maia, te rog frumos sa-mi trimiti prin mail codul. incercasem cu codurile pe care mi le-ai dat mai inainte si nu merge. flabra, crede-ma, as fi citit răspunsul tău la acel text și la tine în pagină dacă rsp. nu e nevoie să vii aici ca să clarifici ceva. îmi cer scuze ptr ultima frază de acolo, uneori nu știu cînd și cum trebuie să mă opresc ca să fie pace. nu încerc să impun nimănui niciun fel de stil, doane ferește. din contra, vreau ca fiecare să-și valorizeze felul lui de a scrie, să iasă în cea mai bună lumină. te mai citesc și, dacă zici că te ajută cu ceva commurile mele, te voi mai comenta, fără de aberații. scuze încă o dată. da, imi imaginez și eu rostogolirea gingașă a merelor către iaz, ca într-un dans. formzulează cumva altfel, că fără indicii nu m-aș fi gîndit. multă inspirație! francisc, am consultat meniul HCODE dar nu prea l-am înțeles. mai încerc.
iote că am aflat și eu ceva nou!
Virgil, că bine zici în tot ce zici... doar că recently nu mă mai mișcă povești și doine, dulci eresuri, cum spunea Poetul... dezbateri și păreri despre Hristos, creștinism and such tocmai de Paștele catolic pe un site făcute tocmai de owner-ul site-ului... nu mă mișcă!
Mai mult, după câtă literatură există pe această temă o inițiativa mi se pare rizibilă.
De ce oare nu ne concentrăm noi aici pe site asupra POEZIEI? Sau asupra PROZEI? De ce simți tocmai TU nevoia să bagi un asemenea text aproape politizat în loc să facem ceea ce ar trebui să încercăm să facem... literatură!
Categoria cogito nu o văd pentru asemenea texte.. dubioase!
Mă dezamăgești, asta e ideea și poți să faci oricât de multe bule creștino-filozofico-logice pe milimetrul pătrat, văd că te pricepi la asta, pentru mine nu fac două parale pe lângă două cuvinte inspirate scrise din inimă la care, din păcate sau nu, te pricepi în egală măsură.
Treaba ta.
Pentru mine acest text rămâne slab și cu tendință.
probabil ati citit "Lumina" si ati facut comentariu la "gandul". se mai intampla sa incurci borcanele. eu nu vad nicio declaratie in textul de mai sus si niciun discurs. e, simplu, un text cum se zice pe Hermeneia, o poezie. minimalista poate, dar cu mai mult fler, as zice, decat alte minimaliste de pe site.
Eh, acum dacă ai ajuns chiar la fundul sacului cu editori mă ofer voluntar pentru postul de editor de criză? Hermeneia. Cu toată seriozitatea. Mi-ar plăcea să fac parte din conducerea colectivă (chiar și dacă aceasta înseamnă doar tu și cu mine) a acestui site pe care îl apreciez cu bunele și cu relele.
Andu
desi nu prea mi-a convenit asta, efectul titlului era unul vizual, in orice caz nu apasam pe tastatura aiurea. Arta presupune sa te "joci" serios si sa te abati de la norme.
vladimir ai remarcat ceva important pt mine. in jurul acelui vers se va naste cred inca un poem. daniela, multumesc. corina, nu-l certa pe virgil, ca dupa aia se supara pe amandoua si e pacat. andu, aceeasi poveste, te-ai gandit ca deja folosesti aceleasi fraze dintotdeauna?! spune ceva nou. eu n-am timp fizic sa nu spun nimic cand scriu, pt ca scriu doar cand simt ca am ceva de spus. si nu, nu te entuziasma, nu ma enervezi, mi se inchid ochii de somn si nici in seara asta nu pot salva lumea de prejudecati. noapte linistita tuturor
Nu prea ma impac de la inceput cu acest text. A, e de rau? E de rau, da, acum am observat pentru prima data in toti anii astia ca Emilian foloseste englezisme in texte si ce rau e. Si nici finalul nu imi place, cu viata care e un avort spontan, suna dur si metaforic, poate prea dur. E ceva in neregula acolo, si prin randurile unde tot apare america, fara semnificatia cautata de mine. Apoi ma gandesc sa inlocuiesc america de peste tot, cu romania. Cu numele ei, al fiintei iubite. Cu numele iubitei tale sau cu numele iubitului meu. Cu numele mamei, cu numele tatalui sau al Tatalui. Habar n-am daca asta a fost ideea autorului, insa asa am vazut eu poemul sau, asa l-am inteles, cu ideea asta m-a surprins teribil. Gata. Aur.
