ai un umor care imi place, finalul e foarte comic ceea ce rastoarna oarecum situatia pe care ai prezentat-o cu un oarecare iz de dramatism, mai sus. versul asta "aerul e un palton cu zece numere mai mic/ încheiat cu grijă până la ultimul nasture" mi s-a parut foarte bun, totusi n-am inteles ce-i cu s-a-ul din "peste drum s-a chioșcul verde".
Un poem deosebit de bun, dupa umila mea parere. Asta poate si pentru ca il indragesc pe Esenin, poetul caruia i-ati dedicat acest text si care v-a inspirat. Ati realizat acea atmosfera ruseasca pe care am intalnit-o si in opera genialului poet rus. Sa nu se inteleaga de aici ca e o pastisa, nu e nicidecum asa, "Balada lui Serghei Esenin" e originala si dispune de o curgere muzicala deosebita. Superb finalul, mai ales pentru cei care cunoastem biografia lui Esenin si presupun ca multi de pe aici o stiu. Un typo in comentariul Marinei (prin continut, egal de competent ca si alta data) : corect este "o balada al carei lirism". si un alt typo in textul dumneavoastra: "se-mleteau ". Gata, nu ma mai uit ca devin carcotasa si nu prea imi sta in fire. Mai ales ca si eu fac greseli destule... Violeta
Burta nu poate fi ”lipită de stern” (v. primul rând). Gândiți-vă la locația biologică a celor două părți anatomice.
Nu construiți corect acuzativul: probabil doriți să spuneți ”PE care o așteptase atâta” (par. 4).
Ori paragraf, ori aliniat, decideți-vă.
Nu cred că vreun calmant se injectează în mușchi, dar poate mă înșel aici.
Nu e corect ”permanent nu-şi înghiţea medicamentele”. Eventual ”niciodată nu-și...”
”i-au ticsit ÎN viață” nu merge (a ticsi înseamnă a umple până la refuz)
Nu v-ar strica deloc să folosiți inițiale majuscule. În primul rând deoarece așa se scrie decent o proză, sau măcar în cazul numelor proprii că așa zice gramatica elementară. Valoarea este cea care impune licența de scriitor și nu invers.
Vezi că ai unele greșeli de tipărire pe care ar fi bine să le corectezi. În altă ordine de idei eu nu prea am înțeles ce ai vrut să spui tu aici și cu atît mai puțin ce ai urmărit să faci. Dacă am reținut ceva sînt faptul că „locotenenții” pe Hermeneia își cam urmează „generalul” (ca să continui alegoria) fără prea mult discernămînt, și că mulți fac comentarii mai puțin de critică literară „profesională”. Bineînțeles astea sînt observațiile tale. Nu știu ce să spun despre aceste două lucruri (singurele pe care le-am înțeles). Prima nu am observat-o dar nici nu am urmărit-o și nici nu am încurajat-o în vreun fel. Și, să fiu deschis cu tine, niciodată nu a existat în Consiliul Hermeneia „comandă politică”. Niciodată nu mi-a trecut prin minte să influențez sau să pretind o „anumită” orientare în concluziile artistice ale editorilor sau moderatorilor de pe Hermeneia. De fapt ar fi și o prostie. Ce rost ar mai avea să mă încurc cu oameni care nu pot să gîndească estetic și singuri?! N-ar face decît să mă încurce și mai mult. Iar eu tocmai vreau să le deleg tot mai multă muncă, mai ales de natură literar-estetică dar și administrativă. Evident, e posibil ca unele din concluziile mele estetice să rezoneze și cu ei dar niciodată nu am pretins asta nimănui și nici nu am amenințat sau descurajat pe cineva care are alte gusturi estetice decît ale mele între editorii de pe Hermeneia. Așa că observația aceasta poate fi onestă dar este la fel eronată. În ce privește aspectul „profesional” al comentariilor probabil că este oarecum adevărat. Dar nu cred că este vina mea faptul că oameni care au pregătire de specialitate (și nu dau nume) tac, oameni care sînt scriitori relativ consacrați comentează foarte puțin sau tac (și din nou nu dau nume). Intervențiile pe Hermeneia sînt voluntare iar eu nu am descurajat pe nimeni. Dimpotrivă, am tot încurajat oamenii să participe constructiv și onest. Acum, fiecare o face după măsura puterilor lui. Dilema la care ne supui tu acum este: Ce anume e mai de preferat? Lipsa aproape totală a comentariilor sau existența lor așa cum poate fiecare să le facă în măsura abilităților și a timpului disponibil? cu aceeași considerație
"rămâne faptul că și ea era blondă iar eminescu același obsedat cumsecade" cumsecadele asta vine la țanc si te face sa te prapadesti de rîs. si sa stii ca daca ma gîndesc, si eu sunt un obsedat. cum se cade :) fiecare cu obsesiile lui
iar ortodoxismul nu este religie de stat, iar în romînia procentul etnicilor romîni nu este 100% (e optzeci și ceva)
România nu are nici o religie națională, respectând principiul de secularitate: autoritățile publice sunt obligate la neutralitate față de asociațiile și cultele religioase.
