În sfârșit mă cucerește poezia ta, ceea ce pentru mine e un îndemn spre a te reciti din urmă. Simțeam ceva, dar nu se contura, ... și iată răbufnirea. E minunat micul tău poem, cu imagini poetice deosebit de reușite... deși, chiar la început, vânt și frunză par a fi o potecă prea bătătorită. Se pare că eul auctorial se retrage într-o reflectare atentă, foarte lucidă, dar încărcat de o așa de mare blândețe încât pare fragil, abandonat visării, acordându-și sinelui o privire exterioară, distanțată, aproape impasibilă. E ca un vis în reluare, cu mișcări molcome... Spuneam "imagini", deci sunt mai multe, nici nu-ți vine să crezi că așa de multe în numai șapte rânduri. Puțini scriu așa poezie aici. La început ai "vânt" și "frunză", aproape zici că e banal, mai e un pas, o fărâmă, dar tu nu-l faci, îi dai exact atât cât îi trebuie pentru a fi poezie prin felul în care le-ai așezat în vers, cu primul cuvânt izolat prin virgulă... a ieșit excelent. Elementele sunt arhi-clasice, dar construcția excelează. I-ai dat exact cât a trebuit. Ce urmează cu versul trei și patru, e pură poezie: e atât de armonic împletită imaginea, încât pare o suavă litanie antìcă (da, cu accent pe i) (exact la "Odă, în metru antic" m-a dus gândul) pierdută în reverie. "Cameră blândă în ziduri" e de o mare putere de sugestie, în totală consonanță cu restul poemului. Din nou, construcția e rarisimă. Reflexivul "mă" din final dă acea notă de privire exterioară a sinelui, trimite spre conceptul că textul de fapt se scrie pe sine, într-o ideea care ar spune că 'eu sunt poemul și poemul e-n mine'. "Degetul" e cel care "scrie încet" denotă un intim gest de mângâiere, de dulce desfătare, căci "pielea e fină" - a ei, desigur - (din nou salvezi din derizoriu prin simplețe, suavitate, prin punctele de suspensie)... și toamna cea blândă se-nchide-n scrisoarea care parcă plutește într-un alt timp, într-un vis al sinelui despre sine, într-un poem bijuterie pentru care-mi exprim toată admirația mea.
Apreciez acest text, Virgil. Are o nonşalanţă simplistă şi pune degetul pe rană. Misterul metamorfozelor poetice devine la tine raţional şi benevolent faţă de armoniile cosmice. Poetul nu este nebun, asta înţeleg eu, dar posedă un har superior altor nebuni. Poetul nu e un păianjen care îşi ţese plasa. El respectă universul şi individul din faţa lui nolens volens. Atenţie, în finalul textului cred că deranjează puţin repetarea expresiei nu e nevoie/ nu are nevoie, se poate înlocui.
sinteza e babeasca: programe...dreapta stanga...forta omniprezenta/asta in lipsa de informatii ce ar putea fi ea/ isi trece energia prin modulul de cautare si aranjare a informatiilor pentru a satisface un sentiment/ o energie cerere/ dar totul se blocheaza cand sunt alte necesitati sufleteste predominante in momantul provocarii/textul/ de aceea a te ridica prin arta/ muzica de exemplu/ devine o metoda de a-ti face accesibil sistemul. daca conditiile sentimentale nu sunt satisfacute poti sa fi geniu nu te vei indrepta cu vointa catre studiu ori alegerea nu stiu carei meserii. sa zicem ca esti nevrozat pe ideia de hrana. de aici ajung la textul cu adrenalina, care forteaza in cazuri extreme concentrarea in cazul in care trebuie sa intrerupi brusc folosirea sistemului pt o necesitate aparuta brusc , de alt gen. cred ca mai pot simplifica, dar eram nerabdatoare sa ma manifest.
