Finalul mi se pare ratat din punct de vedere literar, chiar daca sentimental presupune o traire. La fel si sentimentele moarte care suna prea cliseistic. In rest, e un poem bunicel, exista atmosfera, exista posibilitati. Mai citim mai vedem.

Ceea ce scrieţi e sensibil, evident, însă nu este literatură.

rusine sa-mi fie ca am observat atat de tarziu...:). uluitele mele multumiri! despre eseu sper sa discutam in curand, si mai ales as fi incantata daca as vedea si partea a doua; luna asta am avut ocazia sa citesc una din cartile lui F. Schuon, unde se dezvolta cu predilectie un studiu comparativ al esoterismului diverselor religii, comparatia avand drept stalp de sustinere esoterismul musulman, cu simbolurile si metodele sale de cunoastre si transcendere in planul spiritual. (nimic new-age, fireste). Si acolo este sublinita necesitatea (nu numai importanta) acelui simt aparte de care vorbeati (acel "ochi al inimii", deschis) in urcusul spre cunoasterea pura, ca si necesitatea "lepadarii de eu". In consecinta, ii dau dreptate lui Cusanus, cu a sa celebra religio una in rituum varietate. Pe cand continuarea?

un alt text de pe vremea cînd mai comiteam chestii din astea: http://hermeneia.com/content/consuelo_si_medea

Pe ici, pe colo, ar mai merita efortul unei curatenii cum ar fi inca de la inceput acel ingineresc "desi" in loc de un "chiar daca" apoi pe final "slabiciune sau neatentie" care prin acel "sau" deruteaza, e suficient "slabiciune" in opinia mea, dar mi se pare un poem de frontispiciu pe aici. Are acel amalgam de poezie moderna cu precizie stiintifica ce te face sa crezi ca newton a fost leonardo la urma urmei. Titlul e cam elaborat, la fel si poza, dar poemul sta in picioare bine de tot. O penita de apreciere din partea mea si sper sa vad acest text la recomandate, nu de altceva, dar urasc sa ma simt singur in poezie. Andu

da.... pasarea curcubeu... a observat incurajator ideea aceasta profetul.

da, asa e. ma gindeam sa il pun la experiment

ce imagine horror inchid repede pagina imi fac cruce

ovYus, e obvious ca intre scrierea mea si a ta e o mare prapastie. iti spun, daca nu stii, ca e o mai mare satisfactie si rasplata sa scrii despre Logos, relatandu-te corect la iubirea si judecata Lui, decat sa scrii bla, bla, bla de dragul de a fii si tu considerat poet. in ce priveste diatribul tau la "meleagurile transatlantice" fii pe pace, toate meleagurile sunt o apa si-un pamant, nici meleagul tau mioritic nu e mai pestrit, nu va mai bateti in piept cu pumnul patriotismului cand inca mai asteptati covrigul din coada acestor meleaguri transatlantice. in rest ce sa-ti spun ? exista totusi o casa iluzorie a lui Plato. mergi pe Google si informeaza-te. dar, hai sa bem un ceai chinezesc daca tot ai trecut pe la mine, se zice ca e cea mai buna apa.