Virgil, ma bucur ca ai trecut pe aici, finalul poate fi interpretat si asa Bobadile, iar ai comis-o, am impresia ca l-ai citit prea mult pe Nikita SF-scu vino dom'le cu dovezi! altfel risti sa-ti pierzi credibilitatea cand scoti cate-o perla de genu' asta... in rest, incantat de trecere:) cu respect Ion Nimerencu
cred ca aceasta este una din cele mai frumoase poezii ale tale. in fond, trebuie doar sa recunoastem sintem in general albastri.si asta "pentru că nu vrem rădăcinile negre și cărțile mucegăite să ne lege verdele vertebrelor pe burta umflată a pămîntului din loc în loc smulgem din noi osatura cîte unui pește zburător" si mai departe raminem albastri contrar vointei noastre: "tînjind după dureri pe care nu le-am simțit niciodată în amputatele noastre aripi de porțelan cînd ne trezim într-una din acele realități păstrate ordonat între pleoape" acolo ne definitivam credinta si sperantele, sensul existentei noastre. interesant e ca sarutul e nuanta noastra complementara in spectrul cromatic propus, noua celor atit de albastri. sa fie Invierea o ploaie hemoragica? sa fie numai prin varsare de singe? ma mai gindesc la ultima metafora care inchide in cercuri transparente aceasta lume necunoscuta celor nealbastri... "așteptînd învierea ca pe o ploaie hemoragică în pustiul oranj al fiecărui sărut"...
paul, mi-ai facut o mare bucurie astazi acceptându-mi parerea , chiar nefiind de acord cu ea. îmi era teama...
desi...desi...dar îmi pare bine ca esti cel care,îmi închipuiam, acum sunt sigur ca esti. nici eu nu vreau sa prelungesc momentul. cele (mai) bune.
o poezie ce m-a incantat mai ales prin repetitia aceasta ca un alint nostalgic: "ma duc si ma duc"; frumoase imagini create prin cuvinte simple dar cu putere de elixir... da lucian, iubirea e cea care ramane in urma noastra umpland locul ramas gol, atunci cand ne ducem, ne tot ducem...
si eu sint de acord cu ionut caragea. textul incepe promitator. dar, i don't know, ceva se intimpla si o ia "spre sud". nu zic ca nu s-ar fi putut scrie ceva interesant cu materialul asta dar nu ce e aici. voi mai urmari autorul.
Paul, true - nu-i tocmai reuşit, nu-i tocmai în timbrul meu. Părţile alea nici mie nu-mi plac, în special "scot rătăcirea". Merci de observaţii şi apreciere!
Virgil, chiar nu ştiu ce să zic. O fi pe undeva pe la mijloc, cu bătaie în accident liric.
