citesc și recitesc, (asta e hachița mea) pentru a intra în mine cuvintele, pentru a construi ca o pasăre un cuib. apoi pentru a nu mă lăsa furat de prima impresie.
iar ce găsesc aici e un poem suplu, frumos, nihilist în manieră relativă, degajat, în largul lui, plictisit de expresii forțate. un poem la care m-am întors cu drag să las o urmă pe albul ecranului.
fragmentul acesta mi-a confirmat spusele:
îmi povestești de aia bătrână
de palma ei mare și grea
de zilele-n care cânta în vie până pocnea boaba de strugure
erai altfel atunci
aveai părul decolorat de prea mult soare
te-nvârteai în jurul nucului din curte privind în sus
până când amețeai
picai în iarba înaltă fără teamă
iar în secunda aceea
cu ochii ațintiți la crengile de nuc
lumea se surpa sub tine
și totuși
soarele îți devenea aproape
e început de week-end... și începe frumos pentru mine, Oana. mulțumesc!
o poezie la fel de sărată ca sarea slăvită la ospeţe. îmi pare că transmite excepţional starea, fără fasoane şi alambicuri. cred că este suficientă motivaţia pentru:
"aceasta este chiar viața/ (...)/aceștia suntem/ noi" cred ca aceasta este coloana vertebrala a poeziei. de unde si simplitatea. nu spun ca m-a entuziasmat, dar ma pot aseza in unghiul din care ai abordat-o.
Hm, ma pregateam sa ma iau de Virgil Titarenco spunandu-mi, iar face omul asta poeme cu un tramvai numit dorinta? Insa, nefiind superficial, am continuat si am fost placut impresionat de taria mesajului, de consecventa cu care textul este dus pana la capat. In genere, Virgil Titarenco ii place sa fie dur, nu are timp de melancolisme. Se crede profetic, poate ca si este profetic. Stiu, ti-ar placea sa fac comentarii ca la carte. Nu. Prefer degajat si evidentiez.
îți deplang chiar si moartea
intre zidurile ce își reglează tonul
ca pe o tensiune oscilantă
descalta-te de
luciul pantofilor dornici
de trepte
descălțate
în lacrimile mele
se desfac atâția maci să-si spună
un singur cuvânt
doar unul singur
și să se închidă la loc
într-o sadica tăcere
Ca sa fiu absolut sincer, nu vad ce are reducerea la absurd (bine zisa de aici de autor) cu paralelele (cu trei de "le") egale sau inegale whatever. Poemul mi se pare reusit desi isi asuma un risc, acela de definire, de numire explicita. Iar cvasi-comentatoarea Ecaterina Bargan in varsta de 17 ani si o luna jumate nu cred ca a reusit sa depaseasca inca nativa ei conditie de trepadus al Elei Victoria Luca pe care o tot pupa french cu bale peste tot (inclusiv pe partile ei cele mai transpirate) pe site-ul agonia. Andu
« Primadonna » !!! c’est toujours avec grand plaisir que je lis ce texte magnifique, à l’écriture fluide, à la structure parfaitement rythmée. Une métaphore filée qui s’enroule depuis la fosse d’orchestre jusqu’aux étoiles, réinventant la cosmogonie d’une symphonie. Tout est maîtrisé, tout est parfait, tout est beau. A commencer par le titre, bien évidemment.
Poezie deosebita... atrage atentia bogatia si ineditul imaginilor la care se adauga modalitatea total dezinhibata de a scrie... "asfaltul e de fapt un cer prin care li se văd oamenilor viermii și sămânța"... tot spilul e sa ramana macar un singur individ care sa constate ca teoria lumilor spanzurate e doar un pretext pentru o poezie buna :)
Încă un lucru care mă amuză. Și anume această strofocare futilă a unora din România de a încerca să ne convingă că ei sînt pragmatici și obiectivi în exact același timp în care sînt declarat partinici și proponenți. Dacă nu e ridicol atunci e absurd. Sau poate este și asta un fel de ridicol al absurdului. Unii ne îndeamnă la tot felul de procese de auto-cunoaștere națională și de auto-identficare a plusurilor și minusurilor, probabil în cea mai liniștită atmosferă zen. Well, deși chestia asta e frumușică, ea nu prea mai are cum să se petreacă acum. Mă îndoiesc de fapt că românii au prea mare aplecare spre astfel de momente cumpătate cînd vine vorba de procesul politic sau de soarta națională. Sîntem îmbibați cu prea mult emoționalism (primitiv ar spune orice filosof zen) ca să ne mai treacă prin cap și răbdarea sau decența de a-l asculta și pe celălalt. Din păcate.
