adriana, o sa schimb. multumesc pentru efortul depus pentra a face seria asta mai sonora si multumesc pentru aprecieri. aci sint in forma bruta, asa cum, de regula, imi si public textele, desi s-ar merita de lucrat inainte de asta.
categoric textul îți transmite o reprezentare a unei realități. finalul mi se pare puțin prea „cartoonish” în comparație cu restul care uneori are puternice elemente impresioniste
nicodem, ti-am mai spus ca esti penibil? sau am uitat? incearca sa intelegi, esti penibil. in alta ordine de idei, nu te-a intrebat nimeni despre pagina intii si nici despre imaginea de acolo. daca vreodata ma va interesa parerea ta am sa te intreb. deocamdata nu ma intereseaza. deci te rog binevoieste sa ai bunul simt de a-ti pastra parerile pentru tine. sau, am uitat, nu ai bun simt. atunci incearca altceva... daca ai.
Da, datorita unui comentariu care incalca flagrant Principiile de functionare ale Hermeneia, si pentru faptul ca Aranca este mai grav decit recidivsta cu privire la multe alte incalcari, a fost luata aceasta decizie, care ca sa fiu si mai transparent, era de mult necesara.
Emilian,
cred că poţi evita cu lejeritate monotonia indusă de această tehnică xeroxată a comparaţiei: "ca o bandantă"/"ca pe un cec"/"ca pe niște copii ".
Din studiile făcute, ai observat/descoperit autori care nu pot fi cunoscuți/înțeleși prin scrierile lor?
Întreb asta fiindcă am avut o dezbatere pe această temă, iar convingerea mea a fost și este că opera unui scriitor reprezintă o punte excelentă pentru cunoașterea/înțelegerea autorului.
dan, cu sylvia plath voi avea o rafuiala la un moment dat... si nu numai cu ea. am un poem scris la nervi si disparare pe care il voi pune aici, la un momet dat. a fi invins de propria ta forta este mereu un subiect suculent si spectaculos. ai vazut perfect ce era de vazut si nici nu ma mir foarte tare. alina, voi modifica si voi pune diacritice la intreg textul. pana si mie imi este greu sa-l citesc. campia va ramane campie cu diacritice. doresc sa existe ca principiu feminin in titlu, alaturi de podul masculin, ca interfata la ce va urma mai departe. cum spunea si dan, poemul este alcatuit din doua texte, poate ar fi trebuit sa se observe ca sunt diferite unul de altul si ca discurs si ca tema si ca subiect, chiar daca amandoua se doresc pasteluri. ma bucur ca treceti pe aici. :)
Nu înțeleg răspunsul tău Ecaterina și nici nu înțeleg la ce te referi. Eu ți-am spus în mod explicit ce am avut de spus. Nu am apelat la aluzii bizare.
Dră. Alina Manole, Colajele poetice sunt deobicei interesante, prin arhitectura lor pluriformă. Nu este cazul cu acesta, care, în afara unor performanțe de ordin grafic (lungimi de versuri care alcătuiesc figuri geometrice), nu spune mare lucru. Principala carență o constituie faptul că "poemul" este lipsit de orice fior liric, are versuri terne, plate, puse acolo doar ca să fie. Este păcat, distinsă domnișoară Alina Manole, că vă irosiți timpul (și talentul incontestabil) cu asemenea experimente fade. Vă spun cu toată sinceritatea că nu am vrut să fiu "rău" în acest comentariu; aceasta e părerea mea sinceră și, prin urmare, nu are rost să-mi plătiți polițe în viitor. Cu toate urările mele de bine, Mircea Florin Sandru
strofa a doua ramine tot la fel de rigida, impenetrabila - as sugera o rescriere a ei si nu, nu cred ca eu pot face asta [because I'd have to charge you! :p].
as sugera ceva in tonul primei strofe pentru fluiditate deoarece ultima este oarecum previzibila si fara 'edge'.
