am rezerve in ce priveste o eventuala valoare literara a acestui text. Exista anumite elemente care ar fi putut fi exploatate dar textul se aseaza pina la urma planturos intr-o prozodie.
imi plac scenariile, acest text mi se par eimpartit pe scenariute, luminate dintr-un alt unghi ca la charlin chaplin. in primul imi plac femeile care spala, eu am o mica obesesie pt. imaginea asta, mi se pare nemaipomenit de expresiva sii de senzuala. podul m-a dus cu gandul la laura plamer care nu este o carte repugnanta si mie imi place supansul si fantasticul de acolo. in " jurnal. . . " am si eu un astfel de sondaj expreisv. veioza, lord's si ultimul fragment chiar m-au fermecat. deci iubesc veiozele, ai redat niste imagini fantastice, iti explic eu, eu mamanc biscuitele pt ca imi plac biscuitii si iubesc cainii. deci, chapeau!
Atenție Boba! Eu îii vorbesc de una si tu înțelegi alta. Eu nu vorbesc de „sfințenie”. Eu îți vorbesc de sentimentul „sacrului” și nu de toate prostiile unei religii instituționalizate. Și nici de tot soiul de manipulari prin care pot fi manipulați habotnicii. Indiferent de relegia carora le aparțin. Și care, fiind habotnici, pot fi mult mai ușor manipulați. Aici e mult de discutat. Oricum, mai vreau să adaug că între „sacralitate” și „religiozitate” și chiar „misticitate” este aceeași diferență ca între „mitic” și „miticismul” lui Mitică. Este, într-un fel, ca și diferența care o simți (cel puțin, mie mi se pare că o simt și d-aia nu-mi place să analizez cȃnd îmi place un text, de exemplu) între o poezie – poezie și una care îndeplinește toate canoanele, dar nu e. Ori sentimentul sacralitatii se seamănă oarecum cu cel al „estiticității” unei „arhitecturi”, a unui gestalt al unei asemenea arhitecturi (în sens larg) prin care diferența între subiect si obiect dispare. „Subiectul” experimentează „obiectul” și, la rȃndul său, „obiectul” experimentează „subiectul”. Un astfel de experiment – interacțiune se face dincolo de Empiric. Iar faptul că am mizat, „manipulator”, pe emoțional în textul postat are un scop precis. Te las să-l descoperi singur!
<<trebuie oare sa fim tot timpul "religiosi"?>> :)) nu,Virgil, numai duminica dimineata, de Paste, Craciun si Rusalii. acum, fara gluma, crucile din cimitirile satelor (ortodoxe), ma duc cu gandul mai curand spre un amestec de resemnare luminoasa in fata marelui drum, decat spre excese religioase. redundanta din titlu...da, cam ai dreptate. sa vad la care ma opresc.
Mulţumesc pentru vizită şi comentariu şi mă bucur că ţi-a plăcut. Cer iertare pentru întârziere, dar am nişte proiecte urgente de terminat care îmi consumă şi timpul, şi energia. Să ne citim cu bine!
