Felicitări, Mariana, un haiku frumos construit, cu impact vizual puternic şi sugerând miracolul primăverii care există şi în afara şi înăuntrul embrionului sau mugurelui. Dinamism şi exuberanţă totodată.
Ai schițat interesant toată preajma, de fapt o trecere, o desfășurare a sinelui în exterior. Îmi place și acest detaliu : "sîntem umbra limbii de ceas pe albul de ceară"(ceasul trebuie să fie neapărat paradit și în stare de meditație permanentă!), dar nu și ultimul vers, poate e prea personal, sună doar pentru tine, sorry, scoate măcar adj vechi că-l repeți ("liceu -cimitir al tinereții mele"- G. Bacovia--căutai o variantă antitetică acesteia?)
Multumesc Adriana, uite ca nu stiu ce o fi, toamna nu cred, pisica insa sigur! Hai sa-ti spun de ce e asa de ciudat titlul, si desigur, la o aplecare ulterioara asupra textului (cand va fi asta, nu stiu dar va fi candva sper) acesta va suferi o operatie estetica radicala :-) Este asa pentru ca eu i-am remarcat (si de aici a pornit totul) "pisica cu ochii verzi" si am primit o palmitza mica peste gura mea literara "vezi ca e o cacofonie" si atunci eu i-am spus " da, asta e cacofonia sentimentului". In poem am eliminat, however, aceasta cacofonie :-) Inca o data iti multumesc pentru felul in care ma faci sa te simt prin preajma. Andu
un text bun, ca de obicei senzatia ca scrii fara efort ceea ce nu e putin lucru. Personal as fi "taiat" altfel versurile, le-as fi lasat sa curga mai lung . Dar asta e cam singura obiectie pe care o pot face si nu are legatura cu fondul, evident, ci doar cu modul de...croiala :)
Un tablou ciudat al luminii închise sub zăpadă. Mi-a trebuit ceva timp să vizualizez, cred că e un haiku bun, îmi dă senzația de claustrofobie într-un spațiu din care e posibil să ieși sau să rămâi.Inedit: "Cupole sub nea"
Bacovia e poetul care îmi ştie sufletul...asta spuneam în adolescenţă, la întâia întâlnire :) Mi-a fost drag de atunci.
Poemul tău, Paul, e balsam peste vechi melancolii şi e un mod frumos de a-l aniversa pe poetul drag. Prozodia, lexicul, ideatica, toate au adieri bacoviene. Am o singură observaţie: ,,ca în dero" :) şi o să argumentez de ce: pare că e doar de dragul rimei; nu-mi pot imagina castanii decât plini de clăbuc :)...deci mi se pare nonliric. Sunt doar păreri sincere.
Cu drag de versul tău, Paul.
marga, mulțumesc încă o dată pentru cinstea care mi-o faci citind cu perseverență modestele mele texte. mulțumesc și pentru critică. și da, nici eu nu am fost fericit cu textul. și da, ar trebui să fiu mai exigent.
deocamdată am făcut o revizie capitală prin el și am modificat mai multe lucruri în partea a doua.