Nu stiam regula cu gerunziul, ma voi documenta si voi face modificarile necesare. Textul acesta este foarte slab, il voi reface, dar cele doua stadii prin care a a trecut de la postare... sunt penibile. Voi reveni ! Multumesc de trecere si comentariu ! Seara buna ! Ialin
Am citit poemul într-o cheie teologică şi îl consider o metaforă foarte reuşită a vieţii omului decăzut sau doar căzut, aflat sub tăvălugul a tot ce oferă circumstanţele vieţii când nu avem putinţa să ne ridicăm, să fim într-o dependenţă pe verticală de adevărata viaţă. Apreciez disproporţia cantitativă a celor două părţi care parcă vrea să sugereze şi prin acest mijloc anii vieţi, ca o perioadă lungă şi grea în comparaţie cu acel moment scurt de regăsire.
Apariţia unei copile, a unui stilou, a unui bilet de tren nefolosit dau indicii despre o nouă viaţă, altfel decât prima, o rescriere, o transfigurare, un nou început. Mie mi-a plăcut mult metafora ,,palimpsest de ani și gunoaie" din contextul:
,,sînt doar un amestec de om și pietriș
un decor de zgură și așchii și multă rugină
un palimpsest de ani și gunoaie
cam tot ce a fost viața".
Îl consider un poem complet, cu suficiente detalii în care nu ne pierdem ci ne regăsim. Apreciez!
Poate ar fi trebuit adăugat la final forma scurta a pronumelui: ,,cine-l găseşte a l lui e"
De acord cu spusele lui dom' profesor, mai puțin cu varianta de poem zen înfățișată care, din punctul meu de vedere, este mai slabă decât originalul.
Vorba aceea cu dacă tăceai, filozof rămâneai.
Așa cam ca Popper dom' profesor
Margas
o scriere pe gustul meu. dincolo de cuvânt. cum îmi place să văd şi nu să citesc textual un text, am să evidenţiez următoarele propoziţii: “din tuneluri de canalizări și noroaie/ s-au ridicat
unul cîte unul mai mult schelete/ decît oameni”
şi
“își scuturau moartea de pe haine/și intrau parcă atrași de un magnet/în supermarket/și în mall
găseau o bancă un șezlong ceva/și priveau în gol/ca și cum ar fi fost fericiți.
iar finalul: “și priveau în gol/ca și cum ar fi fost fericițI” – un final de excepţie care se potriveşte ca o mănuşă pe text. practic, după părerea mea, finalul de aici, de la tine, dă sens întregului şi nu invers ( adică, nu întregul dă sens finalului).
mă rog, cam alambicat ce spun eu pe-aci dar ştiu că ai înţeles ce am vrut să spun.
cu mâna dreaptă mă semnez (stânga fiind încă accidentată),
s.b. cu peniţă!
p.s. aş renunţa, dar e doar opinia mea, la versul : “şi în mall”. oricum, eu am citit fără.
yester, dragul meu, nu pot da azi toate penitele...lumea ma va crede prea generoasa. si nu sint. cit despre Mos Craciun, e mai receptiv la poezii, sint sigura! odata un copil drag mie inventase o poezie, pe care o spune dupa fiecare pozna: "Mos Craciun, Mos Craciun/sint cuminte si sint bun"...si o lua de la capat.:)
Mă tot întreb de unde să scoți un comentariu obiectiv la un poem pe care îl simți în tine? Ce faci cu durerea ce vrei să se sfârșească dar te urmărește cu vaietul obosit al unei păduri pustiite de foc? Adriana, cred că ai atins culmile măiestriei în poezia scurtă.
Textul are idei bune in special in versurile de separare. Remarc "uragan de jucarie" "îți scriu în numele unei străzi pustii…". Coerenta in idei, conotatiile unei discutii ce devine intospectiva in "viata nu e...". Salonul reprezinta prin sine o stare... o stare de interior. Si asa vad si eu textul acesta. As avea o mare obiectie asupra titlului. E banal, stereotip total nepotrivit.
Da, domnule Test. Sarbatorim, intr-adevar "Invierea". Aici ai dreptate. Nu vreau sa stric acum aerul sarbatoresc care m-a cuprins (ne-a cuprins) trecand prin tristetea nemarginita a Patimilor ca sa ajungem la Inviere (cum bine zici). Promit sa reluam discutia dupa Sarbatori. Cu argumente si in liniste, fara pornire, dupa cele trei zile de repaos a mintii (argumentative, chipurile "rationala" si cand este vorba de religie, bazata pe "interpretarea" mot a mot a textelor, fie ele si Scripturale).
