poezia e deosebita. intensitatea metaforei existente in titlu si care promitea mai mult, scade la un moment dat, poate cu acel voit si fortat, zic eu "ma pun la cos" care disloca imaginea, ca o articulatie gresit adaugata...
Nu e prost textul. Doar că pare puțin disjunct. E ca și cum te-ai concentra pe frunză și pe făraș și pe tot acel microunivers și brusc cineva ți-ar întoarce capul spre altceva - mătura de alături. Îmi pare o „ruptură” care nu știu dacă face bine „senzației de haiku”
Al doilea autor asupa căruia îmi îndrept atenția, la această o lună de hermenie, este Daniela Luca. Un stil închegat, solid și consecvent în ceea ce ne-a împărtășit până acum. Poeziile ei sunt de atmosferă. Sunt mici camere intime în care respiră o anume trăire interioară, iar senzația mea este că această trăire interioară e împărtășită cititorului cu o oarecare timiditate. Dar nu o timiditate datorată nesiguranței textului, ci datorată grijii de a spune lucruri fragile cu o atentă delicatețe. Multe din poeziile ei au doi poli: eu - tu. Acești poli graviteză unul în jurul altuia, ori se contopesc într-un suav dans al unor atingeri complementare ("Five seconds", "Piano e fragile", "Michel", "Magnolii în iarnă", "Ocean soul"). Elementele care însoțesc acest dans sunt întotdeauna ochii, apare un pian, un șarpe încolăcit pe gleznă, elemente vizuale care pun în mișcarea de dans cei doi poli. Alte poezii sunt statice. Acestea sunt monopolare, autoarea e singură cu gândul. În aceste poezii apare o culoare feminină, ce exprimă stări sufletești (roșu cadmiu - "Domino", umeri în roșu - "Ochi de leu"), apare ochiul sau orbul din "Declivis", sau apar "direcții": "mă fac oblică. alunec / tangențial" ("Adormire"), "în centru. o singură siluetă" ("Piramida"). În același centru static, dar gata să vină înspre afară stau și acele figurine - totem despre care spuneam la "Pre-simțire". Există și o mișcare centrală în aceste poezii monopolare, dar această mișcare este una aplecată înspre sine, nu lasă impresia de dinamicitate, chiar dacă poezia este despre un dans ("Tango"), această mișcare încremenită revelând atât forța de reflecție a autoarei, cât și încărcătura de sens a acestui dans. Prin sobrietatea lui, tangoul este o mișcare reținută, o reținere a încărcăturii interioare (contraexemplu fiind valsul plutitor, amplu, degajat - o degajare a sensului conținut). "Tango" mi se pare și poezia forte de până acum a autoarei. Ajungem și la experimentele vizual poetice ale Danielei, care, toate trei mi se par reușite ("Renaștere", "Cerc închis" și "Alb de femeie"). În aceste cazuri, se pare că imaginea picturală vorbind de la sine, autoarei nu-i rămâne de făcut decât să lucreze asupra sensului. Astfel apare o poezie concentrată, mult mai puternică în exprimarea înțelesului decât atunci când autoarea se ocupa și de forma vizuală a poeziei.
O alunecare printre metafore, o resemnare în faţa apusului...Să fie efemerul? Sau trecerea anilor? Dar nu mai dau buzna dincolo de cuvinte şi las autorul să se bucure de semnul meu de apreciere.
Remarc, pentru stare şi puterea de sugestie a tropilor, versurile:
,desfaci pumnul chinuit de ameninţări
în palmă izvorăsc lacrimile reci ale acestui anotimp
îţi sugerează că nu va mai avea cine să plângă
nici ochii îngropaţi în rănile oraşului
când haina trecutului va flutura peste grădini
îţi va aduce aminte că dragostea nu mai e patria ta
depărtarea va suna din zurgălăi lunecând în amintire
fără să-ţi scrie adresa pe o frunză măcar"
Într-un dormitor cadrilat, episcopul este una din piesele ei ,în jocul de-a dragostea.De ce ai păstra un resentiment, când tu însuți ești o jucărie pentru ea? Ironie și tristețe
Mulțumesc pt precizare, Virgil. Nu știu de ce de zile în șir lui Dan Mihuț, chiar și pe prima pagină fiind, i-a fost acceptat. Dar nu asta contează. Seara bună. Am înțeles.