Arhimede spunea „Dați-mi un punct de sprijin și voi urni Pământul din loc”... poetul ia un cuvânt și mută Universul ...punctul lui de sprijin e stropul de cerneală ori punctul plin de farmec de deasupra lui ,,I'' zămislind ... mirabile dictus. La căpătâiul nou-născuților se adunau in vremurile vechi ursitorile să profetească destin bun... in apa de la botez, femeile de la tara pun petale de flori, zahar, bănuti ca să fie bogat si pun o pana sa aiba pasul leganat și simtul ritmului. Pun si eu o pana de gâscă din care poetul isi va face condei cu care va urni daca nu Pamantul macar ceva din inertia pământenilor...Succes lui si echipei cu care colaboreaza...
Un titlu premonitoriu pentru compoziție ai ales, pentru că interiorul mai trebuie lucrat. Îmi plac primul și ultimele trei versuri, pline de forță, dar mai ales:"tu mergi mereu în spatele timpului". Scoate un i de la "monștrii" tăi, în rest ...lumină !
Surprinzi, domnule, întotdeauna, și textele tale plac. O dată acustic, că zicerea ta sună bine, dar se prelinge spre o ureche internă - aia de crește odată cu noi, cum zici - și nu te mai lasă. Cititorul poa' s-o așeze oriunde printre gânduri, că începe nicăieri și se termină taman când ai vrea mai departe. Dar e bine scurt. E bine scurt că apuci să zici tot.
Marina, cuvintele tale chiar ma incurajeaza. Am momente, tot mai dese, pe fondul unei acute lipse de timp, in care ma indoiesc realmente de finalitatea acestui demers. Sigur ca mi-as dori sa pot slefui aceste poezii pana la a merita atentia unui ilustrator bun. Ramane de vazut in ce masura voi reusi. Deocamdata, iti multumesc pentru sustinere si pentru faptul ca te-ai apropiat cu sufletul de aceste versuri.
eu am citit, apoi am gandit, apoi sincer zic:
fiecare om si fiecare lume e ca o piele de sarpe ce cade, asa ca sunt interesata de ideea de planeta, popoare, stiinte, arte, intr-o viziune bazata pe adevar, valoare, defecte, fara partinire.
vad romania o bucatica din intreg ca un inconstient colectiv in altul mai mare. vad o coexistenta de naturi intre reguli diferite de ale altora...
nu am sa dezvolt subiectul, nici textul dv. nu e prea dezvoltat, probabil din acelasi motiv cu al meu.
asteptam sa te vad pe hermeneia. aici cu siguranta vei creste. talant ai. vezi ca intotdeauna ti se va cere mai mult decat ti s-a dat. bine ai venit! succes cu incredere, francisc
Mulțumesc mult, Raluca, pentru bunăvoință și incurajare. Evident, cerând să îmi fie reactivat contul, mi-am asumat regulile și tot procesul de reabilitare ce decurge din ele ^_^. Nu e nicio problemă, când voi merita să fiu repromovat, sunt sigur că așa se va întâmpla.
ba dimpotriva mie tocmai versul ala mi-a placut, m-a trezit din abulia restului de text, m-a pleznit peste nas ca atipisem. parca poarta amprenta burlescului lui katya kelaro
Radu Valentin, mi-am dat seama că este o coincidență, de aceea am surâs și ți-am lăsat semn, fiindcă invizibilul se lasă țesut în sfere pe care de multe ori nu le cunoaștem. Nu am avut nevoie de verificări, ci doar să poți vedea și tu cum se întâlnesc spiritele înainte de a se întâlni în concret. Magnoliile vor rămâne acolo; cu sărutul de seară, voi găsi o altă exprimare. Mulțumesc și "les belles coincidences" pe calea ta să fie.
Draga Bobadil,
E posibil să ai dreptate, doar că, având în vedere că scrii aşa: "lungiți ideile până aproape de limita răbdării eventualilor cititorilor Dvs., probabil destui de puțini", adica producând nişte amuzante greşeli de exprimare şi de gramatică, noi doi nu avem ce discuta.