A fost un timp când nu m-ați mai văzut (mi s-a ars placa video). Acum sunt cu voi, dar peste puțin timp nu mă veți mai vedea (plec în concediu de ...schi), apoi iarăși mă veți vedea (deschid paranteză franciscă: orice parafrazare bănuită nu este întâmplătoare, știe el ce zic; închid paranteza). Iată apar texte din ce în ce mai multe, și-am început să citesc selectiv, dar niciodată nu sar peste franciscul nostru coleg. Iar îmi place cum scrie, deși nu poți să spui precis de ce. E, așa, o afinitate... mai ales că e vorba de năluci, și încă, deoarece pune acolo unele cuvinte, or formule (magice), ori imagini care te izbesc de-a dreptul, ori alteori numai te mângâie, și te trimit spre un adânc de text, care nu întotdeauna e neapărat și cel intenționat de autor. Dar din moment ce te aruncă, precum dulapul spre tărâmul Narniei (că tot a apărut filmul, după superbissima carte a lui C.S Lewis, prietenul lui J.R. Tolkein știți voi care), e bine. Mai ales că e vorba de năluci. Uite una tocmai aruncă pietre din tălpi, alta e taaaare ciudată în lumina ei verde, în cârd, țepoase ca un spic... și tot vin. Apa aia ne-ncepută (adusă odată de Linea în jurul căreia dansează sfere nevăzute de ochi muritor), limba de moarte, paharele închinate (păi cum? - ce contrast reușit, aici, între obiectivitatea textului și subiectivitatea auctorială!). Cel "surd cât umbra unui clopot" - e nă(l)ucitor, nu? - vine să spună ultimul cuvânt, parcă pentru a acoperi totul cu o pelerină neagră, înviorată doar de puțina floare_de_ruth. ...mai ales că e vorba de năluci. Le-ați văzut? Dacă nu, trebuie că sunteți taaare fericiți.
Trecand peste versificatia f buna (as usual, in textele tale) mi se pare ca nu cauti o tema mai profunda, ca te multumesti cu banalul. Mi se pare versificatie de dragul versificatiei, si eu nu pot sa cred ca tu poti doar atat.
Cristina Maroianu, acest text („Femeia patruped”) a mai fost publicat în noiembrie 2012, de pe același cont, dar cu numele Dorina Ungureanu, semnătură sub care apare și în altă parte. Așteptăm niște explicații.
Ioana, mulțumim de atenționare, voi interveni și acolo. În rest, și intervenția ta este neregulamentară, Emil a atras atenția cuiva în calitate de editor, referitor la regulament: nu se fac comentarii la comentarii, iar pentru asta nu este nevoia să ia nimeni nimănui apărarea. Apreciez că ne atragi atenția și asupra a ceea ce ne scapă, dar aceasta nu face ca intervenția lui Emil să fie mai puțin justificată.
în general nu mă pronunț cu privire la modul cum alții oferă penițele, deși încurajez exigența ca principiu. de data aceasta mă tem că avem de a face cu o gafă jenantă. înclin să cred că persoana care a acordat penița a abuzat de privilegiul de a da penițe, sau nu are o minimă înțelegere despre literatură. ambele situații pun sub semnul întrebării încadrarea ca autor hermeneia.
textul este sub-mediocru
Sa incep cu ce mi-a placut mereu: "Ea stă plictisită și foarte frumoasă părul ei negru este supărat mâna ei luminoasă demult m-a uitat, demult s-a uitat și pe sine cum atârnă pe ceafa scaunului. Eu mă înec în lumine și scrișnesc în crugul anului. Îi arăt dinții din gură, dar ea știe că eu nu râd, dulcea luminii faptură mie, pe mine mă înfățișează pe când ea stă plictisită și foarte frumoasa și eu numai pentru ea trăiesc în lumea fioroasă de sub ceresc." Imi place totusi intoarcerea asta a ta la imagistica si la sentiment. Riscul? In citatul de mai sus din Nichita Stanescu. Dar ce ar fi viata fara riscuri? Un drum nesfarsit prin campie? :-)) Andu
Dorin, daca ne jucam cu simbolistica cifrelor, as zice ca tripla repetitie din cupola vizualei tale si- a atins scopul; insa as vedea bastonul acela alcatuit din imagini "in oglinda", pentru a evidentia mai bine valentele de antagonism si rasfrangere ale doiului. "am citit" experimentul de jos in sus, vazandu-l cam asa : dualitatea antagonica de la baza creatiei (doi), sprijinind desavarsirea creatiei (trei), linia fiind intrepatrunerea dintre cauza si efect. ( privind intr-un mod mai simplist, ne putem gandi si la feminin (doi) sprijinind masculinitatea (trei). ) insa cel mai mult m-a incantat "firul de diamant" de sub cupola rasaritului! foarte inspirat impletite notiunile fir-diamant-soare, prin simbolurile lor! penita. P.S.sunt de acord cu interpretarea pe care o dai tu jazz-caffe-ului, dar nu prea ii vad locul in context. poate doar ca "pauza de respiratie".
