dragă visătoareo, mesajele din comentarii sînt, așa cum le-ai și numit, mesaje. adică se află probabil undeva la intersecția dintre email și text messaging. în universul digital, care se carcterizează printre altele prin viteză și simplificare, nu există, cel puțin deocamdată, o impunere a unei exigențe în ce privește începerea propozițiilor. evident nu este cel mai îngrijit mod de scriere. am fost conștient însă că dacă vom începe să facem și poliția acestui aspect în comentarii riscăm pe de o parte să ne irosim în bătălii sterile iar pe de altă parte să descurajăm comentariile. de aceea, cu multă vreme în urmă, cîndva pe la apariția hermeneii, am acceptat tolerarea acestui lucru. preferăm ca în comentarii elementele nepermise să fie minime. după cu știi probabil, o lege cu cît este mai stufoasă cu atît este mai greu de implementat. și atunci nu mai folosește la nimic.
P.S. - nu cred că gust neaparat ironia expresiei „Domnule Profet”.
Talc este o poezie a raţiunii din punctul meu de vedere. Deşi autorul a scris titlul T.a.l.c., explicându-l încă din subtitlu, pentru mine mai puţin contează de ce l-a gândit aşa. Personal, mă bucură segmentarea lui pentru că dă libertatea cititorului de a-l vedea şi altfel. Ce bine îmi sună mie Talc.
Citez din dex on-line: TALC n. Mineral unsuros și moale, alb-verzui, întrebuințat în medicină, cosmetică și în industrie. /
De ce să nu-l folosesc aici pe textul autorului, cine mă reţine?
Una peste alta, textul mi-a plăcut. Abţibildul are rolul de etichetă pe text alături de peştişorul de aur, a cărui poveste o ştim cu toţii. O industrie a fricii care există în fiecare om, a slăbiciunilor dar şi a raţionalului la acest autor, îmi dă şansa, ca cititor, să meditez asupra întregului.
Virgil, incerc (subliniez, incerc) sa ma apropii de cuvintele demonetizate, poate de aceea ti se pare melodramatic. eu nu cred ca-i asa, ar insemna ca toata existenta noastra risca sa fie. cred doar ca am inceput sa ne speriem de cele mai normale cuvinte.
Andu, nu am vrut sa scriu o ghicitoare, am avut un vedere, ca prim nivel, o redare grafica: semnul de intrebare, cu acel punct de sub el, asemenator unei picaturi in cadere (asupra semnificatiilor caderii cred ca nu e cazul sa mai insist).
dincolo de asta, imaginea se sprijina pe cosmogonia islamica, foarte frumoasa si vizuala, anume pe acel punct diacritic de sub litera bā, prima picatura de Cerneala care, din Calam, (corespondentul Sfantului Spirit) curge in lume, “scriind” creatia.
recunosc ca am avut incredere in primul nivel de receptare, constienta fiind ca cel de al doilea ramane multora ascuns;.e posibil sa fi dar gres, bizuindu-ma prea mult pe rabdarea cititorului de a se opri si de a isi reprezenta, la randul sau, semnul, si de a-si pune intrebari...despre intrebare. dar noi suntem grabiti si eu mereu uit asta...:)
Viorel, nu era vorba de niciun cerc select, nu am cinstea de a frecventa asemenea cercuri. da, am spus asta, si chiar o cred, si mai cred ca e normal sa lasam in urma niste trepte. Daca-i pacat, al meu sa fie… dar nu e vorba de asta, probabil ca e doar o alta treapta, pe care o voi lasa, la un moment dat, in urma.
de la depărtare nu pari deștept. dar cred că mă repet. cu drag , însă. sfatul meu: cântă la altă masă că n-am bani să-ți dau și ia apă în gură că faci praf.
