strofa a doua ramine tot la fel de rigida, impenetrabila - as sugera o rescriere a ei si nu, nu cred ca eu pot face asta [because I'd have to charge you! :p].
as sugera ceva in tonul primei strofe pentru fluiditate deoarece ultima este oarecum previzibila si fara 'edge'.
S-a omis o literă aici răscuce-a.
În construcția universu’-ntreg nu e nevoie de apostrof, e suficientă doar cratima pentru marcarea formării noii silabe prin elidarea celor două sunete, respectiv l și î.
ce sugestivă este imaginea!
aici este mai clară.era să pierd esenţialul.
modestia este ceva care vă caracterizează.
vă recunosc în umbra de furnică, d-le Turburea.
respectele mele.
sunt unele secvente placute, cum sunt si multe care lasa de dorit. un text de acest gen nu merge in primul rand ptr ca apare si se manifesta tendinta de a-ti plange de mila in mod subtil. iar cand apelezi la mila ptr a convinge asta e un sofism. mai bine foloseai argumentum ad bacullum sau ceva. in al doilea rand, dincolo de atitudine, limbajul face parte din recuzita poetica comuna, iar pe alocuri, ai neclaritati in exprimarea ideii. ps: de asemenea, comentez si criteriile care au facut ca un astfel de text sa ajunga la remarcate. (mor sa ajung si eu remarcat). ar fi interesant de stiut care sunt criteriile si cum se face. din pacate, nu spun mai multe ptr ca se pune mult prea mult accent pe comentarii decat pe texte. asta inhiba cu siguranta, atat actul creatiei poetice cat si cel al criticii. asta face rau site-ului. vivat regulamentul! emi, sorry ptr. digresiune
Cred ca a fost intr-adevar mare caldura in noaptea cu pricina, judecand dupa savurosul schimb de amabilitati si sentimente contradictorii cu prietenii tai de pe site :) Prietenia este insa cu totul altceva si implica o gramada de aspecte... a nu se confunda cu amicitia, cu relatia la nivel de "cunostinta" etc... in prietenie mai intai oferi... e un soi de iubire mai speciala :) "laguna infometata"... pare un titlu de film prost sau de reclama la produse de patiserie... m-ai facut sa ma gandesc la gogoasa infuriata :)... desi, putin poetica exprimarea si deja abuzata, se intelege cumva recursul la "intoarcerea la laguna albastra". "lespedea apelor"... alaturare a doua calitati diferite (ceea ce este fix si ceea ce e dinamic) fara un motiv limpede. "cînd ne purtau inimile sus în turnul orologiului să ni le sfîșie clopotele pînă la ziuă"... o imagine frumoasa dar parca am mai citit undeva ceva asemanator. "pietrele umbrei"... ceva gen "lespedea apelor"... nu stiu de unde aceasta nevoia de disonanta. Finalul este in opinia mea slab si poate ca era vorba de lumină nu lumina.
As putea si eu sa insir cateva randuri referitor la semnificatia numerelor si daca stam bine sa ne gandim lumea poate fi sugerata intr-un mod mai fericit prin utilizarea lui 1 (primul motor), 2 (fiind un spatiu al contrariilor; dualitatea care se opune principiului ordonator universal), 3 (sinteza si transcenderea dualului intru intelegere etc) 7 (7 note muzicale, cele 7 porti ale omului, universul metalifer al alchimistilor, 7 forme de cristalizare, 7 zile ale saptamânii, 7 culori ale curcubeului, 7 chakre), 9, 12, 22 (arcanele majore ale tarotului, impreuna cu 11 cifre majore in numerologie etc), a lui 1+2+3+4 adica 10 - cifra perfecta pitagoreica sau cei 10 sephiroti ai misticii iudaice, 72 - numele lui Dumnezeu in aceeasi traditie etc Oricum ma bucur ca acel 4 semnifica pana la urma ceva si nu era vorba doar de apartamentul tau cu patru camere :) Referitor la decizia respectiva cred ca am fost destul de clar iar semnificatia termenului de pasivitate este cea cuprinsa in DEX. Sunt incredintat ca aspiratiile tale poetice vor fi conjuncte interesului general al hermeneia.