Bună seara, Laurențiu. :) încep cu laudele: mi-a plăcut teribil finalul - mi-a amintit de Orhan Pamuk (cel din "Mă numesc Roșu"), prin erotismul sublimat. foarte frumos. însă cred că ai folosit niște punți de legătură nu neapărat necesare...eu l-am citit cam așa: limbile noastre îmbrățișate într-un nod gordian se înalță ca doi șerpi îmblânziți sub cântec de fluier dau târcoale sfârcurilor tale ca unor rupii lucioase voi cutreiera emisfera yin a ombilicului el va clipi cu genele de epidermă roz brațele tale vor deveni iederă picioarele o salcie înflorită încolăcindu-ma la sfârșit ne vom ascunde acolo unde noaptea prinde cu bule de ceară parfumată greierii dar mi-a plăcut. :)
mulțumesc, Emil, dar nu, sub un așa titlu nu cred că m-am "dus prea departe" - e o trecere de normal, o alien-are - nu o iubire gen covoraș plutitor, ci una până la pierderea de sine, chiar până la transformarea, în noul unghi de vedere, a organelor "incriminate" - dincolo de orice convenții, altfel invazia, suprapunerile, n-ar putea avea loc - poate că pare hilar, inteleg, dar nu e - o solutie ceva mai agreabilă cred că ar fi lecturarea în tandem, așa cum au fost scrise, a versurilor: "e locul pe unde vezicile pocnesc în diluvii și firii/ i-a fost inventat ghimpele plutelor trecând prin gutui"; "ca o sfoară încinsă iederă arsă-n migdale/ mă strânge de gât intestinul tău subțire și-aproape", dar e numai o solutie si atat
Ai fost putin nehotarata de modul cum ar trebui sa abordezi ideea... ai pornit logic, simplu, sugestiv dar te-ai pierdut de la lup incolo de parca tragicului&autenticului clipei ii mai trebuiau bigudiuri stilistice.
dom'le, eu credeam ca e o poezie, ca de aia ai inscris-o aici n-am vazut sectiunea povestiri. fa si tu un semn, un asterisc ceva ca sa stie omul sa o ia mai moale si sa nu chiar te citeasca...
o varianta relaxanta pe cit de moderna, a unei scufite trezita brusc prin toamna lupului "nu o să te iert niciodată" ... expresia aceasta nu o stiam, dar suna excelent: "mâlul dragostei lui de lup zbrehui"...iti apartine suta la suta? :) finalul e inevitabil si foarte sugestiv: "îi întind un pumn de stafide cu palma suptă înfiptă în colți îl privesc în pupile ca pe un drum lung spre poiană spre căsuța cu ferestre din piei"
Raluca, eu, din postură de membru al Consiliului Hermeneia, am luat atitudine vizavi de un fenomen de simbioză care se întâmplă de prea mult timp, într-un mod aproape jenant. Tu din ce poziţie şi de ce mi te adresezi? De asta ai revenit pe site? Să ne arăţi că deţii agendă neagră, gps şi limbaj (adrian, gelos mic) specific unei categorii de făpturi cu unghii mari şi roz şi botul voit strâmb?
Te rog să te calmezi, să nu te mai erijezi în cruce roşie şi să foloseşti regulamentar acest spaţiu!
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
adriana, o sa schimb. multumesc pentru efortul depus pentra a face seria asta mai sonora si multumesc pentru aprecieri. aci sint in forma bruta, asa cum, de regula, imi si public textele, desi s-ar merita de lucrat inainte de asta.
pentru textul : Alte texte cu domnul Ghecev decategoric textul îți transmite o reprezentare a unei realități. finalul mi se pare puțin prea „cartoonish” în comparație cu restul care uneori are puternice elemente impresioniste
pentru textul : blackout denicodem, ti-am mai spus ca esti penibil? sau am uitat? incearca sa intelegi, esti penibil. in alta ordine de idei, nu te-a intrebat nimeni despre pagina intii si nici despre imaginea de acolo. daca vreodata ma va interesa parerea ta am sa te intreb. deocamdata nu ma intereseaza. deci te rog binevoieste sa ai bunul simt de a-ti pastra parerile pentru tine. sau, am uitat, nu ai bun simt. atunci incearca altceva... daca ai.
pentru textul : psalm deDa, datorita unui comentariu care incalca flagrant Principiile de functionare ale Hermeneia, si pentru faptul ca Aranca este mai grav decit recidivsta cu privire la multe alte incalcari, a fost luata aceasta decizie, care ca sa fiu si mai transparent, era de mult necesara.
pentru textul : Apariție editorială 2007 – „În vizită la Ussais” de Adrian Graunfels deEmilian,
pentru textul : fade out hotel decred că poţi evita cu lejeritate monotonia indusă de această tehnică xeroxată a comparaţiei: "ca o bandantă"/"ca pe un cec"/"ca pe niște copii ".
