Un exercițiu de suflet ușor desuet "desenez în fiecare dimineață inimi pe care le umplu cu pietre" ușor bizar... Pietrele identificate cu tăcerile par upgradate în restartări intermitente, anacronice.
Superb! Felicitari pentru perseverenta, Alma! Imi amintesc ca am fost candva demult (acum 4 ani) la Iasi, la Virtualia, dar nu cunosteam pe nimeni, asa ca am plecat destul de repede. Intre timp n-am devenit poeta dar mi-ar face mare placere sa particip anul acesta si sa va intalnesc. :) M-ar bucura sa te ajut cu organizarea, daca ai nevoie nu ezita sa ma cauti.:) Felicitari din nou!
Katya, eu mai mereu am simtit in tine o nevoie de exprimare, ceva asa, ca o urgenta, ca o necesitate de prim rang. Uneori iti ies poeme remarcabile din aceasta, alteori nu. Iar aceasta soarta poetica duplicitara nu este nicidecum dreapta sau corecta cu tine si cu atat mai putin cu cei care, intamplator sau nu, te citesc. Ceea ce cred eu ca lipseste uneori poemelor tale este acel "moment de reculegere" dinaintea asternerii tale la acest lung drum al transformarii inspiratiei in cuvant. Imi pare ca tu deseori pornesti pe acest drum cu multa graba, ca si cum cineva, de acolo, de la nestiuta destinatie a poeziei, te cheama strident, te striga pe toate numele tale iar tu nu stii cum sa-l faci sa taca, macar o clipa si nestiind cum, atunci pleci la drum chiar daca esti nepregatita. As vrea sa iti pot scrie ceva si pe text, dar prefer sa nu o fac, deocamdata. Oricum, discutia asta s-a mai purtat si aici si aiurea de prea multe ori iar eu am fost mereu dintre cei care au sustinut ca despre un text scrii DUPA ce il simti. Daca nu il simti si tii la autor (autoare) in orice forma posibila, atunci scrii despre sentimente si alte lucruri cum ar fi cele de mai sus. Sper sa ma intelegi asa cum trebuie si sa nu te superi pe nimeni, ok? Iar vorbele nu pot fi "aruncate CU toporul", cum vine asta? :-) Bobadil.
Acest text este o catastrofa. Nu se poate numi poezie. Ia sa vedem ce se intelege prin poezie, conform banalului dictionar: mesaj artistic - nu avem imagini expresive - nu avem limbaj concentrat - nu avem afectivitate - nu avem ritm - nu avem rima -nu avem In schimb avem limbaj de strada - i se scoala, tu esti vaca domnului, ugerul tau, picioare paroase Consider ca textul este o bataie de joc la adresa poeziei si la adresa cititorilor. Comentariul este pe masura. Sa epatam prin imagistica, prin ideatica, prin expresivitate, nu prin banalitati de strada pe care pana si Parazitii le scriu mai bine si cu mesaj. O gluma de prost gust. In schimb, critica mea negativa, la modul f dur, este cat se poate de sincera si corecta.
Ma incinta :-) (incanta) entuziasmul Marinei Nicolaev care crede ca exista atatea "idei". Eu zic ca deocamdata exista niste oameni care cred in poezie si pun osul la treaba in slujba acesteia. Si mai sper ca ei (oamenii acestia) sa nu inceteze sa creada si sa puna osul la treaba in rastimpul vietii noastre. Oameni buni, cum bine ii numeste Virgil intr-una dintre fotografii. Bobadil.
