Izbitor tablou despre lipsa iubirii si golul din sufletele oamenilor... acesi oameni care sunt gata sa ii sacrifice pe cei de aceeasi semintie in numele unor fantasme... Adrian, de cealalta parte se vede la fel, numai ca acolo nu cad proiectile ci rachete de milioane de dolari.
Dorin, si acum in timp ce-ti scriu acest raspuns am talpile inghetate de frig desi pamantul de sub mine respira greu de sete, iti multumesc de citire si pentru apreciere. lalin, iti multumesc de parere si pentru citire
Revin cu o precizare. Poate îți folosește sau nu, poate altora. Nimeni nu-ți poate spune dacă mai are rost sau nu să scrii, pentru că nimeni nu știe, nu există un etalon, nu știu nici măcar dacă există vreo expertiză. Adevărul este că buruiana a crescut foarte mult și este greu, cel puțin pentru noi, să alegem neghina de sămânța bună. Doar cineva din afara timpului ar putea-o face. Cine este în afara timpului? Doar cel ce ne-a creat. Prezicătorii, ghicitorii, cei cu prognoza mediului? Aiurea! Și-ar mai fi... da nu cu intențiile bune, de fapt cela ți-ar spune fix pe invers. Dar nici în vremea lui Eminescu lucrurile nu au fost foarte diferite. Intră cine vrea, rămâne cine poate, era deviza junimiștilor. S-a zis. S-au creat curente literare, dar nu curentele literare au creat valori. Dimpotrivă, se pare că adevărul a fost mistificat, că valorile au fost pănă la un punct convenabil încurajate și apoi distruse, împreună cu toată incomensurabila valoare pe care ar mai fi putut-o aduce.
Nu-mi permit să dau sfaturi, dar dacă simți, dacă ai idei care nu te lasă în pace, dă-le drumul, cel care simte ca tine, cel care gândește la fel, te va încuraja, sau poate nu, că n-are timp, sau poate n-are chef, sau are toane, sau cine știe de ce? Nu contează, mergi mai departe. Doar timpul decide și-ar fi păcat să se piardă ceva ce chiar are valoare, din cauza un opinii care nu pot fi altfel decât subiective.
Cu drag,
eu te citesc și-mi place cum scri!
Poate părea altfel, dar acest text e mai degrabă de atitudine, decât de stare ori atmosferă. Hermeneia avea nevoie de un astfel de. Chiar dacă e "de sezon", poezia are alt registru.
Ce mi-a plăcut mult, şi când spun "mult" chiar aşa stau literele, a fost nervul textului şi faptul că e uniform de la cap la aşa.
"nu-mi spune că nu ai aer fără mine
îți promit că soarele răsare în continuare
așa cum îți promit că daca primești un croșeu de dreapta
în stomac vei începe să respiri la foc automat" - partea asta e absolut wow, pentru că treaba "violenticioasă" vine urmare unui incipit de dulcegărie de inimă rănită. Şi contrastul e haios, acid şi "izbucnicios" deodată. Totuşi, de înlocuit croşeul, cu upercutul. Nu văd cum ai putea da un croşeu la stomac, dacă nu eşti yoghin(ă) ori balerin(ă).
De altfel, tot textul e plăcut, cu intercalările alea de lirism veritabil pe axul cinic şi traversat de abandon total.
"nu sunt o păpușă oarecare
sunt o chucky ascunsă în hainele tale trandafirii" - super şi astea.
Nu, înțeleptule Apeiron, sînt doar o ființă de aer și lumină captivă în vasul acesta de lut. Și nu știu ce să fac atunci cînd vin vînturile din miazănoapte și gîndurile cele mai sincere, cele mai bune se întorc împotriva mea ?
