Fie-ti mila de mine si nu ma "termina". Sunt ca magarul lui Buridan. Intre a continua dialogul acesta, care-mi face o imensa placere si ma ajuta sa-mi ordonez si clarific idei si a continua cu seria de texte, lucru care a ajuns sa ma enerveze dar e necesar sa-l sfarsesc. Un argument in plus pentru a continua dialogul este ca, la finele sau (cand va veni) voi fi in masura sa continuu mai "adunat" (dupa drumuri) seria textelor. Un contra-argument este "ingineresc". Din IT&C pe care l-am practicat (si inca il) am invatat ca un produs informatic se realizeaza pe "versiuni". Altfel se ajunge la perfectionism si nu se mai scoate nimic pe piata. Prin urmare, cine ma impiedica ca, dupa ce termin, de bine de rau, seria inceputa, dupa un timp s-o reiau in alta versiune imbunatatita? Lasa-mi un ragaz de cateva zile sa ma hotarasc daca "beau" sau "mananc". Si, pentru ca mai exista si "tertul inclus", sa prefer sa mor si de una si de alta. G.
eu am crezut pînă în ultima clipă că jazz ambiental e scrisă de un poet și am încercat –fără succes - să intuiesc autorul. am simțit că e un adversar redutabil. sînt plăcute aceste surprize și interesante trăirile din culise. mulțumesc , felicitări și ție, sper că ne e permis acest răsfăț după o noapte de beție poetică.
un poem in proza excelent. pentru metafora si stil, pentru sensibilitatea cu care vorbesti despre femeie, pentru fiorul aproape sacru si scara pe care vrei sa o inalti....penita... scrii bine, cozane, tu stii asta si nici nevoie de penite nu ai... nu stiu de ce imi aminteste de un film de referinta...iubita pacientului englez...dar dincolo de asta...e carne si mult sange curs poetic pe nisip... /O, beduinule, sânii ei sunători sunt ca niște dune pe care talpa mea nu le va săruta niciodată/ ar trebui pus la intrarea intr-o casa a poeziei.
well, nicodem, mie intotdeauna mi-a fost groaza de oamenii "cu mandat". nu de alta dar mai intotdeauna urma "de perchezitie". evident (cred ca ti-am mai spus) nu cred ca avem acelasi Dumnezeu. Ma abtin sa spun care o fi al tau (pentru ca oricum nu stiu si nici nu cred ca e treaba mea sa fac asta). te avertizez insa ca desi ca persoana particulara nu am probleme sa fiu improscat de tine cu ce iti iese la gura (fiecare da ce are) totusi aici, pe hermeneia nu putem tolera (prea mult) manifestarile grobiene. asa ca te rog frumos sa te potolesti. iesi pe afara, mai ia o gura de aer rece si racoreste-te.
Versul semnalat de Adrian a rămas nerezolvat. Ce spui, s-ar potrivi ca sens înlocuirea sintagmei ,,jertfa de fum" cu ,,tămâia-n jar" ( care se ştie că produce fum )? ,,Jertfa" nu merge, are prima silabă accentuată, diferit de celelalte versuri.
Reusita grafica, plina de expresie. Totusi, daca decidem sa folosim limba engleza (aici e potrivit zic eu, deoarece "femei de afaceri" ar suna aiurea) sa o si scriem corect, deci "business women" :-) Bobadil.
Îmi cer scuze, nu am vrut să fiu ironic. Nu am citit poemul menţionat. Pur şi simplu.
Când am afirmat că nu cred că cele două au vreo legătură am vrut să elimin suspiciunea că m-aş fi inspirat. O noapte la fel de faină.
Foarte frumos experimentul tau, Adrian, o linistire a vantului dintr-o data, o imbinare intr-adevar a radacinilor, simultan cu pierderea lor de istorie. Mi-a placut foarte mult, am doar o singura retinere la acel mult, mult prea contextual "hai suna-ma la telefon". Poate te mai gandesti peste o vreme la asta.