Sunt multe elemente care se repetă: noapte bună, să, încă, spun, cum... M-am gândit să îți las o variantă care elimină cumva o parte din ele, păstrând sensul și imaginile tale, și care așează cumva altfel anumite versuri, astfel încât repetiția să poată fi ușor integrată în poezie (ca stil): într-o noapte am vrut să-i spun iubitului meu plec nu știam cum e bine să spun „noapte bună” să fug să plâng m-am ridicat și i-am luat mâna îl țineam strâns nu mai aveam nimic de pierdut o naștere o moarte însemnau o altă strângere de mână și doar o singură clipă în care aș fi putut să plec dar n-am fost niciodată aproape el știe cum îi spun “noapte bună” cum fug cum plâng el știe… Cred că imaginea spune pe alt registru ceea ce spune poezia. Ar fi mers cumva separate. sau pe acea imagine, altă poezie. Așa simt eu.
alma, cailean, va multumesc pentru cuvintele voastre si pentru fidelitatea voastra fata de textele mele. nu stiu daca toti vor fi fiind de acord cu aceste laude. m-ar interesa si o incercare de deconstructie a candelabrelor, de "umbrire" a lor. sunt curios cata lumina ar ramane.... dupa cum stim, ofranda-ritual e un dar (prin care se da si se primeste, intr-o rasucire din ce in ce mai ...generoasa). dincolo de derapaje si cuvinte, ceva este, intotdeauna, trecut sub sigiliu. cine ar putea accepta ruperea lui si bucuria re-gasirii, laolalta, intru unitate? al dvs, francisc
M-am gandit daca sa iti zic sau nu acest lucru, dar cred ca e mai bine sa il stii. Vezi tu ce concluzie tragi apoi. Textul "funk si branza de capra" era clar ca iti apartine, mai mult decat atat el de fapt nici nu intrunea conditiile concursului. Concursul a mai avut cateva hibe, eu le-am luat ca "teste" si m-am comportat neutru, de exemplu a aparut acelasi text de doua ori iar un altul chiar cu doua titluri diferite. Textul tau am stiut de la bun inceput ca se va erija in castigator si initial am vrut sa-l notez cu 7,80, nota pe care eu cred ca o merita din partea mea, aceasta nota a ramas scrisa cu pixul pe foaia mea de arbitraj, pentru ca eu la lucruri din acestea asa fac, lucrez pe hartie, old fashioned guy...
Insa cand am postat am avut o remuscare, crede-ma ca iti spun adevarul, si am schimbat 7,80 in 8,70... M-am gandit omul asta chiar vrea sa castige, what a hell?
Si asa a fost, ai castigat, nu?
Acum cand am vazut notele am realizat ca ai castigat datorita razgandirii mele de ultim moment si de aceea ti-am spus asta.
Insa revin, textul trebuia descalificat.
Succes in continuare, deci.
Andu
Tu ai momente cand scrii genial, dar ce ma enerveaza teribil sunt greselile de ortografie. Daca ajungi la Virtualia anul asta, lasa-mi email, sa stabilim detalii de organizare.
din judeţul Olt sau
pardon
vorba autorelui din O(lt)landa
cu febrele astea vaco-galino-porcine te poţi aştepta la orice.
chiar un filosof-păstor de capre
ca Diogene în butoi
nu e de mare mirare...:)
bien venue musiu pe Hermeneia!
francisc, am dubii mari ca expresia la care m-am referit incurajeaza aparitia comentariilor mai bune. totodata imi dau seama ca tu inca nu ai inteles ca aici nu este o carte ci un website si, intr-un fel, o comunitate, ce-i drept inca in formare. iar cind se voebeste despre o comunitate si un website literarar (sau cultural in general) interactiv vor exista intotdeauna probleme atit de natura estetica (sau pur literara) dar si de natura administrativ-editoriala. ma tem ca aceasta idee a artei "pure" intr-o existenta rupta de materie sau context este mai degraba o utopie. la urma urmei vorbim despre literatura aici sau despre o chestiune pur metafizica (? intrebare retorica) iata un subiect interesant care poate ar merita discutat ulterior cind vom inaugura sectiunea interactiva. in orice caz, am impresia ca tie nu iti e clar acest lucru si aluneci intr-o zona subliminala de purism utopic. nimeni nu a spus despre comentariile tale ca nu sint bune. oamenii insa apreciaza cit pot, cind pot si cum pot. de exemplu eu nu sint un bun critic. dar ceea ce cred eu este ca fiecare are o perspectiva valida, fiecare este un critic al realitatii prin simplul fapt ca gindeste, judeca. si mai cred ca orice opinie conteaza in masura in care reprezinta o minima judecata. cred ca aici oamenii ar trebui incurajati. evident, si arta sau stiinta judecarii se invata sau se cultiva dar niciodata nu se descurajeaza...
