acest "praf de nimfa" mi-a intrat in ochi de 7 ori. poemul sau experimentul se repeta ca o banda de magnetofon stricata. de ce se permit multiple postari al aceluiasi material? autorul asta mai traieste sau a murit? din 2008 n-a mai postat nimic. sa fie trecut la fier vechi!
avand ca principiu acest celebru citat "philosophum non facit barba, acvila non capit muscam" as indrazni sa adaug aici, sub acest text placut, o intamplare petrecuta azi in copou, care rezoneaza cu cele scrise mai sus: 3 puradei jucausi si veseli tipau in gura mare si apoi murmurau la lume de lume asa: "dona nobis pacem, euroi"
cred că ai o capacitate uluitoare de a improviza, dovadă aceste mici crochiuri dintr-un jurnal inexistent, o nevoie cotidiană de a evada în cetatea efemeră a cuvintelor, de a clădi noi camuflaje noi redute. Călătorii secvențiale spre In-Terrior. Am subliniat ca deosebit: "aniversez. două luni de cînd ți-am auzit vocea. două luni de cînd am făcut primul om de zăpadă și l-am numit fred. două luni de cînd mi-ai împrumutat pachetul de șervețele mentolate eram într-o întîlnire mai importantă răcisem cobză. mai vrei puțină șampanie? ce pahar vrei am unul cu picior lung ca de barză și unul mai mic pentru coniac. nu mulțumesc m-am amețit. aniversez și toată aniversarea șampania paharele oamenii de zăpadă mentolul sunt în creierul meu. captiv într-o pămîntie caschetă camuflajul perfect pentru o garsonieră pustie." un typo: "douzeci".
îmi place f mult atmosfera creată de tine aici , Adriana. am citit atent, cu grijă să nu deranjez:) mă prefac că nu văd "gustul sărutului" și "febra tăcerii" și las umilul meu semn de apreciere, pentru că restul merită din plin. excepțională nostalgie redată de tine aici...
Mie finalul mi se pare atingerea de maestru; am însă o ușoară reținere la "uruitul acesta blând mă calmează", poate unde introduce prea din vreme tenta din final. Contrastul ar fi mult mai puternic dacă ai renunța să ne convingi de ceva implicit. Altfel spus, și eu cred că este un text reușit, scuturat bine de balast.
Cristina, am citit-o si eu cu voce tare, şi-ţi dau drepate. Mulţam!
D-le Dinu,
0. La v'o 36 de versuri lungi, nu e mult.
1. a posta nu este egal cu a scrie. Eu postez rar. De scris, scriu des. Public ce cred că merită. Şi dacă ar proceda toţi la fel, literatura virtuală ar fi puţin, puţin mai curată.
2. Încerc să impresionez? Păi rolul poeziei este de a impresiona (!), domnule.
În concluzie, d-voastră comentaţi prea des la cât de prost o faceţi.
Citind și recitind acest poem m-am întrebat din nou: ce este, de fapt, poezia? În cazul de față, îmi permit să afirm că este acea nișă cu aură de cuvinte prin care suntem atrași într-un univers cu o stare de prea frumos, de prea bine, de prea toamnă. Desigur, se ajunge aici prin niște mijloace literare, unele atent plăsmuite, altele venind firesc din însăși natura și structura sufletească a artistului.
Se spune că o casă primitoare se cunoaște de la prag. Reformulez: o poezie bună se cunoaște de la titlu. Sau poate că titlul are rolul acela de a ne oferi brațul spre o promenadă tihnită pe aleile poemului. Prin folosirea acelui „am semănat” se lasă un spațiu neutru sensurilor, un spațiu propice intepretărilor astfel încât promenada să aibă și elemente surpriză pe care abia aștepți să le descoperi în text.
Poemul oferă atmosferă, stil, gânduri și sentimente în tandem, empatie, un pic de ludic, un pic de iubire (un pic mai mult :) ), căldură și culoare. Firul epic poartă trena poeziei. M-au surprins versurile cu putere de sugestie: „măştile nu s-au mai întors cu faţa la faţă” „de sub unghiile murdare ale cerului
lipsea un planor” „din aburul vernil un câine creţ îţi lătra sub bărbie”
Comparațiile și metaforele sunt îndrăznețe. Cel mai mult mi-a plăcut cea din versul „toamna trece prin faţa cafenelei ca o păuniţă pe tocuri”
Mi-au plăcut petele de culoare. La început folosești o culoare secundară, apoi o nuanță de verde, apoi roșul, ca o victorie.