Later than Ever - o rastalmacire a trecutului... imi permit sa spun ca a doua strofa m-a intrigat cel mai mult in momentul scrierii, o cautare esentializata in spiritual... raspunsul si-l da fiecare cititor, singur... Multumesc de trecere si semn, Corina
foarte frumos, fain și delicat poem, Daniela! l-am citit și îl voi mai citi cu siguranță, pentru că îl trec la favorite. mi-a transmis acea tristețe tolstoniană, ca un magnet, dar cu accentul puternic feminin. mi-a bucurat timpul rămas până spre seară, ca o scrisoare pe care o ții în mână nedesfăcută, fără adresă ci înmânată personal. o poezie puternică prin simplitatea imaginilor care devin artă. mulțumesc frumos, aveam nevoie de un text ca acesta acum.
P.S. Nu am nevoie de parerea dumneavoastra sub acest text, Andu Moldovean, intrucat nu o consider nici avizata si nici indreptatita. Nu era necesara. Imi aminteste de o zicala romaneasca "Rade si nea Ion ca si el e om"...
buna initiativa si bun si eseul. toata stima pentru ce faci aici, Gorun! trebuie popularizat pentru a fi cat mai vizibil, nu numai pentru ca este o munca dificila, cat pentru beneficiile ei. ce propun eu este sa il treci la foileton sau chiar sa faca Virgil o pg separata, sa-l numesti Manifest, pentru optimizare, si sa plasezi la fiecare inttrare cate un subtitlu specific. banuiesc ca vrei sa scrii si despre alte manifeste, poate si o tratare a subiectului dpdv al constructiei, istoricului, etc. ar mai fi interesante si niste fotografii, tubes. voi incerca sa fiu cat mai activa si la obiect si imi asum si promovarea online, daca esti de acord (fireste, linked la site). precis mai am ceva de zis, dar revin.
părerea mea, tot așa, ca participant la piața universității cam de când s-a instaurat ea prin aprilie cred și până în iunie când a fost minerizată to death la apelul muncitoresc al tovarășului Ion Vladimir Gorbaciov Iliescu este că fenomenul a fost un fel de flower-power aruncat peste timp în acel an de niște partide istorice care abia se decriogenaseră și din care fiecare participant a priceput cam ce a vrut. Pentru mine farmecul pieței universității ăsta a fost, că puteai acolo să faci și să zici ce vrei, te simțeai băgat în seamă, chiar și țiganii care musteau pe acolo se simțeau luați în seamă... flower power cum am mai spus.
Însă una peste alta cred că o grămadă de trepăduși care includ dar nu se rezumă la o destul de largă categorie de așa-ziși intelectuali răsăriți după 89 ca ciupercile după ploaie și-au însușit acest fenomen care, repet, în viziunea mea nu a avut nici cap și nici coada întocmai ca festivalurile de la woodstock din anii de grație ai lui sign-of-the-times, și apoi au făcut din el un fel de martiriu folositor.
În opinia mea în România nu a existat martiriul pieții universității, a fost o manipulare pe trei planuri, martiriu a fost doar la nivelul acelor persoane care au fost ucise sau schilodite și pentru care eu mă rog și aprind o lumânare ori de câte ori am ocazia... și în general în românia nu a existat martiriu adevărat de la horia cloșca și crișan încoace probabil.
O varza intelectuală care se voia de brussels amestecată cu țigani vânzând ciungă.
Asta ca să rezum fenomenul piața universității.
Iar Gorun nu mă miră că zice ce zice, el m-a obișnuit cu sforăiturile astea model Human Resources Patapievici care mai nou pretinde că scrie despre 'ultimul Culianu'.
În încheiere un cât se poate de în spiritul pieții universității... hai sictir!
Andu
Alex, o fi vreo modă și nu reușesc eu să o înțeleg, dar poate încerci tu să explici de ce refuzi regulile de ortografie. Ba mai mult, poate reușești să ne spui de ce le refuzi numai pe unele, iar pe altele nu. Lăsând "gluma" la o parte, te rog să corectezi. Până atunci, mie mi-e tare greu să fac vreun comentariu pe text.
