Eu tot nu am înțeles Bobadil. Ce înseamnă "unui autor trebuie sa i se ofere cat mai multa libertate de exprimare"? Cine și cum nu dă libertate de exprimare pe Hermeneia? Dar mai ales cum? Pentru că am impresia că pentru tine această afirmație este ori retorică pură ori o ceață deasă. Dorin Cozan, unul dintre cei mai inventivi autori de aici ne poate spune dacă l-am împiedicat vreodată să inoveze. Problema pe care o văd eu este că am impresia că tu confunzi libertatea de a o face cu imaginația de a o face. Iar acolo nu mai pot face eu nimic.
Petru, îmi cer scuze pentru întârzierea răspunsului (vremurile și împrejurările)! Îți doresc, la rândul meu, un an plin de toate gândurile tale bune alături de faptele plecate din ele, numai bine, om bun! Mulțumesc de trecere!
nici eu nu ma mai mir cind o observ pe cristina stefan ca vorbeste aiurea. a devenit aproape o obisnuinta "pe site-ul acesta". in orice caz ramin la parerea ca textul e destul de slabut si pe alocuri suna manelist. dar, recunosc, am eu o antipatie personala pentru manele. probabil ca trebuie sa imi cer scuze pentru ea de la unii
mulțumesc vlad. da, cred că ai punctat elemente adevărate. deși cred că sînt mai multe. și nu puține legate de mine. da, cred că dialogul este necesar și sînt decis să îl avem. chiar și aci în felul acesta. dar chiar și cu mine însumi.
Poezioara Otiliei Cazimir se intitulează, de fapt, "Gospodina", dar mai toate educatoarele care-i învaţă pe copii acest text îl intitulează "O furnică" sau "Furnica". Ea a intrat, de altfel, aproape în folclor, are şi variante pentru ultima strofă, iar multă lume nu-i cunoaşte autoarea...Tot aşa cum următorul cîntecel: "Înfloresc grădinile/ Ceru-i ca oglinda/ Prin livezi albinele/ Şi-au pornit colinda// Joacă fete şi băieţi/ Hora-n bătătură.../Ah! de ce n-am zece vieţi/ Să te cânt natură!" este este interpretat, cu veselie, în clasele primare, de elevi cu glasuri cristaline şi de învăţătorii lor, fără ca ei să mai ştie că autorul textului e St. O. Iosif!
mi-a placut asa: de trei zile ploua si apa murdara a ajuns pana la ferestre oamenii se sufocă nicio farama de soare am luat bormașina și am găurit pereții nicio farama de soare de trei zile meșterii cocoțați pe acoperișul bisericuței ca niște ciocănitori uriașe am dormit chircit pe covor și m-am trezit gaurit m-au trezit vocile care urlă unde mă-ta te duci și unde-o să dormi peste oraș s-a așezat un aspirator imens văd pe fereastră cum suge copacii oamenii se țin de borduri plouă nonstop mă îmbrac fără vlagă aștept microbuzul in ploaie aspiratorul suge orașul fiecare bordură îmi urlă unde mă-ta te duci și cum o să mori
Ioana este la varsta metamorfozei umane si poetice. A trecut pragul suferintei prin poezie. Imi aminteste de definitia liricului la Cioran. Mie imi revine sarcina sa o iubesc. Asta conteaza cel mai mult, mai mult decat a fi critic, maestru sau cine stie ce. A fi om, si iti garantez ca si aomenii aceia din fotografii....cresc.
Și cu ochiul plin de lacrimi națiunea cea română, Care are-n mii de inimi sufletul ei tremurând, Vede cum prin nori se stinge stea cu flacără divină Și aude-n cer un tunet și un gemet pe pământ...
Las un semn tocmai aici. Nu va cunosc nu ma cunosteti. Am urmarit(e drept tacut) scriitura dumneavoastra. O mina sigura, un autor care conduce textul si nu invers(cum e cazul meu). E un text inteligent, o inteligenta pe care am mai intilnit-o la Cosmin Perta si Claudiu Banu. Ca sa ma explic: initial am avut impresia ca citesc un proces verbal de constatare a unui deces liric si ludic. Sintem toti satui de autoconfesiuni si lamentatii. E o limita foarte fragila intre poezie si confesiune. Din punctul meu de vedere fiecare are o poveste, nu poezie. Cind reusesti sa ajungi la cel de linga tine(stiu ca e cliseu), chiar de-ar fi unul singur, inseamna ca ti-ai atins scopul. Subliniez citeva lucruri:
se simte faptul ca textul e scris dintr-o sau dintr-un instict/respiratie
se simte ca te stapinesti in asa fel incit cititorii te simt
Pentru mine senzorialul conteaza foarte mult in poezie. Adica fa-ma sa simt. Asta e poezia pentru mine.
