Eu nu am înțeles de ce aalizei îl acuză aici aproape pe față pe Virgil că ar fi o clonă. Sau poate interpretez eu greșit, dar așa îmi reiese mie din imaginea respectivă. Sau că toți ceilalți sunt clone, sau că Hermeneia e plină de clone dacă pui o lupă, sau că poezia însăși e o clonă dacă dai în ea cu microscopul electronic, oricare dintre variante ar fi... mie mi se pare amară. Sau avem aici de-a face cu încă o evidențiere (dacă mai era cazul) a faptului că autorul aalizei nu are deloc creativitate ci doar un anume talent. Sau că adeseori, luat de valul laudei de sine cu care s-a obișnuit mai mult decât cu photoshop-ul dă cu oiștea în gard cu o grație aparținând mai degrabă sexului frumos ceea ce, la o adică, l-ar putea transforma pe însuși domnia sa aalizei într-o clonă sau mai exact într-un travestit, un fel de struțo-cămilă grafico-non-literară, rezultatul unui amplu și complex proces de clonare.
Părerea mea, desigur.
Margas
Văleu, nici n-am văzut erorile. Încercând să păstrez textul și accentul, am uitat niște liniuțe. Mulțumesc mult, corectez "imidiat"! Accentul bucovinean nu are "șe", "și", specifice celui din Moldova, hehehe. Ciudat rămâne "ciudat".
textul se vrea minimalist, am înţeles. totodată, nedeclarată e dorinţa autorului de a fi un don quijote. sugerez domnule andu să postezi şi pe cafeneaua literară, acolo iarăşi vei găsi adversari pentru duel, parteneri în lupta contra morilor de vânt. dacă spun că mi-a plăcut moartea echivocă lăsată la dospit în canopele cu mir, mă repet? aş da o peniţă dar mi-e frică să nu fiu penibil dacă poemul în viitor s-ar dovedi plagiat.
„Castel. Afară Grindină în cădere Gărzile toate Au plecat de la posturi În odaia mea Dintr-o ceașcă rotundă Savurez ceaiul Doar ultimul anotimp A început, în sfârșit” 1. În afară de faptul că nu am putut verifica decât traducerea textului în engleză, cred că trebuie să-l credităm pe autor, pe cuvânt, cu celelalte versiuni. Și, în acest context, să remarc nu numai poli-glotismul, dar și efortul de a păstra forma fixă. 2. Textul pare unul de tip „koan”. În astfel de cazuri, uneori (nu e cazul aici), ceea ce pare paradoxal datorită exprimării sintetico-eliptice, specifică extrem-orientalilor, poate fi descifrat dacă se utilizează o analiză pe text. Tot o analiză pe textul de față (care nu conține însă nici un fel de paradox) poate fi încercată în felul următor: „Castelul” = „interiorul ce conține și sinele” rămâne detașat.Față de „exteriorul” perisabil și iluzoriu: („Afară Grindină în cădere Gărzile toate Au plecat de la posturi”). Sinele, în meditație:( „În odaia mea”), pătrunde în el însuși pri intermediul ceremoniei ceaiului ( „Dintr-o ceașcă rotundă Savurez ceaiul” – ceașca trebuie, cu necesitate, să fie „rotundă” – ea poate fi și „goală” – pentru că numai „rotundul” unui topos privilegiat permite sorbirea parfumului care există dincolo de „sine”). Încheierea e firească („Doar ultimul anotimp A început, în sfârșit”) – este exact momentul ca, în timpul meditației, să reușești „transcederea”. 3. Vedeți câte se pot spune în foarte puține cuvinte? 4. Ceea ce dă valoare, într-adevăr, textului este calmul și împăcarea extrem de firească care se degaje din ea, precum și sugerarare „transcederii" dincolo de cuvinte și de gândirea discursivă. 5. Prin urmare, în încheiere, o la fel de firească evidențiere a textului printr-o „pență”; pe care aș multiplica-o dacă mi-ar sta în putință.