Un poem în stil clasic în care apreciez iscusința versificației, apelul subtil la metaforă "Și iar în orășelul stins în iarbă Viței de abur - boturi de cais" sau "Plutesc în băi de-aramă cu toptanul Irozii verzi cu poalele în sus"... Atmosfera nostalgică a poemului își păstrează cantabilitatea, trena prin pulberea de aur a amintirilor. Finalul este realmente de o factură specială, în care intensitatea se acordă unui sentiment peren, de substanță: "- Mai știi, iubito, razele de fân Când ne jucam pe seară popa prostu Cum înfloreau atunci râzând pe sân? - " E toamnă... "Wir alle fallen. Diese Hand da fällt. Und sieh dir andre an: es ist in allen. Und doch ist Einer, welcher dieses Fallen unendlich sanft in seinen Händen hält." (R.M.Rilke) (Noi toți cădem. Și mâna asta, iată. Căderea, vezi, e-n toți și în oricine, Și totuși, este Unul care ține nespus de blând, pe mâini, căderea toată. - Dan Danilă)
Cu adevarat de exceptie cele doua interventii anterioare. Eu fiind totusi, pana sambata, 21 iunie doar organizatorul acestei polemici, nu voi interveni pana atunci. Apoi... Dumnezeu cu mila ...:-) Astept, dupa cum am mai spus, si alte pareri in acest subsol pana atunci. Pe cea mai pertinenta si sustinuta cu argumente o voi premia cu 100 USD cash. Multumesc, Andu P.S. Virgile, sper ca tu de fapt nu erai asa de suparat pe mine sau asa de adancit in lecturi paralele de nu mai stiai cine-i C. Bukovski :-)
Domnule Manolescu, Mi-a facut o deosebita placere dialogul cu dumneavostra. Tineam sa v-o spun inca o data aici. Dorindu-va sanatate si toate cele bune, tm
un text (astea nu-s poezii) care nu are capul pe umar. decapitat sau cel putin lipsit de sanitate, bun de trimis la psihiatru... eu m-oi face frate cu incultii, preferand frica de Domnul, care este inceputul intelepciunii.
poate că ai vrut să spui /de când ai plecat ninge/.
aici: "să dau la o parte zăpada din poezii scrise" este ok dacă spui "să dau zăpada din poezii scrise".
într-un text scurt foloseşti cam multe cuvinte care sugerează acelaşi lucru: iarnă, ninge, zăpadă, iar iarnă şi chiar şi "ne-am acoperit". cam asta.
poemul e frumos, obiceiul de a-i canta un "cantec de leagan" singuratatii, nu e un obicei frivol, caci daca tristetea nu are nici o energie, singuratatea da.
mi-a placut "forta" din spatele negatiilor: "nu poți săruta cu buzele altuia"...
"nu te mai lipi de alt trup/de o altă speranță", o forta care aminteste de o lectie de viata invatata parca pe propria piele,
de o singuratate care nu mai apasa, care doar intregeste un spirit mai puternic cu fiecare anotimp, cu fiecare pustiu...
bine spunea Schopenhauer ca: "singuratatea e soarta spiritelor superioare".
fiecare se simte poet in felul lui, dar tu cred ca esti tipul poetului "autentic", care nu fabrica poezie, o scrie cu sufletul in palma... care are forta de a transforma o stare, intr-o poetica ce atrage prin empatie.
te citesc cu drag
Cred că e o poezie pe care o scrii atunci când te simți ultimul faraon în viață și-ți dai seama că iubești în interiorul unei piramide. Că ți strecoară moartea în piept, că nu mai poți schimba nimic, iată: până și cromozomii ăia moi acum îs "de fier", iar totu-i praf și pulbe..., pardon, marmeladă. Fir-ar!, ți se lipește de dește... mâța asta neagră, ți-e și lehamite să te mai joci cu "toarcerea" și întoarcerea nu știu cui. Totul e ciudat, chiar și felul în care cineva desenează, evitând răspunsul, "cu auricularul pe nisip". Te plictisești de muzică și de tot. De toate zilele afone sau perfecte. ...până în cromozomii de fier.
Mușcatele sunt otrăvitoare, fatale în anumite condiții. Asemeni altor plante, în popor se folosea cu un anumit scop. De aceea spun că semantica textului s-ar putea să vireze spre o nuanță nedorită. În același timp, nu e mai puțin adevărat că printre consumatorii poeziei tale s-ar putea să fie puțini cei care știu sau își mai amintesc de acest fapt. Scuză-mă că am comentat astfel Este text de peniță însă eu nu pot trece cu inima liniștită peste acest detaliu. Cu drag /O\-
Belizan tu scrii tot mai prost recently și nici o pauză nu iei. Asta e o problemă literară adevărată. Iar când vei înceta să vorbești despre mine și un plagiat despre care habar nu ai ce a fost o să mai faci un pas înainte înspre a deveni un buzoian matur și deștept deci o excepție.