prima jumătate e chiar bună. deși alunecă la un moment dat spre retoric. a doua parte însă pare doar o adăugare despre nimic. părerea mea. și, în plus, modul cum este conceput textul încă din prima parte este efectiv stricat în momentul în care autorul începe să se confeseze despre sine.
domul albu, ce spui e interesant si chiar aveam de gind sa iti raspund dar am citit comentariul pina la sfirsit si cu regret oarecum iti spun ca trebuie sa revin asupra deciziei mele. nu raspund nimanui care ma ofenseaza in felul acesta si imi spune ca daca nu ii voi raspunde asa cum ii place lui atunci sint (aprioric) un... perete, in conditiile in care el stabileste care din argumentele mele sint rationale si care nu, deci el fiind si arbitru si jucator. eu nu te-am jignit si deci nu am nici o obligatie sa ma demit si sa raspund cuiva care ma conditioneaza si vorbeste in halul acesta cu mine. poti incerca asta unde vrei si cu cine vrei dar nu cu mine si nu aici.
Ajutându-ne de o deviaţie a dictonului "până la Dumnezeu te halesc sfinţii", putem spune că este probabil ca aceste trei versuri de mai sus să aibă o legătură, pe undeva, pe la un capăt de infinit obosit de cât a fost alergat... Dar, pentru a o penetra (legătura), probabil că se cere un demers hermeneutic-fenomenologic, cu adânci implicaţii mitice, toate reduse sub aspect anvangardist. Şi, no, n-am pregătirea necesară, deci semnez cu un respectuos semn de întrebare: ?
Frumos eseu, foarte bine scris, după cum remarcă și comentatorii care l-au evidențiat. Păcat că este vorba despre un subiect ultra-dezbătut și pe măsură de răsuflat, ca majoritatea headline-urilor americane de la scandalul Watergate încoace. Steve Jobs ca și alți mari corporatiști oameni de bine, 'de afaceri' reprezentanți ai ceea ce în continuare unii se încăpățânează să numească 'the american dream'... sunt doar niște gropari a ceea ce a mai rămas (puțin) viu din spiritul acestei lumi, niște parveniți inteligenți care, e adevărat, ne-au schimbat modul de viață, însă prin voința unei majorități inculte și chiar fără drept de vot, la o adică. Ce a făcut Steve Jobs? Un lung lanț de aberații care a transformat compania lui 'din garaj' (o nouă mândrie brand-name american) Apple din ceea ce era în ceea ce a fost și apoi în ceea ce este, atât. Steve Jobs nu a creat nimic, niște interfețe acolo, el a simțit un trend și l-a urmat. Bravo lui! A-l transforma pe acest om mâncat de probleme personale și de kharme urâte într-un idol e o aiureală mai mare decât cea care l-a transformat în idol pentru unii pe Charles Manson. Unde mai pui că Manson încă nu a fost chemat la Judecata de Apoi, Dumnezeu ține socoteala?
În opinia mea, Steve Jobs a fost încă un executive de corporație care a pus umărul la marea minciună financiară pe care acum noi ăștia care am rămas pe aici trebuie să o rezolvăm pe pielea noastră. Iar Jobs a fost și full of shit, părerea mea.
Dumnezeu să-l odihnească bine de tot că altfel dacă îl lasă de capul lui pe acolo îi vâră chiar Lui un măr pe gât și-l izgonește din Rai.
Margas
Alma, abia acum am observat ultimul tău comentariu. mulțumesc pentru revenire. Singurul lucru pe care nu l-am înțeles: de ce era nevoie de atâtea comentarii și cuvinte pentru a „zice de bine de poem”?
cum putem fi vinovati perfect? de ce compari "cuvîntul" la singular cu "dervișii" care sunt la plural? de ce "carapacea asta din zile și soare" și nu "carapacea asta din argint clocit"? de ce nu-mi raspunzi la comentarii? de ce? mi-a plăcut tensiunea oferită de sentimentul de vinovație în așternuturi. ptr asta penită!