Raman la parerea mea ca Djamal este cea mai incredibila figura de pe toate site-urile de literatura, indraznesc sa presupun ca el este de fapt un agent infiltrat caruia ii scrie altcineva dintr-o organizatie textele (sper ca umorul acesta negru nu imi va atrage din nou banarea pe site :-) Din pacate daca ar fi sa fie asa cum presupun eu se pare ca nimeni din organizatia respectiva nu se invredniceste sa ii scrie si comentariile, acestea ramanand la nivelul pe care oricine il poate constata la o banala lectura. E fantastic acest Djamal, un fel de Omar Khayyam parasit complet de inspiratie care insa, cu rabdarea si perseverenta caracteristica celor bine antrenati iata ca a reusit sa adune de ici, de colo, aprecieri, nivele, stelute, penite, etc. Eu il citesc pe Djamal de cand a aparut acum vreo trei ani pe net si nu incetez sa ma minunez de aceasta aratare literara. Cum mai spuneam, nu ma astept la multumiri stas din partea ta Djamale, ar fi si culmea Cu deosebita stima, Andu
crezi bine, Vlad! pe un om ca tine nu am cum să mă supăr! și mai ales că avem atâta "drum" împreună... nu mai ții minte farsele pe care i le făceai Adrianei de 1 aprilie cum că ar fi fost plagiată? sau altele:)? acel Vlad este încă în tine, cu toată puterea maturității! voi fi prietenul tău, pentru că respect ceea ce scrii/faci! cu mult drag, o zi frumoasă! și același prieten!
Mare dreptate ai omule... ce mi-a placut raspunsul tau... Te mai astept cu texte si cu acelasi drag, Andu P.S. Totusi, sunt doua chestii la care as renunta sau as schimba "pisici explodate" si "iti indoaie creierii"
Pâna sa ne preocupam daca se scrie "nici un" sau "niciun" (desigur, important) cred ca trebuie sa aruncam o privire mai ales spre agramatisme deja celebre care devin, încet-încet, "reguli" în limba româna : "care-pe care", "nu se merita...", "am decât...", "te fac...", "romîn"...etc. Si ar mai fi multe exemple.
Exceptional, cred ca Marian ar trebui sa scrie mai multe haiku-uri in dialectul hutul, sonoritatea e remarcabila. Bobadil. P.S. L-am notat si muncesc cu sarg la varianta in limba sparga. Un prieten tatar l-a preluat deja iar un altul aroman mazgaleste de zor. P.P.S. Nefiind in stare sa analizez altceva decat varianta in limba romana (fiind cam incult de felul meu) zic si eu, versul de final e nereusit. Globalizarea perceptiei, conculzia, inefabila gogorita occidentala :-)
Virgil, eu cred că tu nu ai înțeles nimic din comentariile mele. Sfatul meu e să le recitești atent. Când ai timp, pe toate. Citatul se referea la părerea ta despre comentariile mele, eu așa am înțeles. Dar e ok. Îți doresc mult succes.
Eu aș prefera ca la comentarii și autorii textelor de pe coloana din dreapta a primei pagini să fie trecut numele autorului, nu pen name-ul. Îmi place să-i știu pe nume, mai ales că avem Ela, Elia, Adim, Madim... vom fi tot mai multi și mi se pare prea hilar să avem atâtea porecle-n bătătură.
Domnule Cristea, bun venit pe pagina mea. Daca as fi dupa mine, chiar si eu mi-as imbunatati unele texte scrise cu ceva timp in urma. Timpul trece peste noi si altfel analizam niste lucruri. Dar, daca as sta sa imi imbunatatesc toate textele, m-as minti pe mine. Nu as mai fi eu acela care a scris acel text atunci. Este bine insa ca fiecare cititor gaseste o alta avrianta, o alta viziune, inseamna ca textul trezeste, cel putin, curiozitatea. Cu toate ca textul pe mine m-a rupt din doua, atat de tulburat am fost in acele momente. Acuma, nu mai am aceeasi inspiratie. Deunazi, chiar credeam ca renunt definitiv. Scriu rar si incerc sa nu-mi bat joc de cuvinte. Astept sa se intample ceva cu mine, ceva autentic.
I-am ramas dator si lui margas pentru comentariu. Margas, daca ti-a placut macar un pic textul, multumesc. Nu trebuia sa te iei de Virgil, este o chestie intre noi care, spun eu, este pe cale de a se rezolva. Sper ca va fi in avantajul lui, sa fie mult mai apreciat si respectat pe sit. In rest, sanatate tuturor si sa aveti succese in viata si inspiratie autentica in poezie.
Am fost atras de titlu, bineînțeles. Dar ceea ce am găsit e un întreg construct pe deplin reușit. Foarte interesantă mi se pare comparația în care sepia și nu inima e primul element, aici se face dovada viziunii poetice. ”Un fel de acvariu fluorescent” aduce exact doza necesară de mister și chiar fantastic, mai ales prin vaga aproximare făcută cu ”un fel de”.