Am sesizat cele două aparate de zbor (planorul și avionul), fiecare cu absența/prezența lui și cu simbolistica aferentă.
Cred că punctul cel mai fierbinte, cel „mai poezie” este : „Ar fi trebuit să fierbem vinul nostru
să-l turnăm din ceainic în ceainic până la subţiere
să spunem deodată
iată iarba
iată vremea
iată roşul.”
Mi-a plăcut Dumnezeul „îngropat sub aurul bisericilor”, tremurul de empatie, covrigul pus la păstrare, așteptarea primei zăpezi, „prea”-urile, „frunzele care cădeau cu un minut de întârziere” și „autobuzul care a venit prea repede.
Adică mi-a plăcut cam tot. Felicitări! Semeni cu toamna :)
umorul indicibil, profund, recomandă acest text ca fiind un model de realizare parodică. un umor de calitate, a cărui apariţie o salutăm cu un hohot înalt ca diapazonul acestor mirifice versuri după care se vor regla, de acum îaninte, tonalităţile parodice contemporane.
de evidenţiat, în special, fragmentul de mai jos care e râs în formă pură, halucinogen, un LSD al umorului modern.
în amurg cerul ar trebui să-mi pară pașnic
războiul să-mi pară bun
mă chinui să învăț pe de rost ritmul
să pot cânta maneaua
... dar nu mă pot abține fraților
Pur și simplu!
o manea de text, lipsit de valoare literară. Parodia presupune, într-adevăr, mult mai mult. Am încercat, pe cuvânt să râd, dar nu am reuşit, fraţilor.
sincer, regret.
tu ce-ai baut mai bobadile ca te vad cum sari de la una la alta. evident, e un text care nu se mai scrie si poate nici nu a fost veodata ceva de scris. dar in acelasi timp e, pentru mine, o bucatica de istorie. dar evident nu pot nega ca exista si oameni care o gusta. la fel as putea spune ca unele din textele tale sint asa de anecdotice si mistocare incit cu greu poti sa le numesti poezie. poate poante, da nu poezie. nu o lua ca un repros dar chiar dincolo de capriciile noastre masculine sau feminine poezia ramine o ispita pe care sintem tentati sa o evitam
dimpotriva, eu cred ca ar fi fost bine sa fi existat mai mult efort tehnic si mai multa pretiozitate. prea multi "că" si "să" dauneaza. desi textul nu este prost.
Vă aşteptăm cu drag!
Într-adevăr, va fi "tămbălău" în Iaşi, aglomeraţie, pelerini, mici, bere, artificii, târg, dar e o atmosferă unică! Cel mai bine e să veniţi direct la Pogor, parcaţi maşina în curte (e loc) şi o lăsaţi acolo până la întoarcerea voastră. După cenaclu, vom merge şi noi la târg, dar pe jos, e aproape.
Vă rog dacă veţi avea nevoie de cazare, va trebui să rezerv din timp, îmi scrieţi email.
Vă reamintesc de volum, să trimiteţi o scurtă biografie literară şi 5-6 texte, pe adresa de email, până pe 15 septembrie!
Domnule Virgil (sau Virgil dacă nu îndrăznesc prea mult), mă bucură mult aprecierea ta. Cred că parţial ai dreptate. Ai înţeles perfect ceea ce intenţionam să transmit. Iar această peniţă pentru care îţi mulţumesc mă obligă la mai mult. Sper să reuşesc într-un viitor apropiat să şlefuiesc puţin această scriere. Poate formulele laconice din loc în loc ar fi o soluţie. Mulţumesc şi pentru vibraţia emoţională.
Cu siguranță este un experiment poate pentru că este alt stil, este... este Poezie. Am trei observații: "și care nu vor publica" sună prozaic, "decât gârboviți de întunecări" sună optzecist (o sugestie, pentru ritmul interior al poemului: ultimul cuvânt din 2 silabe, terminat în vocală) și "nu-ți fă griji e întotdeauna o compensație" nu sună a vers. Și fără "de obicei". Am fost primul tău cititor. Un text puternic.
