hehei, nu e nicio muratura asa pare poate de la obisnuinta cu dulceturi.:)Cat despre "hindusul" in eroare se prea poate dar in alta privinta> credeam ca autorul accepta si alte opinii, cu mai multa seninatate. in fine, in rest, numai bine.dar nu-i bai, revenim :)
multumesc pentru citire si comentariu! chestia am pus-o ca sa echilibrez "ordinarul" de extra-ordinar. nu mi-a iesit:)) si iar multumesc, spor la viata!
si ma bucur ca gasesc pe cineva care se bucura de acest text chiar daca sta ascuns in santier. mi-ar placea sa stiu care sunt defectele textului, ce-l face sa tremure, poate pe viitor voi evita acele stangacii. in ce priveste o carte, mai e o cale lunga pana acolo. dar ramane sa primesc cuvintele dvs ca incurajare, multumesc.
Multumesc pentru apreciere, ca si pentru interesul fata de scrierile prozatorului. Ca sa va fac placere, va anunt ca in cel de-al treilea episod obiectul principal al discutiei va fi romanul "Princepele". Acest episod va fi difuzat pe postul de radio "Romania Cultural" abia pe 24 ocombrie, asa ca nu gasesc ca e corect sa-l poastez inainte de aceasta data, avand in vedere ca studiul-eseu despre Eugen Barbu a fost realizat la solicitarea acestei institutii.
prima varianta era ... un pic cam diluata si credeam ca reusesc un poem miniaturism:) acum imi dau seama ca e o aiureala... si totusi daca m-ai auzi recitandu-l:)) de fapt daca m-ai fi auzit azi noapte, acum mi-a scazut entuziasmul... o sa incerc sa construiesc pornind de la versul pe care l-ai sesizat, si mie mi s-a parut ca rezista, pe moment nu ma pot concentra pe idee, dar o sa revin cu siguranta... ma bucur ca ai trecut, iti multumesc!
iata o placheta virtuala realizata de Adrian Grauenfels cu cele mai frumoase poeme ale lui Carmen: http://en.calameo.com/read/00107378743fd75f7506b . multumim, Adrian!
astazi am aflat ca a plecat dintre noi si Adrian Firica, putin inainte de Carmen.
Dumnezu sa-i odihneasca!
La matale, domnule bobică, când e albă nu e neagră și când e neagră nu e de nici o culoare. stai ca puștiul la margine de baltă și arunci cu pietre după broaște. masa mea de scris e în mijlocul creației lui Dumnezeu, undeva sub bolta unei nopți liniștite de Noiembrie în Georgia, o noapte care te face să-ți pleci genunchiul înaintea Lui - acesta este cadrul poeziei mele, un scriptorium cosmic, unde vorbești cu natura, cu sufletul tău și cu Creatorul. dacă mătăluță ești undeva în vreo tavernă mohorată din Ciulnița, ieși puțin afară, trage o gură de aer proaspăt și apoi revino pe text. iar dincolo de astronomie există un oraș care n-are trebuință de lumina soarelui ziua, nici a lunii noaptea, lumina lui (făclia lui) fiind Mielul. Apocalipsa 20. La astea meditam eu la masa mea abstractă de scris, dar nu cred că ai cunoștință de asemenea subiecte. Oricum, merci de trecere.
Nu am mai citit de mult o poezie cu rimă care să îmi placă atât de mult. Curge ușor, natural, atât rima cât și imagistica. Simt o rupere de ritm în penultima strofă, dar s-ar putea să mă înșel: Eu am lăsat acolo păsări cântătoare prin crânguri și livezi de pruni să ciripească și felul cum la fiecare sărbătoare știa măicuța iară să ne primenească Mi-a mai plăcut menționarea matematicii în ultima strofă, dar cred că exprimarea perimată vise înaripate strică teribil impresia generală.
