imposibilul din alegere, dincolo de adevăr sau fals, ca și cum nu am avea nici scris în frunte, nici liniile din palmă, nimic inconștient nu ni s-ar trasa vreun drum clar, doar o conștientizare, uneori iluminare, pentru care oricum avem ceva în urmă de lăsat, ca o renunțare, sau "ne distanțăm până la dezordine", nu? alegerea prin smerenie, de ne-ar fi, "sub umbra lui", sub Lumina Lui. Madim
Nu am reusit sa inteleg pe deplin ce sta scris aici, desi am cateva diplome cu care nu vreau deloc sa ma laud acordate de Observatorul Astronomic din Bucuresti chiar din mana Dlui Sangeorzan in anii 80 90 pana a plecat domnia sa de acolo. Insa apreciez aceasta tentativa de astro-poem este un gen mai rar... nicodem, daca vrei sa aprofundezi pe tema asta eu te incurajez. Cunosc multi oameni care fac si muzica si poezie pe teme astronomice. Cred insa ca ar trebui sa te hotarasti asupra perspectivei... stiintifice sau religioase, parerea mea. Apoi... munca multa si succes!
felul acesta de a scrie destainuie ochiul unui aprig observator a relaitati in care amanuntele dau posibilitatea autorului sa faca din maruntisuri embleme, tablori, ferestre ce transmit mesaje. totul este ca cititorul sa invete sa priveasca in cuvinte. imi plac comparatiile in care imaginea ingerilor este sugerata de candelabre si cea in care ceata devine o mare bucata de vata.
... Bianca, ai cea mai mare... dreptate. Eram euforic după acest text, și mai ales că am puține penițe mi-am zis, hai să văd dacă se poate să creez cât mai multe penițe, care sunt fundamentul aprecierii literare în general. De aici deduce și Ioana cât de mult apreciez comentariul și milostivirea măriei sale:). E foarte adevărat că de mai multe ori se dau penițe la texte care de fapt nu ne plac, pentru că așa e viața. Dar asta e regula pentru unii. Și acum iată, am și eu două penițe, wow, ce bucurie pe capul meu, mă duc să fac un duș! Deci doar am încercat să văd cu ochii mei, deh, îmi permit să fiu și eu Toma , nu numai alți membri hermeneia:) atent, mulțumind cu reverență Ioanei, cu drag Biancăi, paul
Un poem de o simplitate cuceritoare. E greu sa scrii simplu, presupune sinceritate si concentrare. Imi par ca o imbratisare imaginile: "probabil închideai fermoarul rochiei tale albe" si "eu voi tăcea ca un sâmbure în tine" ! Violeta
nu pot să nu remarc un text deosebit. acum cind sint absolut ametit de lucruri mult mai tehnice si mai pragmatice decit poezia recunosc ca versurile astea mi-au facut bine cam cu iti face bine aerul tare al iernii cind esti epuizat de febra. atrag atentia in mod deosebit asupra versurilor: „nu mai sunt, te privesc întâi cu coada ochiului, apoi cu coarnele ochiului și mai apoi cu limbile lui căprui, spatele tău ca o fereastră ni se aprind luminițele, împreunați, suntem o boltă de stele și te nasc și mă naști” foarte frumos
Aha, deci tu ai fost acolo. Dar, in loc sa te ridici si sa spui "domnule, scrii prost, foarte prost!", ai preferat sa mananci saratele? excelent. atunci considera ca ai ratat o sansa de a te comporta barbateste. puteai sa-ti expui punctul de vedere si altfel.
n-as putea spune ce anume mi-a sugerat aceasta poezie, dar cert este ca mi-a placut. "zgomotul soptit al gindacilor africani/ tandri ca niste contorsionari ale sortii" si mai ales magazinul de animale si nu oricare, ci anume mici. poate ca imaginile au luat-o inaintea cuvintelor si au mai ramas inca pe retina ochilor mei, asa ca le contemplez in continuare...
Oriana, asta sint eu. noaptea insamintez paradigme si dau de mincare la fluturi. imi place barocul imaginilor, cuvintelor noi prin asociatie. cresc o duzina de migdali pe balcon doar se vor intoarce din migratie turmele gindurilor maligne. in rest, oficial sint bine.
bobadil, eventualul meu potential liric ( daca exista ) intr-adevar de cele mai multe ori sta ascuns intr-un sertar, cand deschid sertarul el iese si se aseaza in pagina asa cum vrea el, nu cum doresc eu ... alaturi se mai gasesc si metafore si simboluri la care prea mult "tineam", dar te asigur ca inteleg exact ce-mi spui si stiu ca ai dreptate, o sa incerc sa ma debarez de ele, de fapt am inceput deja doar ca ... drumul e lung, vremea putina... :) iti multumesc si ma bucur de cum te-ai aplecat supra acestui text, o sa incerc sa renunt si la inversiuni, da, realizez ca de fapt ele nu aduc nimic nou, din contra...