...remarc plăcut "cerul se lăsa lung lespede neagră peste inimă", "locația evei rămâne o traumă intercostală"... mi-ai plăcut mai mult în "de dragoste și gândaci de Colorado". aici te detașezi ușor... ceea ce nu este neapărat rău. cu gânduri bune, paul
un text măsurat, redactat care taie fără pasiune. singura parte care își permite să devină tandră este finalul. ca un fel de înlesnire mărinimoasă. am aproape impresia că a fost adăugată intenționat. ca un fel de anestezic, morfină, pentru cei ce nu pot citi pînă la sfîrșit arta realismului nepretențios de pînă acolo.
în ultima strofă numu știu ce ai vrut să sugerezi. oricum văd(probabil și simt monstruos),un progres.
un mic sfat: nu mai complica, exprimă-te așa cum simți. (mă rog, asta îmi tot repet și mie).
... cred că am întâlnit în literatura citită până acum, universală și nu numai, puține versuri mai reușite ca forță de sugestie precum acestea: e doar simetria ferestrei în mine o mînă-ncătușată de umbră cocorii se bat în ceruri pentru un țipăt sînt colivia cu lacăt și stele mă urc pe umărul vorbelor mele descheiat la cămașă și scriu frumos. cu gânduri bune, paul
da dom'le, asa da. nici nu trebuie sa te pricepi la poezie, (oare exista stiinta asta a poeziei?..) ca sa simti gustul sarat al prafului rascolit de vint. Sa stai sus pe capota unui Plymouth 55 si sa privesti un Sion pamintesc peste marile canioane ale despartirii. Uneori ma intreb cum mai ai timp sa te gindesti la numele filozofilor cind volumul tacerii este pus la maxim
"urmă" - " fărâmă" nu se potrivesc ( + ar mai fi cateva kestii de obiectat in ceea ce priveste rima, dar sa zicem ca-i ok) daca repetarea versului intai mi se pare acceptabila (de efect chiar), nu inteleg de ce repeti "își află" - "îmi aflu" "înecații-n" - "înecați-n" corect (cand scrii "înecații-n" obligi cititorul sa-i citeasca pe ambii "i" si atunci degeaba mai pui cratima, rolul ei fiind acela de a scapa de o silaba in plus in cazul de fata...) si nicidecum nu se confunda cu "înecați în" {adica fara aricolul hotarat -i}, in aceasta situatie cratima este inutila, impartirea in silabe ar fi cam asa "i-ne-cati in" 4 sil. [fara cratima] si [forma incorecta, disparitia lui "î"si aparitia cratimei ] "inecati-n" - "i-ne-ca-tin" 4 sil., deci cratima devine inutila interesant "pasul stins Mă sperii" - "s"-ul "Orașul șters" - "ș"-ul si "au înlemnit tâmplarii" cu respect Ion Nimerencu
am 74 de poezii postate pe acest site, si 6 experimente vizuale...so, daca intr-adevar vrei sa comentezi poezie ...ai ce . nu iti fa griji... in alta ordine de idei, fish canvas nu e incadrat la poezie iar hermenia are o plajă largă de domenii artistice... ce te deranjează asa tare? inclusiv i live in a yellow water-lily are text ... fiecaruia ii va fi atribuit la momentul potrivit un text...deci nu vad care e problema...
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
acest "praf de nimfa" mi-a intrat in ochi de 7 ori. poemul sau experimentul se repeta ca o banda de magnetofon stricata. de ce se permit multiple postari al aceluiasi material? autorul asta mai traieste sau a murit? din 2008 n-a mai postat nimic. sa fie trecut la fier vechi!
pentru textul : [ praf de nimfă ] deavand ca principiu acest celebru citat "philosophum non facit barba, acvila non capit muscam" as indrazni sa adaug aici, sub acest text placut, o intamplare petrecuta azi in copou, care rezoneaza cu cele scrise mai sus: 3 puradei jucausi si veseli tipau in gura mare si apoi murmurau la lume de lume asa: "dona nobis pacem, euroi"
pentru textul : și zeii plîng decred că ai o capacitate uluitoare de a improviza, dovadă aceste mici crochiuri dintr-un jurnal inexistent, o nevoie cotidiană de a evada în cetatea efemeră a cuvintelor, de a clădi noi camuflaje noi redute. Călătorii secvențiale spre In-Terrior. Am subliniat ca deosebit: "aniversez. două luni de cînd ți-am auzit vocea. două luni de cînd am făcut primul om de zăpadă și l-am numit fred. două luni de cînd mi-ai împrumutat pachetul de șervețele mentolate eram într-o întîlnire mai importantă răcisem cobză. mai vrei puțină șampanie? ce pahar vrei am unul cu picior lung ca de barză și unul mai mic pentru coniac. nu mulțumesc m-am amețit. aniversez și toată aniversarea șampania paharele oamenii de zăpadă mentolul sunt în creierul meu. captiv într-o pămîntie caschetă camuflajul perfect pentru o garsonieră pustie." un typo: "douzeci".