am rezerve in ce priveste o eventuala valoare literara a acestui text. Exista anumite elemente care ar fi putut fi exploatate dar textul se aseaza pina la urma planturos intr-o prozodie.
cand am gasit un singur cuvant, am inteles totul, cand am gasit o suta...sensul s-a pierdut in aer. ca tot veni vorba, sunt surprinsa de interpretarea dumintale, domnule Dancus... e drept, fiecare isi ingroapa mortii...batrani, tineri.. iar altii sufletul... e un monolog despre femeie nu pentru femeie, nu e bocet ...e arie... marturisesc am asociat ideea renuntarii, simbolul vietii ca ritual al renuntarii, sacrificial cu scena de final din aida, opera lui verdi, cand ea coboara in mormant dupa radames... multumesc amandorura de trecere, meditatie si benchi...
Gorun;
da, cred că ai vrut să te referi la un sistem de operare „pur” grafic de tip „windows”. Ceea ce Win 1.1 sau 3.1 sau chiar 95 nu au fost în totalitate. De fapt fiind „acoperișuri” grafice pentru un OS în mod text. Abia XP se pare (dacă nu mă înșel) a fost primul „pur” GUI pentru MS. Dar ai dreptate, interfața „iconică” a fost ideea lui Apple dar asta e o poveste cu multe implicații legate de copyrightul „aparenței” sau „aspectului” cu multe alte ramificații în conflictele legale pe care le duce acum Apple cu alți competitori precum Samsung și Google. Este un subiect fascinant și am citit cîteva articole interesante despre asta în ultima vreme. Mulțumesc pentru citire și pentru apreciere. Pentru Steve...
Nuța, cu toate bunele tale intenții, ești depășită de problemă. Eu îi dau dreptate lui Adrian. Și nu mă simt obligat să explic pe larg de ce. Voi spune doar că un om nu trebuie să se lase călcat în picioare de nulități! De nimeni de fapt. Atât am spus! Restul e mai sus:)
Talc este o poezie a raţiunii din punctul meu de vedere. Deşi autorul a scris titlul T.a.l.c., explicându-l încă din subtitlu, pentru mine mai puţin contează de ce l-a gândit aşa. Personal, mă bucură segmentarea lui pentru că dă libertatea cititorului de a-l vedea şi altfel. Ce bine îmi sună mie Talc.
Citez din dex on-line: TALC n. Mineral unsuros și moale, alb-verzui, întrebuințat în medicină, cosmetică și în industrie. /
De ce să nu-l folosesc aici pe textul autorului, cine mă reţine?
Una peste alta, textul mi-a plăcut. Abţibildul are rolul de etichetă pe text alături de peştişorul de aur, a cărui poveste o ştim cu toţii. O industrie a fricii care există în fiecare om, a slăbiciunilor dar şi a raţionalului la acest autor, îmi dă şansa, ca cititor, să meditez asupra întregului.
primele doua strofe imi plac foarte mult... de fapt intreaga poezie! exista naturaletea ce ma atrage , dar si continutul. felicitari Silviu, si Sarbatori fericite! Las semnul meu de apreciere si prietenie... cu drag.
Sighișoara parțial. Este un itinerariu straniu :) al sărbătorilor de iarnă. Îți mulțumesc, Tincuța. Te îmbrățișez și îți doresc mulți ani fericiți și plini de succese!!!
