Ecaterina Părerea mea este că titlul conferă poemului un simțământ dinamic, de continuitate. Trecând prin viață, prin mai multe toamne, iată că bătrânețea bate la poartă. Am respectat în mare specificul unui senryu. Poate mesajul poeziei a fost cam diluat și nu a ajuns și la inimă ta. mulțumesc pentru citire și pentru comentariu.

de undeva din afară restul lumii un imens borcan de dulceață pe care îl desface seara tăcută atingând încet suprafața lucioasă dulce cu fiecare deget rând pe rând buzele ei se mânjesc de toate frunctele apoi râde din ea crește un fir subțire de iarbă primul

La ce români tineri te referi?

Fain si tabloul si textul, pacat ca nu incap ca lumea in pagina, e o frustrare, recunosc, insa astea sunt plusurile si minusurile poeziei vizuale pe net. Trebuie sa dai scroll si pierzi imaginea de ansamblu. Pacat... La text nu-mi place "usile metroului se-nchid" la doar trei versuri departare de "usor ochii se-nchid". Si vezi ca ai typo la "si-ntimpul acesta". Placut deci in ansamblu, destul de mult... Andu P.S. Cristian Ovidiu Pal cine e Emile, frate-tu ceva? Ca daca e asa, voi sunteti talentati mai ceva ca Jackson faivii, parol :-)

iata un text ceva mai bun comparativ cu ce ai postat aici pina acum totusi nu imi suna bine "deschizător a ochilor imenși fără priviri"

Dorel, e exact așa cum ai remarcat, are nevoie de epică, practic acoperă un singur moment. E ca o fotografie. Am încercat epică în alte texte, unde simt că devin prea.. schițistă? Că nu adâncesc suficient personajele, momentele. Pe viitor, încerc să le amestec. N-aș putea scrie un roman doar din momente ca cele de mai sus. N-ar avea nici un sens, m-aș plictisi până și eu de el. :)

Sorin, mă bucur că ți-a plăcut.. da, a fost un izbuc de inspirație. Mă apuc de roman prin noiembrie, doamne ajută, sper să fie ok. :)

poemul este frumos, desi pare putin idealist. eu cred ca cineva n-a iubit : ori unul, ori altul, ori amâmdoi.:)

textul de fata are vreun referent "cunoscut" ? astept scena balconului.... :)

tooley: foetusul nu este o persoana, deoarece persoana inseamna fiinta constienta de sine, prin urmare... bolile genetice grave sau sida etc, legitimeaza avortul? este moral sa faci un copil in romania de azi? astept sugestii.... ps: nimeni nu stie voia Domnului....

Iulia, scuze că nu ţi-am spus pe nume, am modificat puţin ultima strofă, acolo era parcă un hiatus care deranja, în rest o voi lăsa deocamdată la fel.

Trei mici obiectii, in opinia mea: 1. de afara din frig, eu as fi optat doar pentru unul din termeni 2. ciolan as fi inlocuit pt ca, nu stiu, poate mi se pare doar mie, arunca o nota derizorie, distrage atentia intr-un plan comun 3. as fi evitat excesul de comparatii printr-o exprimare dirtecta, as fi eliminat "ca", pur si simplu as fi lasat sa vina, sa se intimple din mine. Altmiteri, imagini foarte puternice si inedite. "izgonite din creier ca o turmă de greieri vînată de mierle negre ca moartea"- excelent in opinia mea.