mihaylo, e regretabil faptul că tu privești hermeneia ca pe un depozit unde sa îți arunci textele. pentru că implicația va fi că vor rămîne așa aruncate. dacă tu postezi așa trei texte la rînd nimeni nu le va citi așa. gestul tău mă va face să introduc o regulă ca același autor să nu mai poată pune două texte la rînd. o pot face și pe asta. nu înțeleg de ce nu există puțin common sense
si eu am rabdare, chiar mai multa decat tine... au mai fost oameni implicati in comentarea acelui text, exista o arhiva, in cazul in care cineva ma acuza de plagiat se poate cauta si identifica discutia in totalitate, in ceea ce il priveste pe Mircea Lacatus nu inteleg de ce trebuie sa apara parola ta francoise pe pagina mea literara si sa o fluturi spunand apoi ca nu esti interesata de el de parca cineva ar fi insinuat asta... cine se scuza... nu e problema mea, aici vorbim de literatura ...de izvoarele unei creatii literare si nu e nimic imoral sau indecent sa spun ca ea s/a nascut dupa o discutie cu artistul Lacatus... simt ddincolo de toate astea ceva insinuant si mai ales persiflator din partea ta, ceea ce sincer ma intristeaza intrucat aveam o alta parere despre tine, Marina Nicolaev
La mulţi ani, Hermeneia, prieteni, scriitori, oameni! Am şi uitat că timpul trece, chiar şi alături de voi! :) Vă doresc un an bun, plin de peniţe şi condeie inspirate!
Sancho, în film nu era Uritescu? E o scenă memorabilă. Al treilea vers de aici surprinde "magistral" spiritul a ceea ce Preda pune acolo. Eu am recitit poemul și după ce am facut cunoștință cu "Pa-ul domnului Pa", publicat ulterior, și mi s-a părut mai interesant. Să vezi că domnul Pa va ajunge personaj literar.
multumesc, paul.
singura problema pe care o am cu condensarea e ca de obicei duce la incriptare excesiva. sunt total de acord, cu cat mai putin balast cu atat mai bine. promit c-am sa ma gandesc ce-ar putea lipsi. stiu sigur ca sunt cateva repetitii de cuvinte, dar mi s-a parut ca dau poeziei mai mult sens. sau nu, nu stiu. sa-mi mai spui, ok?
simplu si fara inhibitii. astfel mi se pare ca se exprima autorul, fara a incerca sa surprinda, sa uimeasca, sa epateze. in acest context, poemul, daca vreti sa il numesc astfel, imi pare a fi o marturisire pura, sincera, absoluta... cu ceva tratament impotriva aciditatii gastrice, conform titlului..., desi nu inteleg de ce astfel.
Cred că atunci când scriem, mereu ni se așează un înger pe umăr. O precizare, versurile " dragostea / e o aripă cu o capră și violoncel după" rezonează cu o pictură de Chagall, de fapt, artistul folosește simbolul caprei / violoncelului / vioarei în multe din lucrările sale. Mulțumesc pentru cuvintele frumoase.
Paul, eu nu am încetat niciodată să cred că exiști, doar că trec printr- o perioadă încărcată acum. Eu te citesc atunci când intru pe site, dar mi- am propus să tac, nu știu, cel puțin un timp. De multe ori nu pot face un comentariu așa cum s- ar vrea, de multe ori nu am suficient timp ca să n- o fac așa, în treacăt, sau de multe ori simt că e de ajuns o simplă remarcă de genul "felicitări" și atât. Eu zic că suntem oameni oriunde am fi și simțim uneori nevoi de genul acesta. Însă am încercat să- mi temperez asemenea porniri. Asta e.:) Mulțumesc că exiști din când în când pe aici. Cami.
orice apreciere poate fi controversată și poate naște suspiciuni. Luminița este un om pe care nu il suspectez de obiectivism. dar nici de diletantism. de aceea multumesc. mi-ar fi facut placere si o explicație mai lungă.
k, poate m-am pripit. ideea era sa dau cateva detalii despre textele mele, in general, in niciun caz sa formulez concluzii care te-ar putea deranja. oricum, multam' pentru timpul acordat.