king, ms ptr ca te ai chinuit in comu asta. sunt terminata dupa asa suspendare, nu mai sunt in stare sa ti rsp dupa atita timp. sau, mai rau, sa mai schimb ceva. multam, na.
În primul rând, aveţi v'o două typo-uri. Unu' ar fi "psudoştiinţific", al doilea, pentru că l-am pierdut, îl găsiţi d-voastră. E ceva mai jos. Şi acum, câte ceva despre ce propune textul:
...În primul rând, nu ştiu de unde ideea că poezia ar trebui să transmită un mesaj intelectual/raţional. De acord, însă, cu faptul că misticismul/filosofia/ sunt pentru proză. Acestea sunt subiecte aproape ezoterice, nu înţeleg de ce am mai pune peste ele şi chingile metatextuale ale poeziei. Nu sunt de acord că mesajul e primordial în poezie. Şi nici nu cred c-a fost vreodată. Consider că modul de transmitere al lui a fost/este şi va fi esenţial. Mi se pare necesar. Altfel, de ce nu am folosi, din nou, proza/eseul ştiinţific etc pentru asta? Nu ar fi mai simplu şi mai limpede pătrunderea acestui mesaj în proză? Însa poezia presupune un mesaj artistic, metaforic, de unde rezultă că poezie e mai degrabă despre cum spui decât despre ce spui. Asta, bineînţeles, fără să diminuăm nepermis de mult importanţa mesajului. E un soi de simbioză, doar că ea porneşte dinspre "cum" înspre "ce", iar uneori, dacă nu chiar de cele mai multe ori, un "cum" foarte bun salvează un "ce" foarte prost.
Skylander, după cum ți-e și renumele, eu zic c-ar trebui să-mbarcăm toți poieteșii p-o rachetă și să-i expediem frumușel în cosmos ca să fie mai aproape de obectul doririlor lor.
multumesc, am reflectat asupra a ceea ce mi/ati spus si, pentru prima oara am operat modificari in text, nu stiu daca sunt cele mai reusite dar, dupa ce/l voi lasa o vreme sa se odihneasca il voi rescrie.
Interesant poem pe muchia vitezei luminice, acolo unde apropierea asimptotică de c generează fenomene para- supra- ... neliniare, senzoriale. Frumos dozat, șosea, viteză, muzică, deformare, pliere cosmică, back to the sun, blocuri, la loc în sine, inima în context post-traumatic, și evident, nici nu se putea altfel - viața din vis. Tentativă metafizică. Greșesc?
interesant textul. eu totusi imi amintesc ca inca de prin anii optzeci existau carti despre etologie si in roamania; poate mai modeste sau mai incepatoare, dar existau. se poate vorbi despre "trăsătura etologică principală a lui Homo" sau ai vrut sa spui "psihologica"?
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
mulțumesc pentru citire, Sister
pentru textul : psalm depoezia e deosebita. intensitatea metaforei existente in titlu si care promitea mai mult, scade la un moment dat, poate cu acel voit si fortat, zic eu "ma pun la cos" care disloca imaginea, ca o articulatie gresit adaugata...
pentru textul : Masca mea e Chipul tău deNu e prost textul. Doar că pare puțin disjunct. E ca și cum te-ai concentra pe frunză și pe făraș și pe tot acel microunivers și brusc cineva ți-ar întoarce capul spre altceva - mătura de alături. Îmi pare o „ruptură” care nu știu dacă face bine „senzației de haiku”
pentru textul : Haiku deAm rectificat. Sănătate şi voie bună vă doresc!