Cred că poate fi prelucrat fiindcă e păcat de ideea poetică. Sunt câteva expresii ce fisurează ansamblul. "de verdeață, oarecând, până când, spânzurat între" etc. La versul final cred că trebui "Celui Ce Este", nu "e Este". Ascult ce ne spune Cuvântul din stânga, pe acea poartă primesc luminile. :)
intr/adevar "zapacitor" - cum spune Sancho Panza - de frumos acest joc de cuvinte. mai ales la prima citire! de asemenea si mesajul scrierii - creionul este in sine si poate face o lume - este foarte frumos imbracat de toate aceste idei ce le expui navalnic dar si fantastic. daca ar fi sa remarc ceva, as zice ca ultimile patru versuri sunt atat de clare si se eplica atat de mult pe sine, incat, dupa toata aceasta fermecatoare cavalcada inspirata, ele nu isi afla locul acolo. te felicit!
Din text subliniez o nouă dimensiune a coșmarului sau numai o întrevedere scurtă cu viața-moartea acest tandem indestructibil... Am extras o parte din text, poate cea care mi se pare cea mai valoroasă stilistic: "lângă mine se strâng lucrurile… și ele mă obosesc, mă sufocă, însă lăsați lucrurile să vină la mine, zic… să aud râsul lor de ultimă generație, venise și moartea… și da, mă obosea și ea, tușea discret ca să îmi atragă atenția, nu semăna deloc cu cea din fotografia pe care ne-o făcusem anul trecut, îmbătrânise moartea mea, se mai și îngrășase moartea mea, așa că am băgat-o în seamă: ești veșnică măi moarte? am zis" în rest, există o inconsecvență în compoziție; pare alcătuită din colaje aleatorii...sau e doar un coșmar...însă îmi amintește de o replică din Macbeth unde se spune că somnul și visele sunt "bucătarii-șefi în marele festin al vieții"... In final, totul se dovedește că dezvoltă concepte multidimensionale și reflexele acestora... "și dacă de un minut gândești și dacă de un minut îți spui : alt poem de dragoste, te înșeli, eu descriam nebunul obosit cu o sticlă de Cola, rătăcit la maternitatea dintr-o metropolă"... Dar asta e doar o opinie...
Vladimir, un poem bun, care pleaca de la un cuvant si construieste mai apoi edificii impunatoare. Imi place fluiditatea versurilor, senzatia ca orice este posibil. Felicitari pentru acest stil. Daca ar trebui sa aleg un cuvant pentru el, i-as spune halucinant. Cred ca se potriveste. petre
Frumoasă repetiție poetică, parcă până și silabele sunt la locurile lor și în număr egal... dar nu asta e cel mai important, ceea ce îmi place la acest poem este îmbinarea de elemente hai să le spun clasice, imagistice, cu cele moderne, printre care acea contradicție și acea stupoare nedisimulată în fața peisajului cotidian. Fiecare incipit al fiecărei strofe merge pe această idee, și mă simt acasă în această lectură. Cred că este un poem foarte reușit, nebanal (și eu sunt una bucată citioare de poezie care am ajuns să mă plictisesc foarte repede) și... una peste alta chiar frumos, cât de desuet mai poate suna o asemenea afirmație.
Mă bucur că am citit aici așa un poem.
Margas
Marius, nu ne interesează ce site-uri vizitezi tu și nici unde ai mai citit textul acesta. După cum nu ne interesează ce număr ai la pantofi sau ce ai mîncat dimineață. Ceea ce trebuie să faci pentru că ai acceptat să respecți regulamentul Hermeneia, și ceea ce ți s-a spus că ne interesează este motivul pentru care ai acordat această peniță. Atît și nimic mai mult. Dacă vrei să îți păstrezi privilegiul de a acorda penițe pe Hermeneia va trebui să oferi justificări gestului conform, așa cum am spus, regulamentului la care ai aderat de bună voie. Sper că acum este clar.