Per total pare un text bun, insa este dominat de sintagme si idei foarte uzitate gen "seva iubirii", "isi plang tristetea", "au murit in noi"... Incercati o schimbare sau o abordare diferita. Textul dumneavoastra merge liniar pe o idee : tristetea, suntem tristi, uscati, e trist, plangem, plangem. Prea mult patetism in atat de putine versuri. Succes in continuare ! Ialin
Alexander, cred ca vei obține același rezultat semantic dacă renunți la cîteva cuvinte inutile. De exemplu: "noi" și "pe care" în versul "pe care o botezam noi în timp ce". Sună infantil "ne dădeam" din primul vers. Sigur, îmi vei replica că asta ai și intenționat. Ai avea dreptate. De ce "pe umerii mei" și nu mai generic "pe umeri"? Inutil "voi" în "o să ajungeți voi ca noi". Încearcă să reduci ocurențele exprimărilor de tip "pe care", "după care". Se poate. Garantat. Și fii atent și consistent cu timpul verbelor. Uite cum îmi imaginez eu textul tău: iubito aseară am visat că lunecam prin toboganul de sticlă al venelor știi lumea asta seamănă cu umbra din sufragerie o botezam în timp ce împingeam pereții camerei păsările făceau parte din tencuială de asta îmi aduc bine aminte erau calde aripile lor lăsau urme de sânge pe umeri la televizor se ținea un minut de reculegere pentru eternitate afară copiii cu soarele între dinți apăreau brusc unul ne striga /o să ajungeți ca noi/ apoi își înfigea iar picioarele în pământ până pe partea cealaltă cineva specializat ne șoptea ce să gândim adormeam mângâiați pe frunte ușor ușor vom uita și amintirea asta Cu drag, /O\
cred ca mai poti lucra asupra primei strofe. ai prea multe cuvinte de legatura si niste expresii care ingreuneaza ideea, pe alocuri.
eu o vad asa:
"Domnul Ghecev aşteaptă ce e mai rău de la viaţă,
Cum ar fi adevărurile despre care nu se vorbeşte.
Mereu apare o circumstanţă care (inventeaza) ofera
O altă scuză, nişte (bariere) impulsuri ce mută cursorul.
Domnul Ghecev ştie că moartea niciodată
Nu (se apropie nervos) latră, te izbeşte cu totul
Atunci frica îngheaţă
înainte să scoată un scîncet, (ca să rupă din tine respiraţia,
Ce tinde să-şi întregească cercul,
Să soarbă lumina.) înainte
Să înghită lumină.
dar mi-au placut mult celelalte strofe. mai ales drama din fructiera si rugaciunile - versuri incrustate in aer.
Nu doream decât o explicaţie 'tehnică' referitoare la categoria respectivă, nu că aş respinge recomandările cuiva mai avizat decât mine. Cineva mi-a spus odată că nu e ruşine să nu ştii, ci să nu întrebi. Dacă nu e posibil, ok, nici o supărare.
Ca tot e rost de scandal, zic si eu:
- nu imi place "Masa de lucru", mereu ma intreb unde sunt textele mele si ce cauta masa de lucru la mine in pagina.
- nu imi place prima pagina a sitelui cum arata, e un haos total.
- site-ul vechi era ordonat, stiam unde sunt toate ale mele si ale altora.
- site-ul vechi NU era ca toate blogurile pe wordpress, era deosebit, inedit
dupa "Trupul gol al desertului" al Marlenei Braester mi-e greu sa rezonez... ma intreb de ce sint doua haiku-ri? al doilea ar fi mai interesant, dar valsul care ma duce simbolistic vorbind la Strauss, parca nu are tangenta cu desertul.... scrie fara haiku despre desert. asa cum il simti tu cu adevarat. ce spui?
Inconstanţă. Alternezi versuri destul de originale şi cu substanţă dpdv stilistic si discursiv cu versuri mega clişeice, goale, superficiale şi atât de poetizate:
"se văd urme de vinere neagră cu sufletul gol
timpul se întoarce pe cealaltă parte
se aud arginții cum sună (bun!) vs "Strâng în dreptul inimii
liniștea
răstignită în cuiele umbrelor
nestinsă ca ultimul gând
sub muțenia privirii" (bleah! un bocet poetic, juvenil şi, cel mult, de jurnal).
Cele două unitaţi, se vede cu ochiul liber, sunt două texte diferite. Aş spune chiar că ele sunt scrise în perioade diferite. A doua e chiar bună. Prima, dacă-mi suporţi o mică glumiţă, parcă-i scrisă de un copil de 14 ani, care a prins-o pe colega de bancă, pe care o iubeşte în taină, sărutându-se cu atletul clasei. Asta vizavi de mijloacele artistice, pentru că dpvd ideatic, ea, unitatea 1, nu spune absolut nimic, pentru că-şi propune să rupă norii metafizici, să zguduie fiinţa coelctivă, nu alta.
