Pacat, poemul incepea bine, dar vine acel irecuperabil "iubesc poezia" care rupe atomosfera din punctul meu de vedere, iar "ucide-ma cu o lacrima" condamna definitiv la banalitate, mai ales ca forma minimalista nu-ti da sansa sa mai intrezaresti pe undeva vreo speranta.
e logic ce spui eu aș adăuga faptul că și autoreferențialitatea implică acel tragism existent la un nivel maxim de sinceritate caracteristică mulțumesc ptr opinie, știi cât contează
Silvia, aici este Hermeneiea.com, nu mailul d-lui Titarenco. Dar faptul ca tu ai considerat de bun simt sa-ti expui frustrarile in public spune multe. Gestul lui Virgil - de schimbare a nivelului tau de la autor la novice - nu este unul autocratic. Problema a fost discutata in consiliul Hermeniei , s-a supus la vot si toti am fost de acord cu monitorizare ta. In sperata ca vom avea o supriza placuta pe parcurs. Ei bine, ultimul tau text numai o surpriza placuta n-a fost. Sorry. Ca sa nu mai lungim povestea, ii solicit si eu lui Virgil suspendarea contului tau. Nu te tine nimeni cu forta aici iar moderatorii si al editorii Hermeneei nu au sarcina de a pansa ranile orgoliului nimanui.
Scriitorul Petre Stoica a existat cu siguranță mai ales pentru zona culturală bănățeană, publica prin anii 70. Cornel Ungureanu îi prezenta cărțile, Ioana Ieronim îl traducea ș.a.m.d. Fiind mai în vârstă decât tatăl meu, nu știu dacă mai trăiește, dacă mai traduce, dacă mai scrie efectiv. Și să mai spunem că avea structural, un echivalent creativ cu pictura lui Alin Gheorghiu. Acum e posibil ca Petru Hamat, el însuși originar din aceeași zonă, să fie influențat de stilul acesta de "poem în proză", de altă factură decât suntem obișnuiți. Nu este un delict. Și mai ales în poezie, nu trebuie niciodată să semănăm cu Marin Sorescu și nici măcar cu Gabriela Negreanu (vezi ciclul "Monolog în oglindă"). Câți autori nu sunt contestați? Câți dintre noi vor fi, vor rămâne în manualele de limba română? Și ce instanțe literare vor decide? În acest text, eu personal am găsit imagini stilistice aparte ce mi-au atras atenția, de exemplu "plecase când nici nu deschisesem bine ochii bruma groasă de lapte se așezase pe întreaga retină". Mai mult, mi se pare evocarea bunicii de-o manieră discretă, reținută, însă intensă. Bărbătească. Eu cred că autorul are șanse. Scrie, Petru Hamat!
inițial am spus că voi trece peste "comentariul" tău la poazie mea "clar de clar" care a fost cauza avertismentului dat, dar ulterior m-am gândit că ar fi bine să-ți răspund........este drept, că am neglijat citirea completă a regulamentului , iar pentru acest lucru îmi asum întreaga vină și responsabilitate. cât despre textul cu pricina (dacă tot l-ai "comentat"), trebuie să-ți spun că aprecierile tale conduc la următoarea concluzie: nu ai înțeles nimic din text, pornind de la titlu și ajungând până la ultimul vers.așa că hai mai bine să încercșm sș nu aruncăm cuvinte doar de dragul de a o face sau ca să impunem o anumită autoritate.m-aș înclina efectiv în fața părerii tale dacă ai fi autorul unor texte care tind efectiv spre perfecțiune........să fim puțin mai moderați și mai modești......
abia acum înțeleg de unde „cutremurarea” ta, numai că eu, adresându-mă Marianie, de fapt (nu? așa-mi amintesc...) nu voiam să te ironizez pe tine.(constat că se întâmplă ceva ciudat, sunt ironică fără să am habar!) pur și simplu, îmi spuneam o părere despre un text. tu ai avut o altă părere, am declarat că n-am nimic împotrivă; dar n-a fost de ajuns, ai continuat. din nefericire, n-am putut să tac, deci tot eu sunt de vină.
ok, fie, cred că pot trăi și cu o vină în plus.
mușchi oricum n-am, nici măcar baloane, să le umflu în loc de, și nici timp pentru așa ceva n-am. sinceră să fiu, nici chef...
așa că îți urez, cordial, o zi bună (uite, e aproape dimineață)!
