Draga Oriana, spatiul comentariilor este destinat cu precadere discutiilor asupra textului si mai putin comunicarilor cu caracter personal. Sper ca iti vei gasi timp sa te apleci si asupra poeziei postate aici.
Cam deranjant acel cruce_cineva. Cred că prima jumătate face toate paralele, spre final pare cam patetică. Și mai cred că puteai sugera copilul printr-un alt termen, deja îl folosești prea des. În rest, mi-a plăcut.
A, nici nu m-am gândit că e o interpretare lirică a legendei respective. Poezia ta m-a mișcat și m-a dus cu gândul și cu emoția, la acea legendă a perlei, care mie îmi place. Era doar o paralelă. Probabil, nu era într-adevăr, cazul. Promit că n-am să mai fac!
deseori, vietile autorilor sunt cu mult mai interesante decat opera lor. o astfel de analiza este de luat in calcul, poate chiar aici pe H. chimia este, in sine, un poem.:)
( Nu-mi place cum suna "cu cuvintele".) Imaginile sint atit de plastice, de apropiate incit ar trebui pusa undeva o placa de avertizare: "Objects in the mirror are closer than they seem", ca pe marile autostrazi ... O dureroasa inviere in prag de primavara.
Verde albastru verde albastru ce curat curgi în acest poem.
"am văzut ultima zăpadă
am văzut cum punea clopoţei"... Îmi sugerează o înflorire aproape ireală.
E păcat să treacă sunetul acestei din urmă zăpezi înflorită pe ramuri, neuzit.
Probabil că adevărata devenire umană se săvârșește pe tărâmul artei, o artă sublimată în aceea a tăcerii. Astfel e interesantă alunecarea dinspre ”Om-artă” spre ”omerta” cod al tăcerii (dar în acest caz, în primul vers al ultimei strofei, unde se cere articulat, ar fi ”omertaua” cred). Nu?
bobadile, eu zic ca am fost un om civilizat si foarte calm cu tine. chiar te-am rugat ca daca nu iti place aici, si nu iti place cum gindesc eu locul asta sau nu iti place cum procedeaza editorii, etc, sa iti faci un bine si tie si un bine si noua si sa ne despartim in mod decent. observ ca nici asta nu vrei. absolut nimeni nu te invita si nu te roaga sa vii sau sa citesti pe Hermeneia. dar daca o faci (si cred ca de acum ma repet ca intr-un film cu prosti), deci daca o faci este nevoie de un minim bun simt. si anume acela de a nu te baga peste comentariile altora. este oare asta prea mult ca sa o cer de la tine? uite, eu habar nu am ce "anvergura literara" are Dorel si ai cuvintul meu de onoare ca nici nu ma intereseaza. undeva prin regulamentul asta, de il tot blestemi tu acolo, scrie cam ce gindesc eu despre anvergurile astea. deci, please, for the love of rome, give me a break si scuteste-ma cu toate aburelile astea. sincer, nu vreau sa ma ambalez acum fata de obsesia asta "romaneasca" pentru prestigiu, diplome, anverguri si alte cele. incerc, de dragul lui Dorel, sa ma abtin. pentru ca s-ar putea sa o percepa altfel. dar te rog, fa un efort minim de gindire si pricepe ca aici pe Hermeneia nimeni nu este mai egal decit altii. deci toata chestia asta nu are nici un fel de importanta. sau, cu alte cuvinte, eu tratez ce pune aici Dorel cu aceeasi atentie si exigenta cu care tratez pe oricine altcineva. tu poate simti nevoia asta de temenele si pupat canafi si salvari. uite ca eu nu o am. nu o am si basta. poti sa pupi cit vrei tu si unde vrei tu dar nu presupune ca toata lumea trebuie sa te imite. ca presupui prost. la fel ca multe alte presupusuri de-ale tale. deci, ti-o spun cu frumosul, vezi-ti de treaba ta, posteaza, comenteaza textele altora cu parerile pe care le ai despre ele dar nu te baga peste ce comenteaza altii si as prefera sa nu te bagi nici peste ce comentez eu. incerc sa sper (desi multi imi vor spune ca sint un naiv stupid) ca poti pricepe aceasta rugaminte si ii poti dar curs. pentru ca daca nu, atunci chiar ca nu mai am cu ce sa te ajut. deci, "Domnul Dorel", mi-e indiferent ce sau cine sinteti iar rugamintea si opiniile mele din primul comentariu ramin in picioare in ciuda giumbuslucurilor de 4th of july pe care le face pe aici clownul nostru de serviciu.
scriere care fara indoiala atinge gradul de fierbere al puritatii. M-a trimis 'one way' spre 'Vechiul oras imperial' al lui Kawabata.
