Alma, am inteles si am apreciat lucrul tau intotdeauna. Stiu ca nu numai parerile de pe site-urile literare conteaza, desi chiar si pe acestae exista critici literari. Si mai stiu foarte bine ca esti apreciat pozitiv sau negativ (cu toate nuantele incluse) de critici, literati etc. atunci cind publici volum, articole, eseuri, poezie. Sunt un om care a publicat si stiu lucrurile acestea. Nu vorbesc atunci cind nu am ce spune. Prin urmare, prefer sa fiu remarcata de cineva fara sa trag de mineca. Asa sunt eu. Si cind am fost publicata, nu am cerut eu asta. Iar cei care au revazut ce am scris (indiferent de domeniu, deci nu doar literatura) au fost cei care mi-au dat votul de a fi publicata si de a continua sa scriu (repet: indiferent ca era vorba de literatura sau nu). Nu eu am cautat editori sau critici, ei m-au cautat pe mine. Nu eu am cerut sa public, ci ei mi-au cerut sa o fac. Acum stiu ca voi fi iar acuzata de orgoliu, din pacate imi lipseste, spun numai realitatea asa cum este. Si culmea este ca ma urnesc foarte greu sa ma fac publica. Fiindca aici in social, aruncat pe trambulina asta, sunt mari raspunderi. iar eu am zilnic raspunderi fata de oameni, din alte motive, ce tin foarte putin de scriere. Si te rog sa intelegi ca ceea ce afisam lumii eset vazut, interpretat, transmis etc. Exista o etica a transmiterii. La care eu tin foarte mult. Si la respectul fata de scriitura si de om.
Nu ti-am mai citit de o vreme poeziile si mai ales cele noi. Lecturand aici mi-am dat seama cat mi-a fost de dor! O poezie de dragoste, cu versuri parfumate a fruct, cu muscatura dintilor cazand pe cuvinte, la masuri egale cu lumina Luminitei Suse! Felicitari!
- aș fi pus „ispita mușcăturii fără dragoste” - aș renunța la „o voce îmi spune că moartea și viața sunt partenerii perfecți de dans” sau aș înlocui cu altceva pare parca putin prea „declama” textul dar e bun mai ales cînd închizi ochii după ce îl citești
Doar o notă asupra primului dintre ele, care m-a impresionat prin profunzime și conotații. Amintesc de asemenea pe al doilea și pe cel din urmă.
Am înțeles ideea înșiruirii lor aici, dar e un perfect exemplu că un haiku se citește de sine stătător, cere în jurul lui un spațiu de plutire și nu agreează compania altora, chiar dacă au subiect comun, tocmai pentru atmosfera creată, care poate diferi.
Am zis eu că mi-i ruşine cu Basarabia mea? O iubesc enorm de mult. Da, economic poate ca e săracă, dar are ea o bogaţie enormă-oameni cu suflet cald, care mai ştiu ce e Neamul , Dorul , Daruirea etc, etc La acest subiect aş vorbi ore , dar nu e momentul potrivit . Nu am nimic împotriva Regulamentului . Ba mai mult- e chiar binegândit Peniţa am vrut s-o darui pentru merite si nici intr-un cazi pentru alte motive mai puţin artistice. Un lucru ,totusi, nu-mi place :principiul comentează dacă comentezi. Daca toţi tac vis-a- vis de poeziile mele ( indrăznesc să le numesc poezii) inseamnă asta ca sa-mi iau valiza si să plec?...şi tacerile vorbesc ...
Cinci secunde în care imaginația atinge limite maxime, într-un poem foarte vizual doar prin cuvinte, în special în versurile: "firesc ne umblăm prin palme. deschidem inocenți amintirile până la ultimul cerc." și în strofa de final. Poate revii cândva la "poarta vântului" și "fiul tempestelor", cu un suflu nou.
Numai în aparenţă suntem intr-un mic dezacord, Daniela! Pentru că eu n-am vorbit (am crezut că măcar se subînţelege asta) despre chinul de-a exista al autoarei, ci al lumii pe care ea o contemplă şi o descrie/ trans-scrie.Sigur că, făcând si ea parte din lumea cu pricina...Dincolo de asta, important e ce rezulta: un obiect estetic, pe care eu il cred poezie.
:)) domnule Gorun, asta e forma mea de a protesta față de un 8 martie transformat în dulceață de trandafiri...ofiliți. când tot rumânu' se simte dator. din creștet până-n card. dar nu numai. textul are drept motto versurile unei poete a cărei viață a stat sub semnul tragicului. din păcate, prea, prea puțin cunoscută. și, ca să mă folosesc de pilda dvs., cheia nu-i sub felinar... mulțumiri. :)
mulţumesc Adrian, înţeleg şi apreciez percepţia ta -- pomelnicul de la adam şi eva l-am simţit necesar ca pe o aluzie religioasă, cred eu destul de discretă. Facebookul e poate inutil, mă mai gândesc. Mulţumesc pentru peniţă, deocamdată textul rămâne aşa.