poemele tale sînt tot mai concentrate. spui extrem de mult in putine slove. fiecare vers te lasa meditînd m-au impresionat profund: suntem sfinți când uităm că avem haine, / dar Dumnezeu este discret, îi spunem ce vrem noi, / El ne lasă… si mai ales pentru mine libertatea e o glumă la care se râde cu întârzierene lipim de pământ și ascultăm cum vin anotimpurile e o imagine puternica
Alma - e un poem despre instrainari. Si senzatiile vin de-a valma, bolovanoase :). Scorojitul taxator nu e legat cu funda, e legat cu altceva de bara din autobuze. Taraborez - Da, se lasa greu de receptat, dar sper ca nu din cauza faptului ca tu te asteptai ca unele versuri sa curga altfel. Primele trei versuri ti se par in plus? Spune-mi ce intelesesi tu din ele ca sa vad daca sunt sau nu in plus :) explicatii - Primele trei versuri. Preocuparea oamenilor de a salva insignifiante aparente atunci cand se indeparteaza de un om. Funda reprezinta inconstientul cinism al unor astfel de momente in care spui, de exemplu, "Te parasesc. Ti s-a desfacut siretul". Urmatoarele trei. Colectionarea in memorie a unor reziduri (cotoarele) sau a unor lucruri maculate (timbrele stampilate care nu au valoare pentru colectionari) si taierea, din cand in cand, a ambalajului in care colectionezi astfel de senzatii, idei, etc. Strofa 2, primele trei. Mi s-a dus inocenta din cauza atator iubiri ratate. Urmatoarele doua. Ciudatul algoritm prin care viata iti scoate in fata unii oameni, poate lasandu-i in plan secund pe cei care lipsesc. Ultimele trei. Da-mi un sens, cuvantandu-mi pasii, cuvantandu-mi gleznele astea, care desi sunt din calcar, nu pot fi scrijelite, sculptate. Ultimul vers. Sensul poemului. Fara anumiti oameni, nu insemnam mai nimic, pentru ca se ajunge la o "confundare", la o "siamizare". Sper ca, desi nu-mi place deloc ce am facut, s-a dovedit a fi nu foarte greu de inteles. Daca lucram doar cu senzatii sau sentimente, poate fi insa o piatra de incercare.
da, un text deosebit care iti ofera o experienta inedita intru acel moment. Si apoi este nevoia de liniste pe care ti-o impune. desigur, nu este asa, de aceea se si numeste "tacerea dupa.." poate de aceea simti nevoia sa stingi orice muzica, orice zgomot. harababura, trancanitul dizgatios al restului lumii. iata un text in care in sfirsit citesc cum i se poate spune femeii ca nu poate pricepe niciodata ce este de fapt in adincul inimii barbatului. si asta fara a fi misogin, fara a fi brutal. este un poem al antibrutalitatii. de fapt cred ca este un poem pe care o femeie nici nu poate sa il inteleaga pe deplin. este un poem despre cum scrie un barbat cind devine cu adevarat vulnerabil.
La întrebare știu cititorii tăi să îți răspundă. Cei de aici și cei care vor citi volumul tău. Nu e musai să aducă ceva nou, doar am întrebat, pentru că am citit mai multe texte postate de tine zilele acestea și toate scrise în același registru. Apropos de faptul că nu răspunzi la toate întrebările și pentru că mi-ai mai scris într-un comentariu așa. Toate întrebările au răspuns și răspunsul este în noi. Dacă vrem să îl vedem sau/și să îl spunem și celor care ne întreabă, e alegerea noastră.
imaginea nu are nimic paranormal; nu arata decit pinzele de protectie (decorate) pe un santier de renovare a fatadelor unei constructii. insa efectul optic este departe de notiunea de inconfort ce se gaseste in general in apropierea unei cladiri in curs de renovare, consolidare. poezia ramine doar in franceza deocamdata, fiind incadrata corect la sectiunea respectiva. multumesc pentru comentarii.
Vă doresc 'succesuri' cât mai multe la festival, dar ce e cu grafica asta de bilete de papagal care strică prima pagină a H?
Și tocmai de la tine, mio figlio brutus virgilius titarenco?
Schimbă te rog ceva pentru că estetica urâtului is well over-rated.