Din punctul meu e vedere, consideră penița acordată.
experiment îmi pare că vrei să aranjezi un puzzle uriaș pe care l-ai găsit întâmplător pe podele și piatră cu piatră tremură sub genunchii întorși spre pământ în reverie în gol absolut așezat peste aer flămând de lumină ai putea să crezi că ești un înger fără o coastă sau fără un suflet e tot aia ai putea să zbori prin subterane înghețate cu viteza luminii chiorâte la purtător dar tu nu mai crezi să poți și asta e ultima poveste și ultimul metrou Mihaela Olaru.
În 1st rând, felicitări pentru efort şi reuşită!
Apoi, o problemă tehnică, pe care, personal, o am de o săptămână: mă deloghez, ies, reintru pe site şi sunt deja logat. Mă deloghez, accesez prima pagină şi sunt iarăşi logat. Am pus fenomentul acesta pe seama schimbărilor suferite de site, dar eu ştiu...
Eugen, în linii mari, un text trebuie să fie de stare (să transmită cu adevărat ceva), de idei, cerebral (să umble la creierul cititorului), ori şi de una, şi de alta. Poezia ta se află la şantier pentru că nu se încadrează nici intr-o categorie, dar este plină de stângăcii puerile şi de manierism arhaic; e un amestec pompos, filosofico-religioso-existenţial. Şi tu ştii sau bănuieşti că aşa e, ca dovadă scuza că textul este unul mai vechi. Iar formele genitivale, aşa cum există ele în scrierea de mai sus, adică sufocante, gratuite şi goale, sunt unul dintre motivele principale. (Acuma serios - pentru clişeul "treptele luminii" ai fi în stare să bagi mâna în foc? Pentru "ciocanul şi nicovala iluziilor", vers abolut comunist? Pentru "jungla globulelor"? Of, credeam că noi chiar discutăm despre ceva).
Eu spun că nu ar strica să te mai informezi cu privire la metaforele obţinute aşa - nu ma crede pe mine, vezi cam ce spune critica de specialitate, mai ales că, în textele tale, ele sunt figura centrală a stilului.
"Cavalerul ereziei – răstignit
pe sârmele ghimpate ale veghei,
pune cruce la cortegiul tău zilnic
de cruciade fără cauză."
1. "cortegiu zilnic de cruciade fără cauze" ceva mai sâsâit ca sens şi mai preţios, mai rar.
2. veghei, în loc de veghii
3. virgulă între subiect si predicat.
Vorbeşti serios când spui, voalat, că mai vrei motive pentru care textul este la şantier?
Dacă, în opinia ta, în ultima vreme am comentat pozitiv texte mai slabe decât cel de faţă (deşi este arpoape imposibil), asta înseamnă că am dreptul la opţiune; tot aşa, acest drept m-a făcut să nu intru pe poeziile tale mai recente. Nu sunt obligat să comentez nicăieri. Şi, Eugen, bineînţeles că sunt subiectiv în aprecieri. Dar sunt subiectiv vizavi de texte - le judec după propriile mele criterii axiologice. Ar fi absurd să nu fie aşa, nu?
Ce bine ar fi dacă ai fi aşa vehement în apărarea textelor tale înainte să le scrii...
