Corina, mulțumesc de trecere și pentru semn. Încep cu sfârșitul. Din sugestia ta referitoare la titlu, nu pot deduce decât următoarele:
ori pur și simplu ai citit și interpretat textul în alt fel de cheie,
ori te aflai încă sub influența ultimului tău text pe care l-ai scris și publicat(recunosc, l-am citit ca pe un poem-poveste , care conține mai multă imaginație, decât adevăr)aici și în altă parte,
ori ai căzut victimă unei șarade/dezinformări/bârfe(să sperăm că nu...)
Varianta ta, din păcate, nu-mi surâde, pentru că încerc să evit pe cât posibil inversarea locului părților de vorbire în propoziție. Mai ales când e vorba de verbe. Oricum, mulțumesc pentru efortul depus. Eugen
Pentru ca... "suntem pe aceeași stradă deși arhicunoscută e alta o experimentăm și ea ne experimentează cuprinzându-ne din toate părțile cum alții suntem și ea nu mai este …" Personal, e primul lucru ce m-a cucerit la textul acesta. Pe de alta parte se observa mina sigura si stiinta de a jongla cu imaginile. Nu as fi de acord cu acel ("cu cine"), mie mi se pare cam explicit. Din punctul meu de vedere, ceea ce urmeaza, punctele de suspensie imi creeaza exact senzatia ca ai spune ceva cuiva pentru ca.... si cred ca aici e poemul. O buna perioada m-am raliat parerii potrivit careia e un cliseu sa scrii un poem despre un poem. Finalul mi se pare o mintuire. Recunosc, am mai citit textul, dar e o placere sa-l recitesc pentru ca e un text de calitate din punctul meu de vedere
cred că aici ai improvizat și-a ieșit un jazz interesant. nota amuzantă din final dă o altă culoare, deși solfegiul textului e construit într-o direcție tristă. deci falsă. bune și farsele astea uneori.
"Privește la Ovidiu Nacu cît de lipsit de bun simț răspunde cuiva care îi atrage frumos atenția că a încălcat un regulament pe care el s-a angajat să îl respecte. Nu l-a obligat absolut nimeni. Deci în esență dumnealui se complace să fie un mincinos, adică un șarlatan, adică un om care promite una și face alta". Domnule Virgil Titarenco, in mod oficial imi cer scuze daca Dvs considerati (si din agresivitatea limbajului folosit, inteleg ca asa e) ca v-am jignit, ori am intentionat sa va denigrez. Va inteleg seriozitatea in impunerea regulilor de buna functionare a sitului proprietate personala (nu insa si aversiunea pentru o libertate creatoare, chiar daca nu a mea, a obraznicului), fara de care situl Dvs il vedeti intrat in anarhie. Daca tot veni vorba de Regulament, sa nu uitam ca sambata a fost facuta pentru om, nu invers, si cu Regulamentul in mana poti brutaliza -"legal!"- muritorul de rand care intra pe hermeneia cu statutul de autor, ca mai apoi, dintr-o (una bucata) poezie criticata ca fiind "neinspirata", sa fie impins represiv spre periferia noviciala, iar textele-i (acum prea "dese") sa fie atentionate cu deget militienesc. Asadar, iertati-ma, dar ceea ce Dvs considerati a "atrage frumos atenția că a încălcat un regulament pe care el s-a angajat să îl respecte" eu inteleg drept palma si peste obrazul stang, ce din nesfintenie am refuzat astazi sa-l vi-l ofer. Intrand pe situl Hermeneia nu am semnat nici un contract, nici un angajament juridic fata de care eu sa-mi exercit responsabilitatile legale. Regulamentul sitului, atat de hiperbolizat in acest context, eu l-am privit mai degraba ca facand parte din codul etic al membrilor, decat ca un Decalog absolut si universal valabil in fiecare pixel al sitului. Aici identific eu diferenta de perspectiva dintre noi. Va inteleg frustrarile, la care am contribuit si eu cu si fara stiinta, dar nu ma regasesc de fel in portretul ce mi l-ati inchegat: "în esență dumnealui se complace să fie un mincinos, adică un șarlatan, adică un om care promite una și face alta". Imi cer inca o data scuze pentru nervii Dvs. iritati. Cand golania teribilista ramane ultima arma in fata tancului, poate ca merita folosita. Eu asa am facut, iar consecintele se vad. Cu intarziat respect, Ovidiu.