pentru textul : Azi sunt fericită fără motiv! deAl doilea autor asupa căruia îmi îndrept atenția, la această o lună de hermenie, este Daniela Luca. Un stil închegat, solid și consecvent în ceea ce ne-a împărtășit până acum. Poeziile ei sunt de atmosferă. Sunt mici camere intime în care respiră o anume trăire interioară, iar senzația mea este că această trăire interioară e împărtășită cititorului cu o oarecare timiditate. Dar nu o timiditate datorată nesiguranței textului, ci datorată grijii de a spune lucruri fragile cu o atentă delicatețe. Multe din poeziile ei au doi poli: eu - tu. Acești poli graviteză unul în jurul altuia, ori se contopesc într-un suav dans al unor atingeri complementare ("Five seconds", "Piano e fragile", "Michel", "Magnolii în iarnă", "Ocean soul"). Elementele care însoțesc acest dans sunt întotdeauna ochii, apare un pian, un șarpe încolăcit pe gleznă, elemente vizuale care pun în mișcarea de dans cei doi poli. Alte poezii sunt statice. Acestea sunt monopolare, autoarea e singură cu gândul. În aceste poezii apare o culoare feminină, ce exprimă stări sufletești (roșu cadmiu - "Domino", umeri în roșu - "Ochi de leu"), apare ochiul sau orbul din "Declivis", sau apar "direcții": "mă fac oblică. alunec / tangențial" ("Adormire"), "în centru. o singură siluetă" ("Piramida"). În același centru static, dar gata să vină înspre afară stau și acele figurine - totem despre care spuneam la "Pre-simțire". Există și o mișcare centrală în aceste poezii monopolare, dar această mișcare este una aplecată înspre sine, nu lasă impresia de dinamicitate, chiar dacă poezia este despre un dans ("Tango"), această mișcare încremenită revelând atât forța de reflecție a autoarei, cât și încărcătura de sens a acestui dans. Prin sobrietatea lui, tangoul este o mișcare reținută, o reținere a încărcăturii interioare (contraexemplu fiind valsul plutitor, amplu, degajat - o degajare a sensului conținut). "Tango" mi se pare și poezia forte de până acum a autoarei. Ajungem și la experimentele vizual poetice ale Danielei, care, toate trei mi se par reușite ("Renaștere", "Cerc închis" și "Alb de femeie"). În aceste cazuri, se pare că imaginea picturală vorbind de la sine, autoarei nu-i rămâne de făcut decât să lucreze asupra sensului. Astfel apare o poezie concentrată, mult mai puternică în exprimarea înțelesului decât atunci când autoarea se ocupa și de forma vizuală a poeziei.
pentru textul : alb de femeie deO alunecare printre metafore, o resemnare în faţa apusului...Să fie efemerul? Sau trecerea anilor? Dar nu mai dau buzna dincolo de cuvinte şi las autorul să se bucure de semnul meu de apreciere.
pentru textul : Alunecarea prin umbră deRemarc, pentru stare şi puterea de sugestie a tropilor, versurile:
,desfaci pumnul chinuit de ameninţări
în palmă izvorăsc lacrimile reci ale acestui anotimp
îţi sugerează că nu va mai avea cine să plângă
nici ochii îngropaţi în rănile oraşului
când haina trecutului va flutura peste grădini
îţi va aduce aminte că dragostea nu mai e patria ta
depărtarea va suna din zurgălăi lunecând în amintire
fără să-ţi scrie adresa pe o frunză măcar"
Într-un dormitor cadrilat, episcopul este una din piesele ei ,în jocul de-a dragostea.De ce ai păstra un resentiment, când tu însuți ești o jucărie pentru ea? Ironie și tristețe
pentru textul : ȘAH - MAT deMulțumesc pt precizare, Virgil. Nu știu de ce de zile în șir lui Dan Mihuț, chiar și pe prima pagină fiind, i-a fost acceptat. Dar nu asta contează. Seara bună. Am înțeles.
pentru textul : mistral de novembre desi am uitat ceva, o penita pentru zucchero
pentru textul : *** deerata: "acestei" nu "aceastei" scuze de typo
pentru textul : Un întreg fragmentat deSunt multe elemente care se repetă: noapte bună, să, încă, spun, cum... M-am gândit să îți las o variantă care elimină cumva o parte din ele, păstrând sensul și imaginile tale, și care așează cumva altfel anumite versuri, astfel încât repetiția să poată fi ușor integrată în poezie (ca stil): într-o noapte am vrut să-i spun iubitului meu plec nu știam cum e bine să spun „noapte bună” să fug să plâng m-am ridicat și i-am luat mâna îl țineam strâns nu mai aveam nimic de pierdut o naștere o moarte însemnau o altă strângere de mână și doar o singură clipă în care aș fi putut să plec dar n-am fost niciodată aproape el știe cum îi spun “noapte bună” cum fug cum plâng el știe… Cred că imaginea spune pe alt registru ceea ce spune poezia. Ar fi mers cumva separate. sau pe acea imagine, altă poezie. Așa simt eu.