Si nu e com de complezenta.
In plus, am vazut un com hilar. Nu am nici o intentie de a fi vulgar. Mie taica-miu imi zicea: mai pulica/emilica du-te si-mi adu sticla de votca.
am recepţionat, băieţi, un text destul de solid, cu un final elegant. nu ştiu nimic de fosta Vama Veche, dar nu toată lumea e tobă de carte! mulţumiri.
Un poem care imi trigger-eaza un deja-vu (de fapt, deja citit :-) de proportii plus cateva sentimente de actualitate. Nu stiu daca ti-am scris la vremea respectiva, daca da, sa ma ierti ca ma repet, dar imi place logosul acestui text. Plus atitudinea ta de "fetita mare" de aici. Andu
Idilă cu nostalgia. Evocare şi redimensionare. Expresia - poate nu foarte originală - se mulează perfect pe conţinut. Epicul şi liricul au un echilibru bun. Imaginea, care e decisivă într-o scriere de genul, e aşa cum trebuie - mai mult descriptivă decât sugestivă şi este obţinută printr-un lexic propice. Cred că e tipul de text care nu are nevoie de experienţa directă a cititorului pentru a fi simţit de acesta.
Dacă ar fi să aleg câteva versuri tari:
" pe atunci soarele curgea ca mălaiul" - pentru că îl văd ca un vers scris pentru "atunci", cu ochii de acum, şi înţeleg soarele curgând... repede şi împrăştiat.
" îl apăsam cu degetul mare
ca pe un bumb neîncheiat la piept"
"şterpeleam scăunelul scobit cu trei picioare
[...]
şi cântam mânzului cu piele de caramea"
La polul opus:
"săream gardul ca un hoţ să nu ştie nimeni unde sunt" - versul italic explică, şi o face fără valenţe artistice. Eu l-aş tăia, lăsând cititorul să tragă concluzii. Sau aş înlocui comparaţia astfel încât să surprind în ea şi sensul "să nu ştie nimeni unde sunt". Ceva ca "săream gardul ca un evadat".
"ca în formă de turtă dulce" - aş reformula, pentru a scăpa de "ca în".
În concluzie, e un text (foarte) curat din mai multe puncte de vedere, care, surprinzător, pentru tema pe care o abordează, mi-a plăcut mult, şi doar unitatea doi mă face să nu-l remarc şi altfel.
Ceea ce apreciez cel mai mult e tehnica si ineditul detaliilor care construiesc textul. Dau numai un exemplu care, din punctul meu de vedere, e o lectie despre cum se poate obtine un efect maxim. Negare: nu mi-e somn. Sinestezie: becul sfirie ca o canita incinsa pe plita(auditiv transformat in vizual) Inversiune: de liniste, capul imi suna. Mi-a atras atentia pasajul asta ca efect, mare efect pentru mine. Exista si multe altele de subliniat in text, cum sunt detaliile presarate exact ca printr-o sita, cit sa nu incarce textul. Plus repetitia flutre-sita, oarecum un rewind al motivului principal. Imi aduce oarecum a Perta si Naum, ca atmosfera, in sensul bun al cuvintului, nu ca inspiratie, ci ca realizare ce ramine originala. Nu ca influenta dar ca text se sine statator, cu autor bine definit. Si incadrarea la poezie mi se pare perfecta.
Sapphire, safir înghețat! Bună poezie, bine susținută de imagine. Primul vers de excepție, meditativ și incitant totodată, îndeamnă la atenție și anunță sensuri absconse. Dar următoarele două versuri au o ușurătate a zicerii cuceritoare. Încetineala și sfiala îngerilor, așa cum îndeobște sunt văzuți, are întradevăr ceva ca de gheață. Nu vi s-a părut niciodată? Ei bine, acum, Bianca Goean ne spune de ce: "cu răsărit de gheață în palme / ...se întorc acasă".
