneia, dar hey... nu te lăsa, defulează:) pese. desigur, plecând de la premiza că fiecare om e subiectiv când îți spune că acest text nu e poezie ar fi de-a dreptul generos să se ofere ca model:)
Răspunsuri-fulger Alma, ai perceput și tabloul, și starea, drum de viață câtă vreme trăindul conține și pierderile. Mereu avem în cuvinte și dincoace-dincolo de cuvinte rositiri anume. Mulțumesc pt "n". Am pus cruce la hard. Scriu de unde și cum reușesc. Adina, spații de apă, spații de aer, trăind ca și cum delimitările ar fi fluide, sentimentul că albatroșii nu sunt cruci de alabastru, ci doar zbor al vieții spre mai departe, dincolo de orice pierdere.Mulțumesc pentru cum ai simțit inima.
vălul mayei?! vin prudent și spun că îmi pare prea alegoric poemul. fii puțin mai darnic (cu poezia și cu cei ce te ''vânează'') și nu mai sădi capcane (vezi maya - te poate duce către india sau america centrală).
nu e vorba de repulsie. si nici nu cred ca l-ai intentionat numai pentru ele. Am spus doar ca textul in sine are aceasta valenta. nu m-am gindit la autor
- titlul nu e unul căutat - așa mi-a venit în gând, nu știu de unde (poate că atmosfera de alb/gri a dimineții în care a fost scris, așa e) - ghipsul învelește și repară fracturi ale undelor interioare - prima soluție este imobilismul, reveria ( nu cred în "complexul imagistic și emoțional" al fracturismului - o dogmă ca oricare alta); "e primăvară" poate părea simplist, buchie de bancă școlară, dar nu văd textul altfel, fără revenire - poate mai târziu, cine știe; - "de doamne ferește" - are un ludic pe două planuri - divinitate și "doamne care poartă câini (ogari) cenușii" - exclamativ intern, fără ecou; "nu-i așa ca ai plâns?" - e finalul care leagă, personifică, transferă - tandrețe, nu "îndulcire"; - partea centrală preia ideea giratoriului ghipsat - îmbrățișare, aglutinare - generalizând, nu se desprinde - e doar altă oglindă, reflexie mulțumesc
Un pic de clasic cum altfel decât acrit în acest poem, primul care îmi vine în minte e Geo Bogza, tonul acesta elegiac și 'sfătos' fără pretenții de filozofie însă plin de 'cujetare'.
Interesant deși plicticos, bine construit deși înțepenit, cam așa am citit eu acest poem care promite dar nu livrează, cam la fel cu reclamele la telefoanele mobile când sigur la factură plătești mai mult decât te așteptai. Cred că poemului îi lipsește acea sinceritate care face din poezie poezie și din polologhie polologhie.
Finalul trebuie re-lucrat. Cuvinte ca 'parșiva' sunt dificile și nu își găsesc ușor locul într-un text poetic atât de subțire ca acesta.
Doar o părere.
Spor,
M
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Mun. Craiova, Str. Dr. Ioan Cantacuzino, Nr. 19, Bl. S 38, Sc. 1, Ap. 13, Jud. Dolj. multumesc pentru aprecieri. astept cu nerabdare a ta carte, frate!
pentru textul : Roșu deAutoarea a reușit să contureze un contrast între realitate și dorință.
pentru textul : Haiku deMai putin titlul (si deci si finalul) poemul este reusit, pentru ca Emil ne surprinde din nou cu acest vartej de imagini care deja incep sa-i poarte numele. Dar, atentie, Emil nu scrie de dragul de a scrie, ci de dragul vietii pe care el o traieste la limita, experimentand senzatii care isi gasesc locul doar in cuvinte aparent dezacordate. El inoata intr-o mare fara pesti, este o mare a singuratatii absolute, acolo doar trecutul mai traieste, prezentul si viitorul sunt timpi imaginari, dar imaginatia este mai cuprinzatoare decat timpul insusi. Niciodata nu se va intoarce insa omul in acel trecut, pentru ca acel trecut se regaseste acum intr-o dimensiune plina de monstri, acestia se numesc amintiri iar ele, amintirile, fac pace cu omul doar atunci cand nu te mai doare... asta este ceea ce poemele (cele reusite, ca acesta, desigur) lui Emil ne transmit: durerea imaginatiei care intrerupe tot ceea ce este pentru noi firesc pentru a ne infatiseaza o alta lume, cea pe care, sunt sigur, Emil o vrea a poeziei nascute dintr-o forma extraterestra de durere. Bobadil. P.S. In mod normal, as fi insemnat textul cu o penita, dar vad ca a facut Oriana gestul, iar datorita lamentarii din titlu nu cred ca textul merita doua penite. Daca faci efortul sa schimbi titlul si finalul Emile, textul merita toata aprecierea. Parerea mea, desigur.