Cred că amândoi am făcut o confuzie, domnule Virgil. Cred în continuare că linkuri spre siteuri tip bibliotecă, cum sunt multe pe internet, (poate nu cel pe care l-am dat eu e cel mai bun), pot fi postate la anumite texte dacă e necesar. Dar eu mi-am dat seama abia acum că un text celebru al lui Caragiale, adică "Triumful talentului" nu este necesar de dat ca link, fiindcă oamenii îl pot oricând reciti într-o bibliotecă sau pe net, sau l-au citit deja. Adică linkul scade din valoarea micului meu text care îl interpretează pe Caragiale, în cazul că textul meu are vreo valoare. Totuşi, în cazul unui eseu referinţele ştiu că sunt necesare la subsol. Totuşi în cazul unei interpretări a unui text mai puţin cunoscut, linkul cred că e necesar. Când legile sau regulamentele sunt confuze sau nu se aplică în toate cazurile, e mai greu să ghiceşti ce e mai bine. Fiindcă textul meu e fără pretenţie de exegeză, şi reprezintă doar note de lectură, am hotărât să renunţ la linkul spre textul lui Caragiale, oricum prea cunoscut şi uşor de găsit de către cei care vor să îl citească.
Nu toată lumea trebuie să se alinieze şi să poarte uniformă. Când creatorul a răsădit un câmp de flori nu le-a zămislit la fel pe toate. Ceea ce ne fascinează este adeseori tocmai diversitatea creaţiei. Arghezi nu s-a temut să fie el însăşi, amarnic şi scorţos, în ale sale "Flori de mucigai".
Avem în poemul acesta elemente de simbolism. Într-un registru determinat de alte simboluri precum râpă, de câini, de peisajul dezolant în care se află individul în momentul invocării divinităţii, cuvântul "dos" se integrează şi nu deranjează fondului lexical..
Marii creatori nu au intenţionat obligatoriu să fie douămiişti sau optzecişti. Ei au exprimat ceea ce le-a dictat duhul creaţiei în momentul respectiv. Ulterioare modificări pot de multe ori doar să dăuneze lucrării şi a dicta sau sugera cuiva cum să-şi desăvârşească lucruarea, ei bine asta ţine de subiectivismul fiecăruia.
Poemul poartă amprenta originalităţii şi susţin acest punct de vedere.
nu stiu daca solutia "după cum i-era felul" este corecta ca transcriere.
despre text; are desigur unele stîngăcii, dar ce este interesant este că totuși se simte un stil personal, un stil aparte. are un fel de tragism existențial, sec. mă face să mă gîndesc la de sica sau visconti. un anumit existențialsm ardelenesc.care te lasă cu un gol în inimă. nu în suflet, în inimă. interesant. părerea mea este că dacă autorul ar avea ambiția să își șlefuiască scriitura și să caute formule elegante (chiar laconice daca e nevoie) în locul stîngăciilor școlărești, are șanse să adune o culegere de amintiri care ar avea cititori. sau poate e subiectivismul meu ca unul care mi-am petrecut prea multe vacanțe de vară pe malul Mureșului în Ardeal.
De acord cu domnul Virgil Titarenco. Domnule Laurențiu, cu mai mult curaj, lăsați-vă scris de poezie. Un autor mai putin experimentat, la inceput de drum, abordeaza mai mult o forma apropiata de prozodie. Poeziile cu esenta, vin mai tarziu, dupa ce autorul reuseste singur sa decanteze, in functie de abilitatile, talentul si experienta acumulata. Cateva sugestii. Poezia este ca si sculptura. Zace intr-un munte de cuvinte. Hm, realizez ca tocmai am scris un aforism. Numai bine.