ion, si eu m am gandit initial ce categorie s ar potrivi cel mai bine textului de fata. experiment- pt ca limbajul si tehnica contureaza altfel un univers magic, prin tesatura locurilor comune prezente, poezie - pt ca emotia este, proza- din cauza limbajului, a dialogului etc emiemi, perfect comul tau. multumesc. si pt penita. hialin, multumit pt ca nu m-ai evitat si acum
ok, let's see:
"femeile goale pe străzi
cu glezne oranj în zenit" -- mie îmi sună eventual „păunescian” dar sub nicio formă bacovian.
„storc coji de lămâie absent” --- unii vor spune că ai o obsesie „citrică”. glezne portocalii, lămîi.
chiar și „cuvintele umede tac/ pe crucile azi fumurii” sună oarecum emfatic. eu nu îl percep pe bacovia așa. pentru mine bacovia este un introvert, un anti-culoare, anti-mișcare. și mai ales anti-declamație. dar asta este percepția mea.
în DEX-ul din nouășopt scrie așa: VENÍT, -Ă, (1) venituri, s.n., (2) veniți, -te, s.m. și f. 1. S.n. Sumă de bani care revine unei persoane sau firme dintr-o activitate prestată sau din proprietatea deținută, într-o perioadă de timp; câștig, beneficiu. ♢ Venit național = indicator macroeconomic al rezultatelor activității (anuale) reprezentând suma veniturilor încasate de posesorii factorilor de producție care participă direct sau indirect la producție. 2. S.m. și f. Persoană care vine, se prezintă undeva, la cineva. ♢ Nou venit = persoană sosită de curând undeva, la cineva. – V. veni. Sursa: DEX '98 | Este o greșeală de tipar? întreb și eu, așa ca românul dezromânizat, cum îi place Bobadilului să mă caracterizeze.... dar întreb. Poate mă luminați. Este oare nevoie totdeauna de liniuța de legătură ca să fie cuvînt de sine stătător?
Nasol.. eu am vrut să zic doar că mi-a plăcut..apoi, uite, în doua-trei cuvinte ai explicat tot ce era de explicat și suficient de vizibil cred; eu ce să mai explic?. Treaba cu situl cela nu era o acuză de plagiat, era o asociere pe care eu am făcut-o prin prisma acelei tehnici, pusă în discuție.
imagineaza-ti ca sint in Anthony, New Mexico si ma uit la niste afise cu Roswell si Alamogordo si iti citesc textul despre spatiu si timp daca nu plec la timp hiar ca aud impuscaturi, ca tot am intrat in Vestul salbatic imi place textul
un text care mă ispitește să fiu ironic. o fi cald în românia, sau așa mi s-a spus. dar nu cred că face bine la poezie. un text care cel puțin pe mine nu mă convinge că trece prea mult dincolo de epidermă. și e și scris se pare în grabă. iar graba nu satisface nici măcar în poezie.
Doru, această scurtă povestire ar fi încăput foarte bine la rubrica poezie, știi că barierele au fost de mult înlăturate, rămâne doar chestie de dispoziție, sa-i spui proză sau poezie. Remarc patetismul discret în această arhitectură a sinelui, precum și totalul abandon în noua realitate: "Lumea e, într-adevăr, minunată, dacă a putut construi un oraș numai pentru mine. Nu mă mai spăl, nu mă mai îmbrac după ultima modă, nu mă mai pretind cel mai bun în toate pentru că nu e nimeni care să mă vadă" P.s : îmi place acest tip de proză foarte scurtă, dar cu un conținut esențializat, cu o filozofie și sinceritate de jurnal distinse...