Un poem care m-a bucurat mult. E o imagine dragă, metafora copacului pentru sinele omului, creaţie complexă şi completă. Uşor introspectiv, indică o percepţie frumoasă asupra trecerii prin anotimpuri. Mi-a plăcut la final alternanţa aproape-departe. Acelaşi vers, aglomerat cu prepoziţii, pare să incomodeze un pic, mai mult sonor, deşi are o nuanţă conotativă inteligent gândită. O sugestie pentru ,,limba orelor" - ,,limbajul orelor" ( ,,limba" mă duce cu gândul la acele ceasornicului). O părere sinceră, cu drag.
ersuri, eresuri, arsuri sau versuri? E un amalgam, dar nu e tocmai rău. Mai perie textul de frazări de genul: "doar sa invatam s-o folosim", "vesele amandoua" ș.a. Apreciez: "negociez distanta cu ajutorul fumului".
nicidecum, prea draga mea Aranca, nicidecum nu ma lezeaza. nu e vorba ca imi pasa sau nu, dar atunci cand incerc sa imi expun un punct de vedere sper sa fie vazut ca un punct de vedere, nu ca o catapulta cu noroi. din raspunsul tau imi dau seama ca nu suporti critica, ce scrii tu este genial si ca atare trebuie sa aplaudam sau sa iti gadilam hipotalamusul creator prin multiple plecaciuni si saruturi in zona Ahileana prin triplu surub si o pirueta. nicidecum. daca ai postat o poezie pentru a fi comentata, accepta aceste comentarii, si nu ridica batista cand cineva spune ceva negativ. acel piedestal exista fie ca locuiesti in munti la Popalna fie in Tahiti. iar infatuarea ta este ca o picatura de detergent de oale ruginite in Marea Egee neinteresant.
Bobadil, Aranca a fost cit se poate de decenta si retinuta in comentariile ei. Chiar o felicit pentru asta. Ma indoiesc ca multa lume ar fi tolerat usor atacul tau la persoana si antipatia violenta pe care o manifesti fata de ea. Si asta inclusiv in ultimul tau comentariu in care ma jignesti si pe mine facind aluzie la posibilitatea unui motiv obscur sau poate de alta natura care m-ar face sa o "tin" in echipa editoriala. Te asigur Bobadil ca ai mai reusit sa scazi o treapta in ochii mei prin acest gest. Ea ti-a atras atentia ca prin acea injuratura din acel banc incalcai regulamentul hermeneia. Atita tot. Ti-o spun sincer, daca ai chef de bancuri porcoase si de injuraturi, dragul meu, am observat ca sint "saituri" românesti unde poti sa "zburzi" pe chestii din astea in voie. Noi nu avem pretentia ca facem mare literatura aici dar nici nu am de gind sa mai dau mult cu matura si farasul dupa ce "scuipati" voi la "o bere prieteneasca" pe aici. Exista chiar voci care sugereaza ca ar exista o intentie subterana de a "promiscuiza" hermeneia. Foarte discret. Eu, asa cum am spus, nu vreau sa fac din ea nici azil de fete batrine si nici biserica de puritani. Dar nici nu intentionez sa o las sa devina latrina. Vrea cineva sa scrie si sa comenteze literatura, este bine venit. Are cu totul alte intentii (oricit de șugubețe și interesante) îi urăm drum bun. Deci, sper că ai înțeles. Următoarele abateri nu vor mai benficia de comentariile mele. Așa cum știți suspendarea unui cont îmi ia mult mai puțin timp decît ce am făcut aici.
am rezerve față de folosirea unor termeni precum „supercool”, „kalumea” sau „nasol” într-un text care se vrea articol. Poate într-o tabletă sau o ciornă de notițe da, dar într-un articol mă îndoiesc. Sau s-o fi schimbar România într-atît încît acum sîntem națiune conlocuitoare și eu nu am aflat încă.
in primul vers acel atunci intarzie o cacofonie. dar tot cacofonie jenanta ramane. pe care trebuie sa o evitam in special in poezie, unde trebuie sa fim melodici chiar daca nu folosim rime. ''care îți păreau eterne acum zac mute precum aripile înțepenite ale unei păsări moarte'' ce rost are intepenite?
