un poem foarte frumos, închegat, bine scris, credibil pentru că îl simţi. parcă mai ieri treceai şi tu, cititorule, prin ce a trecut autorul, nimănui nu îi este străin acest "tâmpit"- "habar n-ai cum e să dai vina pe soare ca tâmpita
nu, draga mea, soarele n-are nicio vină. noi ne-am apropiat prea mult", plasat foarte bine în context, acolo unde doar travestiţi ne vom mai recunoaşte într-o bună zi ca nişte vulpi argintii, ca nişte păpuşi de gheaţă ne vom ciocni şi ne vom sparge în mii de noi, în mii de nimic în final, ea va purta o eşarfă, categoric roşie pentru că ea este o tâmpită a tuturor timpurilor, alex:) aşa sunt toate femeile, fără excepţie, sunt convinsă. râd. ştii de ce? pentru că o am şi eu pe coraline asta a mea, care deşi e fată serioasă, uneori mă scote din sărite.
deosebit poem, repet, deosebit şi nu obiectez pe vers de data asta.
"totul ia foc
atunci îmi imaginez că eşti un peter pan travestit
că aripile tale foşnesc răcoros asemeni celofanului
între palmele bunicii că sânii tăi sunt două minciuni
cu care mi-ai sabotat toate planurile"
Virgil, sunt de acord cu lucrul la rece acolo unde se preteaza. Aici este ceva atit de autentic si de personal, incit nu stiu daca poate fi incadrat in optzecism sau douamiism sau curente, fiind vorba numai lde ucrurile pe care cu adevarat le iubesc foarte mult si asa imi vor ramine. Sunt eu asa cum sunt eu. Si, fiind un experiment epistolar, imi permit macar aici destainuirea. Stii ca pot prelucra si la rece, ca pot fi si deosebit de cerebrala, acum, aici, era neavenit. Multumesc, stii ca tin seama de orice gind binevenit. Daca ma voi hotari vreodata sa prelucrez acest text, vei vedea si forma lui mentalizata. Pina atunci, il las la nisipurile inca fara forma. Daniela
...Nu înţeleg de ce insistaţi cu texte de natură clasică, când este evident că nu deţineţi la un nivel agreabil nici tehnica exterioară (versificaţia), nici tehnica interioară.
...Flori/petale/crini/nopţi/scrin/stele/ceruri/timp/spaţiu/miresme etc - nu mă înţelegeţi greşit, nu interpretez lexical, însă atunci când aceste cuvinte atât de mari sunt dublate de-o expresie plată/perimată, devin şi mai supărătoare. Mai departe, "poezia", cel puţin pentru mine, nu degajă nicio tresărire, cerebrală ori sufletească, iar poticnelile de ritm şi lipsa euritmiei pun sigiliul.
...V-am citit din textele albe, nu sunt fan deloc, ba din contră, însă e cert că acolo vă descurcaţi mai bine. Poate rămâneţi prin zona aia, dat fiind faptul că, dacă veţi mai continua cu asemenea versuri, majoritatea lor va ajunge la şantier. În treacă fie spus, acest text este cu un pas (un pas jumate) pe acolo, dar poate că poate fi salvat. Încă.
Foarte bun interviul, Florin! Pentru că ai început cu o întrebare inedită, un adevărat motor pentru acest dialog din care transpar idei deosebite. Ca aceea a culturii făcute de filozofi, nu de critici și istorici literari cum este a noastră. Viorel Cernica a atins aproape toate punctele nevralgice ale filozofiei românești (Blaga și Camil Petrescu au fost favoriții mei dintotdeauna, dar trebuie să recunosc că are dreptate în privința tipului de filozofie pe care aceștia au făcut-o sau nu ). Viorel Cernica e un filozof interesant, iar tu l-ai provocat în acest fascinant duel ideal. Mulțumiri!
sincer, ai un amalgam aici, de stari si de iamgini. mie nu mi se alege nimic, fara suparare. la un moment dat trebuie sa lasam acea cale care sa ii dea cititorului voie sa patrunda in universul autorului si sa vibreze o data cu el. eu nu am putut face asta.
nu am stat sa citesc comentariile predecesorilor mei, asa ca s-ar putea sa ma repet, dar nu conteaza. un text plan, mult , dar mult prea explicit, totul este la vedere, si oricat ai icnerca sa mai scorminesti dupa sensuri noi, mistere, nu ai sorti de izbanda. nu gasesc sclipirea aceea pe care ar trebui sa o simt, sa spun : asta e! incearca sa te mai ascunzi printre cuvinte, te expui, si de aceea textul tau nu spune decat putine, ca o adiere de vant ce se pierde. o sa te mai urmaresc. queen ella
Îi iei pâinea de la gură lu Firică. Numai că ăla le zice mai concentrat şi la o obect. Să le priceapă tot boborul. Adică să le constate la superlativul absolut fără să la dea nicio atenţie. Inclusiv cadrele didactice şi intelectualii satului. Uite-aşa se scrie, bă! Ca mine. Într-o cultură Pub, mai Pub cecât a lui F. Uite ce mare sunt. Da nu sunt. Aşa sunt io.
