multumesc pentru semn, ioana. m'ai facut curios...poate vii cu o varianta sau cu ceva detalii.
si eu m am gandit la usile alea. dar poemul porneste de la exilul lui dzeu si de aceea mi'am zis ca sunt necesare. egipteni sau nu, suntem in exil adica tot acolo unde e si dzeu, nu?

iata ca ai reusit sa ma amuzi Alina. Dar tare pornita te vad. Pe toti. Sau este vorba despre "culoarea aceea albastră-verzuie/ ca un complex de inferioritate bine mascat" ? just asking mie nu imi place E

Scriitura ta mă duce cu gândul la Interpretul grec al lui Max Davidson și la alte scrieri de genul acesta. Acel "Sir" folosit de doamnele de înaltă clasă pentru a nuanța importanța lor în societate, folosit în mod abuziv pentru a arăta linia valorică a "femeii culte" îmi dezvoltă o imagine ideală pentru o lume aparte. Cu voia autorului las o scenă dintr-un roman: Un conflict iscat între doi bărbați la care asistă și-o doamnă cu marafeturi de înaltă societate. În momentul în care cei doi bărbați ajung să se bată în parte pentru un subiect pus în discuție; unul dintre ei îl lovește pe adversar cu un tablou direct în cap făcându-i "guler" acea pictură, intervine și doamna: " Sir, nu credeți că ar fi mai indicat să vă dați tabloul jos de pe cap? Nu vi se potrivește, Sir!" Vă mai citesc. Mi-a plăcut.

ca multe alte poeme ale Dumneavoastra, si acesta se inscrie in aceeasi viziune sumbra a unei societati deformate, hiperatrofiate, intr-o decadenta ireversibila... "tablourile se fură și se vând cu kilogramul pe piață soldații se cumpără și se vând mormintele" deosebit. sensibilitatea pe care o exprima aceste versuri denota un suflet inchistat in propria cochilie virtuala ca intr-un adapost aproape antiatomic impotriva Raului. aceste poeme se regasesc in volume de versuri? as vrea sa le pot reciti si sa le pastrez in biblioteca.

Aici e un pasaj care m-a făcut să mă gândesc la șevaletul meu mare de acasă (și restul...) și să țin să te contrazic (zâmbind bineînțeles) în ceea ce privește înmulțirea culorilor: "Încă nu a venit vremea ca florile să descopere cum se înmulțesc prin ouă culorile"... Dar este foarte adevărat că mulți copii au curiozități. Poate că poeziile de acest gen să-i determine să întrebe și să primească răspunsuri lirice adecvate. De aceea, poezia aceasta are farmecul ei.

am subliniat câteva pasaje deosebite ce se încadrează perfect în contextul actual: "nu sîntem liberi ne cheamă patria la datorie să mistuim nimicul din noi si neglijenta fată de toate" "se poate să ne simtim liberi cînd patria geme sub umbra păgînă cînd dusmanul e dintre ai nostri vînzător pentru o pîine de slugă" Libertatea ca și democrația o deprindem greu, din păcate. Să nu uităm una din profețiile lui Silviu Brucan care a scandalizat atât societatea civilă la timpul respectiv: "Pentru a deprinde democrația, românii vor avea nevoie de 20 de ani" Libertatea, la fel... despre final (sper să nu fie finalul): "acum să discutăm despre cîți bani îi cerem lui borat pentru următorul film" pretențiile financiare aberante (după realizarea filmului) au creat o nouă culme a ridicolului și tupeului...

Neinteresant... comentariul. Basca faptul ca nu apreciez in mod deosebit oamenii care lipesc etichete... ca sa nu mai zic de respectul fata de autor, de regulament etc Ce zici ddm mai schimbam si noi ceva in materie de comentarii?

Buna seara. Citind acest minunat text, am avut o revelatie. Ca eu stau cu chirie. Ca n-am bani sa cumpar o casa care sa ramana a poetului. Ca nu am nici macar o garsoniera care sa ramana a poetului. Poate ca or sa-mi viziteze doar mormantul care o sa fie al poetului. Dar si mormintele sunt scumpe acum. Si incinerarile. Poate o sa am un copac al poetului, undeva langa o mare a poetului, undeva langa un munte al poetului, undeva langa o tara a poetului. Poate. Poate ca or sa-mi ramana doar cartile poetului, sa ma invelesc cu paginile lor albe ca niste cearsafuri apretate, sa ma imbrac cu copertile ca si cu un costum calcat la dunga, sau poate ca vor ajunge maculatura poetului, poate ca vor fi reciclate in hartia igienica purtand numele poetului. Va dati seama, acest comentariu al poetului este chiar o poezie a poetului. Dintr-un suflet al poetului. Blaga, Blaga. Merita toata cinstea individul. Nu s-a chinuit prea mult, a avut viata de familie si a ramas poet. Si unul mare. Oare nu primeste sufletul lui Blaga cu chirie in casa poetului, daca ii voi dedica acest coemntariu-poem? Lerman Kruger cu acte false

* falS

text bun. ar fi și mai bun dacă ar renunța la unii de „ca” sau „ca pe”. remarc mai ales „viața mea e un crocodil pe care îngrjitorii unui circ/ l-au scăpat prin oraș”. versurile astea merită un crochiu de mîna lui Dali.

O provocare la meditație potrivită acestui prag al zilei, în care lumina desface otogoanele dintre cer și pămînt. Lutul naște floarea de cais și de măr și de zarzăr; florile nasc perle din cuvînt, perlele sînt lacrimi și cad patinînd fragil asupra lutului și lutul cîntă despre comori îngropate, peste care au fost îngropate alte comori. Vor veni căutătorii de comori mereu alții și alții... De-i vîna fie norocul, fie întrebările " te urmează în tot locul vînturile, valurile"...Chiar, ce folos de un hambar mai mare dacă sufletul nu poate urma drumul florii de cais, la ceas de april, la ceas de mare taină ?

Silvia, eu cred că pastelul se adresează tuturor vârstelor, așa cum natura ni se oferă și ne înconjoară pe toți, fără discriminare.

my problem is with this "thousand". It's a turn off in poetry for me.

Textul e bun, transmite emoţie. E reprezentativ pentru tine si merge de tipărit pe coperta a patra a unui volum viitor. E un poem de maturitate, un poem simplu şi înţelept.

Căţelul pământului nu e deloc o expresie uzată, ci este drumul lung de la mit, basm, până la realitate. Mitul - cel al Cerberului. Basmul - cel în care Dumnezeu şi Sf. Petru au transformat un câine de pază într-un animal nevăzător şi realitatea - animăluţul e orb - orbete se mai numeşte în popor, seamănă cu o cârtiţă - şi locuieşte în vizuini subterane.