Pentru unii, mic ghid bibliografic de interpretare:
Gaura şi găurica, bibili-mi-aş bibilica, de Găureanu Prăpăstiosu
Analitica transcendentală a scorburilor condescendente la Pif şi Hercule, de Sparta Adâncata Ciulei
O shaormă bengaleză, gaura din maioneză, de Îndopata Grota Sâc
Gaura din hipocampus faţă-n spate cu gaura din covrig de Berbeaca Nuamblană
Mic tratat de datu-n găuri, găuri-m-aş cu burghiul, de Filofteia Vasilica.
Katya bonomia lui Bobadil e exact genul de răspuns necesar unor astfel de critici negativiste gen Virgil. Sunt convins că dincolo de atitudinea dură ele nu vor decît să echilibreze. Iar Bobadil ți-ar spune că șocul e șoc pentru că nu esti obișnuită la încălzire cu dușuri de apă rece...:) Sunt convins că în timp fiecare va mai lăsa din extremismul actual spre binele poeziei. Adică ne călim ne călim da' pînă cînd? Răspunsul îl dă nea Bobadil în finalul comentariului d-lui. Sper să fie bine înțeles și asimilat de ambii războinici...:) E viva la revolusion! Amical, de sus în jos și invers, George de Asztalos
Acum devii rezonabil. "Singura abordare care-mi pare rezonabilă, vizavi ŞI de contextul liric, e cea analitică." Aici chiar mi se pare ca putem discuta. Şi nu plecând de la Frege, Russell, Wittgenstein (din Tractasus) de la care, se zice, ca a început târâşenia (sau s-a accentuat, pentru că rădăcinile, se pare, sunt mult mai adânci). Ci, eventual, de la Witt. (din Cercetari) şi ale sale "Jocuri de limbaj". Ceea ce l-a scos din sărite pe Russell. Care, revoltat de ecourile multiple ale „Cercetărilor filosofice” (Witt. II), nepublicate încă, dar care circulau în diverse notiţe luate de studenţii ce îi audiaseră cursurile, îl fac, pe Russell, să exclame – plin de ţâfnă şi parapon la adresa obrăzniciei fostului său învăţăcel pe care îl susţinuse şi ajutase cu fervoare să revină în mediul academic, chiar împotriva vrerii acestuia: „Pentru Wittgenstein cel târziu…reflecţia filosofică serioasă a devenit prea obositoare; şi astfel el a născocit o doctrină ….[împotriva căreia] eu simt o aversiune extrem de puternică”.
Dacă vrei să discutăm pe tema asta, îţi stau la dispoziţie. S-ar putea astfel să apară un dialog interesant. Tocmai pentru că (e foarte posibil) sa nu fim de acord. Dar putem discuta civilizat si argumentat.
de la "si nu inteleg" poate fi compus un poem. in sus e foarte crunt. si mi-e frica de petale cum scancesc ele..oare de ce nu se mai opresc, sa bea ele ceva?
parca mai calm in meditatiile sale de data asta emilian are curajul sa ne spuna cind si cum a inceput sa iubeasca aceasta persoana despre care ne scrie de o buna bucata de vreme. e un fel de carte a genesei, evident. intrebarea e cind a inceput sa se teama. dar probabil ca despre asta in alta parte. o penita pentru sectiunea a treia
incerc pe viitor sa rabd. recunosc ca astfel de comentarii nu ajuta nici autorul nici cititorii de aici. deci am un avertisment, e bine de stiut. multumesc pentru comentariu. stiu despre pasajele acelea, urmeaza sa fie modificate cand o sa ma aplec asupra ei iar. seara buna
da, un text remarcabil nu numai ca forma dar si ca „precizie stilistică”. Singurul loc unde am avut o anumită dificultate a fost la „vintrele cuvintelor”. Încă încerc să captez ideea. Felicitări. Un text la care poți reveni mereu ca la o referință.