pentru textul : puterea mea e în tine deMi-a placut "umbra femeilor dansează în jurul focului"... ma duce cu gandul la fantasma sau la o femeie care nu are curaj pe masura fanteziei... desi ideea unei umbre comune genului si nu speciei are farmec mai ales daca focul acela depaseste stadiul fizic. Nu-mi place "fire albe se fac cenușă în palmele vântului."... prea facila exprimarea "fire albe"/"palmele vântului". "ochii sticloși"... formulare foarte des utilizata in poezie/proza. Cred ca utilizarea punctului pentru sugerarea sincopelor nu te avantajeaza, discursul tau poetic avand ca virtute tocmai fluiditatea versului. Ca opinie personala, cred ca in ultimele poezii scrise te pierzi intr-o simbolistica stearpa, cautand cu orice chip sa spiritualizezi... in mod normal puterea de expresie trebuie sa apara fara un "hei-rup" programatic. Imi permit, fara sper sa te ofensez, sa-ti dau o sugestie... scrie mai putin si lasa textele la decantat o perioada dupa ce le-ai compus... astfel o sa le vezi cu alti ochi.
pentru textul : Ochi de leu dedoamna Nicolaev, de fapt, dumneavoastra ce doriti? o vanatoare de vrajitoare? mi s/a atras atentia asupra faptului ca fotografia domnului andrei moldovan nu poate constitui arta fotografica. am adaugat textul care e inspirat de imagine (la care nu renunt chiar daca va avea scroll) , am scris din start cui apartine imaginea, nu mi/am insusit niciodata bunul altuia, de fapt, ce doriti? orice prilej de a ma da afara? sincer, eu cred in bucatica asta de hermeneie semnata kelaro, textul nu va ramane poezie decat temporar pentru ca vreau sa scriu proza nu am inca timpul necesar. e urat sa veniti ca un lup din umbra si sa ma muscati, nu va cunosc motivele ascunse pentru care faceti acest joc urat de o bucata de vreme, daca doriti o marturisire publica, intre mine si domnul moldovan nu este nimic, cand am vazut imaginea i/am cerut permisiunea sa o pot publica, am avut acceptul si nu complicitatea domniei sale, e o imagine superba, o viziune sugestiva ca un tablou cu atat mai mult cu cat nu e trucata, deci e naturala si nu modificata cu E/urile artei fotografice. daca intru inceput am postat/o singura cu acea deschidere pe care o pot intelege putini si in genere, cei implicati in spatele unei nedreptati, am lasat/oa vorbeasca singura despre sfintenie si pace; vazand ca nu poate supravietui astfel i/am adaugat textul care de data asta e un apendice al imaginii si nu invers. de ce va deranjeaza ca e ilustrata de moldovan nu ma intereseaza, atat timp cat nu incalca regulamentul, cum nu ma intereseaza daca va plictisesc sau nu, intrucat nu am venit sa va tin companie si nici pe post de bufon, motivele mele pe hermeneia sunt legate strict de arta si de modul in care o lunga perioada de timp domnul titarenco mi/a indrumat pana spre si prin pictura cu cuvinte. insa nu acesta este motivul pentru care azi a pus punct unor lucruri ci faptul ca nu m/ar ierta si nu s/ar ingadui nici pe sine daca ar gresi. nu acest lucru ar trebui sa va ingrijoreze ca moderator hermeneia, ci faptul ca acum nu mai scriu din cauza atmosferei pe care ati creat/o, uitati/va in urma la postari, erau zilnice, apoi s/au rarit brusc.ma puteti cauta pe toate siteurile si rascoli toti autorii, nu ma veti gasi plagiind si nici sub tutela nimanui. eu inteleg altfel decat dumneavoastra destinul acestei imagini smulse de ochiul aparent fara ratiune al aparatului digital, a fost luat dintr/o manastire ortodoxa iar daca vreti sa va mai invartiti in jurul cozii riscati sa va muscati propria umbra si e nu numai urat ci si decadent. cand dau, dau cu toata mana...iata de ce am simtit nevoia ssa intaresc andrei moldovan, artist roman, legati/va de text ca e slab si lasati imaginea unei maini ceresti in pace. daca va satisface, deschid o usa unde sa aruncati cu pietre, se va face un zid in spatele caruia voi lucra mai bine. regret faptul ca ati fost suspendata ca editor, habar n/aveam probabil astfel se explica aversiunea pe care o sincer o simt venind dinspre dumneavoastra. nu va place, desfiintati/ma cu mijloacele artei, pana la urma dl moldovan a fost sanctionat de consiliul herme, ce vreti acum, sa/l scuipati si pe celalalt obraz? credeti ca veti reusi astfel sa/i luati galoanele?mai lipseste sa/i coaseti steaua galbena pe piept! puneti/mi/o si mie! dar de aveti un s trop de decenta, taceti si intorceti/va la poezie, pentru ea ne/am adunat aici.