acest poet, intr-o plina ascensiune, nu se mai intoarce. scutecele nasterii, papusile copilariei, stangaciile adolescentei sunt deja amintiri alungate de nerv si talent. textul de fata e ca un pachet mare cu surprize. in camera de la capatul lumii, poetul sta si se analizeaza, sta si viseaza, sta si regreta poate, neputand sa se mai intoarca, tata fiind destul de sever sa-i fie obstacol.
...daca nu esti Stefan nu-ti sint muma eu!
Mi se pare incoerent si am impresia ca unele idei sunt puse doar de dragul de a epata. De exemplu "golul dintre coaste zboara cu un veac inainte". Ideile nu se leaga de parca le-ar lipsi cativa timpi. Coboara vorba, taie limba, ma intind peste umbra, fluturii urca... Am citit texte mult mai bune ca acesta la dumneavoastra. Cred ca ar trebui sa mai lucrati pe el. Ialin
Ela, am reținut sugestiile tale. mulțumesc. îmi cer scuze pentru raspunsul întârziat. voi modifica poemul, urmând sfaturile tale. dar, din pacate, timpul nu îmi permite sa fac acest lucru acum. îți mulțumesc și pentru celelate semne lasate la scrierile mele. părerea ta contează mult pentru mine. Madim
eu zic sa postati mai mult deodata. e prea putin, nu te munceste si atunci nu transpiri, iar daca nu transpiri nu simti asa intens provocarea.
dar imi place. vad resursele, potentialul.
Virgil,
E foarte bine cum ai procedat.
Altă problemă ar fi că fiecare membru al juriului ar trebui sa primească, prin e-mail, precizări privind modalităţile de jurizare. Eu, unul, am citit majoritatea textelor şi am şi dat nişte note preliminare, pe un tabel. Aşadar, cum se va juriza, practic?
Ecaterina, cred că ai încercat să treci prea repede, de-asta n-ai înțeles despre ce este vorba. De fapt, unele secvențe au fost scrise în italic, tocmai pentru a se diferenția, însă, pe sit, au ieșit toate la fel. Nimeni nu se va mai încumeta să treacă pe acolo, așa ar trebui înțeles. Cel puțin, așa am înțeles eu când am scris. Cititorul, însă, poate vedea lucrurile din alte puncte de vedere. Tocmai de asta mi-ar fi plăcut să aud mai multe păreri, să îmi dau seama cum a fost înțeles mesajul. Te mai aștept, apreciez semnul tău lăsat aici și răbdarea. Cami
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Felicitări, Mariana, un haiku frumos construit, cu impact vizual puternic şi sugerând miracolul primăverii care există şi în afara şi înăuntrul embrionului sau mugurelui. Dinamism şi exuberanţă totodată.
pentru textul : Haiku...poleit deAi schițat interesant toată preajma, de fapt o trecere, o desfășurare a sinelui în exterior. Îmi place și acest detaliu : "sîntem umbra limbii de ceas pe albul de ceară"(ceasul trebuie să fie neapărat paradit și în stare de meditație permanentă!), dar nu și ultimul vers, poate e prea personal, sună doar pentru tine, sorry, scoate măcar adj vechi că-l repeți ("liceu -cimitir al tinereții mele"- G. Bacovia--căutai o variantă antitetică acesteia?)