Bianca, Ai dreptate cand spui ce spui si faci bine ceea ce faci, eu imi cer scuze pentru reactia mea cam brusca, dar nu stiu cati autori ar ramane "reci si impartiali" la asemenea afirmatii ca cele ale Arancai. Insa recunosc inca o data ca ai dreptate. dar eu tot imi doresc ca macar aici pe Hermeneia sa primesc comentarii pe text si nu aprecieri subiective, ca sa nu mai vorbesc tendentioase. Multumesc pentru intelegere Andu
ce bine că sunt onanist... ar fi spus și thomas la rândul lui. nu în barbă. interesant text, dar cred că e cam riscant. partea cu fizica e absolut relevantă. glumind... poti fi acuzat de prosemitism. toate peronajele sunt de origine evreiască. stăpâne, mai cheamă și-un... creștin!
Da da da, Corina, cel mai bun text al meu nu l-am scris încă şi mă întreb tot mai serios dacă s-o fac. Acum astea două personaje pe care mi le-ai numit fug alandala şi nu le mai pot stăpâni. Şi da, o să mai fie, dar mai răruţ că-i mai drăguţ.
Cred că textul de faţă ar curge mai frumos pe orizontală decât pe verticală. Ai încercat să te gândeşti că ar putea da mai bine ca proză? Undeva pe la note, nu de subsol.
Vorba ceea: Al cui eşti, maică, din Togo? Acum, redevenind serioşi, textul e o pastişă după Marin Sorescu, din "La lilieci"...Există mici contribuţii personale, dar modelul e copleşitor şi anulează...
o fi din cauza ca de vreo patru ore ascult latin jazz, o fi din cauza luminii de la instalatia de pom sau pentru ca e craciunul si e liniste, dar mi-a placut textul intr-atît incît simt nevoia sa-l impenitez sarbatori fericite!
Cristi, eu am fost deschis cu tine. Poate sint eu de vina. Pentru ca sint un om simplu. De fapt sint asa de simplu ca uneori ma confund pe strada cu mine insumi. Si oamenii simpli citesc si daca nu pricep, nu pricep. Dar abscons e termenul pentru ca atunci cind am ridicat capul nu stiam de unde am venit. Sau poate e si asta un efect poetic si mi-a scapat mie. As mai adauga ceva, repetitia chakrelor te face sa vrei sa vezi ceva si tu tocmai aici inseli asteptarile. Poate daca nu pomeneai...
Marina, apreciez gestul tău de a atrage atenția asupra acestei apariții și, fiind o admiratoare a universului poetic atât de original al lui Adrian Grauenfels, pot spune că ai prins cu tușele poeziei sale. Adrian, mă bucură această ieșire pe hârtie și îți doresc numai succes, pentru că îl meriți pe deplin.
well, mi se pare mai degrabă proză decît poezie.
pe alocuri există încercări oneste de a o face să sune a poezie dar din păcate, în opinia mea, nu reușesc decît să reamintească efortul.
cu toate acestea, este un text interesant.
Pe ici, pe colo, urmează să mai lucrezi, deși cred că vei lasă textul în forma aceasta. Este emoționant poemul, nu sunt patriot decât, cum se spune, la olimpiadele de gimnastică, dar mi-a dat o lacrimă, citind. Finalul foarte bun, interesant ar fi dacă e inspirație de moment sau pregătit de ceva vreme. E un text care trebuia scris.