Restul s-a spus mai sus...
nu cred ca am fost cinic sau macar nu am incercat. de ce ”nu!” raspicat, chiar îs curios. am o slăbiciune ( dar pot fi convins cred să renunț la ea, deci, te rog...), Teodora e colega mea, domnul Ciosu e fostul profesor de desen din generală, un caricaturist cunoscut de altfel, care deține una bucată nas, caricaturabil forte. Aștept.
Multă bolboroseală domnule Mircea sandru, eu cred că tu nu reușești să-l convingi pe cititor să te urmărească, nu se simte motivat să facă acest lucru chiar dacă ai 100 de volume publicate, am văzut autori pe alte situri care au un număr semnifacativi de volume publicate și textele lor de cele mai multe ori erau la atelier. Să știi un lucru nici un cuvânt din comentariul tău rău întenționat nu este adevarat dar cred că tu ai ceva probleme și trebuie să te convingi pe tine în primul rând dacă ai un talent real sau o iluzie.
Sau, de ce nu, un Cioran. "Vreau să nu mai știu nimic, nici măcar să știu că nu știu nimic". Ori "Trăiesc pentru că munții nu râd și viermii nu cântă"?!
evident problema se pune cu privire la cine este subiectul, tu sau eu, si la ce fel de diateza este vorba acolo. pentru ca eu cred ca este una sa spui "eu/tu să nu mai fi purtat" si este cu totul alta sa spui "tu să nu mai fii purtat". datorita formei poetice si a acceptarii aspectului eliptic in limba română este destul de greu insa din context a determina asta.
Ăleu. Mi-au trebuit trei creiere ca să pricep dimensiunile în care ați pășit cu trădarea asta, de la fizică, la biologie, la religie și psihologie. Undeva pe drum însă parcă nu-s de acord cu ceva. Îmi place mult acel natural al trădării, căci fiind un natural atunci de ce să-ți mai ceri iertare?
Nu sunt de acord cu trădarea celulei mamă (deși abstract vorbind, din același punct se descrind două idei, DAR aceste idei sunt identice și lucrează în aceeași direcție, au aceleași valori - nu trădează celula inițială. Poate analogia ar fi corectă cu celule stem, fiicele diferențiidu-se. Ok, dar nici chiar asa.. fiind până la urmă un natural al evoluției, care mă întoarce din nou la noțiunea aceea de păcat. Există sau nu există. Poate nu-i locul nostru să discutăm asta.)
Interesant periplul mental al acestui text. E posibil să nu-l fi priceput pe de-a-ntregul, dar nu-i bai, mai revin. Mă așteptam la o pastilă haioasă, și mamă ce așteptare trădată :), m-am pomenit într-un fiord filozofic.
Da, Luv, am un defect teribil. Scriu așa cum sunt, așa cum simt, așa cum trăiesc, așa cum mă cunosc, așa cum văd lumea. Evoluând, autodepășindu-mă pe cât e posibil, încerc mereu să fie posibil. Aici ai desprins ceva ce doar un cititor fidel desprinde: cum pot lua forma celuilalt, dar să îmi păstrez esența. Și să o metamorfozez. Mulțumesc, Luv, pentru cum îmi simți cuvintele și cum le înalți.
poemul ăsta spune povestea nimicului și chiar îmi place.
Cu riscul imaginilor clișeistice re. călăul tău... come on! nu găseai ceva mai bun? discursul e chiar fain... poemul ăsta e ca un benz la care s-a greșit șasiul, în rest totul e la locul lui.
Și dacă mai era cazul să remarc
'o oboseală usturătoare se răsucește microscopic
ca un vierme aducător de somn'
pentru care dau peniță...
Restul e perfectibil, treaba autorului desigur
Nu-mi place finalul. Pentru gustul meu, e dulceag/ siropos. Aş mai lucra unele porţiuni (de exp: "nopţile refuzate la export" e puţin artificial; "ntr-un loc făcând discrepanţă", unde "discrepanţă" face... discrepanţă lexicală; "pe care am crescut-o împreună de mică", aş tăia "... de mică").