Amuzantă este și ideea cum că dacă ar cîștiga una din părți am deveni „cățeii unora sau altora din vest ori din est”. Asta în timp ce dacă ar cîștiga cealaltă parte cu nici un chip nu am deveni „cățeii unora sau altora din vest ori din est.” Halal argument! Și care ar fi dovezile pro sau contra?!..
Dar și mai amuzant este să observi următoarea teorie (cam fără logică, dacă mă întrebi pe mine). Deci, acum cînd se bat două tabere politice extrem de înveninate în România, dintr-odată suporterii unei anumite tabere (din rațiuni evident partinice) vin cu teoria (vezi Doamne pragmatică și obiectivă) că românii din diaspora ar fi incompetenți, inapți să voteze pentru că n-au stat ultimele 3 luni în România. Pur și simplu li se spune că habar n-au. (E ridicol. US acordă vize de vizită de 6 luni. Conform acestei teorii ar însemna că cine este în vizită în US sau Canada se autodescalifică automat). În același timp li se pupă mînuțele „diasporei” cu vechile aprecieri despre cît de mult au „luptat” și cîtă dreptate au avut atunci cînd erau împotriva lui Ceaușescu și a comunismului deși, informațional vorbind, România era de sute de ori mai izolată atunci decît este astăzi, cînd probabil zeci de mii(dacă nu sute de mii) de români urmăresc ce se întîmplă în România pe televizor, internet, comunicări telefonice, vizite, etc. Hai să fim serioși! Chiar la nivelul ăsta de sudo-argument s-a ajuns?! Mă tem că cei care vin cu astfelde gogorițe sînt mai ignoranți decît cel mai ignorant românaș din diaspora. Oare nu se vede inconsecvența teoriei? Oare cum de „a avut dreptate” diaspora cînd era vorba de Ceaușescu sau Iliescu. Dar n-ar mai avea „dreptate” (nu că neaparat ar avea, dar înețelegeți voi) cînd este vorba de Băsescu sau USL, etc? Astea sînt doar manevre de conveniență.
Mi se pare ridicolă teoria asta cu diaspora și atunci cînd se face atîta tam-tam cu privire la sistemul de referință al democrației americane. Americanii cred că s-ar îneca cu cafeaua de dimineață să afle că dintr-odată un american care locuiește de 20 de ani la Roma sau în Moscova nu ar avea drept să voteze „pentru că nu cunoaște realitățile din US”. Abia mă abțin să nu mă înec cu propria cafea. Pe bune, cine emite astfel de teorii sau le susține nu înțelege și nu e în stare să apere principiile elementare ale unui sistem democratic și liber. Dar, să fiu sincer, nu mă mai miră asta la mulți români, inclusiv la unii mai tineri.
Aș putea să spun mai multe dar atîta timp cît cineva nu poate să înțeleagă că jocul democratic presupune și demnitatea pe care trebuie să o ai și cînd pierzi la urne, încă mai are nevoie să învețe.
Doru, ai regizat bine monologul ăsta, iar discursul simplu, fără patetism(...mult, e bun dozajul, e o artă să păstrezi măsura) îl pune în valoare. Și autoironia e fină: "mă întind noaptea târziu lângă soție mă pliez precum coada sirenei numai pieptul meu în contact cu aripile ei de înger îmi dau de știre că sunt om – nimic altceva." Felicitări și pentru carte! Anunță-ne dacă faci lansare...