Nu îmi rămâne decât să nu mai scriu nimic, domnule Gorun. E trist dar asta e, oricum 8 ani am scris fără talent şi nu merită. Şi vă explic şi de ce. Nu merită să scrii, să încerci să creezi ceva frumos sau acceptabil pentru alţii din moment ce ei nu admiră defel de scrii, ba mai mult, cei ca dvs. inventează că eu aş avea dublă personalitate sau multiplă sau naiba ştie ce (toate acestea sunt concepte fără fond), sau chiar mai rău, că aş fi ipocrită şi nu m-aş exprima pe mine însămi. Se poate înţelege şi de către un copil că între caracterul unui om şi ceea ce scrie nu există lacune sau diferenţe. Mă întreb încă de ce întotdeauna cei sinceri şi perfect raţionali sau normali, adică aceia care nu poartă niciodată mască (din diverse motive) tocmai aceia sunt marginalizaţi complet sau omorâţi indirect, chiar dacă ei nu gândesc de rău despre ceilalţi. Cât despre poezie, încercaţi dvs. să trăiţi ani de zile cu o valoare de numai 500 de lei în mână pe lună. Subliniez: în capitală. Vă daţi seama că de un an nu am mai putut să mă tund, că nu voi putea nici luna aceasta şi că nu am haine de iarnă în afară de fusta mea din anii 2000-2002 (doar acum câteva zile mi-am luat o pereche de pantaloni, dar numai fiindcă am vândut inelul cu rubin al mamei fără ca ea să ştie, cu numai 160 lei). Altfel niciodată nu am luat nimic de la ea sau de la alţii. Pur şi simplu nu aş fi mai avut cum să ies puţin din casă. La second hand nu sunt haine măsura mea, etc, etc, etc. Balconul e nereparat dar asta nu contează, WCul e stricat din decembrie anul trecut şi eu rabd de foame şi tocmai de aceea mă îngraş, de vreo 7 ani. Mănânc în salturi sau multă pâine goală, cartofi şi orez şi mai nou grâu, fiindcă sunt mai ieftine. Azi de exemplu am mâncat din nou ketchup gol. Mi-am permis să îmi cumpăr un ketchup. Ca să nu mai spun că nu pot cumpăra o carte sau merge la spectacole sau în vreun colţ de cultură mai ieftin, pentru a scrie mai bine, pentru a mă "rafina" şi moderniza eventual, pentru a fi pe lumea asta împreună cu alţii, nu între patru pereţi, că nu am greşit nimic toată viaţa. Oamenii se prefac că eu aş avea dreptul să am pensie, dar nu e aşa, m-am interesat, etc. Dar dvs. în pielea cui intraţi? A lui Javert sau a lui Moriarty, sau a contelui Fosco sau mai degrabă a lui Quilp? Tocmai am căutat pe net aceste nume din literatură, pe unele le cunoşteam de mult timp.
Aici, venind din nou cu prejudecățile mele legate de limba franceză, mă gândesc că "la porte blanche" ar suna mai natural... Nu e nevoie să fiu luat în serios...
tu ca o sală de așteptare a timpului prezent scenografia simplă până la refuz prospective utopii scenarii sincope despărțiri autoportrete laviuri sepia hainele rătăcite în căutarea mea prin camere goale life as we know it would stop people would stop leaving home inflexiuni modulatorii neLiniște nopți second-hand this is a dangerous way of looking at the future mediterana
Cred ca ai dreptate. Dar acum... sunt vaduv de inspiratie. Poate, alta data, o s-o re-scriu. Cate o data rima poate juca feste. Si e necesara o forma mai libera. Dar acum, de unde nu e, nici Dumnezeu nu cere. Si, poate, nici alta data.