o variantă care mi-a venit în gînd (cu scuzele de rigoare):
cufundat în noapte
oraşul
Moulin Rouge culoarea ispitei
o pânză de dragoste
un fel de păianjen
Satine
Ce fericiţi sunt oamenii care dansează cântă iubesc
Tu ştii asta se întâmplă doar în filme
se zbate
Transparente-s acum pleoapele lui Satine
- iluzia realităţii, esenţa aparenţei -
corul priveşte marşul tăcerii…
Virgil pentru mine au fost foarte clare precizarile tale si iti multumesc pentru un punct de vedere cat se poate de sincer. Numai ca, vezi tu, suntem diferiti iar crestinismul a ales sa tina sub umbrela sa adevaruri dar si o multime de bazaconii. Cu "impulsul" acela nu m-am referit la nimeni in special deci nu ar fi trebuit sa te simti vizat. Tu vorbesti despre Ioan Botezatorul si despre Hristos si te consideri la fel de vrednic precum acestia in a evalua si judeca. Eu nu imi pot permite asta pentru ca am fost invatat sa pun mai inainte de orice smerenia si pacea, am fost instruit de ai mei parinti sa cred in Sfanta Treime, in Maica Sfanta, in sfinti si icoane. Nu vreau ca discutia dintre noi doi sa capete valente teologice pentru ca vorbim despre credinta si mai putin despre incercarea de rationalizare a acesteia. Ca se numeste scoala de duminica, adunare ori pur si simplu mesa nu are importanta din punctul de vedere al relationarii mele cu ceilalti pe acest site. Radu Gyr a scris si el poezie atunci cand era inchis. O poezie traita si plina de deschidere. Daca ai candva vreme cauta poeziile lui. Sunt deosebite.
am intrat doar ca sa dau o penita. nu pot sa spun cat mi-a placut si cum, ce sens ar avea. am simtit exact ca in comentariul de mai sus, ca fiecare grupaj e un poem in sine. de aceea.
Într-adevăr, aceasta a fost ideea, de a construi treptat un edificiu pe care să îl dărâm în ultima strofă. Nu voiam să diluez mesajul poetic, doar să termin într-o notă ușor aeriană. Finalul este, de fapt, expresia unui eșec, a unei ratări. Cineva mi-a zis odată să nu-mi fac probleme, poezia se învață. Așa o fi? :)
versuri care fac toamna să pară mai umană: ne-o apropie, ne fac să iubim această zi așa cum este ea, monotonă, trisăt, rece, dar atât de umană! un poem antiminulescian, de o delicatețe care răzbate surprinzător prin urzeala imaginilor dure; fâșâitul din versul al 3- lea, rezultă o disonanță la citire, poate fi o onomatopee menită să tulbure firul aproape melodic, ca o litanie...
e interesantă ideea de a prelua scrierile cuiva și a le planta pe un blog personal, poate, poate dau roadă; eu nu am un astfel de blog personal și nici nu am intenția de a avea vreodată, ar presupune aceasta un alt fel de însingurare, fațeta egoistă a acesteia, un fel de dorință de a participa la viața socială, la agora, dar să ai exclusiv rolul de autocrat; Nicolas, nu mi-am însușit niciodată ideile sau munca vreunui ”frate de suferință”, nu am avut niciodată nici cea mai mică intenție în acest sens! ceea ce vreau să spun, este doar că îmi plac aceste rânduri, sunt scrise cu simțire, cu suferință chiar.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
finalul e sublim. n-am mai rîs așa bine de multă vreme.
pentru textul : se strică toate deMultumesc pentru apreciere Aranca. Uneori trebuie sa ne purificam, dar ramanem totusi colectionari de experiente, oameni, trairi...
pentru textul : PURIFICAREA deUn exercițiu de suflet ușor desuet "desenez în fiecare dimineață inimi pe care le umplu cu pietre" ușor bizar... Pietrele identificate cu tăcerile par upgradate în restartări intermitente, anacronice.
pentru textul : Exercițiu deAdevărat a înviat!
spasiva alex! e doar un exercițiu, dar mi-a plăcut reacția ta elegantă:)
pentru textul : la destinație plătește uneori ea dene mai citim!