(şi tot mai sper să vină acea zi în care să putem vorbi despre text, fără să ajungi mereu şi mereu la mine)
Stefan, daca vei citi cu atentie cele 2 comentarii ale mele, nu m-am aratat nicaieri frustrata sau atinsa din punct de vedere religios fata de continutul textului tau. Credinta mea nu-i o frunza in vant sa fie clintita de vorbe. E drept ca si eu am invatat, la fel ca, probabil, Queen Margot sau Gebeleizis, sa nu iau numele Domnului in desert nici macar in gluma, dar nu-ti cer sa aderi la aceleasi invataturi. Eu m-am referit la injuraturi, la limbajul acesta care este interzis de regulament (nu de catre Bianca Goean). Si, pentru stiinta ta personala, eu nu, nu injur, decat de pisici, si incerc sa renunt si la asta. Nu ca asta ar trebui sa conteze pentru tine sau altii, nu persoana mea sau a ta sunt in discutie aici, ci textelepe care le postam. Textul tau incalca regulamentul, tu esti membru hermeneia. Este simplu, te rog nu mai incerca sa deturnezi discutia si argumentele si, din nou, sa pozezi ca victima a sistemului. E deja previzibil cum toti care incalca intr-un fel sau altul regulamentul incearca sa arunce cu praf in ochi si sa schimbe motivatia sanctiunii. Am mai mult respect pentru tine ca sa accept ca tu chiar crezi ca ti se cere sa te incadrezi in regulament din alte motive decat cele enumerate. Pe de alta parte, comentariile tale ulterioare au depasit de asemenea limitele regulamentului si ale respectului fata de ceilalti membri ai site-ului. Fiecare dintre noi are propriile sale convingeri; nu suntem aici sa discutam despre ele si cu atat mai putin sale impunem. Ai scris o poezie, chiar daca nu ar fi fost vorba despre limbaj, pe hermeneia nu incurajam abordarile in forta gen "nu pricepeti ce am scris aici, sunteti niste ingusti si incuiati, eu sunt mare si tare si mai cititi-ma cand voi fi publicat". Iti doresc tot binele din lume si toate cartile pe care ti le doresti si le meriti publicate, dar aceasta nu inseamna ca ai un drept sa "strigi" sau sa perorezi catre vreun membru al site-ului hermeneia. S-a propus suspendarea contului tau pentru aceste abateri, sper ca indiferent cum ar fi, scrierile tale si mai ales comentariile ulterioare sa revina la respectul pe care ni-l datoram unii altora. Iar un atac urmat de urarea "Sa ai pace" nu foloseste nimanui. Si sa stii ca numele meu de botez il poti gasi in pagina mea de autor de pe hermeneia.
Off topic. asa par eu darnica.Cind nu-mi place inseamna ca ceva suna nepoetic( la mine) .si s-a intimplat c-o poezie de-a ta.asta merita apreciere o primeste.si miinile batrinului tau imi amintesc de peticarul lui Aman.
Uite ca iese uneori ceva si din "dicteul automat" :-) Imi amintesc de un articol mai vechi in care Carl Gustav Jung relata vizita sa la mormantul lui Galla Placidia din Raven, împreuna cu o prietena. Psihiatrul a fost deosebit de impresionat de un mozaic cu Hristos întinzand mana lui Petru care se scufunda în valuri. Jung relata ca el si prietena lui au examinat mozaicul timp de douazeci de minute si au avut o discutie despre ritualul initial al botezului. Jung nu a uitat niciodata acea opera de arta. A dorit sa cumpere o fotografie a ei, dar nu a reusit sa gaseasca nici una. Întors la Zürich, el l-a rugat pe un prieten, care se ducea la Ravenna, sa-i faca rost de o poza a mozaicului. Dar mozaicul pe care îl vazusera Jung si prietena sa nu exista de fapt... Ciudate "farse" ne joaca uneori insasi realitatea, nu-i asa? Multumesc de citire si de semne, Bobadil
Dorin, până la urmă, dincolo de idee și de realizarea ei (ieșită din tipare, așa cum m-am obișnuit), mi se pare foarte sugestivă prima "parte", în special "mă voi ascunde de la fața ta și voi fi neiubit și fugar pe sânul tău...". Parcă mai apoi se pierde din intensitate, din descătușarea cu care ne-ai oferit primele imagini. Mă gândesc că pe undeva e apăsarea, întunecarea de "după"... poate așa și trebuie să fie...
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Eu nu am înțeles de ce aalizei îl acuză aici aproape pe față pe Virgil că ar fi o clonă. Sau poate interpretez eu greșit, dar așa îmi reiese mie din imaginea respectivă. Sau că toți ceilalți sunt clone, sau că Hermeneia e plină de clone dacă pui o lupă, sau că poezia însăși e o clonă dacă dai în ea cu microscopul electronic, oricare dintre variante ar fi... mie mi se pare amară. Sau avem aici de-a face cu încă o evidențiere (dacă mai era cazul) a faptului că autorul aalizei nu are deloc creativitate ci doar un anume talent. Sau că adeseori, luat de valul laudei de sine cu care s-a obișnuit mai mult decât cu photoshop-ul dă cu oiștea în gard cu o grație aparținând mai degrabă sexului frumos ceea ce, la o adică, l-ar putea transforma pe însuși domnia sa aalizei într-o clonă sau mai exact într-un travestit, un fel de struțo-cămilă grafico-non-literară, rezultatul unui amplu și complex proces de clonare.
pentru textul : mic tratat de poezie dePărerea mea, desigur.