O fi democraţie, inclusiv pe hermeneia, dar noi doi facem parte din clase intelectuale diferite...
A celor care stăpânesc limba română, pe de o parte, şi a celor care n-o stăpânesc, pe de alta.
poate e americanul din mine, dar stii care vad eu ca ar fi meteahna acestui text? si am mai vazut-o si in alte texte scrise de tine. in ciuda faptului ca scrii placut, relaxant, aproape diafan pe alocuri, totusi textului ii lipseste subiectul, intriga, drama, conflictul, cum vrei tu sa ii spui. seamana uneori cu filmele acelea italiene extrem de "slow" in care parca nu se intimpla nimic. incare probabil starea sau senzatia este mai importanta decit naratiunea. este si asta o tehnica dar pe undeva te lasa nesatisfacut. ai senzatia unui text caruia ii lipseste miezul, motorul, nucleul. si implicatia este ca se uita usor. pentru ca creierul nostru retine mai degraba drama, inflexiunile existentei decit liniaritatea dintre ele.
'cinstiți de-am fi ca fresca din incendii' ar trebui să zică pe șleau consilierul H care a 'remarcat' textul ăsta ce a găsit la el.
Eu am găsit ceva 'filozofie poetizată' cum zice și cristina, chiar și ceva 'reușit foarte aici', orice-o fi însemnînd asta, dar per total am citit un poem care se risipește printre cuvinte ca apa prin pământ.
Stiluri diferite (desigur nicidecum originale, nici nu mă aștept) amestecate talmeș-balmeș într-o prozodie neglijentă și care devine apăsătoare pe măsură ce lectura înaintează, de parcă nu ai mai ajunge la final, care se bâlbâie, încercînd să convingă oare?
'cinstiți de-am fi, cinstiți de-am fi' ziceți dar iată că sunteți încă stimate autor, în ciuda acestor divagații pe care vă încăpățînați să le etichetați ca fiind poeme, ele fiind de fapt mai degrabă ca o ședință de analiză trimestrială, încordată și neplăcută.
Lipsite de emoție, scrieri ca aceasta cad înapoi în ego-ul autorului ca un Manole dezorientat sărind aiurea de pe acoperișul unui bloc la subsolul căruia nu stă îngropată nicio Ană, ci este doar o inundație cauzată de o țeavă spartă
Mai experimenteaza dar nu te opri doar la a aduce in discutie ingrediente ale cotidianului ci incearca sa le deformezi, sa le modelezi tocmai pentru a amprenta imediatul tau personal.
in ciuda tendintei permanente a apatarii de data asta queen margot stie sa cladeasca elegant pe asta. poate si faptul ca e mai zgircita cu cuvintele. se vede o anumita exigenta.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
cum adica "funia clopotniţei"?
pentru textul : Clopotarul demarea i-a fost lui Ovidiu cel mai larg și inutil orizont din care se țeseau chinuitoarele răsărituri spre niciun mâine
pentru textul : Ovidiu mi-a zis deDacă s-a vrut proză, nu era nevoie de acest tip de fragmentare.