Așa cum numai yester și-a ticluit zestrea literelor între două insomnii ale unui înger, până ce se aud runele nopților ce vor fi fost să vină: "nu mai știu ce mi-aș fi dorit să tac, - te confund cu lipsa mea de orgoliu, azi am trăit mai mult decât cuvintele mele, erau vorbe, doar litere aliniate…" Frumos contur al vieții tale ce iată, se metamorfozează treptat, sub povara martorilor indiscreți ca noi (ceilalți muritori), un poem superb de/din dragoste, așa cum puțini au parte și le este dat să scrie, adică până la sinceritatea și fericirea de a se spovedi simplu, dintr-o răsuflare: "- îmi place să dorm pe partea fericită a patului, am spus exact la mijlocul primului sărut." Peniță pentru eleganța mărturiei.
vezi tu yester, (frumos suna numele tau) daca ar fi suficient sa fim sensibili, ar fi ok. :) porumbelul acela e un detaliu care salveaza putin de la frivol... e placut sentimentul de a sti ca cineva asteapta ceva de la tine, iti multumesc! Calian, mi-era putin teama de cum vei vedea tu, poate intuiam sau speram ca vei veni... in ce mi-ai spus nu e amestecul acela puternic de verde crud si albastru intens, de care mi-era teama, e doar un nesperat de frumos amestec de galben... ceva intre o rezonanta comuna si o intelegere tacita a aceluiasi adevar suspendat de limba noptii, cand spun „mi-era teama” ma refer la faptul ca, uneori trairile feminine (poetice sau nu), pot fi acuzate de exces sentimental, aici prin folosirea cuvintelor simple „noapte” „maini”, ma temeam de o acuzatie de ... ludic usor manierist iti multumesc, lucrez la un volum de versuri si ma ajuta sa stiu cat de departe sunt de drum... te astept intotdeauna cand iti permite timpul si celelalte, sa-mi spui ce nu merge.
obiectiv, exact acest inceput l-am scazut si eu din text, chiar daca il las asa; a fost prima poezie pe care am scris-o dupa un lung sir de ani de pauza si exagerarea e justificata in acest fel. multumesc frumos!
E o baladă a morții cu suavități și locuri grave, dar prea lungă, are mult balast. Când va fi eliberată de el și sentimentul va fi strecurat. Da, ai reușit să reproduci atmosfera acestui loc tragic, o trambulină de plonjat în vis de o clipă sau în vis etern. Renunță la gratuități (e prea frumos textul în viitorul lui corp!) de genul:"Risc de răceală" Extaz inocent." Trupurile ard tăcute, tresaltă bulbii spaimei."
Hialine, tocmai despre lucrul acesta se vorbea cand ai intervenit cu ideea asteriscului la subsolul textului "vreau sa dansez pe lame de cutite"... Mai treci. Cu respect Ion Nimerencu
Mai mereu când reușiți să vă smulgeți dintr-un registru lirico-modernist si să abordați poezia momentului pe de-a dreptul, textele d-voastră au un soi de vibrație ciuată, pitită printre rânduri. Ceea ce nu prea întâlnesc în alte scrieri albe. Nici nu sunt fan acestor scrieri,.dar totuși... O zi bună!
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Fie-ti mila de mine si nu ma "termina". Sunt ca magarul lui Buridan. Intre a continua dialogul acesta, care-mi face o imensa placere si ma ajuta sa-mi ordonez si clarific idei si a continua cu seria de texte, lucru care a ajuns sa ma enerveze dar e necesar sa-l sfarsesc. Un argument in plus pentru a continua dialogul este ca, la finele sau (cand va veni) voi fi in masura sa continuu mai "adunat" (dupa drumuri) seria textelor. Un contra-argument este "ingineresc". Din IT&C pe care l-am practicat (si inca il) am invatat ca un produs informatic se realizeaza pe "versiuni". Altfel se ajunge la perfectionism si nu se mai scoate nimic pe piata. Prin urmare, cine ma impiedica ca, dupa ce termin, de bine de rau, seria inceputa, dupa un timp s-o reiau in alta versiune imbunatatita? Lasa-mi un ragaz de cateva zile sa ma hotarasc daca "beau" sau "mananc". Si, pentru ca mai exista si "tertul inclus", sa prefer sa mor si de una si de alta. G.
pentru textul : (2)Cȃte ceva despre Cantor, Aristotel și Dan Puric. Azi, Aristotel (doar ca pre-text) defiindca apartii consiliului, si inca mai esti un fel de mesager, nu i asa? daca am gresit facind concluyii pripite, atunci mai astept.
