”ziua avea patru pereţi şi nicio fereastră
întunericul era dulce mă ascundeam în el
ca-ntr-o păpuşă rusească” - asta-i o strofă-imagine super reușită. e vie, sugestivă, îmi place :)
”...timpul
trecea mai uşor nu se mai încâlcea
în buruienile ce-mi creşteau sub piele” - aici îmi place verbul ales, e potrivit acel ”încâlcea”
”fâşâia” - nu mi se pare potrivit, are o sonoritata ciudată ;)...
și mda, cam multă negație. nu știu dacă în de-favoarea textului, dar... cam multă.
oricum, fain :)
Virgil, unde sunteți ? Toată echipa redacțională e plecată în concediu? Ați părăsit corabia? În fine, postez un fragment dintr-un poem amplu, dar tardiv. pentru că sunt singură am timp să mă văd. mâna stângă e mai degrabă o gaură-n spațiu semn rămas după decupaj. cu mici scrijelituri de foarfecă.apoi o oglindă în care-mi văd pielea parcă e o caroserie mototolită. sigur am împrumutat privirea altuia cu scârțâit de foiță de argint părul roșietic licărește-mprejur. vreau să-mă-nfășoare o coadă de pește. să-mi crească repede repede în aerul umed verziu sau ce-o fi chestia asta care împunge-mprejur închid ochii în jos cu foșnet lichid ș.a.m.d în pagina mea: "cine ajunge primul"
queen margot, am citit in mare ce ai scris in comentariul tau si marturisesc ca sint consternat sa vad un asistent universitar doctorand ca se coboara la o asa atitudine si un asa limbaj. necivilizat in acceptiunea mea. stau si ma intreb ce anume este neinteligibil sau abscons in urmatoarele rinduri care apartin regulementului: "Orice eventuală publicare a unui text care cade sub incidența acestui punct va putea fi aprobată numai de către directorul Hermeneia sau de către o persoană din conducerea Hermeneia care a fost delegată eventual în acest sens pentru o anumită perioadă. 16.7 nu vor putea publica la secțiunea Info decît directorul Hermeneia și moderatorul șef al site-ului. Oricine dorește să posteze un text în această secțiune va trebui să obțină aprobarea directorului Hermeneia sau, în lipsa acestuia, a moderatorului șef. " V-am intrebat frumos, zic eu, "care parte din sectiunea 16.6 a regulamentului hermeneia nu este suficient de clara in ceea ce priveste postarea acestui text", desi regulamentul imi dadea voie sa va sterg textul. Nu mi-ati raspuns. Dimpotriva v-ati apucat sa aruncati cu tot felul de expresii pe care eu le caracterizez primitive. Nu inteleg ce anume din ideea de reglementare civilizata nu puteti inca intelege. Si ca sa fac clar si pentru dumneavoasta care se pare ca intelegeti mai greu, nu sint impotriva artei, nu sint impotriva artistilor, nu sint impotriva succesului si promovarii artistilor si membrilor Hermeneia, nu sint impotriva ca pe Hermeneia sa se faca publicitate, nu sint impotriva ca pe Hermeneia oamenii si isi anunte concertele, lansarile de carte, filmele, festivalurile, recitalurile, si (daca au valoare cit de cit culturala) botezurile, cumetriile, nuntile sau inmormintarile. NU SINT IMPOTRIVA. Sint impotriva HAOSULUI, impotriva BALCANISMELOR, impotriva SMECHERIILOR, impotriva RECLAMEI MASCATE, impotriva oamenilor care vor sa se foloseasca de Hermeneia FARA SA SPUNA "va rog frumos", impotriva celor care nu au bunul simt sa intrebe DACA SINTEM DE ACORD cu ceea ce vor ei sa faca folosindu-se de Hermeneia. Impotriva ACESTOR lucruri sintem. Si mi se pare o "ostilitate de bun simt". Bineinteles ca mai exista si aspectul reciprocitatii pe care nici nu il mai mentionez (adica faptul ca unii vor sa isi faca reclama pe hermeneia - care are peste 300 de vizitatori unici zilnic - dar ei nu fac reclama pentru Hermeneia acolo unde se produc, ceea ce este si aceasta putin cam discutabil din punct de vedere etic). Dar nu la asta m-am referit ne-aparat acum. Ce nu am inteles este ce anume este dificil in a formula un email in care sa ceri asta la oficiul hermeneia. Si sa astepti permisiunea asa cum se face in orice loc civilizat. ****
Nu ştiu dacă autorului îi este familiar Nichita Stănescu, dar textul său îmi aminteşte de un scurt "Poem": "Spune-mi, dacă te-aş prinde-ntr-o zi/ şi ţi-aş săruta talpa piciorului/ nu-i aşa ca ai şchiopăta puţin, după aceea, / de teamă să nu-mi striveşti sărutul?"