pentru textul : nici fata ei nu mai crede în Moşu` deÎn sfârșit mă cucerește poezia ta, ceea ce pentru mine e un îndemn spre a te reciti din urmă. Simțeam ceva, dar nu se contura, ... și iată răbufnirea. E minunat micul tău poem, cu imagini poetice deosebit de reușite... deși, chiar la început, vânt și frunză par a fi o potecă prea bătătorită. Se pare că eul auctorial se retrage într-o reflectare atentă, foarte lucidă, dar încărcat de o așa de mare blândețe încât pare fragil, abandonat visării, acordându-și sinelui o privire exterioară, distanțată, aproape impasibilă. E ca un vis în reluare, cu mișcări molcome... Spuneam "imagini", deci sunt mai multe, nici nu-ți vine să crezi că așa de multe în numai șapte rânduri. Puțini scriu așa poezie aici. La început ai "vânt" și "frunză", aproape zici că e banal, mai e un pas, o fărâmă, dar tu nu-l faci, îi dai exact atât cât îi trebuie pentru a fi poezie prin felul în care le-ai așezat în vers, cu primul cuvânt izolat prin virgulă... a ieșit excelent. Elementele sunt arhi-clasice, dar construcția excelează. I-ai dat exact cât a trebuit. Ce urmează cu versul trei și patru, e pură poezie: e atât de armonic împletită imaginea, încât pare o suavă litanie antìcă (da, cu accent pe i) (exact la "Odă, în metru antic" m-a dus gândul) pierdută în reverie. "Cameră blândă în ziduri" e de o mare putere de sugestie, în totală consonanță cu restul poemului. Din nou, construcția e rarisimă. Reflexivul "mă" din final dă acea notă de privire exterioară a sinelui, trimite spre conceptul că textul de fapt se scrie pe sine, într-o ideea care ar spune că 'eu sunt poemul și poemul e-n mine'. "Degetul" e cel care "scrie încet" denotă un intim gest de mângâiere, de dulce desfătare, căci "pielea e fină" - a ei, desigur - (din nou salvezi din derizoriu prin simplețe, suavitate, prin punctele de suspensie)... și toamna cea blândă se-nchide-n scrisoarea care parcă plutește într-un alt timp, într-un vis al sinelui despre sine, într-un poem bijuterie pentru care-mi exprim toată admirația mea.
pentru textul : Scrisoare de toamnă deViorel, mă bucură lectura ta nocturnă, sinceră. noapte liniștită și ție! Mulțumesc!
pentru textul : flowers for yulia deApreciez acest text, Virgil. Are o nonşalanţă simplistă şi pune degetul pe rană. Misterul metamorfozelor poetice devine la tine raţional şi benevolent faţă de armoniile cosmice. Poetul nu este nebun, asta înţeleg eu, dar posedă un har superior altor nebuni. Poetul nu e un păianjen care îşi ţese plasa. El respectă universul şi individul din faţa lui nolens volens. Atenţie, în finalul textului cred că deranjează puţin repetarea expresiei nu e nevoie/ nu are nevoie, se poate înlocui.
pentru textul : despre poezie - 2 deE plăcută descoperirea unor detalii despre nume şi locuri cunoscute. Mai ales, fiind scrise cu talent. Aştept urmarea!
pentru textul : Nicu Enea. Jurnal închipuit (II) dese pare că la tine chiar e aversă mare. dar eu sunt prea bine dispus:)
pentru textul : plouă cu dragoste desinteza e babeasca: programe...dreapta stanga...forta omniprezenta/asta in lipsa de informatii ce ar putea fi ea/ isi trece energia prin modulul de cautare si aranjare a informatiilor pentru a satisface un sentiment/ o energie cerere/ dar totul se blocheaza cand sunt alte necesitati sufleteste predominante in momantul provocarii/textul/ de aceea a te ridica prin arta/ muzica de exemplu/ devine o metoda de a-ti face accesibil sistemul. daca conditiile sentimentale nu sunt satisfacute poti sa fi geniu nu te vei indrepta cu vointa catre studiu ori alegerea nu stiu carei meserii. sa zicem ca esti nevrozat pe ideia de hrana. de aici ajung la textul cu adrenalina, care forteaza in cazuri extreme concentrarea in cazul in care trebuie sa intrerupi brusc folosirea sistemului pt o necesitate aparuta brusc , de alt gen. cred ca mai pot simplifica, dar eram nerabdatoare sa ma manifest.
pentru textul : (1) Gestaltul Arhitectural deiuri, nem ertem mit montal de tetțic ohodi montod:)(transliterat of course)
pentru textul : Fugă deArhimede spunea „Dați-mi un punct de sprijin și voi urni Pământul din loc”... poetul ia un cuvânt și mută Universul ...punctul lui de sprijin e stropul de cerneală ori punctul plin de farmec de deasupra lui ,,I'' zămislind ... mirabile dictus. La căpătâiul nou-născuților se adunau in vremurile vechi ursitorile să profetească destin bun... in apa de la botez, femeile de la tara pun petale de flori, zahar, bănuti ca să fie bogat si pun o pana sa aiba pasul leganat și simtul ritmului. Pun si eu o pana de gâscă din care poetul isi va face condei cu care va urni daca nu Pamantul macar ceva din inertia pământenilor...Succes lui si echipei cu care colaboreaza...