Ma las coplesita fara de voie de dulcele-amar al acestei poezii, de puterea ta de sugestie a unui imposibil perpetuu prin alaturarea albastrului cu "neculoarea" negru - suspendarea trecutului ca o umbra peste realitatea cunoscuta numai de doi. Am impresia ca am asistat la o mica sceneta de teatru, foarte "aproape", asa cum numai in fata scenei te poti simti, de personaje. Am o mica retinere la "La fel cum stii sa te scufunzi in ochii mei", si cred ca stii de ce, dar cred eu ca nu ai putut opri versul asta. Poate renunti cumva la "in ochii mei", sau gasesti alta expresie, nu stiu... dulce rau.
cred că pot interveni să îmi exprim tristeţea pentru faptul că unora li s-a căşunat pe calitatea textelor din concurs (poate că şi eu am trimis unul sau mai multe, dar opiniile trebuiau să rămână intime până la sfârşitul concursului). De asemenea mă întristează gestul retragerii unui text, fiindcă la început s-a spus că ele nu pot fi retrase şi fiindcă întâmplător textul respectiv fusese unul dintre favoritele mele...da, pot afirma aceasta. Altfel apreciez iniţiativa prelungirii concursului şi recunosc că am participat doar din nevoia de a scrie, fără pretenţia că textele mele ar fi bune. Sincer şi eu cred că e necesar un număr mai mare, poate încă vreo/cel puţin şapte-zece mai acceptabile, aşa cred eu.
e o diferenta intre subtil si criptic, uneori tine de rabdare, poezia nu trebuie sa puna insa la treaba. de aceea ma bucur ca la tine se percepe "intrigant", astea intrigante sunt foarte eu, adesea nemultumita.
si destul de oscilanta (arunc un carlig!), asta pentru ca ai promis un "altadata" si m-ar interesa.
partile proaste le intuiesc la scrierile-mi, am o idee si despre ce merge, insa parerea ta mi-a dat o imagine foarte echilibrata, ceea ce-mi cam lipseste. multumesc, pentru.
mie mi se pare un tecst cu o bogata incarcatura emotionala, o amintire care te incalzeste in palme precum senzatia unei cani cu ceai fierbinte. nu stiu de ce, dar aici gasesc o anume recurenta pavloviana aplicata iubirii, exprimata tocmai prin aceste simboluri, craciun , cana de ceai, ciocolata, brad... pe de alta parte puterea de sugestie a paianjenului care infloreste e coplesitoare. un tecst bun si chiar puternic, cu toata senzatia asta de caldura si patologie.
poemul, deși intuiesc că este unul mai vechi, din Mirabile Dictu, este unul bun. sunt de acord, în mare, cu observațiile lui Adrian. eu aș mai reveni pe el, doar din prisma cunoștințelor acumulate de autor între timp, pentru că îmi place să cred că ești un poet matur și perfecționist Virgil, care este exigent cu textul său. cu gând bun, Paul.
Cristi, uite ca nu mai fac critica literara la poeziile tale ca sa nu patesc iar sa mi te adresezi cu cine stie ce alta nazbatie de apelativ :-) Deci... eu cred ca tu te incrancenezi prea mult in poemele acestea in forma clasica. Nu vreau sa ma intelegi gresit, dar in forma clasica este foarte greu sa mai scrii acum, iar cel putin in ceea ce ma priveste unul dintre putinii care imi mai spun ceva este dedal, pentru ca el este ingenuu si simplifica mult, reuseste sa ma surprinda, asta si poate pentru ca el este de fapt un sf-ist.. stie el daca ma citeste ce vreau sa spun. Revenind Cristi, acest stil si aceasta conceptie poetica nu mai este de actualitate si anume deloc, iar daca vrei sa insisti si (Doamne feri zic eu) sa persisti in ea, atunci pregateste-te de o moarte liteara lenta sau si mai rau, de o tortura mistuitoare. Intai trebuie sa te eliberezi de forma, apoi sa creezi si abia apoi sa te reintorci in forma fixa. In poezie moda retro nu se aplica pentru ca poezia nu e o toala. Iar noi, modernii anului de gratie 2008 suntem datori sa aratam ca putem si altceva decat sa mazgalim niste cuvinte pe care altii inaintea noastra mai talentati le-au pictat pe panze de trei pe patru metri. Poate ca ar merita sa incerci altceva, macar ca experiment, ceva in care sa vad si eu o exprimare libera, vorba baietilor de la parazitii. Caverna mea sluta, Doamne ce sluta e caverna asta de devine hazlie Cristi, tu pentru cine scrii? Cred ca poti si trebuie sa faci unele lucruri cu sufletul si mintea la locurile lor sau... restul e doar cooperativa munca in zadar alpinistule... Cu drag, Andu P.S. Nu stiu pe ce "alte site-uri" postezi tu si ce "pareri" aduni de pe acolo, vreau doar sa-ti spun ca la capitolul critica literara nu se aplica statistica deci e foarte greu sa tragi o concluzie din ce primesti pe ici si pe colo.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
citesc și recitesc, (asta e hachița mea) pentru a intra în mine cuvintele, pentru a construi ca o pasăre un cuib. apoi pentru a nu mă lăsa furat de prima impresie.