Asta, privind îndeosebi ultimele două versuri. Primele sunt alcătuite din poncife. În specai penibilul "neîncepută neîmblânzire"...
părerea mea este că textul vrea să spună ceva dar este încă prea plin de inestetic și exprimări stîngace. Ecaterina, îți urmăresc textele de o bucată de vreme și trebuie să spun că sînt dezamăgit. Dacă nu voi observa o îmbunătățire evidentă a textelor (pe care le postezi destul de des) care să concorde cu statutul de autor pe Hermeneia, voi fi nevoit să pun în discuția consiliului încadrarea ta la novice. Poate ne-am grăbit oferindu-ți categoria de autor.
Cred ca Andu se refera la piesa "Ranitul dintre linii". Si pe mine m-a dus cu gandul, prima strofa, la acea piesa. Iar a doua strofa, la Titanic cu DiCaprio in varianta feminina. Strofa a treia imi aminteste de Cold Mountain in varianta horror. Iata ce inseamna sa ai cultura cinematografica =)). Glumesc. Doar ca traim intr-un timp in care cultura si civilizatia cinema a depasit-o pe cea a poeziei. In definitiv, este un poem trist, realist, cu un final inedit. Drept pentru care dau o penita, pentru ziua aceea de maine, care exista doar pentru poezie, pentru totdeauna.
Incepand de pe 27 iulie, la ora la care s-a terminat campamia electorala si pana acum la orele la care s-au inchis urmele, ati observat ca m-am abtinut de la orice comentariu care ar fi putut sa poarte vre-o urma, chiar si insignifianta, de partizanat politic.Am considerat si consider ca este o minima dovada de respectare a unei comportari civilizate, in primul rand si, de ce nu, de respectare a regulilor democratice.
Cu asta inchei lasand pe maine un comentariu mai amplu, exprimandu-mi compasiunea pentru toti cei care au urat si urasc, care au dat si vor dovada de agresivitate, indiferent de tabara careia ii apartin si ii vor apartine.
Tot ulterior ii voi raspunde si domnului Nicolas Dinu care, cel putin pentru mine, ridica o problema care este legata de credinta mea si nu de incredere sau opinie.
Va bine gandeste pe toti, oriunde va veti afla, (Aghiuta ma impunge: esti patetic, domnule! Ii raspund ca la 74 de ani, imi permit!)
Ionuț Caragea, Încerc să cred că experiența nefericită a celor cinci decenii de autoritarism în România nu a compromis întrutotul ideea de poezie cu tentă socială. Așa cum îi spuneam mai sus distinsei domnișoare Marina Nicolaev, încerc, prin poemele mele, să depășesc universul propriului trup și să fac incursiuni în contextul social care determină viața individului. Să nu credeți că sunt cumva un neomarxist, dar aproape că m-am satisit să tot citesc poeme despre ochi, intestine, rinichi, sânge, vene, urechi, stomac etc. Cred că se poate obține un anumit efect liric și din relaționarea poetului cu lumea în care trăiește. Vă mulțumesc mult pentru comentariu și pentru "peniță", Mircea Florin Șandru
în următorul volum voi umple ultima pagină cu i-uri. să le pună cititorul pe unde vrea că eu am o mare problemă cu ele. cînd trebuiesc două pun una şi invers. probabil va trebui să mai tai din referirile directe la nervi. ar fi interesant să aflu şi de ce se mărunţeşte. sau e doar o impresie? merci Virgil dacă tot îţi place o strofă e ceva.