ai condei de romanciera, roxana. va trebui sa te disciplinezi putin la proza scurta, daca vei simti nevoia sa scrii asta. deseori este greu sa concentrezi, sa reduci, sa tai. placerea si incantarea scrisului sunt mari. imi amintesc din facultate ca cele mai grele exercitii erau acelea de a transforma un scenariu de lm intr-unul de sm, sau cele in care trebuia sa concentrezi toata actiunea si semnificatia scenariului intr-o singura propozitie. asta inainte de a te lauda...:) textul este bun.
să încep cu sfârșitul. pun un subtitlu deoarece îmi cere tipul tehnic al site-ului pentru înscrierea unui poem nou. sincer, nu cred nici eu că este necesar întotdeauna. poemul, ai dreptate, este unul banal. pe mine, după ce l-am scris, m-a încântat tocmai faptul că am reușit să fac, să compun, să scriu ceva ce se voiește altfel, tocmai din imaghini arhiîntâlnite. pe semne, după cum spui tu, nu am reușit... a! mulțumesc pentru corectare!
pina una alta, am si eu o intrebare. apreciez ca autorul ne spune cine a facut fotografia (asta ca sa nu existe confuzie) dar intrebarea mea este: are autorul copyright ptr folosirea fotografiei in scopuri personale si pentru postarea ei in spatiul public al Hermeneia? daca da, atunci sa ne spuna si noua si de asemeni sa precizeze daca fotografia are copyright. daca nu, atunci il rog sa obtina mai intii acest drept si dupa aceea sa o foloseasca. sper ca nu e nevoie aici sa explic ce inseamna copyright si toate implicatiile lui. eu de exemplu cred ca am folosit doar fotografii sau realizari grafice personale. poate ca ar trebui sa le atasez precizarea copyright sau un watermark. in principiu Hermeneia incurajeaza folosirea de fotografii creatii personale chiar daca nu ne deranjeaza nici folosirea de alte resurse dar in contextul legilor internationale (scrise si nescrise). asta ca sa nu avem nici o problema. s bineinteles ca va trebui sa actualizam Regulamentul cu acest lucru. in ce priveste continutul fotografiei, as fi recunoscator membrilor Hermeneia daca s-ar abtine deocamdata sa testeze aceasta frontiera a regulamentului pina cind o vom dezbate in cadrul grupului de administratie si vom ajunge la o concluzie care cu siguranta se va materializa intr-o precizare in Regulament. mie personal textul imi place. si la fel admir arta lui Saudek, si nu numai a lui. ... unde sint fotografii de altadata? daca as vrea sa fac o gluma as putea spune ca e ok sa pui nuduri pe Hermeneia dar doar daca sint sepia si si sint facute pina in anul 1940 :).. pe vremea aceea inca se mai facea arta.