In noapte pacatoasa ratiunea monstrii naste se zvircoleste aprig calugarul pe pluta iubirirlor pierdute si ierburi rele paste lasind pentru vecie ilustra kama -sutra
... scria cu mult timp în urmă, dl. Alexandru Lungu : parcă mi-a fost să fiu/ prund de tristețe/ apă curgătoare/ între viață și moarte. eu aș fi vrut să se oprească aici. însă acesta este doar un fragment dintr-un poem remarcabil, pare-mi-se publicat prin ' 98 în România literară . îmi place la tine mult dorința de a spune multe lucruri în puține cuvinte(e și diferența, remarcată de Voltaire, dintre proză și poezie). uite, aș schimba doar "umbletul muntelui" și "buzele ierbii", pentru că nu mai au forța de a trezi senzațiile pe măsură. (plus "mireasmă") mă bați?:)
"am lăsat pietrele să cadă" - evităm o alăturare de "s"-uri care deranjează puțin urechea; "nu mai puteau strivi pe nimeni dar reușeau să tulbure" - m-aș opri la "tulbure" , ducând apele dincolo, adică în versul următor Cred că o piatră poate tulbura la fel de mult ca și o apă - forme de relief, da? Apoi nu mai este nevoie să schimbăm acel "măcar" cu "doar". Ar veni ceva de genul: "nu mai puteau strivi pe nimeni dar reușeau să tulbure măcar apele distorsionau umbrele" Cred că verbul "a tulbura" este unul destul de puternic ca imagine și conduită artistică încât să accepte în jurul său un acolit, un "baston", doar pentru a forma cititorului o bună imaginație și de ce nu o explicație. - "ape tulburi"; "să tulburi apele" cu pietre? - truism Părerea mea se vrea una bună despre acest text. Are un mesaj transmisibil (să nu ne gandim la gripa porcină) și acesta este primul merit al textului. Generează o stare și este suficient. Bun.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Corina, mulțumesc de trecere și pentru semn. Încep cu sfârșitul. Din sugestia ta referitoare la titlu, nu pot deduce decât următoarele:
ori pur și simplu ai citit și interpretat textul în alt fel de cheie,
ori te aflai încă sub influența ultimului tău text pe care l-ai scris și publicat(recunosc, l-am citit ca pe un poem-poveste , care conține mai multă imaginație, decât adevăr)aici și în altă parte,
ori ai căzut victimă unei șarade/dezinformări/bârfe(să sperăm că nu...)
Varianta ta, din păcate, nu-mi surâde, pentru că încerc să evit pe cât posibil inversarea locului părților de vorbire în propoziție. Mai ales când e vorba de verbe. Oricum, mulțumesc pentru efortul depus. Eugen
pentru textul : Simbioză dePentru ca... "suntem pe aceeași stradă deși arhicunoscută e alta o experimentăm și ea ne experimentează cuprinzându-ne din toate părțile cum alții suntem și ea nu mai este …" Personal, e primul lucru ce m-a cucerit la textul acesta. Pe de alta parte se observa mina sigura si stiinta de a jongla cu imaginile. Nu as fi de acord cu acel ("cu cine"), mie mi se pare cam explicit. Din punctul meu de vedere, ceea ce urmeaza, punctele de suspensie imi creeaza exact senzatia ca ai spune ceva cuiva pentru ca.... si cred ca aici e poemul. O buna perioada m-am raliat parerii potrivit careia e un cliseu sa scrii un poem despre un poem. Finalul mi se pare o mintuire. Recunosc, am mai citit textul, dar e o placere sa-l recitesc pentru ca e un text de calitate din punctul meu de vedere
pentru textul : Pentru că... decred că aici ai improvizat și-a ieșit un jazz interesant. nota amuzantă din final dă o altă culoare, deși solfegiul textului e construit într-o direcție tristă. deci falsă. bune și farsele astea uneori.
pentru textul : în joacă defăcând sex iniţiatic - puţin pretenţios.
pentru textul : închisoare de săpun deMai bine ca de obicei.