Izbitor tablou despre lipsa iubirii si golul din sufletele oamenilor... acesi oameni care sunt gata sa ii sacrifice pe cei de aceeasi semintie in numele unor fantasme... Adrian, de cealalta parte se vede la fel, numai ca acolo nu cad proiectile ci rachete de milioane de dolari.
Ce înseamnă "el se va numenii"? cumva e "se va numeni"? Cred că e un text care se citește greu, încet, se revine asupra versurilor. Am considerat că sunt versuri. În imagine este un început de eclipsă?
Mi se pare că textul a îmbrăcat niște stereotipii în cuvinte „flamboaiante” (asta ca să fiu în ton):
„oceane de suflete”, „răscrucea odăilor dorului”, „ praguri de vise” etc. E un text lipsit de „zvâc” care are un oarece patetism(literar). Mie personal mi-ar plăcea să văd ceva mai „curajos” de la textele autoarei, să improvizeze un pic, să încerce o ieșire din tipar, o ieșire din zona de comfort, cu atât mai mult cu cât e vers liber. „Sky is the limit !” :)
am gasit o soseta de-a ta in sacul meu cu merinde, nu pricep ce cauta acolo doar ti-am dat busola si harta corecta, dar tu nu stateai pe genunchii mei ci fugeai mereu sa te speli pe fata de frica unei coliziuni incerte cu trecutul meu , asta e si nimic mai diagonal, mai proaspat decat publicul compotierei .
stii cand un asemenea text ajunge undeva, se opreste, o ia de la inceput si...tot asa. Lasand o impresie de neuitat. Daca as citi un astfel de text fara sa fie specificat numele autorului, voi fi sigur ca este al lui Pal. Si ca este unul dintre cele de exceptie.
Ca idee de parodie, nu sună rău deloc. Îmi aduce aminte de unii "poeți consacrați" dinainte de 1989. Însă cred că ironia este destul de actuală și pentru alte curente naționalist-extremiste din România.
mda, probabil ca vă si convine interventia lui. pe ag măcar exista notiunea de off topic care se si mai aplica. succes vouă tuturor, sunteți o echipă unită. poate că o să mă întorc cînd/ dacă îmi trece supărarea. cu bine.
Pretextul din prima strofă e mult mai reușit decât restul poemului. Și mă refer la versurile: "mă doare umărul cred că îmi va crește de acolo un om fratele meu de întuneric desfigurat și iubit toți au continuarea lor" Și mai ales la "toți au continuarea lor". Poate ar fi o sugestie de a continua aceeași linie (adică fără "să înjuri").
lucian, surprinzatoare perceptia ta asupra poemului. insa, ptr mine, e vorba despre faptul de a merge impreuna, de a potrivi pasul, miscarea, gandul -asemenea emotiei unui dans- iar aici, fireste, nu e vorba de nicio amenintare sau altceva, ci, pur si simplu, de acord. daca privirea soarbe, da. se mai numeste si obiectivare, adica deschidere care inchide. multumesc mult ptr semnul tau de azi
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
strofa a doua ramine tot la fel de rigida, impenetrabila - as sugera o rescriere a ei si nu, nu cred ca eu pot face asta [because I'd have to charge you! :p].
as sugera ceva in tonul primei strofe pentru fluiditate deoarece ultima este oarecum previzibila si fara 'edge'.
Good luck!
pentru textul : Salome deStai ca iti dau eu un exemplu de cum se ia atitudine impotriva acelora. Voi posta acusica un text (deja publicat), asa ca m-ai intaratat si pe mine.
pentru textul : Unui mare poetastru deS-a omis o literă aici răscuce-a.
pentru textul : CCCXXIII deÎn construcția universu’-ntreg nu e nevoie de apostrof, e suficientă doar cratima pentru marcarea formării noii silabe prin elidarea celor două sunete, respectiv l și î.
ce sugestivă este imaginea!
pentru textul : mic tratat de poezie deaici este mai clară.era să pierd esenţialul.
modestia este ceva care vă caracterizează.
vă recunosc în umbra de furnică, d-le Turburea.
respectele mele.