draga rafael, exista oameni a caror familie a suferit sub o anumita dictatura sau chiar ei au suferit sub ea si apoi au colaborat. Cele doua nu se exclud. Eu imi exprimam explicatiile posibile ale nedumeririi mele. Atita tot. Nu cred ca am pentru ce sa cer scuze. Ambiguitatea ta (parerea mea, deliberata) a generat asta. E discutabil daca justificarea ta e valabila sau nu. Era o forma de exprimare si cred ca se foloseste. De fapt tu cauti pretexte pentru tot felul de jocuri amuzante si chestia asta nu cred ca ma intereseaza pe Hermeneia. Exista chat-rooms pe internet pentru asa ceva. Sper acum sa "intelegi afirmatia mea". Chiar si in legatura cu traducerile forma ta de exprimare a fost voit tendentioasa si nu cred ca are rost sa ne ascundem dupa deget. La fel e si cu dramaturgia. Nimeni n-a vorbit despre a substitui o slujba religioasa cu o piesa de teatru. La fel as putea eu spune ca o slujba catolica are uneori un fast teatral care depaseste cu mult ce vezi in modestia unei "slujbe" protestante. Dar nu cred ca e concurs aici si numai discutia asta si devine ridicola. Astea sint asertiuni culturale si e penibil sau cel putin absurd ca sa discutam care e mai buna si care e mai proasta. In ce priveste "ridicarea manusii" ma tem ca a spune "discutam fara patima intr-o polemica in care am ridicat manusa" mi se pare o ridicola contradictie in termeni. Un alt motiv pentru care nu sint de acord cu asa ceva si nu as fi nici macar daca s-ar petrece intre doua secte musulmane aici, este simplul fapt ca nu acesta este scopul Hermeneia. Putem face polemica dar legata de un text literar pe care il postam. Nu este un site teologic sau de o astfel de natura. Un alt motiv este ca din ce am vazut ca ai scris tu de fapt nici nu urmaresti sa discuti teme teologice sau biblice. Scopul tau este sa denigrezi si sa persiflezi alte confesiuni sau traditii crestine diferite de a ta. Si, crede-ma ca nu as permite asa ceva pe Hermeneia nici daca nu ar fi persoana mea implicata. Mi se pare un gest esentialmente impotriva Spiritului lui Hristos. Si spun asta din modul cum insirui curente protestante si vorbesti cu emfaza despre o presupusa "succesiune apostolică sacramentală in catolicism" care evident nu are nici o baza biblica. Dar nu asta este problema. In esenta ceea ce tu consideri "separatie la nivelul neoprotestantismului" (de fapt o teza veche si destul de rasuflata) eu nu consider o "separatie" sau un pacat ci un element fundamental in asigurarea ca influenta si calauzirea Duhului lui Dumnezeu este garantata la nivel individual si comunitar (pentru mine responsabilitatea si dreptul hermeneutic rezidind la nivelul unei Biserici locale) impotriva pericolului unei "dictaturi spirituale" sau "teologice" care dicteaza totul de la centru. Se stie de fapt ca sute de ani Biserica catolica nu a permis enoriasilor ei nici sa citeasca si nici sa posede Scriptura sub amenintari foarte aspre. Deci, asa cum vezi, este vorba despre doua paradigme foarte diferite in care insasi in "ce e bine si ce e rau" nu prea gindim la fel. Asa ca eu nu cred, pe baza tuturos acestor motive, ca putem sau trebuie sa avem o discutie in acest loc. Si nici nu cred ca daca am purta-o in alta parte am ajunge la un prea mare rezultat pentru ca vorbim din pacate limbi total diferite si probabil ca avem si intentii total diferite. Asta e, si ar fi intelept sa incheiem aici de vreme ce nu am face decit sa ne invirtim in cerc si in final sa deturnam scopul pentru care este Hermeneia aici. Traiesc cu speranta ca vei intelege.

păi "dacă dragoste nu e, nimic nu e" :)

mulțumesc pt atenție, păreri
numai bine,

E chiar aiurea ceea ce se intampla... recunosc, in subsolul textului lui Ionut Caragea m-am lansat intr-o hai sa o numim polemica cu sus-numitul poet dar pe care am curmat-o de indata ce Sancho Panza ne-a avertizat, cu multa eleganta. Eu zic d-le Ionut Caragea sa continui ceea ce faci, eu ma voi abtine de la comentarii sau referiri la textele sau persoana dumitale. Totusi e absurd sa insinuati ca din cauza mea "locul Dvs. nu e aici", nu credeti? Multumiri editorilor pentru rabdare si cu scuzele de rigoare semnez, Andu

Poate duhul! Am simțit același lucru... Voi reveni pe text, într-o zi! tincuța

...dam... foarte plauzibil.mi-a plăcut mult textul tău. ai creat o adevărată legentă într-un mic paragraf, clipe deşi clasice, încântătoare, ale marinarului învechit de ani şi de neputinţe... şi mitul fantomei, izvorul povestirilor marinăreşti.