pentru textul : opi deeu am crezut pînă în ultima clipă că jazz ambiental e scrisă de un poet și am încercat –fără succes - să intuiesc autorul. am simțit că e un adversar redutabil. sînt plăcute aceste surprize și interesante trăirile din culise. mulțumesc , felicitări și ție, sper că ne e permis acest răsfăț după o noapte de beție poetică.
pentru textul : Premiul de popularitate al concursului de poezie „Astenie de primăvară Hermeneia 2010” deun poem in proza excelent. pentru metafora si stil, pentru sensibilitatea cu care vorbesti despre femeie, pentru fiorul aproape sacru si scara pe care vrei sa o inalti....penita... scrii bine, cozane, tu stii asta si nici nevoie de penite nu ai... nu stiu de ce imi aminteste de un film de referinta...iubita pacientului englez...dar dincolo de asta...e carne si mult sange curs poetic pe nisip... /O, beduinule, sânii ei sunători sunt ca niște dune pe care talpa mea nu le va săruta niciodată/ ar trebui pus la intrarea intr-o casa a poeziei.
pentru textul : deșertul din mijlocul patului dewell, nicodem, mie intotdeauna mi-a fost groaza de oamenii "cu mandat". nu de alta dar mai intotdeauna urma "de perchezitie". evident (cred ca ti-am mai spus) nu cred ca avem acelasi Dumnezeu. Ma abtin sa spun care o fi al tau (pentru ca oricum nu stiu si nici nu cred ca e treaba mea sa fac asta). te avertizez insa ca desi ca persoana particulara nu am probleme sa fiu improscat de tine cu ce iti iese la gura (fiecare da ce are) totusi aici, pe hermeneia nu putem tolera (prea mult) manifestarile grobiene. asa ca te rog frumos sa te potolesti. iesi pe afara, mai ia o gura de aer rece si racoreste-te.
pentru textul : ce frumusețe rară deVersul semnalat de Adrian a rămas nerezolvat. Ce spui, s-ar potrivi ca sens înlocuirea sintagmei ,,jertfa de fum" cu ,,tămâia-n jar" ( care se ştie că produce fum )? ,,Jertfa" nu merge, are prima silabă accentuată, diferit de celelalte versuri.
pentru textul : Copacul (Psalm) deReusita grafica, plina de expresie. Totusi, daca decidem sa folosim limba engleza (aici e potrivit zic eu, deoarece "femei de afaceri" ar suna aiurea) sa o si scriem corect, deci "business women" :-) Bobadil.
pentru textul : business women deÎmi cer scuze, nu am vrut să fiu ironic. Nu am citit poemul menţionat. Pur şi simplu.
pentru textul : vremea când viaţa mă sărutase prima oară pe gură deCând am afirmat că nu cred că cele două au vreo legătură am vrut să elimin suspiciunea că m-aş fi inspirat. O noapte la fel de faină.
Să ştiţi, d-le Dinu, că mi-au plăcut câteva chestii de aici...
pentru textul : spovedanie deFoarte frumos experimentul tau, Adrian, o linistire a vantului dintr-o data, o imbinare intr-adevar a radacinilor, simultan cu pierderea lor de istorie. Mi-a placut foarte mult, am doar o singura retinere la acel mult, mult prea contextual "hai suna-ma la telefon". Poate te mai gandesti peste o vreme la asta.
pentru textul : Gustul Lemnului dete rugam sa editezi titlul si sa nu mai folosesti majuscule decit pentru prima litera a lui
pentru textul : ZBORUL dedupă cum știți, Cavalerul Tristei Figuri e grav bolnav. „stare severă de dor, literalmente letală”. :)
pentru textul : Postmodern: Ironia a murit! Trăiască Nostalgia?! deașa că mi-a spus să continuăm discuția fără el.
ups. da. si era atat de evident.
pentru textul : from blade runners II deai dreptate si acolo la versul semnalat, incerc sa remediez. mersi mult.