pentru textul : El știe... dealma, cailean, va multumesc pentru cuvintele voastre si pentru fidelitatea voastra fata de textele mele. nu stiu daca toti vor fi fiind de acord cu aceste laude. m-ar interesa si o incercare de deconstructie a candelabrelor, de "umbrire" a lor. sunt curios cata lumina ar ramane.... dupa cum stim, ofranda-ritual e un dar (prin care se da si se primeste, intr-o rasucire din ce in ce mai ...generoasa). dincolo de derapaje si cuvinte, ceva este, intotdeauna, trecut sub sigiliu. cine ar putea accepta ruperea lui si bucuria re-gasirii, laolalta, intru unitate? al dvs, francisc
pentru textul : candelabrele deM-am gandit daca sa iti zic sau nu acest lucru, dar cred ca e mai bine sa il stii. Vezi tu ce concluzie tragi apoi. Textul "funk si branza de capra" era clar ca iti apartine, mai mult decat atat el de fapt nici nu intrunea conditiile concursului. Concursul a mai avut cateva hibe, eu le-am luat ca "teste" si m-am comportat neutru, de exemplu a aparut acelasi text de doua ori iar un altul chiar cu doua titluri diferite. Textul tau am stiut de la bun inceput ca se va erija in castigator si initial am vrut sa-l notez cu 7,80, nota pe care eu cred ca o merita din partea mea, aceasta nota a ramas scrisa cu pixul pe foaia mea de arbitraj, pentru ca eu la lucruri din acestea asa fac, lucrez pe hartie, old fashioned guy...
pentru textul : Rezultatul "Bursei câştigătorilor" deInsa cand am postat am avut o remuscare, crede-ma ca iti spun adevarul, si am schimbat 7,80 in 8,70... M-am gandit omul asta chiar vrea sa castige, what a hell?
Si asa a fost, ai castigat, nu?
Acum cand am vazut notele am realizat ca ai castigat datorita razgandirii mele de ultim moment si de aceea ti-am spus asta.
Insa revin, textul trebuia descalificat.
Succes in continuare, deci.
Andu
Mulţumesc de sugestie . E o variantă mai reuşită.Voi mai incerca.
pentru textul : Dragoste deMulţumesc Silviu! P.s. simpatică ideea cu luzii :)
pentru textul : Antipoem deTu ai momente cand scrii genial, dar ce ma enerveaza teribil sunt greselile de ortografie. Daca ajungi la Virtualia anul asta, lasa-mi email, sa stabilim detalii de organizare.
pentru textul : Elegie cu pui de brad deCe vrea sa insmne "aleahiM uc lumeoP"
pentru textul : Poemul cu Mihaela dee tot ce îmi doresc... să transmit. mulțumesc frumos pentru semn, Nuța!
pentru textul : de când facem primii pași în mici forme concave dedin judeţul Olt sau
pentru textul : Q Fever depardon
vorba autorelui din O(lt)landa
cu febrele astea vaco-galino-porcine te poţi aştepta la orice.
chiar un filosof-păstor de capre
ca Diogene în butoi
nu e de mare mirare...:)
bien venue musiu pe Hermeneia!
francisc, am dubii mari ca expresia la care m-am referit incurajeaza aparitia comentariilor mai bune. totodata imi dau seama ca tu inca nu ai inteles ca aici nu este o carte ci un website si, intr-un fel, o comunitate, ce-i drept inca in formare. iar cind se voebeste despre o comunitate si un website literarar (sau cultural in general) interactiv vor exista intotdeauna probleme atit de natura estetica (sau pur literara) dar si de natura administrativ-editoriala. ma tem ca aceasta idee a artei "pure" intr-o existenta rupta de materie sau context este mai degraba o utopie. la urma urmei vorbim despre literatura aici sau despre o chestiune pur metafizica (? intrebare retorica) iata un subiect interesant care poate ar merita discutat ulterior cind vom inaugura sectiunea interactiva. in orice caz, am impresia ca tie nu iti e clar acest lucru si aluneci intr-o zona subliminala de purism utopic. nimeni nu a spus despre comentariile tale ca nu sint bune. oamenii insa apreciaza cit pot, cind pot si cum pot. de exemplu eu nu sint un bun critic. dar ceea ce cred eu este ca fiecare are o perspectiva valida, fiecare este un critic al realitatii prin simplul fapt ca gindeste, judeca. si mai cred ca orice opinie conteaza in masura in care reprezinta o minima judecata. cred ca aici oamenii ar trebui incurajati. evident, si arta sau stiinta judecarii se invata sau se cultiva dar niciodata nu se descurajeaza...