pentru textul : rezerve strategice deîmi place f mult atmosfera creată de tine aici , Adriana. am citit atent, cu grijă să nu deranjez:) mă prefac că nu văd "gustul sărutului" și "febra tăcerii" și las umilul meu semn de apreciere, pentru că restul merită din plin. excepțională nostalgie redată de tine aici...
pentru textul : pluvială deMie finalul mi se pare atingerea de maestru; am însă o ușoară reținere la "uruitul acesta blând mă calmează", poate unde introduce prea din vreme tenta din final. Contrastul ar fi mult mai puternic dacă ai renunța să ne convingi de ceva implicit. Altfel spus, și eu cred că este un text reușit, scuturat bine de balast.
pentru textul : Fericire deCristina, am citit-o si eu cu voce tare, şi-ţi dau drepate. Mulţam!
D-le Dinu,
0. La v'o 36 de versuri lungi, nu e mult.
1. a posta nu este egal cu a scrie. Eu postez rar. De scris, scriu des. Public ce cred că merită. Şi dacă ar proceda toţi la fel, literatura virtuală ar fi puţin, puţin mai curată.
2. Încerc să impresionez? Păi rolul poeziei este de a impresiona (!), domnule.
În concluzie, d-voastră comentaţi prea des la cât de prost o faceţi.
pentru textul : Rugăciune cu lopată şi cleşte deCristina, nu poate decât să mă bucure trecerea ta. Cred eu că intuim cu toţii destule, mai greu este să le exprimăm; ori să le dăm crezare.
pentru textul : De-a singurul deCitind și recitind acest poem m-am întrebat din nou: ce este, de fapt, poezia? În cazul de față, îmi permit să afirm că este acea nișă cu aură de cuvinte prin care suntem atrași într-un univers cu o stare de prea frumos, de prea bine, de prea toamnă. Desigur, se ajunge aici prin niște mijloace literare, unele atent plăsmuite, altele venind firesc din însăși natura și structura sufletească a artistului.
pentru textul : Ziua când am semănat cu toamna deSe spune că o casă primitoare se cunoaște de la prag. Reformulez: o poezie bună se cunoaște de la titlu. Sau poate că titlul are rolul acela de a ne oferi brațul spre o promenadă tihnită pe aleile poemului. Prin folosirea acelui „am semănat” se lasă un spațiu neutru sensurilor, un spațiu propice intepretărilor astfel încât promenada să aibă și elemente surpriză pe care abia aștepți să le descoperi în text.
Poemul oferă atmosferă, stil, gânduri și sentimente în tandem, empatie, un pic de ludic, un pic de iubire (un pic mai mult :) ), căldură și culoare. Firul epic poartă trena poeziei. M-au surprins versurile cu putere de sugestie:
„măştile nu s-au mai întors cu faţa la faţă”
„de sub unghiile murdare ale cerului
lipsea un planor”
„din aburul vernil un câine creţ îţi lătra sub bărbie”
Comparațiile și metaforele sunt îndrăznețe. Cel mai mult mi-a plăcut cea din versul
„toamna trece prin faţa cafenelei ca o păuniţă pe tocuri”
Mi-au plăcut petele de culoare. La început folosești o culoare secundară, apoi o nuanță de verde, apoi roșul, ca o victorie.
Am sesizat cele două aparate de zbor (planorul și avionul), fiecare cu absența/prezența lui și cu simbolistica aferentă.
Cred că punctul cel mai fierbinte, cel „mai poezie” este :
„Ar fi trebuit să fierbem vinul nostru
să-l turnăm din ceainic în ceainic până la subţiere
să spunem deodată
iată iarba
iată vremea
iată roşul.”