Da, e un text bun și-mi place fragmentarea asta a prozei în consonanță cu vremurile galopante pe care le trăim, scrii în porții mici în pastile, câte una conținând esența unei vieți, a unui personaj, a unei întâmplări. Felicitări! Și acum ce nu-mi place: observ că toate comentariile tale țin strict de pagina ta, îi ignori pe ceilalți, probabil ești dintre cei care nu se citesc decât pe sine, nu te speria, sunt mulți pe aici și-oriunde, starea asta e boala secolului, ...una din ele ! O zi bună! Să-ți meargă viersul!
Ceva prisoseşte în acest text. Redundanţa (om/omenesc) care diluează sugestia. Eu aş prefera varianta:
în faţa ferestrei,
un perete de stâncă.
deasupra, doar cer şi tăcere,
n-ai unde să pleci.
rămâi singur şi totuşi
respiri prin plămâni. mâna ta te atinge,
când fugi, zgomotul tălpilor tale
te ajunge din urmă.
neputinţa şi somnul îţi sunt omeneşti,
aşa cum iubirea-i legată în trup
printr-o mie de fire.
dacă vrei să alegi
între tine şi ea,
e nevoie să fii răpitorul ce-şi roade
piciorul strivit în capcană.
să muşti şi strigi că nu doare. [„apoi
să aştepţi până urcă
mirosul sălciu al uitării
ca o pernă de muşchi
peste prag.” – deşi e spus «poetic» parcă ar putea lipsi mai ales că atenuează ceea ce urmează: „n-am unde să plec…etc.]
n-am unde să plec.
mă las înghiţită de viaţă.
în acest întuneric
voi fi greu de găsit.
bobadil, am vazut filmul. intr-adevar impresionant prin modul in care abordeaza realitatea, o anume realitate... asadar, ma simt flatat de comparatia facuta. insa, in ceea ce priveste nasterea femeii, nu aceasta a fost intentia poemului meu, ci doar aceea de a exprima o trasatura a ei, aceea carnala, care ne fascineaza prima privire, care, daca vrei, ne orbeste... Adriana multumesc de atentionare. voi incerca sa remediez, daca tu chiar crezi ca merita.
ipostaze noi în veșminte însămânțate de îndoiala crinilor ecuații lirice cu reduceri la două necunoscute: față/verso subliniez câteva imagini: "pe față: nemișcată cu mâinile în lături în mine e înmormântat cineva pe verso:îmi decupez umbra și-o întind la uscat" deosebit.
Atenție, se încalcă Regulamentul "Art. 16.4. să nu conțină un limbaj sau imagini obscene, defăimătoare, rasiste, de incitare la violență, de hărțuire, profanatoare sau pornografice."
contruita, neconstruita, pretioasa, nepretioasa, e buna. ultimul vers? ia lama, cutitul, laserul, guma, etc si sterge ultimul vers. nu conteaza cat de des o face, dar ca o face.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
err: sieţi
pentru textul : poem deimposibilul din alegere, dincolo de adevăr sau fals, ca și cum nu am avea nici scris în frunte, nici liniile din palmă, nimic inconștient nu ni s-ar trasa vreun drum clar, doar o conștientizare, uneori iluminare, pentru care oricum avem ceva în urmă de lăsat, ca o renunțare, sau "ne distanțăm până la dezordine", nu? alegerea prin smerenie, de ne-ar fi, "sub umbra lui", sub Lumina Lui. Madim
pentru textul : Bunavestire deNu am reusit sa inteleg pe deplin ce sta scris aici, desi am cateva diplome cu care nu vreau deloc sa ma laud acordate de Observatorul Astronomic din Bucuresti chiar din mana Dlui Sangeorzan in anii 80 90 pana a plecat domnia sa de acolo. Insa apreciez aceasta tentativa de astro-poem este un gen mai rar... nicodem, daca vrei sa aprofundezi pe tema asta eu te incurajez. Cunosc multi oameni care fac si muzica si poezie pe teme astronomice. Cred insa ca ar trebui sa te hotarasti asupra perspectivei... stiintifice sau religioase, parerea mea. Apoi... munca multa si succes!
