Poezia ta îmi amintește de anii '75-'80, parcă revăd aceeași rimă, același ritm, un ritm interior, abrupt undeva pe la mijlocul versului, verbe la viitor și o anume superioritate, un anume elitism cu care se scria în acei ani. Am o considerație specială și admirație pentru poezia scrisă pe atunci și este poezia cu care a început drumul meu, cu mulți ani în urmă.
Ce ai scris tu aici sună ca o conversație într-un un chat virtual. Poezia se rezumă la: "sînt un obelisc al uitării. oamenii își cer tributul. oamenii își scriu numele și numărul de telefon apoi pleacă. atît am înțeles eu din oameni" și "fiecare om e un circ dacă e bun regele îl primește dacă nu mai exersează" și ar mai fi câteva rânduri. Dar, dacă îmi permiți, am să o citesc diseară la Radio Lynx. Doar că nu știu cum se pronunță "nasolii".
într-un text OK, câteva cuvinte care zgârie. eu le-aş evita pe cât se poate şi am observat că ele apar des în scriitura autorului. este vorba de cumplit, tîmpit şi aiurea. ceva mai multă netezeală de vocabular n-ar strica.
Iată un text bine dezvoltat, fără edulcorări (minus panseul din final, observat foarte bine şi de Virgil). Aş zice chiar că e un text substanţial, plin de o anume vigoare (mai ales a rostirii).
O singură observaţie: "vidul din noi este o statuie/ îl auzim cum ne devoră într-o progresie riguros paralelă" ; metafora din primul vers nu e potrivită cu ce urmează, dat fiind că statuia simbolizează încremenirea; nu e viaţă, deci nu poate devora. Trebuia altceva, nu ştiu ce - himeră, fantasmă etc.
Marlena Braester, sunt fericită pentru acest mare eveniment! chiar astăzi am vorbit de tine și cartea ta atât de așteptată, undeva; unde o putem găsi? O peniță pentru talent și dăruire!
Ok. In primul rand imi cer scuze ca nu am respectat regulamentul si am pus o intrebare persoanelor nepotrivite (am pus o simpla intrebare, nu am dat cu parul), iar in al doilea rand rugamintea mea este sa-mi fie sters contul. Nu mi se potrivesc polemicile de genu`, iar in Hermeneia voastra e foarte "cald".
O seara frumoasa sa aveti!
Viorel, iertat sa-mi fie, dar hiperbola din versurile 2 si 3 mi se pare de un irezistibil...comic involuntar! sa nu te superi...ia-o ca pe o parere personala, de femeie lipsita de imaginatie, daca vrei; ori incearca sa vizualizezi si tu, cu ceva obiectivitate. tu decizi, fireste. Adriana
Foarte bun textul, cu nişte formulări inedite, ingenioase, care se pliază atât de bine pe totul poeziei; cu detaşare, sictir, şi eleganţă; cu durere, zâmbet şi ironie.
La celălalt pol, complet ratate primele trei versuri + acestea două "nevoile fiziologice înlocuiesc/rugăciunile de dimineaţă" - de altfel, ăsta e şi motivul pentru care nu acord peniţă.
ce sa mai spun, va multumesc voua pentru semne si observatii. :)
am mai schimbat una alta, modificari colosale nu-s, sper insa ca am eliminat cat de cat cariile.
asa sa fie dragii mei domni, marturisesc, habar nu am ce inseamna poezia. in ceea ce priveste fiorul poetic mi se pare cam exagerat, nici eu nu simt fiorul acela in majoritatea textelor pe care le citesc de ceva vreme pe mai multe situri de cultura cum e si acesta si ca urmare nu cer nimanui sa-l simta in poezia mea. care poate nu e poezie dar are forma. va salut cu deosebit respect Ada Barc
Dragă Lea, mulțumesc mult pentru peniță și comentariu. Lumea și cultura în care am crescut și format ca om sunt pe moarte. Încerc să mai salvez câte ceva, să dau câte un sens, prin scrierile mele. Numele de bețivi folosite sunt reale (nici unul din ei nu mai trăiește), dar le-am pus într-un context total diferit față de persoanele care au existat. Partea amuzantă e că, deși nu sunt un consumator de alcool, m-am identificat destul de bine cu Cucun. Povestea cu urșii aduși în pădurile carpatine e însă reală (chiar dacă năzbâtia din episodul descris e 100% fictivă). La noi în familie (eram foarte mic pe atunci), trei miei ne-au fost omorâți de urs în 1981 și o vacă în 1992. Alții au pățit-o mult mai rău. Un număr semnificativ din acești urși au fost otrăviți sau uciși de localnici până când s-a ajuns la un echilibru în ecosistem. Sunt și în zilele noastre destui urși prin zonă, dar învățat să se descurce singuri în sălbăticie și să știe de frica oamenilor. E loc pentru toți. Când voi găsi timp și inspirație, va veni continuarea. Și aștept să văd ceva nou scris și de tine, că ai un potențial uriaș de prozatoare.