Am reținut ultima strofă, deși finalul cred că poate fi revăzut, în privința topicii, care o face cam ambiguă. Restul poeziei mi se pare că are imagini comune: "mă liniștesc zgomote albastru conturate", "pereții privirii tale", "piatră curgând".
Aleks, mai e ceva de lucru pe acest text. Sunt cuvinte în plus și cuvinte care lipsesc, cuvinte care ar merge sub alte forme. Nu e un poem prost. E în alt registru față de cum ai scris tu. Și e chiar de urmărit. Mai scrie.
Desigur, in fata unui asemenea material (destul de amplu) ai trei alternative: sa taci si sa-ti vezi de treaba (asta face cam toata lumea pe aici, nu?), sa zici si tu ceva acolo ca sa pari destept si sa faci o critica adevarata, material fiind destul slava Domnului. Acum, avand in vedere situatia "de facto" eu aleg varianta a doua desi stiu ca este cea mai nashpa ca sa ma exprim asa, usor sub-cuantic adica bobadilic. Eu am observat demult la Gorun o tendinta de analiza din multiple unghiuri a ceea ce domnia sa numeste, re-numeste si re-denumeste "postmodernism" si poate de aceea am avut o retinere, un fel de senzatie ca aceea cand te strang pantalonii si nu iti mai poti arata argumentele fizice ale virilitatii pana nu ramai cu toate riscurile aferente in curul gol, deci cum spuneam, notiunea de postmodernism cred ca nu are ce cauta intr-o astfel de dezbatere, de altfel foarte interesanta. O caracteristica a logicii lui gorun (si nu e putin lucru dar spun ca exista asa ceva o logica a lui manolescu gorun) este spatiul cantorian din care ea isi trage seva iar eu unul raman un admirator al acestui gen de rebeliune teo-teoretizata. Iar de aici pana la a aborda un subiect de greutatea si importanta celui de aici este probabil distanta de doar cateva volume care, sincer, dac-ar fi, eu le-as citi fara somn. Felicitari si o penita aurie si de la mine. Andu
interesant desi oscilez intre a "alege" (asa teoretic) fie textul - colaj - intreg, fie varianta de a-l citi ca pe niste texte distincte. ai incercat o coagulare. nu stiu daca e reusita sau e doar artificiala. emilian scrie bine, stie sa te faca sa simti in stomac si in creierul mic ceea ce probabil simte el, sau ceea ce ar vrea sa te faca pe tine sa simti. e o poezie la frontiera intre arta si freud
iată că (fiindcă e polemică) intru în dialog cu alt comentator. matei, a asemăna românia cu iugoslavia trădează ori ignoranţă socio-culturală ori ignoranţă istorică. românia este în copleşitoarea ei majoritate creştin-ortodoxă din bucovina pînă în banat şi din mangalia pînă în săpînţa. chiar şi greco-catolicii ritual vorbind se integrează în acelaşi spaţiu cultural. iugoslavia nu a fost niciodată aşa ceva. dar argumentele pot fi mult mai multe.
Mulţumesc pt. comentariul pe care l-ai făcut pe text. Îţi dau dreptate în ceea ce priveşte rimele. În prima strofă citeşte mai atent, fiindcă greşeşti când spui că am pus virgulă între subiect şi predicat: e vorba de două substantive - "zăngănit" şi "scrâşnet" - nu sunt unul şi acelaşi lucru.
Apoi, textul de faţă nu îşi propune să concureze cu textele ce respectă toate canoanele prozodiei. Tu spui, versificaţia e nulă, nu ţi se pare că eşti prea categoric? Versificaţia nu ţine numai de rimă, ci de multe alte lucruri. Apoi aş vrea să-mi arăţi în text, unde ai găsit elemente arhaice de limbaj?
E adevărat, este un text perfectibil, o să văd ce modificări îi mai pot aduce...
Şi totuşi, nu pot să nu remarc că în pofida observaţiilor pertinente pe care le-aţi adus - şi tu şi Adriana - pe prima pagină încă mai persistă texte cu mult mai slabe decât al meu.
