iata un text pe care as fi vrut sa l scriu eu. dovada ca m-a obsedat pana azi, cand acord ac penita. ce m a fermecat, dincolo de atmosfera creata, a fost relatia dintre voi. o numesc bunatate mi ar fi placut ca titlul sa fie "marea debarasare". e pana la urma, o lasare a fiintei intru fericirea celeilalte. asa ceva merita toata invidia si recunostinta. sunt cateva fragmente care m au impresionat. te las sa le ghicesti felicitari, deci
Uite că am revenit, cu tot fumul de țigară, și pentru mine înecăcios, am revenit să ascult muzicuta aceea cumplit de amară, să privesc o istorie destrămându-se dulce-amar, un tablou din care nu se desprinde decât o singură culoare, aceea a pasiunii, a sângelui, a "irevocabilului". Vlad, poezia aceasta chiar merită o peniță, pentru că lasă, ca un vin bun, vechi, un gust inconfundabil. Vă invit să citiți ascultând și muzicuța aceea pe fundal.
nu te cunosc de ieri sau de azi, te cunosc de mult timp. Eram tipul acela care iti transmitea urari de sanatate de ziua ta, cele mai multe veneau de pe agonia.
Nu, nu mi se pare jenant textul, tie poate da, si asta deoarece nu ai inteles mesajul, lucrul acesta dovedeste in mod evident ca tu ai citit superficial acest poem. Ma asteptam ca la valoarea ta sa comentezi prin prizma textului, dar tu nu faci altceva decat sa comentezi autorul, nicidecum poezia. Interesant mod de abordare pe acest site...
Oricum, sincere multumiri!
e un omagiu frumos, Virgil. sunt foarte frumoase versurile tale. aș pune totuși aici: "îl aștepta pe el pe eminescu" doar îl aștepta pe eminescu pentru a nu fi patetic tonul. deci după cum spuneam, un poem frumos, sensibil, empatic, care nu are nevoie de argumentele mele pentru apreciere. se vede clar că merită remarcat.
Am vrut să las un comentariu, aici, încă de la postarea lui pe H. Nu ştiu din ce motive nu am reuşit să încheg, două rânduri, măcar, aşa de bună ziua unei doamne distinse, precum Ana Bladiana. Dincolo de toate, o mare poetă a zilelor noastre cum nu ştiu dacă aş mai putea numi, la ora actuală, în poezia de azi şi de mâine. Poate, cu egală consideraţie mi-aş îndrepta serios atenţia către Constanţa Buzea, poate doar acolo să mai fi întâlnit linia melodică a poeziei feminine, fără vulgaritate sau act de bravură forţată. Personal, am fost încântată, să o redefinesc pe Ana Blandiana prin "Sertarul cu aplauze", scriere ce mi-a căzut sub citire absolut întâmplător, scriere care denotă o forţă feminină de mare clasă şi evident talent, aşa cum bine reiese şi din critica maestrului Tudor Cristea. Ana Blandiana nu este doar o poetă ci şi o doamnă frumoasă, expresivă la orice vârstă, îi poţi sorbi candoarea din privire şi graţia poeziei sale o face veşnică în frumuseţe atât sufletească cât şi fizică, prin dăruire de lumesc şi de adevăr căutătoare, ea, ca poet şi ca om va rămâne în timp SCRISĂ.
Îl felicit pe domnul Tudor Cristea pentru aceste eseuri care vin în sprijinul nostru ca noi să mai auzim, să mai ştim despre...
Zîmbesc, Costin...:) Uneori țin toate trăirile încuiate. Nu-mi spune că nu cunoști sentimentul acesta de lacăt că nu te cred. Le țin încuiate pentru a le număra, a le inventaria, a vedea cum stau cu genuncii, dacă încuietorile sunt bune, dacă totul e pregătit pentru marea retragere definitivă. Nu-mi spune că e tristețe asta. Tu știi că nu e. O să învăț odată-și-odată să merg și pe bicicleta aia..:) Mulțam de încurajare. E a doua oară cînd ești omul potrivit la momentul potrivit și la locul potrivit.