"Privește la Ovidiu Nacu cît de lipsit de bun simț răspunde cuiva care îi atrage frumos atenția că a încălcat un regulament pe care el s-a angajat să îl respecte. Nu l-a obligat absolut nimeni. Deci în esență dumnealui se complace să fie un mincinos, adică un șarlatan, adică un om care promite una și face alta". Domnule Virgil Titarenco, in mod oficial imi cer scuze daca Dvs considerati (si din agresivitatea limbajului folosit, inteleg ca asa e) ca v-am jignit, ori am intentionat sa va denigrez. Va inteleg seriozitatea in impunerea regulilor de buna functionare a sitului proprietate personala (nu insa si aversiunea pentru o libertate creatoare, chiar daca nu a mea, a obraznicului), fara de care situl Dvs il vedeti intrat in anarhie. Daca tot veni vorba de Regulament, sa nu uitam ca sambata a fost facuta pentru om, nu invers, si cu Regulamentul in mana poti brutaliza -"legal!"- muritorul de rand care intra pe hermeneia cu statutul de autor, ca mai apoi, dintr-o (una bucata) poezie criticata ca fiind "neinspirata", sa fie impins represiv spre periferia noviciala, iar textele-i (acum prea "dese") sa fie atentionate cu deget militienesc. Asadar, iertati-ma, dar ceea ce Dvs considerati a "atrage frumos atenția că a încălcat un regulament pe care el s-a angajat să îl respecte" eu inteleg drept palma si peste obrazul stang, ce din nesfintenie am refuzat astazi sa-l vi-l ofer. Intrand pe situl Hermeneia nu am semnat nici un contract, nici un angajament juridic fata de care eu sa-mi exercit responsabilitatile legale. Regulamentul sitului, atat de hiperbolizat in acest context, eu l-am privit mai degraba ca facand parte din codul etic al membrilor, decat ca un Decalog absolut si universal valabil in fiecare pixel al sitului. Aici identific eu diferenta de perspectiva dintre noi. Va inteleg frustrarile, la care am contribuit si eu cu si fara stiinta, dar nu ma regasesc de fel in portretul ce mi l-ati inchegat: "în esență dumnealui se complace să fie un mincinos, adică un șarlatan, adică un om care promite una și face alta". Imi cer inca o data scuze pentru nervii Dvs. iritati. Cand golania teribilista ramane ultima arma in fata tancului, poate ca merita folosita. Eu asa am facut, iar consecintele se vad. Cu intarziat respect, Ovidiu.
pentru textul : Doină deCred că amândoi am făcut o confuzie, domnule Virgil. Cred în continuare că linkuri spre siteuri tip bibliotecă, cum sunt multe pe internet, (poate nu cel pe care l-am dat eu e cel mai bun), pot fi postate la anumite texte dacă e necesar. Dar eu mi-am dat seama abia acum că un text celebru al lui Caragiale, adică "Triumful talentului" nu este necesar de dat ca link, fiindcă oamenii îl pot oricând reciti într-o bibliotecă sau pe net, sau l-au citit deja. Adică linkul scade din valoarea micului meu text care îl interpretează pe Caragiale, în cazul că textul meu are vreo valoare. Totuşi, în cazul unui eseu referinţele ştiu că sunt necesare la subsol. Totuşi în cazul unei interpretări a unui text mai puţin cunoscut, linkul cred că e necesar. Când legile sau regulamentele sunt confuze sau nu se aplică în toate cazurile, e mai greu să ghiceşti ce e mai bine. Fiindcă textul meu e fără pretenţie de exegeză, şi reprezintă doar note de lectură, am hotărât să renunţ la linkul spre textul lui Caragiale, oricum prea cunoscut şi uşor de găsit de către cei care vor să îl citească.
pentru textul : Scurt pe doi demulţumesc pentru atenta citire şi înţelegere.
pentru textul : eu n-am fost cu tata la femei deNu toată lumea trebuie să se alinieze şi să poarte uniformă. Când creatorul a răsădit un câmp de flori nu le-a zămislit la fel pe toate. Ceea ce ne fascinează este adeseori tocmai diversitatea creaţiei. Arghezi nu s-a temut să fie el însăşi, amarnic şi scorţos, în ale sale "Flori de mucigai".
pentru textul : în rîpa aceea unde mor cîinii și oamenii fără acte deAvem în poemul acesta elemente de simbolism. Într-un registru determinat de alte simboluri precum râpă, de câini, de peisajul dezolant în care se află individul în momentul invocării divinităţii, cuvântul "dos" se integrează şi nu deranjează fondului lexical..
Marii creatori nu au intenţionat obligatoriu să fie douămiişti sau optzecişti. Ei au exprimat ceea ce le-a dictat duhul creaţiei în momentul respectiv. Ulterioare modificări pot de multe ori doar să dăuneze lucrării şi a dicta sau sugera cuiva cum să-şi desăvârşească lucruarea, ei bine asta ţine de subiectivismul fiecăruia.