... și sfântă este regula nescrisă a site-ului, deci iată-mă aici. un poet mai tinerel, scria cândva: precum dintr-o cameră în alta/prin zile trecând.... cred că nu ești singura aplecată spre/"în căutarea timpului pierdut". știi la cine mă refer. ai o lume întreagă într-un poem intitulat "banalitate". și după cum spui chiar tu, începi să pui valoare pe reacțiile pozitive ale celor din jur (un zâmbet). cred că dezamăgirea ta survine în urma faptului că nu toate elementele s-au transformat în interior, că încă mai există acest cadru banal. undeva în tine, poate stă ascunsă o lume fără apusuri și lipsită de răsărituri banale. adicătelea ordinare. mi-a rămas plăcut, acest vers al tău: ciudat aceleași case cu priviri de cine sunt eu. scrie și scrie-te, iar recitind vei dizolva până la dispariție "locurile comune" din real... tu, pe tine, descoperindu-te. am fost rău?:)
daca se crede ca sunt posibile confuziile atunci poate imi sugerati un apelativ. fara rautate am raspuns si eu, si acum, cu precizarea ca eu ma gandisem la condamnarea la libertate a cunoscutului precept existentialist. unde, curajul confera autenticitate existentei, chiar daca textul meu e scris pe 05 si postat pe 06. am captat aluziile, dar prefer limbajul franc peace&flowers. Francisc
Domnule Tiberiu, amestecati savuros filosofia si stiinta…desi cele doua nu au mers intotdeauna pe aceeasi carare. Pana si transdisciplinaritatea actioneaza cu mai multa prudenta, atentionand asupra pericolului unui “concordism” care ar duce la crearea unui “Dumnezeu-dop”. (expresia ii apartine teologului si doctorului in stiinte Thierry Magnin) „Probabil ca peste 99% din patrimoniul total de cunostinte a fost dobandit de umanitate dupa 1900.” oare? as zice ca omul modern si le-a amintit nici astazi o parte din cunostintele fundamentale. asta, daca nu facem o confuzie intre „cunostinte” si rezultatul experimentului stiintific. Si, dupa cum bine stim, (ca tot faceati referire la Gödel,zilele trecute) nicio stiinta nu poate fi „exacta”, nici un experiment , oricat ar fi el de vast, nu poate epuiza toate posibilitatile.; „fundamentul se retrage”, misterul se adanceste progresiv, pe masura ce (virgula) cercetarea face pasi inainte. „Kant fata de Tutea este, din punctul asta de vedere, aproximativ ca si noi acum fata de Kepler pe la 1600.” Mi se pare mie, sau tindeti spre o... cuantificare a gandirii in functie de eficienta experimentalului ? As zice ca e riscant, v-ati rani in propria sabie (cu doua taisuri)...pentru ca ati demola cam tot edificiul stiintelor ce si-au ridicat zidurile pe temeliile lasate de ganditorii antici...nici ei „binecuvantati” (nu-i asa?) cu descoperirirle de dupa 1900.
Matei, uite treburile stau cam așa: există intervenție, există avertizare și apoi urmează penalizarea. De obicei, pentru cele nescrise și pentru abateri ușoare se aplică prima, avertizarea de obicei este lipsită de echivoc, și vine în urma consultării în consiliul editorial, iar penalizarea așijderea (și de obicei este descrisă în avertizare). Așa că nu-ți face griji. La urma urmelor, nici nu trebuie să știi că sunt moderator, decât dacă ajungi în vreuna din situațiile doi și trei. Ceea ce nu cred că este cazul. Oricum, uite o poziție tranșantă, pe care o apreciez.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
francisc, timpurile impun. da, trist. am facut autocritica. si, papusile au si ele onoarea lor. trebuiesc reparate, cand se strica:)
pentru textul : Eve postmoderne deam rezerve in ce priveste o eventuala valoare literara a acestui text. Exista anumite elemente care ar fi putut fi exploatate dar textul se aseaza pina la urma planturos intr-o prozodie.
pentru textul : kore3 deimi plac scenariile, acest text mi se par eimpartit pe scenariute, luminate dintr-un alt unghi ca la charlin chaplin. in primul imi plac femeile care spala, eu am o mica obesesie pt. imaginea asta, mi se pare nemaipomenit de expresiva sii de senzuala. podul m-a dus cu gandul la laura plamer care nu este o carte repugnanta si mie imi place supansul si fantasticul de acolo. in " jurnal. . . " am si eu un astfel de sondaj expreisv. veioza, lord's si ultimul fragment chiar m-au fermecat. deci iubesc veiozele, ai redat niste imagini fantastice, iti explic eu, eu mamanc biscuitele pt ca imi plac biscuitii si iubesc cainii. deci, chapeau!