Din studiile făcute, ai observat/descoperit autori care nu pot fi cunoscuți/înțeleși prin scrierile lor?
pentru textul : poema pentru 5 nov14 deÎntreb asta fiindcă am avut o dezbatere pe această temă, iar convingerea mea a fost și este că opera unui scriitor reprezintă o punte excelentă pentru cunoașterea/înțelegerea autorului.
dan, cu sylvia plath voi avea o rafuiala la un moment dat... si nu numai cu ea. am un poem scris la nervi si disparare pe care il voi pune aici, la un momet dat. a fi invins de propria ta forta este mereu un subiect suculent si spectaculos. ai vazut perfect ce era de vazut si nici nu ma mir foarte tare. alina, voi modifica si voi pune diacritice la intreg textul. pana si mie imi este greu sa-l citesc. campia va ramane campie cu diacritice. doresc sa existe ca principiu feminin in titlu, alaturi de podul masculin, ca interfata la ce va urma mai departe. cum spunea si dan, poemul este alcatuit din doua texte, poate ar fi trebuit sa se observe ca sunt diferite unul de altul si ca discurs si ca tema si ca subiect, chiar daca amandoua se doresc pasteluri. ma bucur ca treceti pe aici. :)
pentru textul : campia/podul deiti multumesc de citire si pentru apreciere. te mai astept cu drag
pentru textul : Aburi deNu înțeleg răspunsul tău Ecaterina și nici nu înțeleg la ce te referi. Eu ți-am spus în mod explicit ce am avut de spus. Nu am apelat la aluzii bizare.
pentru textul : poetul I deAranca, mulțumesc pentru primire. Ma bucură foarte mult comentariul tău.
pentru textul : Decor cu îngeri deDră. Alina Manole, Colajele poetice sunt deobicei interesante, prin arhitectura lor pluriformă. Nu este cazul cu acesta, care, în afara unor performanțe de ordin grafic (lungimi de versuri care alcătuiesc figuri geometrice), nu spune mare lucru. Principala carență o constituie faptul că "poemul" este lipsit de orice fior liric, are versuri terne, plate, puse acolo doar ca să fie. Este păcat, distinsă domnișoară Alina Manole, că vă irosiți timpul (și talentul incontestabil) cu asemenea experimente fade. Vă spun cu toată sinceritatea că nu am vrut să fiu "rău" în acest comentariu; aceasta e părerea mea sinceră și, prin urmare, nu are rost să-mi plătiți polițe în viitor. Cu toate urările mele de bine, Mircea Florin Sandru
pentru textul : H * destrofa a doua ramine tot la fel de rigida, impenetrabila - as sugera o rescriere a ei si nu, nu cred ca eu pot face asta [because I'd have to charge you! :p].
as sugera ceva in tonul primei strofe pentru fluiditate deoarece ultima este oarecum previzibila si fara 'edge'.
Good luck!
pentru textul : Salome deNu stiam regula cu gerunziul, ma voi documenta si voi face modificarile necesare. Textul acesta este foarte slab, il voi reface, dar cele doua stadii prin care a a trecut de la postare... sunt penibile. Voi reveni ! Multumesc de trecere si comentariu ! Seara buna ! Ialin
pentru textul : Contuzii de„au rămas doar gîndurile
bîntuind haotic printre crengi
ca un amestec absurd din ațe de pescuit
șireturi bucăți de hîrtie
șomoioage de lînă”
nu știu de ce pui cuvântul înaintea gângului, eu știu că ordinea firească a lumii e inversă - mai întâi gând, apoi cuvânt.:)
dar, ca și construcție lirică, mi-a plăcut.
pentru textul : fără cuvinte demi-a lăsat un miros și-o răcoare de octombrie ploios.