Margas
Văleu, nici n-am văzut erorile. Încercând să păstrez textul și accentul, am uitat niște liniuțe. Mulțumesc mult, corectez "imidiat"! Accentul bucovinean nu are "șe", "și", specifice celui din Moldova, hehehe. Ciudat rămâne "ciudat".
pentru textul : Așa ceva “nu se există” (Încălzirea globală, păcăleala mileniului III) devă rog să editaţi textul şi să înlocuiţi pe "ã" cu "ă". vă rog de asemeni să folosiţi diacritice corecte pe viitor.
pentru textul : insomniac detextul se vrea minimalist, am înţeles. totodată, nedeclarată e dorinţa autorului de a fi un don quijote. sugerez domnule andu să postezi şi pe cafeneaua literară, acolo iarăşi vei găsi adversari pentru duel, parteneri în lupta contra morilor de vânt. dacă spun că mi-a plăcut moartea echivocă lăsată la dospit în canopele cu mir, mă repet? aş da o peniţă dar mi-e frică să nu fiu penibil dacă poemul în viitor s-ar dovedi plagiat.
pentru textul : un cavaler pentru milady de„Castel. Afară Grindină în cădere Gărzile toate Au plecat de la posturi În odaia mea Dintr-o ceașcă rotundă Savurez ceaiul Doar ultimul anotimp A început, în sfârșit” 1. În afară de faptul că nu am putut verifica decât traducerea textului în engleză, cred că trebuie să-l credităm pe autor, pe cuvânt, cu celelalte versiuni. Și, în acest context, să remarc nu numai poli-glotismul, dar și efortul de a păstra forma fixă. 2. Textul pare unul de tip „koan”. În astfel de cazuri, uneori (nu e cazul aici), ceea ce pare paradoxal datorită exprimării sintetico-eliptice, specifică extrem-orientalilor, poate fi descifrat dacă se utilizează o analiză pe text. Tot o analiză pe textul de față (care nu conține însă nici un fel de paradox) poate fi încercată în felul următor: „Castelul” = „interiorul ce conține și sinele” rămâne detașat.Față de „exteriorul” perisabil și iluzoriu: („Afară Grindină în cădere Gărzile toate Au plecat de la posturi”). Sinele, în meditație:( „În odaia mea”), pătrunde în el însuși pri intermediul ceremoniei ceaiului ( „Dintr-o ceașcă rotundă Savurez ceaiul” – ceașca trebuie, cu necesitate, să fie „rotundă” – ea poate fi și „goală” – pentru că numai „rotundul” unui topos privilegiat permite sorbirea parfumului care există dincolo de „sine”). Încheierea e firească („Doar ultimul anotimp A început, în sfârșit”) – este exact momentul ca, în timpul meditației, să reușești „transcederea”. 3. Vedeți câte se pot spune în foarte puține cuvinte? 4. Ceea ce dă valoare, într-adevăr, textului este calmul și împăcarea extrem de firească care se degaje din ea, precum și sugerarare „transcederii" dincolo de cuvinte și de gândirea discursivă. 5. Prin urmare, în încheiere, o la fel de firească evidențiere a textului printr-o „pență”; pe care aș multiplica-o dacă mi-ar sta în putință.
pentru textul : 季節 (Kisetsu - Anotimp) deRaman la parerea mea ca Djamal este cea mai incredibila figura de pe toate site-urile de literatura, indraznesc sa presupun ca el este de fapt un agent infiltrat caruia ii scrie altcineva dintr-o organizatie textele (sper ca umorul acesta negru nu imi va atrage din nou banarea pe site :-) Din pacate daca ar fi sa fie asa cum presupun eu se pare ca nimeni din organizatia respectiva nu se invredniceste sa ii scrie si comentariile, acestea ramanand la nivelul pe care oricine il poate constata la o banala lectura. E fantastic acest Djamal, un fel de Omar Khayyam parasit complet de inspiratie care insa, cu rabdarea si perseverenta caracteristica celor bine antrenati iata ca a reusit sa adune de ici, de colo, aprecieri, nivele, stelute, penite, etc. Eu il citesc pe Djamal de cand a aparut acum vreo trei ani pe net si nu incetez sa ma minunez de aceasta aratare literara. Cum mai spuneam, nu ma astept la multumiri stas din partea ta Djamale, ar fi si culmea Cu deosebita stima, Andu
pentru textul : Duel decrezi bine, Vlad! pe un om ca tine nu am cum să mă supăr! și mai ales că avem atâta "drum" împreună... nu mai ții minte farsele pe care i le făceai Adrianei de 1 aprilie cum că ar fi fost plagiată? sau altele:)? acel Vlad este încă în tine, cu toată puterea maturității! voi fi prietenul tău, pentru că respect ceea ce scrii/faci! cu mult drag, o zi frumoasă! și același prieten!