nu stiu de ce corelez citate din Gandhi cu citate din Abraham Brill, ca tot au acelasi nas ca un ego cu alter ego... si uite asa ajung si la...Granville Stanley Hall
Bi, ai scris parcă pentru mine poezia. Și nu visez. Nu voi încerca să o disec. Tu știi că știu, după cum și eu știu că știi. Mă gândeam acum că țelul șoimului, sau doar o neîndurare, este acela de a căuta pumnul înmănușat. Un alt fel de ,,acasă”, într-o libertate zimțuită. Singura sugestie cu privire la modalitatea de expunere pe care o am este vis-a-vis de versul ,, ispitind adulmecând pipăind". Știu ce ai vrut să imprimi, însă rămân cu o senzație de forțare, de rupere, de trezire din curgerea atât de vie și firească a poeziei. Poate te mai gândești. ,, Nu-i nevoie de nicio certitudine" ...poate ar fi putut lipsi, însă tu decizi. De data asta mă întreb eu: ce mă fac dacă devin dependentă de genul ăsta de texte ?:) Și parcă l-aș invita pe Vladimir să simtă o poezie chiar mai intensă decât cea menționată anterior... :). M-am plecat. Ridică-mă.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
"o primă dintâi răstignire" ? "clipă ambiguă de nedescris"? plus repetitiile infinitului...
pentru textul : Într-o clipă ambiguă de nedescris deIzbitor tablou despre lipsa iubirii si golul din sufletele oamenilor... acesi oameni care sunt gata sa ii sacrifice pe cei de aceeasi semintie in numele unor fantasme... Adrian, de cealalta parte se vede la fel, numai ca acolo nu cad proiectile ci rachete de milioane de dolari.
pentru textul : Reportaj de la război deDorin, si acum in timp ce-ti scriu acest raspuns am talpile inghetate de frig desi pamantul de sub mine respira greu de sete, iti multumesc de citire si pentru apreciere. lalin, iti multumesc de parere si pentru citire
pentru textul : Nada decred ca este destul de greu sa scrii despre inutil. cred ca daca te-ai fi concentrat pe o imagine sau o senzatie singulara ar fi fost mai bine
pentru textul : Inutil deRevin cu o precizare. Poate îți folosește sau nu, poate altora. Nimeni nu-ți poate spune dacă mai are rost sau nu să scrii, pentru că nimeni nu știe, nu există un etalon, nu știu nici măcar dacă există vreo expertiză. Adevărul este că buruiana a crescut foarte mult și este greu, cel puțin pentru noi, să alegem neghina de sămânța bună. Doar cineva din afara timpului ar putea-o face. Cine este în afara timpului? Doar cel ce ne-a creat. Prezicătorii, ghicitorii, cei cu prognoza mediului? Aiurea! Și-ar mai fi... da nu cu intențiile bune, de fapt cela ți-ar spune fix pe invers. Dar nici în vremea lui Eminescu lucrurile nu au fost foarte diferite. Intră cine vrea, rămâne cine poate, era deviza junimiștilor. S-a zis. S-au creat curente literare, dar nu curentele literare au creat valori. Dimpotrivă, se pare că adevărul a fost mistificat, că valorile au fost pănă la un punct convenabil încurajate și apoi distruse, împreună cu toată incomensurabila valoare pe care ar mai fi putut-o aduce.
pentru textul : Lacăt greu oxidabil deNu-mi permit să dau sfaturi, dar dacă simți, dacă ai idei care nu te lasă în pace, dă-le drumul, cel care simte ca tine, cel care gândește la fel, te va încuraja, sau poate nu, că n-are timp, sau poate n-are chef, sau are toane, sau cine știe de ce? Nu contează, mergi mai departe. Doar timpul decide și-ar fi păcat să se piardă ceva ce chiar are valoare, din cauza un opinii care nu pot fi altfel decât subiective.
Cu drag,
eu te citesc și-mi place cum scri!
Poate părea altfel, dar acest text e mai degrabă de atitudine, decât de stare ori atmosferă. Hermeneia avea nevoie de un astfel de. Chiar dacă e "de sezon", poezia are alt registru.
Ce mi-a plăcut mult, şi când spun "mult" chiar aşa stau literele, a fost nervul textului şi faptul că e uniform de la cap la aşa.