Poate suna banal, dar poezia e și cale de reinventare. În ce mă privește, am început sa scriu poezie la 28 de ani si, pot spune ca m-a transformat radical. Acum fiecare poet are o poveste și o motivație. Dincolo de asta, poezia se reinventeaza periodic si citez aici câteva versuri dintr-un text de-al meu "duhul inspirației nu mai miroase a floare albastră/dar miroase bionic/acolo unde cuvintele scurtcircuitate coboară rulând/cu trupurile zgâriind asfaltul/...au dispărut semnele de punctuație poema s-a tolănit în buzunarul poetului/întors pe dos la vedere/rima fată bătrână s-a ascuns în cărțile prăfuite/pesemne că ceea ce spun eu aici va dispărea/poemele nu vor mai fi în cuvinte." Poezia e oglindă a epocii care-i dă curs și regula supraviețuirii ei o reprezintă aprobarea tendințelor. Aceleiași reguli se supun toate artele. Registrul însușirilor poeziei este bogat, mai avem multe de explorat și de exploatat. Așa cum tot ceea ce palpăm este știință, din tot ceea ce simțim, raportat la istorie, societate, gândire, se poate face poezie. Se poate ajunge și la manifest de poezie, deschizător de drumuri sau la manifest care impune. Și. aici, îmi vin în minte o grămadă de repere poetice pe care se reazemă subliminal societatea capitalistă. Iată cum poezia, prin mesaj, devine mijloc de manipulare a maselor, dacă e să ne legăm de modul cum influențează textul liric o societate, pe de o parte. Pe de altă parte, textele reprezentative devin emblemele. Cineva spunea că vei recunoaște o țară după poezia pe care o scrie. Deși, un gen marginalizat de majoritatea oamenilor constrânși de tiparele existenței, poezia supraviețuiește pe alocuri, în cotidian. Sincer, nu mă acomodez cu expresia "elite poetice". Poezia trebuie să rămână accesibilă tuturor.Și, personal interzic ideea de a da senzația oamenilor că sunt prea obișnuiți sau incapabili să digere inspirații elitiste. Deși puneam pe seama frustrărilor umane, neînțelegerea textului poetic și catalogarea la "tâmpenii de pierdut vremea", oamenii trebuiesc îndrumați să înțeleagă că există și alte resurse de exprimare. E obligația fiecărui individ să încerce cât mai multe modalități de cunoaștere a lumii și de autocunoaștere. A trecut vremea când masele recitau "Miorița" , Luceafărul, poeme patriotice, chiar. Cota lirismului a crescut ca și așteptările. A venit vremea să ne adaptăm și să ne înscriem în discursul poeziei actuale. Mai am multe de spus, dar să mai vină și alții cu opinii.
De impus desigur că nu impunem nimănui nimic, doar recomandăm. Nu am contestat că acea notă avea legătură strictă cu textul, nefăcând însă parte din ea - ar fi absurd să susțin altceva; ți-am recomandat însă să nu mai folosești facilitatea comentariilor pentru a te comenta singur, pentru că nu pentru asta a fost creată. Sunt sigură că poți vedea rațiunea pentru care nu încurajăm comentariile autorului decât ca răspuns la comentariile altor membri. Altfel ne-am tot comenta singuri, în speranța că ne răspunde cineva, apărem la ultimele comentarii, sporim numărul de afișări etc. Uite că sunt câțiva oameni pe hermeneia care trebuie să se refere și la comentariile de sub text, deși ar prefera să aibă timp să citeasca un text in pace si sa se refere la el. Poate contribui și tu la rărirea necesității unor astfel de intervenții. Și sper să încheiem aici, pentru a nu intra în aceleași capcane ale off topicului. Simplu: dacă mai ai astfel de clarificări de făcut, nu este nici o problemă (eu spuneam și că poate mulți cititori ar vedea și singuri; desigur, este dreptul tău să consideri că cititorii tăi nu înțeleg dacă nu le explici). Dar te voi ruga să încerci să le introduci cumva în subsolul textului, și nu la comentarii, din motivele expuse mai sus.
Paul,
apropierea mea faţă de scrierile tale e şi mai mare acum cînd aflu că eşti conaş. poate ai o vie un vin o pastramă un mizilic şi poate îţi faci pomană şi cu mine să mănînc şi eu o dată la curţile boiereşti.
felicitările mele domnule!
.......... :)adrian , fragmentelul asta e chiar reusit. eu cred ca tu ai mult talent la proza. excluzand" trei punctele" de la inceputul paragrafelor, care cred ca sunt asa, de amorul artei, ai scris o chestie draguta si funny.
eu de fapt apreciez cand cineva scrie si reuseste sa ma faca sa termin un text si pe deasupra sa mai si zambesc. deci, penita.......... :)
"nu poți aștepta la infinit pentru că devii... un copac" "țin minte că bunica avea în podul casei porumbei de argint care miroseau a lumină" sunt versuri extraordinare. in rest, poemul explica mai mult decat farmecă. felicitări pentru inspirație!