Ei bine câte ceva bun dpdv literar se mai întâmplă pe aici și chiar nu aș fi dorit ca acest text să fie scris de Virgil, ca să nu mi se reproșeze din nou că...
Întâi postura din care Virgil scrie... îmi place, este distantă și totuși captivantă, parcă se joacă cu măsurile, îmi place mult când Virgil scrie așa... aproape-departe, personal-filozofic. Mai îmi place absența tonului vindicativ și al concluziilor clare, atât de frecvente în maculatura așa-zis poetică a zilelor noastre, oameni care se vor poeți și ne oferă soluții... rizibil, nu e cazul aici. Îmi place aproape tot la acest poem, îl așteptam poate. Last but not least ca să zic așa, intarsiile circulare sunt reușite și păstrează mirosul acela inconfundabil de casă veche.
Mulțumesc pentru lectură.
Margas
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
fain, omule, tare fain! nu scriu mai mult acu, mai bine recitesc:) spor la toate!
pentru textul : sebi cel nebun după poezie dedragă visătoareo, mesajele din comentarii sînt, așa cum le-ai și numit, mesaje. adică se află probabil undeva la intersecția dintre email și text messaging. în universul digital, care se carcterizează printre altele prin viteză și simplificare, nu există, cel puțin deocamdată, o impunere a unei exigențe în ce privește începerea propozițiilor. evident nu este cel mai îngrijit mod de scriere. am fost conștient însă că dacă vom începe să facem și poliția acestui aspect în comentarii riscăm pe de o parte să ne irosim în bătălii sterile iar pe de altă parte să descurajăm comentariile. de aceea, cu multă vreme în urmă, cîndva pe la apariția hermeneii, am acceptat tolerarea acestui lucru. preferăm ca în comentarii elementele nepermise să fie minime. după cu știi probabil, o lege cu cît este mai stufoasă cu atît este mai greu de implementat. și atunci nu mai folosește la nimic.
pentru textul : nebunul se priveşte în oglindă deP.S. - nu cred că gust neaparat ironia expresiei „Domnule Profet”.
Talc este o poezie a raţiunii din punctul meu de vedere. Deşi autorul a scris titlul T.a.l.c., explicându-l încă din subtitlu, pentru mine mai puţin contează de ce l-a gândit aşa. Personal, mă bucură segmentarea lui pentru că dă libertatea cititorului de a-l vedea şi altfel. Ce bine îmi sună mie Talc.
pentru textul : t. a. l. c. deCitez din dex on-line: TALC n. Mineral unsuros și moale, alb-verzui, întrebuințat în medicină, cosmetică și în industrie. /
Una peste alta, textul mi-a plăcut. Abţibildul are rolul de etichetă pe text alături de peştişorul de aur, a cărui poveste o ştim cu toţii. O industrie a fricii care există în fiecare om, a slăbiciunilor dar şi a raţionalului la acest autor, îmi dă şansa, ca cititor, să meditez asupra întregului.
raspunsuri.
Virgil, incerc (subliniez, incerc) sa ma apropii de cuvintele demonetizate, poate de aceea ti se pare melodramatic. eu nu cred ca-i asa, ar insemna ca toata existenta noastra risca sa fie. cred doar ca am inceput sa ne speriem de cele mai normale cuvinte.
Andu, nu am vrut sa scriu o ghicitoare, am avut un vedere, ca prim nivel, o redare grafica: semnul de intrebare, cu acel punct de sub el, asemenator unei picaturi in cadere (asupra semnificatiilor caderii cred ca nu e cazul sa mai insist).
dincolo de asta, imaginea se sprijina pe cosmogonia islamica, foarte frumoasa si vizuala, anume pe acel punct diacritic de sub litera bā, prima picatura de Cerneala care, din Calam, (corespondentul Sfantului Spirit) curge in lume, “scriind” creatia.
recunosc ca am avut incredere in primul nivel de receptare, constienta fiind ca cel de al doilea ramane multora ascuns;.e posibil sa fi dar gres, bizuindu-ma prea mult pe rabdarea cititorului de a se opri si de a isi reprezenta, la randul sau, semnul, si de a-si pune intrebari...despre intrebare. dar noi suntem grabiti si eu mereu uit asta...:)
Viorel, nu era vorba de niciun cerc select, nu am cinstea de a frecventa asemenea cercuri. da, am spus asta, si chiar o cred, si mai cred ca e normal sa lasam in urma niste trepte. Daca-i pacat, al meu sa fie… dar nu e vorba de asta, probabil ca e doar o alta treapta, pe care o voi lasa, la un moment dat, in urma.