În legătură cu cele 20 de texte citite la unul scris, mulţumesc de sfat, citesc cu mult mai mult decât atât, şi poate că asta nu e bine fiindcă uneori am senzaţia că-mi pierd timpul citind texte slabe sau voit-absconse care nu îmi transmit absolut nimic.
eu as modifica cu: "pun șeaua peste pielea lor neagră și mătăsoasă precum noaptea îl încalec și pornesc în galop pe muchiile cerului." si as modifica si titlul ca atare
Răspunsuri-fulger Alma, ai perceput și tabloul, și starea, drum de viață câtă vreme trăindul conține și pierderile. Mereu avem în cuvinte și dincoace-dincolo de cuvinte rositiri anume. Mulțumesc pt "n". Am pus cruce la hard. Scriu de unde și cum reușesc. Adina, spații de apă, spații de aer, trăind ca și cum delimitările ar fi fluide, sentimentul că albatroșii nu sunt cruci de alabastru, ci doar zbor al vieții spre mai departe, dincolo de orice pierdere.Mulțumesc pentru cum ai simțit inima.
Un text care la prima vedere pare pretios, migalos, dar asta e arta caligrafului. Buna si crediblia substituirea, bun firul scrisorii. Aceeasi atmosfera laic-bisericeasca. Personal, am remarcat strofa a doua, din punctul meu de vedere acolo e mesajul detaliat catre Alesandros. Ai niste jocuri excelente si excelent plasate in text-ma refer aici la acel aport aport fericire, sau rotundo,inchipuito. Ai multe imagini care ar merita remarcate, dar si citeva care frineaza putin textul din curgere. Le trec insa cu vederea pe ultimiee, pentru ca atmosfera tandra si finalul sunt foarte bine realizate in opinia mea.
Alma, se mai intimpla...asa e cind iti vine o idee la miezul noptii...uite, acum mi-am amintit de volumul "Litera alba" al lui Viorel Marineasa din Timisoara... dar sa spunem ca Viorel (...) m-ar ierta (...) daca litera mea din poem este aproape alba.
Vlad, cred că ai fost poate prea indulgent în aprecieri, pentru mine este o pagină de jurnal, ale cărei limite le simt acut. Poate de aceea și senzația ta, că nu te poți apropia "rațional". Este mut și ascuns, pentru că de fapt nu putem revela adâncul din noi (dacă există așa ceva) celuilalt, niciodată. Virgil, nici nu m-aș fi așteptat să nu sesizezi asta. Nici nu sunt menite să conducă la aceeași imagine; dacă aș fi dorit asta, aș fi "atașat" imaginea textului, de aceea am folosit linkul. Sunt complementarități și drumuri false. Este vorba despre ceea ce te aștepți versus ceea ce găsești, într-un fel.
Dorule, intai sa-ti multumesc pentru aplecarea atenta asupra cuvintelor, este poate cea mai mare recompensa pe care o pot primi de la un confrate si nu vreau sa sune deloc demagogic ceea ce spun. Asa-i, ideea este aceasta ambiguitate, o renuntare la comparatie in interiorul poemului si o revenire la ea pe final astfel incat totul poate fi "ca o punte fragila", chiar asa cum ai spus tu. Chiar si Michael Jackson poate iubi copiii cu adevarat "ca o punte fragila" de exemplu sau pielea ta la fel, tatuata cu poeme ca o punte fragila... etc :-) Multumesc de apreciere, mi-as dori sa o merit si pe viitor. Andu
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Pacat, poemul incepea bine, dar vine acel irecuperabil "iubesc poezia" care rupe atomosfera din punctul meu de vedere, iar "ucide-ma cu o lacrima" condamna definitiv la banalitate, mai ales ca forma minimalista nu-ti da sansa sa mai intrezaresti pe undeva vreo speranta.
pentru textul : cum lenevești dee logic ce spui eu aș adăuga faptul că și autoreferențialitatea implică acel tragism existent la un nivel maxim de sinceritate caracteristică mulțumesc ptr opinie, știi cât contează
pentru textul : Recunosc & demultumesc Cristina. e o bucata de traire f reprezentativa pt viata mea.
pentru textul : Sacrilegea deSilvia, aici este Hermeneiea.com, nu mailul d-lui Titarenco. Dar faptul ca tu ai considerat de bun simt sa-ti expui frustrarile in public spune multe. Gestul lui Virgil - de schimbare a nivelului tau de la autor la novice - nu este unul autocratic. Problema a fost discutata in consiliul Hermeniei , s-a supus la vot si toti am fost de acord cu monitorizare ta. In sperata ca vom avea o supriza placuta pe parcurs. Ei bine, ultimul tau text numai o surpriza placuta n-a fost. Sorry. Ca sa nu mai lungim povestea, ii solicit si eu lui Virgil suspendarea contului tau. Nu te tine nimeni cu forta aici iar moderatorii si al editorii Hermeneei nu au sarcina de a pansa ranile orgoliului nimanui.