In ultimii ani am refuzat din ce in ce mai vehement sa-mi numesc textele poezii. Si nu din falsa modestie, pentru ca pot accepta, pina la un punct, ca exista un filon poetic. Pentru mine aceste texte nu sint decit niste tipografii interioare. Mi-as permite sa descriu simturile mele ca pe un fel de redactie interioara de stiri. Am incercat, inca de la inceput, sa nu caut noutatea in ceea ce scriu. Asta e treaba poetilor. Nici nu aveam cum sa scriu altfel decit in stil reportaj, pentru ca asta face parte din mine. Intr-o redactie reala, dupa atitia ani, ajungi sa fii dezumanizat, sa nu-ti mai pese de moarte, de drame, de tot ceea ce se intimpla. Totul e mecanic, stii ca trebuie sa-ti faci norma de stiri pe zi, stii ca nu trebuie sa te implici, dar, in acelasi timp, sa faci in asa fel incit sa gasesti senzationalul care vinde printul. Aceste texte sunt doar o forma paralela, un fel de exorcism, sau dupa cum spunea Johnny Cash, i hurt myself today, to see if i still feel.
textul e un exerciţiu, s-ar putea spune şi aşa; de când totuşi au devenit termenii "aerobic" si "anaerobic" instrumente de critica literară.
"încearcă și tu la școala primară" asta sună a jignire, aşa că o să o i-au ca atare, la fel şi cuvintele hilar şi rizibil de apar în cometariul "constructiv" al domnului Bodabil. Nu ar fi mai frumos să criticăm opera, fie ea şi aşa mai rizibilă poate, mai proastă sau mai bună ci nu să atacăm persoana? NU cultivăm duşmănia ci să arătăm unu altuia că poate mai mult prin scrieri ci nu prin trimiteri la şcoala primară, sau la o facultate de litere, sau de filosofie, în locul uneia de automatică şi calculatoare; sau în braţele unei iubite mai complexe, nu ca cea prezentă în pozia "şapte cai"; construcţia "hai hai/dihai dihai" nu îşi are locul decât în poezia pentru copii, imaginile iar... un tramvai tras de şapte cai , cât de poetic sună domnul Bodabil aşa-i, să-l compară simplist cu textul meu hilar în care poetul e un Atlas poate...
Dacă vorbim de hilar, de rizibil de chestii infantile, le putem găsi şi în poeziile dumneavoastră, precum şi în poezia "şotron": "curcubeul acela/oprise lacrimile cerului/ca tu să faci diferenţa/între un strop de ploaie/şi o amărâtă de lacrimă" o imagine demnă de, mai ştie careva oracolele alea ale copilăriei, în care ne scriam amintiri la spate, nişte texte infabitile simple şi nevinovate, na exact asta exprima curcubeul ala şi nimic mai mult, prea multă culoare nu dă poemului dumneavoastră, care nu este deloc hilar.
Mulţumesc frumos domnului Ioan Bistriţeanul pentru încercare de a se apropia de sensul poemului, de mesajul ce îl oferă el...
Cristina Ştefan, hmmm, dacă vă deranjează atât de mult prezenţa textelor mele de devenire poetică, puteţi propune o "exmatriculare" a poetului Qudatu, dacă nu, să îl ignoraţi sau poate să îl criticaţi aşa de frumos ca şi acum prin "la satiră, sau un "la mişto", că ar putea fi sinonime în cazul de faţă.
Ei bine şi ultimul contra contraargument, să zicem că poate e un crez artistic, deci ce încercă qudatu să facă, ce îşi propune el? Să ucidă poezia, să o sufoce să o spânzure, să o distrugă oare; dar oare poezia nu au distrus-o alţii înaintea lui? Cine mai scrie ca Qu pe site acesta şi în altă parte? Cine se chinuie să scrie altfel şi să caute alte forme? Voi v-aţi propus să fiţi toţi la fel, eu mi-am propus să fiu diferit, să caut alte forme, că nu sunt apreciate asta nu ma deranjeazî cu nimic chiar, chiar mă distrează uneori, asta fiind şi motivl pentru care continui să postez pe acest site, să văd percepţia asta a oamenilor cultivaţi în pămantul cel bun, iar eu ca sămânţa aia prost aruncatpă pe piatră, să cresc mai diform şi să arăt că se poate şi altfel(chiar dacă altfel voi credeţi că-i rău aţa au crezut şi alţii, mult înaintea voastră), cautând altfel drumul spre lumină, spre marele Sol.
A smulge aripile când toată lumea le poartă nu e un lucru rău şi a tăia râmele în bucăţele la fel, mai ţine minte careva cum arată o râmă tăiată, se mai mişcă oare, mai caută careva în iarbă, mai simte careva vântul şi ploaia aşa cum ar trebui, ca un copil, ca pe ceva veşnic nou? Ei bine să vedem cum luaţi sfoara de la gâtul poeziei...