"marite crai".. credeam ca nu citesc bine. iata ca a reusit cineva sa ma faca sa rid astazi. bine, cum doresti tu dar in principiu incercam sa pastram paginile si categoriile corect. asta reprezinta un avantaj si pentru tine. in ce priveste HCODE nu cred ca e chiar asa de greu pe cit se pare mai ales daca stii HTML
Să ştii că părerea ta contează foarte mult pentru mine. Cred că eu m-am exprimat în grabă. În epoca mea veche, adică de piatră, am păţit ceva neplăcut chiar aici pe Hermeneia, am modificat un text la sugestia unui critic destul de cunoscut şi am fost ironizat pentru această slăbiciune de alt critic de aici şi mai cunoscut. Atunci am luat hotărârea să ţin cont de toate părerile şi la sfârşit să iau o hotărâre în funcţie de aceste păreri. Aşa că recunosc faptul că am fost în răspuns destul de neclar. Cu prietenie, Ioan.
iata ca textul asta a ridicat o problema: pe mess, cineva ( membru al sitului, dar, pentru ca nu a intervenit aici, banuiesc ca a avut motivele sale si i le respect) imi spune ca textul pare o rescriere a unuia haiku apartinand lui Serban Codrin. anume: "greieri in altar cantand un psalm de demult iisus pe ganduri' spre rusinea mea, marturisesc ca nu am stiut pana acum nimic despre d-l Serban Codrin. Si nici acum nu stiu, de fapt. Voi incerca sa aflu mai multe, am inteles ca este un mare autor de haiku cu tema religioasa. "Capetele de acuzare", ca sa spun asa, sunt atat mesajul, cat si forma eliptica a textui meu. Imi cer scuze, dar asemanarea, atata cata este, e pur intamplatoare, cauzata de folosirea unor simboluri imuabile si vechi de cand lumea. Detest plagiatul. sa nu uit: multumesc, Andu. Probabil ca de acolo provine expresia "cu tzaraita". :)
Initila, fusesem deranjat putin de formulare "sa nu te la LA calcai". Recitind, nu stiu in ce proportie indusa, in ce proportie asumata, opinia mea e ca s-ar putea sa ai dreptate. Personal, as merge pe o varianta mai in forta, care sa sustina ori sa sa impinga mai departe acel brinci pe trepte.
am citit de mai multe ori textul si de fiecare data am ramas in aceeasi obscuritate. daca in prima strofa exista un oarecare fir al ideilor, strofa a doua (mie cel putin) nu-mi spune nimic. cred ca o exprimare mai degajata a ideilor ar face textul mai inteligibil si mai putin obositor pentru cititor.
19.09. m-am deznebunit :) ma tot gindesc sa-ti spun o poezie frumoasa da nu-mi vine-n minte decit : Greseala mea, greseala mea, imensa mea greseala de ortografie si neiertata gafa. iata cum scriu: giraffa h
nu stiu, am impresia ca fie doar pe pagina mea, fie pe intregul site nu prea mai citeste nimeni, si cu atat mai putin sunt de aflat sugestii interesante. eu de asa ceva as avea nevoie acum. PS: asadar ti se pare ca suna bine... atunci probabil ca ar trebui sa schimb cam pe-aici: "chipurile deformate ale celor iubiți numele celor iubiți"...
"La fel cum Luna poate bate în fereastră, la fel cum o piatră poate sta în lacrimă etc., metaforic vorbind şi Luna poate sta agăţată." (Cezar)
Cezar,
...A presupune ori a spune pe de-a dreptu' că oareşcine de pe acest site nu pricepe o metaforă nu înseamnă altceva decât să arăţi cât de naivoliterar eşti; pentru că 1. "în luna stă agăţată pe cer" marea problemă nu stă în metaforă (fie ea chiar clişeică/nesărată/infantilă etc), cu alte cuvinte, nu stă în verb - agăţată - ci stă în tautologia "pe cer". Bineînţeles: într-un univers cutare, luna poate sta agăţată până şi de iţarii lu' Moş Crăciun, dar până una alta, primordial, luna stă în cer, de aceea, acea "metaforă" e tautologică.