Eu bănuiesc "zilele" astea de poezie (mai puţin amănuntele primului paragraf de la VI). Poezia unor momente de luciditate trăite altfel.
pentru textul : zile de... aceste versuri: "În fața mea e Ford-ul mortuar Tăceri desfigurate ning senine Mi-e frig și simt că lui i-e frig în mine" În rest, tăcere!
pentru textul : a tăcut deLater than Ever - o rastalmacire a trecutului... imi permit sa spun ca a doua strofa m-a intrigat cel mai mult in momentul scrierii, o cautare esentializata in spiritual... raspunsul si-l da fiecare cititor, singur... Multumesc de trecere si semn, Corina
pentru textul : Later defoarte frumos, fain și delicat poem, Daniela! l-am citit și îl voi mai citi cu siguranță, pentru că îl trec la favorite. mi-a transmis acea tristețe tolstoniană, ca un magnet, dar cu accentul puternic feminin. mi-a bucurat timpul rămas până spre seară, ca o scrisoare pe care o ții în mână nedesfăcută, fără adresă ci înmânată personal. o poezie puternică prin simplitatea imaginilor care devin artă. mulțumesc frumos, aveam nevoie de un text ca acesta acum.
pentru textul : anna deP.S. Nu am nevoie de parerea dumneavoastra sub acest text, Andu Moldovean, intrucat nu o consider nici avizata si nici indreptatita. Nu era necesara. Imi aminteste de o zicala romaneasca "Rade si nea Ion ca si el e om"...
pentru textul : adieu debuna initiativa si bun si eseul. toata stima pentru ce faci aici, Gorun! trebuie popularizat pentru a fi cat mai vizibil, nu numai pentru ca este o munca dificila, cat pentru beneficiile ei. ce propun eu este sa il treci la foileton sau chiar sa faca Virgil o pg separata, sa-l numesti Manifest, pentru optimizare, si sa plasezi la fiecare inttrare cate un subtitlu specific. banuiesc ca vrei sa scrii si despre alte manifeste, poate si o tratare a subiectului dpdv al constructiei, istoricului, etc. ar mai fi interesante si niste fotografii, tubes. voi incerca sa fiu cat mai activa si la obiect si imi asum si promovarea online, daca esti de acord (fireste, linked la site). precis mai am ceva de zis, dar revin.
pentru textul : Manifeste (1) - Manifestul Partidului Comunist deMultumesc, Daniela
pentru textul : despre ea, niciodată desi bine-ai venit pe aici. :)
părerea mea, tot așa, ca participant la piața universității cam de când s-a instaurat ea prin aprilie cred și până în iunie când a fost minerizată to death la apelul muncitoresc al tovarășului Ion Vladimir Gorbaciov Iliescu este că fenomenul a fost un fel de flower-power aruncat peste timp în acel an de niște partide istorice care abia se decriogenaseră și din care fiecare participant a priceput cam ce a vrut. Pentru mine farmecul pieței universității ăsta a fost, că puteai acolo să faci și să zici ce vrei, te simțeai băgat în seamă, chiar și țiganii care musteau pe acolo se simțeau luați în seamă... flower power cum am mai spus.
pentru textul : 13 – 14 iunie. Piaţa Universităţii. Remember. Pagini de jurnal - Reloaded deÎnsă una peste alta cred că o grămadă de trepăduși care includ dar nu se rezumă la o destul de largă categorie de așa-ziși intelectuali răsăriți după 89 ca ciupercile după ploaie și-au însușit acest fenomen care, repet, în viziunea mea nu a avut nici cap și nici coada întocmai ca festivalurile de la woodstock din anii de grație ai lui sign-of-the-times, și apoi au făcut din el un fel de martiriu folositor.
În opinia mea în România nu a existat martiriul pieții universității, a fost o manipulare pe trei planuri, martiriu a fost doar la nivelul acelor persoane care au fost ucise sau schilodite și pentru care eu mă rog și aprind o lumânare ori de câte ori am ocazia... și în general în românia nu a existat martiriu adevărat de la horia cloșca și crișan încoace probabil.
O varza intelectuală care se voia de brussels amestecată cu țigani vânzând ciungă.
Asta ca să rezum fenomenul piața universității.
Iar Gorun nu mă miră că zice ce zice, el m-a obișnuit cu sforăiturile astea model Human Resources Patapievici care mai nou pretinde că scrie despre 'ultimul Culianu'.