Stimate Dihanie, nu sunt absolut deloc deranjat de că nu-ți place poemul acesta.E dreptul tău să emiți judecăți de valoare. Ceea ce este cu adevărat supărător este modul în care te-ai adresat poetei Adriana Lisandru.Modul agresiv și bădărănesc de a vorbi unei femei este inadmisibil, mai ales că te afli pe un site de literatură.
până la noi măslinii se înnegresc, munții se topesc de vânt și ape. când slujești îmbraci veșmântul umilinței și ridici sprâncenele multe ale visului. dacă tragi firul de aur despletești chipuri și zugrăvești culorile curcubeului. fruntea se acoperă cu cerul ochilor tăi. osanalele se cântă în biserrici și minarete. mircea nincu.
O singura obiectie... "ma gadila la" creeaza un efect sonor destul de nepotrivit. Poate ar trebui sa evitati cacofonia ! Un text in care predomina tema naturii, destul de comun, care nu impresioneaza in vreun fel. Ialin
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
ai un umor care imi place, finalul e foarte comic ceea ce rastoarna oarecum situatia pe care ai prezentat-o cu un oarecare iz de dramatism, mai sus. versul asta "aerul e un palton cu zece numere mai mic/ încheiat cu grijă până la ultimul nasture" mi s-a parut foarte bun, totusi n-am inteles ce-i cu s-a-ul din "peste drum s-a chioșcul verde".
pentru textul : scenă cu rictus și gloanțe oarbe deUn poem deosebit de bun, dupa umila mea parere. Asta poate si pentru ca il indragesc pe Esenin, poetul caruia i-ati dedicat acest text si care v-a inspirat. Ati realizat acea atmosfera ruseasca pe care am intalnit-o si in opera genialului poet rus. Sa nu se inteleaga de aici ca e o pastisa, nu e nicidecum asa, "Balada lui Serghei Esenin" e originala si dispune de o curgere muzicala deosebita. Superb finalul, mai ales pentru cei care cunoastem biografia lui Esenin si presupun ca multi de pe aici o stiu. Un typo in comentariul Marinei (prin continut, egal de competent ca si alta data) : corect este "o balada al carei lirism". si un alt typo in textul dumneavoastra: "se-mleteau ". Gata, nu ma mai uit ca devin carcotasa si nu prea imi sta in fire. Mai ales ca si eu fac greseli destule... Violeta
pentru textul : Balada lui Serghei Esenin deBurta nu poate fi ”lipită de stern” (v. primul rând). Gândiți-vă la locația biologică a celor două părți anatomice.
Nu construiți corect acuzativul: probabil doriți să spuneți ”PE care o așteptase atâta” (par. 4).
Ori paragraf, ori aliniat, decideți-vă.
Nu cred că vreun calmant se injectează în mușchi, dar poate mă înșel aici.
Nu e corect ”permanent nu-şi înghiţea medicamentele”. Eventual ”niciodată nu-și...”
”i-au ticsit ÎN viață” nu merge (a ticsi înseamnă a umple până la refuz)
Nu v-ar strica deloc să folosiți inițiale majuscule. În primul rând deoarece așa se scrie decent o proză, sau măcar în cazul numelor proprii că așa zice gramatica elementară. Valoarea este cea care impune licența de scriitor și nu invers.
ș.a.m.d.
