scheletul acelui cal m-a urmărit mult timp. pe lunca Bistriței, în drumul zilnic spre un loc adânc ca ochii unei colege...

Mulțumesc de aprecieri, Paul, 8 ani din viață mi i-am petrecut în Iași, așa că sunt foarte familiar cu împrejurimile. Recent, acum vreo două săptămâni, chiar am băut niște ceai cu lună seara în parc pe malul Lacului Ontario. Iar umbrele norilor ce mângâie iarba e o priveliște des văzută în satul meu la sfârșit de vară.

devin subiecte fierbinți în fiecare început de iarnă și ne pun pe drumuri ca la un fel de Mecca a poeților virtualiști sau nu dar într-un pelerinaj la finele căruia poezia are doar de cîștigat devenind nu invizibilă ci invincible to everyone. mă bucur întrucît Alina ține sus spiritul acestei instituții ieșene și cu un farmec inconfundabil măiastru duce sărbătoarea mereu la bun sfîrșit. succes Virtualiei și sper ca și eu împreună cu Zoon Poetikon să participăm dacă sănătatea și maestrul de ceremonii Alina ne-o va permite. tuturor, să fiți iubiți de să nu vă vedeți !

"mă trezesc plin de rășină pe gînduri" e tot ce pot sa iau din textul tau care nu stie daca se vrea in romaneste sau in engleza. promovezi cumva penticostalismul in poezie? un text cetos cu un titlu simandicos...

Îmi place ideea poeziei ca şi pântec, matrice, loc de refugiu oniric dar, în afara ei nu aflăm mai nimic.
Adică, ştim, de regulă, ce anume presupune starea de făt. În măsura în care ştii şi tu sau ne sugerezi.

„doar blînd și primar ca un pîntec”

Dacă „povesteşti” de lichid amniotic poate să dispară „pântec”, că doar lichidul amniotic nu se află la creieri. Sau doar dacă se continua „ca un pântec care...”

„blând şi primar ca un cântec”, ar sugera mult. Tu decizi. În fond, cântecul e mult mai apropiat atât de eufonia maternă cât şi de matricea poetică. Sau invers.

„Excitaţie de sex sacru”. Să fim serioşi ! Asta cu sex sacru sună a tantra lui Bivolaru, să avem pardon! Nu sugera tu cât de elevat este sexul tău poetic. Lasă-ne să intuim. Deşi sex şi sacru, la un loc, repet, duce a un loc comun, bivo şi ai lui.

„în visuri pe care nu mi le mai amintesc niciodată
dincoace de oglindă”.
Care oglindă ? A cui ? A pântecelui? O introduci la final, prea brusc, prea nepregătit...
Nu te supăra, nu sunt ranchiunos, dar critica ta este o invitaţie binevenită la critică, constructivă, desigur, nu?
Dar, poezia este slabă. Dar cred că şi tu o ştii. Să ne citim cu plăcere.
Cu sinceritate,

tu nu poți vorbi decât din suflet, Mariana. apreciez mult semnul tău. este o dovadă vie a faptului că esteticul, oricât de riguros ar fi, are o prelungire vie în emotivitate. îmi plac pasajele subliniate. îți mulțumesc frumos, cu toată aprecierea care vine de la El! dacă aș scrie mai mult aș bate câmpii... tu mă cunoști acum și prin acest poem. ceea ce mă bucură.
gând bun!

Călin, da, e fain "voalate" fiindcă se acordează bine în context. Inimă-turn de sticlă în care sentimentele dansează tango. Eros-thanatos sunt într-un perpetuu tango. Inima își are și "ceasul" care poate fi prevăzut cu o melodie specifică. Eu tot tango am ales. Cam așa am avut imaginile. Mulțumesc pentru tot, te aștept oricând cu sugestii.

mea culpa

Stefan Ciobanu, ce decizi dumneata cu privire la participarea ta te privește. Ceea ce însă nu este corect este să faci acuzații neadevărate. Absolut nimeni nu a retras sau șters penițe acordate niciunui text. Mi se pare obraznică o astfel de acuzație. Au rămas penițe chiar acordate de membri care și-au șters contul pe hermeneia. E aberant să faci o astfel de acuzație și te provoc să aduci dovezi. Dar mi se pare absolut ridicol modul în care reacționezi aruncînd această perdea de fum în loc să argumentezi de ce ai acordat aceasta peniță, evident aiurea.
titlu... plăcut??? „Intrat în cîntec”...? hai să fim serioși... mai ai și alte motive?

imparateasa si hecatonhir, sunt fericit ca ma cititi si lasati semn de apreciere. ati obs ce fac cand nu am nici un semn. sper sa fiu amuzant. multumesc inca o data

Mult, mult prea dulce. Aproape din toate punctele de vedere.

Într-adevăr, este un poem care se citește cursiv. Aș fi zis că este scris sau corectat de altcineva cu care, de altfel, se apropie mult ca stil, dacă nu ar fi apărut "închid ferestrele" și "acopăr o oglindă" specifice textelor tale. Întrebarea ar fi ce aduce nou poemul tău.

asta ai folosit tu in raspunsul tau la nemultumirea mea. inainte de a merge la Adunare, intru-cat e duminica dimineata, vreau sa-ti spun ca iti lipsesc cei 7 ani de-acasa, cei 28 de ani din Romania si cei 20 de ani petrecuti aiurea. mai bine te-ai inscrie la o gradinita unde se invata cum sa raspunzi si cum sa te comporti. ai stat pe fotoliul tau de director ultimele 36 de ore ca sa-ti pui in diatribele de mai sus veninul de basilic care-l tii pentru frati. admirabil. ma uit, te miros si-mi pun mana la gura si tac. nu meriti nici macar o ceapa degerata. nu te mai obosi sa-mi raspunzi, pun punctul aici, judecatorule literar.

Este aici o imagine pe care am remarcat-o de când ai postat, dar nu mi-a permis timpul să las semn: "inima noastră se desprinde precum o cană din toartă îi simțim căderea cu încetinitorul absorbind toate sunetele în adîncul magic al ochilor mici cu care ne privesc lucrurile" Partea aceasta face, cum se spune "toți banii"; aproape, cu riscul să te superi, pot spune că restul poeziei nici nu mai contează. E ca un final de excepție într-un film oarecare, acea sclipire regizorală în ultimul cadru, care te face să spui după 2 ore de film din care nu rămăsesei cu mare lucru: a meritat. Rar sunt geloasă pe modul altcuiva de a vedea de jur împrejur... remarcabilă inspirație, Virgil. Forget about the rest (emoticon la alegere).