Am citit o elegie moderna, n-am mai intrat pe aici de ceva timp si nu din cauza suspendarii si iata o regasesc pe Alina intr-o forma de zile mari. Adica fara epatari acestea erau cele care "stricau" cubul ei poetic (in caz ca x nu si-a dat seama Alina scrie cuburi poetice) Am rezerve si eu la numirea aceea "ingerii lui Nichita"... cand eram copii, trageam cu prastia cocoloase de pamant pe ziduri.... O elegie de zile mari, o trimitere inca valida la orwell un melanj placut dar mai ales o exprimare moderna degajata fara nicio inhibitie, percutanta, calitati pe care le impenitez fara alte rezerve Andu
am cazut in capcana pusa de tine. dar ma bucur. iata un text care pur si simplu imi place. e un text pur, descotorosit de toate cele ce puteau sa mai stea in plus pe acolo; un text simplu, concentrat. un text bun inceputul mi se pare un pic anevoios, dar de la prima steluta incepe nebunia. ca un somn de dimineata măi liniște acolo matei h
Sumedenie de evenimente care, iata, fac o data in plus din Iasi o adevarata capitala culturala. Iti doresc succes Katya si imi doresc sa te ascult si eu candva cantand. N-am inteles subtitlul, se vrea o evocare sau este o ironie? Andu
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
hehei, nu e nicio muratura asa pare poate de la obisnuinta cu dulceturi.:)Cat despre "hindusul" in eroare se prea poate dar in alta privinta> credeam ca autorul accepta si alte opinii, cu mai multa seninatate. in fine, in rest, numai bine.dar nu-i bai, revenim :)
pentru textul : anti-înger deși dacă nu ați fost atentă, eu am sărit în apărarea lui cezar viziniuc și nu am pomenit nimic despre cum scriu sau nu scriu eu
pentru textul : iarna deAlma, mulțumesc pentru prezență și încurajare. contează mult pentru mine. firește, o să mai scriu.
pentru textul : port curajul demultumesc pentru citire si comentariu! chestia am pus-o ca sa echilibrez "ordinarul" de extra-ordinar. nu mi-a iesit:)) si iar multumesc, spor la viata!
pentru textul : Jocul desi ma bucur ca gasesc pe cineva care se bucura de acest text chiar daca sta ascuns in santier. mi-ar placea sa stiu care sunt defectele textului, ce-l face sa tremure, poate pe viitor voi evita acele stangacii. in ce priveste o carte, mai e o cale lunga pana acolo. dar ramane sa primesc cuvintele dvs ca incurajare, multumesc.
pentru textul : REM deMultumesc pentru apreciere, ca si pentru interesul fata de scrierile prozatorului. Ca sa va fac placere, va anunt ca in cel de-al treilea episod obiectul principal al discutiei va fi romanul "Princepele". Acest episod va fi difuzat pe postul de radio "Romania Cultural" abia pe 24 ocombrie, asa ca nu gasesc ca e corect sa-l poastez inainte de aceasta data, avand in vedere ca studiul-eseu despre Eugen Barbu a fost realizat la solicitarea acestei institutii.
pentru textul : Eugen Barbu - Tezism și literatură desuperb comentariul tau ioane ar trebui sa te apuci de proza, sau proza de tine
pentru textul : Cel mai, Cea mai deprima varianta era ... un pic cam diluata si credeam ca reusesc un poem miniaturism:) acum imi dau seama ca e o aiureala... si totusi daca m-ai auzi recitandu-l:)) de fapt daca m-ai fi auzit azi noapte, acum mi-a scazut entuziasmul... o sa incerc sa construiesc pornind de la versul pe care l-ai sesizat, si mie mi s-a parut ca rezista, pe moment nu ma pot concentra pe idee, dar o sa revin cu siguranta... ma bucur ca ai trecut, iti multumesc!
pentru textul : nisipul ca stare de zbor deiata o placheta virtuala realizata de Adrian Grauenfels cu cele mai frumoase poeme ale lui Carmen: http://en.calameo.com/read/00107378743fd75f7506b . multumim, Adrian!
pentru textul : Când nu-ți mai e frică devii veșnic deastazi am aflat ca a plecat dintre noi si Adrian Firica, putin inainte de Carmen.