pentru textul : yunginuh deno, for goodness sake. si chiar daca dai vreodata penite, da-le textelor nu oamenilor. eu vreau sa-mi cumpar un stilou
pentru textul : ziua furată deVezi că ai unele greșeli de tipărire pe care ar fi bine să le corectezi. În altă ordine de idei eu nu prea am înțeles ce ai vrut să spui tu aici și cu atît mai puțin ce ai urmărit să faci. Dacă am reținut ceva sînt faptul că „locotenenții” pe Hermeneia își cam urmează „generalul” (ca să continui alegoria) fără prea mult discernămînt, și că mulți fac comentarii mai puțin de critică literară „profesională”. Bineînțeles astea sînt observațiile tale. Nu știu ce să spun despre aceste două lucruri (singurele pe care le-am înțeles). Prima nu am observat-o dar nici nu am urmărit-o și nici nu am încurajat-o în vreun fel. Și, să fiu deschis cu tine, niciodată nu a existat în Consiliul Hermeneia „comandă politică”. Niciodată nu mi-a trecut prin minte să influențez sau să pretind o „anumită” orientare în concluziile artistice ale editorilor sau moderatorilor de pe Hermeneia. De fapt ar fi și o prostie. Ce rost ar mai avea să mă încurc cu oameni care nu pot să gîndească estetic și singuri?! N-ar face decît să mă încurce și mai mult. Iar eu tocmai vreau să le deleg tot mai multă muncă, mai ales de natură literar-estetică dar și administrativă. Evident, e posibil ca unele din concluziile mele estetice să rezoneze și cu ei dar niciodată nu am pretins asta nimănui și nici nu am amenințat sau descurajat pe cineva care are alte gusturi estetice decît ale mele între editorii de pe Hermeneia. Așa că observația aceasta poate fi onestă dar este la fel eronată. În ce privește aspectul „profesional” al comentariilor probabil că este oarecum adevărat. Dar nu cred că este vina mea faptul că oameni care au pregătire de specialitate (și nu dau nume) tac, oameni care sînt scriitori relativ consacrați comentează foarte puțin sau tac (și din nou nu dau nume). Intervențiile pe Hermeneia sînt voluntare iar eu nu am descurajat pe nimeni. Dimpotrivă, am tot încurajat oamenii să participe constructiv și onest. Acum, fiecare o face după măsura puterilor lui. Dilema la care ne supui tu acum este: Ce anume e mai de preferat? Lipsa aproape totală a comentariilor sau existența lor așa cum poate fiecare să le facă în măsura abilităților și a timpului disponibil? cu aceeași considerație
pentru textul : o părere retroactivă pentru a nu se mai repeta de"rămâne faptul că și ea era blondă iar eminescu același obsedat cumsecade" cumsecadele asta vine la țanc si te face sa te prapadesti de rîs. si sa stii ca daca ma gîndesc, si eu sunt un obsedat. cum se cade :) fiecare cu obsesiile lui
pentru textul : Eminescu decred ca este nevoie sa avem putina rabdare cu calibradea bazei de date
pentru textul : Bun venit pe Hermeneia 2.0 deiar ortodoxismul nu este religie de stat, iar în romînia procentul etnicilor romîni nu este 100% (e optzeci și ceva)
România nu are nici o religie națională, respectând principiul de secularitate: autoritățile publice sunt obligate la neutralitate față de asociațiile și cultele religioase.
pentru textul : noapte cu plată deVirgil, ma bucur ca ai trecut pe aici, finalul poate fi interpretat si asa Bobadile, iar ai comis-o, am impresia ca l-ai citit prea mult pe Nikita SF-scu vino dom'le cu dovezi! altfel risti sa-ti pierzi credibilitatea cand scoti cate-o perla de genu' asta... in rest, incantat de trecere:) cu respect Ion Nimerencu
pentru textul : film bun cu gangsteri și târfe ieftine deTypo în text: "reveniu", "stari", "sa ceri".., "care" în exces.
pentru textul : Virtutea șobolanilor decred ca aceasta este una din cele mai frumoase poezii ale tale. in fond, trebuie doar sa recunoastem sintem in general albastri.si asta "pentru că nu vrem rădăcinile negre și cărțile mucegăite să ne lege verdele vertebrelor pe burta umflată a pămîntului din loc în loc smulgem din noi osatura cîte unui pește zburător" si mai departe raminem albastri contrar vointei noastre: "tînjind după dureri pe care nu le-am simțit niciodată în amputatele noastre aripi de porțelan cînd ne trezim într-una din acele realități păstrate ordonat între pleoape" acolo ne definitivam credinta si sperantele, sensul existentei noastre. interesant e ca sarutul e nuanta noastra complementara in spectrul cromatic propus, noua celor atit de albastri. sa fie Invierea o ploaie hemoragica? sa fie numai prin varsare de singe? ma mai gindesc la ultima metafora care inchide in cercuri transparente aceasta lume necunoscuta celor nealbastri... "așteptînd învierea ca pe o ploaie hemoragică în pustiul oranj al fiecărui sărut"...