Daca nu raspundea Virgil ziceam eu ca poemul e in stilul sau mai vechi, nu neaparat as zice ca recent m-am bucurat de o oarecare distantare de acest stil, dar nu pot spune nici ca m-ar bucura reintoarcerea la el tocmai acum. Si zic de ce... pentru ca intretimp scriitura lui Virgil a evoluat destul de mult inspre nu as zice neaparat muzicalitate, dar as spune fara sa-mi tremure vocea spre poesis, renuntand la acele (aceste) versuri rupte decisiv la inceput de rand, versuri uneori chiar razbunatoare, concluzive. Apreciez aceasta scriitura dar nu o prefer in fata celorlalte mai recente, pe care le-am semnalat deja pe aici pe Hermeneia. Aceasta sacadare, acest contrapunct pus mereu la inceput de vers si mai ales aceasta manie inteligento-deliranta a verdictului poetic sau nepoetic... nu ma mai ridica din scaun pentru a reciti din picioare. parerea mea Andu
"o enormă ciupercă atomică" "enormă" mi se pare în plus, orice ciupercă atomică e enormă, se subînțelege "decrepitudinea pestilențială a zilelor" "epiderma iluzorie a secundelor" sunt exact genul de metafore pe care sunt și eu tentat să le fac, de factură optzecistă, azi perimate, de aceea nu-mi plac nici la mine, nici la alții ar merita refăcute "leagănele copiilor în care ei se sperie" "ei" mi se pare în plus, se subînțelege din context că numai copiii puteau face pipi în leagăne "ploua în eden" mi se pare clișeatic, o imagine prea facilă "m-am întîlnit cu femeia îndrăgostită era precum o carte cu colțurile îndoite cineva ar fi vrut să-i retrăiască aceleași pagini" asta e foarte frumos, dar apoi se explicitează inutil: "neînțelese atunci cînd le citești prima dată", "împietrite în poziții nefirești" sunt bune calitativ furia jemanfișistă din "adevărurile tîmpite ale vieții/ pe care oricum nu dăm nici doi bani" și persiflarea demitizantă a acelui "pipi", de unde se declanșează un final în forță faptul că am demontat textul în bucățele nu înseamnă nu mi-a plăcut ca întreg poemul lasă un gust liric, răscolește stări, dă de gândit
Tipul acesta de texte nu are nicio şansă fără autenticitate. Ce înseamnă asta? Citiţi câteva texte de-ale lui Sorescu, din "Puntea", texte în care "se ceartă" cu Dumnezeu.
LOL, există vamă la oancea?? nu îmi vine să cred. tata e născut în cahul. cred că ar tebui să trec odată pe acolo. măcar aşa, în amintirea raptului din '40 cînd bunicii au trebuit să treacă prutul şi să piardă totul. mai puţin viaţa.
Probabil o deformație profesională sau moștenită. Mulțumesc, Lucian, pentru cuvintele tale. Într-adevăr, e ceva de învățat de aici, pentru mine, pentru cititor.