va multumesc pentru franchetea opiniilor.
pentru textul : picătură deDa, Luana, esența vieții noastre... Mulțumesc.
pentru textul : perdera dede acord (mai e loc la subsol)! nu mi-ai zis unde este poemul cu fluviul...
pentru textul : Tot Ce Am Adus dede la depărtare nu pari deștept. dar cred că mă repet. cu drag , însă. sfatul meu: cântă la altă masă că n-am bani să-ți dau și ia apă în gură că faci praf.
pentru textul : nu mai ieșisem din casă de vreo săptămână demi-ai sugerat o idee Matei. acum, sa vad daca imi si reuseste...
pentru textul : februarie dePer total pare un text bun, insa este dominat de sintagme si idei foarte uzitate gen "seva iubirii", "isi plang tristetea", "au murit in noi"... Incercati o schimbare sau o abordare diferita. Textul dumneavoastra merge liniar pe o idee : tristetea, suntem tristi, uscati, e trist, plangem, plangem. Prea mult patetism in atat de putine versuri. Succes in continuare ! Ialin
pentru textul : Echinocțiu detextul pare destul de rotund. exista insa aceasta repetare a lui "de.."-"din.."-"de..", uneori chiar nenecesara si care nu da tocmai bine. zic eu.
pentru textul : compendiu despre grădini deAlexander, cred ca vei obține același rezultat semantic dacă renunți la cîteva cuvinte inutile. De exemplu: "noi" și "pe care" în versul "pe care o botezam noi în timp ce". Sună infantil "ne dădeam" din primul vers. Sigur, îmi vei replica că asta ai și intenționat. Ai avea dreptate. De ce "pe umerii mei" și nu mai generic "pe umeri"? Inutil "voi" în "o să ajungeți voi ca noi". Încearcă să reduci ocurențele exprimărilor de tip "pe care", "după care". Se poate. Garantat. Și fii atent și consistent cu timpul verbelor. Uite cum îmi imaginez eu textul tău: iubito aseară am visat că lunecam prin toboganul de sticlă al venelor știi lumea asta seamănă cu umbra din sufragerie o botezam în timp ce împingeam pereții camerei păsările făceau parte din tencuială de asta îmi aduc bine aminte erau calde aripile lor lăsau urme de sânge pe umeri la televizor se ținea un minut de reculegere pentru eternitate afară copiii cu soarele între dinți apăreau brusc unul ne striga /o să ajungeți ca noi/ apoi își înfigea iar picioarele în pământ până pe partea cealaltă cineva specializat ne șoptea ce să gândim adormeam mângâiați pe frunte ușor ușor vom uita și amintirea asta Cu drag, /O\
pentru textul : într-o zi observi că nu mai încapi denu stiu exact ce sa mai spun...drumul il gasesti sau il poti pierde de la un poem la altul ; multumesc oricum !
pentru textul : deviațiiart deEr.: surprins
pentru textul : Haiku decred ca mai poti lucra asupra primei strofe. ai prea multe cuvinte de legatura si niste expresii care ingreuneaza ideea, pe alocuri.
eu o vad asa:
"Domnul Ghecev aşteaptă ce e mai rău de la viaţă,
Cum ar fi adevărurile despre care nu se vorbeşte.
Mereu apare o circumstanţă care (inventeaza) ofera
O altă scuză, nişte (bariere) impulsuri ce mută cursorul.