pentru textul : sîntem albaștri depaul, mi-ai facut o mare bucurie astazi acceptându-mi parerea , chiar nefiind de acord cu ea. îmi era teama...
pentru textul : autumn music 2 dedesi...desi...dar îmi pare bine ca esti cel care,îmi închipuiam, acum sunt sigur ca esti. nici eu nu vreau sa prelungesc momentul. cele (mai) bune.
o poezie ce m-a incantat mai ales prin repetitia aceasta ca un alint nostalgic: "ma duc si ma duc"; frumoase imagini create prin cuvinte simple dar cu putere de elixir... da lucian, iubirea e cea care ramane in urma noastra umpland locul ramas gol, atunci cand ne ducem, ne tot ducem...
pentru textul : Mă duc și mă duc desi eu sint de acord cu ionut caragea. textul incepe promitator. dar, i don't know, ceva se intimpla si o ia "spre sud". nu zic ca nu s-ar fi putut scrie ceva interesant cu materialul asta dar nu ce e aici. voi mai urmari autorul.
pentru textul : Poemul pentru Chichere desă încerc să schimb cate ceva
pentru textul : Zborul dePaul, true - nu-i tocmai reuşit, nu-i tocmai în timbrul meu. Părţile alea nici mie nu-mi plac, în special "scot rătăcirea". Merci de observaţii şi apreciere!
Virgil, chiar nu ştiu ce să zic. O fi pe undeva pe la mijloc, cu bătaie în accident liric.
Pentru unii, mic ghid bibliografic de interpretare:
Gaura şi găurica, bibili-mi-aş bibilica, de Găureanu Prăpăstiosu
Analitica transcendentală a scorburilor condescendente la Pif şi Hercule, de Sparta Adâncata Ciulei
O shaormă bengaleză, gaura din maioneză, de Îndopata Grota Sâc
Gaura din hipocampus faţă-n spate cu gaura din covrig de Berbeaca Nuamblană
Mic tratat de datu-n găuri, găuri-m-aş cu burghiul, de Filofteia Vasilica.
etc
pentru textul : Ruleta rusească deKatya bonomia lui Bobadil e exact genul de răspuns necesar unor astfel de critici negativiste gen Virgil. Sunt convins că dincolo de atitudinea dură ele nu vor decît să echilibreze. Iar Bobadil ți-ar spune că șocul e șoc pentru că nu esti obișnuită la încălzire cu dușuri de apă rece...:) Sunt convins că în timp fiecare va mai lăsa din extremismul actual spre binele poeziei. Adică ne călim ne călim da' pînă cînd? Răspunsul îl dă nea Bobadil în finalul comentariului d-lui. Sper să fie bine înțeles și asimilat de ambii războinici...:) E viva la revolusion! Amical, de sus în jos și invers, George de Asztalos
pentru textul : solia unei stele de mare deNu știu dacă asta urmărește textul dar pe mine mă lasă relativ confuz. Sau poate există un mesaj subliminal care îmi scapă mie.
pentru textul : alb-negru dePrimele două strofe sunt reușite, și ca versificație, și ca idee. Spre final par că se pierd ambele. Te așteptăm și cu alte texte pe Hermeneia!