Am citit poemul într-o cheie teologică şi îl consider o metaforă foarte reuşită a vieţii omului decăzut sau doar căzut, aflat sub tăvălugul a tot ce oferă circumstanţele vieţii când nu avem putinţa să ne ridicăm, să fim într-o dependenţă pe verticală de adevărata viaţă. Apreciez disproporţia cantitativă a celor două părţi care parcă vrea să sugereze şi prin acest mijloc anii vieţi, ca o perioadă lungă şi grea în comparaţie cu acel moment scurt de regăsire.
Apariţia unei copile, a unui stilou, a unui bilet de tren nefolosit dau indicii despre o nouă viaţă, altfel decât prima, o rescriere, o transfigurare, un nou început. Mie mi-a plăcut mult metafora ,,palimpsest de ani și gunoaie" din contextul:
,,sînt doar un amestec de om și pietriș
un decor de zgură și așchii și multă rugină
un palimpsest de ani și gunoaie
cam tot ce a fost viața".
Îl consider un poem complet, cu suficiente detalii în care nu ne pierdem ci ne regăsim. Apreciez!
pentru textul : palimpsest de ani și gunoaie dePoate ar fi trebuit adăugat la final forma scurta a pronumelui: ,,cine-l găseşte a l lui e"
aş fi curios, dacă ai timp şi chef, să văd ce înţelegi tu prin locuri comune.
chiar dacă comentez mai rar, de citit te citesc aproape mereu.
pentru textul : poveste din mărul pierdut ( II) deDe acord cu spusele lui dom' profesor, mai puțin cu varianta de poem zen înfățișată care, din punctul meu de vedere, este mai slabă decât originalul.
pentru textul : zen hibernal deVorba aceea cu dacă tăceai, filozof rămâneai.
Așa cam ca Popper dom' profesor
Margas
o scriere pe gustul meu. dincolo de cuvânt. cum îmi place să văd şi nu să citesc textual un text, am să evidenţiez următoarele propoziţii: “din tuneluri de canalizări și noroaie/ s-au ridicat
unul cîte unul mai mult schelete/ decît oameni”
şi
“își scuturau moartea de pe haine/și intrau parcă atrași de un magnet/în supermarket/și în mall
găseau o bancă un șezlong ceva/și priveau în gol/ca și cum ar fi fost fericiți.
iar finalul: “și priveau în gol/ca și cum ar fi fost fericițI” – un final de excepţie care se potriveşte ca o mănuşă pe text. practic, după părerea mea, finalul de aici, de la tine, dă sens întregului şi nu invers ( adică, nu întregul dă sens finalului).
mă rog, cam alambicat ce spun eu pe-aci dar ştiu că ai înţeles ce am vrut să spun.
cu mâna dreaptă mă semnez (stânga fiind încă accidentată),
s.b. cu peniţă!
p.s. aş renunţa, dar e doar opinia mea, la versul : “şi în mall”. oricum, eu am citit fără.
pentru textul : dupamiaza eroilor deyester, dragul meu, nu pot da azi toate penitele...lumea ma va crede prea generoasa. si nu sint. cit despre Mos Craciun, e mai receptiv la poezii, sint sigura! odata un copil drag mie inventase o poezie, pe care o spune dupa fiecare pozna: "Mos Craciun, Mos Craciun/sint cuminte si sint bun"...si o lua de la capat.:)
pentru textul : Vifor cubist pe notele unui Colind deMă tot întreb de unde să scoți un comentariu obiectiv la un poem pe care îl simți în tine? Ce faci cu durerea ce vrei să se sfârșească dar te urmărește cu vaietul obosit al unei păduri pustiite de foc? Adriana, cred că ai atins culmile măiestriei în poezia scurtă.
pentru textul : poem imposibil detaraborez - Ventriculul meu stang are suruburi asa ca nu ajuta cheia de treispe :) Eu cred ca are un final execrabil.
pentru textul : atelier de vechituri deTextul are idei bune in special in versurile de separare. Remarc "uragan de jucarie" "îți scriu în numele unei străzi pustii…". Coerenta in idei, conotatiile unei discutii ce devine intospectiva in "viata nu e...". Salonul reprezinta prin sine o stare... o stare de interior. Si asa vad si eu textul acesta. As avea o mare obiectie asupra titlului. E banal, stereotip total nepotrivit.