"nu-mi spune că nu ai aer fără mine
îți promit că soarele răsare în continuare
așa cum îți promit că daca primești un croșeu de dreapta
în stomac vei începe să respiri la foc automat" - partea asta e absolut wow, pentru că treaba "violenticioasă" vine urmare unui incipit de dulcegărie de inimă rănită. Şi contrastul e haios, acid şi "izbucnicios" deodată. Totuşi, de înlocuit croşeul, cu upercutul. Nu văd cum ai putea da un croşeu la stomac, dacă nu eşti yoghin(ă) ori balerin(ă).
De altfel, tot textul e plăcut, cu intercalările alea de lirism veritabil pe axul cinic şi traversat de abandon total.
"nu sunt o păpușă oarecare
pentru textul : mon cher vous êtes retardé desunt o chucky ascunsă în hainele tale trandafirii" - super şi astea.
Nu, înțeleptule Apeiron, sînt doar o ființă de aer și lumină captivă în vasul acesta de lut. Și nu știu ce să fac atunci cînd vin vînturile din miazănoapte și gîndurile cele mai sincere, cele mai bune se întorc împotriva mea ?
pentru textul : Huluxiao - flautul din tigvă deCred că poate fi prelucrat fiindcă e păcat de ideea poetică. Sunt câteva expresii ce fisurează ansamblul. "de verdeață, oarecând, până când, spânzurat între" etc. La versul final cred că trebui "Celui Ce Este", nu "e Este". Ascult ce ne spune Cuvântul din stânga, pe acea poartă primesc luminile. :)
pentru textul : Despre pom de... măi, măi...
pentru textul : Sinteză de:)
pentru textul : Sursâul meu gothic IV deintr/adevar "zapacitor" - cum spune Sancho Panza - de frumos acest joc de cuvinte. mai ales la prima citire! de asemenea si mesajul scrierii - creionul este in sine si poate face o lume - este foarte frumos imbracat de toate aceste idei ce le expui navalnic dar si fantastic. daca ar fi sa remarc ceva, as zice ca ultimile patru versuri sunt atat de clare si se eplica atat de mult pe sine, incat, dupa toata aceasta fermecatoare cavalcada inspirata, ele nu isi afla locul acolo. te felicit!
pentru textul : vin creioaneleeeeeeeeeeee deDin text subliniez o nouă dimensiune a coșmarului sau numai o întrevedere scurtă cu viața-moartea acest tandem indestructibil... Am extras o parte din text, poate cea care mi se pare cea mai valoroasă stilistic: "lângă mine se strâng lucrurile… și ele mă obosesc, mă sufocă, însă lăsați lucrurile să vină la mine, zic… să aud râsul lor de ultimă generație, venise și moartea… și da, mă obosea și ea, tușea discret ca să îmi atragă atenția, nu semăna deloc cu cea din fotografia pe care ne-o făcusem anul trecut, îmbătrânise moartea mea, se mai și îngrășase moartea mea, așa că am băgat-o în seamă: ești veșnică măi moarte? am zis" în rest, există o inconsecvență în compoziție; pare alcătuită din colaje aleatorii...sau e doar un coșmar...însă îmi amintește de o replică din Macbeth unde se spune că somnul și visele sunt "bucătarii-șefi în marele festin al vieții"... In final, totul se dovedește că dezvoltă concepte multidimensionale și reflexele acestora... "și dacă de un minut gândești și dacă de un minut îți spui : alt poem de dragoste, te înșeli, eu descriam nebunul obosit cu o sticlă de Cola, rătăcit la maternitatea dintr-o metropolă"... Dar asta e doar o opinie...
pentru textul : Fabrica de bolduri dee despre un anumit tip de uzură. şi-mi place o-ul acela mic şi neauzit în care se sfârşeşte poemul. strigăt de durere nevalidat de semeni.