Este vorba de viata reala vazuta ca pe un cosmar. Imaginile nu sunt una in continuarea celeilalte, sunt confuze ca si un puzzle. Este o incercare de a scapa de toate obstacolele ("strig") care are ca finalitate refugiul intr-o personalitate de gheata, un "castel funebru", o minte rece.
cami, textul tau mi a amintit de un banc cu "țonțeria", celebru cand eram mic si frumos. acum, aici, interesanta mi s a parut ideea din finalul textului.
mi se pare cam mică fereastra(mă refer la câmpul vizual, dacă s-ar putea lungi în jos...) și nepotrivit titlul "cometariile altora". în timp ce eu adaug comentarii nu mai pot fi numite doar ale "altora", ci de exemplu "comentarii postate"... sau simplu "comentarii"
Bună revenire tuturor, în primul rînd. Eu una am o problemă cu profilul, mai precis cu datele introduse. Momentan am reușit cu fotografia. Folosesc Firefox, o fi din cauza asta? Mi se pare important să existe profilul, pentru că știu senzația pe care o am atunci cînd văd o pagină albă în dreptul unui nume. Încă un lucru:la ce se referă rubrica "Interactiv"?
Foarte repede şi la o primă vedere - "granit net superior forțelor mele, totuși reușesc s-o deschid.". Partea boldată este şi fără miză în economia textului, şi prozaică, şi tautologică. "A naibii amintiri" - acordul. Poate revin.
in ciuda scurtului comentariu sec al profetului, pot spune despre poezia ta ca imi place deosebit de mult, avand in vedere ca il gasesc pe acelasi om de odinioara. si pana cand lumea se va rasturna din nou, tu vei ramane acelasi, cu inclinatia spre misterul runelor, al hieroglifelor iubind femeia ca pe o zeita.... o sa mai trec the same.
Andu, apreciez bunele tale intentii si ai facut bine ca ai amintit de ele pentru ca altfel deveneam mai acida, desi tocmai pentru a vedea si parerile altora, bune sau rele, am postat aici. In legatura cu intelesurile poeziei mele nu vreau sa insist prea mult, desi chiar titlul spune ceva. O poezie care trebuia explicata are o problema si la asta trebuie sa ma mai gandesc. Ce m-a deranjat a fost faptul ca ai citit-o putin in deradere. A arde e una, a frige e alta, fara conotatii culinare. Ma acuzi de manelism desi am vazut ce sugestii ii faci lui Ionut Caragea (ah, viata mea). Daca tot a venit vorba, tot respectul pentru cel amintit mai sus. L-am citit si se vede ca nu e un amator. Nu ti se pare insa ca e cam curajoasa si exagerata afirmatia ta ca doar el scrie bine? Nu cred ca-l maguleste prea mult nici pe el. Crede-ma, sunt si altii care scriu exceptional in forma clasica, chiar si pe net. Apoi, o alta afirmatie care nu m-a lasat sa dorm prea bine. Daca scriu in forma clasica inseamna ca vreau sa-l copii pe I.C.? Ai spus ca este un Maestru si sa nu incerc sa ajung ca el:) Ce ar fi rau in asta? :) Vorbim despre o alta persoana fara acordul sau asa ca ma opresc aici, mai ales ca am facut un comentariu total neliterar dar are legatura cu scrierea mea, si cu dreptul la replica.:) Friendly...
Mulţam fain de trecere!
Ţin să specific şi aici că ideea poemului a venit după ce am citit poemul lui LIM, "Blestemul limbii de câine pe mână de om". Aşa că vă felicit pentru idee! Mă bucur că am reuşit să întăresc ideea asta din perspectiva câinelui...:)
Cu prietenie,
Raul
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Eu tot nu am înțeles Bobadil. Ce înseamnă "unui autor trebuie sa i se ofere cat mai multa libertate de exprimare"? Cine și cum nu dă libertate de exprimare pe Hermeneia? Dar mai ales cum? Pentru că am impresia că pentru tine această afirmație este ori retorică pură ori o ceață deasă. Dorin Cozan, unul dintre cei mai inventivi autori de aici ne poate spune dacă l-am împiedicat vreodată să inoveze. Problema pe care o văd eu este că am impresia că tu confunzi libertatea de a o face cu imaginația de a o face. Iar acolo nu mai pot face eu nimic.
pentru textul : Doină dePetru, îmi cer scuze pentru întârzierea răspunsului (vremurile și împrejurările)! Îți doresc, la rândul meu, un an plin de toate gândurile tale bune alături de faptele plecate din ele, numai bine, om bun! Mulțumesc de trecere!