Doamnă Adriana Lisandru, vă mulțumesc pentru sinceritate, părere.
cred că fiecare stenografiază la un moment dat ce și cum poate.
dacă nu este suficient, nu vă faceți probleme, se va autoelimina "de la sine".
Daniela Bîrzu
da, bobadil, laconică părerea mea. ai dreptate! recitindu-te, constat că îmi place imaginea sugerată cititorului: vărsarea fluviului asemenea spumei de cuvinte "de la gura profetului". este puternică ideea, ca și "cohortele de bărbați/strigând a luptă" referitoare la căderea valurilor înspumate ale apelor care apoi se pierd, se liniștesc în marea adâncă și necuprinsă, plictisitoare ... totuși, de ce "excalibur"? ori povestea acestei săbii este, pentru tine, asemenea apelor unui râu învolburat ce se plictisesc pierdute în mare/marea timpului? în ceea ce privește construcția poemului, pot spune că nu îi găsesc minusuri și cred că poemul este o amintire.
Da. M-am gândit doar la cromatica din text. Cromatica emanată de cuvintele din tetxul tău. Care știi bine că este negru cu fir subțire, subtil, auriu. E destul "solar" în vizualele tale, să știi, se percepe. :) Pe moment, la commul anterior, nu m-am gândit la seria alb-roșu-negru din toate crucile. Deși le-am parcurs la timpul lor pe toate. Da, respectă atunci seria. Da, m-am gândit de al bun început și la născutul care devine născător la rândul său. Este firul care leagă toate crucile. Aș fi vrut să spun asta la ultima. Dar nu știu care va fi ultima, așa că îți spun acum ce am intuit la prima. Mă bucur că mi-ai confirmat.
Ilarius, placerea e de partea mea, de pe pidestalul meu de ceara (cum iti place tie sa ma vezi-eu insa sint mult mai departe dragul meu). ce iti pasa tie de gradinile mele de migdali interzise? te lezeaza? poate ca ma refeream la cu totul altceva si nu mot-a-mot... apropos, ai intrat vreodata intr-o minastire dominicana?
Sixtus, multumesc pentru idee! Ce bine ar fi ca ingerul sa isi imagineze o lume infinit de fericita. Sper ca mereu sa ai dispozitie sa ma citesti si mai ales sa ma comentezi, pentru ca sunt onorata de cuvintele tale.
recunosti ca in fata dezlantuirii crizei celorlalti iti piere cheful si de contemplare poetica, si de introspectie filosofica? cunosc bine schimbul afectiv dintre caravana cu donatii si sinistrati. uneori, poezia vine dupa, cu amaraciune si fara pic de nostalgie. textul este de pe blogul tau?
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Poezia ta îmi amintește de anii '75-'80, parcă revăd aceeași rimă, același ritm, un ritm interior, abrupt undeva pe la mijlocul versului, verbe la viitor și o anume superioritate, un anume elitism cu care se scria în acei ani. Am o considerație specială și admirație pentru poezia scrisă pe atunci și este poezia cu care a început drumul meu, cu mulți ani în urmă.
pentru textul : Doza letală deȘtii la ce mă refer! Dar dacă toți am scrie la fel, am face procese verbale și nu literatură! Era doar o părere! Efemeră !
pentru textul : scaranoastradebloc deAha. Interesant. Am reținut.
pentru textul : dorina deUn text clar, cu mesaj.