Mi-a plăcut Dumnezeul „îngropat sub aurul bisericilor”, tremurul de empatie, covrigul pus la păstrare, așteptarea primei zăpezi, „prea”-urile, „frunzele care cădeau cu un minut de întârziere” și „autobuzul care a venit prea repede.
Adică mi-a plăcut cam tot. Felicitări! Semeni cu toamna :)
umorul indicibil, profund, recomandă acest text ca fiind un model de realizare parodică. un umor de calitate, a cărui apariţie o salutăm cu un hohot înalt ca diapazonul acestor mirifice versuri după care se vor regla, de acum îaninte, tonalităţile parodice contemporane.
de evidenţiat, în special, fragmentul de mai jos care e râs în formă pură, halucinogen, un LSD al umorului modern.
în amurg cerul ar trebui să-mi pară pașnic
războiul să-mi pară bun
mă chinui să învăț pe de rost ritmul
să pot cânta maneaua
... dar nu mă pot abține fraților
Pur și simplu!
o manea de text, lipsit de valoare literară. Parodia presupune, într-adevăr, mult mai mult. Am încercat, pe cuvânt să râd, dar nu am reuşit, fraţilor.
pentru textul : sunt trei crime într-un cocalar desincer, regret.
tu ce-ai baut mai bobadile ca te vad cum sari de la una la alta. evident, e un text care nu se mai scrie si poate nici nu a fost veodata ceva de scris. dar in acelasi timp e, pentru mine, o bucatica de istorie. dar evident nu pot nega ca exista si oameni care o gusta. la fel as putea spune ca unele din textele tale sint asa de anecdotice si mistocare incit cu greu poti sa le numesti poezie. poate poante, da nu poezie. nu o lua ca un repros dar chiar dincolo de capriciile noastre masculine sau feminine poezia ramine o ispita pe care sintem tentati sa o evitam
pentru textul : Biruința Învierii ▒ dedimpotriva, eu cred ca ar fi fost bine sa fi existat mai mult efort tehnic si mai multa pretiozitate. prea multi "că" si "să" dauneaza. desi textul nu este prost.
pentru textul : să deAdrian, ba eu am înțeles ce vrei să zici. Repet: adu-mi argumente din romantici. Axează-te mai mult pe text.Eugen.
pentru textul : Simbioză deVă aşteptăm cu drag!
pentru textul : Virtualia 13 - ediţia ta norocoasă deÎntr-adevăr, va fi "tămbălău" în Iaşi, aglomeraţie, pelerini, mici, bere, artificii, târg, dar e o atmosferă unică! Cel mai bine e să veniţi direct la Pogor, parcaţi maşina în curte (e loc) şi o lăsaţi acolo până la întoarcerea voastră. După cenaclu, vom merge şi noi la târg, dar pe jos, e aproape.
Vă rog dacă veţi avea nevoie de cazare, va trebui să rezerv din timp, îmi scrieţi email.
Vă reamintesc de volum, să trimiteţi o scurtă biografie literară şi 5-6 texte, pe adresa de email, până pe 15 septembrie!
Domnule Virgil (sau Virgil dacă nu îndrăznesc prea mult), mă bucură mult aprecierea ta. Cred că parţial ai dreptate. Ai înţeles perfect ceea ce intenţionam să transmit. Iar această peniţă pentru care îţi mulţumesc mă obligă la mai mult. Sper să reuşesc într-un viitor apropiat să şlefuiesc puţin această scriere. Poate formulele laconice din loc în loc ar fi o soluţie. Mulţumesc şi pentru vibraţia emoţională.
pentru textul : Barajul deNe îndepărtăm în mod constant şi de prieteni :)
pentru textul : jurnal pentru zile și cuvinte IV deşi mie!mulţumesc, francisc!!
pentru textul : avea încălţări pline cu apă deacel 'nu mie' nu face decit sa accentueze the obvious: acest poem este numai si numai despre mine.:p
deci scoate-l.
sincerely,
pentru textul : Bosfor deCu siguranță este un experiment poate pentru că este alt stil, este... este Poezie. Am trei observații: "și care nu vor publica" sună prozaic, "decât gârboviți de întunecări" sună optzecist (o sugestie, pentru ritmul interior al poemului: ultimul cuvânt din 2 silabe, terminat în vocală) și "nu-ți fă griji e întotdeauna o compensație" nu sună a vers. Și fără "de obicei". Am fost primul tău cititor. Un text puternic.