În rest, mi-a plăcut foarte mult. E un text curat, spontan, după care rămâne emoţie autentică, e echilibrat dpdv tehnic-afectiv, conţine câteva imagini foarte expresive, transmite pe toate nivelurile, e bine structurat, discursul nu se diluează nicăieri, e proaspăt... e viu.
am retinut unele aspecte, am aplicat. nu renunt la "bolnava de moarte", pentru ca asta e. acest arbore de piper exista, tamaduitor undeva. ma asteapta. astept sa il reintilnesc. acum sau la sfirsitul verii. acolo mi se descretesc toate ridurile melancoliilor. apreciez trecerea ta pe sub coroana lui.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Ecaterina lumineaza-ma si pe mine de ce acest text este "prost"? horridas nostrae mentis purga tenebras accende lumen sensibus :)
pentru textul : o soluție temporară deDraga Oriana, spatiul comentariilor este destinat cu precadere discutiilor asupra textului si mai putin comunicarilor cu caracter personal. Sper ca iti vei gasi timp sa te apleci si asupra poeziei postate aici.
pentru textul : S-au despărțit, marea de nisip deCam deranjant acel cruce_cineva. Cred că prima jumătate face toate paralele, spre final pare cam patetică. Și mai cred că puteai sugera copilul printr-un alt termen, deja îl folosești prea des. În rest, mi-a plăcut.
pentru textul : Din iubire deA, nici nu m-am gândit că e o interpretare lirică a legendei respective. Poezia ta m-a mișcat și m-a dus cu gândul și cu emoția, la acea legendă a perlei, care mie îmi place. Era doar o paralelă. Probabil, nu era într-adevăr, cazul. Promit că n-am să mai fac!
pentru textul : exercițiul umilinței deceva rimeinvoluntare, cred.
"cîntec amorf despre amintiri
înțepenite printre rădăcini"
finalul cu resturile de zmeie rămase agăţate, reuşit ca trasmitere a mesajului. text simplu, curat, aproape fără cuvinte.
pentru textul : fără cuvinte dedeseori, vietile autorilor sunt cu mult mai interesante decat opera lor. o astfel de analiza este de luat in calcul, poate chiar aici pe H. chimia este, in sine, un poem.:)
pentru textul : Al Veronicăi de( Nu-mi place cum suna "cu cuvintele".) Imaginile sint atit de plastice, de apropiate incit ar trebui pusa undeva o placa de avertizare: "Objects in the mirror are closer than they seem", ca pe marile autostrazi ... O dureroasa inviere in prag de primavara.
pentru textul : atît de bine știi să rănești cu cuvintele I deVerde albastru verde albastru ce curat curgi în acest poem.
pentru textul : Verde albastru verde albastru de"am văzut ultima zăpadă
am văzut cum punea clopoţei"... Îmi sugerează o înflorire aproape ireală.
E păcat să treacă sunetul acestei din urmă zăpezi înflorită pe ramuri, neuzit.
Acceasi obiectie. Incadare la limbi straine.
pentru textul : Teenage angst deProbabil că adevărata devenire umană se săvârșește pe tărâmul artei, o artă sublimată în aceea a tăcerii. Astfel e interesantă alunecarea dinspre ”Om-artă” spre ”omerta” cod al tăcerii (dar în acest caz, în primul vers al ultimei strofei, unde se cere articulat, ar fi ”omertaua” cred). Nu?
Nu e un text de larg consum.
pentru textul : Holomer devă mulțumesc pentru semn. în măsura timpului acordat acestor flashuri o voi face, Cristina!