Poemul poartă amprenta originalităţii şi susţin acest punct de vedere.
nu stiu daca solutia "după cum i-era felul" este corecta ca transcriere.
pentru textul : Barajul dedespre text; are desigur unele stîngăcii, dar ce este interesant este că totuși se simte un stil personal, un stil aparte. are un fel de tragism existențial, sec. mă face să mă gîndesc la de sica sau visconti. un anumit existențialsm ardelenesc.care te lasă cu un gol în inimă. nu în suflet, în inimă. interesant. părerea mea este că dacă autorul ar avea ambiția să își șlefuiască scriitura și să caute formule elegante (chiar laconice daca e nevoie) în locul stîngăciilor școlărești, are șanse să adune o culegere de amintiri care ar avea cititori. sau poate e subiectivismul meu ca unul care mi-am petrecut prea multe vacanțe de vară pe malul Mureșului în Ardeal.
este o inițiativă excelentă. unii chiar debutează editorial sub auspiciile Virtualia. felicitări, Alina!
pentru textul : Virtualia 13 - ediţia ta norocoasă deDe acord cu domnul Virgil Titarenco. Domnule Laurențiu, cu mai mult curaj, lăsați-vă scris de poezie. Un autor mai putin experimentat, la inceput de drum, abordeaza mai mult o forma apropiata de prozodie. Poeziile cu esenta, vin mai tarziu, dupa ce autorul reuseste singur sa decanteze, in functie de abilitatile, talentul si experienta acumulata. Cateva sugestii. Poezia este ca si sculptura. Zace intr-un munte de cuvinte. Hm, realizez ca tocmai am scris un aforism. Numai bine.
pentru textul : Dor indoor deeu nu cred in Marea Câinoiadă.
pentru textul : chițcanii de aur deBianca, Ai dreptate cand spui ce spui si faci bine ceea ce faci, eu imi cer scuze pentru reactia mea cam brusca, dar nu stiu cati autori ar ramane "reci si impartiali" la asemenea afirmatii ca cele ale Arancai. Insa recunosc inca o data ca ai dreptate. dar eu tot imi doresc ca macar aici pe Hermeneia sa primesc comentarii pe text si nu aprecieri subiective, ca sa nu mai vorbesc tendentioase. Multumesc pentru intelegere Andu
pentru textul : excalibur dece bine că sunt onanist... ar fi spus și thomas la rândul lui. nu în barbă. interesant text, dar cred că e cam riscant. partea cu fizica e absolut relevantă. glumind... poti fi acuzat de prosemitism. toate peronajele sunt de origine evreiască. stăpâne, mai cheamă și-un... creștin!
pentru textul : Discutii despre Thomas Mann si fizica deDa da da, Corina, cel mai bun text al meu nu l-am scris încă şi mă întreb tot mai serios dacă s-o fac. Acum astea două personaje pe care mi le-ai numit fug alandala şi nu le mai pot stăpâni. Şi da, o să mai fie, dar mai răruţ că-i mai drăguţ.
Tea or coffee?
pentru textul : Lângă deCred că textul de faţă ar curge mai frumos pe orizontală decât pe verticală. Ai încercat să te gândeşti că ar putea da mai bine ca proză? Undeva pe la note, nu de subsol.
pentru textul : urmează-ţi distinctul deVorba ceea: Al cui eşti, maică, din Togo? Acum, redevenind serioşi, textul e o pastişă după Marin Sorescu, din "La lilieci"...Există mici contribuţii personale, dar modelul e copleşitor şi anulează...
pentru textul : da prin satu ăsta aproape nici ţipenie deo fi din cauza ca de vreo patru ore ascult latin jazz, o fi din cauza luminii de la instalatia de pom sau pentru ca e craciunul si e liniste, dar mi-a placut textul intr-atît incît simt nevoia sa-l impenitez sarbatori fericite!
pentru textul : überpain deCristi, eu am fost deschis cu tine. Poate sint eu de vina. Pentru ca sint un om simplu. De fapt sint asa de simplu ca uneori ma confund pe strada cu mine insumi. Si oamenii simpli citesc si daca nu pricep, nu pricep. Dar abscons e termenul pentru ca atunci cind am ridicat capul nu stiam de unde am venit. Sau poate e si asta un efect poetic si mi-a scapat mie. As mai adauga ceva, repetitia chakrelor te face sa vrei sa vezi ceva si tu tocmai aici inseli asteptarile. Poate daca nu pomeneai...