iar ce găsesc aici e un poem suplu, frumos, nihilist în manieră relativă, degajat, în largul lui, plictisit de expresii forțate. un poem la care m-am întors cu drag să las o urmă pe albul ecranului.
fragmentul acesta mi-a confirmat spusele:
îmi povestești de aia bătrână
de palma ei mare și grea
de zilele-n care cânta în vie până pocnea boaba de strugure
erai altfel atunci
aveai părul decolorat de prea mult soare
te-nvârteai în jurul nucului din curte privind în sus
până când amețeai
picai în iarba înaltă fără teamă
iar în secunda aceea
cu ochii ațintiți la crengile de nuc
lumea se surpa sub tine
și totuși
soarele îți devenea aproape
e început de week-end... și începe frumos pentru mine, Oana. mulțumesc!
pentru textul : Stând de veghe deo poezie la fel de sărată ca sarea slăvită la ospeţe. îmi pare că transmite excepţional starea, fără fasoane şi alambicuri. cred că este suficientă motivaţia pentru:
pentru textul : Mere târzii deDrăguţ. :)
pentru textul : pogonici love story de"aceasta este chiar viața/ (...)/aceștia suntem/ noi" cred ca aceasta este coloana vertebrala a poeziei. de unde si simplitatea. nu spun ca m-a entuziasmat, dar ma pot aseza in unghiul din care ai abordat-o.
pentru textul : tango deHm, ma pregateam sa ma iau de Virgil Titarenco spunandu-mi, iar face omul asta poeme cu un tramvai numit dorinta? Insa, nefiind superficial, am continuat si am fost placut impresionat de taria mesajului, de consecventa cu care textul este dus pana la capat. In genere, Virgil Titarenco ii place sa fie dur, nu are timp de melancolisme. Se crede profetic, poate ca si este profetic. Stiu, ti-ar placea sa fac comentarii ca la carte. Nu. Prefer degajat si evidentiez.
pentru textul : despre ea deda, e corect „să scormonești”.
pentru textul : Sonetul 129 deDin păcate, realitatea nu are nicio importanţă, dacă maniera în care este redată nu respiră veridic.
pentru textul : Oameni fara nume dela urma urmei, mi au placut numai primele 4 versuri. si titlul. si ghilimelele
pentru textul : in dio deRămas bun, Hermeneia 1.0 !
pentru textul : anunț oficial deîți deplang chiar si moartea
intre zidurile ce își reglează tonul
ca pe o tensiune oscilantă
descalta-te de
luciul pantofilor dornici
de trepte
descălțate
în lacrimile mele
se desfac atâția maci să-si spună
un singur cuvânt
doar unul singur
și să se închidă la loc
într-o sadica tăcere
pășeste cu grija
pentru textul : Doliu deprintre sâmburi în căutare...