pentru textul : temă pentru acasă debobadile, eu zic ca am fost un om civilizat si foarte calm cu tine. chiar te-am rugat ca daca nu iti place aici, si nu iti place cum gindesc eu locul asta sau nu iti place cum procedeaza editorii, etc, sa iti faci un bine si tie si un bine si noua si sa ne despartim in mod decent. observ ca nici asta nu vrei. absolut nimeni nu te invita si nu te roaga sa vii sau sa citesti pe Hermeneia. dar daca o faci (si cred ca de acum ma repet ca intr-un film cu prosti), deci daca o faci este nevoie de un minim bun simt. si anume acela de a nu te baga peste comentariile altora. este oare asta prea mult ca sa o cer de la tine? uite, eu habar nu am ce "anvergura literara" are Dorel si ai cuvintul meu de onoare ca nici nu ma intereseaza. undeva prin regulamentul asta, de il tot blestemi tu acolo, scrie cam ce gindesc eu despre anvergurile astea. deci, please, for the love of rome, give me a break si scuteste-ma cu toate aburelile astea. sincer, nu vreau sa ma ambalez acum fata de obsesia asta "romaneasca" pentru prestigiu, diplome, anverguri si alte cele. incerc, de dragul lui Dorel, sa ma abtin. pentru ca s-ar putea sa o percepa altfel. dar te rog, fa un efort minim de gindire si pricepe ca aici pe Hermeneia nimeni nu este mai egal decit altii. deci toata chestia asta nu are nici un fel de importanta. sau, cu alte cuvinte, eu tratez ce pune aici Dorel cu aceeasi atentie si exigenta cu care tratez pe oricine altcineva. tu poate simti nevoia asta de temenele si pupat canafi si salvari. uite ca eu nu o am. nu o am si basta. poti sa pupi cit vrei tu si unde vrei tu dar nu presupune ca toata lumea trebuie sa te imite. ca presupui prost. la fel ca multe alte presupusuri de-ale tale. deci, ti-o spun cu frumosul, vezi-ti de treaba ta, posteaza, comenteaza textele altora cu parerile pe care le ai despre ele dar nu te baga peste ce comenteaza altii si as prefera sa nu te bagi nici peste ce comentez eu. incerc sa sper (desi multi imi vor spune ca sint un naiv stupid) ca poti pricepe aceasta rugaminte si ii poti dar curs. pentru ca daca nu, atunci chiar ca nu mai am cu ce sa te ajut. deci, "Domnul Dorel", mi-e indiferent ce sau cine sinteti iar rugamintea si opiniile mele din primul comentariu ramin in picioare in ciuda giumbuslucurilor de 4th of july pe care le face pe aici clownul nostru de serviciu.
pentru textul : Eminescu azi deVirgil, eu cred că este o trimitere spre alchimie. mercuul și sulful sunt "metalele-genitori" . (vezi Ibn 'Arabi).
pentru textul : Elegie ermetică VI deeu nu am aceeași părere, îmi mențin observațiile și rămân cu respect, la opinia mea.
pentru textul : știi îmi plac cuvintele care încep cu litere pare și se pronunță în mai puțin de o secundă descriere care fara indoiala atinge gradul de fierbere al puritatii. M-a trimis 'one way' spre 'Vechiul oras imperial' al lui Kawabata.
pentru textul : drumul spre Okinawa deRestul s-a spus mai sus...
nu cred ca am fost cinic sau macar nu am incercat. de ce ”nu!” raspicat, chiar îs curios. am o slăbiciune ( dar pot fi convins cred să renunț la ea, deci, te rog...), Teodora e colega mea, domnul Ciosu e fostul profesor de desen din generală, un caricaturist cunoscut de altfel, care deține una bucată nas, caricaturabil forte. Aștept.
pentru textul : sunt liber deMultă bolboroseală domnule Mircea sandru, eu cred că tu nu reușești să-l convingi pe cititor să te urmărească, nu se simte motivat să facă acest lucru chiar dacă ai 100 de volume publicate, am văzut autori pe alte situri care au un număr semnifacativi de volume publicate și textele lor de cele mai multe ori erau la atelier. Să știi un lucru nici un cuvânt din comentariul tău rău întenționat nu este adevarat dar cred că tu ai ceva probleme și trebuie să te convingi pe tine în primul rând dacă ai un talent real sau o iluzie.
pentru textul : Țărână cu miros de lacrimi deVă mulţumesc pentru lectură şi pentru intervenţie!
pentru textul : poemele mele deBine, Virgil, hai să nu ne mai certăm. Mai ales că ne-am luat de la ceva care nu merită disputa noastră. Zău așa!
pentru textul : Povestiri de la Borta Rece defelicitări pentru carte și pentru recenta primire în U.S.R.! Te voi contacta pe mail.
pentru textul : Lumea e o pisică jigărită, Andrei Velea demultumesc pentru parere, dihania.
pentru textul : Încă o zi posomorâtă de vară deMultumesc, Virgil. Si cu celelalte strofe ce se poate face?