La urma urmei de cand mai este poezia, poezie, cine mai stie cu adevart ce este, mai stie cineva in ziua de azi, mereu reguli mereu reguli şi înfranari, ei bine sa vă zic ce este pozia pentru mine, o dublura a omului, un joc, un puzzel chiar, o pictură a cuvântului, şi "cântec" de dureiri şi bucurii, ci nu ca la alţii "glorie poetică" şi apariţie în manuale şcolare...
Vio_B trebuia sa imi dau seama ca imi bat gura degeaba. comparam conceptele nu oamenii. nici nu stiu daca la tine e incapacitatea de a pricepe sau insistenta de a te face ca nu.
păcat de text. dacă ai renunța la dorința de a face neaparat versificație și ai încerca să scrii fără rimă, părerea mea umilă e că ar fi, cel puțin în acest caz mai bine.
citit textul. observatiile mele fara pretentii de specialist: - prima strofa incepe bine - "trestii încărcate de vorbe" suna fain - "stelele erau dispersate pe drumuri" - de ce dispersate si nu imprastiate? nu inteleg de ai ales un termen atit de tehnic - "târziu spre ultimul anotimp tăcerea mă strangula cu o floare așezată într-o vază din camera ta" - o inlantuire de determinari care deranjeaza - ".. și alte obiecte" - suna aiurea - "dintr-o casetă cu încuietoarea ruginită" - suna a descriere scolareasca - "cuvintele erau ruginite și ele cu o aromă vetustă" - redundanta de explicatii - "și mă curentam singur la degete" - suna aiurea, iti creaza o imagine ridicola - "clapele obosite" - metafora suprauzitata - "doar portretul tău îmi făcea cu ochiul prin singurătate." - o poanta cam aiurea la sfirsitul unui text care se vrea mai degraba melancolic decit ludic
un dimanche ensoleillé et fastidieux dans une petite ville au bord de la mer? intéréssant, mais, je ne sais pas... c'est quelque chose qui met une distance entre moi et ce poème... un homme se sentirait différent qu'une femme, là, peut-être
S-ar părea că ai dreptate! Cel puțin cu folosirea genitivului. În rest nu văd de ce imaginile sunt " forțate abuziv". Sună a pleonasm.Ce zici ? Ce înțelegi tu prin "veridic literar" ? " Sărutul tău ascunde otrava întâiului sărut" nu-mi spune nimic. Poezie de liceu. Nimic mai mult.
Mi-a atras atentia " rasuflarea fiarei" printr-un labirint de vene capilare Indiferent cat de marunta poate fi considerata conditia umana,de diferite entitati-sa zic asa, rauvoitoare-este clar ca omul ascunde in persoana sa energii superioare de lupta si rezistenta, nebanuite. Imagini inedite, felicitari.
nu-i așa că important este să spun mai întîi ce nu îmi place.
„streaşina clipei” - mi se pare o metaforă prea siropoasă pentru restul destul de reușit al textului.
textul e bun, frust pe alocuri. aș spune chiar foarte bun dacă ai fi începătoare, dar nu ești. e bun și mie mi-a lăsat o senzație de sculptură. nu multe texte reușesc să îmi ofere asta. felicitări. cînd voi (re)pune penițele îi voi acorda una.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
un poem foarte frumos, închegat, bine scris, credibil pentru că îl simţi. parcă mai ieri treceai şi tu, cititorule, prin ce a trecut autorul, nimănui nu îi este străin acest "tâmpit"- "habar n-ai cum e să dai vina pe soare ca tâmpita
nu, draga mea, soarele n-are nicio vină. noi ne-am apropiat prea mult", plasat foarte bine în context, acolo unde doar travestiţi ne vom mai recunoaşte într-o bună zi ca nişte vulpi argintii, ca nişte păpuşi de gheaţă ne vom ciocni şi ne vom sparge în mii de noi, în mii de nimic în final, ea va purta o eşarfă, categoric roşie pentru că ea este o tâmpită a tuturor timpurilor, alex:) aşa sunt toate femeile, fără excepţie, sunt convinsă. râd. ştii de ce? pentru că o am şi eu pe coraline asta a mea, care deşi e fată serioasă, uneori mă scote din sărite.
deosebit poem, repet, deosebit şi nu obiectez pe vers de data asta.
pentru textul : îmi imaginez că eşti peter pan de"totul ia foc
atunci îmi imaginez că eşti un peter pan travestit
că aripile tale foşnesc răcoros asemeni celofanului
între palmele bunicii că sânii tăi sunt două minciuni
cu care mi-ai sabotat toate planurile"
Calin, am simtit nevoia sa-l recitesc.
si spun multumesc.
"Într-o zi va prefera
să nu mai meargă la lucru,
ori să nu mai iubească,
să nu mai mănânce.
Să nu mai deschidă umbrela deloc.