Apoi, "chipul ei de aur", sintagmă pre-prepaşoptistă (cred că o găseşti şi-n Biblie) este în stare să distrugă orice discurs, al oricărui autor; "lumina ei minunată" păcătuieşte prin sărăcie ("minunată" nu spune nimic; poate fi totul şi nimic; când un autor este în impas creator, mai uzează de astfel de petice); "cu lumina ei minunată şi cu mărirea ei, ne face s-o privim în fiecare noapte când cerul e senin" - fraza asta (pentru că mi-e greu să o ridic la rang de versuri) poate fi oricât de inocentă/sensibilă etc... tot infantilă rămâne, fără vlagă artistică, fără nimic; nu mai pomenesc de umorul din "când cerul e senin" vs "în fiecare noapte"
...Spre a doua "unitate" nu mai privesc. Remarc doar "mama nopţilor" - numai aşa nu a fost numită această minunate entitate.
...Aşadar, acest text, stând la "magazie" este privilegiat, iar frustrarea ta este manifestată spre editori ori cititori; originea ei este în autor. Sunt sigur că, pe viitor, vei da dreptate acestor firi mogule, care vor să-ţi oprească urcuşul scriitoricesc.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
maia, te rog frumos sa-mi trimiti prin mail codul. incercasem cu codurile pe care mi le-ai dat mai inainte si nu merge. flabra, crede-ma, as fi citit răspunsul tău la acel text și la tine în pagină dacă rsp. nu e nevoie să vii aici ca să clarifici ceva. îmi cer scuze ptr ultima frază de acolo, uneori nu știu cînd și cum trebuie să mă opresc ca să fie pace. nu încerc să impun nimănui niciun fel de stil, doane ferește. din contra, vreau ca fiecare să-și valorizeze felul lui de a scrie, să iasă în cea mai bună lumină. te mai citesc și, dacă zici că te ajută cu ceva commurile mele, te voi mai comenta, fără de aberații. scuze încă o dată. da, imi imaginez și eu rostogolirea gingașă a merelor către iaz, ca într-un dans. formzulează cumva altfel, că fără indicii nu m-aș fi gîndit. multă inspirație! francisc, am consultat meniul HCODE dar nu prea l-am înțeles. mai încerc.
pentru textul : seară de iulie în sat deiote că am aflat și eu ceva nou!
pentru textul : dificultatea de a fi creștin deVirgil, că bine zici în tot ce zici... doar că recently nu mă mai mișcă povești și doine, dulci eresuri, cum spunea Poetul... dezbateri și păreri despre Hristos, creștinism and such tocmai de Paștele catolic pe un site făcute tocmai de owner-ul site-ului... nu mă mișcă!
Mai mult, după câtă literatură există pe această temă o inițiativa mi se pare rizibilă.
De ce oare nu ne concentrăm noi aici pe site asupra POEZIEI? Sau asupra PROZEI? De ce simți tocmai TU nevoia să bagi un asemenea text aproape politizat în loc să facem ceea ce ar trebui să încercăm să facem... literatură!
Categoria cogito nu o văd pentru asemenea texte.. dubioase!
Mă dezamăgești, asta e ideea și poți să faci oricât de multe bule creștino-filozofico-logice pe milimetrul pătrat, văd că te pricepi la asta, pentru mine nu fac două parale pe lângă două cuvinte inspirate scrise din inimă la care, din păcate sau nu, te pricepi în egală măsură.
Treaba ta.
Pentru mine acest text rămâne slab și cu tendință.
din prea mult avânt :-}
pentru textul : Fiara deprobabil ati citit "Lumina" si ati facut comentariu la "gandul". se mai intampla sa incurci borcanele. eu nu vad nicio declaratie in textul de mai sus si niciun discurs. e, simplu, un text cum se zice pe Hermeneia, o poezie. minimalista poate, dar cu mai mult fler, as zice, decat alte minimaliste de pe site.
pentru textul : gândul decu pofta ta nebună de râs Adriana, doar că am avut un prolog neinteresant:)
pentru textul : caut femeie deEh, acum dacă ai ajuns chiar la fundul sacului cu editori mă ofer voluntar pentru postul de editor de criză? Hermeneia. Cu toată seriozitatea. Mi-ar plăcea să fac parte din conducerea colectivă (chiar și dacă aceasta înseamnă doar tu și cu mine) a acestui site pe care îl apreciez cu bunele și cu relele.