Domnul Ghecev ştie că moartea niciodată
Nu (se apropie nervos) latră, te izbeşte cu totul
Atunci frica îngheaţă
înainte să scoată un scîncet, (ca să rupă din tine respiraţia,
Ce tinde să-şi întregească cercul,
Să soarbă lumina.) înainte
Să înghită lumină.
dar mi-au placut mult celelalte strofe. mai ales drama din fructiera si rugaciunile - versuri incrustate in aer.
pentru textul : Domnul Ghecev nu doarme deNu doream decât o explicaţie 'tehnică' referitoare la categoria respectivă, nu că aş respinge recomandările cuiva mai avizat decât mine. Cineva mi-a spus odată că nu e ruşine să nu ştii, ci să nu întrebi. Dacă nu e posibil, ok, nici o supărare.
pentru textul : Poem fără picioare deam înțeles: toate acele lucruri care - t.a.l.c.
pentru textul : t. a. l. c. deCa tot e rost de scandal, zic si eu:
pentru textul : despre o femeie goală de- nu imi place "Masa de lucru", mereu ma intreb unde sunt textele mele si ce cauta masa de lucru la mine in pagina.
- nu imi place prima pagina a sitelui cum arata, e un haos total.
- site-ul vechi era ordonat, stiam unde sunt toate ale mele si ale altora.
- site-ul vechi NU era ca toate blogurile pe wordpress, era deosebit, inedit
pot spune cu mana pe inima ca mi-era dor de tine.
daca ar fi dupa mine ti-as da numai penite. :) probabil pentru ca esti un om tare frumos.
pentru textul : Deasupra nimic nu se clatină dedupa "Trupul gol al desertului" al Marlenei Braester mi-e greu sa rezonez... ma intreb de ce sint doua haiku-ri? al doilea ar fi mai interesant, dar valsul care ma duce simbolistic vorbind la Strauss, parca nu are tangenta cu desertul.... scrie fara haiku despre desert. asa cum il simti tu cu adevarat. ce spui?
pentru textul : Dunele goale deInconstanţă. Alternezi versuri destul de originale şi cu substanţă dpdv stilistic si discursiv cu versuri mega clişeice, goale, superficiale şi atât de poetizate:
"se văd urme de vinere neagră cu sufletul gol
timpul se întoarce pe cealaltă parte
se aud arginții cum sună (bun!) vs "Strâng în dreptul inimii
liniștea
răstignită în cuiele umbrelor
nestinsă ca ultimul gând
sub muțenia privirii" (bleah! un bocet poetic, juvenil şi, cel mult, de jurnal).
Cele două unitaţi, se vede cu ochiul liber, sunt două texte diferite. Aş spune chiar că ele sunt scrise în perioade diferite. A doua e chiar bună. Prima, dacă-mi suporţi o mică glumiţă, parcă-i scrisă de un copil de 14 ani, care a prins-o pe colega de bancă, pe care o iubeşte în taină, sărutându-se cu atletul clasei. Asta vizavi de mijloacele artistice, pentru că dpvd ideatic, ea, unitatea 1, nu spune absolut nimic, pentru că-şi propune să rupă norii metafizici, să zguduie fiinţa coelctivă, nu alta.
pentru textul : Ars de tăcerea nemărginirii desunt surprins plăcut, Raluca. mulțumesc mult!
pentru textul : sunt fluierele picioarelor Lui deUn poem care m-a bucurat mult. E o imagine dragă, metafora copacului pentru sinele omului, creaţie complexă şi completă. Uşor introspectiv, indică o percepţie frumoasă asupra trecerii prin anotimpuri. Mi-a plăcut la final alternanţa aproape-departe. Acelaşi vers, aglomerat cu prepoziţii, pare să incomodeze un pic, mai mult sonor, deşi are o nuanţă conotativă inteligent gândită. O sugestie pentru ,,limba orelor" - ,,limbajul orelor" ( ,,limba" mă duce cu gândul la acele ceasornicului). O părere sinceră, cu drag.
pentru textul : copacul dinăuntru deai dreptate explic inutil acolo și e beter off whidout it așa că rectific mersi de sugestie se vede că ai doi ochi nu unul ca mine...:)
pentru textul : poemul-pirat deersuri, eresuri, arsuri sau versuri? E un amalgam, dar nu e tocmai rău. Mai perie textul de frazări de genul: "doar sa invatam s-o folosim", "vesele amandoua" ș.a. Apreciez: "negociez distanta cu ajutorul fumului".