Într-o zi voi putea să spun:
Astăzi prefer să nu mai fac nimic
din toate acestea."
fac o reverenta domnului B. si ma duc.
pentru textul : O, domnule Bartleby! deVirgil, sunt de acord cu lucrul la rece acolo unde se preteaza. Aici este ceva atit de autentic si de personal, incit nu stiu daca poate fi incadrat in optzecism sau douamiism sau curente, fiind vorba numai lde ucrurile pe care cu adevarat le iubesc foarte mult si asa imi vor ramine. Sunt eu asa cum sunt eu. Si, fiind un experiment epistolar, imi permit macar aici destainuirea. Stii ca pot prelucra si la rece, ca pot fi si deosebit de cerebrala, acum, aici, era neavenit. Multumesc, stii ca tin seama de orice gind binevenit. Daca ma voi hotari vreodata sa prelucrez acest text, vei vedea si forma lui mentalizata. Pina atunci, il las la nisipurile inca fara forma. Daniela
pentru textul : lucruri pe care le iubesc încă deBună ziua!
...Nu înţeleg de ce insistaţi cu texte de natură clasică, când este evident că nu deţineţi la un nivel agreabil nici tehnica exterioară (versificaţia), nici tehnica interioară.
...Flori/petale/crini/nopţi/scrin/stele/ceruri/timp/spaţiu/miresme etc - nu mă înţelegeţi greşit, nu interpretez lexical, însă atunci când aceste cuvinte atât de mari sunt dublate de-o expresie plată/perimată, devin şi mai supărătoare. Mai departe, "poezia", cel puţin pentru mine, nu degajă nicio tresărire, cerebrală ori sufletească, iar poticnelile de ritm şi lipsa euritmiei pun sigiliul.
...V-am citit din textele albe, nu sunt fan deloc, ba din contră, însă e cert că acolo vă descurcaţi mai bine. Poate rămâneţi prin zona aia, dat fiind faptul că, dacă veţi mai continua cu asemenea versuri, majoritatea lor va ajunge la şantier. În treacă fie spus, acest text este cu un pas (un pas jumate) pe acolo, dar poate că poate fi salvat. Încă.
O zi buna!
pentru textul : Dor virtual deFoarte bun interviul, Florin! Pentru că ai început cu o întrebare inedită, un adevărat motor pentru acest dialog din care transpar idei deosebite. Ca aceea a culturii făcute de filozofi, nu de critici și istorici literari cum este a noastră. Viorel Cernica a atins aproape toate punctele nevralgice ale filozofiei românești (Blaga și Camil Petrescu au fost favoriții mei dintotdeauna, dar trebuie să recunosc că are dreptate în privința tipului de filozofie pe care aceștia au făcut-o sau nu ). Viorel Cernica e un filozof interesant, iar tu l-ai provocat în acest fascinant duel ideal. Mulțumiri!
pentru textul : Despre căile filosofării desincer, ai un amalgam aici, de stari si de iamgini. mie nu mi se alege nimic, fara suparare. la un moment dat trebuie sa lasam acea cale care sa ii dea cititorului voie sa patrunda in universul autorului si sa vibreze o data cu el. eu nu am putut face asta.
pentru textul : Descântec pentru lumină denu am stat sa citesc comentariile predecesorilor mei, asa ca s-ar putea sa ma repet, dar nu conteaza. un text plan, mult , dar mult prea explicit, totul este la vedere, si oricat ai icnerca sa mai scorminesti dupa sensuri noi, mistere, nu ai sorti de izbanda. nu gasesc sclipirea aceea pe care ar trebui sa o simt, sa spun : asta e! incearca sa te mai ascunzi printre cuvinte, te expui, si de aceea textul tau nu spune decat putine, ca o adiere de vant ce se pierde. o sa te mai urmaresc. queen ella
pentru textul : raiul de la marginea potirului deÎi iei pâinea de la gură lu Firică. Numai că ăla le zice mai concentrat şi la o obect. Să le priceapă tot boborul. Adică să le constate la superlativul absolut fără să la dea nicio atenţie. Inclusiv cadrele didactice şi intelectualii satului. Uite-aşa se scrie, bă! Ca mine. Într-o cultură Pub, mai Pub cecât a lui F. Uite ce mare sunt. Da nu sunt. Aşa sunt io.