pentru textul : Jurnal de nesomn 2.0 - IV – deAndu
mulțumim, Cris, cami era în vacanță la noi...:)
pentru textul : poeții dorm în vaze deFrumos elogiu adus poeziei. Aici mai mult decât în alte texte, traspiri fior poetic.Și fiara este sublimă. Mi-a plăcut.
pentru textul : yerba mate. fotografii de demult și tablouri deNu mă pricep să comentez în domeniu, deci mă limitez la: foarte tare!
pentru textul : gorunul cunoaşterii deAm găsit o listă oficială, cu toate premiile. Şi mai există un "hermenian" premiat - e vorba de:
Premiul special al Bibliotecii „I. H. Rădulescu” – Maricica Frumosu (Criuleni Republica Moldova).
pentru textul : Autori Hermeneia premiaţi la Târgovişte deFelicitări!
desi nu prea mi-a convenit asta, efectul titlului era unul vizual, in orice caz nu apasam pe tastatura aiurea. Arta presupune sa te "joci" serios si sa te abati de la norme.
vladimir ai remarcat ceva important pt mine. in jurul acelui vers se va naste cred inca un poem. daniela, multumesc. corina, nu-l certa pe virgil, ca dupa aia se supara pe amandoua si e pacat. andu, aceeasi poveste, te-ai gandit ca deja folosesti aceleasi fraze dintotdeauna?! spune ceva nou. eu n-am timp fizic sa nu spun nimic cand scriu, pt ca scriu doar cand simt ca am ceva de spus. si nu, nu te entuziasma, nu ma enervezi, mi se inchid ochii de somn si nici in seara asta nu pot salva lumea de prejudecati. noapte linistita tuturor
pentru textul : amidon deNu prea ma impac de la inceput cu acest text. A, e de rau? E de rau, da, acum am observat pentru prima data in toti anii astia ca Emilian foloseste englezisme in texte si ce rau e. Si nici finalul nu imi place, cu viata care e un avort spontan, suna dur si metaforic, poate prea dur. E ceva in neregula acolo, si prin randurile unde tot apare america, fara semnificatia cautata de mine. Apoi ma gandesc sa inlocuiesc america de peste tot, cu romania. Cu numele ei, al fiintei iubite. Cu numele iubitei tale sau cu numele iubitului meu. Cu numele mamei, cu numele tatalui sau al Tatalui. Habar n-am daca asta a fost ideea autorului, insa asa am vazut eu poemul sau, asa l-am inteles, cu ideea asta m-a surprins teribil. Gata. Aur.
pentru textul : puls 0 deion, si eu m am gandit initial ce categorie s ar potrivi cel mai bine textului de fata. experiment- pt ca limbajul si tehnica contureaza altfel un univers magic, prin tesatura locurilor comune prezente, poezie - pt ca emotia este, proza- din cauza limbajului, a dialogului etc emiemi, perfect comul tau. multumesc. si pt penita. hialin, multumit pt ca nu m-ai evitat si acum
pentru textul : mama iubire deok, let's see:
pentru textul : balada ploilor pierdute 3 de"femeile goale pe străzi
cu glezne oranj în zenit" -- mie îmi sună eventual „păunescian” dar sub nicio formă bacovian.
„storc coji de lămâie absent” --- unii vor spune că ai o obsesie „citrică”. glezne portocalii, lămîi.
chiar și „cuvintele umede tac/ pe crucile azi fumurii” sună oarecum emfatic. eu nu îl percep pe bacovia așa. pentru mine bacovia este un introvert, un anti-culoare, anti-mișcare. și mai ales anti-declamație. dar asta este percepția mea.