Remarc:
câteodată somnul devine proeminent
îmi apasă ochii
și sparge cumințenia viselor
Această lectură m-a încântat, mulţumesc.
pentru textul : dintre toate durerile am ales așteptarea deCe ai scris tu aici sună ca o conversație într-un un chat virtual. Poezia se rezumă la: "sînt un obelisc al uitării. oamenii își cer tributul. oamenii își scriu numele și numărul de telefon apoi pleacă. atît am înțeles eu din oameni" și "fiecare om e un circ dacă e bun regele îl primește dacă nu mai exersează" și ar mai fi câteva rânduri. Dar, dacă îmi permiți, am să o citesc diseară la Radio Lynx. Doar că nu știu cum se pronunță "nasolii".
pentru textul : Boule deîntr-un text OK, câteva cuvinte care zgârie. eu le-aş evita pe cât se poate şi am observat că ele apar des în scriitura autorului. este vorba de cumplit, tîmpit şi aiurea. ceva mai multă netezeală de vocabular n-ar strica.
pentru textul : iubirea între oglindă și zid deRitmul şchioapătă, câteva rime sunt forţate, adverbe/ epitete puse doar pentru măsură.
pentru textul : viaţa deIată un text bine dezvoltat, fără edulcorări (minus panseul din final, observat foarte bine şi de Virgil). Aş zice chiar că e un text substanţial, plin de o anume vigoare (mai ales a rostirii).
pentru textul : progresie paralelă şi inversă deO singură observaţie: "vidul din noi este o statuie/ îl auzim cum ne devoră într-o progresie riguros paralelă" ; metafora din primul vers nu e potrivită cu ce urmează, dat fiind că statuia simbolizează încremenirea; nu e viaţă, deci nu poate devora. Trebuia altceva, nu ştiu ce - himeră, fantasmă etc.
Marlena Braester, sunt fericită pentru acest mare eveniment! chiar astăzi am vorbit de tine și cartea ta atât de așteptată, undeva; unde o putem găsi? O peniță pentru talent și dăruire!
pentru textul : Apariție editorială deOk. In primul rand imi cer scuze ca nu am respectat regulamentul si am pus o intrebare persoanelor nepotrivite (am pus o simpla intrebare, nu am dat cu parul), iar in al doilea rand rugamintea mea este sa-mi fie sters contul. Nu mi se potrivesc polemicile de genu`, iar in Hermeneia voastra e foarte "cald".
pentru textul : Premiile Concursului Naţional de Literatură „Agatha Grigorescu Bacovia” - Mizil - 2012 deO seara frumoasa sa aveti!
îmi cer scuze, abia acum am observat că a rămas pe alocuri necorectat.
pentru textul : septembrie turbat apune între frunze del-am revizuit fără a-i aduce mari îmbunătăţiri.
mulţumesc pentru toleranţă.
Cred că ai dreptate în privinţa acelui exces de referinţe. Voi condensa cumva acolo.
Mă onorează părerea ta şi îţi mulţumesc.
pentru textul : încă o zi perfectă deimagine. pe mine una m-a impresionat.
pentru textul : Haiku deViorel, iertat sa-mi fie, dar hiperbola din versurile 2 si 3 mi se pare de un irezistibil...comic involuntar! sa nu te superi...ia-o ca pe o parere personala, de femeie lipsita de imaginatie, daca vrei; ori incearca sa vizualizezi si tu, cu ceva obiectivitate. tu decizi, fireste. Adriana
pentru textul : nud cu ceara altei zile deFoarte bun textul, cu nişte formulări inedite, ingenioase, care se pliază atât de bine pe totul poeziei; cu detaşare, sictir, şi eleganţă; cu durere, zâmbet şi ironie.
La celălalt pol, complet ratate primele trei versuri + acestea două "nevoile fiziologice înlocuiesc/rugăciunile de dimineaţă" - de altfel, ăsta e şi motivul pentru care nu acord peniţă.
Felicitări!
pentru textul : să-mi sculpteze cineva un glonţ dece sa mai spun, va multumesc voua pentru semne si observatii. :)
pentru textul : Demidulce deam mai schimbat una alta, modificari colosale nu-s, sper insa ca am eliminat cat de cat cariile.
asa sa fie dragii mei domni, marturisesc, habar nu am ce inseamna poezia. in ceea ce priveste fiorul poetic mi se pare cam exagerat, nici eu nu simt fiorul acela in majoritatea textelor pe care le citesc de ceva vreme pe mai multe situri de cultura cum e si acesta si ca urmare nu cer nimanui sa-l simta in poezia mea. care poate nu e poezie dar are forma. va salut cu deosebit respect Ada Barc
pentru textul : invazia deam vrut să spun. scuze.