pentru textul : prima doamnă dePoate suna banal, dar poezia e și cale de reinventare. În ce mă privește, am început sa scriu poezie la 28 de ani si, pot spune ca m-a transformat radical. Acum fiecare poet are o poveste și o motivație. Dincolo de asta, poezia se reinventeaza periodic si citez aici câteva versuri dintr-un text de-al meu "duhul inspirației nu mai miroase a floare albastră/dar miroase bionic/acolo unde cuvintele scurtcircuitate coboară rulând/cu trupurile zgâriind asfaltul/...au dispărut semnele de punctuație poema s-a tolănit în buzunarul poetului/întors pe dos la vedere/rima fată bătrână s-a ascuns în cărțile prăfuite/pesemne că ceea ce spun eu aici va dispărea/poemele nu vor mai fi în cuvinte." Poezia e oglindă a epocii care-i dă curs și regula supraviețuirii ei o reprezintă aprobarea tendințelor. Aceleiași reguli se supun toate artele. Registrul însușirilor poeziei este bogat, mai avem multe de explorat și de exploatat. Așa cum tot ceea ce palpăm este știință, din tot ceea ce simțim, raportat la istorie, societate, gândire, se poate face poezie. Se poate ajunge și la manifest de poezie, deschizător de drumuri sau la manifest care impune. Și. aici, îmi vin în minte o grămadă de repere poetice pe care se reazemă subliminal societatea capitalistă. Iată cum poezia, prin mesaj, devine mijloc de manipulare a maselor, dacă e să ne legăm de modul cum influențează textul liric o societate, pe de o parte. Pe de altă parte, textele reprezentative devin emblemele. Cineva spunea că vei recunoaște o țară după poezia pe care o scrie. Deși, un gen marginalizat de majoritatea oamenilor constrânși de tiparele existenței, poezia supraviețuiește pe alocuri, în cotidian. Sincer, nu mă acomodez cu expresia "elite poetice". Poezia trebuie să rămână accesibilă tuturor.Și, personal interzic ideea de a da senzația oamenilor că sunt prea obișnuiți sau incapabili să digere inspirații elitiste. Deși puneam pe seama frustrărilor umane, neînțelegerea textului poetic și catalogarea la "tâmpenii de pierdut vremea", oamenii trebuiesc îndrumați să înțeleagă că există și alte resurse de exprimare. E obligația fiecărui individ să încerce cât mai multe modalități de cunoaștere a lumii și de autocunoaștere. A trecut vremea când masele recitau "Miorița" , Luceafărul, poeme patriotice, chiar. Cota lirismului a crescut ca și așteptările. A venit vremea să ne adaptăm și să ne înscriem în discursul poeziei actuale. Mai am multe de spus, dar să mai vină și alții cu opinii.
pentru textul : Ce rost are poezia? deAi interpretat greșit intenția mea de marketing și de promovare. I-am dat emailul, o sa îți scrie personal. Pentru a se evita colțurile.
pentru textul : (de ce oare scriu toate acestea) I deca aveti, ca mai intotdeauna, dreptate. multumesc pentru lectura si observatie! mai incercam.
pentru textul : moment deTextul are, desigur, exponent axiologic, iar pe alocuri, este sclipitor. Ex:
"precum liniile ferate într-un depou
anii mei se despart de trecut" - cu observaţia că dacă ar fi lipsit "de trecut", versul ar fi mult mai puternic.
"viaţa e ca o frunză de stuf
cu ochii cât merele coapte"
"aş vrea să ştiu dacă îngerii s-au înregistrat
să voteze"
"ştiu că mulţi au murit în aşteptarea zilei de azi" (superb!)
În capătul opus:
"copilul care ducea
laptele dimineaţa la piaţă" - "dimineaţa" e redundant; laptele se duce la piată, în general, dimineaţa...
"o urmăreşti cun dispare ca o barcă pe mare" - rimă interioară, involuntară (cred); nu dă bine în ureche.
"ghemul zilelor mele e puţin încurcat
mă zbat pentru aer ca un cocoş cu capul tăiat" - la fel.
"ghemul zilelor mele/ sania luminii" - metafore genitivale, lejere.
- enumeraţia exagerată din ultiam unitate.
Dacă ar fi curăţat, textul este de evidenţiat.
pentru textul : de la eva la dama de pică deOrana, mulțumesc pentru observațiile făcute, am și încercat să remediez. Acesta e un text recent, pe care o să tot intervin.
pentru textul : cine mă visează deDe impus desigur că nu impunem nimănui nimic, doar recomandăm. Nu am contestat că acea notă avea legătură strictă cu textul, nefăcând însă parte din ea - ar fi absurd să susțin altceva; ți-am recomandat însă să nu mai folosești facilitatea comentariilor pentru a te comenta singur, pentru că nu pentru asta a fost creată. Sunt sigură că poți vedea rațiunea pentru care nu încurajăm comentariile autorului decât ca răspuns la comentariile altor membri. Altfel ne-am tot comenta singuri, în speranța că ne răspunde cineva, apărem la ultimele comentarii, sporim numărul de afișări etc. Uite că sunt câțiva oameni pe hermeneia care trebuie să se refere și la comentariile de sub text, deși ar prefera să aibă timp să citeasca un text in pace si sa se refere la el. Poate contribui și tu la rărirea necesității unor astfel de intervenții. Și sper să încheiem aici, pentru a nu intra în aceleași capcane ale off topicului. Simplu: dacă mai ai astfel de clarificări de făcut, nu este nici o problemă (eu spuneam și că poate mulți cititori ar vedea și singuri; desigur, este dreptul tău să consideri că cititorii tăi nu înțeleg dacă nu le explici). Dar te voi ruga să încerci să le introduci cumva în subsolul textului, și nu la comentarii, din motivele expuse mai sus.
pentru textul : vreau să dansez pe lame de cuțite dein nici un caz nu este o poezie. este o revolta atat.
pentru textul : Urăsc această lume demultumesc de citire
Paul,
pentru textul : La prânzul luminii cu iarba: Paul Blaj şi „Memorialul dantelelor galbene” deapropierea mea faţă de scrierile tale e şi mai mare acum cînd aflu că eşti conaş. poate ai o vie un vin o pastramă un mizilic şi poate îţi faci pomană şi cu mine să mănînc şi eu o dată la curţile boiereşti.
felicitările mele domnule!
ai 4 definiții Silviu și "cârligul din tâmplă" e o găselniță nu un trop, sună bizar, nefiresc. dar mai trec pentru că am mai trecut:)
pentru textul : insomnie denumai bine!