Acum, trebuie sa marturisesc ca este un text destul de vechi (cam trei ani) pe care l-am postat pentru ca intr-o discutie cu Profetul in subsolul unui alt text sheriful ma facea "criptic" :-) iar eu i-am amintit de acest text (pe care eu il etichetam drept "si mai criptic") pe care am "incasat" prima mea stea agonica de la Virgil Titarenco, pe care, evident, mi-am pus-o in frunte :-) Atunci el m-a rugat sa postez textul si pe Hermeneia si trebuie sa recunosc ca il stiam pe dinafara (nu ma pot lauda ca stiu multe dintre textele mele pe de rost, dar acesta este unul dintre ele) si l-am postat. Se pare ca imaginea continuta in cele cateva cuvinte a reusit sa ilustreze starea pe care am simtit-o intr-o zi frumoasa de toamna (nu era deci nici vara, nici iarna :-) la vama veche. Intors de la Istanbul unde asistasem la acele spectaculoase "same" intr-un spectacol folcoric, mi-am amintit de dervisi... Iar picioarele mele sunt chiar filiforme pe langa cele ale acestor dansatori :-) Va multumesc pentru citire si semn, Andu P.S. Special Bianca: de doua ori multumesc, a doua oara pentru ca, probabil, te-am facut sa si zambesti, asa-i?
am intrat țintă pe pagina asta, nici măcar nu am observat că poza are și câteva versuri adăugate eu cred că există un oarecare contrast între fețele oamenilor femeia - furie bărbatul - resemnare n-aș putea spune că aici e un stereotip, deși în ultimul timp tot observ astfel de imagini poza asta are ceva special - eleganța cu care bărbatul s-agață de curea și în același timp, forța cu care o strânge pe femeie cu cealalta mână toate puterile ei par resemnate, însă chipul, îndeosebi ochii nu arată același lucru de text nu spun nimic, e almost perfect interesant & profund, sincer
Precizarea dvs. este corectă. În definitiv numai logosul este creator de realitate. Este paradoxal cum Eliade, cu spiritul lui pozitivist susținea exact acest lucru.
Paradoxul este aparent desigur, avînd în vedere creația lui literară și stiințifică care, zic eu, îl apropie într-un fel de Da Vinci. Exagerez, domnule Gorun ?
probabil că dacă textul ar fi mai scurt, mai puțin stufos, ar avea șanse să se salveze. în plus, prea multe cuvinte de legătură și prea mult retorism sec
așa cum bine știți (probabil) HTML nu "știe" pea bine cum să "mînuiască" așa numitele "spații albe" (în cazul acesta spațiul generat de tasta TAB) (vezi pentru aceasta și http://webdesign.about.com/od/intermediatetutorials/qt/tiphtmltab.htm) De aceea sugerez folosirea "non-breaking space" care în HCODE este generat de tagul SPACE încadrat de paranteze pătrate (bineînțeles repetat de cîte ori este nevoie)
Jenant Katya, cu adevarat jenant... niciodata nu cunosti oamenii cum sunt cu adevarat. Desi m-am bucurat cand te-ai inscris pe site, cand s-a acceptat revenirea ta, de catre Consiliul fata de care acum ai numai cuvinte de ocara, acum iti urez adio.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
”ziua avea patru pereţi şi nicio fereastră
întunericul era dulce mă ascundeam în el
ca-ntr-o păpuşă rusească” - asta-i o strofă-imagine super reușită. e vie, sugestivă, îmi place :)
”...timpul
trecea mai uşor nu se mai încâlcea
în buruienile ce-mi creşteau sub piele” - aici îmi place verbul ales, e potrivit acel ”încâlcea”
”fâşâia” - nu mi se pare potrivit, are o sonoritata ciudată ;)...
și mda, cam multă negație. nu știu dacă în de-favoarea textului, dar... cam multă.