Dumnezu sa-i odihneasca!
La matale, domnule bobică, când e albă nu e neagră și când e neagră nu e de nici o culoare. stai ca puștiul la margine de baltă și arunci cu pietre după broaște. masa mea de scris e în mijlocul creației lui Dumnezeu, undeva sub bolta unei nopți liniștite de Noiembrie în Georgia, o noapte care te face să-ți pleci genunchiul înaintea Lui - acesta este cadrul poeziei mele, un scriptorium cosmic, unde vorbești cu natura, cu sufletul tău și cu Creatorul. dacă mătăluță ești undeva în vreo tavernă mohorată din Ciulnița, ieși puțin afară, trage o gură de aer proaspăt și apoi revino pe text. iar dincolo de astronomie există un oraș care n-are trebuință de lumina soarelui ziua, nici a lunii noaptea, lumina lui (făclia lui) fiind Mielul. Apocalipsa 20. La astea meditam eu la masa mea abstractă de scris, dar nu cred că ai cunoștință de asemenea subiecte. Oricum, merci de trecere.
pentru textul : Scriptorium deNu am mai citit de mult o poezie cu rimă care să îmi placă atât de mult. Curge ușor, natural, atât rima cât și imagistica. Simt o rupere de ritm în penultima strofă, dar s-ar putea să mă înșel: Eu am lăsat acolo păsări cântătoare prin crânguri și livezi de pruni să ciripească și felul cum la fiecare sărbătoare știa măicuța iară să ne primenească Mi-a mai plăcut menționarea matematicii în ultima strofă, dar cred că exprimarea perimată vise înaripate strică teribil impresia generală.
pentru textul : Eu am lăsat acolo casa mea străbună deam rezerve in ce priveste o eventuala valoare literara a acestui text. Exista anumite elemente care ar fi putut fi exploatate dar textul se aseaza pina la urma planturos intr-o prozodie.
pentru textul : kore3 decand am gasit un singur cuvant, am inteles totul, cand am gasit o suta...sensul s-a pierdut in aer. ca tot veni vorba, sunt surprinsa de interpretarea dumintale, domnule Dancus... e drept, fiecare isi ingroapa mortii...batrani, tineri.. iar altii sufletul... e un monolog despre femeie nu pentru femeie, nu e bocet ...e arie... marturisesc am asociat ideea renuntarii, simbolul vietii ca ritual al renuntarii, sacrificial cu scena de final din aida, opera lui verdi, cand ea coboara in mormant dupa radames... multumesc amandorura de trecere, meditatie si benchi...
pentru textul : spovedania venelor albastre deGorun;
pentru textul : a murit steve jobs deda, cred că ai vrut să te referi la un sistem de operare „pur” grafic de tip „windows”. Ceea ce Win 1.1 sau 3.1 sau chiar 95 nu au fost în totalitate. De fapt fiind „acoperișuri” grafice pentru un OS în mod text. Abia XP se pare (dacă nu mă înșel) a fost primul „pur” GUI pentru MS. Dar ai dreptate, interfața „iconică” a fost ideea lui Apple dar asta e o poveste cu multe implicații legate de copyrightul „aparenței” sau „aspectului” cu multe alte ramificații în conflictele legale pe care le duce acum Apple cu alți competitori precum Samsung și Google. Este un subiect fascinant și am citit cîteva articole interesante despre asta în ultima vreme. Mulțumesc pentru citire și pentru apreciere. Pentru Steve...