.......... :)adrian , fragmentelul asta e chiar reusit. eu cred ca tu ai mult talent la proza. excluzand" trei punctele" de la inceputul paragrafelor, care cred ca sunt asa, de amorul artei, ai scris o chestie draguta si funny.
pentru textul : Norocosul deeu de fapt apreciez cand cineva scrie si reuseste sa ma faca sa termin un text si pe deasupra sa mai si zambesc. deci, penita.......... :)
"nu poți aștepta la infinit pentru că devii... un copac" "țin minte că bunica avea în podul casei porumbei de argint care miroseau a lumină" sunt versuri extraordinare. in rest, poemul explica mai mult decat farmecă. felicitări pentru inspirație!
pentru textul : omul e o claviculă deun poem sensibil si subtil... acel Tu final cu majuscula spune totul...
pentru textul : te-am aflat în capătul lumii vie deIn ultimii ani am refuzat din ce in ce mai vehement sa-mi numesc textele poezii. Si nu din falsa modestie, pentru ca pot accepta, pina la un punct, ca exista un filon poetic. Pentru mine aceste texte nu sint decit niste tipografii interioare. Mi-as permite sa descriu simturile mele ca pe un fel de redactie interioara de stiri. Am incercat, inca de la inceput, sa nu caut noutatea in ceea ce scriu. Asta e treaba poetilor. Nici nu aveam cum sa scriu altfel decit in stil reportaj, pentru ca asta face parte din mine. Intr-o redactie reala, dupa atitia ani, ajungi sa fii dezumanizat, sa nu-ti mai pese de moarte, de drame, de tot ceea ce se intimpla. Totul e mecanic, stii ca trebuie sa-ti faci norma de stiri pe zi, stii ca nu trebuie sa te implici, dar, in acelasi timp, sa faci in asa fel incit sa gasesti senzationalul care vinde printul. Aceste texte sunt doar o forma paralela, un fel de exorcism, sau dupa cum spunea Johnny Cash, i hurt myself today, to see if i still feel.
pentru textul : viaţa de dincolo de fortral detextul e un exerciţiu, s-ar putea spune şi aşa; de când totuşi au devenit termenii "aerobic" si "anaerobic" instrumente de critica literară.
pentru textul : Căzută-mi sta ploaia de"încearcă și tu la școala primară" asta sună a jignire, aşa că o să o i-au ca atare, la fel şi cuvintele hilar şi rizibil de apar în cometariul "constructiv" al domnului Bodabil. Nu ar fi mai frumos să criticăm opera, fie ea şi aşa mai rizibilă poate, mai proastă sau mai bună ci nu să atacăm persoana? NU cultivăm duşmănia ci să arătăm unu altuia că poate mai mult prin scrieri ci nu prin trimiteri la şcoala primară, sau la o facultate de litere, sau de filosofie, în locul uneia de automatică şi calculatoare; sau în braţele unei iubite mai complexe, nu ca cea prezentă în pozia "şapte cai"; construcţia "hai hai/dihai dihai" nu îşi are locul decât în poezia pentru copii, imaginile iar... un tramvai tras de şapte cai , cât de poetic sună domnul Bodabil aşa-i, să-l compară simplist cu textul meu hilar în care poetul e un Atlas poate...
Dacă vorbim de hilar, de rizibil de chestii infantile, le putem găsi şi în poeziile dumneavoastră, precum şi în poezia "şotron": "curcubeul acela/oprise lacrimile cerului/ca tu să faci diferenţa/între un strop de ploaie/şi o amărâtă de lacrimă" o imagine demnă de, mai ştie careva oracolele alea ale copilăriei, în care ne scriam amintiri la spate, nişte texte infabitile simple şi nevinovate, na exact asta exprima curcubeul ala şi nimic mai mult, prea multă culoare nu dă poemului dumneavoastră, care nu este deloc hilar.
Mulţumesc frumos domnului Ioan Bistriţeanul pentru încercare de a se apropia de sensul poemului, de mesajul ce îl oferă el...
Cristina Ştefan, hmmm, dacă vă deranjează atât de mult prezenţa textelor mele de devenire poetică, puteţi propune o "exmatriculare" a poetului Qudatu, dacă nu, să îl ignoraţi sau poate să îl criticaţi aşa de frumos ca şi acum prin "la satiră, sau un "la mişto", că ar putea fi sinonime în cazul de faţă.