sunt unele secvente placute, cum sunt si multe care lasa de dorit. un text de acest gen nu merge in primul rand ptr ca apare si se manifesta tendinta de a-ti plange de mila in mod subtil. iar cand apelezi la mila ptr a convinge asta e un sofism. mai bine foloseai argumentum ad bacullum sau ceva. in al doilea rand, dincolo de atitudine, limbajul face parte din recuzita poetica comuna, iar pe alocuri, ai neclaritati in exprimarea ideii. ps: de asemenea, comentez si criteriile care au facut ca un astfel de text sa ajunga la remarcate. (mor sa ajung si eu remarcat). ar fi interesant de stiut care sunt criteriile si cum se face. din pacate, nu spun mai multe ptr ca se pune mult prea mult accent pe comentarii decat pe texte. asta inhiba cu siguranta, atat actul creatiei poetice cat si cel al criticii. asta face rau site-ului. vivat regulamentul! emi, sorry ptr. digresiune
pentru textul : Misericordiae deCred ca a fost intr-adevar mare caldura in noaptea cu pricina, judecand dupa savurosul schimb de amabilitati si sentimente contradictorii cu prietenii tai de pe site :) Prietenia este insa cu totul altceva si implica o gramada de aspecte... a nu se confunda cu amicitia, cu relatia la nivel de "cunostinta" etc... in prietenie mai intai oferi... e un soi de iubire mai speciala :) "laguna infometata"... pare un titlu de film prost sau de reclama la produse de patiserie... m-ai facut sa ma gandesc la gogoasa infuriata :)... desi, putin poetica exprimarea si deja abuzata, se intelege cumva recursul la "intoarcerea la laguna albastra". "lespedea apelor"... alaturare a doua calitati diferite (ceea ce este fix si ceea ce e dinamic) fara un motiv limpede. "cînd ne purtau inimile sus în turnul orologiului să ni le sfîșie clopotele pînă la ziuă"... o imagine frumoasa dar parca am mai citit undeva ceva asemanator. "pietrele umbrei"... ceva gen "lespedea apelor"... nu stiu de unde aceasta nevoia de disonanta. Finalul este in opinia mea slab si poate ca era vorba de lumină nu lumina.
pentru textul : pietrele umbrei deAs putea si eu sa insir cateva randuri referitor la semnificatia numerelor si daca stam bine sa ne gandim lumea poate fi sugerata intr-un mod mai fericit prin utilizarea lui 1 (primul motor), 2 (fiind un spatiu al contrariilor; dualitatea care se opune principiului ordonator universal), 3 (sinteza si transcenderea dualului intru intelegere etc) 7 (7 note muzicale, cele 7 porti ale omului, universul metalifer al alchimistilor, 7 forme de cristalizare, 7 zile ale saptamânii, 7 culori ale curcubeului, 7 chakre), 9, 12, 22 (arcanele majore ale tarotului, impreuna cu 11 cifre majore in numerologie etc), a lui 1+2+3+4 adica 10 - cifra perfecta pitagoreica sau cei 10 sephiroti ai misticii iudaice, 72 - numele lui Dumnezeu in aceeasi traditie etc Oricum ma bucur ca acel 4 semnifica pana la urma ceva si nu era vorba doar de apartamentul tau cu patru camere :) Referitor la decizia respectiva cred ca am fost destul de clar iar semnificatia termenului de pasivitate este cea cuprinsa in DEX. Sunt incredintat ca aspiratiile tale poetice vor fi conjuncte interesului general al hermeneia.
pentru textul : apartament cu 4 camere deprima jumătate e chiar bună. deși alunecă la un moment dat spre retoric. a doua parte însă pare doar o adăugare despre nimic. părerea mea. și, în plus, modul cum este conceput textul încă din prima parte este efectiv stricat în momentul în care autorul începe să se confeseze despre sine.
pentru textul : starea mea de poet dedomul albu, ce spui e interesant si chiar aveam de gind sa iti raspund dar am citit comentariul pina la sfirsit si cu regret oarecum iti spun ca trebuie sa revin asupra deciziei mele. nu raspund nimanui care ma ofenseaza in felul acesta si imi spune ca daca nu ii voi raspunde asa cum ii place lui atunci sint (aprioric) un... perete, in conditiile in care el stabileste care din argumentele mele sint rationale si care nu, deci el fiind si arbitru si jucator. eu nu te-am jignit si deci nu am nici o obligatie sa ma demit si sa raspund cuiva care ma conditioneaza si vorbeste in halul acesta cu mine. poti incerca asta unde vrei si cu cine vrei dar nu cu mine si nu aici.