pentru textul : metamorfoză în o deerata: oamenii
pentru textul : naufragiu deVladimir, un poem bun, care pleaca de la un cuvant si construieste mai apoi edificii impunatoare. Imi place fluiditatea versurilor, senzatia ca orice este posibil. Felicitari pentru acest stil. Daca ar trebui sa aleg un cuvant pentru el, i-as spune halucinant. Cred ca se potriveste. petre
pentru textul : febra deConte, nu cert pe nimeni. Mă bucur că ți-a plăcut și că-i spui unduire. Și mie îmi place tare mult.
pentru textul : Scrisoare către un prieten deFrumoasă repetiție poetică, parcă până și silabele sunt la locurile lor și în număr egal... dar nu asta e cel mai important, ceea ce îmi place la acest poem este îmbinarea de elemente hai să le spun clasice, imagistice, cu cele moderne, printre care acea contradicție și acea stupoare nedisimulată în fața peisajului cotidian. Fiecare incipit al fiecărei strofe merge pe această idee, și mă simt acasă în această lectură. Cred că este un poem foarte reușit, nebanal (și eu sunt una bucată citioare de poezie care am ajuns să mă plictisesc foarte repede) și... una peste alta chiar frumos, cât de desuet mai poate suna o asemenea afirmație.
pentru textul : Şase dimineaţa deMă bucur că am citit aici așa un poem.
Margas
adaugio:
pentru textul : trezvie demesajul de mai sus se adresează d-nei Cristina Ştefan.
Marius, nu ne interesează ce site-uri vizitezi tu și nici unde ai mai citit textul acesta. După cum nu ne interesează ce număr ai la pantofi sau ce ai mîncat dimineață. Ceea ce trebuie să faci pentru că ai acceptat să respecți regulamentul Hermeneia, și ceea ce ți s-a spus că ne interesează este motivul pentru care ai acordat această peniță. Atît și nimic mai mult. Dacă vrei să îți păstrezi privilegiul de a acorda penițe pe Hermeneia va trebui să oferi justificări gestului conform, așa cum am spus, regulamentului la care ai aderat de bună voie. Sper că acum este clar.
pentru textul : Cântec deNu îmi rămâne decât să nu mai scriu nimic, domnule Gorun. E trist dar asta e, oricum 8 ani am scris fără talent şi nu merită. Şi vă explic şi de ce. Nu merită să scrii, să încerci să creezi ceva frumos sau acceptabil pentru alţii din moment ce ei nu admiră defel de scrii, ba mai mult, cei ca dvs. inventează că eu aş avea dublă personalitate sau multiplă sau naiba ştie ce (toate acestea sunt concepte fără fond), sau chiar mai rău, că aş fi ipocrită şi nu m-aş exprima pe mine însămi. Se poate înţelege şi de către un copil că între caracterul unui om şi ceea ce scrie nu există lacune sau diferenţe. Mă întreb încă de ce întotdeauna cei sinceri şi perfect raţionali sau normali, adică aceia care nu poartă niciodată mască (din diverse motive) tocmai aceia sunt marginalizaţi complet sau omorâţi indirect, chiar dacă ei nu gândesc de rău despre ceilalţi. Cât despre poezie, încercaţi dvs. să trăiţi ani de zile cu o valoare de numai 500 de lei în mână pe lună. Subliniez: în capitală. Vă daţi seama că de un an nu am mai putut să mă tund, că nu voi putea nici luna aceasta şi că nu am haine de iarnă în afară de fusta mea din anii 2000-2002 (doar acum câteva zile mi-am luat o pereche de pantaloni, dar numai fiindcă am vândut inelul cu rubin al mamei fără ca ea să ştie, cu numai 160 lei). Altfel niciodată nu am luat nimic de la ea sau de la alţii. Pur şi simplu nu aş fi mai avut cum să ies puţin din casă. La second hand nu sunt haine măsura mea, etc, etc, etc. Balconul e nereparat dar asta nu contează, WCul e stricat din decembrie anul trecut şi eu rabd de foame şi tocmai de aceea mă îngraş, de vreo 7 ani. Mănânc în salturi sau multă pâine goală, cartofi şi orez şi mai nou grâu, fiindcă sunt mai ieftine. Azi de exemplu am mâncat din nou ketchup gol. Mi-am permis să îmi cumpăr un ketchup. Ca să nu mai spun că nu pot cumpăra o carte sau merge la spectacole sau în vreun colţ de cultură mai ieftin, pentru a scrie mai bine, pentru a mă "rafina" şi moderniza eventual, pentru a fi pe lumea asta împreună cu alţii, nu între patru pereţi, că nu am greşit nimic toată viaţa. Oamenii se prefac că eu aş avea dreptul să am pensie, dar nu e aşa, m-am interesat, etc. Dar dvs. în pielea cui intraţi? A lui Javert sau a lui Moriarty, sau a contelui Fosco sau mai degrabă a lui Quilp? Tocmai am căutat pe net aceste nume din literatură, pe unele le cunoşteam de mult timp.