pentru textul : Sonetul propriei căutări deAcum devii rezonabil. "Singura abordare care-mi pare rezonabilă, vizavi ŞI de contextul liric, e cea analitică." Aici chiar mi se pare ca putem discuta. Şi nu plecând de la Frege, Russell, Wittgenstein (din Tractasus) de la care, se zice, ca a început târâşenia (sau s-a accentuat, pentru că rădăcinile, se pare, sunt mult mai adânci). Ci, eventual, de la Witt. (din Cercetari) şi ale sale "Jocuri de limbaj". Ceea ce l-a scos din sărite pe Russell. Care, revoltat de ecourile multiple ale „Cercetărilor filosofice” (Witt. II), nepublicate încă, dar care circulau în diverse notiţe luate de studenţii ce îi audiaseră cursurile, îl fac, pe Russell, să exclame – plin de ţâfnă şi parapon la adresa obrăzniciei fostului său învăţăcel pe care îl susţinuse şi ajutase cu fervoare să revină în mediul academic, chiar împotriva vrerii acestuia: „Pentru Wittgenstein cel târziu…reflecţia filosofică serioasă a devenit prea obositoare; şi astfel el a născocit o doctrină ….[împotriva căreia] eu simt o aversiune extrem de puternică”.
Dacă vrei să discutăm pe tema asta, îţi stau la dispoziţie. S-ar putea astfel să apară un dialog interesant. Tocmai pentru că (e foarte posibil) sa nu fim de acord. Dar putem discuta civilizat si argumentat.
Mingia e la tine.
Ce înţelegi prin „abordare analitica”?
pentru textul : Har şi talent deMaria, mulțumesc pentru feed-back și observații. Te mai aștept.
pentru textul : introfanie de toamnă I deRimele la infinitiv şi aritmiile au ucis :(
pentru textul : Epitaf dede la "si nu inteleg" poate fi compus un poem. in sus e foarte crunt. si mi-e frica de petale cum scancesc ele..oare de ce nu se mai opresc, sa bea ele ceva?
pentru textul : coloana ultimului templu deparca mai calm in meditatiile sale de data asta emilian are curajul sa ne spuna cind si cum a inceput sa iubeasca aceasta persoana despre care ne scrie de o buna bucata de vreme. e un fel de carte a genesei, evident. intrebarea e cind a inceput sa se teama. dar probabil ca despre asta in alta parte. o penita pentru sectiunea a treia
pentru textul : opt deincerc pe viitor sa rabd. recunosc ca astfel de comentarii nu ajuta nici autorul nici cititorii de aici. deci am un avertisment, e bine de stiut. multumesc pentru comentariu. stiu despre pasajele acelea, urmeaza sa fie modificate cand o sa ma aplec asupra ei iar. seara buna
pentru textul : viața mea deda, un text remarcabil nu numai ca forma dar si ca „precizie stilistică”. Singurul loc unde am avut o anumită dificultate a fost la „vintrele cuvintelor”. Încă încerc să captez ideea. Felicitări. Un text la care poți reveni mereu ca la o referință.
pentru textul : în jur e zare prăvălită-n cruci deStimate Dihanie, nu sunt absolut deloc deranjat de că nu-ți place poemul acesta.E dreptul tău să emiți judecăți de valoare. Ceea ce este cu adevărat supărător este modul în care te-ai adresat poetei Adriana Lisandru.Modul agresiv și bădărănesc de a vorbi unei femei este inadmisibil, mai ales că te afli pe un site de literatură.
pentru textul : vin creioaneleeeeeeeeeeee depână la noi măslinii se înnegresc, munții se topesc de vânt și ape. când slujești îmbraci veșmântul umilinței și ridici sprâncenele multe ale visului. dacă tragi firul de aur despletești chipuri și zugrăvești culorile curcubeului. fruntea se acoperă cu cerul ochilor tăi. osanalele se cântă în biserrici și minarete. mircea nincu.
pentru textul : Copac deAlma: „niciodata nu vom mai scrie ca atunci.” - I hate this pesimism.
pentru textul : Dumnezeu poate locui şi singur deO singura obiectie... "ma gadila la" creeaza un efect sonor destul de nepotrivit. Poate ar trebui sa evitati cacofonia ! Un text in care predomina tema naturii, destul de comun, care nu impresioneaza in vreun fel. Ialin
pentru textul : copilul verde dePagini