oricum, fain :)
alex
pentru textul : ziua cu patru pereţi deansamblu*
pentru textul : eros și thanatos deVirgil, unde sunteți ? Toată echipa redacțională e plecată în concediu? Ați părăsit corabia? În fine, postez un fragment dintr-un poem amplu, dar tardiv. pentru că sunt singură am timp să mă văd. mâna stângă e mai degrabă o gaură-n spațiu semn rămas după decupaj. cu mici scrijelituri de foarfecă.apoi o oglindă în care-mi văd pielea parcă e o caroserie mototolită. sigur am împrumutat privirea altuia cu scârțâit de foiță de argint părul roșietic licărește-mprejur. vreau să-mă-nfășoare o coadă de pește. să-mi crească repede repede în aerul umed verziu sau ce-o fi chestia asta care împunge-mprejur închid ochii în jos cu foșnet lichid ș.a.m.d în pagina mea: "cine ajunge primul"
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 8 dea pune un simplu punct ca titlu pentru un comentariu face ca acel comentariu sa fie greu accesibil din lista de comentarii
pentru textul : Cuvinte inventate dequeen margot, am citit in mare ce ai scris in comentariul tau si marturisesc ca sint consternat sa vad un asistent universitar doctorand ca se coboara la o asa atitudine si un asa limbaj. necivilizat in acceptiunea mea. stau si ma intreb ce anume este neinteligibil sau abscons in urmatoarele rinduri care apartin regulementului: "Orice eventuală publicare a unui text care cade sub incidența acestui punct va putea fi aprobată numai de către directorul Hermeneia sau de către o persoană din conducerea Hermeneia care a fost delegată eventual în acest sens pentru o anumită perioadă. 16.7 nu vor putea publica la secțiunea Info decît directorul Hermeneia și moderatorul șef al site-ului. Oricine dorește să posteze un text în această secțiune va trebui să obțină aprobarea directorului Hermeneia sau, în lipsa acestuia, a moderatorului șef. " V-am intrebat frumos, zic eu, "care parte din sectiunea 16.6 a regulamentului hermeneia nu este suficient de clara in ceea ce priveste postarea acestui text", desi regulamentul imi dadea voie sa va sterg textul. Nu mi-ati raspuns. Dimpotriva v-ati apucat sa aruncati cu tot felul de expresii pe care eu le caracterizez primitive. Nu inteleg ce anume din ideea de reglementare civilizata nu puteti inca intelege. Si ca sa fac clar si pentru dumneavoasta care se pare ca intelegeti mai greu, nu sint impotriva artei, nu sint impotriva artistilor, nu sint impotriva succesului si promovarii artistilor si membrilor Hermeneia, nu sint impotriva ca pe Hermeneia sa se faca publicitate, nu sint impotriva ca pe Hermeneia oamenii si isi anunte concertele, lansarile de carte, filmele, festivalurile, recitalurile, si (daca au valoare cit de cit culturala) botezurile, cumetriile, nuntile sau inmormintarile. NU SINT IMPOTRIVA. Sint impotriva HAOSULUI, impotriva BALCANISMELOR, impotriva SMECHERIILOR, impotriva RECLAMEI MASCATE, impotriva oamenilor care vor sa se foloseasca de Hermeneia FARA SA SPUNA "va rog frumos", impotriva celor care nu au bunul simt sa intrebe DACA SINTEM DE ACORD cu ceea ce vor ei sa faca folosindu-se de Hermeneia. Impotriva ACESTOR lucruri sintem. Si mi se pare o "ostilitate de bun simt". Bineinteles ca mai exista si aspectul reciprocitatii pe care nici nu il mai mentionez (adica faptul ca unii vor sa isi faca reclama pe hermeneia - care are peste 300 de vizitatori unici zilnic - dar ei nu fac reclama pentru Hermeneia acolo unde se produc, ceea ce este si aceasta putin cam discutabil din punct de vedere etic). Dar nu la asta m-am referit ne-aparat acum. Ce nu am inteles este ce anume este dificil in a formula un email in care sa ceri asta la oficiul hermeneia. Si sa astepti permisiunea asa cum se face in orice loc civilizat. ****
pentru textul : das Marienleben deMie imi plac alte elemente din text:
"poate din visul acesta să iasă ceva memorabil"
"locuiau în nordul oraşului
la podul cu lanţuri
sub care curgea apă şi cuvinte
cât pentru a boteza tot târgul"
[curgeau]
prin alte strofe, ironia e prea tare.
as scoate autobuzul, important si carciumile.