inspiratie de moment, trebuie sa recunosc sa dea dumnezeu sa mai am si pentru celelalte fiindca m-a pus napasta sa am curaj si sa marchez ca e primul dintr-o serie
S-ar putea sa ai dreptate. Dar am cautat in internet, si peste tot am gasit numele grafiat Tacaks. Buletinul nu i l-am controlat :)
Cat priveste numele de Huţopilă, mie mi s-ar parea mai autentic. Nu pentru ca suna mai romaneste ci pentru ca esti huŢul din HuŢuluşcina. Sper sa nu fie cu suparare :)
Ştii că mă pasionează Extremul Orient, deşi sunt (şi rămân) un rob ferici al „Matricei noastre” îmi permit să înlocuiesc „srilistice” cu ceva mai potrivit, cred eu, „culturale”.
Aşa că, rogu-te, ascultă o poveste Zen. Ci că un împărat, căzut în dizgraţie, alergat de popor, reuşeşte să se salveze în ultimul moment pe baza unei prăpăstii. Şi atunci, cineva nevăzut îi şopteşte: „Lasă că trece şi asta!”. Lucrurile se inversează. Împăratul revine, e aclamat de popor. Acelaşi cineva nevăzut, îi şopteşte din nou: „lasă că trece şi asta”.
Pentru că, la ora 24, campania se încheie, hai să zicem împreună: „Lasă că trece şi asta!”. Şi să ne întoarcem la textele noastre unde, sigur, rezonăm. Măcar până când vom trece VAMA (eu primul, în ordinea vârstei) şi atunci cred, din tot sufletul, că nu va trece.
Luni va fi ce va fi. „Lasă că trece şi asta!”. Mâine mă voi duce la piscină. Şi voi înota până mă voi pierde. Ca să mă spăl de păcate. Apa, pentru mine, e mai mult decât o biserică.
Cristina, ai dreptate in ceea ce spui. eu ma refeream, ca sa zic asa, la un anume grad al pateticului, caruia in subiectivismul meu, nu ii pot percepe intotdeauna dozajul. astfel incat rezultatul sa fie multumitor, in primul rand pentru mine. in cazul de fata, poemul mi-a creat de la inceput anumite indoieli, pt. ca m-am simtit usor nesigura cand l-am scris si nu stiam daca el isi va atinge scopul. acela de a transmite ideea, senzatia pe care am vrut s-o creez, fara sa fie prea patetic. stiu ca fiecare are alta perceptie, dar cred totusi ca este si un punct de echilibru pe care il sesisezi, atunci cand in urma citirii, nu poti sa spui ca e pe gustul tau, dar ti-a placut, sau nu te-a deranjat nimic.
si eu sunt deschisa la sugestii.. nu imi plac ochelarii de cal :) multumesc pentru bunele intentii
si pentru impresie.
Desigur, ai dreptate Virgile. Comentariul meu anterior a fost voit rautacios (eu sper ca totusi tu ai priceput ce era de priceput). Matei, multumesc. Bobadil.
Marina, exista pereti de chirpici din aceia... dar nu ma astept sa te intereseze sa dezvolt aceasta idee aici, nu e vorba de nicio licenta poetica sau de alta natura, oricum versul este in paranteza si nu degeaba... Voi tine cont si de recomndarile tale pentru care iti multumesc sincer, dar cand voi avea ceva mai mult timp sau daca vreodata in viata asta ne vom cunoaste suficient de bine incat cuvantul tau sa aibe intaietate. Ma bucur ca totusi acest text nu ti se mai pare chiar dezastruos, ci doar ca "mai trebuie lucrat". Lucram, Marina, lucram, nu stam :-) Andu
Din când în când revin în "toamna temperată" pentru ritmul acut al melancoliei degajat de text. Pare decupată dintr-o piesă folk mai veche și copiată la sfârșitul unui caiet dictando de un elev timid cu palmele aburite priin buzunarele gândurilor. Înnebunesc nebunii, se înmulțesc sicofantele. Mi puoi raccontare ancora una volta la storia del mondo ? Ancora una volta...
Textul nu a fost șters; este vizibil doar în pagina personală.
Modificarea a fost efectuată de către autor.
Vulgaritatea nu este măsurată/precizată exclusiv de dicționare, ci de norme morale impuse de societate la un moment dat. În cazul nostru și de regulamentul Hermeneia.