Ca sa fiu absolut sincer, nu vad ce are reducerea la absurd (bine zisa de aici de autor) cu paralelele (cu trei de "le") egale sau inegale whatever. Poemul mi se pare reusit desi isi asuma un risc, acela de definire, de numire explicita. Iar cvasi-comentatoarea Ecaterina Bargan in varsta de 17 ani si o luna jumate nu cred ca a reusit sa depaseasca inca nativa ei conditie de trepadus al Elei Victoria Luca pe care o tot pupa french cu bale peste tot (inclusiv pe partile ei cele mai transpirate) pe site-ul agonia. Andu
pentru textul : poetul I de« Primadonna » !!! c’est toujours avec grand plaisir que je lis ce texte magnifique, à l’écriture fluide, à la structure parfaitement rythmée. Une métaphore filée qui s’enroule depuis la fosse d’orchestre jusqu’aux étoiles, réinventant la cosmogonie d’une symphonie. Tout est maîtrisé, tout est parfait, tout est beau. A commencer par le titre, bien évidemment.
pentru textul : Primadonna deerrare humanum est, perseverare diabolicum
pentru textul : Ca sunetul în fluier desorry ! "lina" se va citi "limba"
pentru textul : oolong tea demerci je suis un papillon rebel qui suit sa route d'une fleur à la ......même
pentru textul : Conseils pour bâtir une maison demultumesc de rezonanţa la simplitate și feminin ... am corectat mânecile :)
pentru textul : scenografia unei iluzii dePoezie deosebita... atrage atentia bogatia si ineditul imaginilor la care se adauga modalitatea total dezinhibata de a scrie... "asfaltul e de fapt un cer prin care li se văd oamenilor viermii și sămânța"... tot spilul e sa ramana macar un singur individ care sa constate ca teoria lumilor spanzurate e doar un pretext pentru o poezie buna :)
pentru textul : te iu-BECK'S deÎncă un lucru care mă amuză. Și anume această strofocare futilă a unora din România de a încerca să ne convingă că ei sînt pragmatici și obiectivi în exact același timp în care sînt declarat partinici și proponenți. Dacă nu e ridicol atunci e absurd. Sau poate este și asta un fel de ridicol al absurdului. Unii ne îndeamnă la tot felul de procese de auto-cunoaștere națională și de auto-identficare a plusurilor și minusurilor, probabil în cea mai liniștită atmosferă zen. Well, deși chestia asta e frumușică, ea nu prea mai are cum să se petreacă acum. Mă îndoiesc de fapt că românii au prea mare aplecare spre astfel de momente cumpătate cînd vine vorba de procesul politic sau de soarta națională. Sîntem îmbibați cu prea mult emoționalism (primitiv ar spune orice filosof zen) ca să ne mai treacă prin cap și răbdarea sau decența de a-l asculta și pe celălalt. Din păcate.
pentru textul : „Hazardul şi oiştea” deAmuzantă este și ideea cum că dacă ar cîștiga una din părți am deveni „cățeii unora sau altora din vest ori din est”. Asta în timp ce dacă ar cîștiga cealaltă parte cu nici un chip nu am deveni „cățeii unora sau altora din vest ori din est.” Halal argument! Și care ar fi dovezile pro sau contra?!..
Dar și mai amuzant este să observi următoarea teorie (cam fără logică, dacă mă întrebi pe mine). Deci, acum cînd se bat două tabere politice extrem de înveninate în România, dintr-odată suporterii unei anumite tabere (din rațiuni evident partinice) vin cu teoria (vezi Doamne pragmatică și obiectivă) că românii din diaspora ar fi incompetenți, inapți să voteze pentru că n-au stat ultimele 3 luni în România. Pur și simplu li se spune că habar n-au. (E ridicol. US acordă vize de vizită de 6 luni. Conform acestei teorii ar însemna că cine este în vizită în US sau Canada se autodescalifică automat). În același timp li se pupă mînuțele „diasporei” cu vechile aprecieri despre cît de mult au „luptat” și cîtă dreptate au avut atunci cînd erau împotriva lui Ceaușescu și a comunismului deși, informațional vorbind, România era de sute de ori mai izolată atunci decît este astăzi, cînd probabil zeci de mii(dacă nu sute de mii) de români urmăresc ce se întîmplă în România pe televizor, internet, comunicări telefonice, vizite, etc. Hai să fim serioși! Chiar la nivelul ăsta de sudo-argument s-a ajuns?! Mă tem că cei care vin cu astfelde gogorițe sînt mai ignoranți decît cel mai ignorant românaș din diaspora. Oare nu se vede inconsecvența teoriei? Oare cum de „a avut dreptate” diaspora cînd era vorba de Ceaușescu sau Iliescu. Dar n-ar mai avea „dreptate” (nu că neaparat ar avea, dar înețelegeți voi) cînd este vorba de Băsescu sau USL, etc? Astea sînt doar manevre de conveniență.
