Alma, e totuși un răspuns. îmi cer scuze pentru nepromptitudine. încărcătua de lucru aici pe site m-a împiedicat și apoi unele lucruri le-am considerat cam înțelese de la sine. Probabil că nu înțelegi cum funcționează un astfel de website dacă vrei răspunsuri sigure la toate întrebările, măcar și pentru simplul fapt că un lucru se poate implementa în diferite moduri și apoi dacă spui una și ajungi să faci altfel m-ai fi acuzat de nesinceritate sau netransparență, cum și faci la sfîrșit. Unele lucruri le vezi într-un anumit fel pe planșetă și altfel în dinamica unui site. Astfel că nu știu cum aș fi putut răspunde mai bine. Și apoi eu nu sînt arhitect de website-uri, am mai degrabă o abordare ...poetică, mai experimentez, mai modific, etc. În orice caz asta nu se vrea nici netransparență și nici nesiguranță. Dar tocmai de aceea am scris anunțul de astăzi. Bineînțeles că tu poți continua să crezi ce vrei.

„p/s deduc că nu vom avea cu ce vota din cămășile în care ne băgăm...”

Paul,

Dacă încerci (încercăm) să te (să ne) detaşezi (detaşăm), deşi este destul de greu pentru toată lumea de pe aici, dar şi din diasporă, lăsându-i la o parte pe liiceni, pleşueni, ciorbea(eni), diaconu(eni) – ultimele două categorii siluind limba română, chiar şi ca denumire, ca şi primele care o fac însă, chipurile mai subtil, mergând la esenţa ei - etc., sper că vei/vom putea observa că, de fapt, toată clasa politică (indiferent de coloratură şi denumire), este cea care ne-a băgat în cămaşe de forţă „ne mai având cu ce vota” (cum zici). Pentru că: dacă nu ne prezentăm la referendum vom favoriza o gaşcă (cu toată pletora de acoliţi cu interese personale veroase), iar dacă ne prezentăm, invers – altă gaşcă etc.

Cel puţin pentru mine singura soluţie este acum să privesc în linişte şi chiar cu o anumită plăcere (perversă, recunosc ) cum plăcile tectonice – înainte, în timp ce şi după marea Rebeliune de pe Kronstadt şi Anti Oedipiana Schizofrenie Capitalistă – şi-au urmat (şi îşi) urmează drumul nestingherite spre intrarea în altă dimensiune (spirituală?!) şi să agonizez râzând şi pieptănându-mă pe chelie; tot aşa, cu părul într-o parte.

Matei se făcea trimitere la editură. la timpul potrivit vei vedea care e lagătura.

OK Bianca, nici eu nu doresc asta, dar nu crezi ca in cazul asta chiar exgerezi? Articolul este unul de atitudine, ce vrei sa scrii la el, sa faci vreo analiza literara? Come on! Te rog sa nu te transformi intr-un politai cu ochelari de cal, in primul rand pentru ca tu nu cred ca esti politai (ma insel oare? :-), in al doilea rand nici eu nu sunt cal iar in al treilea, ultimul dar nu cel din urma, nu ne sta bine deloc cu ochelari de niciun fel. Andu

Nici de data asta nu m-ai convins kruger. Părerea mea este că (așa cum am mai scris pe aici pe undeva) textul nu are nimic deosebit, doar că este scris într-o manieră (sau folosind un anumit stil) care îți place ție (sau cu care rezonezi tu sau grupa ta de vîrstă, cultură, educație, etc). Nimic altceva.

E deosebită realizarea experimentului vizual. Am apreciat scrierea atentă, cu migală parcă, a fiecărei strofe (e straniu să scriu strofe aici). Cred că un singur cuvânt e rupt din context: "stomacul" (aș fi scris "pântecul", păstrând același ton).

exista un final 3: consuelo fuge cu Electra pe o insula populata cu artisti si politicieni, capata un job de expert in profetii care nu se implinesc si e happy pina la un putch prost organizat de opozitie. in schimb Medea, dezamagita de cursul lucrurilor se deda matamaticii , incercind sa calculeze citi iubiti au avut femeeile de la Eva incoace . Necapatand un raspuns pertinent sparge oglinda, se aseaza ca o cariatida cu un expresso in mana sub santal asteptind cu Oedip, inflorirea..