pentru textul : story of a city deam renunţat la Hegel şi Kant. ce strident se certau în text!
pentru textul : ritual demulţumesc Cristina.
scuze pt my misspell (de aceea l-am si scris probabil de doua ori!)
gindeste-te la acea pata khaki: este un punct bun de plecare pt un alt poem.
sa stii ca azi mi-a placut mai mult la citire poemul tau, miine nu garantez. la donna e mobile, etcetera
pentru textul : ieşirea din iarnă deAtenție Boba! Eu îii vorbesc de una si tu înțelegi alta. Eu nu vorbesc de „sfințenie”. Eu îți vorbesc de sentimentul „sacrului” și nu de toate prostiile unei religii instituționalizate. Și nici de tot soiul de manipulari prin care pot fi manipulați habotnicii. Indiferent de relegia carora le aparțin. Și care, fiind habotnici, pot fi mult mai ușor manipulați. Aici e mult de discutat. Oricum, mai vreau să adaug că între „sacralitate” și „religiozitate” și chiar „misticitate” este aceeași diferență ca între „mitic” și „miticismul” lui Mitică. Este, într-un fel, ca și diferența care o simți (cel puțin, mie mi se pare că o simt și d-aia nu-mi place să analizez cȃnd îmi place un text, de exemplu) între o poezie – poezie și una care îndeplinește toate canoanele, dar nu e. Ori sentimentul sacralitatii se seamănă oarecum cu cel al „estiticității” unei „arhitecturi”, a unui gestalt al unei asemenea arhitecturi (în sens larg) prin care diferența între subiect si obiect dispare. „Subiectul” experimentează „obiectul” și, la rȃndul său, „obiectul” experimentează „subiectul”. Un astfel de experiment – interacțiune se face dincolo de Empiric. Iar faptul că am mizat, „manipulator”, pe emoțional în textul postat are un scop precis. Te las să-l descoperi singur!
pentru textul : Piața Universității. Remember deerata: no, era vorba nu de "rondel" ci de "sonet", scuze de incurcatura din comentariul anterior
pentru textul : Îmblânzirea licornului deTest.
pentru textul : sonet cu noi de<<trebuie oare sa fim tot timpul "religiosi"?>> :)) nu,Virgil, numai duminica dimineata, de Paste, Craciun si Rusalii. acum, fara gluma, crucile din cimitirile satelor (ortodoxe), ma duc cu gandul mai curand spre un amestec de resemnare luminoasa in fata marelui drum, decat spre excese religioase. redundanta din titlu...da, cam ai dreptate. sa vad la care ma opresc.
pentru textul : fotografii în alb și gerunziu dedin limba elfilor in engleza: "I wish that she sails to Valinor". happy valentine's day, tuturor! ...
pentru textul : Aníron i e círatha na Valannor deadevar si flaut se "poarta" grozav impreuna cand e vorba de Dumnezeu! multam de poezie!
pentru textul : tăria să apun deMulţumesc pentru vizită şi comentariu şi mă bucur că ţi-a plăcut. Cer iertare pentru întârziere, dar am nişte proiecte urgente de terminat care îmi consumă şi timpul, şi energia. Să ne citim cu bine!
pentru textul : Clepsidre de"freacă coadă"... asta nu-mi place. aș fi ales alt verb.