pentru textul : Când mi-au crescut aripi defelul acesta de a scrie destainuie ochiul unui aprig observator a relaitati in care amanuntele dau posibilitatea autorului sa faca din maruntisuri embleme, tablori, ferestre ce transmit mesaje. totul este ca cititorul sa invete sa priveasca in cuvinte. imi plac comparatiile in care imaginea ingerilor este sugerata de candelabre si cea in care ceata devine o mare bucata de vata.
pentru textul : s p u m a î n g e r i l o r de... Bianca, ai cea mai mare... dreptate. Eram euforic după acest text, și mai ales că am puține penițe mi-am zis, hai să văd dacă se poate să creez cât mai multe penițe, care sunt fundamentul aprecierii literare în general. De aici deduce și Ioana cât de mult apreciez comentariul și milostivirea măriei sale:). E foarte adevărat că de mai multe ori se dau penițe la texte care de fapt nu ne plac, pentru că așa e viața. Dar asta e regula pentru unii. Și acum iată, am și eu două penițe, wow, ce bucurie pe capul meu, mă duc să fac un duș! Deci doar am încercat să văd cu ochii mei, deh, îmi permit să fiu și eu Toma , nu numai alți membri hermeneia:) atent, mulțumind cu reverență Ioanei, cu drag Biancăi, paul
pentru textul : blogbadil deUn poem de o simplitate cuceritoare. E greu sa scrii simplu, presupune sinceritate si concentrare. Imi par ca o imbratisare imaginile: "probabil închideai fermoarul rochiei tale albe" si "eu voi tăcea ca un sâmbure în tine" ! Violeta
pentru textul : Hibernare dedeja ai trei penite. si e a 4-a oara cand o citesc.
e imposibil sa nu-ti placa poezia asta. si cumva... as spune ca e imposibil sa nu-i placa unei femei.
foarte frumoasa poezia asta a ta. ca o mana intinsa pana la suflet.
pentru textul : oceans house mirror denu pot să nu remarc un text deosebit. acum cind sint absolut ametit de lucruri mult mai tehnice si mai pragmatice decit poezia recunosc ca versurile astea mi-au facut bine cam cu iti face bine aerul tare al iernii cind esti epuizat de febra. atrag atentia in mod deosebit asupra versurilor: „nu mai sunt, te privesc întâi cu coada ochiului, apoi cu coarnele ochiului și mai apoi cu limbile lui căprui, spatele tău ca o fereastră ni se aprind luminițele, împreunați, suntem o boltă de stele și te nasc și mă naști” foarte frumos
pentru textul : colindul cămășii albastre deAha, deci tu ai fost acolo. Dar, in loc sa te ridici si sa spui "domnule, scrii prost, foarte prost!", ai preferat sa mananci saratele? excelent. atunci considera ca ai ratat o sansa de a te comporta barbateste. puteai sa-ti expui punctul de vedere si altfel.
pentru textul : Cenaclul Virtualia - editia a X-a deSe vede o altă faţă poetică. Mi-a plăcut poemul. Finalul foarte bun.
pentru textul : amărui den-as putea spune ce anume mi-a sugerat aceasta poezie, dar cert este ca mi-a placut. "zgomotul soptit al gindacilor africani/ tandri ca niste contorsionari ale sortii" si mai ales magazinul de animale si nu oricare, ci anume mici. poate ca imaginile au luat-o inaintea cuvintelor si au mai ramas inca pe retina ochilor mei, asa ca le contemplez in continuare...
pentru textul : în magazinul de animale mici deLa mulți ani tuturor colegilor.
pentru textul : Terra înlănțuită dece e aia skipe? am auzit de ceva pe nume skype, un serviciu pe internet. dar de skipe nu am auzit.
pentru textul : Monologul lui tata pe skype deimagini frumoase, seducătoare...
pentru textul : poemul de după deun tablou al dorinţei ca o resemnare.
inutil să mai adug că mi-a plăcut.
recitesc.
iti multumesc mult paul. iti multumesc mai ales pentru ca asta este una din poeziile la care tin. poate pentru ca e sincera.
pentru textul : Fast forward deFelicitări pentru debutul în poezie! Cu plăcere, așteptăm și data lansării. Va fi tot în Iași?
pentru textul : Ionuț Caragea - Delirium Tremens - Debut Editorial defelicitari pentru participare si pentru informatia culturala deosebita!
pentru textul : Prezențe românești la Târgul Internațional al Cărții de la Ierusalim – ediția a 23-a denu, e iubita mea de la capatul pamantului...