pentru textul : al treilea război personal dePlăcută nostalgie! Eu aş da jos gardul, pe bune, ultimul vers :)
pentru textul : primăvara asta scălîmbă I denici eu nu ma mai mir cind o observ pe cristina stefan ca vorbeste aiurea. a devenit aproape o obisnuinta "pe site-ul acesta". in orice caz ramin la parerea ca textul e destul de slabut si pe alocuri suna manelist. dar, recunosc, am eu o antipatie personala pentru manele. probabil ca trebuie sa imi cer scuze pentru ea de la unii
pentru textul : Podul Grant de...cred că da, Virgil! am modificat...
pentru textul : Totul despre Mine demulțumesc vlad. da, cred că ai punctat elemente adevărate. deși cred că sînt mai multe. și nu puține legate de mine. da, cred că dialogul este necesar și sînt decis să îl avem. chiar și aci în felul acesta. dar chiar și cu mine însumi.
pentru textul : despre închiderea site-ului Hermeneia.com dePoezioara Otiliei Cazimir se intitulează, de fapt, "Gospodina", dar mai toate educatoarele care-i învaţă pe copii acest text îl intitulează "O furnică" sau "Furnica". Ea a intrat, de altfel, aproape în folclor, are şi variante pentru ultima strofă, iar multă lume nu-i cunoaşte autoarea...Tot aşa cum următorul cîntecel: "Înfloresc grădinile/ Ceru-i ca oglinda/ Prin livezi albinele/ Şi-au pornit colinda// Joacă fete şi băieţi/ Hora-n bătătură.../Ah! de ce n-am zece vieţi/ Să te cânt natură!" este este interpretat, cu veselie, în clasele primare, de elevi cu glasuri cristaline şi de învăţătorii lor, fără ca ei să mai ştie că autorul textului e St. O. Iosif!
pentru textul : ceainicul demi-a placut asa: de trei zile ploua si apa murdara a ajuns pana la ferestre oamenii se sufocă nicio farama de soare am luat bormașina și am găurit pereții nicio farama de soare de trei zile meșterii cocoțați pe acoperișul bisericuței ca niște ciocănitori uriașe am dormit chircit pe covor și m-am trezit gaurit m-au trezit vocile care urlă unde mă-ta te duci și unde-o să dormi peste oraș s-a așezat un aspirator imens văd pe fereastră cum suge copacii oamenii se țin de borduri plouă nonstop mă îmbrac fără vlagă aștept microbuzul in ploaie aspiratorul suge orașul fiecare bordură îmi urlă unde mă-ta te duci și cum o să mori
pentru textul : keep my secret well deIoana este la varsta metamorfozei umane si poetice. A trecut pragul suferintei prin poezie. Imi aminteste de definitia liricului la Cioran. Mie imi revine sarcina sa o iubesc. Asta conteaza cel mai mult, mai mult decat a fi critic, maestru sau cine stie ce. A fi om, si iti garantez ca si aomenii aceia din fotografii....cresc.
pentru textul : Fotografii cu oameni mici deȘi cu ochiul plin de lacrimi națiunea cea română, Care are-n mii de inimi sufletul ei tremurând, Vede cum prin nori se stinge stea cu flacără divină Și aude-n cer un tunet și un gemet pe pământ...
pentru textul : this is a film demoartea nu trebuie s-o înţelegem. Moartea trebuie să o conştientizăm, doar aşa vom trăi fiecare clipă la maxim.
pentru textul : frica de moarte deIată omul!
pentru textul : respir destilul acesta telegrafic
pentru textul : “Inclupatul” Bârligiu deLas un semn tocmai aici. Nu va cunosc nu ma cunosteti. Am urmarit(e drept tacut) scriitura dumneavoastra. O mina sigura, un autor care conduce textul si nu invers(cum e cazul meu). E un text inteligent, o inteligenta pe care am mai intilnit-o la Cosmin Perta si Claudiu Banu. Ca sa ma explic: initial am avut impresia ca citesc un proces verbal de constatare a unui deces liric si ludic. Sintem toti satui de autoconfesiuni si lamentatii. E o limita foarte fragila intre poezie si confesiune. Din punctul meu de vedere fiecare are o poveste, nu poezie. Cind reusesti sa ajungi la cel de linga tine(stiu ca e cliseu), chiar de-ar fi unul singur, inseamna ca ti-ai atins scopul. Subliniez citeva lucruri:
pentru textul : Noapte bună, copii dese simte faptul ca textul e scris dintr-o sau dintr-un instict/respiratie
se simte ca te stapinesti in asa fel incit cititorii te simt
Pentru mine senzorialul conteaza foarte mult in poezie. Adica fa-ma sa simt. Asta e poezia pentru mine.