pentru textul : podul suspinelor deUn poem în stil clasic în care apreciez iscusința versificației, apelul subtil la metaforă "Și iar în orășelul stins în iarbă Viței de abur - boturi de cais" sau "Plutesc în băi de-aramă cu toptanul Irozii verzi cu poalele în sus"... Atmosfera nostalgică a poemului își păstrează cantabilitatea, trena prin pulberea de aur a amintirilor. Finalul este realmente de o factură specială, în care intensitatea se acordă unui sentiment peren, de substanță: "- Mai știi, iubito, razele de fân Când ne jucam pe seară popa prostu Cum înfloreau atunci râzând pe sân? - " E toamnă... "Wir alle fallen. Diese Hand da fällt. Und sieh dir andre an: es ist in allen. Und doch ist Einer, welcher dieses Fallen unendlich sanft in seinen Händen hält." (R.M.Rilke) (Noi toți cădem. Și mâna asta, iată. Căderea, vezi, e-n toți și în oricine, Și totuși, este Unul care ține nespus de blând, pe mâini, căderea toată. - Dan Danilă)
pentru textul : Mai știi ... deCu adevarat de exceptie cele doua interventii anterioare. Eu fiind totusi, pana sambata, 21 iunie doar organizatorul acestei polemici, nu voi interveni pana atunci. Apoi... Dumnezeu cu mila ...:-) Astept, dupa cum am mai spus, si alte pareri in acest subsol pana atunci. Pe cea mai pertinenta si sustinuta cu argumente o voi premia cu 100 USD cash. Multumesc, Andu P.S. Virgile, sper ca tu de fapt nu erai asa de suparat pe mine sau asa de adancit in lecturi paralele de nu mai stiai cine-i C. Bukovski :-)
pentru textul : some rule rules some rules deDomnule Manolescu, Mi-a facut o deosebita placere dialogul cu dumneavostra. Tineam sa v-o spun inca o data aici. Dorindu-va sanatate si toate cele bune, tm
pentru textul : Gânduri deun text (astea nu-s poezii) care nu are capul pe umar. decapitat sau cel putin lipsit de sanitate, bun de trimis la psihiatru... eu m-oi face frate cu incultii, preferand frica de Domnul, care este inceputul intelepciunii.
pentru textul : candirú depoate că ai vrut să spui /de când ai plecat ninge/.
pentru textul : N-am crezut că voi simți încă o iarnă lupească deaici: "să dau la o parte zăpada din poezii scrise" este ok dacă spui "să dau zăpada din poezii scrise".
într-un text scurt foloseşti cam multe cuvinte care sugerează acelaşi lucru: iarnă, ninge, zăpadă, iar iarnă şi chiar şi "ne-am acoperit". cam asta.
poemul e frumos, obiceiul de a-i canta un "cantec de leagan" singuratatii, nu e un obicei frivol, caci daca tristetea nu are nici o energie, singuratatea da.
pentru textul : cântec de adormit singurătatea demi-a placut "forta" din spatele negatiilor: "nu poți săruta cu buzele altuia"...
"nu te mai lipi de alt trup/de o altă speranță", o forta care aminteste de o lectie de viata invatata parca pe propria piele,
de o singuratate care nu mai apasa, care doar intregeste un spirit mai puternic cu fiecare anotimp, cu fiecare pustiu...
bine spunea Schopenhauer ca: "singuratatea e soarta spiritelor superioare".
fiecare se simte poet in felul lui, dar tu cred ca esti tipul poetului "autentic", care nu fabrica poezie, o scrie cu sufletul in palma... care are forta de a transforma o stare, intr-o poetica ce atrage prin empatie.
te citesc cu drag
Cred că e o poezie pe care o scrii atunci când te simți ultimul faraon în viață și-ți dai seama că iubești în interiorul unei piramide. Că ți strecoară moartea în piept, că nu mai poți schimba nimic, iată: până și cromozomii ăia moi acum îs "de fier", iar totu-i praf și pulbe..., pardon, marmeladă. Fir-ar!, ți se lipește de dește... mâța asta neagră, ți-e și lehamite să te mai joci cu "toarcerea" și întoarcerea nu știu cui. Totul e ciudat, chiar și felul în care cineva desenează, evitând răspunsul, "cu auricularul pe nisip". Te plictisești de muzică și de tot. De toate zilele afone sau perfecte. ...până în cromozomii de fier.