Pe de altă parte, moda teribilismul lexical a trecut.
Și apoi, cât lirism poate fi într-un vers de forma „stăm în fund/cur”?
Cred că prima parte a poemului este compromisă din mai multe considerente:
Stăm în fund
pe treptele unei biserici şi ne uităm la lună;
stăm şi aşteptăm
să vină autocarul şi să ne despartă;
stăm şi ne uităm, şi tăcem îndelung
Cinci de şi, aglomerare de verbe...
Pe parcurs poemul capătă consistență. Mai sunt unele stângăcii în exprimare. De exemplu:
ne uităm
prin faţa noastră cum trec
maşini cu două etaje
da. aștept și reacția lui Tudor, și ochiul lui Andu vigilent la construcția stilistică, pe domnul Gorun etc. am citit doar de două ori. mai revin. însemnez acum din suflet tot foiletonul.anticipat.
Ambele variante îmi plac, diferențele sunt minore, un vers sau două, cizelări precum gerunziu "trecând" în loc de "care treceau", apariția muncitorui ilegal, un posibil jose the plumber, etc. Ex-presie generală bună mai puțin im-presia manelistă dată de "soro mireaso" Bobadil a citat deja partea cea mai frumoasă. I s-a dat în cap, capul a reculat în cap, the usual ciocniri bombadilico-profetice, antologice, ciocniri plastice ori elastice, nu mai știu - ceva cu bile de soc într-un laborator cu miros chimic de transpirație macho, mai puțin mireasmă de poet. Ah, și teoria de buzunar a magnetismului polemic.
parca asa incepea pancarta aceea. iar aici ti-a iesit bine infernul din rotativa. cu un pic de teatru, nelipsita regie... si un plus de gratie. pe mine insa m-ai prins cu strofa a doua si de acolo incolo n-a mai fost decat o vanatoare in care stiam ca, finalmente, voi fi cel vanat. si cat de placut a fost sa mor pe final, parca nici nu mai mergea altceva, poate doar corectat "through" (ce, vrei sa nu fiu si eu un pic al dracului? :-) ... o lectura de volum pe care o recomand cu caldura aici, pe Hermeneia. Andu P.S. Si as fi foarte fericit daca nu ai mai arunca cu penite pe texte slabe. Ce zici despre Virgil o fi adevarat, toti am avut momentele noastre de "discutie" cu Virgil, eu zic ca bottom line el face o treaba buna cu Hermeneia si apoi nimeni nu e perfect :-) dar sa dai penita cu semnatura ta la un text slab care stii ca-i slab e nashpa. Parerea mea.
Dom'le, e oare chiar asa de greu sa scriem in limba româna? Parca pina mai ieri ma acuza cineva pe aici ca nu am respect fata de România. Acum vad ca românii nu stiu sa scrie româneste
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
iata un text pe care as fi vrut sa l scriu eu. dovada ca m-a obsedat pana azi, cand acord ac penita. ce m a fermecat, dincolo de atmosfera creata, a fost relatia dintre voi. o numesc bunatate mi ar fi placut ca titlul sa fie "marea debarasare". e pana la urma, o lasare a fiintei intru fericirea celeilalte. asa ceva merita toata invidia si recunostinta. sunt cateva fragmente care m au impresionat. te las sa le ghicesti felicitari, deci
pentru textul : cu plata la destinație deAș vrea și eu cartea în format electronic dacă este posibil. Te voi contacta la adresa. Ok?
pentru textul : Paul Blaj și simțul tragicului în poezie deUite că am revenit, cu tot fumul de țigară, și pentru mine înecăcios, am revenit să ascult muzicuta aceea cumplit de amară, să privesc o istorie destrămându-se dulce-amar, un tablou din care nu se desprinde decât o singură culoare, aceea a pasiunii, a sângelui, a "irevocabilului". Vlad, poezia aceasta chiar merită o peniță, pentru că lasă, ca un vin bun, vechi, un gust inconfundabil. Vă invit să citiți ascultând și muzicuța aceea pe fundal.
pentru textul : insomnie denu te cunosc de ieri sau de azi, te cunosc de mult timp. Eram tipul acela care iti transmitea urari de sanatate de ziua ta, cele mai multe veneau de pe agonia.
pentru textul : Mânca-ţi-aş deNu, nu mi se pare jenant textul, tie poate da, si asta deoarece nu ai inteles mesajul, lucrul acesta dovedeste in mod evident ca tu ai citit superficial acest poem. Ma asteptam ca la valoarea ta sa comentezi prin prizma textului, dar tu nu faci altceva decat sa comentezi autorul, nicidecum poezia. Interesant mod de abordare pe acest site...