Mi se pare ridicolă teoria asta cu diaspora și atunci cînd se face atîta tam-tam cu privire la sistemul de referință al democrației americane. Americanii cred că s-ar îneca cu cafeaua de dimineață să afle că dintr-odată un american care locuiește de 20 de ani la Roma sau în Moscova nu ar avea drept să voteze „pentru că nu cunoaște realitățile din US”. Abia mă abțin să nu mă înec cu propria cafea. Pe bune, cine emite astfel de teorii sau le susține nu înțelege și nu e în stare să apere principiile elementare ale unui sistem democratic și liber. Dar, să fiu sincer, nu mă mai miră asta la mulți români, inclusiv la unii mai tineri.
Aș putea să spun mai multe dar atîta timp cît cineva nu poate să înțeleagă că jocul democratic presupune și demnitatea pe care trebuie să o ai și cînd pierzi la urne, încă mai are nevoie să învețe.
nu se merita sa va mai raspund
pentru textul : a hundred schools of thought deDoru, ai regizat bine monologul ăsta, iar discursul simplu, fără patetism(...mult, e bun dozajul, e o artă să păstrezi măsura) îl pune în valoare. Și autoironia e fină: "mă întind noaptea târziu lângă soție mă pliez precum coada sirenei numai pieptul meu în contact cu aripile ei de înger îmi dau de știre că sunt om – nimic altceva." Felicitări și pentru carte! Anunță-ne dacă faci lansare...
pentru textul : Scrum VI deMa las coplesita fara de voie de dulcele-amar al acestei poezii, de puterea ta de sugestie a unui imposibil perpetuu prin alaturarea albastrului cu "neculoarea" negru - suspendarea trecutului ca o umbra peste realitatea cunoscuta numai de doi. Am impresia ca am asistat la o mica sceneta de teatru, foarte "aproape", asa cum numai in fata scenei te poti simti, de personaje. Am o mica retinere la "La fel cum stii sa te scufunzi in ochii mei", si cred ca stii de ce, dar cred eu ca nu ai putut opri versul asta. Poate renunti cumva la "in ochii mei", sau gasesti alta expresie, nu stiu... dulce rau.
pentru textul : un octombrie pentru totdeauna deasta nici mie nu mi-a placut...
pentru textul : envoyee de mon i-phone decred ca e scris intr-un moment in care, de fapt, tacerea face mai bine decat spunerea, e mai rodnica.
cred că pot interveni să îmi exprim tristeţea pentru faptul că unora li s-a căşunat pe calitatea textelor din concurs (poate că şi eu am trimis unul sau mai multe, dar opiniile trebuiau să rămână intime până la sfârşitul concursului). De asemenea mă întristează gestul retragerii unui text, fiindcă la început s-a spus că ele nu pot fi retrase şi fiindcă întâmplător textul respectiv fusese unul dintre favoritele mele...da, pot afirma aceasta. Altfel apreciez iniţiativa prelungirii concursului şi recunosc că am participat doar din nevoia de a scrie, fără pretenţia că textele mele ar fi bune. Sincer şi eu cred că e necesar un număr mai mare, poate încă vreo/cel puţin şapte-zece mai acceptabile, aşa cred eu.
pentru textul : despre Concursul de Poezie „Astenie de primăvară - Hermeneia 2014” dee o diferenta intre subtil si criptic, uneori tine de rabdare, poezia nu trebuie sa puna insa la treaba. de aceea ma bucur ca la tine se percepe "intrigant", astea intrigante sunt foarte eu, adesea nemultumita.