pentru textul : cromozomii de fier deMușcatele sunt otrăvitoare, fatale în anumite condiții. Asemeni altor plante, în popor se folosea cu un anumit scop. De aceea spun că semantica textului s-ar putea să vireze spre o nuanță nedorită. În același timp, nu e mai puțin adevărat că printre consumatorii poeziei tale s-ar putea să fie puțini cei care știu sau își mai amintesc de acest fapt. Scuză-mă că am comentat astfel Este text de peniță însă eu nu pot trece cu inima liniștită peste acest detaliu. Cu drag /O\-
pentru textul : opt deBelizan tu scrii tot mai prost recently și nici o pauză nu iei. Asta e o problemă literară adevărată. Iar când vei înceta să vorbești despre mine și un plagiat despre care habar nu ai ce a fost o să mai faci un pas înainte înspre a deveni un buzoian matur și deștept deci o excepție.
pentru textul : Paraidolia deai condei de romanciera, roxana. va trebui sa te disciplinezi putin la proza scurta, daca vei simti nevoia sa scrii asta. deseori este greu sa concentrezi, sa reduci, sa tai. placerea si incantarea scrisului sunt mari. imi amintesc din facultate ca cele mai grele exercitii erau acelea de a transforma un scenariu de lm intr-unul de sm, sau cele in care trebuia sa concentrezi toata actiunea si semnificatia scenariului intr-o singura propozitie. asta inainte de a te lauda...:) textul este bun.
pentru textul : Odată un indian iubea o americancă desă încep cu sfârșitul. pun un subtitlu deoarece îmi cere tipul tehnic al site-ului pentru înscrierea unui poem nou. sincer, nu cred nici eu că este necesar întotdeauna. poemul, ai dreptate, este unul banal. pe mine, după ce l-am scris, m-a încântat tocmai faptul că am reușit să fac, să compun, să scriu ceva ce se voiește altfel, tocmai din imaghini arhiîntâlnite. pe semne, după cum spui tu, nu am reușit... a! mulțumesc pentru corectare!
pentru textul : Uneori sufletul meu depina una alta, am si eu o intrebare. apreciez ca autorul ne spune cine a facut fotografia (asta ca sa nu existe confuzie) dar intrebarea mea este: are autorul copyright ptr folosirea fotografiei in scopuri personale si pentru postarea ei in spatiul public al Hermeneia? daca da, atunci sa ne spuna si noua si de asemeni sa precizeze daca fotografia are copyright. daca nu, atunci il rog sa obtina mai intii acest drept si dupa aceea sa o foloseasca. sper ca nu e nevoie aici sa explic ce inseamna copyright si toate implicatiile lui. eu de exemplu cred ca am folosit doar fotografii sau realizari grafice personale. poate ca ar trebui sa le atasez precizarea copyright sau un watermark. in principiu Hermeneia incurajeaza folosirea de fotografii creatii personale chiar daca nu ne deranjeaza nici folosirea de alte resurse dar in contextul legilor internationale (scrise si nescrise). asta ca sa nu avem nici o problema. s bineinteles ca va trebui sa actualizam Regulamentul cu acest lucru. in ce priveste continutul fotografiei, as fi recunoscator membrilor Hermeneia daca s-ar abtine deocamdata sa testeze aceasta frontiera a regulamentului pina cind o vom dezbate in cadrul grupului de administratie si vom ajunge la o concluzie care cu siguranta se va materializa intr-o precizare in Regulament. mie personal textul imi place. si la fel admir arta lui Saudek, si nu numai a lui. ... unde sint fotografii de altadata? daca as vrea sa fac o gluma as putea spune ca e ok sa pui nuduri pe Hermeneia dar doar daca sint sepia si si sint facute pina in anul 1940 :).. pe vremea aceea inca se mai facea arta.