pentru textul : boierismul sau nazismul literar deAjutându-ne de o deviaţie a dictonului "până la Dumnezeu te halesc sfinţii", putem spune că este probabil ca aceste trei versuri de mai sus să aibă o legătură, pe undeva, pe la un capăt de infinit obosit de cât a fost alergat... Dar, pentru a o penetra (legătura), probabil că se cere un demers hermeneutic-fenomenologic, cu adânci implicaţii mitice, toate reduse sub aspect anvangardist. Şi, no, n-am pregătirea necesară, deci semnez cu un respectuos semn de întrebare: ?
pi punct es: Cine e "Translate"? Nenea Gugăl?
pentru textul : Miraj deFrumos eseu, foarte bine scris, după cum remarcă și comentatorii care l-au evidențiat. Păcat că este vorba despre un subiect ultra-dezbătut și pe măsură de răsuflat, ca majoritatea headline-urilor americane de la scandalul Watergate încoace. Steve Jobs ca și alți mari corporatiști oameni de bine, 'de afaceri' reprezentanți ai ceea ce în continuare unii se încăpățânează să numească 'the american dream'... sunt doar niște gropari a ceea ce a mai rămas (puțin) viu din spiritul acestei lumi, niște parveniți inteligenți care, e adevărat, ne-au schimbat modul de viață, însă prin voința unei majorități inculte și chiar fără drept de vot, la o adică. Ce a făcut Steve Jobs? Un lung lanț de aberații care a transformat compania lui 'din garaj' (o nouă mândrie brand-name american) Apple din ceea ce era în ceea ce a fost și apoi în ceea ce este, atât. Steve Jobs nu a creat nimic, niște interfețe acolo, el a simțit un trend și l-a urmat. Bravo lui! A-l transforma pe acest om mâncat de probleme personale și de kharme urâte într-un idol e o aiureală mai mare decât cea care l-a transformat în idol pentru unii pe Charles Manson. Unde mai pui că Manson încă nu a fost chemat la Judecata de Apoi, Dumnezeu ține socoteala?
pentru textul : a murit steve jobs deÎn opinia mea, Steve Jobs a fost încă un executive de corporație care a pus umărul la marea minciună financiară pe care acum noi ăștia care am rămas pe aici trebuie să o rezolvăm pe pielea noastră. Iar Jobs a fost și full of shit, părerea mea.
Dumnezeu să-l odihnească bine de tot că altfel dacă îl lasă de capul lui pe acolo îi vâră chiar Lui un măr pe gât și-l izgonește din Rai.
Margas
Alma, abia acum am observat ultimul tău comentariu. mulțumesc pentru revenire. Singurul lucru pe care nu l-am înțeles: de ce era nevoie de atâtea comentarii și cuvinte pentru a „zice de bine de poem”?
Toate cele bune,
pentru textul : Mica țigariadă deEugen.
cum putem fi vinovati perfect? de ce compari "cuvîntul" la singular cu "dervișii" care sunt la plural? de ce "carapacea asta din zile și soare" și nu "carapacea asta din argint clocit"? de ce nu-mi raspunzi la comentarii? de ce? mi-a plăcut tensiunea oferită de sentimentul de vinovație în așternuturi. ptr asta penită!
pentru textul : cîntec pentru ploaie deIzbitor tablou despre lipsa iubirii si golul din sufletele oamenilor... acesi oameni care sunt gata sa ii sacrifice pe cei de aceeasi semintie in numele unor fantasme... Adrian, de cealalta parte se vede la fel, numai ca acolo nu cad proiectile ci rachete de milioane de dolari.