în DEX-ul din nouășopt scrie așa: VENÍT, -Ă, (1) venituri, s.n., (2) veniți, -te, s.m. și f. 1. S.n. Sumă de bani care revine unei persoane sau firme dintr-o activitate prestată sau din proprietatea deținută, într-o perioadă de timp; câștig, beneficiu. ♢ Venit național = indicator macroeconomic al rezultatelor activității (anuale) reprezentând suma veniturilor încasate de posesorii factorilor de producție care participă direct sau indirect la producție. 2. S.m. și f. Persoană care vine, se prezintă undeva, la cineva. ♢ Nou venit = persoană sosită de curând undeva, la cineva. – V. veni. Sursa: DEX '98 | Este o greșeală de tipar? întreb și eu, așa ca românul dezromânizat, cum îi place Bobadilului să mă caracterizeze.... dar întreb. Poate mă luminați. Este oare nevoie totdeauna de liniuța de legătură ca să fie cuvînt de sine stătător?
pentru textul : hermeneia 2.0 deNasol.. eu am vrut să zic doar că mi-a plăcut..apoi, uite, în doua-trei cuvinte ai explicat tot ce era de explicat și suficient de vizibil cred; eu ce să mai explic?. Treaba cu situl cela nu era o acuză de plagiat, era o asociere pe care eu am făcut-o prin prisma acelei tehnici, pusă în discuție.
pentru textul : urâții deimagineaza-ti ca sint in Anthony, New Mexico si ma uit la niste afise cu Roswell si Alamogordo si iti citesc textul despre spatiu si timp daca nu plec la timp hiar ca aud impuscaturi, ca tot am intrat in Vestul salbatic imi place textul
pentru textul : Spatiul Timpului (I,II,III) deun text care mă ispitește să fiu ironic. o fi cald în românia, sau așa mi s-a spus. dar nu cred că face bine la poezie. un text care cel puțin pe mine nu mă convinge că trece prea mult dincolo de epidermă. și e și scris se pare în grabă. iar graba nu satisface nici măcar în poezie.
pentru textul : fahrenheit game deDoru, această scurtă povestire ar fi încăput foarte bine la rubrica poezie, știi că barierele au fost de mult înlăturate, rămâne doar chestie de dispoziție, sa-i spui proză sau poezie. Remarc patetismul discret în această arhitectură a sinelui, precum și totalul abandon în noua realitate: "Lumea e, într-adevăr, minunată, dacă a putut construi un oraș numai pentru mine. Nu mă mai spăl, nu mă mai îmbrac după ultima modă, nu mă mai pretind cel mai bun în toate pentru că nu e nimeni care să mă vadă" P.s : îmi place acest tip de proză foarte scurtă, dar cu un conținut esențializat, cu o filozofie și sinceritate de jurnal distinse...
pentru textul : Orasul de"marite crai".. credeam ca nu citesc bine. iata ca a reusit cineva sa ma faca sa rid astazi. bine, cum doresti tu dar in principiu incercam sa pastram paginile si categoriile corect. asta reprezinta un avantaj si pentru tine. in ce priveste HCODE nu cred ca e chiar asa de greu pe cit se pare mai ales daca stii HTML
pentru textul : dimineață la nice deSă ştii că părerea ta contează foarte mult pentru mine. Cred că eu m-am exprimat în grabă. În epoca mea veche, adică de piatră, am păţit ceva neplăcut chiar aici pe Hermeneia, am modificat un text la sugestia unui critic destul de cunoscut şi am fost ironizat pentru această slăbiciune de alt critic de aici şi mai cunoscut. Atunci am luat hotărârea să ţin cont de toate părerile şi la sfârşit să iau o hotărâre în funcţie de aceste păreri. Aşa că recunosc faptul că am fost în răspuns destul de neclar. Cu prietenie, Ioan.
pentru textul : clona deiata ca textul asta a ridicat o problema: pe mess, cineva ( membru al sitului, dar, pentru ca nu a intervenit aici, banuiesc ca a avut motivele sale si i le respect) imi spune ca textul pare o rescriere a unuia haiku apartinand lui Serban Codrin. anume: "greieri in altar cantand un psalm de demult iisus pe ganduri' spre rusinea mea, marturisesc ca nu am stiut pana acum nimic despre d-l Serban Codrin. Si nici acum nu stiu, de fapt. Voi incerca sa aflu mai multe, am inteles ca este un mare autor de haiku cu tema religioasa. "Capetele de acuzare", ca sa spun asa, sunt atat mesajul, cat si forma eliptica a textui meu. Imi cer scuze, dar asemanarea, atata cata este, e pur intamplatoare, cauzata de folosirea unor simboluri imuabile si vechi de cand lumea. Detest plagiatul. sa nu uit: multumesc, Andu. Probabil ca de acolo provine expresia "cu tzaraita". :)
pentru textul : Golgotă deInitila, fusesem deranjat putin de formulare "sa nu te la LA calcai". Recitind, nu stiu in ce proportie indusa, in ce proportie asumata, opinia mea e ca s-ar putea sa ai dreptate. Personal, as merge pe o varianta mai in forta, care sa sustina ori sa sa impinga mai departe acel brinci pe trepte.