Aceste versuri mi-au dat senzația că, din când în când, suntem puși la zid, de Dumnezeu...Sau poate greșesc? tincuta
pentru textul : încă o zi deNuța, cu toate bunele tale intenții, ești depășită de problemă. Eu îi dau dreptate lui Adrian. Și nu mă simt obligat să explic pe larg de ce. Voi spune doar că un om nu trebuie să se lase călcat în picioare de nulități! De nimeni de fapt. Atât am spus! Restul e mai sus:)
pentru textul : Viraj mult prea strâns deTalc este o poezie a raţiunii din punctul meu de vedere. Deşi autorul a scris titlul T.a.l.c., explicându-l încă din subtitlu, pentru mine mai puţin contează de ce l-a gândit aşa. Personal, mă bucură segmentarea lui pentru că dă libertatea cititorului de a-l vedea şi altfel. Ce bine îmi sună mie Talc.
pentru textul : t. a. l. c. deCitez din dex on-line: TALC n. Mineral unsuros și moale, alb-verzui, întrebuințat în medicină, cosmetică și în industrie. /
Una peste alta, textul mi-a plăcut. Abţibildul are rolul de etichetă pe text alături de peştişorul de aur, a cărui poveste o ştim cu toţii. O industrie a fricii care există în fiecare om, a slăbiciunilor dar şi a raţionalului la acest autor, îmi dă şansa, ca cititor, să meditez asupra întregului.
Îţi mulţumesc, Daniela!
pentru textul : alb gustul de miere al ierbii deprimele doua strofe imi plac foarte mult... de fapt intreaga poezie! exista naturaletea ce ma atrage , dar si continutul. felicitari Silviu, si Sarbatori fericite! Las semnul meu de apreciere si prietenie... cu drag.
pentru textul : vremuri deun poem plin de sentimentalism.
pentru textul : f e s t i n deSighișoara parțial. Este un itinerariu straniu :) al sărbătorilor de iarnă. Îți mulțumesc, Tincuța. Te îmbrățișez și îți doresc mulți ani fericiți și plini de succese!!!
pentru textul : Amzis Adjudecat depoemele tale sînt tot mai concentrate. spui extrem de mult in putine slove. fiecare vers te lasa meditînd m-au impresionat profund: suntem sfinți când uităm că avem haine, / dar Dumnezeu este discret, îi spunem ce vrem noi, / El ne lasă… si mai ales pentru mine libertatea e o glumă la care se râde cu întârziere ne lipim de pământ și ascultăm cum vin anotimpurile e o imagine puternica
pentru textul : m-a început albul deAlma - e un poem despre instrainari. Si senzatiile vin de-a valma, bolovanoase :). Scorojitul taxator nu e legat cu funda, e legat cu altceva de bara din autobuze. Taraborez - Da, se lasa greu de receptat, dar sper ca nu din cauza faptului ca tu te asteptai ca unele versuri sa curga altfel. Primele trei versuri ti se par in plus? Spune-mi ce intelesesi tu din ele ca sa vad daca sunt sau nu in plus :) explicatii - Primele trei versuri. Preocuparea oamenilor de a salva insignifiante aparente atunci cand se indeparteaza de un om. Funda reprezinta inconstientul cinism al unor astfel de momente in care spui, de exemplu, "Te parasesc. Ti s-a desfacut siretul". Urmatoarele trei. Colectionarea in memorie a unor reziduri (cotoarele) sau a unor lucruri maculate (timbrele stampilate care nu au valoare pentru colectionari) si taierea, din cand in cand, a ambalajului in care colectionezi astfel de senzatii, idei, etc. Strofa 2, primele trei. Mi s-a dus inocenta din cauza atator iubiri ratate. Urmatoarele doua. Ciudatul algoritm prin care viata iti scoate in fata unii oameni, poate lasandu-i in plan secund pe cei care lipsesc. Ultimele trei. Da-mi un sens, cuvantandu-mi pasii, cuvantandu-mi gleznele astea, care desi sunt din calcar, nu pot fi scrijelite, sculptate. Ultimul vers. Sensul poemului. Fara anumiti oameni, nu insemnam mai nimic, pentru ca se ajunge la o "confundare", la o "siamizare". Sper ca, desi nu-mi place deloc ce am facut, s-a dovedit a fi nu foarte greu de inteles. Daca lucram doar cu senzatii sau sentimente, poate fi insa o piatra de incercare.