Belizan tu scrii tot mai prost recently și nici o pauză nu iei. Asta e o problemă literară adevărată. Iar când vei înceta să vorbești despre mine și un plagiat despre care habar nu ai ce a fost o să mai faci un pas înainte înspre a deveni un buzoian matur și deștept deci o excepție.

Călin pot accepta perspectiva ta aseptica, din colegialitate, insa nu imi poti cere sa o si inteleg... mai ales ca tigara nu este un motiv literar aici ci doar un pretext, o introducere, o farama de real din care mi-am revendicat in ziua aceea prada. Banuiesc ca de la versul trei incolo nu mai este nimic daca tot e sa judecam dupa principiul "ceea ce nu pot percepe prin simturi nu exista" :)

mulțumesc de trecere, Profetule, și te aștept să revii la fiece poem. că am un stil "naiv" nu mi s-a mai spus, însă mi s-a recomandat să îmi construiesc versul fără a urmări neapărat rima. ai dreptate în ceea ce privește ultima strofă. am pus acolo două versuri pentru a încheia parcă un ciclu și nu pentru a susține ideea poemului. îți dau dreptate și în cea ce privește lipsa de lucru, de aceea îți mulțumesc sincer și iară pentru aprecieri.

imi cer scuze la randul meu, ecranul extrem de mic al calculatorului de unde am incercat sa citesc textul m-a "deturnat" de la lectura... Felicitari pentru volum!

Nu neapărat în limba scrierilor lui Negru (salut cu acest prilej întoarcerea pe H a acestui sensibil autor) poemul vine ca o bătaie de tobă, ciudat însă de data aceasta deloc ritualică, mai degrabă revoltată, însă la fel de obsesivă.
Te mai aștept și cu alte materiale, până atunci las aici semnul meu de apreciere specific-obsesive.

agreez cu fiecare observatie, Dedal. eu o consider totusi o ruga, mai mult decat o revolta. nu mai pot schimba nimic la ea, in afara de virgulele de care sunt vinovat, deoarece ruga asta a ajuns deja sus si s-a disipat in ramificatii si raspunsuri. biberoane/Doamne nu e chiar atat de improprie rima, avand in vedere ca foarte putine cuvinte in contextul abordat ar fi rimat cu Doamne. la inducerea injectiei am sa ma mai gandesc. o simplificare a versurilor ar fi posibila, insa ar schimba ideea de la care am pornit si la care am vrut sa ajung. cam atat, cu aprecierea care se cuvine.

! un text fluent şi demn din câte se pare de o peniţă pe acest site...cât de trist este atunci când arta alunecă în imoralitate. Sunt obligată să acuz acest text vinovat prin etica perfidă şi strâmbă pe care o afirmă. Este un text inuman cu note fasciste. Ştiu că arta nu are graniţe, teoretic nu este tributară unei ideologii, dar de data aceasta acest text mă obligă moral să ripostez. Sărăcia, lipsurile, murdăria lumii "de jos" nu pot fi poezie adevărată (aşa cred eu), dacă apar distorsionate, diforme şi ridiculizate fără scrupule de către cei privilegiaţi, cei care în realitate fură din bunurile şi drepturile celor mărunţi. E vorba de oameni care îşi doreau poate mult să muncească, să câştige un ban muncit şi legea le-a luat dreptul sau au fost brutal marginalizaţi. E vorba de omenescul pur şi simplu al stării de a fi mamă, care nu "schiaună" şi este obligată să cerşească pentru viaţa pruncului. Cunosc din proprie experienţă ce înseamnă să cerşeşti la asistenţi sociali sau în spitale o pereche de pamperşi, nu pentru ţigări sau pahare...aici textul atinge din nou absurdul şi grotescul lipsei de onestitate. Până şi parodierea rugăciunii pentru copii ("cîine cîinişorul meu" cu î din i din vremea de demult) trece dioncolo de limitele acceptabile ale cruzimii şi exprimă doar ideologia celui puternic asupra celui slab. Cunosc foarte bine cum omul lipsit de şanse simte chiar la vârstă adultă nevoia să murmure acea rugăciune. Rozariile nu sunt legate de "îndoctrinarea" muribunzilor, ci a torţionarilor de felurite feluri, cu felurite măşti. Nu mai adaug nimic. Goya însuşi ar fi poate îngrozit de o astfel de viziune, precum cea din acest poem.