pentru textul : Suntem primul născut deMarina, apreciez gestul tău de a atrage atenția asupra acestei apariții și, fiind o admiratoare a universului poetic atât de original al lui Adrian Grauenfels, pot spune că ai prins cu tușele poeziei sale. Adrian, mă bucură această ieșire pe hârtie și îți doresc numai succes, pentru că îl meriți pe deplin.
pentru textul : Apariție editorială 2007 – „În vizită la Ussais” de Adrian Graunfels deinteresant, desi mie imaginea creata de text imi este mult diferita de imaginea la care duce link-ul dar poate asa sint eu
pentru textul : Teama tăcerii deAm retinut: N-am folosit nicicând transportul rutier – era mai odihnitor voiajul în capsule spațiale. In rest mi se pare cam fortat
pentru textul : Însemnările corăbierului fără mări dewell, mi se pare mai degrabă proză decît poezie.
pentru textul : pentru că mă obişnuisem cu tine depe alocuri există încercări oneste de a o face să sune a poezie dar din păcate, în opinia mea, nu reușesc decît să reamintească efortul.
cu toate acestea, este un text interesant.
Pe ici, pe colo, urmează să mai lucrezi, deși cred că vei lasă textul în forma aceasta. Este emoționant poemul, nu sunt patriot decât, cum se spune, la olimpiadele de gimnastică, dar mi-a dat o lacrimă, citind. Finalul foarte bun, interesant ar fi dacă e inspirație de moment sau pregătit de ceva vreme. E un text care trebuia scris.
pentru textul : românia perfect I deIn noapte pacatoasa ratiunea monstrii naste se zvircoleste aprig calugarul pe pluta iubirirlor pierdute si ierburi rele paste lasind pentru vecie ilustra kama -sutra
pentru textul : Poesia nopții de... scria cu mult timp în urmă, dl. Alexandru Lungu : parcă mi-a fost să fiu/ prund de tristețe/ apă curgătoare/ între viață și moarte. eu aș fi vrut să se oprească aici. însă acesta este doar un fragment dintr-un poem remarcabil, pare-mi-se publicat prin ' 98 în România literară . îmi place la tine mult dorința de a spune multe lucruri în puține cuvinte(e și diferența, remarcată de Voltaire, dintre proză și poezie). uite, aș schimba doar "umbletul muntelui" și "buzele ierbii", pentru că nu mai au forța de a trezi senzațiile pe măsură. (plus "mireasmă") mă bați?:)
pentru textul : levitația ca stare a firescului demultumesc, m-am bucurat ca mi-ai citit un text peste care credeam ca demult s-a asternut praul.
pentru textul : În loc de strigăt voi ţine un şarpe deTextul dezvăluie un portret creionat cu accente de un umor ușor nostalgic. Remarc tabletele în proză prezentate ca foarte reușite.
pentru textul : Molitfelnicul și Codul penal demultumesc pt semn. apreciez cum de asemeni apreciez si Aristocratia foielii pe care ti am citit o recent. Felicitari pt carte si la mai multe!:)
pentru textul : Birjarul Felice, milionul & baby Kiss de"am lăsat pietrele să cadă" - evităm o alăturare de "s"-uri care deranjează puțin urechea; "nu mai puteau strivi pe nimeni dar reușeau să tulbure" - m-aș opri la "tulbure" , ducând apele dincolo, adică în versul următor Cred că o piatră poate tulbura la fel de mult ca și o apă - forme de relief, da? Apoi nu mai este nevoie să schimbăm acel "măcar" cu "doar". Ar veni ceva de genul: "nu mai puteau strivi pe nimeni dar reușeau să tulbure măcar apele distorsionau umbrele" Cred că verbul "a tulbura" este unul destul de puternic ca imagine și conduită artistică încât să accepte în jurul său un acolit, un "baston", doar pentru a forma cititorului o bună imaginație și de ce nu o explicație. - "ape tulburi"; "să tulburi apele" cu pietre? - truism Părerea mea se vrea una bună despre acest text. Are un mesaj transmisibil (să nu ne gandim la gripa porcină) și acesta este primul merit al textului. Generează o stare și este suficient. Bun.
pentru textul : oameni și pietre dePagini