pentru textul : Neclar viziune deOriana, asta sint eu. noaptea insamintez paradigme si dau de mincare la fluturi. imi place barocul imaginilor, cuvintelor noi prin asociatie. cresc o duzina de migdali pe balcon doar se vor intoarce din migratie turmele gindurilor maligne. in rest, oficial sint bine.
pentru textul : nostalgia debobadil, eventualul meu potential liric ( daca exista ) intr-adevar de cele mai multe ori sta ascuns intr-un sertar, cand deschid sertarul el iese si se aseaza in pagina asa cum vrea el, nu cum doresc eu ... alaturi se mai gasesc si metafore si simboluri la care prea mult "tineam", dar te asigur ca inteleg exact ce-mi spui si stiu ca ai dreptate, o sa incerc sa ma debarez de ele, de fapt am inceput deja doar ca ... drumul e lung, vremea putina... :) iti multumesc si ma bucur de cum te-ai aplecat supra acestui text, o sa incerc sa renunt si la inversiuni, da, realizez ca de fapt ele nu aduc nimic nou, din contra...
pentru textul : în umbra părului tău deDa, e un text bun și-mi place fragmentarea asta a prozei în consonanță cu vremurile galopante pe care le trăim, scrii în porții mici în pastile, câte una conținând esența unei vieți, a unui personaj, a unei întâmplări. Felicitări! Și acum ce nu-mi place: observ că toate comentariile tale țin strict de pagina ta, îi ignori pe ceilalți, probabil ești dintre cei care nu se citesc decât pe sine, nu te speria, sunt mulți pe aici și-oriunde, starea asta e boala secolului, ...una din ele ! O zi bună! Să-ți meargă viersul!
pentru textul : story of a city deCeva prisoseşte în acest text. Redundanţa (om/omenesc) care diluează sugestia. Eu aş prefera varianta:
în faţa ferestrei,
un perete de stâncă.
deasupra, doar cer şi tăcere,
n-ai unde să pleci.
rămâi singur şi totuşi
respiri prin plămâni. mâna ta te atinge,
când fugi, zgomotul tălpilor tale
te ajunge din urmă.
neputinţa şi somnul îţi sunt omeneşti,
aşa cum iubirea-i legată în trup
printr-o mie de fire.
dacă vrei să alegi
între tine şi ea,
e nevoie să fii răpitorul ce-şi roade
piciorul strivit în capcană.
să muşti şi strigi că nu doare. [„apoi
să aştepţi până urcă
mirosul sălciu al uitării
ca o pernă de muşchi
peste prag.” – deşi e spus «poetic» parcă ar putea lipsi mai ales că atenuează ceea ce urmează: „n-am unde să plec…etc.]
n-am unde să plec.
pentru textul : ascunzişul din urmă demă las înghiţită de viaţă.
în acest întuneric
voi fi greu de găsit.
bobadil, am vazut filmul. intr-adevar impresionant prin modul in care abordeaza realitatea, o anume realitate... asadar, ma simt flatat de comparatia facuta. insa, in ceea ce priveste nasterea femeii, nu aceasta a fost intentia poemului meu, ci doar aceea de a exprima o trasatura a ei, aceea carnala, care ne fascineaza prima privire, care, daca vrei, ne orbeste... Adriana multumesc de atentionare. voi incerca sa remediez, daca tu chiar crezi ca merita.
pentru textul : Esență de Marie deipostaze noi în veșminte însămânțate de îndoiala crinilor ecuații lirice cu reduceri la două necunoscute: față/verso subliniez câteva imagini: "pe față: nemișcată cu mâinile în lături în mine e înmormântat cineva pe verso:îmi decupez umbra și-o întind la uscat" deosebit.
pentru textul : Față/verso desemne bune are revenirea!
pentru textul : Onoare deCaptivitate în propria libertate, nu? :)
pentru textul : Haiku deMulțumesc, Otilia!
Atenție, se încalcă Regulamentul "Art. 16.4. să nu conțină un limbaj sau imagini obscene, defăimătoare, rasiste, de incitare la violență, de hărțuire, profanatoare sau pornografice."
pentru textul : this is a film decontruita, neconstruita, pretioasa, nepretioasa, e buna. ultimul vers? ia lama, cutitul, laserul, guma, etc si sterge ultimul vers. nu conteaza cat de des o face, dar ca o face.
pentru textul : împăcarea cu lumina deparodie...LA CE? schimbati incadrerea, va rog.
pentru textul : Aleșii noștri vor să ne asculte păsurile deE limpede că e un text scris (asumat) în registru bacovian. Cred că oricine înţelege...
Şi ţie ţi-e dor de Bacovia? :).
pentru textul : balada ploilor pierdute dePagini