pentru textul : domnul Pa și visul deSau, de ce nu, un Cioran. "Vreau să nu mai știu nimic, nici măcar să știu că nu știu nimic". Ori "Trăiesc pentru că munții nu râd și viermii nu cântă"?!
pentru textul : Ce rost are poezia? deevident problema se pune cu privire la cine este subiectul, tu sau eu, si la ce fel de diateza este vorba acolo. pentru ca eu cred ca este una sa spui "eu/tu să nu mai fi purtat" si este cu totul alta sa spui "tu să nu mai fii purtat". datorita formei poetice si a acceptarii aspectului eliptic in limba română este destul de greu insa din context a determina asta.
pentru textul : în medalionul din piept demi a placut finalul indeosebi, insa cel putin aici era bine daca scapai de tentatia de a explicita ideile, adica de ce nu si cu voalul la gura?
pentru textul : în memoria lui ion nimerencu deĂleu. Mi-au trebuit trei creiere ca să pricep dimensiunile în care ați pășit cu trădarea asta, de la fizică, la biologie, la religie și psihologie. Undeva pe drum însă parcă nu-s de acord cu ceva. Îmi place mult acel natural al trădării, căci fiind un natural atunci de ce să-ți mai ceri iertare?
Nu sunt de acord cu trădarea celulei mamă (deși abstract vorbind, din același punct se descrind două idei, DAR aceste idei sunt identice și lucrează în aceeași direcție, au aceleași valori - nu trădează celula inițială. Poate analogia ar fi corectă cu celule stem, fiicele diferențiidu-se. Ok, dar nici chiar asa.. fiind până la urmă un natural al evoluției, care mă întoarce din nou la noțiunea aceea de păcat. Există sau nu există. Poate nu-i locul nostru să discutăm asta.)
Interesant periplul mental al acestui text. E posibil să nu-l fi priceput pe de-a-ntregul, dar nu-i bai, mai revin. Mă așteptam la o pastilă haioasă, și mamă ce așteptare trădată :), m-am pomenit într-un fiord filozofic.
pentru textul : Despre trădare deDa, Luv, am un defect teribil. Scriu așa cum sunt, așa cum simt, așa cum trăiesc, așa cum mă cunosc, așa cum văd lumea. Evoluând, autodepășindu-mă pe cât e posibil, încerc mereu să fie posibil. Aici ai desprins ceva ce doar un cititor fidel desprinde: cum pot lua forma celuilalt, dar să îmi păstrez esența. Și să o metamorfozez. Mulțumesc, Luv, pentru cum îmi simți cuvintele și cum le înalți.
pentru textul : secret revelation depoemul ăsta spune povestea nimicului și chiar îmi place.
pentru textul : scrisoare neterminată deCu riscul imaginilor clișeistice re. călăul tău... come on! nu găseai ceva mai bun? discursul e chiar fain... poemul ăsta e ca un benz la care s-a greșit șasiul, în rest totul e la locul lui.
Și dacă mai era cazul să remarc
'o oboseală usturătoare se răsucește microscopic
ca un vierme aducător de somn'
pentru care dau peniță...
Restul e perfectibil, treaba autorului desigur
Nu-mi place finalul. Pentru gustul meu, e dulceag/ siropos. Aş mai lucra unele porţiuni (de exp: "nopţile refuzate la export" e puţin artificial; "ntr-un loc făcând discrepanţă", unde "discrepanţă" face... discrepanţă lexicală; "pe care am crescut-o împreună de mică", aş tăia "... de mică").
În rest, mi-a plăcut foarte mult. E un text curat, spontan, după care rămâne emoţie autentică, e echilibrat dpdv tehnic-afectiv, conţine câteva imagini foarte expresive, transmite pe toate nivelurile, e bine structurat, discursul nu se diluează nicăieri, e proaspăt... e viu.
pentru textul : timp (ne)chibzuit deam retinut unele aspecte, am aplicat. nu renunt la "bolnava de moarte", pentru ca asta e. acest arbore de piper exista, tamaduitor undeva. ma asteapta. astept sa il reintilnesc. acum sau la sfirsitul verii. acolo mi se descretesc toate ridurile melancoliilor. apreciez trecerea ta pe sub coroana lui.
pentru textul : arborele de piper dePagini