pentru textul : concert fără orchestră și pian de...remarc plăcut "cerul se lăsa lung lespede neagră peste inimă", "locația evei rămâne o traumă intercostală"... mi-ai plăcut mai mult în "de dragoste și gândaci de Colorado". aici te detașezi ușor... ceea ce nu este neapărat rău. cu gânduri bune, paul
pentru textul : toamna fără de îngeri dene-a fost dat de către autor*
pentru textul : fiecare cu treaba lui deMulţumesc, Silviu.
pentru textul : Haiku deun text măsurat, redactat care taie fără pasiune. singura parte care își permite să devină tandră este finalul. ca un fel de înlesnire mărinimoasă. am aproape impresia că a fost adăugată intenționat. ca un fel de anestezic, morfină, pentru cei ce nu pot citi pînă la sfîrșit arta realismului nepretențios de pînă acolo.
pentru textul : viaţa de dincolo de fortral 2 deîn ultima strofă numu știu ce ai vrut să sugerezi. oricum văd(probabil și simt monstruos),un progres.
pentru textul : Pământul nu e la fel fără mine deun mic sfat: nu mai complica, exprimă-te așa cum simți. (mă rog, asta îmi tot repet și mie).
... cred că am întâlnit în literatura citită până acum, universală și nu numai, puține versuri mai reușite ca forță de sugestie precum acestea: e doar simetria ferestrei în mine o mînă-ncătușată de umbră cocorii se bat în ceruri pentru un țipăt sînt colivia cu lacăt și stele mă urc pe umărul vorbelor mele descheiat la cămașă și scriu frumos. cu gânduri bune, paul
pentru textul : eu nu sînt poet deda dom'le, asa da. nici nu trebuie sa te pricepi la poezie, (oare exista stiinta asta a poeziei?..) ca sa simti gustul sarat al prafului rascolit de vint. Sa stai sus pe capota unui Plymouth 55 si sa privesti un Sion pamintesc peste marile canioane ale despartirii. Uneori ma intreb cum mai ai timp sa te gindesti la numele filozofilor cind volumul tacerii este pus la maxim
pentru textul : Free jazz deMaestre, typo in strofa a doua. :) moderatoru'
pentru textul : Așteptȃnd (în nici un caz să vină Godot) de"urmă" - " fărâmă" nu se potrivesc ( + ar mai fi cateva kestii de obiectat in ceea ce priveste rima, dar sa zicem ca-i ok) daca repetarea versului intai mi se pare acceptabila (de efect chiar), nu inteleg de ce repeti "își află" - "îmi aflu" "înecații-n" - "înecați-n" corect (cand scrii "înecații-n" obligi cititorul sa-i citeasca pe ambii "i" si atunci degeaba mai pui cratima, rolul ei fiind acela de a scapa de o silaba in plus in cazul de fata...) si nicidecum nu se confunda cu "înecați în" {adica fara aricolul hotarat -i}, in aceasta situatie cratima este inutila, impartirea in silabe ar fi cam asa "i-ne-cati in" 4 sil. [fara cratima] si [forma incorecta, disparitia lui "î"si aparitia cratimei ] "inecati-n" - "i-ne-ca-tin" 4 sil., deci cratima devine inutila interesant "pasul stins Mă sperii" - "s"-ul "Orașul șters" - "ș"-ul si "au înlemnit tâmplarii" cu respect Ion Nimerencu
pentru textul : Mizantropii deam 74 de poezii postate pe acest site, si 6 experimente vizuale...so, daca intr-adevar vrei sa comentezi poezie ...ai ce . nu iti fa griji... in alta ordine de idei, fish canvas nu e incadrat la poezie iar hermenia are o plajă largă de domenii artistice... ce te deranjează asa tare? inclusiv i live in a yellow water-lily are text ... fiecaruia ii va fi atribuit la momentul potrivit un text...deci nu vad care e problema...
pentru textul : fish canvas denu inteleg...ma ajuti?
pentru textul : Furt calificat deFain si asa, poate chiar mai bine. Totusi imi plac agresivitatea unor termeni ca si chiraie, saliva, bot, popcorn :D.
pentru textul : Sens unic dePagini