pentru textul : de fapt sîntem deMultumesc Adriana, uite ca nu stiu ce o fi, toamna nu cred, pisica insa sigur! Hai sa-ti spun de ce e asa de ciudat titlul, si desigur, la o aplecare ulterioara asupra textului (cand va fi asta, nu stiu dar va fi candva sper) acesta va suferi o operatie estetica radicala :-) Este asa pentru ca eu i-am remarcat (si de aici a pornit totul) "pisica cu ochii verzi" si am primit o palmitza mica peste gura mea literara "vezi ca e o cacofonie" si atunci eu i-am spus " da, asta e cacofonia sentimentului". In poem am eliminat, however, aceasta cacofonie :-) Inca o data iti multumesc pentru felul in care ma faci sa te simt prin preajma. Andu
pentru textul : cacofonia sentimentelor deun text bun, ca de obicei senzatia ca scrii fara efort ceea ce nu e putin lucru. Personal as fi "taiat" altfel versurile, le-as fi lasat sa curga mai lung . Dar asta e cam singura obiectie pe care o pot face si nu are legatura cu fondul, evident, ci doar cu modul de...croiala :)
pentru textul : întoarcerea la praga deYes, Morpheus...Everybody falls the first time.
pentru textul : Steve deFor Zion!!!
:p
e tare greu sa diseci simplitatea. asa ca, fara prea multe vorbe, o sa-ti spun ca mi-a placut.
pentru textul : Retro deUn tablou ciudat al luminii închise sub zăpadă. Mi-a trebuit ceva timp să vizualizez, cred că e un haiku bun, îmi dă senzația de claustrofobie într-un spațiu din care e posibil să ieși sau să rămâi.Inedit: "Cupole sub nea"
pentru textul : Haiku dede data ai ceva de ascuns? nu înțeleg aici. e un typo?
pentru textul : pauză de băgat aplauze deBacovia e poetul care îmi ştie sufletul...asta spuneam în adolescenţă, la întâia întâlnire :) Mi-a fost drag de atunci.
pentru textul : valeriană de toamnă dePoemul tău, Paul, e balsam peste vechi melancolii şi e un mod frumos de a-l aniversa pe poetul drag. Prozodia, lexicul, ideatica, toate au adieri bacoviene. Am o singură observaţie: ,,ca în dero" :) şi o să argumentez de ce: pare că e doar de dragul rimei; nu-mi pot imagina castanii decât plini de clăbuc :)...deci mi se pare nonliric. Sunt doar păreri sincere.
Cu drag de versul tău, Paul.
marga, mulțumesc încă o dată pentru cinstea care mi-o faci citind cu perseverență modestele mele texte. mulțumesc și pentru critică. și da, nici eu nu am fost fericit cu textul. și da, ar trebui să fiu mai exigent.
pentru textul : dincolo de crepuscul dedeocamdată am făcut o revizie capitală prin el și am modificat mai multe lucruri în partea a doua.
A fost un timp când nu m-ați mai văzut (mi s-a ars placa video). Acum sunt cu voi, dar peste puțin timp nu mă veți mai vedea (plec în concediu de ...schi), apoi iarăși mă veți vedea (deschid paranteză franciscă: orice parafrazare bănuită nu este întâmplătoare, știe el ce zic; închid paranteza). Iată apar texte din ce în ce mai multe, și-am început să citesc selectiv, dar niciodată nu sar peste franciscul nostru coleg. Iar îmi place cum scrie, deși nu poți să spui precis de ce. E, așa, o afinitate... mai ales că e vorba de năluci, și încă, deoarece pune acolo unele cuvinte, or formule (magice), ori imagini care te izbesc de-a dreptul, ori alteori numai te mângâie, și te trimit spre un adânc de text, care nu întotdeauna e neapărat și cel intenționat de autor. Dar din moment ce te aruncă, precum dulapul spre tărâmul Narniei (că tot a apărut filmul, după superbissima carte a lui C.S Lewis, prietenul lui J.R. Tolkein știți voi care), e bine. Mai ales că e vorba de năluci. Uite una tocmai aruncă pietre din tălpi, alta e taaaare ciudată în lumina ei verde, în cârd, țepoase ca un spic... și tot vin. Apa aia ne-ncepută (adusă odată de Linea în jurul căreia dansează sfere nevăzute de ochi muritor), limba de moarte, paharele închinate (păi cum? - ce contrast reușit, aici, între obiectivitatea textului și subiectivitatea auctorială!). Cel "surd cât umbra unui clopot" - e nă(l)ucitor, nu? - vine să spună ultimul cuvânt, parcă pentru a acoperi totul cu o pelerină neagră, înviorată doar de puțina floare_de_ruth. ...mai ales că e vorba de năluci. Le-ați văzut? Dacă nu, trebuie că sunteți taaare fericiți.