Ei bine şi ultimul contra contraargument, să zicem că poate e un crez artistic, deci ce încercă qudatu să facă, ce îşi propune el? Să ucidă poezia, să o sufoce să o spânzure, să o distrugă oare; dar oare poezia nu au distrus-o alţii înaintea lui? Cine mai scrie ca Qu pe site acesta şi în altă parte? Cine se chinuie să scrie altfel şi să caute alte forme? Voi v-aţi propus să fiţi toţi la fel, eu mi-am propus să fiu diferit, să caut alte forme, că nu sunt apreciate asta nu ma deranjeazî cu nimic chiar, chiar mă distrează uneori, asta fiind şi motivl pentru care continui să postez pe acest site, să văd percepţia asta a oamenilor cultivaţi în pămantul cel bun, iar eu ca sămânţa aia prost aruncatpă pe piatră, să cresc mai diform şi să arăt că se poate şi altfel(chiar dacă altfel voi credeţi că-i rău aţa au crezut şi alţii, mult înaintea voastră), cautând altfel drumul spre lumină, spre marele Sol.
A smulge aripile când toată lumea le poartă nu e un lucru rău şi a tăia râmele în bucăţele la fel, mai ţine minte careva cum arată o râmă tăiată, se mai mişcă oare, mai caută careva în iarbă, mai simte careva vântul şi ploaia aşa cum ar trebui, ca un copil, ca pe ceva veşnic nou? Ei bine să vedem cum luaţi sfoara de la gâtul poeziei...
La urma urmei de cand mai este poezia, poezie, cine mai stie cu adevart ce este, mai stie cineva in ziua de azi, mereu reguli mereu reguli şi înfranari, ei bine sa vă zic ce este pozia pentru mine, o dublura a omului, un joc, un puzzel chiar, o pictură a cuvântului, şi "cântec" de dureiri şi bucurii, ci nu ca la alţii "glorie poetică" şi apariţie în manuale şcolare...
Vio_B trebuia sa imi dau seama ca imi bat gura degeaba. comparam conceptele nu oamenii. nici nu stiu daca la tine e incapacitatea de a pricepe sau insistenta de a te face ca nu.
pentru textul : abjectivalia depăcat de text. dacă ai renunța la dorința de a face neaparat versificație și ai încerca să scrii fără rimă, părerea mea umilă e că ar fi, cel puțin în acest caz mai bine.
pentru textul : deus ex machina decitit textul. observatiile mele fara pretentii de specialist: - prima strofa incepe bine - "trestii încărcate de vorbe" suna fain - "stelele erau dispersate pe drumuri" - de ce dispersate si nu imprastiate? nu inteleg de ai ales un termen atit de tehnic - "târziu spre ultimul anotimp tăcerea mă strangula cu o floare așezată într-o vază din camera ta" - o inlantuire de determinari care deranjeaza - ".. și alte obiecte" - suna aiurea - "dintr-o casetă cu încuietoarea ruginită" - suna a descriere scolareasca - "cuvintele erau ruginite și ele cu o aromă vetustă" - redundanta de explicatii - "și mă curentam singur la degete" - suna aiurea, iti creaza o imagine ridicola - "clapele obosite" - metafora suprauzitata - "doar portretul tău îmi făcea cu ochiul prin singurătate." - o poanta cam aiurea la sfirsitul unui text care se vrea mai degraba melancolic decit ludic
pentru textul : Înzăpezit în uitare deun dimanche ensoleillé et fastidieux dans une petite ville au bord de la mer? intéréssant, mais, je ne sais pas... c'est quelque chose qui met une distance entre moi et ce poème... un homme se sentirait différent qu'une femme, là, peut-être
pentru textul : La Méditerranée deS-ar părea că ai dreptate! Cel puțin cu folosirea genitivului. În rest nu văd de ce imaginile sunt " forțate abuziv". Sună a pleonasm.Ce zici ? Ce înțelegi tu prin "veridic literar" ? " Sărutul tău ascunde otrava întâiului sărut" nu-mi spune nimic. Poezie de liceu. Nimic mai mult.
pentru textul : Vrăjitorie deP.S. Ba uite ca iti dau. Pe raspunderea proprie si in ciuda "amenzii" pe care as pute s-o capat.
pentru textul : lucia deMi-a atras atentia " rasuflarea fiarei" printr-un labirint de vene capilare Indiferent cat de marunta poate fi considerata conditia umana,de diferite entitati-sa zic asa, rauvoitoare-este clar ca omul ascunde in persoana sa energii superioare de lupta si rezistenta, nebanuite. Imagini inedite, felicitari.
pentru textul : se aud cum lucrează electronii și neutronii denu-i așa că important este să spun mai întîi ce nu îmi place.
„streaşina clipei” - mi se pare o metaforă prea siropoasă pentru restul destul de reușit al textului.
textul e bun, frust pe alocuri. aș spune chiar foarte bun dacă ai fi începătoare, dar nu ești. e bun și mie mi-a lăsat o senzație de sculptură. nu multe texte reușesc să îmi ofere asta. felicitări. cînd voi (re)pune penițele îi voi acorda una.
pentru textul : ŞapteMbrie dePagini