pentru textul : autumn sîc deMare dreptate ai omule... ce mi-a placut raspunsul tau... Te mai astept cu texte si cu acelasi drag, Andu P.S. Totusi, sunt doua chestii la care as renunta sau as schimba "pisici explodate" si "iti indoaie creierii"
pentru textul : Bestial Planet dePâna sa ne preocupam daca se scrie "nici un" sau "niciun" (desigur, important) cred ca trebuie sa aruncam o privire mai ales spre agramatisme deja celebre care devin, încet-încet, "reguli" în limba româna : "care-pe care", "nu se merita...", "am decât...", "te fac...", "romîn"...etc. Si ar mai fi multe exemple.
pentru textul : Jurnal de nesomn 2.0 - VIII – deai scris asta? De la mine ma astept la orice. Dar de la tine...
pentru textul : neştirea zilei. ciorne scrise pe o pungă ecologică deExact asta spuneam şi eu, Roxana - hai să nu ne înghiontim! Cred, sper c-o să ne vedem data viitoare.
Felicitări pentru eforturi!
pentru textul : Entropia unei seri de poezie. Virtualia XII. deAm citit, mi-a plăcut somnul și poezie. cu drag Mai trec Djamal
pentru textul : urâții deExceptional, cred ca Marian ar trebui sa scrie mai multe haiku-uri in dialectul hutul, sonoritatea e remarcabila. Bobadil. P.S. L-am notat si muncesc cu sarg la varianta in limba sparga. Un prieten tatar l-a preluat deja iar un altul aroman mazgaleste de zor. P.P.S. Nefiind in stare sa analizez altceva decat varianta in limba romana (fiind cam incult de felul meu) zic si eu, versul de final e nereusit. Globalizarea perceptiei, conculzia, inefabila gogorita occidentala :-)
pentru textul : Osinĭ (Toamnă) deVirgil, eu cred că tu nu ai înțeles nimic din comentariile mele. Sfatul meu e să le recitești atent. Când ai timp, pe toate. Citatul se referea la părerea ta despre comentariile mele, eu așa am înțeles. Dar e ok. Îți doresc mult succes.
pentru textul : dana point I deEu aș prefera ca la comentarii și autorii textelor de pe coloana din dreapta a primei pagini să fie trecut numele autorului, nu pen name-ul. Îmi place să-i știu pe nume, mai ales că avem Ela, Elia, Adim, Madim... vom fi tot mai multi și mi se pare prea hilar să avem atâtea porecle-n bătătură.
pentru textul : prima pagină deDomnule Cristea, bun venit pe pagina mea. Daca as fi dupa mine, chiar si eu mi-as imbunatati unele texte scrise cu ceva timp in urma. Timpul trece peste noi si altfel analizam niste lucruri. Dar, daca as sta sa imi imbunatatesc toate textele, m-as minti pe mine. Nu as mai fi eu acela care a scris acel text atunci. Este bine insa ca fiecare cititor gaseste o alta avrianta, o alta viziune, inseamna ca textul trezeste, cel putin, curiozitatea. Cu toate ca textul pe mine m-a rupt din doua, atat de tulburat am fost in acele momente. Acuma, nu mai am aceeasi inspiratie. Deunazi, chiar credeam ca renunt definitiv. Scriu rar si incerc sa nu-mi bat joc de cuvinte. Astept sa se intample ceva cu mine, ceva autentic.
I-am ramas dator si lui margas pentru comentariu. Margas, daca ti-a placut macar un pic textul, multumesc. Nu trebuia sa te iei de Virgil, este o chestie intre noi care, spun eu, este pe cale de a se rezolva. Sper ca va fi in avantajul lui, sa fie mult mai apreciat si respectat pe sit. In rest, sanatate tuturor si sa aveti succese in viata si inspiratie autentica in poezie.
pentru textul : Poemul fără de sfârşit de=>
Seamănă asta a peniță?
Am fost atras de titlu, bineînțeles. Dar ceea ce am găsit e un întreg construct pe deplin reușit. Foarte interesantă mi se pare comparația în care sepia și nu inima e primul element, aici se face dovada viziunii poetice. ”Un fel de acvariu fluorescent” aduce exact doza necesară de mister și chiar fantastic, mai ales prin vaga aproximare făcută cu ”un fel de”.