pentru textul : silent night dee plin de clișee pe-aici, asta șoptește musca ta neastânpărată, Vladimir?
pentru textul : adevăr de o noapte depăi se bâzâie mai hotărât! :)
sa inteleg ca nu am avut inima daca am indraznit sa imi expun un punct de vedere obiectiv legat strict de text si nu de mesager, sau destinatar... fie si asa. de obicei, nu am.
pentru textul : Încondeiez iubire desi imi amintesc cu drag ce batalie se dadea pentru cele doua volume Virtualia de la biblioteca clasei, care sa o ia mai intai...Iar lunea, cand avea de citit fiecare un fragment mai drag, ma fericea sa aud: Andrei Velea, Paul Blaj, Virgil Titarenco, Alina Manole, Cristina Stefan, Mihaela Aionesei, aproape toti poetii, pe rand. Si argumentau atat de frumos alegerea facuta. Am incercat sa revolutionez didactica orelor de lectura si de creatie imaginativa. Se pare ca da roade. Voi incerca sa elaborez un studiu de specialitate in acest sens.
Multumirile mele sunt ca un evantai catre atatia dintre voi!
Inca un mic amanunt ,,delicios". La al patrulea poem, Iulian a stablit titlul propriului volum ,,Anotimpuri cu cratima" :) Voi merge pana in panzele albe sa il sustin!
pentru textul : among friends deDragă Lea, mulțumesc mult pentru peniță și comentariu. Lumea și cultura în care am crescut și format ca om sunt pe moarte. Încerc să mai salvez câte ceva, să dau câte un sens, prin scrierile mele. Numele de bețivi folosite sunt reale (nici unul din ei nu mai trăiește), dar le-am pus într-un context total diferit față de persoanele care au existat. Partea amuzantă e că, deși nu sunt un consumator de alcool, m-am identificat destul de bine cu Cucun. Povestea cu urșii aduși în pădurile carpatine e însă reală (chiar dacă năzbâtia din episodul descris e 100% fictivă). La noi în familie (eram foarte mic pe atunci), trei miei ne-au fost omorâți de urs în 1981 și o vacă în 1992. Alții au pățit-o mult mai rău. Un număr semnificativ din acești urși au fost otrăviți sau uciși de localnici până când s-a ajuns la un echilibru în ecosistem. Sunt și în zilele noastre destui urși prin zonă, dar învățat să se descurce singuri în sălbăticie și să știe de frica oamenilor. E loc pentru toți. Când voi găsi timp și inspirație, va veni continuarea. Și aștept să văd ceva nou scris și de tine, că ai un potențial uriaș de prozatoare.