pentru textul : Virgil Titarenco - “Mirabile dictu” - Editura Grinta, Cluj, 2007 deRemarc multă emoţie parcă ritmată. E doar o părere.
pentru textul : Femeia arteziană deUn titlu premonitoriu pentru compoziție ai ales, pentru că interiorul mai trebuie lucrat. Îmi plac primul și ultimele trei versuri, pline de forță, dar mai ales:"tu mergi mereu în spatele timpului". Scoate un i de la "monștrii" tăi, în rest ...lumină !
pentru textul : mișcare în afara cercului deSurprinzi, domnule, întotdeauna, și textele tale plac. O dată acustic, că zicerea ta sună bine, dar se prelinge spre o ureche internă - aia de crește odată cu noi, cum zici - și nu te mai lasă. Cititorul poa' s-o așeze oriunde printre gânduri, că începe nicăieri și se termină taman când ai vrea mai departe. Dar e bine scurt. E bine scurt că apuci să zici tot.
pentru textul : vorbește cu peretele meu. și fă ca el deMarina, cuvintele tale chiar ma incurajeaza. Am momente, tot mai dese, pe fondul unei acute lipse de timp, in care ma indoiesc realmente de finalitatea acestui demers. Sigur ca mi-as dori sa pot slefui aceste poezii pana la a merita atentia unui ilustrator bun. Ramane de vazut in ce masura voi reusi. Deocamdata, iti multumesc pentru sustinere si pentru faptul ca te-ai apropiat cu sufletul de aceste versuri.
pentru textul : O depărtare deeu am citit, apoi am gandit, apoi sincer zic:
pentru textul : românia lui virgil t -V- defiecare om si fiecare lume e ca o piele de sarpe ce cade, asa ca sunt interesata de ideea de planeta, popoare, stiinte, arte, intr-o viziune bazata pe adevar, valoare, defecte, fara partinire.
vad romania o bucatica din intreg ca un inconstient colectiv in altul mai mare. vad o coexistenta de naturi intre reguli diferite de ale altora...
nu am sa dezvolt subiectul, nici textul dv. nu e prea dezvoltat, probabil din acelasi motiv cu al meu.
asteptam sa te vad pe hermeneia. aici cu siguranta vei creste. talant ai. vezi ca intotdeauna ti se va cere mai mult decat ti s-a dat. bine ai venit! succes cu incredere, francisc
pentru textul : De dimineață deMulțumesc mult, Raluca, pentru bunăvoință și incurajare. Evident, cerând să îmi fie reactivat contul, mi-am asumat regulile și tot procesul de reabilitare ce decurge din ele ^_^. Nu e nicio problemă, când voi merita să fiu repromovat, sunt sigur că așa se va întâmpla.
pentru textul : 竜安寺 - Ryōan-ji deaș vrea să definești "Este o coincidență " în acest context și nu ce ți s-a întâmplat în alte locuri.
pentru textul : Primul cerc depe mine mă obsedează rimele astea căutate în text, în sensul negativ. de ce le vrei? practic diluează esența.
pentru textul : V deba dimpotriva mie tocmai versul ala mi-a placut, m-a trezit din abulia restului de text, m-a pleznit peste nas ca atipisem. parca poarta amprenta burlescului lui katya kelaro
pentru textul : bunica mea a fost o lebădă neagră dedesigur Cristina, mulțumesc că mi-ai amintit
pentru textul : starea hermeneia deRadu Valentin, mi-am dat seama că este o coincidență, de aceea am surâs și ți-am lăsat semn, fiindcă invizibilul se lasă țesut în sfere pe care de multe ori nu le cunoaștem. Nu am avut nevoie de verificări, ci doar să poți vedea și tu cum se întâlnesc spiritele înainte de a se întâlni în concret. Magnoliile vor rămâne acolo; cu sărutul de seară, voi găsi o altă exprimare. Mulțumesc și "les belles coincidences" pe calea ta să fie.