Oricum, sincere multumiri!
e un omagiu frumos, Virgil. sunt foarte frumoase versurile tale. aș pune totuși aici: "îl aștepta pe el pe eminescu" doar îl aștepta pe eminescu pentru a nu fi patetic tonul. deci după cum spuneam, un poem frumos, sensibil, empatic, care nu are nevoie de argumentele mele pentru apreciere. se vede clar că merită remarcat.
pentru textul : iarnă și eminescu deAm vrut să las un comentariu, aici, încă de la postarea lui pe H. Nu ştiu din ce motive nu am reuşit să încheg, două rânduri, măcar, aşa de bună ziua unei doamne distinse, precum Ana Bladiana. Dincolo de toate, o mare poetă a zilelor noastre cum nu ştiu dacă aş mai putea numi, la ora actuală, în poezia de azi şi de mâine. Poate, cu egală consideraţie mi-aş îndrepta serios atenţia către Constanţa Buzea, poate doar acolo să mai fi întâlnit linia melodică a poeziei feminine, fără vulgaritate sau act de bravură forţată. Personal, am fost încântată, să o redefinesc pe Ana Blandiana prin "Sertarul cu aplauze", scriere ce mi-a căzut sub citire absolut întâmplător, scriere care denotă o forţă feminină de mare clasă şi evident talent, aşa cum bine reiese şi din critica maestrului Tudor Cristea. Ana Blandiana nu este doar o poetă ci şi o doamnă frumoasă, expresivă la orice vârstă, îi poţi sorbi candoarea din privire şi graţia poeziei sale o face veşnică în frumuseţe atât sufletească cât şi fizică, prin dăruire de lumesc şi de adevăr căutătoare, ea, ca poet şi ca om va rămâne în timp SCRISĂ.
Îl felicit pe domnul Tudor Cristea pentru aceste eseuri care vin în sprijinul nostru ca noi să mai auzim, să mai ştim despre...
cu drag,
pentru textul : Între Orfeu şi Euridice des.b
cred în autenticul acestui monolog poetic, în impactul pe care îl are asupra cititorului, o poezie rostindu-se cu voce tare și clară sincere aprecieri
pentru textul : Recunosc & depunctele de suspensie, ma iertati. multumesc
pentru textul : in dio deZîmbesc, Costin...:) Uneori țin toate trăirile încuiate. Nu-mi spune că nu cunoști sentimentul acesta de lacăt că nu te cred. Le țin încuiate pentru a le număra, a le inventaria, a vedea cum stau cu genuncii, dacă încuietorile sunt bune, dacă totul e pregătit pentru marea retragere definitivă. Nu-mi spune că e tristețe asta. Tu știi că nu e. O să învăț odată-și-odată să merg și pe bicicleta aia..:) Mulțam de încurajare. E a doua oară cînd ești omul potrivit la momentul potrivit și la locul potrivit.
pentru textul : Îmi vreau tălpile înapoi debobadil, poate ai „organizat, jurizat și plătit”. dar nu aici. așa că nu are niciun rost toată abureala asta.
pentru textul : despre Concursul de Poezie „Astenie de primăvară - Hermeneia 2014” deinspiratie de moment, trebuie sa recunosc sa dea dumnezeu sa mai am si pentru celelalte fiindca m-a pus napasta sa am curaj si sa marchez ca e primul dintr-o serie
pentru textul : românia perfect I deS-ar putea sa ai dreptate. Dar am cautat in internet, si peste tot am gasit numele grafiat Tacaks. Buletinul nu i l-am controlat :)
Cat priveste numele de Huţopilă, mie mi s-ar parea mai autentic. Nu pentru ca suna mai romaneste ci pentru ca esti huŢul din HuŢuluşcina. Sper sa nu fie cu suparare :)
pentru textul : Mihai Takács : pictură --- muzica : Eldad Talmu deMulțumim! Le voi transmite urările tale la microfon, în cadrul Cenaclului. Te așteptăm oricând la Virtualia!
pentru textul : Cenaclul Virtualia vă invită... deŞtii că mă pasionează Extremul Orient, deşi sunt (şi rămân) un rob ferici al „Matricei noastre” îmi permit să înlocuiesc „srilistice” cu ceva mai potrivit, cred eu, „culturale”.