Si nu e com de complezenta.
In plus, am vazut un com hilar. Nu am nici o intentie de a fi vulgar. Mie taica-miu imi zicea: mai pulica/emilica du-te si-mi adu sticla de votca.
am recepţionat, băieţi, un text destul de solid, cu un final elegant. nu ştiu nimic de fosta Vama Veche, dar nu toată lumea e tobă de carte! mulţumiri.
pentru textul : râsul ca o alergare deUn poem care imi trigger-eaza un deja-vu (de fapt, deja citit :-) de proportii plus cateva sentimente de actualitate. Nu stiu daca ti-am scris la vremea respectiva, daca da, sa ma ierti ca ma repet, dar imi place logosul acestui text. Plus atitudinea ta de "fetita mare" de aici. Andu
pentru textul : mălai deIdilă cu nostalgia. Evocare şi redimensionare. Expresia - poate nu foarte originală - se mulează perfect pe conţinut. Epicul şi liricul au un echilibru bun. Imaginea, care e decisivă într-o scriere de genul, e aşa cum trebuie - mai mult descriptivă decât sugestivă şi este obţinută printr-un lexic propice. Cred că e tipul de text care nu are nevoie de experienţa directă a cititorului pentru a fi simţit de acesta.
Dacă ar fi să aleg câteva versuri tari:
" pe atunci soarele curgea ca mălaiul" - pentru că îl văd ca un vers scris pentru "atunci", cu ochii de acum, şi înţeleg soarele curgând... repede şi împrăştiat.
" îl apăsam cu degetul mare
ca pe un bumb neîncheiat la piept"
"şterpeleam scăunelul scobit cu trei picioare
[...]
şi cântam mânzului cu piele de caramea"
La polul opus:
"săream gardul ca un hoţ
să nu ştie nimeni unde sunt" - versul italic explică, şi o face fără valenţe artistice. Eu l-aş tăia, lăsând cititorul să tragă concluzii. Sau aş înlocui comparaţia astfel încât să surprind în ea şi sensul "să nu ştie nimeni unde sunt". Ceva ca "săream gardul ca un evadat".
"ca în formă de turtă dulce" - aş reformula, pentru a scăpa de "ca în".
În concluzie, e un text (foarte) curat din mai multe puncte de vedere, care, surprinzător, pentru tema pe care o abordează, mi-a plăcut mult, şi doar unitatea doi mă face să nu-l remarc şi altfel.
pentru textul : copilărie deCeea ce apreciez cel mai mult e tehnica si ineditul detaliilor care construiesc textul. Dau numai un exemplu care, din punctul meu de vedere, e o lectie despre cum se poate obtine un efect maxim. Negare: nu mi-e somn. Sinestezie: becul sfirie ca o canita incinsa pe plita(auditiv transformat in vizual) Inversiune: de liniste, capul imi suna. Mi-a atras atentia pasajul asta ca efect, mare efect pentru mine. Exista si multe altele de subliniat in text, cum sunt detaliile presarate exact ca printr-o sita, cit sa nu incarce textul. Plus repetitia flutre-sita, oarecum un rewind al motivului principal. Imi aduce oarecum a Perta si Naum, ca atmosfera, in sensul bun al cuvintului, nu ca inspiratie, ci ca realizare ce ramine originala. Nu ca influenta dar ca text se sine statator, cu autor bine definit. Si incadrarea la poezie mi se pare perfecta.
pentru textul : mama iubire deSapphire, safir înghețat! Bună poezie, bine susținută de imagine. Primul vers de excepție, meditativ și incitant totodată, îndeamnă la atenție și anunță sensuri absconse. Dar următoarele două versuri au o ușurătate a zicerii cuceritoare. Încetineala și sfiala îngerilor, așa cum îndeobște sunt văzuți, are întradevăr ceva ca de gheață. Nu vi s-a părut niciodată? Ei bine, acum, Bianca Goean ne spune de ce: "cu răsărit de gheață în palme / ...se întorc acasă".
pentru textul : lumini. așteptând. deEste vorba de viata reala vazuta ca pe un cosmar. Imaginile nu sunt una in continuarea celeilalte, sunt confuze ca si un puzzle. Este o incercare de a scapa de toate obstacolele ("strig") care are ca finalitate refugiul intr-o personalitate de gheata, un "castel funebru", o minte rece.