pentru textul : Fiarele (I) de"Lamentatia Pandorei" mi se pare un titlu interesant, in masura in care aseaza textele intr-o lume credibila in care raul a fost eliberat, univers al sperantei ca unic refugiu ce mai ramane omului pentru a continua sa traiasca. M-a frapat intotdeauna prezenta femininului atat in ipostaza in care dezleaga portile raului (la fel si caderea din raiul biblic) dar si ca pastratoare a sperantei... raul vine in lume printr-o femeie ce este pacalita de forte extramundane dar tot femeia este cea care are rolul de a ne invata sa traim in aceste conditii. Gasesc foarte potrivit acest titlu. Textul este scris intr-o forma minimala, esentializata prin recurs la acte pe cat de banale pe atat de firesti omului... scrisul inteles aici, in forma sa larga, ca gen proxim si cuvantul ca diferenta specifica, vorbele, vederea, particularizarea/interiorizarea acesteia, in speta simtirea, silaba ca si cautare a unei punti intre subiectiv si nevoia de socializare. Postarea eului cugetator intr-un timp-cascada, cum ar zice Frobenius, in pofida eforturilor de asimilare a prezentului degaja o atmosfera tragica. Uneori lamentatia (ma gandesc acum la actul prosternarii si a punerii cenusii in cap) e doar o parte a unei "silabe" care se vrea intregita prin iubire, prin nevoia dualului feminin-masculin. Poate ca nu este chiar justificata utilizarea ca titlu chiar a primului vers... imi da o impresie de stagnare. Dar acest proedeu este uzitat si ramane la latitudinea fiecaruia daca sa-l foloseasca ori ba. O poezie care mi-a placut.
pentru textul : Am rămas să te scriu deAndule, stii cum as rezma comentariul tau?
pentru textul : cină festivă deoperatie reusita, pacientul mort.:))
adica am scris un text bun, in stilul meu artificial. e ok...iata-ma generatoare de paradoxuri. :)
merci.
de citit, ma poti citi orinde, nu cred ca te alunga cineva...doar sa vrei. :)
jasmine imi zice sa iti telefonez. jasmine are ochi verzi dupa cum se pare , doarme.. uneori asculta Bob Dylan si plange . Alteori sare coarda unor iubiri mult prea inalte. Din pielea ei rasar flori albe de toamna. E undeva o planta care se numeste Jasmin, apare doar in diminetile care incep cu alte litere...
pentru textul : jasmine deCa și în Verdele studiază, Galbenul înțelege, timbrul vocii este același, atent și neiertător. Dar cu atât mai mult, se impune cititorului o nouă decodificare a realității și valorilor din spatele acesteia. Felicitări. Așez o peniță lângă această sondare și portretizare a întunecimii din inima zilei
pentru textul : HeartCore deSe întȃmplă rar, dar se întȃmplă. Să-mi placă un text de-al Profetului. Pentru că, am mai spus-o, dar o repet, Nichita zicea că poezia nu este făcută nici din idei și nici din cuvinte. Ci din sentimente. Asta nu înseamnă că nu trebuie să fie folosită o tehnică (poetică) care să le pună în evidență. Fără ca „tehnica” să acopere „sentimentele” ci să rămȃnă așa, în umbra lor, ca un bun regizor. Ori ceea ce-i reproșez lui Virgil este că, de cele mai multe ori, „tehnica” pe care o încearcă iese prea mult în evidență. Ceea ce nu este cazul în textul de față. Restul, ca de exemplu, reprosurile comentatorului anterior, sunt amanunte care pot (sau nu) sa fie luate in considerare.
pentru textul : dark glaze deUn poem bun de citit în aceste zile :)
pentru textul : Poemul morţilor de pe listele electorale deSunt câteva idei și câteva construcții lexicale inedite.
Mi-a plăcut versul median: "permit morţilor să-mi ofere lecţii gratuite de viaţă".
Final conclusiv reușit.
Punctuație îngrijită (cu mici excepții).
comentariul tău este foarte frumos. mulţumesc mult pentru o astfel de viziune.
pentru textul : tur de orizont deo personală etno :), i-aș mai spune, dedicată unei zile care are în sufletul meu rezonanțe deosebite. Mulțumesc pentru modul sensibil în care ai receptat mesajul, pentru că acum și aici îmi ești alături...
pentru textul : Trandafirul Alb deRemarc în mod deosebit,
pentru textul : lucruri care-mi sunt o povară de"în călătoria mea...
am întâlnit numai nopţile,
zilele stăteau ascunse în peşteri..."