Aşa că, rogu-te, ascultă o poveste Zen. Ci că un împărat, căzut în dizgraţie, alergat de popor, reuşeşte să se salveze în ultimul moment pe baza unei prăpăstii. Şi atunci, cineva nevăzut îi şopteşte: „Lasă că trece şi asta!”. Lucrurile se inversează. Împăratul revine, e aclamat de popor. Acelaşi cineva nevăzut, îi şopteşte din nou: „lasă că trece şi asta”.
Pentru că, la ora 24, campania se încheie, hai să zicem împreună: „Lasă că trece şi asta!”. Şi să ne întoarcem la textele noastre unde, sigur, rezonăm. Măcar până când vom trece VAMA (eu primul, în ordinea vârstei) şi atunci cred, din tot sufletul, că nu va trece.
Luni va fi ce va fi. „Lasă că trece şi asta!”. Mâine mă voi duce la piscină. Şi voi înota până mă voi pierde. Ca să mă spăl de păcate. Apa, pentru mine, e mai mult decât o biserică.
pentru textul : „Hazardul şi oiştea” deAlina - am introdus în pagina unde sînt listați membrii Hermeneia un filtru care te va ajuta sa identifici răspunsul la întrebarea ta.
pentru textul : Jurnal de nesomn 2.0 - IX – deDacă, referitor la "extraordinar", luăm în seamă doar sensurile pe care le vrem, da, e oximoron. Altfel, nu.
pentru textul : decor deCristina, ai dreptate in ceea ce spui. eu ma refeream, ca sa zic asa, la un anume grad al pateticului, caruia in subiectivismul meu, nu ii pot percepe intotdeauna dozajul. astfel incat rezultatul sa fie multumitor, in primul rand pentru mine. in cazul de fata, poemul mi-a creat de la inceput anumite indoieli, pt. ca m-am simtit usor nesigura cand l-am scris si nu stiam daca el isi va atinge scopul. acela de a transmite ideea, senzatia pe care am vrut s-o creez, fara sa fie prea patetic. stiu ca fiecare are alta perceptie, dar cred totusi ca este si un punct de echilibru pe care il sesisezi, atunci cand in urma citirii, nu poti sa spui ca e pe gustul tau, dar ti-a placut, sau nu te-a deranjat nimic.
pentru textul : despre inima mea desi eu sunt deschisa la sugestii.. nu imi plac ochelarii de cal :) multumesc pentru bunele intentii
si pentru impresie.
de acord (mai e loc la subsol)! nu mi-ai zis unde este poemul cu fluviul...
pentru textul : Tot Ce Am Adus deDesigur, ai dreptate Virgile. Comentariul meu anterior a fost voit rautacios (eu sper ca totusi tu ai priceput ce era de priceput). Matei, multumesc. Bobadil.
pentru textul : Eminescu deMarina, exista pereti de chirpici din aceia... dar nu ma astept sa te intereseze sa dezvolt aceasta idee aici, nu e vorba de nicio licenta poetica sau de alta natura, oricum versul este in paranteza si nu degeaba... Voi tine cont si de recomndarile tale pentru care iti multumesc sincer, dar cand voi avea ceva mai mult timp sau daca vreodata in viata asta ne vom cunoaste suficient de bine incat cuvantul tau sa aibe intaietate. Ma bucur ca totusi acest text nu ti se mai pare chiar dezastruos, ci doar ca "mai trebuie lucrat". Lucram, Marina, lucram, nu stam :-) Andu
pentru textul : avon cosmetics deDin când în când revin în "toamna temperată" pentru ritmul acut al melancoliei degajat de text. Pare decupată dintr-o piesă folk mai veche și copiată la sfârșitul unui caiet dictando de un elev timid cu palmele aburite priin buzunarele gândurilor. Înnebunesc nebunii, se înmulțesc sicofantele. Mi puoi raccontare ancora una volta la storia del mondo ? Ancora una volta...
pentru textul : Înnebunesc nebunii deTextul nu a fost șters; este vizibil doar în pagina personală.