pentru textul : Teenage angst decami, textul tau mi a amintit de un banc cu "țonțeria", celebru cand eram mic si frumos. acum, aici, interesanta mi s a parut ideea din finalul textului.
pentru textul : imperfect undeva lângă mine demi se pare cam mică fereastra(mă refer la câmpul vizual, dacă s-ar putea lungi în jos...) și nepotrivit titlul "cometariile altora". în timp ce eu adaug comentarii nu mai pot fi numite doar ale "altora", ci de exemplu "comentarii postate"... sau simplu "comentarii"
pentru textul : ultimele modificări pe site deBună revenire tuturor, în primul rînd. Eu una am o problemă cu profilul, mai precis cu datele introduse. Momentan am reușit cu fotografia. Folosesc Firefox, o fi din cauza asta? Mi se pare important să existe profilul, pentru că știu senzația pe care o am atunci cînd văd o pagină albă în dreptul unui nume. Încă un lucru:la ce se referă rubrica "Interactiv"?
pentru textul : un fel de numărătoare a bobocilor deAdrian, ai scris excelent.
Strofa aceasta este memorabilă:
Şi mă umple tainic golul tuturora,
Mugurul din ziduri moartea mi-o dezminte,
Vă salut fireşte, cât aici e ora,
În sfârşit îmi creşte inima de minte;
las semnul meu de apreciere pentru întreg, însă. may I?:)
pentru textul : Pensulă desi la profil si e- ul pe care l-am mancat de la aceeasi !
pentru textul : Concursul de Poezie „Astenie de primăvară - Hermeneia 2014” - rezultatele votului juriului deFoarte repede şi la o primă vedere - "granit net superior forțelor mele, totuși reușesc s-o deschid.". Partea boldată este şi fără miză în economia textului, şi prozaică, şi tautologică. "A naibii amintiri" - acordul. Poate revin.
pentru textul : Ultima zi din martie dein ciuda scurtului comentariu sec al profetului, pot spune despre poezia ta ca imi place deosebit de mult, avand in vedere ca il gasesc pe acelasi om de odinioara. si pana cand lumea se va rasturna din nou, tu vei ramane acelasi, cu inclinatia spre misterul runelor, al hieroglifelor iubind femeia ca pe o zeita.... o sa mai trec the same.
pentru textul : malkut desi vina vine de la vene prea lungi prea albastre miezul fiintei se oprește in timp in iubirea iubirii cine se mai iubeste pe sine?
pentru textul : singurătate deAndu, apreciez bunele tale intentii si ai facut bine ca ai amintit de ele pentru ca altfel deveneam mai acida, desi tocmai pentru a vedea si parerile altora, bune sau rele, am postat aici. In legatura cu intelesurile poeziei mele nu vreau sa insist prea mult, desi chiar titlul spune ceva. O poezie care trebuia explicata are o problema si la asta trebuie sa ma mai gandesc. Ce m-a deranjat a fost faptul ca ai citit-o putin in deradere. A arde e una, a frige e alta, fara conotatii culinare. Ma acuzi de manelism desi am vazut ce sugestii ii faci lui Ionut Caragea (ah, viata mea). Daca tot a venit vorba, tot respectul pentru cel amintit mai sus. L-am citit si se vede ca nu e un amator. Nu ti se pare insa ca e cam curajoasa si exagerata afirmatia ta ca doar el scrie bine? Nu cred ca-l maguleste prea mult nici pe el. Crede-ma, sunt si altii care scriu exceptional in forma clasica, chiar si pe net. Apoi, o alta afirmatie care nu m-a lasat sa dorm prea bine. Daca scriu in forma clasica inseamna ca vreau sa-l copii pe I.C.? Ai spus ca este un Maestru si sa nu incerc sa ajung ca el:) Ce ar fi rau in asta? :) Vorbim despre o alta persoana fara acordul sau asa ca ma opresc aici, mai ales ca am facut un comentariu total neliterar dar are legatura cu scrierea mea, si cu dreptul la replica.:) Friendly...
pentru textul : Un fel de poezie despre un fel de dragoste... deMulţam fain de trecere!
pentru textul : viaţă de câine în intersecţie deŢin să specific şi aici că ideea poemului a venit după ce am citit poemul lui LIM, "Blestemul limbii de câine pe mână de om". Aşa că vă felicit pentru idee! Mă bucur că am reuşit să întăresc ideea asta din perspectiva câinelui...:)
Cu prietenie,
Raul
Pagini