pentru textul : absențele sunt o tristețe deDa, domnule Test. Sarbatorim, intr-adevar "Invierea". Aici ai dreptate. Nu vreau sa stric acum aerul sarbatoresc care m-a cuprins (ne-a cuprins) trecand prin tristetea nemarginita a Patimilor ca sa ajungem la Inviere (cum bine zici). Promit sa reluam discutia dupa Sarbatori. Cu argumente si in liniste, fara pornire, dupa cele trei zile de repaos a mintii (argumentative, chipurile "rationala" si cand este vorba de religie, bazata pe "interpretarea" mot a mot a textelor, fie ele si Scripturale).
pentru textul : Plecând de la Icoana ortodoxă. deBună seara, Laurențiu. :) încep cu laudele: mi-a plăcut teribil finalul - mi-a amintit de Orhan Pamuk (cel din "Mă numesc Roșu"), prin erotismul sublimat. foarte frumos. însă cred că ai folosit niște punți de legătură nu neapărat necesare...eu l-am citit cam așa: limbile noastre îmbrățișate într-un nod gordian se înalță ca doi șerpi îmblânziți sub cântec de fluier dau târcoale sfârcurilor tale ca unor rupii lucioase voi cutreiera emisfera yin a ombilicului el va clipi cu genele de epidermă roz brațele tale vor deveni iederă picioarele o salcie înflorită încolăcindu-ma la sfârșit ne vom ascunde acolo unde noaptea prinde cu bule de ceară parfumată greierii dar mi-a plăcut. :)
pentru textul : shambala demulțumesc, Emil, dar nu, sub un așa titlu nu cred că m-am "dus prea departe" - e o trecere de normal, o alien-are - nu o iubire gen covoraș plutitor, ci una până la pierderea de sine, chiar până la transformarea, în noul unghi de vedere, a organelor "incriminate" - dincolo de orice convenții, altfel invazia, suprapunerile, n-ar putea avea loc - poate că pare hilar, inteleg, dar nu e - o solutie ceva mai agreabilă cred că ar fi lecturarea în tandem, așa cum au fost scrise, a versurilor: "e locul pe unde vezicile pocnesc în diluvii și firii/ i-a fost inventat ghimpele plutelor trecând prin gutui"; "ca o sfoară încinsă iederă arsă-n migdale/ mă strânge de gât intestinul tău subțire și-aproape", dar e numai o solutie si atat
pentru textul : Allienter deAi fost putin nehotarata de modul cum ar trebui sa abordezi ideea... ai pornit logic, simplu, sugestiv dar te-ai pierdut de la lup incolo de parca tragicului&autenticului clipei ii mai trebuiau bigudiuri stilistice.
pentru textul : locul în care m-am întâmplat dedom'le, eu credeam ca e o poezie, ca de aia ai inscris-o aici n-am vazut sectiunea povestiri. fa si tu un semn, un asterisc ceva ca sa stie omul sa o ia mai moale si sa nu chiar te citeasca...
pentru textul : Poveste de Dragobete deo varianta relaxanta pe cit de moderna, a unei scufite trezita brusc prin toamna lupului "nu o să te iert niciodată" ... expresia aceasta nu o stiam, dar suna excelent: "mâlul dragostei lui de lup zbrehui"...iti apartine suta la suta? :) finalul e inevitabil si foarte sugestiv: "îi întind un pumn de stafide cu palma suptă înfiptă în colți îl privesc în pupile ca pe un drum lung spre poiană spre căsuța cu ferestre din piei"
pentru textul : scufița roșie deRaluca, eu, din postură de membru al Consiliului Hermeneia, am luat atitudine vizavi de un fenomen de simbioză care se întâmplă de prea mult timp, într-un mod aproape jenant. Tu din ce poziţie şi de ce mi te adresezi? De asta ai revenit pe site? Să ne arăţi că deţii agendă neagră, gps şi limbaj (adrian, gelos mic) specific unei categorii de făpturi cu unghii mari şi roz şi botul voit strâmb?
pentru textul : de vorbă cu tine II deTe rog să te calmezi, să nu te mai erijezi în cruce roşie şi să foloseşti regulamentar acest spaţiu!
Sarbatori fericite tuturor oriunde v-ati afla!
pentru textul : despre tine dePagini