Din punctul meu e vedere, consideră penița acordată.
pentru textul : o inimă ca o sepie demultumesc pentru penita, Ionut; imi pare bine ca esti si tu aici, prin singuratatea asta acustica. imi place cum suna "acces la nostalgie".
pentru textul : o tristețe neterminată deexperiment îmi pare că vrei să aranjezi un puzzle uriaș pe care l-ai găsit întâmplător pe podele și piatră cu piatră tremură sub genunchii întorși spre pământ în reverie în gol absolut așezat peste aer flămând de lumină ai putea să crezi că ești un înger fără o coastă sau fără un suflet e tot aia ai putea să zbori prin subterane înghețate cu viteza luminii chiorâte la purtător dar tu nu mai crezi să poți și asta e ultima poveste și ultimul metrou Mihaela Olaru.
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 17 deva rog sa va opriti. din respect pentru Vlad si pentru poezie.
pentru textul : timidă umbra ta de fată deÎn 1st rând, felicitări pentru efort şi reuşită!
pentru textul : Jurnal de nesomn 2.0 - IX – deApoi, o problemă tehnică, pe care, personal, o am de o săptămână: mă deloghez, ies, reintru pe site şi sunt deja logat. Mă deloghez, accesez prima pagină şi sunt iarăşi logat. Am pus fenomentul acesta pe seama schimbărilor suferite de site, dar eu ştiu...
Eugen, în linii mari, un text trebuie să fie de stare (să transmită cu adevărat ceva), de idei, cerebral (să umble la creierul cititorului), ori şi de una, şi de alta. Poezia ta se află la şantier pentru că nu se încadrează nici intr-o categorie, dar este plină de stângăcii puerile şi de manierism arhaic; e un amestec pompos, filosofico-religioso-existenţial. Şi tu ştii sau bănuieşti că aşa e, ca dovadă scuza că textul este unul mai vechi. Iar formele genitivale, aşa cum există ele în scrierea de mai sus, adică sufocante, gratuite şi goale, sunt unul dintre motivele principale. (Acuma serios - pentru clişeul "treptele luminii" ai fi în stare să bagi mâna în foc? Pentru "ciocanul şi nicovala iluziilor", vers abolut comunist? Pentru "jungla globulelor"? Of, credeam că noi chiar discutăm despre ceva).
Eu spun că nu ar strica să te mai informezi cu privire la metaforele obţinute aşa - nu ma crede pe mine, vezi cam ce spune critica de specialitate, mai ales că, în textele tale, ele sunt figura centrală a stilului.
"Cavalerul ereziei – răstignit
pe sârmele ghimpate ale veghei,
pune cruce la cortegiul tău zilnic
de cruciade fără cauză."
1. "cortegiu zilnic de cruciade fără cauze" ceva mai sâsâit ca sens şi mai preţios, mai rar.
2. veghei, în loc de veghii
3. virgulă între subiect si predicat.
Vorbeşti serios când spui, voalat, că mai vrei motive pentru care textul este la şantier?
Dacă, în opinia ta, în ultima vreme am comentat pozitiv texte mai slabe decât cel de faţă (deşi este arpoape imposibil), asta înseamnă că am dreptul la opţiune; tot aşa, acest drept m-a făcut să nu intru pe poeziile tale mai recente. Nu sunt obligat să comentez nicăieri. Şi, Eugen, bineînţeles că sunt subiectiv în aprecieri. Dar sunt subiectiv vizavi de texte - le judec după propriile mele criterii axiologice. Ar fi absurd să nu fie aşa, nu?
Ce bine ar fi dacă ai fi aşa vehement în apărarea textelor tale înainte să le scrii...