pentru textul : karuna deking, ms ptr ca te ai chinuit in comu asta. sunt terminata dupa asa suspendare, nu mai sunt in stare sa ti rsp dupa atita timp. sau, mai rau, sa mai schimb ceva. multam, na.
pentru textul : fiecare își lasă autograful și pleacă deÎn primul rând, aveţi v'o două typo-uri. Unu' ar fi "psudoştiinţific", al doilea, pentru că l-am pierdut, îl găsiţi d-voastră. E ceva mai jos. Şi acum, câte ceva despre ce propune textul:
...În primul rând, nu ştiu de unde ideea că poezia ar trebui să transmită un mesaj intelectual/raţional. De acord, însă, cu faptul că misticismul/filosofia/ sunt pentru proză. Acestea sunt subiecte aproape ezoterice, nu înţeleg de ce am mai pune peste ele şi chingile metatextuale ale poeziei. Nu sunt de acord că mesajul e primordial în poezie. Şi nici nu cred c-a fost vreodată. Consider că modul de transmitere al lui a fost/este şi va fi esenţial. Mi se pare necesar. Altfel, de ce nu am folosi, din nou, proza/eseul ştiinţific etc pentru asta? Nu ar fi mai simplu şi mai limpede pătrunderea acestui mesaj în proză? Însa poezia presupune un mesaj artistic, metaforic, de unde rezultă că poezie e mai degrabă despre cum spui decât despre ce spui. Asta, bineînţeles, fără să diminuăm nepermis de mult importanţa mesajului. E un soi de simbioză, doar că ea porneşte dinspre "cum" înspre "ce", iar uneori, dacă nu chiar de cele mai multe ori, un "cum" foarte bun salvează un "ce" foarte prost.
Cam atât pentru moment.
pentru textul : Despre cum poate fi recâştigat prestigiul poeziei deda ce-i Cris, iar ți s-a stricat google-ul?:) sau vrei sa faci conversație, ca între fete?:)
pentru textul : Paul, te iubesc canonic deSkylander, după cum ți-e și renumele, eu zic c-ar trebui să-mbarcăm toți poieteșii p-o rachetă și să-i expediem frumușel în cosmos ca să fie mai aproape de obectul doririlor lor.
pentru textul : Scurte considerații lingvistice pe drumul spre limbajul absolut deambiguitate, ci doar o intalinire minunata cu linistea si... poezia. da, o mangaiere pe obrajii poeziei.
pentru textul : postludiu deNedumerire: "cont suspendat temporar"?
pentru textul : Apariție editorială 2007 – „În vizită la Ussais” de Adrian Graunfels demultumesc, am reflectat asupra a ceea ce mi/ati spus si, pentru prima oara am operat modificari in text, nu stiu daca sunt cele mai reusite dar, dupa ce/l voi lasa o vreme sa se odihneasca il voi rescrie.
pentru textul : felii de tort deInteresant poem pe muchia vitezei luminice, acolo unde apropierea asimptotică de c generează fenomene para- supra- ... neliniare, senzoriale. Frumos dozat, șosea, viteză, muzică, deformare, pliere cosmică, back to the sun, blocuri, la loc în sine, inima în context post-traumatic, și evident, nici nu se putea altfel - viața din vis. Tentativă metafizică. Greșesc?
pentru textul : La rădăcină deinteresant textul. eu totusi imi amintesc ca inca de prin anii optzeci existau carti despre etologie si in roamania; poate mai modeste sau mai incepatoare, dar existau. se poate vorbi despre "trăsătura etologică principală a lui Homo" sau ai vrut sa spui "psihologica"?
pentru textul : Est ca Vest deLui Adrian ii revine meritul de a rascoli prin taceri si a de a aduce cuvintele sa se imbratiseze.
pentru textul : Dantela întoarcerii dePagini