Draga Gorun, acest text mai are nevoie de niște retușuri, sunt convins. dar m-a încântat ideea și l-am scris foarte repede. Titlul va fi schimbat de asemenea, a fost pus așa în repezeală... În altă ordine de idei mă bucur tare mult că ne-am "revăzut". Mulțumesc.
cred ca e destul de greu sa scapi de balast. poate am sa invat vreodata. pacat ca exercitiul asta imi pare o autocenzura pe care nu sunt chiar pregatita sa o practic.
boba cel zis și dilicăcade-n cap și se ridică (sau era altfel, totuna), văd că am atins un punct sensibil și știu că e ăla cu frustrarea. nu te înțeleg, dar mulți dezaxați nu am înțeles eu, după cum nu m-am străduit să pricep nici tulburările de personalitate & nici nu mi-am propus să socializez cu tomberoanele. astfel, am decis să îți las în subsol o replică de nivelul tău. tu, de la un timp ai ceva probleme serioase și te compătimesc atât cât poți compătimi un clown care nici de asta nu mai e bun. scrii aiureli și comentarii idioate, ca să citez pe cineva care ți-a tot dat șanse.
(așaaaa... să disecăm: expirat yester? nu ie boba dilică!; într-o balegă literară? nu ie ; spirit rigid? nu ie; handicapat? nu ie; suma per total: 4 nuie de la yester pentru boba dilică:)
Ar fi ceva de apreciat în această proză un pic cam lungă: răbdarea de a construi, încercarea de a schiţa psihologii, de a surprinde gânduri şi, mai ales, utilizarea procedeului salvator al alternării planurilor - interior-exterior - , care duce la construirea unor episoade mai expresive - cel al descrierii cazinoului, cu fetiţa care construieşte un castel de nisip, dar mai ales cel al apariţiei celor două "sirene" şi al celor partu voleibalişti.
Pe de altă parte, e cam multă filosofare pe tema relaţiei erotice, amintind de reţetele de rezolvare a crizelor în cuplu oferite de duduile care susţin rubrici de dialog cu cititorii în unele tabloide. O anume superficialitate a analizei, ca şi apelul mai curând nepotrivit la unele simboluri livreşti - balena albă, Ahab.
O proză de începător (în ale iubirii, în ale înţelegerii vieţii, ca şi în ale literaturii), o etapă care ar putea fi depăşită prin aprofundarea analizei, sau ar putea fi permanentizată prin cantonarea într-o filosofare călduţă şi oarecum naivă. E ceva ce depinde de foarte mulţi factori (interiori şi exteriori).
Aş mai sesiza unele greşeli de gramatică (ex.: în două locuri apare "copii", în loc de "copiii", iar în altă parte "aceeaşi" în loc de "aceiaşi"). Deşi deranjează, acestea rămân totuşi simple detalii. Dar e de preferat să lipsească.
Virgil, dacă am folosit persoana a II-a singular, a fost doar pentru că e poemul tău, doar nu crezi că am considerat că e vorba despre tine :P. Nu m-am gândit la defibrilatoare ca "aparate de înviat", poate pentru că mi se par prea cunoscute... iar uneori nu e chiar așa.
alma, in primul rand ma bucur de vizita. textul e fragmentat. sau pare fragmentat. de fapt "actiunea" e dusa si urmarita pana la capat. taind drastic, am incercat sa elimin si balastul. ca sa diferentiez, am recurs la doua moduri de expunere. vei vedea ca de fapt sunt doua texte intrepatrunse, fiecare cu mesajul si actiunea lui. sunt impreuna insa pentru a pune laolalta personajele: fiul si mama. iar ideile sunt legate, inclusiv cronologic. e un fel de poem in zig zag. cu prietenie, kranich
Dahaar, nu separa "vîrstele copacilor" de "dinți de fierăstrău". Eu vad aici centrul de greutate al poeziei: dinții de fierăstrău sunt cei ce mușcă din inelele-vârste ale copacilor, și iată-i mușcând și din mine. De asemenea, cred că se poate renunța la întregul vers "o avalanșă de imagini", această avalanșă e clară din text. La fel, "pași" poate să fie suprimat și să rămână: "ca o pisică". Acesta ar fi gustul pe care l-aș simți eu pe limbă, dar, bine-nțeles, fiecare are gustul lui.
i-as sugera urmatoarea idee lui bobadil: sa dea un premiu cui citeste cap coada aceasta lunga versificatie. eu unul ma retrag din start. pt ca nu am nici o vina.... :)
sinteti un popor neasteptat :p...si ma bucura mult asta! va multumesc pt mesaje si aprecieri.