pentru textul : The State of Hermeneia deDragă Lea, mulțumesc mult pentru peniță și comentariu. Lumea și cultura în care am crescut și format ca om sunt pe moarte. Încerc să mai salvez câte ceva, să dau câte un sens, prin scrierile mele. Numele de bețivi folosite sunt reale (nici unul din ei nu mai trăiește), dar le-am pus într-un context total diferit față de persoanele care au existat. Partea amuzantă e că, deși nu sunt un consumator de alcool, m-am identificat destul de bine cu Cucun. Povestea cu urșii aduși în pădurile carpatine e însă reală (chiar dacă năzbâtia din episodul descris e 100% fictivă). La noi în familie (eram foarte mic pe atunci), trei miei ne-au fost omorâți de urs în 1981 și o vacă în 1992. Alții au pățit-o mult mai rău. Un număr semnificativ din acești urși au fost otrăviți sau uciși de localnici până când s-a ajuns la un echilibru în ecosistem. Sunt și în zilele noastre destui urși prin zonă, dar învățat să se descurce singuri în sălbăticie și să știe de frica oamenilor. E loc pentru toți. Când voi găsi timp și inspirație, va veni continuarea. Și aștept să văd ceva nou scris și de tine, că ai un potențial uriaș de prozatoare.
pentru textul : Fiarele (I) deDoamnă Adriana Lisandru, vă mulțumesc pentru sinceritate, părere.
pentru textul : toamnă rece decred că fiecare stenografiază la un moment dat ce și cum poate.
dacă nu este suficient, nu vă faceți probleme, se va autoelimina "de la sine".
Daniela Bîrzu
da, bobadil, laconică părerea mea. ai dreptate! recitindu-te, constat că îmi place imaginea sugerată cititorului: vărsarea fluviului asemenea spumei de cuvinte "de la gura profetului". este puternică ideea, ca și "cohortele de bărbați/strigând a luptă" referitoare la căderea valurilor înspumate ale apelor care apoi se pierd, se liniștesc în marea adâncă și necuprinsă, plictisitoare ... totuși, de ce "excalibur"? ori povestea acestei săbii este, pentru tine, asemenea apelor unui râu învolburat ce se plictisesc pierdute în mare/marea timpului? în ceea ce privește construcția poemului, pot spune că nu îi găsesc minusuri și cred că poemul este o amintire.
pentru textul : excalibur deDa. M-am gândit doar la cromatica din text. Cromatica emanată de cuvintele din tetxul tău. Care știi bine că este negru cu fir subțire, subtil, auriu. E destul "solar" în vizualele tale, să știi, se percepe. :) Pe moment, la commul anterior, nu m-am gândit la seria alb-roșu-negru din toate crucile. Deși le-am parcurs la timpul lor pe toate. Da, respectă atunci seria. Da, m-am gândit de al bun început și la născutul care devine născător la rândul său. Este firul care leagă toate crucile. Aș fi vrut să spun asta la ultima. Dar nu știu care va fi ultima, așa că îți spun acum ce am intuit la prima. Mă bucur că mi-ai confirmat.
pentru textul : crucile deal cui e poemul rococo?
pentru textul : Timp şi nisip dePur si simplu un semn. Ca textul mi-a placut. Nu am chef de alte interpretari (impresioniste).
pentru textul : caut femeie deeu, care citesc, sunt vacă.
pentru textul : poveste de dragoste între fiica văcarului și prințul deșertului decînd se aliniază sau cînd se suprapun?
pentru textul : oamenii de care ne este rușine deIlarius, placerea e de partea mea, de pe pidestalul meu de ceara (cum iti place tie sa ma vezi-eu insa sint mult mai departe dragul meu). ce iti pasa tie de gradinile mele de migdali interzise? te lezeaza? poate ca ma refeream la cu totul altceva si nu mot-a-mot... apropos, ai intrat vreodata intr-o minastire dominicana?
pentru textul : pietrele umbrei deSixtus, multumesc pentru idee! Ce bine ar fi ca ingerul sa isi imagineze o lume infinit de fericita. Sper ca mereu sa ai dispozitie sa ma citesti si mai ales sa ma comentezi, pentru ca sunt onorata de cuvintele tale.
pentru textul : când îngerul își imaginează dedomnilor si domnita, am modificat textul. sper sa fie mai ok acum.
pentru textul : un cartuș și o nebună derecunosti ca in fata dezlantuirii crizei celorlalti iti piere cheful si de contemplare poetica, si de introspectie filosofica? cunosc bine schimbul afectiv dintre caravana cu donatii si sinistrati. uneori, poezia vine dupa, cu amaraciune si fara pic de nostalgie. textul este de pe blogul tau?
pentru textul : despre inundaţii. altfel dePagini