pentru textul : cerşind milă păduchilor demă voi gândi
mulţumesc
pentru textul : paralelipiped deAici, venind din nou cu prejudecățile mele legate de limba franceză, mă gândesc că "la porte blanche" ar suna mai natural... Nu e nevoie să fiu luat în serios...
pentru textul : La blanche porte deIdeea bună și nostimă. În felul ei, inedită. Exprimarea "ca să iasă cât" e de lucrat. Finalul - interesant. :)
pentru textul : mi-e frică să dorm detu ca o sală de așteptare a timpului prezent scenografia simplă până la refuz prospective utopii scenarii sincope despărțiri autoportrete laviuri sepia hainele rătăcite în căutarea mea prin camere goale life as we know it would stop people would stop leaving home inflexiuni modulatorii neLiniște nopți second-hand this is a dangerous way of looking at the future mediterana
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 9 deNu a vazut - erata.
pentru textul : scrisori imaginare III deCred ca ai dreptate. Dar acum... sunt vaduv de inspiratie. Poate, alta data, o s-o re-scriu. Cate o data rima poate juca feste. Si e necesara o forma mai libera. Dar acum, de unde nu e, nici Dumnezeu nu cere. Si, poate, nici alta data.
pentru textul : Doar un nebun frumos deerr: virgule
pentru textul : La apusul lucidității deinedit......................ori................
nu stiu de ce corelez citate din Gandhi cu citate din Abraham Brill, ca tot au acelasi nas ca un ego cu alter ego... si uite asa ajung si la...Granville Stanley Hall
pentru textul : sexul cu mintea I deBi, ai scris parcă pentru mine poezia. Și nu visez. Nu voi încerca să o disec. Tu știi că știu, după cum și eu știu că știi. Mă gândeam acum că țelul șoimului, sau doar o neîndurare, este acela de a căuta pumnul înmănușat. Un alt fel de ,,acasă”, într-o libertate zimțuită. Singura sugestie cu privire la modalitatea de expunere pe care o am este vis-a-vis de versul ,, ispitind adulmecând pipăind". Știu ce ai vrut să imprimi, însă rămân cu o senzație de forțare, de rupere, de trezire din curgerea atât de vie și firească a poeziei. Poate te mai gândești. ,, Nu-i nevoie de nicio certitudine" ...poate ar fi putut lipsi, însă tu decizi. De data asta mă întreb eu: ce mă fac dacă devin dependentă de genul ăsta de texte ?:) Și parcă l-aș invita pe Vladimir să simtă o poezie chiar mai intensă decât cea menționată anterior... :). M-am plecat. Ridică-mă.
pentru textul : Apă neîncepută deȘi eu, dle Profesor. Mulțumesc fain!
pentru textul : probă de țesut flori dePagini