pentru textul : nălucile deIuri,
dca as fi in locul tau, as renunta la "uitat în ochii ştirbi ai lumii" si la lacrimile din batista. cred ca nu mai trebuie sa spun de ce...:)
si corecteaza, te rog, "mormanul".
pentru textul : Dureri de'Abandon' așa se numește..
pentru textul : ce am scris "atunci" deremarcabilă metafora de final!
pentru textul : țara lui nu-știu-unde deTrecand peste versificatia f buna (as usual, in textele tale) mi se pare ca nu cauti o tema mai profunda, ca te multumesti cu banalul. Mi se pare versificatie de dragul versificatiei, si eu nu pot sa cred ca tu poti doar atat.
ialin
pentru textul : femeie vinovată... deCristina Maroianu, acest text („Femeia patruped”) a mai fost publicat în noiembrie 2012, de pe același cont, dar cu numele Dorina Ungureanu, semnătură sub care apare și în altă parte. Așteptăm niște explicații.
pentru textul : Femeia patruped deE multă tristețe aici. "meduza se fâstâcește în mii de culori..." ,frumos, sensibil. O poezie deosebită!
pentru textul : Meduza și luna albastră deIata si originalul. :) Dar cum dovedesti? :))
pentru textul : kreițerova sonata deelimină din a doua 'deci', din a treia 'atunci' și 'fără să fi murit' și ai un poem
pentru textul : dj remember deIoana, mulțumim de atenționare, voi interveni și acolo. În rest, și intervenția ta este neregulamentară, Emil a atras atenția cuiva în calitate de editor, referitor la regulament: nu se fac comentarii la comentarii, iar pentru asta nu este nevoia să ia nimeni nimănui apărarea. Apreciez că ne atragi atenția și asupra a ceea ce ne scapă, dar aceasta nu face ca intervenția lui Emil să fie mai puțin justificată.
pentru textul : if you go away deîn general nu mă pronunț cu privire la modul cum alții oferă penițele, deși încurajez exigența ca principiu. de data aceasta mă tem că avem de a face cu o gafă jenantă. înclin să cred că persoana care a acordat penița a abuzat de privilegiul de a da penițe, sau nu are o minimă înțelegere despre literatură. ambele situații pun sub semnul întrebării încadrarea ca autor hermeneia.