pentru textul : coase-mi buzele pleoapele nările deda, un text deosebit care iti ofera o experienta inedita intru acel moment. Si apoi este nevoia de liniste pe care ti-o impune. desigur, nu este asa, de aceea se si numeste "tacerea dupa.." poate de aceea simti nevoia sa stingi orice muzica, orice zgomot. harababura, trancanitul dizgatios al restului lumii. iata un text in care in sfirsit citesc cum i se poate spune femeii ca nu poate pricepe niciodata ce este de fapt in adincul inimii barbatului. si asta fara a fi misogin, fara a fi brutal. este un poem al antibrutalitatii. de fapt cred ca este un poem pe care o femeie nici nu poate sa il inteleaga pe deplin. este un poem despre cum scrie un barbat cind devine cu adevarat vulnerabil.
pentru textul : tăcerea după Simion deLa întrebare știu cititorii tăi să îți răspundă. Cei de aici și cei care vor citi volumul tău. Nu e musai să aducă ceva nou, doar am întrebat, pentru că am citit mai multe texte postate de tine zilele acestea și toate scrise în același registru. Apropos de faptul că nu răspunzi la toate întrebările și pentru că mi-ai mai scris într-un comentariu așa. Toate întrebările au răspuns și răspunsul este în noi. Dacă vrem să îl vedem sau/și să îl spunem și celor care ne întreabă, e alegerea noastră.
pentru textul : Liane și umbre deimaginea nu are nimic paranormal; nu arata decit pinzele de protectie (decorate) pe un santier de renovare a fatadelor unei constructii. insa efectul optic este departe de notiunea de inconfort ce se gaseste in general in apropierea unei cladiri in curs de renovare, consolidare. poezia ramine doar in franceza deocamdata, fiind incadrata corect la sectiunea respectiva. multumesc pentru comentarii.
pentru textul : la liberté promise deVă doresc 'succesuri' cât mai multe la festival, dar ce e cu grafica asta de bilete de papagal care strică prima pagină a H?
pentru textul : The II International Writers’ and Artists’ Festival Lyrical Wild Berries Harvest deȘi tocmai de la tine, mio figlio brutus virgilius titarenco?
Schimbă te rog ceva pentru că estetica urâtului is well over-rated.
Am citit o elegie moderna, n-am mai intrat pe aici de ceva timp si nu din cauza suspendarii si iata o regasesc pe Alina intr-o forma de zile mari. Adica fara epatari acestea erau cele care "stricau" cubul ei poetic (in caz ca x nu si-a dat seama Alina scrie cuburi poetice) Am rezerve si eu la numirea aceea "ingerii lui Nichita"... cand eram copii, trageam cu prastia cocoloase de pamant pe ziduri.... O elegie de zile mari, o trimitere inca valida la orwell un melanj placut dar mai ales o exprimare moderna degajata fara nicio inhibitie, percutanta, calitati pe care le impenitez fara alte rezerve Andu
pentru textul : dragostea mea e o mașină veche de scris deam cazut in capcana pusa de tine. dar ma bucur. iata un text care pur si simplu imi place. e un text pur, descotorosit de toate cele ce puteau sa mai stea in plus pe acolo; un text simplu, concentrat. un text bun inceputul mi se pare un pic anevoios, dar de la prima steluta incepe nebunia. ca un somn de dimineata măi liniște acolo matei h
pentru textul : clișee adunate deSumedenie de evenimente care, iata, fac o data in plus din Iasi o adevarata capitala culturala. Iti doresc succes Katya si imi doresc sa te ascult si eu candva cantand. N-am inteles subtitlul, se vrea o evocare sau este o ironie? Andu
pentru textul : zilele universitatii dePagini