Superb! Felicitari pentru perseverenta, Alma! Imi amintesc ca am fost candva demult (acum 4 ani) la Iasi, la Virtualia, dar nu cunosteam pe nimeni, asa ca am plecat destul de repede. Intre timp n-am devenit poeta dar mi-ar face mare placere sa particip anul acesta si sa va intalnesc. :) M-ar bucura sa te ajut cu organizarea, daca ai nevoie nu ezita sa ma cauti.:) Felicitari din nou!
pentru textul : Cenaclul Virtualia Iași - la ediția a XI-a deLa ce români tineri te referi?
pentru textul : „Hazardul şi oiştea” deDa, fără conjuncţie, şi, din perspectiva mea, un text ireproşabil, asta în măsura în care poate exista aşa ceva.
pentru textul : dade I - varianta 2 deKatya, eu mai mereu am simtit in tine o nevoie de exprimare, ceva asa, ca o urgenta, ca o necesitate de prim rang. Uneori iti ies poeme remarcabile din aceasta, alteori nu. Iar aceasta soarta poetica duplicitara nu este nicidecum dreapta sau corecta cu tine si cu atat mai putin cu cei care, intamplator sau nu, te citesc. Ceea ce cred eu ca lipseste uneori poemelor tale este acel "moment de reculegere" dinaintea asternerii tale la acest lung drum al transformarii inspiratiei in cuvant. Imi pare ca tu deseori pornesti pe acest drum cu multa graba, ca si cum cineva, de acolo, de la nestiuta destinatie a poeziei, te cheama strident, te striga pe toate numele tale iar tu nu stii cum sa-l faci sa taca, macar o clipa si nestiind cum, atunci pleci la drum chiar daca esti nepregatita. As vrea sa iti pot scrie ceva si pe text, dar prefer sa nu o fac, deocamdata. Oricum, discutia asta s-a mai purtat si aici si aiurea de prea multe ori iar eu am fost mereu dintre cei care au sustinut ca despre un text scrii DUPA ce il simti. Daca nu il simti si tii la autor (autoare) in orice forma posibila, atunci scrii despre sentimente si alte lucruri cum ar fi cele de mai sus. Sper sa ma intelegi asa cum trebuie si sa nu te superi pe nimeni, ok? Iar vorbele nu pot fi "aruncate CU toporul", cum vine asta? :-) Bobadil.
pentru textul : laleaua neagră deAcest text este o catastrofa. Nu se poate numi poezie. Ia sa vedem ce se intelege prin poezie, conform banalului dictionar: mesaj artistic - nu avem imagini expresive - nu avem limbaj concentrat - nu avem afectivitate - nu avem ritm - nu avem rima -nu avem In schimb avem limbaj de strada - i se scoala, tu esti vaca domnului, ugerul tau, picioare paroase Consider ca textul este o bataie de joc la adresa poeziei si la adresa cititorilor. Comentariul este pe masura. Sa epatam prin imagistica, prin ideatica, prin expresivitate, nu prin banalitati de strada pe care pana si Parazitii le scriu mai bine si cu mesaj. O gluma de prost gust. In schimb, critica mea negativa, la modul f dur, este cat se poate de sincera si corecta.
pentru textul : capetown deMa incinta :-) (incanta) entuziasmul Marinei Nicolaev care crede ca exista atatea "idei". Eu zic ca deocamdata exista niste oameni care cred in poezie si pun osul la treaba in slujba acesteia. Si mai sper ca ei (oamenii acestia) sa nu inceteze sa creada si sa puna osul la treaba in rastimpul vietii noastre. Oameni buni, cum bine ii numeste Virgil intr-una dintre fotografii. Bobadil.