pentru textul : poate deScriitorul Petre Stoica a existat cu siguranță mai ales pentru zona culturală bănățeană, publica prin anii 70. Cornel Ungureanu îi prezenta cărțile, Ioana Ieronim îl traducea ș.a.m.d. Fiind mai în vârstă decât tatăl meu, nu știu dacă mai trăiește, dacă mai traduce, dacă mai scrie efectiv. Și să mai spunem că avea structural, un echivalent creativ cu pictura lui Alin Gheorghiu. Acum e posibil ca Petru Hamat, el însuși originar din aceeași zonă, să fie influențat de stilul acesta de "poem în proză", de altă factură decât suntem obișnuiți. Nu este un delict. Și mai ales în poezie, nu trebuie niciodată să semănăm cu Marin Sorescu și nici măcar cu Gabriela Negreanu (vezi ciclul "Monolog în oglindă"). Câți autori nu sunt contestați? Câți dintre noi vor fi, vor rămâne în manualele de limba română? Și ce instanțe literare vor decide? În acest text, eu personal am găsit imagini stilistice aparte ce mi-au atras atenția, de exemplu "plecase când nici nu deschisesem bine ochii bruma groasă de lapte se așezase pe întreaga retină". Mai mult, mi se pare evocarea bunicii de-o manieră discretă, reținută, însă intensă. Bărbătească. Eu cred că autorul are șanse. Scrie, Petru Hamat!
pentru textul : I have a dream demi-au placut mult contrastele puternice redate cu atat de putine cuvinte. imaginea din incipit, mai ales, ramane reverberand. frumos. felicitari.
pentru textul : Dureri de ceară deinițial am spus că voi trece peste "comentariul" tău la poazie mea "clar de clar" care a fost cauza avertismentului dat, dar ulterior m-am gândit că ar fi bine să-ți răspund........este drept, că am neglijat citirea completă a regulamentului , iar pentru acest lucru îmi asum întreaga vină și responsabilitate. cât despre textul cu pricina (dacă tot l-ai "comentat"), trebuie să-ți spun că aprecierile tale conduc la următoarea concluzie: nu ai înțeles nimic din text, pornind de la titlu și ajungând până la ultimul vers.așa că hai mai bine să încercșm sș nu aruncăm cuvinte doar de dragul de a o face sau ca să impunem o anumită autoritate.m-aș înclina efectiv în fața părerii tale dacă ai fi autorul unor texte care tind efectiv spre perfecțiune........să fim puțin mai moderați și mai modești......
pentru textul : apryl deabia acum înțeleg de unde „cutremurarea” ta, numai că eu, adresându-mă Marianie, de fapt (nu? așa-mi amintesc...) nu voiam să te ironizez pe tine.(constat că se întâmplă ceva ciudat, sunt ironică fără să am habar!) pur și simplu, îmi spuneam o părere despre un text. tu ai avut o altă părere, am declarat că n-am nimic împotrivă; dar n-a fost de ajuns, ai continuat. din nefericire, n-am putut să tac, deci tot eu sunt de vină.
ok, fie, cred că pot trăi și cu o vină în plus.
mușchi oricum n-am, nici măcar baloane, să le umflu în loc de, și nici timp pentru așa ceva n-am. sinceră să fiu, nici chef...
pentru textul : Adoriana minus zece deașa că îți urez, cordial, o zi bună (uite, e aproape dimineață)!
Am reținut ultima strofă, deși finalul cred că poate fi revăzut, în privința topicii, care o face cam ambiguă. Restul poeziei mi se pare că are imagini comune: "mă liniștesc zgomote albastru conturate", "pereții privirii tale", "piatră curgând".
pentru textul : Intensitate deAleks, mai e ceva de lucru pe acest text. Sunt cuvinte în plus și cuvinte care lipsesc, cuvinte care ar merge sub alte forme. Nu e un poem prost. E în alt registru față de cum ai scris tu. Și e chiar de urmărit. Mai scrie.