Oriana, pentru că ți-ai pirdut ceva timp ca să parcurgi două texte ale subsemnatului, îți mulțumesc. În același timp, cu această ocazie, vreu sa fac și următoarele precizări. 1. Nu am pretenția că scriu poezie. Dar sunt un „consumator” de..; câdva, pe timpuri, când am publicat prin Luceafărul, chiar credeam că pot scrie texte poetice. Acum, între două – să le zicem „eseuri” – mai „produc” și eu în joacă câte ceva de acest gen. Eu însumi privesc cu circumspecție încercările mele. Iar eseurile le scriu, în primul rând, pentru a mă lămuri (dacă o să reușesc în timpul care îmi mai stă în față, dar merită să încerc) ce se întâmplă cu mine și cu noi toți acum când toate au devenit impredictibile iar orice previziune pe termen lung sau mediu s-a cam dus. Cel mult mai știm, cu aproximație relativ bună, ce se va întâmpla în zilele următoare (asta în măsura în care nu apare, cumva, un eveniment „catastrofă” gen R. Thom). 2. Pentru a înțelege ce va urma, te rog să suporți câteva date despre subsemnatul. 3. Cu mult timp în urmă, am fost (și am rămas) furat de matematica, îi zic eu ”pură” și de fizică. Pentru fizică, am avut o anumită intuiție specifică prin care aș fi putut să mă realizez. Nu am făcut-o (dar am căutat, tot timpul, să nu mă despart complet de ea, ca și de matematică dealtfel). M-am lăsat furat de IT (și aici, volens, nolens, a trebuit să-mi bag nasul adânc în logică, fundamentele matematicii și lingvistică matematică). Și nu-mi pare rău. Se pare că și pentru asta, am avut ceva înclinații. Pentru că, tot pe timpuri, stăteam nopțile la „porți închise” pe Felix-uri (programând, mai întâi în limbaj de asamblare apoi în altele) și se crea un fel de „telepatie” între mine și calculator: „știam” în ce punct se va opri un program din cauza unei erori, când îl testam. Dădeam „dump” de memorie și primeam confirmarea. Mi-a fost astfel ușor să trec, ulterior, prin „mini” ca să ajung, în final, la Pc-uri și rețele. De asemenea, mi-a fost ușor să trec de la Fortran, la Cobol, Pascal, C, baze de date... și câte și mai câte, inclusiv IA. Și asta pt. că, întodeauna, am „simțit” hard-ul, știind ce se întâmplă la nivelul său când se tot adaugă deasupra treburi din ce în ce mai sofisticate. 4. Sunt convins că explicația pe care o tot caut în „eseurile” mele, nu poate fi găsită decât la intersecția matematicii cu fizica și IT&C + o anumită „filosofie” și, în final, topite toate în „sacralitate” care nu ține de o religie sau alta și care poate fi sugerată prin „artă” și în ultimă instanță, prin „poezie”, în sensul cel mai general posibil. Și, în nici un caz prin ceea ce se numește, acum, „postmodernism” (un „modernism” ajuns la o limită a paroxismului și care se ciclează, pur și simplu într-un do-while fără ieșire al „nimicului”). Ci printr-o nouă abordare căreia-i zic „postmodernă” din lipsa altei denumiri mai potrivite. Optzecismul, domiismul, rupturismul, boierismul etc., etc., etc., dâmbovițene sunt boli ale copilăriei și furtuni într-un pahar cu apă. 5. Revenind la oile noastre. La o poezie „postmodernă” se poate ajunge pe căi multiple. Tu ai ales una bazată tocmai pe matematică, fizică, IT+C. Care mă interesează. 6. Agonia, Hermeneia și alte sit-uri asemănătoare, le tot frecventez pentru a încerca să găsesc promisiuni sau, dacă se poate, certitudini, din punctul meu de vedere, printre textele „poetice” ale celor ce scriu în limba română. (Ceea ce se publică pe hârtie, cu foarte rare excepții, consider că este nesemnificativ). Mărturisesc că, până în prezent, am câștigat singurul pariu făcut cu mine însumi și el se numește Dorin Cozan, căruia, în urmă cu doi ani, am fost primul, dacă nu mă-nșel, care i-am acordat o „+”. Dorin Cozan care a ajuns la poezie plecând de la filosofie și religie. 7. Poți să-mi spui fără reținere dacă mai dorești sau nu să te comentez, știind care este „filtrul” meu vis a vis de tine. Iar comentariile de pe H. care au stârnit unele discuții, sunt departe de duritatea pe care poate o s-o suporți în continuare. Și asta pentru că, din lectura unora dintre texte ce-ți aparțn, precum și din câte am citit despre activitatea ta literară, tu chiar crezi că scrii poezie (și uneori reușești) și asta e bine. Mai adaug: faptul că ești inclusă în tot soiul de comitete și comiții, redacții de reviste, că ești editor pe unele sit-uri literare sau că ai scos niște cărți la o editură nesemnificativă (putea fi și semnificativă) din România, devenind un fel de vedetișoară pe internet, mă lasă rece. Eu vreau de la tine POEZIE. Închei transmițându-ți gândurile mele cele mai bune și îți doresc, din inimă, succes, Gorun Aug. 28, Calgary (unde sunt în vizită la fiica mea, cam de-o vârstă cu tine, tot IT-istă) inainte de a mă întoarce, poimâine, în țară.

argumente, alina, argumente. din nou, spre deosebire de alte locuri, noi aici gindim nu agonizam. hermeneia nu e partid politic; faptul ca tu esti sau nu de acord este in esenta absolut irelevant daca nu vii cu argumente inteligente. iar cind spui ca tragi concluzii pe baza de fragmente asta te descalifica si mai mult ca interpret al unui lucru. parerea mea.

este un caleidoscop, un joc al formelor, un peisaj in continua schimbare, in functie de unghiul subiectiv/obiectiv al privitorului. poem in proza, fara acces deschis la semnificatii, deci, la fel de posibil, arta pentru arta. prestidigitatie literara care imi place. are modestia de a recunoaste ca nu vrea sa puna o problema grava metafizica :), dar suna. oh yeah. teama de tacere cu orice pret. aprecierile mele.