pentru textul : HERMEGAL - galeria foto a comunitătii literare Hermeneia.com demihaylo, e regretabil faptul că tu privești hermeneia ca pe un depozit unde sa îți arunci textele. pentru că implicația va fi că vor rămîne așa aruncate. dacă tu postezi așa trei texte la rînd nimeni nu le va citi așa. gestul tău mă va face să introduc o regulă ca același autor să nu mai poată pune două texte la rînd. o pot face și pe asta. nu înțeleg de ce nu există puțin common sense
pentru textul : Aproapelui cu ură V desi eu am rabdare, chiar mai multa decat tine... au mai fost oameni implicati in comentarea acelui text, exista o arhiva, in cazul in care cineva ma acuza de plagiat se poate cauta si identifica discutia in totalitate, in ceea ce il priveste pe Mircea Lacatus nu inteleg de ce trebuie sa apara parola ta francoise pe pagina mea literara si sa o fluturi spunand apoi ca nu esti interesata de el de parca cineva ar fi insinuat asta... cine se scuza... nu e problema mea, aici vorbim de literatura ...de izvoarele unei creatii literare si nu e nimic imoral sau indecent sa spun ca ea s/a nascut dupa o discutie cu artistul Lacatus... simt ddincolo de toate astea ceva insinuant si mai ales persiflator din partea ta, ceea ce sincer ma intristeaza intrucat aveam o alta parere despre tine, Marina Nicolaev
pentru textul : bunica mea a fost o lebădă neagră deLa mulţi ani, Hermeneia, prieteni, scriitori, oameni! Am şi uitat că timpul trece, chiar şi alături de voi! :) Vă doresc un an bun, plin de peniţe şi condeie inspirate!
pentru textul : starea hermeneia deDorel, nu cred ca nomenclatura e importanta cat drepturile asociate ei...
pentru textul : hermeneia 2.0 deSancho, în film nu era Uritescu? E o scenă memorabilă. Al treilea vers de aici surprinde "magistral" spiritul a ceea ce Preda pune acolo. Eu am recitit poemul și după ce am facut cunoștință cu "Pa-ul domnului Pa", publicat ulterior, și mi s-a părut mai interesant. Să vezi că domnul Pa va ajunge personaj literar.
pentru textul : eu, domnul Pa și zmeul demultumesc, paul.
pentru textul : Formidabilul Domn şi-un canar desingura problema pe care o am cu condensarea e ca de obicei duce la incriptare excesiva. sunt total de acord, cu cat mai putin balast cu atat mai bine. promit c-am sa ma gandesc ce-ar putea lipsi. stiu sigur ca sunt cateva repetitii de cuvinte, dar mi s-a parut ca dau poeziei mai mult sens. sau nu, nu stiu. sa-mi mai spui, ok?
simplu si fara inhibitii. astfel mi se pare ca se exprima autorul, fara a incerca sa surprinda, sa uimeasca, sa epateze. in acest context, poemul, daca vreti sa il numesc astfel, imi pare a fi o marturisire pura, sincera, absoluta... cu ceva tratament impotriva aciditatii gastrice, conform titlului..., desi nu inteleg de ce astfel.
pentru textul : gustul alcalin al zilei de luni II deCred că atunci când scriem, mereu ni se așează un înger pe umăr. O precizare, versurile " dragostea / e o aripă cu o capră și violoncel după" rezonează cu o pictură de Chagall, de fapt, artistul folosește simbolul caprei / violoncelului / vioarei în multe din lucrările sale. Mulțumesc pentru cuvintele frumoase.
pentru textul : pseudo/credo dePaul, eu nu am încetat niciodată să cred că exiști, doar că trec printr- o perioadă încărcată acum. Eu te citesc atunci când intru pe site, dar mi- am propus să tac, nu știu, cel puțin un timp. De multe ori nu pot face un comentariu așa cum s- ar vrea, de multe ori nu am suficient timp ca să n- o fac așa, în treacăt, sau de multe ori simt că e de ajuns o simplă remarcă de genul "felicitări" și atât. Eu zic că suntem oameni oriunde am fi și simțim uneori nevoi de genul acesta. Însă am încercat să- mi temperez asemenea porniri. Asta e.:) Mulțumesc că exiști din când în când pe aici. Cami.
pentru textul : portretul meu din privirea ta (2) deorice apreciere poate fi controversată și poate naște suspiciuni. Luminița este un om pe care nu il suspectez de obiectivism. dar nici de diletantism. de aceea multumesc. mi-ar fi facut placere si o explicație mai lungă.
pentru textul : blue moon depepe - pepene*
pentru textul : Ţin telefonul în palme ca pe o piersică dek, poate m-am pripit. ideea era sa dau cateva detalii despre textele mele, in general, in niciun caz sa formulez concluzii care te-ar putea deranja. oricum, multam' pentru timpul acordat.