pentru textul : Felinar de... și sfântă este regula nescrisă a site-ului, deci iată-mă aici. un poet mai tinerel, scria cândva: precum dintr-o cameră în alta/prin zile trecând.... cred că nu ești singura aplecată spre/"în căutarea timpului pierdut". știi la cine mă refer. ai o lume întreagă într-un poem intitulat "banalitate". și după cum spui chiar tu, începi să pui valoare pe reacțiile pozitive ale celor din jur (un zâmbet). cred că dezamăgirea ta survine în urma faptului că nu toate elementele s-au transformat în interior, că încă mai există acest cadru banal. undeva în tine, poate stă ascunsă o lume fără apusuri și lipsită de răsărituri banale. adicătelea ordinare. mi-a rămas plăcut, acest vers al tău: ciudat aceleași case cu priviri de cine sunt eu. scrie și scrie-te, iar recitind vei dizolva până la dispariție "locurile comune" din real... tu, pe tine, descoperindu-te. am fost rău?:)
pentru textul : banalitate dedaca se crede ca sunt posibile confuziile atunci poate imi sugerati un apelativ. fara rautate am raspuns si eu, si acum, cu precizarea ca eu ma gandisem la condamnarea la libertate a cunoscutului precept existentialist. unde, curajul confera autenticitate existentei, chiar daca textul meu e scris pe 05 si postat pe 06. am captat aluziile, dar prefer limbajul franc peace&flowers. Francisc
pentru textul : zbor deasupra unui cuib de cuc deDomnule Tiberiu, amestecati savuros filosofia si stiinta…desi cele doua nu au mers intotdeauna pe aceeasi carare. Pana si transdisciplinaritatea actioneaza cu mai multa prudenta, atentionand asupra pericolului unui “concordism” care ar duce la crearea unui “Dumnezeu-dop”. (expresia ii apartine teologului si doctorului in stiinte Thierry Magnin) „Probabil ca peste 99% din patrimoniul total de cunostinte a fost dobandit de umanitate dupa 1900.” oare? as zice ca omul modern si le-a amintit nici astazi o parte din cunostintele fundamentale. asta, daca nu facem o confuzie intre „cunostinte” si rezultatul experimentului stiintific. Si, dupa cum bine stim, (ca tot faceati referire la Gödel,zilele trecute) nicio stiinta nu poate fi „exacta”, nici un experiment , oricat ar fi el de vast, nu poate epuiza toate posibilitatile.; „fundamentul se retrage”, misterul se adanceste progresiv, pe masura ce (virgula) cercetarea face pasi inainte. „Kant fata de Tutea este, din punctul asta de vedere, aproximativ ca si noi acum fata de Kepler pe la 1600.” Mi se pare mie, sau tindeti spre o... cuantificare a gandirii in functie de eficienta experimentalului ? As zice ca e riscant, v-ati rani in propria sabie (cu doua taisuri)...pentru ca ati demola cam tot edificiul stiintelor ce si-au ridicat zidurile pe temeliile lasate de ganditorii antici...nici ei „binecuvantati” (nu-i asa?) cu descoperirirle de dupa 1900.
pentru textul : Gânduri detonică trecerea ta, ca mai toate de altfel... cu umorul de calitate și ironia subțire subțire :)
pentru textul : din ce în ce mai galben demulțumesc, Corina! și pentru oftat...
Matei, uite treburile stau cam așa: există intervenție, există avertizare și apoi urmează penalizarea. De obicei, pentru cele nescrise și pentru abateri ușoare se aplică prima, avertizarea de obicei este lipsită de echivoc, și vine în urma consultării în consiliul editorial, iar penalizarea așijderea (și de obicei este descrisă în avertizare). Așa că nu-ți face griji. La urma urmelor, nici nu trebuie să știi că sunt moderator, decât dacă ajungi în vreuna din situațiile doi și trei. Ceea ce nu cred că este cazul. Oricum, uite o poziție tranșantă, pe care o apreciez.
pentru textul : Moderator pe hermeneia dePagini