În încheiere un cât se poate de în spiritul pieții universității... hai sictir!
Andu
bine, prieteni. am inteles.
pentru textul : hiatus deAlex, o fi vreo modă și nu reușesc eu să o înțeleg, dar poate încerci tu să explici de ce refuzi regulile de ortografie. Ba mai mult, poate reușești să ne spui de ce le refuzi numai pe unele, iar pe altele nu. Lăsând "gluma" la o parte, te rog să corectezi. Până atunci, mie mi-e tare greu să fac vreun comentariu pe text.
pentru textul : Strainul Cinei deAșa cum numai yester și-a ticluit zestrea literelor între două insomnii ale unui înger, până ce se aud runele nopților ce vor fi fost să vină: "nu mai știu ce mi-aș fi dorit să tac, - te confund cu lipsa mea de orgoliu, azi am trăit mai mult decât cuvintele mele, erau vorbe, doar litere aliniate…" Frumos contur al vieții tale ce iată, se metamorfozează treptat, sub povara martorilor indiscreți ca noi (ceilalți muritori), un poem superb de/din dragoste, așa cum puțini au parte și le este dat să scrie, adică până la sinceritatea și fericirea de a se spovedi simplu, dintr-o răsuflare: "- îmi place să dorm pe partea fericită a patului, am spus exact la mijlocul primului sărut." Peniță pentru eleganța mărturiei.
pentru textul : exact la mijlocul sărutului devezi tu yester, (frumos suna numele tau) daca ar fi suficient sa fim sensibili, ar fi ok. :) porumbelul acela e un detaliu care salveaza putin de la frivol... e placut sentimentul de a sti ca cineva asteapta ceva de la tine, iti multumesc! Calian, mi-era putin teama de cum vei vedea tu, poate intuiam sau speram ca vei veni... in ce mi-ai spus nu e amestecul acela puternic de verde crud si albastru intens, de care mi-era teama, e doar un nesperat de frumos amestec de galben... ceva intre o rezonanta comuna si o intelegere tacita a aceluiasi adevar suspendat de limba noptii, cand spun „mi-era teama” ma refer la faptul ca, uneori trairile feminine (poetice sau nu), pot fi acuzate de exces sentimental, aici prin folosirea cuvintelor simple „noapte” „maini”, ma temeam de o acuzatie de ... ludic usor manierist iti multumesc, lucrez la un volum de versuri si ma ajuta sa stiu cat de departe sunt de drum... te astept intotdeauna cand iti permite timpul si celelalte, sa-mi spui ce nu merge.
pentru textul : numai mâinile tale deMultumesc, Virgil, pentru opinia ta.
pentru textul : Scoica deobiectiv, exact acest inceput l-am scazut si eu din text, chiar daca il las asa; a fost prima poezie pe care am scris-o dupa un lung sir de ani de pauza si exagerarea e justificata in acest fel. multumesc frumos!
pentru textul : execiţiu de insomnie deE o baladă a morții cu suavități și locuri grave, dar prea lungă, are mult balast. Când va fi eliberată de el și sentimentul va fi strecurat. Da, ai reușit să reproduci atmosfera acestui loc tragic, o trambulină de plonjat în vis de o clipă sau în vis etern. Renunță la gratuități (e prea frumos textul în viitorul lui corp!) de genul:"Risc de răceală" Extaz inocent." Trupurile ard tăcute, tresaltă bulbii spaimei."
pentru textul : Poveste de dragoste deHialine, tocmai despre lucrul acesta se vorbea cand ai intervenit cu ideea asteriscului la subsolul textului "vreau sa dansez pe lame de cutite"... Mai treci. Cu respect Ion Nimerencu
pentru textul : iubito astăzi ți-am căzut în plasă deMai mereu când reușiți să vă smulgeți dintr-un registru lirico-modernist si să abordați poezia momentului pe de-a dreptul, textele d-voastră au un soi de vibrație ciuată, pitită printre rânduri. Ceea ce nu prea întâlnesc în alte scrieri albe. Nici nu sunt fan acestor scrieri,.dar totuși... O zi bună!
pentru textul : povestea sirenei cu gîtul gros dePagini