pentru textul : Reportaj de la război deiar despre text, singurul lucru care merita citit este titlul. restul e departe de a fi poezie
pentru textul : Dragostea ca un om invizibil. deEla, multumesc de trecerea ta pe la mine si de comentariul lasat aici. Am modificat si acel "adastat si nespus de" si sper ca acum sa fie mai bine. :)
pentru textul : deja vu ecliptic defiindca apartii consiliului, si inca mai esti un fel de mesager, nu i asa? daca am gresit facind concluyii pripite, atunci mai astept.
pentru textul : opi deCe înseamnă "el se va numenii"? cumva e "se va numeni"? Cred că e un text care se citește greu, încet, se revine asupra versurilor. Am considerat că sunt versuri. În imagine este un început de eclipsă?
pentru textul : Conține text vulgar demerci, margot uite, am schimbat :)
pentru textul : mess deMi se pare că textul a îmbrăcat niște stereotipii în cuvinte „flamboaiante” (asta ca să fiu în ton):
pentru textul : întotdeauna a fost de„oceane de suflete”, „răscrucea odăilor dorului”, „ praguri de vise” etc. E un text lipsit de „zvâc” care are un oarece patetism(literar). Mie personal mi-ar plăcea să văd ceva mai „curajos” de la textele autoarei, să improvizeze un pic, să încerce o ieșire din tipar, o ieșire din zona de comfort, cu atât mai mult cu cât e vers liber. „Sky is the limit !” :)
Pentru că nu aveţi cont pe facebook, twitter şi nici pe google+ .
pentru textul : rețeaua de inutil deoare cât de patetică risc să fiu dacă recunosc că ieri seară, citind, mi-au dat lacrimile?
abia acum simt că noaptea asta lungă, foarte lungă, s-a terminat.
vă mulțumesc pentru fiecare gând... a venit ca o apă dulce.
și,Paul... tu știi deja...
pentru textul : Adriana Lisandru - despre ea, niciodată deE un text trist si care se termina cu o metafora foarte frumoasa. Mai exista oameni care sa locuiasca in canale? :-(
pentru textul : Simion deam gasit o soseta de-a ta in sacul meu cu merinde, nu pricep ce cauta acolo doar ti-am dat busola si harta corecta, dar tu nu stateai pe genunchii mei ci fugeai mereu sa te speli pe fata de frica unei coliziuni incerte cu trecutul meu , asta e si nimic mai diagonal, mai proaspat decat publicul compotierei .
pentru textul : Salina din compotieră destii cand un asemenea text ajunge undeva, se opreste, o ia de la inceput si...tot asa. Lasand o impresie de neuitat. Daca as citi un astfel de text fara sa fie specificat numele autorului, voi fi sigur ca este al lui Pal. Si ca este unul dintre cele de exceptie.
pentru textul : svensk bufee deIata o poezie "de stare". Un delir perfect controlat poetic.
pentru textul : femeia cu papagali deCa idee de parodie, nu sună rău deloc. Îmi aduce aminte de unii "poeți consacrați" dinainte de 1989. Însă cred că ironia este destul de actuală și pentru alte curente naționalist-extremiste din România.
pentru textul : Spartan despre patria mea demda, probabil ca vă si convine interventia lui. pe ag măcar exista notiunea de off topic care se si mai aplica. succes vouă tuturor, sunteți o echipă unită. poate că o să mă întorc cînd/ dacă îmi trece supărarea. cu bine.
pentru textul : poetul I dePretextul din prima strofă e mult mai reușit decât restul poemului. Și mă refer la versurile: "mă doare umărul cred că îmi va crește de acolo un om fratele meu de întuneric desfigurat și iubit toți au continuarea lor" Și mai ales la "toți au continuarea lor". Poate ar fi o sugestie de a continua aceeași linie (adică fără "să înjuri").
pentru textul : madame delucian, surprinzatoare perceptia ta asupra poemului. insa, ptr mine, e vorba despre faptul de a merge impreuna, de a potrivi pasul, miscarea, gandul -asemenea emotiei unui dans- iar aici, fireste, nu e vorba de nicio amenintare sau altceva, ci, pur si simplu, de acord. daca privirea soarbe, da. se mai numeste si obiectivare, adica deschidere care inchide. multumesc mult ptr semnul tau de azi
pentru textul : (hai, vii?) dePagini