pentru textul : Mulţimi desi destul de oscilanta (arunc un carlig!), asta pentru ca ai promis un "altadata" si m-ar interesa.
partile proaste le intuiesc la scrierile-mi, am o idee si despre ce merge, insa parerea ta mi-a dat o imagine foarte echilibrata, ceea ce-mi cam lipseste. multumesc, pentru.
mie mi se pare un tecst cu o bogata incarcatura emotionala, o amintire care te incalzeste in palme precum senzatia unei cani cu ceai fierbinte. nu stiu de ce, dar aici gasesc o anume recurenta pavloviana aplicata iubirii, exprimata tocmai prin aceste simboluri, craciun , cana de ceai, ciocolata, brad... pe de alta parte puterea de sugestie a paianjenului care infloreste e coplesitoare. un tecst bun si chiar puternic, cu toata senzatia asta de caldura si patologie.
pentru textul : Film mut deindeed, o textă veri sexi si crudă. la fel, taie ultimele versuri. femeia e focul, barbatul tigara. am zis!
pentru textul : ...istoria scrumului depoemul, deși intuiesc că este unul mai vechi, din Mirabile Dictu, este unul bun. sunt de acord, în mare, cu observațiile lui Adrian. eu aș mai reveni pe el, doar din prisma cunoștințelor acumulate de autor între timp, pentru că îmi place să cred că ești un poet matur și perfecționist Virgil, care este exigent cu textul său. cu gând bun, Paul.
pentru textul : cu o gaură mare pătrată în piept ▒ deCristi, uite ca nu mai fac critica literara la poeziile tale ca sa nu patesc iar sa mi te adresezi cu cine stie ce alta nazbatie de apelativ :-) Deci... eu cred ca tu te incrancenezi prea mult in poemele acestea in forma clasica. Nu vreau sa ma intelegi gresit, dar in forma clasica este foarte greu sa mai scrii acum, iar cel putin in ceea ce ma priveste unul dintre putinii care imi mai spun ceva este dedal, pentru ca el este ingenuu si simplifica mult, reuseste sa ma surprinda, asta si poate pentru ca el este de fapt un sf-ist.. stie el daca ma citeste ce vreau sa spun. Revenind Cristi, acest stil si aceasta conceptie poetica nu mai este de actualitate si anume deloc, iar daca vrei sa insisti si (Doamne feri zic eu) sa persisti in ea, atunci pregateste-te de o moarte liteara lenta sau si mai rau, de o tortura mistuitoare. Intai trebuie sa te eliberezi de forma, apoi sa creezi si abia apoi sa te reintorci in forma fixa. In poezie moda retro nu se aplica pentru ca poezia nu e o toala. Iar noi, modernii anului de gratie 2008 suntem datori sa aratam ca putem si altceva decat sa mazgalim niste cuvinte pe care altii inaintea noastra mai talentati le-au pictat pe panze de trei pe patru metri. Poate ca ar merita sa incerci altceva, macar ca experiment, ceva in care sa vad si eu o exprimare libera, vorba baietilor de la parazitii. Caverna mea sluta, Doamne ce sluta e caverna asta de devine hazlie Cristi, tu pentru cine scrii? Cred ca poti si trebuie sa faci unele lucruri cu sufletul si mintea la locurile lor sau... restul e doar cooperativa munca in zadar alpinistule... Cu drag, Andu P.S. Nu stiu pe ce "alte site-uri" postezi tu si ce "pareri" aduni de pe acolo, vreau doar sa-ti spun ca la capitolul critica literara nu se aplica statistica deci e foarte greu sa tragi o concluzie din ce primesti pe ici si pe colo.
pentru textul : Mă piere povară deDeosebită prima strofă și în special versul "se scurg din zmee în cretă", o imagine inedită a trecerii copilăriei și a tuturor trecerilor...
pentru textul : zmee și cretă dedesi micut si comprimat este fainuț textuletul. as da stea, dar n-am atita curaj. e prea scund.
pentru textul : Cântecul unei chemări nerăspunse dePagini