pentru textul : Intrat în cântec detextul este sub-mediocru
Sa incep cu ce mi-a placut mereu: "Ea stă plictisită și foarte frumoasă părul ei negru este supărat mâna ei luminoasă demult m-a uitat, demult s-a uitat și pe sine cum atârnă pe ceafa scaunului. Eu mă înec în lumine și scrișnesc în crugul anului. Îi arăt dinții din gură, dar ea știe că eu nu râd, dulcea luminii faptură mie, pe mine mă înfățișează pe când ea stă plictisită și foarte frumoasa și eu numai pentru ea trăiesc în lumea fioroasă de sub ceresc." Imi place totusi intoarcerea asta a ta la imagistica si la sentiment. Riscul? In citatul de mai sus din Nichita Stanescu. Dar ce ar fi viata fara riscuri? Un drum nesfarsit prin campie? :-)) Andu
pentru textul : între trup și-ntre vis deDorin, daca ne jucam cu simbolistica cifrelor, as zice ca tripla repetitie din cupola vizualei tale si- a atins scopul; insa as vedea bastonul acela alcatuit din imagini "in oglinda", pentru a evidentia mai bine valentele de antagonism si rasfrangere ale doiului. "am citit" experimentul de jos in sus, vazandu-l cam asa : dualitatea antagonica de la baza creatiei (doi), sprijinind desavarsirea creatiei (trei), linia fiind intrepatrunerea dintre cauza si efect. ( privind intr-un mod mai simplist, ne putem gandi si la feminin (doi) sprijinind masculinitatea (trei). ) insa cel mai mult m-a incantat "firul de diamant" de sub cupola rasaritului! foarte inspirat impletite notiunile fir-diamant-soare, prin simbolurile lor! penita. P.S.sunt de acord cu interpretarea pe care o dai tu jazz-caffe-ului, dar nu prea ii vad locul in context. poate doar ca "pauza de respiratie".
pentru textul : linia demerci, margot uite, am schimbat :)
pentru textul : mess deacest poet, intr-o plina ascensiune, nu se mai intoarce. scutecele nasterii, papusile copilariei, stangaciile adolescentei sunt deja amintiri alungate de nerv si talent. textul de fata e ca un pachet mare cu surprize. in camera de la capatul lumii, poetul sta si se analizeaza, sta si viseaza, sta si regreta poate, neputand sa se mai intoarca, tata fiind destul de sever sa-i fie obstacol.
pentru textul : bucovina lodge and dhl de...daca nu esti Stefan nu-ti sint muma eu!
Mi se pare incoerent si am impresia ca unele idei sunt puse doar de dragul de a epata. De exemplu "golul dintre coaste zboara cu un veac inainte". Ideile nu se leaga de parca le-ar lipsi cativa timpi. Coboara vorba, taie limba, ma intind peste umbra, fluturii urca... Am citit texte mult mai bune ca acesta la dumneavoastra. Cred ca ar trebui sa mai lucrati pe el. Ialin
pentru textul : răsărit deEla, am reținut sugestiile tale. mulțumesc. îmi cer scuze pentru raspunsul întârziat. voi modifica poemul, urmând sfaturile tale. dar, din pacate, timpul nu îmi permite sa fac acest lucru acum. îți mulțumesc și pentru celelate semne lasate la scrierile mele. părerea ta contează mult pentru mine. Madim
pentru textul : Route 66 deeu zic sa postati mai mult deodata. e prea putin, nu te munceste si atunci nu transpiri, iar daca nu transpiri nu simti asa intens provocarea.
pentru textul : Unchiul Fedea (6) dedar imi place. vad resursele, potentialul.
Virgil,
pentru textul : Concursul de Poezie ”Astenie de primăvară - Hermeneia 2010” - modificare la modificare deE foarte bine cum ai procedat.
Altă problemă ar fi că fiecare membru al juriului ar trebui sa primească, prin e-mail, precizări privind modalităţile de jurizare. Eu, unul, am citit majoritatea textelor şi am şi dat nişte note preliminare, pe un tabel. Aşadar, cum se va juriza, practic?
Ecaterina, cred că ai încercat să treci prea repede, de-asta n-ai înțeles despre ce este vorba. De fapt, unele secvențe au fost scrise în italic, tocmai pentru a se diferenția, însă, pe sit, au ieșit toate la fel. Nimeni nu se va mai încumeta să treacă pe acolo, așa ar trebui înțeles. Cel puțin, așa am înțeles eu când am scris. Cititorul, însă, poate vedea lucrurile din alte puncte de vedere. Tocmai de asta mi-ar fi plăcut să aud mai multe păreri, să îmi dau seama cum a fost înțeles mesajul. Te mai aștept, apreciez semnul tău lăsat aici și răbdarea. Cami
pentru textul : pictograme (1) dePagini