(şi tot mai sper să vină acea zi în care să putem vorbi despre text, fără să ajungi mereu şi mereu la mine)
pentru textul : Visătorul sugrumat în somn deStefan, daca vei citi cu atentie cele 2 comentarii ale mele, nu m-am aratat nicaieri frustrata sau atinsa din punct de vedere religios fata de continutul textului tau. Credinta mea nu-i o frunza in vant sa fie clintita de vorbe. E drept ca si eu am invatat, la fel ca, probabil, Queen Margot sau Gebeleizis, sa nu iau numele Domnului in desert nici macar in gluma, dar nu-ti cer sa aderi la aceleasi invataturi. Eu m-am referit la injuraturi, la limbajul acesta care este interzis de regulament (nu de catre Bianca Goean). Si, pentru stiinta ta personala, eu nu, nu injur, decat de pisici, si incerc sa renunt si la asta. Nu ca asta ar trebui sa conteze pentru tine sau altii, nu persoana mea sau a ta sunt in discutie aici, ci textelepe care le postam. Textul tau incalca regulamentul, tu esti membru hermeneia. Este simplu, te rog nu mai incerca sa deturnezi discutia si argumentele si, din nou, sa pozezi ca victima a sistemului. E deja previzibil cum toti care incalca intr-un fel sau altul regulamentul incearca sa arunce cu praf in ochi si sa schimbe motivatia sanctiunii. Am mai mult respect pentru tine ca sa accept ca tu chiar crezi ca ti se cere sa te incadrezi in regulament din alte motive decat cele enumerate. Pe de alta parte, comentariile tale ulterioare au depasit de asemenea limitele regulamentului si ale respectului fata de ceilalti membri ai site-ului. Fiecare dintre noi are propriile sale convingeri; nu suntem aici sa discutam despre ele si cu atat mai putin sale impunem. Ai scris o poezie, chiar daca nu ar fi fost vorba despre limbaj, pe hermeneia nu incurajam abordarile in forta gen "nu pricepeti ce am scris aici, sunteti niste ingusti si incuiati, eu sunt mare si tare si mai cititi-ma cand voi fi publicat". Iti doresc tot binele din lume si toate cartile pe care ti le doresti si le meriti publicate, dar aceasta nu inseamna ca ai un drept sa "strigi" sau sa perorezi catre vreun membru al site-ului hermeneia. S-a propus suspendarea contului tau pentru aceste abateri, sper ca indiferent cum ar fi, scrierile tale si mai ales comentariile ulterioare sa revina la respectul pe care ni-l datoram unii altora. Iar un atac urmat de urarea "Sa ai pace" nu foloseste nimanui. Si sa stii ca numele meu de botez il poti gasi in pagina mea de autor de pe hermeneia.
pentru textul : Apocalipsa după Dăncuș deAsa-i, si cred ca aceasta este o adevarata inclinatie poetica... si un har, deopotriva Bobadil
pentru textul : vorbesc o latină ciudată IV deBianca, te felicit pentru întrebare! E mai consistentă decât un răspuns.
pentru textul : poveste de dragoste între fiica văcarului și prințul deșertului deOff topic. asa par eu darnica.Cind nu-mi place inseamna ca ceva suna nepoetic( la mine) .si s-a intimplat c-o poezie de-a ta.asta merita apreciere o primeste.si miinile batrinului tau imi amintesc de peticarul lui Aman.
pentru textul : palmele bătrînului deUite ca iese uneori ceva si din "dicteul automat" :-) Imi amintesc de un articol mai vechi in care Carl Gustav Jung relata vizita sa la mormantul lui Galla Placidia din Raven, împreuna cu o prietena. Psihiatrul a fost deosebit de impresionat de un mozaic cu Hristos întinzand mana lui Petru care se scufunda în valuri. Jung relata ca el si prietena lui au examinat mozaicul timp de douazeci de minute si au avut o discutie despre ritualul initial al botezului. Jung nu a uitat niciodata acea opera de arta. A dorit sa cumpere o fotografie a ei, dar nu a reusit sa gaseasca nici una. Întors la Zürich, el l-a rugat pe un prieten, care se ducea la Ravenna, sa-i faca rost de o poza a mozaicului. Dar mozaicul pe care îl vazusera Jung si prietena sa nu exista de fapt... Ciudate "farse" ne joaca uneori insasi realitatea, nu-i asa? Multumesc de citire si de semne, Bobadil
pentru textul : jester dealma, atît comentariile cît și listele de texte în diferitele secțiuni vor fi paginate atunci cînd va fi cazul
pentru textul : ultimele modificări pe site deDorin, până la urmă, dincolo de idee și de realizarea ei (ieșită din tipare, așa cum m-am obișnuit), mi se pare foarte sugestivă prima "parte", în special "mă voi ascunde de la fața ta și voi fi neiubit și fugar pe sânul tău...". Parcă mai apoi se pierde din intensitate, din descătușarea cu care ne-ai oferit primele imagini. Mă gândesc că pe undeva e apăsarea, întunecarea de "după"... poate așa și trebuie să fie...
pentru textul : crucile defrancisc, daca imi spui si mie ce e aia erotetica (scuza-mi ignoranta) poate incerc
pentru textul : plagă a primăverii dePagini