pentru textul : sebi cel nebun după poezie depentru cuvinte, Sebi!
pentru textul : senzație deNu ştiu dacă autorului îi este familiar Nichita Stănescu, dar textul său îmi aminteşte de un scurt "Poem": "Spune-mi, dacă te-aş prinde-ntr-o zi/ şi ţi-aş săruta talpa piciorului/ nu-i aşa ca ai şchiopăta puţin, după aceea, / de teamă să nu-mi striveşti sărutul?"
pentru textul : atât de vie deAsta, privind îndeosebi ultimele două versuri. Primele sunt alcătuite din poncife. În specai penibilul "neîncepută neîmblânzire"...
Pai da Andu, dar daca e asa nu se scrie "o data" (despartit) ? Asta incerc sa zic...
pentru textul : două mâini depărerea mea este că textul vrea să spună ceva dar este încă prea plin de inestetic și exprimări stîngace. Ecaterina, îți urmăresc textele de o bucată de vreme și trebuie să spun că sînt dezamăgit. Dacă nu voi observa o îmbunătățire evidentă a textelor (pe care le postezi destul de des) care să concorde cu statutul de autor pe Hermeneia, voi fi nevoit să pun în discuția consiliului încadrarea ta la novice. Poate ne-am grăbit oferindu-ți categoria de autor.
pentru textul : ceea ce nu știm încă unul despre celălalt deCred ca Andu se refera la piesa "Ranitul dintre linii". Si pe mine m-a dus cu gandul, prima strofa, la acea piesa. Iar a doua strofa, la Titanic cu DiCaprio in varianta feminina. Strofa a treia imi aminteste de Cold Mountain in varianta horror. Iata ce inseamna sa ai cultura cinematografica =)). Glumesc. Doar ca traim intr-un timp in care cultura si civilizatia cinema a depasit-o pe cea a poeziei. In definitiv, este un poem trist, realist, cu un final inedit. Drept pentru care dau o penita, pentru ziua aceea de maine, care exista doar pentru poezie, pentru totdeauna.
pentru textul : Soldatul părăsit de soartă și iubita teiului înflorit deversul cu martianul e total deplasat. ideea cred ca trebuia sugerata doar
pentru textul : bunica mea a fost o lebădă neagră deiată un text în care încerci să prinzi inefabilul. finalul nu este prea reușit.
pentru textul : Emoţii puse la uscat deIncepand de pe 27 iulie, la ora la care s-a terminat campamia electorala si pana acum la orele la care s-au inchis urmele, ati observat ca m-am abtinut de la orice comentariu care ar fi putut sa poarte vre-o urma, chiar si insignifianta, de partizanat politic.Am considerat si consider ca este o minima dovada de respectare a unei comportari civilizate, in primul rand si, de ce nu, de respectare a regulilor democratice.
Cu asta inchei lasand pe maine un comentariu mai amplu, exprimandu-mi compasiunea pentru toti cei care au urat si urasc, care au dat si vor dovada de agresivitate, indiferent de tabara careia ii apartin si ii vor apartine.
Tot ulterior ii voi raspunde si domnului Nicolas Dinu care, cel putin pentru mine, ridica o problema care este legata de credinta mea si nu de incredere sau opinie.
Va bine gandeste pe toti, oriunde va veti afla, (Aghiuta ma impunge: esti patetic, domnule! Ii raspund ca la 74 de ani, imi permit!)