pentru textul : magnolii în iarnă deDraga Bobadil,
pentru textul : Între Orfeu şi Euridice deE posibil să ai dreptate, doar că, având în vedere că scrii aşa: "lungiți ideile până aproape de limita răbdării eventualilor cititorilor Dvs., probabil destui de puțini", adica producând nişte amuzante greşeli de exprimare şi de gramatică, noi doi nu avem ce discuta.
O fi democraţie, inclusiv pe hermeneia, dar noi doi facem parte din clase intelectuale diferite...
A celor care stăpânesc limba română, pe de o parte, şi a celor care n-o stăpânesc, pe de alta.
poate e americanul din mine, dar stii care vad eu ca ar fi meteahna acestui text? si am mai vazut-o si in alte texte scrise de tine. in ciuda faptului ca scrii placut, relaxant, aproape diafan pe alocuri, totusi textului ii lipseste subiectul, intriga, drama, conflictul, cum vrei tu sa ii spui. seamana uneori cu filmele acelea italiene extrem de "slow" in care parca nu se intimpla nimic. incare probabil starea sau senzatia este mai importanta decit naratiunea. este si asta o tehnica dar pe undeva te lasa nesatisfacut. ai senzatia unui text caruia ii lipseste miezul, motorul, nucleul. si implicatia este ca se uita usor. pentru ca creierul nostru retine mai degraba drama, inflexiunile existentei decit liniaritatea dintre ele.
pentru textul : locul deasta e tare. argumetez cind revin. ecaterina
pentru textul : în orașul acela rusesc de'cinstiți de-am fi ca fresca din incendii' ar trebui să zică pe șleau consilierul H care a 'remarcat' textul ăsta ce a găsit la el.
pentru textul : În urna aceasta până şi timpul deEu am găsit ceva 'filozofie poetizată' cum zice și cristina, chiar și ceva 'reușit foarte aici', orice-o fi însemnînd asta, dar per total am citit un poem care se risipește printre cuvinte ca apa prin pământ.
Stiluri diferite (desigur nicidecum originale, nici nu mă aștept) amestecate talmeș-balmeș într-o prozodie neglijentă și care devine apăsătoare pe măsură ce lectura înaintează, de parcă nu ai mai ajunge la final, care se bâlbâie, încercînd să convingă oare?
'cinstiți de-am fi, cinstiți de-am fi' ziceți dar iată că sunteți încă stimate autor, în ciuda acestor divagații pe care vă încăpățînați să le etichetați ca fiind poeme, ele fiind de fapt mai degrabă ca o ședință de analiză trimestrială, încordată și neplăcută.
Lipsite de emoție, scrieri ca aceasta cad înapoi în ego-ul autorului ca un Manole dezorientat sărind aiurea de pe acoperișul unui bloc la subsolul căruia nu stă îngropată nicio Ană, ci este doar o inundație cauzată de o țeavă spartă
Mai experimenteaza dar nu te opri doar la a aduce in discutie ingrediente ale cotidianului ci incearca sa le deformezi, sa le modelezi tocmai pentru a amprenta imediatul tau personal.
pentru textul : Noua dragoste dein ciuda tendintei permanente a apatarii de data asta queen margot stie sa cladeasca elegant pe asta. poate si faptul ca e mai zgircita cu cuvintele. se vede o anumita exigenta.
pentru textul : vorbesc o latină ciudată V deVersurile au o simplitate cuceritoare, un fel al autorului de a se apropia de cititor oarecum în glumă, dar cum în glumă se spun marile adevăruri...
pentru textul : mount palomar dePagini