pentru textul : sarut de siguranta deMa straduiesc sa inteleg finalul.
pentru textul : studiu în alb și negru deharmsiană. frumos ma mir ca n-au reactionat profunzii si adîncii zen(atici) :))
pentru textul : Povești pseudo-Zen (2) de"adevarat" nu "adevarant" sorry
pentru textul : Cine scrie prost, scrie prost deam citit de mai multe ori textul si de fiecare data am ramas in aceeasi obscuritate. daca in prima strofa exista un oarecare fir al ideilor, strofa a doua (mie cel putin) nu-mi spune nimic. cred ca o exprimare mai degajata a ideilor ar face textul mai inteligibil si mai putin obositor pentru cititor.
pentru textul : Zar de19.09. m-am deznebunit :) ma tot gindesc sa-ti spun o poezie frumoasa da nu-mi vine-n minte decit : Greseala mea, greseala mea, imensa mea greseala de ortografie si neiertata gafa. iata cum scriu: giraffa h
pentru textul : Innebunim, adesea, fix la sase denu stiu, am impresia ca fie doar pe pagina mea, fie pe intregul site nu prea mai citeste nimeni, si cu atat mai putin sunt de aflat sugestii interesante. eu de asa ceva as avea nevoie acum. PS: asadar ti se pare ca suna bine... atunci probabil ca ar trebui sa schimb cam pe-aici: "chipurile deformate ale celor iubiți numele celor iubiți"...
pentru textul : pe străzi pe ziduri de"La fel cum Luna poate bate în fereastră, la fel cum o piatră poate sta în lacrimă etc., metaforic vorbind şi Luna poate sta agăţată." (Cezar)
Cezar,
...A presupune ori a spune pe de-a dreptu' că oareşcine de pe acest site nu pricepe o metaforă nu înseamnă altceva decât să arăţi cât de naivoliterar eşti; pentru că 1. "în luna stă agăţată pe cer" marea problemă nu stă în metaforă (fie ea chiar clişeică/nesărată/infantilă etc), cu alte cuvinte, nu stă în verb - agăţată - ci stă în tautologia "pe cer". Bineînţeles: într-un univers cutare, luna poate sta agăţată până şi de iţarii lu' Moş Crăciun, dar până una alta, primordial, luna stă în cer, de aceea, acea "metaforă" e tautologică.
Apoi, "chipul ei de aur", sintagmă pre-prepaşoptistă (cred că o găseşti şi-n Biblie) este în stare să distrugă orice discurs, al oricărui autor; "lumina ei minunată" păcătuieşte prin sărăcie ("minunată" nu spune nimic; poate fi totul şi nimic; când un autor este în impas creator, mai uzează de astfel de petice); "cu lumina ei minunată şi cu mărirea ei, ne face s-o privim în fiecare noapte când cerul e senin" - fraza asta (pentru că mi-e greu să o ridic la rang de versuri) poate fi oricât de inocentă/sensibilă etc... tot infantilă rămâne, fără vlagă artistică, fără nimic; nu mai pomenesc de umorul din "când cerul e senin" vs "în fiecare noapte"
...Spre a doua "unitate" nu mai privesc. Remarc doar "mama nopţilor" - numai aşa nu a fost numită această minunate entitate.
...Aşadar, acest text, stând la "magazie" este privilegiat, iar frustrarea ta este manifestată spre editori ori cititori; originea ei este în autor. Sunt sigur că, pe viitor, vei da dreptate acestor firi mogule, care vor să-ţi oprească urcuşul scriitoricesc.
Toate bune!
pentru textul : Luna dePagini