Gorun Manolescu
pentru textul : „Hazardul şi oiştea” deÎncântat de poem. E uimitor ce puțin se scrie azi despre acest strigăt din poemul dumneavoastră. Cu stimă.
pentru textul : firesc deIonuț Caragea, Încerc să cred că experiența nefericită a celor cinci decenii de autoritarism în România nu a compromis întrutotul ideea de poezie cu tentă socială. Așa cum îi spuneam mai sus distinsei domnișoare Marina Nicolaev, încerc, prin poemele mele, să depășesc universul propriului trup și să fac incursiuni în contextul social care determină viața individului. Să nu credeți că sunt cumva un neomarxist, dar aproape că m-am satisit să tot citesc poeme despre ochi, intestine, rinichi, sânge, vene, urechi, stomac etc. Cred că se poate obține un anumit efect liric și din relaționarea poetului cu lumea în care trăiește. Vă mulțumesc mult pentru comentariu și pentru "peniță", Mircea Florin Șandru
pentru textul : zâmbete curg din gura femeii gonflabile deîn următorul volum voi umple ultima pagină cu i-uri. să le pună cititorul pe unde vrea că eu am o mare problemă cu ele. cînd trebuiesc două pun una şi invers. probabil va trebui să mai tai din referirile directe la nervi. ar fi interesant să aflu şi de ce se mărunţeşte. sau e doar o impresie? merci Virgil dacă tot îţi place o strofă e ceva.
pentru textul : afterlove. invincible to everyone deDaca nu raspundea Virgil ziceam eu ca poemul e in stilul sau mai vechi, nu neaparat as zice ca recent m-am bucurat de o oarecare distantare de acest stil, dar nu pot spune nici ca m-ar bucura reintoarcerea la el tocmai acum. Si zic de ce... pentru ca intretimp scriitura lui Virgil a evoluat destul de mult inspre nu as zice neaparat muzicalitate, dar as spune fara sa-mi tremure vocea spre poesis, renuntand la acele (aceste) versuri rupte decisiv la inceput de rand, versuri uneori chiar razbunatoare, concluzive. Apreciez aceasta scriitura dar nu o prefer in fata celorlalte mai recente, pe care le-am semnalat deja pe aici pe Hermeneia. Aceasta sacadare, acest contrapunct pus mereu la inceput de vers si mai ales aceasta manie inteligento-deliranta a verdictului poetic sau nepoetic... nu ma mai ridica din scaun pentru a reciti din picioare. parerea mea Andu
pentru textul : ambiguu pentru fiare imposibil de îmblînzit și asediu decă ai umor e bine, Silviu. cu toții trebuie să avem ceva. însă cred că ai greșit momentul!
pentru textul : april soundtrack denumai bine!
"o enormă ciupercă atomică" "enormă" mi se pare în plus, orice ciupercă atomică e enormă, se subînțelege "decrepitudinea pestilențială a zilelor" "epiderma iluzorie a secundelor" sunt exact genul de metafore pe care sunt și eu tentat să le fac, de factură optzecistă, azi perimate, de aceea nu-mi plac nici la mine, nici la alții ar merita refăcute "leagănele copiilor în care ei se sperie" "ei" mi se pare în plus, se subînțelege din context că numai copiii puteau face pipi în leagăne "ploua în eden" mi se pare clișeatic, o imagine prea facilă "m-am întîlnit cu femeia îndrăgostită era precum o carte cu colțurile îndoite cineva ar fi vrut să-i retrăiască aceleași pagini" asta e foarte frumos, dar apoi se explicitează inutil: "neînțelese atunci cînd le citești prima dată", "împietrite în poziții nefirești" sunt bune calitativ furia jemanfișistă din "adevărurile tîmpite ale vieții/ pe care oricum nu dăm nici doi bani" și persiflarea demitizantă a acelui "pipi", de unde se declanșează un final în forță faptul că am demontat textul în bucățele nu înseamnă nu mi-a plăcut ca întreg poemul lasă un gust liric, răscolește stări, dă de gândit
pentru textul : ploua în eden II deTipul acesta de texte nu are nicio şansă fără autenticitate. Ce înseamnă asta? Citiţi câteva texte de-ale lui Sorescu, din "Puntea", texte în care "se ceartă" cu Dumnezeu.
pentru textul : răscruce deLOL, există vamă la oancea?? nu îmi vine să cred. tata e născut în cahul. cred că ar tebui să trec odată pe acolo. măcar aşa, în amintirea raptului din '40 cînd bunicii au trebuit să treacă prutul şi să piardă totul. mai puţin viaţa.