Modificarea a fost efectuată de către autor.
Vulgaritatea nu este măsurată/precizată exclusiv de dicționare, ci de norme morale impuse de societate la un moment dat. În cazul nostru și de regulamentul Hermeneia.
Pe de altă parte, moda teribilismul lexical a trecut.
Și apoi, cât lirism poate fi într-un vers de forma „stăm în fund/cur”?
Cred că prima parte a poemului este compromisă din mai multe considerente:
Stăm în fund
pe treptele unei biserici
şi ne uităm la lună;
stăm şi aşteptăm
să vină autocarul
şi să ne despartă;
stăm şi ne uităm,
şi tăcem îndelung
Cinci de şi, aglomerare de verbe...
Pe parcurs poemul capătă consistență. Mai sunt unele stângăcii în exprimare. De exemplu:
ne uităm
prin faţa noastră cum trec
maşini cu două etaje
Cu intenții bune, Mariana!
pentru textul : Singurătate în doi; cu luna în piața romană. deCorina, revezi un pic distanța dintre rânduri. E greu de urmărit așa cum e acum.
pentru textul : Drapeau blanc deVoi comenta la următoarea peniţă dată la un text slab.
pentru textul : Starea Hermeneia - 2013 deda. aștept și reacția lui Tudor, și ochiul lui Andu vigilent la construcția stilistică, pe domnul Gorun etc. am citit doar de două ori. mai revin. însemnez acum din suflet tot foiletonul.anticipat.
pentru textul : după douăzeci de ani (III) dema tem ca rationalizezi prea mult hialin.
pentru textul : angst deAmbele variante îmi plac, diferențele sunt minore, un vers sau două, cizelări precum gerunziu "trecând" în loc de "care treceau", apariția muncitorui ilegal, un posibil jose the plumber, etc. Ex-presie generală bună mai puțin im-presia manelistă dată de "soro mireaso" Bobadil a citat deja partea cea mai frumoasă. I s-a dat în cap, capul a reculat în cap, the usual ciocniri bombadilico-profetice, antologice, ciocniri plastice ori elastice, nu mai știu - ceva cu bile de soc într-un laborator cu miros chimic de transpirație macho, mai puțin mireasmă de poet. Ah, și teoria de buzunar a magnetismului polemic.
pentru textul : downloadez poezii detrebuie să recunosc că este reușită ambiguitatea. o peniță pentru metafore care se simt fără a fi scrise.
pentru textul : postludiu deparca asa incepea pancarta aceea. iar aici ti-a iesit bine infernul din rotativa. cu un pic de teatru, nelipsita regie... si un plus de gratie. pe mine insa m-ai prins cu strofa a doua si de acolo incolo n-a mai fost decat o vanatoare in care stiam ca, finalmente, voi fi cel vanat. si cat de placut a fost sa mor pe final, parca nici nu mai mergea altceva, poate doar corectat "through" (ce, vrei sa nu fiu si eu un pic al dracului? :-) ... o lectura de volum pe care o recomand cu caldura aici, pe Hermeneia. Andu P.S. Si as fi foarte fericit daca nu ai mai arunca cu penite pe texte slabe. Ce zici despre Virgil o fi adevarat, toti am avut momentele noastre de "discutie" cu Virgil, eu zic ca bottom line el face o treaba buna cu Hermeneia si apoi nimeni nu e perfect :-) dar sa dai penita cu semnatura ta la un text slab care stii ca-i slab e nashpa. Parerea mea.
pentru textul : eli pili deDom'le, e oare chiar asa de greu sa scriem in limba româna? Parca pina mai ieri ma acuza cineva pe aici ca nu am respect fata de România. Acum vad ca românii nu stiu sa scrie româneste
pentru textul : vorbesc o latină ciudată dePagini