pentru textul : cutia cu nade deo variantă care mi-a venit în gînd (cu scuzele de rigoare):
cufundat în noapte
pentru textul : Moulin Rouge deoraşul
Moulin Rouge culoarea ispitei
o pânză de dragoste
un fel de păianjen
Satine
Ce fericiţi sunt oamenii care dansează cântă iubesc
Tu ştii asta se întâmplă doar în filme
se zbate
Transparente-s acum pleoapele lui Satine
- iluzia realităţii, esenţa aparenţei -
corul priveşte marşul tăcerii…
Virgil pentru mine au fost foarte clare precizarile tale si iti multumesc pentru un punct de vedere cat se poate de sincer. Numai ca, vezi tu, suntem diferiti iar crestinismul a ales sa tina sub umbrela sa adevaruri dar si o multime de bazaconii. Cu "impulsul" acela nu m-am referit la nimeni in special deci nu ar fi trebuit sa te simti vizat. Tu vorbesti despre Ioan Botezatorul si despre Hristos si te consideri la fel de vrednic precum acestia in a evalua si judeca. Eu nu imi pot permite asta pentru ca am fost invatat sa pun mai inainte de orice smerenia si pacea, am fost instruit de ai mei parinti sa cred in Sfanta Treime, in Maica Sfanta, in sfinti si icoane. Nu vreau ca discutia dintre noi doi sa capete valente teologice pentru ca vorbim despre credinta si mai putin despre incercarea de rationalizare a acesteia. Ca se numeste scoala de duminica, adunare ori pur si simplu mesa nu are importanta din punctul de vedere al relationarii mele cu ceilalti pe acest site. Radu Gyr a scris si el poezie atunci cand era inchis. O poezie traita si plina de deschidere. Daca ai candva vreme cauta poeziile lui. Sunt deosebite.
pentru textul : noi propovăduim un hristos nerăstignit deam intrat doar ca sa dau o penita. nu pot sa spun cat mi-a placut si cum, ce sens ar avea. am simtit exact ca in comentariul de mai sus, ca fiecare grupaj e un poem in sine. de aceea.
pentru textul : autumn music 2 de...era să pun o peniță:))!
pentru textul : Vifor cubist pe notele unui Colind deÎntr-adevăr, aceasta a fost ideea, de a construi treptat un edificiu pe care să îl dărâm în ultima strofă. Nu voiam să diluez mesajul poetic, doar să termin într-o notă ușor aeriană. Finalul este, de fapt, expresia unui eșec, a unei ratări. Cineva mi-a zis odată să nu-mi fac probleme, poezia se învață. Așa o fi? :)
pentru textul : Le Singe Bleu deversuri care fac toamna să pară mai umană: ne-o apropie, ne fac să iubim această zi așa cum este ea, monotonă, trisăt, rece, dar atât de umană! un poem antiminulescian, de o delicatețe care răzbate surprinzător prin urzeala imaginilor dure; fâșâitul din versul al 3- lea, rezultă o disonanță la citire, poate fi o onomatopee menită să tulbure firul aproape melodic, ca o litanie...
pentru textul : amintire din pavilionul 10 devirgil, am schimbat, multam.
adriana, o sa aplic corecturile imediat ce ma trezesc mai bine si ma aduc la dispozitia de lucru. multumesc.
pentru textul : Domnul Ghecev nu doarme dee interesantă ideea de a prelua scrierile cuiva și a le planta pe un blog personal, poate, poate dau roadă; eu nu am un astfel de blog personal și nici nu am intenția de a avea vreodată, ar presupune aceasta un alt fel de însingurare, fațeta egoistă a acesteia, un fel de dorință de a participa la viața socială, la agora, dar să ai exclusiv rolul de autocrat; Nicolas, nu mi-am însușit niciodată ideile sau munca vreunui ”frate de suferință”, nu am avut niciodată nici cea mai mică intenție în acest sens! ceea ce vreau să spun, este doar că îmi plac aceste rânduri, sunt scrise cu simțire, cu suferință chiar.
pentru textul : dincolo de iluzie dePagini