pentru textul : în vama de la oancea deProbabil o deformație profesională sau moștenită. Mulțumesc, Lucian, pentru cuvintele tale. Într-adevăr, e ceva de învățat de aici, pentru mine, pentru cititor.
pentru textul : despre albul cămășilor bărbătești deAcum, trebuie sa marturisesc ca este un text destul de vechi (cam trei ani) pe care l-am postat pentru ca intr-o discutie cu Profetul in subsolul unui alt text sheriful ma facea "criptic" :-) iar eu i-am amintit de acest text (pe care eu il etichetam drept "si mai criptic") pe care am "incasat" prima mea stea agonica de la Virgil Titarenco, pe care, evident, mi-am pus-o in frunte :-) Atunci el m-a rugat sa postez textul si pe Hermeneia si trebuie sa recunosc ca il stiam pe dinafara (nu ma pot lauda ca stiu multe dintre textele mele pe de rost, dar acesta este unul dintre ele) si l-am postat. Se pare ca imaginea continuta in cele cateva cuvinte a reusit sa ilustreze starea pe care am simtit-o intr-o zi frumoasa de toamna (nu era deci nici vara, nici iarna :-) la vama veche. Intors de la Istanbul unde asistasem la acele spectaculoase "same" intr-un spectacol folcoric, mi-am amintit de dervisi... Iar picioarele mele sunt chiar filiforme pe langa cele ale acestor dansatori :-) Va multumesc pentru citire si semn, Andu P.S. Special Bianca: de doua ori multumesc, a doua oara pentru ca, probabil, te-am facut sa si zambesti, asa-i?
pentru textul : liniștea din vamă deam intrat țintă pe pagina asta, nici măcar nu am observat că poza are și câteva versuri adăugate eu cred că există un oarecare contrast între fețele oamenilor femeia - furie bărbatul - resemnare n-aș putea spune că aici e un stereotip, deși în ultimul timp tot observ astfel de imagini poza asta are ceva special - eleganța cu care bărbatul s-agață de curea și în același timp, forța cu care o strânge pe femeie cu cealalta mână toate puterile ei par resemnate, însă chipul, îndeosebi ochii nu arată același lucru de text nu spun nimic, e almost perfect interesant & profund, sincer
pentru textul : amor villero ▒ dePrecizarea dvs. este corectă. În definitiv numai logosul este creator de realitate. Este paradoxal cum Eliade, cu spiritul lui pozitivist susținea exact acest lucru.
Paradoxul este aparent desigur, avînd în vedere creația lui literară și stiințifică care, zic eu, îl apropie într-un fel de Da Vinci. Exagerez, domnule Gorun ?
cu stimă
pentru textul : şi acum rămân acestea trei deprobabil că dacă textul ar fi mai scurt, mai puțin stufos, ar avea șanse să se salveze. în plus, prea multe cuvinte de legătură și prea mult retorism sec
pentru textul : Deşertul indigo deașa cum bine știți (probabil) HTML nu "știe" pea bine cum să "mînuiască" așa numitele "spații albe" (în cazul acesta spațiul generat de tasta TAB) (vezi pentru aceasta și http://webdesign.about.com/od/intermediatetutorials/qt/tiphtmltab.htm) De aceea sugerez folosirea "non-breaking space" care în HCODE este generat de tagul SPACE încadrat de paranteze pătrate (bineînțeles repetat de cîte ori este nevoie)
pentru textul : Despre pom defără diacritice acest text poposește în șantier. poate își va reveni acolo.
pentru textul : Regretul Evei deJenant Katya, cu adevarat jenant... niciodata nu cunosti oamenii cum sunt cu adevarat. Desi m-am bucurat cand te-ai inscris pe site, cand s-a acceptat revenirea ta, de catre Consiliul fata de care acum ai numai cuvinte de ocara, acum iti urez adio.
pentru textul : Descoperirea dePagini