pentru textul : ersuri denicidecum, prea draga mea Aranca, nicidecum nu ma lezeaza. nu e vorba ca imi pasa sau nu, dar atunci cand incerc sa imi expun un punct de vedere sper sa fie vazut ca un punct de vedere, nu ca o catapulta cu noroi. din raspunsul tau imi dau seama ca nu suporti critica, ce scrii tu este genial si ca atare trebuie sa aplaudam sau sa iti gadilam hipotalamusul creator prin multiple plecaciuni si saruturi in zona Ahileana prin triplu surub si o pirueta. nicidecum. daca ai postat o poezie pentru a fi comentata, accepta aceste comentarii, si nu ridica batista cand cineva spune ceva negativ. acel piedestal exista fie ca locuiesti in munti la Popalna fie in Tahiti. iar infatuarea ta este ca o picatura de detergent de oale ruginite in Marea Egee neinteresant.
pentru textul : pietrele umbrei deBobadil, Aranca a fost cit se poate de decenta si retinuta in comentariile ei. Chiar o felicit pentru asta. Ma indoiesc ca multa lume ar fi tolerat usor atacul tau la persoana si antipatia violenta pe care o manifesti fata de ea. Si asta inclusiv in ultimul tau comentariu in care ma jignesti si pe mine facind aluzie la posibilitatea unui motiv obscur sau poate de alta natura care m-ar face sa o "tin" in echipa editoriala. Te asigur Bobadil ca ai mai reusit sa scazi o treapta in ochii mei prin acest gest. Ea ti-a atras atentia ca prin acea injuratura din acel banc incalcai regulamentul hermeneia. Atita tot. Ti-o spun sincer, daca ai chef de bancuri porcoase si de injuraturi, dragul meu, am observat ca sint "saituri" românesti unde poti sa "zburzi" pe chestii din astea in voie. Noi nu avem pretentia ca facem mare literatura aici dar nici nu am de gind sa mai dau mult cu matura si farasul dupa ce "scuipati" voi la "o bere prieteneasca" pe aici. Exista chiar voci care sugereaza ca ar exista o intentie subterana de a "promiscuiza" hermeneia. Foarte discret. Eu, asa cum am spus, nu vreau sa fac din ea nici azil de fete batrine si nici biserica de puritani. Dar nici nu intentionez sa o las sa devina latrina. Vrea cineva sa scrie si sa comenteze literatura, este bine venit. Are cu totul alte intentii (oricit de șugubețe și interesante) îi urăm drum bun. Deci, sper că ai înțeles. Următoarele abateri nu vor mai benficia de comentariile mele. Așa cum știți suspendarea unui cont îmi ia mult mai puțin timp decît ce am făcut aici.
pentru textul : this is a film deam rezerve față de folosirea unor termeni precum „supercool”, „kalumea” sau „nasol” într-un text care se vrea articol. Poate într-o tabletă sau o ciornă de notițe da, dar într-un articol mă îndoiesc. Sau s-o fi schimbar România într-atît încît acum sîntem națiune conlocuitoare și eu nu am aflat încă.
pentru textul : Stela Iorga - "A doua întoarcere din Nam" dein primul vers acel atunci intarzie o cacofonie. dar tot cacofonie jenanta ramane. pe care trebuie sa o evitam in special in poezie, unde trebuie sa fim melodici chiar daca nu folosim rime. ''care îți păreau eterne acum zac mute precum aripile înțepenite ale unei păsări moarte'' ce rost are intepenite?
pentru textul : viața precum o cutie veche de cărți deAlma, nu e nevoie de telefon. Poți să-mi explici și aici, în subsolul textului: ce de fapt ai vrut să spui și ce nu am înțeles eu? Eugen.
pentru textul : Mica țigariadă deEi bine câte ceva bun dpdv literar se mai întâmplă pe aici și chiar nu aș fi dorit ca acest text să fie scris de Virgil, ca să nu mi se reproșeze din nou că...
pentru textul : într-o zi deÎntâi postura din care Virgil scrie... îmi place, este distantă și totuși captivantă, parcă se joacă cu măsurile, îmi place mult când Virgil scrie așa... aproape-departe, personal-filozofic. Mai îmi place absența tonului vindicativ și al concluziilor clare, atât de frecvente în maculatura așa-zis poetică a zilelor noastre, oameni care se vor poeți și ne oferă soluții... rizibil, nu e cazul aici. Îmi place aproape tot la acest poem, îl așteptam poate. Last but not least ca să zic așa, intarsiile circulare sunt reușite și păstrează mirosul acela inconfundabil de casă veche.
Mulțumesc pentru lectură.
Margas
Pagini