În rest, citit cu plăcere. Stimă
imi place acoperirea ta. ai grija sa nu lovesti nici un inger. si ei isi au ingerii lor sub acoperire. de unde te stiu?
pentru textul : Sub Acoperire dece ți-e și cu genurile și speciile astea literare... eu cred că tu nu numai că nu vezi dar nici nu faci diferența între un aforism și o poezie. ceea ce nu e grav, dar e penibil, la fel ca epitetul la care făceam referire în comentariul anterior. prin urmare sistează un dialog cu mine din considerente evidente. deși cu referințe la Blaga, Nichita și Barbu din întreaga, multa, marea istorie a literaturii universale mă determini să te apreciez pentru naționalismul discursului:) iar întrebările tale: ce e penibil in poezia asta? in poezia lui Barbu exista ceva banal? cred că își aveau contextul pe băncile liceului nu pe Hermeneia, dar hey... nu te lăsa, defulează:) pese. desigur, plecând de la premiza că fiecare om e subiectiv când îți spune că acest text nu e poezie ar fi de-a dreptul generos să se ofere ca model:)
pentru textul : aforism deRăspunsuri-fulger Alma, ai perceput și tabloul, și starea, drum de viață câtă vreme trăindul conține și pierderile. Mereu avem în cuvinte și dincoace-dincolo de cuvinte rositiri anume. Mulțumesc pt "n". Am pus cruce la hard. Scriu de unde și cum reușesc. Adina, spații de apă, spații de aer, trăind ca și cum delimitările ar fi fluide, sentimentul că albatroșii nu sunt cruci de alabastru, ci doar zbor al vieții spre mai departe, dincolo de orice pierdere.Mulțumesc pentru cum ai simțit inima.
pentru textul : perdera devălul mayei?! vin prudent și spun că îmi pare prea alegoric poemul. fii puțin mai darnic (cu poezia și cu cei ce te ''vânează'') și nu mai sădi capcane (vezi maya - te poate duce către india sau america centrală).
pentru textul : candelabrele deMarina, je suis enchantée par "seule l’instance des papillons écrit en blanc la peine du souvenir sur le printemps promis." c’est très beaux!
pentru textul : tes yeux amers demediană conţine două versuri care rup graţia întregului poem. ultima strofă şi ultimele 3 versuri ale primei strofe sunt deosebite.
pentru textul : era atît de frumoasă denu e vorba de repulsie. si nici nu cred ca l-ai intentionat numai pentru ele. Am spus doar ca textul in sine are aceasta valenta. nu m-am gindit la autor
pentru textul : Și dacă de"că-l iubesc că nu-l iubesc"... Hotarati-va-ti (sic). Ca el va iubeste. Si e pacat de margareta. Se ofileste.
pentru textul : văd cireși de smoală de- titlul nu e unul căutat - așa mi-a venit în gând, nu știu de unde (poate că atmosfera de alb/gri a dimineții în care a fost scris, așa e) - ghipsul învelește și repară fracturi ale undelor interioare - prima soluție este imobilismul, reveria ( nu cred în "complexul imagistic și emoțional" al fracturismului - o dogmă ca oricare alta); "e primăvară" poate părea simplist, buchie de bancă școlară, dar nu văd textul altfel, fără revenire - poate mai târziu, cine știe; - "de doamne ferește" - are un ludic pe două planuri - divinitate și "doamne care poartă câini (ogari) cenușii" - exclamativ intern, fără ecou; "nu-i așa ca ai plâns?" - e finalul care leagă, personifică, transferă - tandrețe, nu "îndulcire"; - partea centrală preia ideea giratoriului ghipsat - îmbrățișare, aglutinare - generalizând, nu se desprinde - e doar altă oglindă, reflexie mulțumesc
pentru textul : primăvară de ghips deSau, ca nu m-am exprimat tocmai ok, alegoria de a fi umil.
pentru textul : umbra de furnică deUn pic de clasic cum altfel decât acrit în acest poem, primul care îmi vine în minte e Geo Bogza, tonul acesta elegiac și 'sfătos' fără pretenții de filozofie însă plin de 'cujetare'.
pentru textul : Gheara deInteresant deși plicticos, bine construit deși înțepenit, cam așa am citit eu acest poem care promite dar nu livrează, cam la fel cu reclamele la telefoanele mobile când sigur la factură plătești mai mult decât te așteptai. Cred că poemului îi lipsește acea sinceritate care face din poezie poezie și din polologhie polologhie.
Finalul trebuie re-lucrat. Cuvinte ca 'parșiva' sunt dificile și nu își găsesc ușor locul într-un text poetic atât de subțire ca acesta.
Doar o părere.
Spor,
M
oftez (of)
pentru textul : Printre dune fără nume dePagini