pentru textul : poem prost deDesigur, in fata unui asemenea material (destul de amplu) ai trei alternative: sa taci si sa-ti vezi de treaba (asta face cam toata lumea pe aici, nu?), sa zici si tu ceva acolo ca sa pari destept si sa faci o critica adevarata, material fiind destul slava Domnului. Acum, avand in vedere situatia "de facto" eu aleg varianta a doua desi stiu ca este cea mai nashpa ca sa ma exprim asa, usor sub-cuantic adica bobadilic. Eu am observat demult la Gorun o tendinta de analiza din multiple unghiuri a ceea ce domnia sa numeste, re-numeste si re-denumeste "postmodernism" si poate de aceea am avut o retinere, un fel de senzatie ca aceea cand te strang pantalonii si nu iti mai poti arata argumentele fizice ale virilitatii pana nu ramai cu toate riscurile aferente in curul gol, deci cum spuneam, notiunea de postmodernism cred ca nu are ce cauta intr-o astfel de dezbatere, de altfel foarte interesanta. O caracteristica a logicii lui gorun (si nu e putin lucru dar spun ca exista asa ceva o logica a lui manolescu gorun) este spatiul cantorian din care ea isi trage seva iar eu unul raman un admirator al acestui gen de rebeliune teo-teoretizata. Iar de aici pana la a aborda un subiect de greutatea si importanta celui de aici este probabil distanta de doar cateva volume care, sincer, dac-ar fi, eu le-as citi fara somn. Felicitari si o penita aurie si de la mine. Andu
pentru textul : (2) Discuție (virtuală) despre PoMo și empirismul pozitivist cu Fizicianul, Logicianul si Criticul PoMo deinteresant desi oscilez intre a "alege" (asa teoretic) fie textul - colaj - intreg, fie varianta de a-l citi ca pe niste texte distincte. ai incercat o coagulare. nu stiu daca e reusita sau e doar artificiala. emilian scrie bine, stie sa te faca sa simti in stomac si in creierul mic ceea ce probabil simte el, sau ceea ce ar vrea sa te faca pe tine sa simti. e o poezie la frontiera intre arta si freud
pentru textul : re_birth deiată că (fiindcă e polemică) intru în dialog cu alt comentator. matei, a asemăna românia cu iugoslavia trădează ori ignoranţă socio-culturală ori ignoranţă istorică. românia este în copleşitoarea ei majoritate creştin-ortodoxă din bucovina pînă în banat şi din mangalia pînă în săpînţa. chiar şi greco-catolicii ritual vorbind se integrează în acelaşi spaţiu cultural. iugoslavia nu a fost niciodată aşa ceva. dar argumentele pot fi mult mai multe.
pentru textul : pentru că uiţi ce ai mâncat aseară deMulţumesc pt. comentariul pe care l-ai făcut pe text. Îţi dau dreptate în ceea ce priveşte rimele. În prima strofă citeşte mai atent, fiindcă greşeşti când spui că am pus virgulă între subiect şi predicat: e vorba de două substantive - "zăngănit" şi "scrâşnet" - nu sunt unul şi acelaşi lucru.
Apoi, textul de faţă nu îşi propune să concureze cu textele ce respectă toate canoanele prozodiei. Tu spui, versificaţia e nulă, nu ţi se pare că eşti prea categoric? Versificaţia nu ţine numai de rimă, ci de multe alte lucruri. Apoi aş vrea să-mi arăţi în text, unde ai găsit elemente arhaice de limbaj?
E adevărat, este un text perfectibil, o să văd ce modificări îi mai pot aduce...
Şi totuşi, nu pot să nu remarc că în pofida observaţiilor pertinente pe care le-aţi adus - şi tu şi Adriana - pe prima pagină încă mai persistă texte cu mult mai slabe decât al meu.
În legătură cu cele 20 de texte citite la unul scris, mulţumesc de sfat, citesc cu mult mai mult decât atât, şi poate că asta nu e bine fiindcă uneori am senzaţia că-mi pierd timpul citind texte slabe sau voit-absconse care nu îmi transmit absolut nimic.
Cu stimă,
pentru textul : Deşertul indigo deEugen
Crăciun fericit, tuturor!
pentru textul : crăciun fericit - 2011 deSă nu uităm!
eu as modifica cu: "pun șeaua peste pielea lor neagră și mătăsoasă precum noaptea îl încalec și pornesc în galop pe muchiile cerului." si as modifica si titlul ca atare
pentru textul : Pe muchiile cercului deMi-ar fi plăcut enorm să atașezi și o traducere în limba română. Cu drag, /O\
pentru textul : tant qu’il y aura des ailes deRăspunsuri-fulger Alma, ai perceput și tabloul, și starea, drum de viață câtă vreme trăindul conține și pierderile. Mereu avem în cuvinte și dincoace-dincolo de cuvinte rositiri anume. Mulțumesc pt "n". Am pus cruce la hard. Scriu de unde și cum reușesc. Adina, spații de apă, spații de aer, trăind ca și cum delimitările ar fi fluide, sentimentul că albatroșii nu sunt cruci de alabastru, ci doar zbor al vieții spre mai departe, dincolo de orice pierdere.Mulțumesc pentru cum ai simțit inima.
pentru textul : perdera deAm văzut și eu că l-am prea tras de coadă, dar nu o să-l modific, va rămâne așa, poate trebuiau niște ghilimele la ZAHIR.
pentru textul : demiurg contrafăcut departe buna a acestui poem este intrebarea din final.
pentru textul : extaz de"îmbrățișăm sîni de piatră" îmi pare a fi esența întregului poem, dar și mesajul intim al autorului.
pentru textul : eu si natura moarta deUn text care la prima vedere pare pretios, migalos, dar asta e arta caligrafului. Buna si crediblia substituirea, bun firul scrisorii. Aceeasi atmosfera laic-bisericeasca. Personal, am remarcat strofa a doua, din punctul meu de vedere acolo e mesajul detaliat catre Alesandros. Ai niste jocuri excelente si excelent plasate in text-ma refer aici la acel aport aport fericire, sau rotundo,inchipuito. Ai multe imagini care ar merita remarcate, dar si citeva care frineaza putin textul din curgere. Le trec insa cu vederea pe ultimiee, pentru ca atmosfera tandra si finalul sunt foarte bine realizate in opinia mea.
pentru textul : din scrisoarea unui caligraf către Alesandros deredundant*
pentru textul : desperado deAdriana, hai că n-o fi atât de bună, dar mulțumesc pentru semn.
pentru textul : Cele o mie de lucruri deCalin, nicicand nu am afirmat ca as fi vreun connaisseur.
pentru textul : Cosmologia: ultima fenomenologie a procesului creaţiei literare deatat a putut inspiratia mea sa duca intr-un moment.
ce te deranjeaza in plus, fata de asta?
Alma, se mai intimpla...asa e cind iti vine o idee la miezul noptii...uite, acum mi-am amintit de volumul "Litera alba" al lui Viorel Marineasa din Timisoara... dar sa spunem ca Viorel (...) m-ar ierta (...) daca litera mea din poem este aproape alba.
pentru textul : și cînd mi-e somn defelicitari
pentru textul : Concursul de Debut Literar UniCredit 2011 deVlad, cred că ai fost poate prea indulgent în aprecieri, pentru mine este o pagină de jurnal, ale cărei limite le simt acut. Poate de aceea și senzația ta, că nu te poți apropia "rațional". Este mut și ascuns, pentru că de fapt nu putem revela adâncul din noi (dacă există așa ceva) celuilalt, niciodată. Virgil, nici nu m-aș fi așteptat să nu sesizezi asta. Nici nu sunt menite să conducă la aceeași imagine; dacă aș fi dorit asta, aș fi "atașat" imaginea textului, de aceea am folosit linkul. Sunt complementarități și drumuri false. Este vorba despre ceea ce te aștepți versus ceea ce găsești, într-un fel.
pentru textul : Teama tăcerii dedar partea cu femeia comunista si cea capitalista e prea expeditiva. incearca si varianta: de ce iubesti barbatii
pentru textul : Poem deDorule, intai sa-ti multumesc pentru aplecarea atenta asupra cuvintelor, este poate cea mai mare recompensa pe care o pot primi de la un confrate si nu vreau sa sune deloc demagogic ceea ce spun. Asa-i, ideea este aceasta ambiguitate, o renuntare la comparatie in interiorul poemului si o revenire la ea pe final astfel incat totul poate fi "ca o punte fragila", chiar asa cum ai spus tu. Chiar si Michael Jackson poate iubi copiii cu adevarat "ca o punte fragila" de exemplu sau pielea ta la fel, tatuata cu poeme ca o punte fragila... etc :-) Multumesc de apreciere, mi-as dori sa o merit si pe viitor. Andu
pentru textul : Legea 61 dePagini