Adrian, acel "lumea e un demon rătăcit prin coridoarele raiului" are mai multe valente iar daca a fost interpretat ca aforism este probabil la fel de adevarat pe cit de neadevarat. cit despre imagini sa stii, le-am adaugat chiar inainte de a le posta...sa le scot? zici tu? Mie mi s-a parut ca ofera o oarecare ..logoree tipica diminetilor fara sens. Ceea ce spui tu pare logic si acum, ca se facu dupa-amiaza ...nu stiu cum e bine..damn!
Insa Mariana - o inviorare e buna, desi aceasta dimineata cu sau fara draperii trase aici a aratat la fel de gri. Sebi - titlul comului tau a prins esenta oarecum - textul a curs in fix 10 minute plus diacritice (juma de ora ).
iar Paul - you are such a tease! voi retine asta: "sa-ti amintesc ca tot ce scrii imi place si e frumos!"...but if I, by mistake, aim for perfection please, shoot me! :p
PS Adrian? Virgil? editors? nu stiu sa mi activez butonul de notificatie a comentariilor prin email. Can someone press it? eu nu stiu de care link la baza textului e vorba: I need a flow chart (and a brain scan :p)
Îmi place aici părerea aceea de dincolo de lucruri , a umbrei "dinspre spatele soarelui" sau "dinspre frunze". O schimbare de optică, un fel de privire care tinde să fie omniscientă. E mare lucru să ai o asemenea privire, să poți să vezi totdeauna ce e dincolo sau de dincolo, dar cum poți fi sigur că ceea ce găsești acolo e realitate sau corespunde propriei proiecții, nu ne e dat încă să știm, decât dacă aflăm prin cuvinte. În rest, aceeași tonalitate, aceleași vibrații pe care le cunosc și care nu corespund cu...primăvara...care vine, vine, vine, trebuie doar s-o vezi.
unele formulări, asocieri de cuvinte la care se poate renunţa, fără să afecteze ideea textului. Ce spui de: “sunt o străină cu pielea fragedă, atinsă de săruri......înlocuiesc tot ceea ce ştiam despre insomnii, despre perne în formă de lebede....”. aş renunţa la acele “ca şi cum”.
Reţin, printre altele: “în fiecare noapte trec printr-o sită, ca dimineaţa să mă găsească (afle!!) curată.....cum de suntem atât de sălbatici prin atingeri de îngeri”. Mai mult nu îndrăznesc să spun. Am auzit “de la surse” că jurnaliştii, nu toţi, of course, dacă îi contrazici devin aprigi...la condei. Glumesc, nu-ţi face probleme. Cu respect, zapata
Am o mașină de tuns versuri la subsol. O folosesc rar ce-i drept și de aceea o pot împrumuta oricând, oricui... Francisc, mulțumesc pentru trecere. P.S. Socrate și Xantipa sunt împreună și acum.
da, simți omul foarte bine, Viorel. și cred la rândul meu că nu ești străin de ce simt eu, însă poate greșesc. nu vreau să mă aventurez în presupuneri. mă bucură popasul tău pentru care îți mulțumesc frumos! gând bun! om bun!
Raluca... păi ce facem cu "aridul"?:)
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Alma, am inteles si am apreciat lucrul tau intotdeauna. Stiu ca nu numai parerile de pe site-urile literare conteaza, desi chiar si pe acestae exista critici literari. Si mai stiu foarte bine ca esti apreciat pozitiv sau negativ (cu toate nuantele incluse) de critici, literati etc. atunci cind publici volum, articole, eseuri, poezie. Sunt un om care a publicat si stiu lucrurile acestea. Nu vorbesc atunci cind nu am ce spune. Prin urmare, prefer sa fiu remarcata de cineva fara sa trag de mineca. Asa sunt eu. Si cind am fost publicata, nu am cerut eu asta. Iar cei care au revazut ce am scris (indiferent de domeniu, deci nu doar literatura) au fost cei care mi-au dat votul de a fi publicata si de a continua sa scriu (repet: indiferent ca era vorba de literatura sau nu). Nu eu am cautat editori sau critici, ei m-au cautat pe mine. Nu eu am cerut sa public, ci ei mi-au cerut sa o fac. Acum stiu ca voi fi iar acuzata de orgoliu, din pacate imi lipseste, spun numai realitatea asa cum este. Si culmea este ca ma urnesc foarte greu sa ma fac publica. Fiindca aici in social, aruncat pe trambulina asta, sunt mari raspunderi. iar eu am zilnic raspunderi fata de oameni, din alte motive, ce tin foarte putin de scriere. Si te rog sa intelegi ca ceea ce afisam lumii eset vazut, interpretat, transmis etc. Exista o etica a transmiterii. La care eu tin foarte mult. Si la respectul fata de scriitura si de om.
pentru textul : Cel mai, Cea mai deNu ti-am mai citit de o vreme poeziile si mai ales cele noi. Lecturand aici mi-am dat seama cat mi-a fost de dor! O poezie de dragoste, cu versuri parfumate a fruct, cu muscatura dintilor cazand pe cuvinte, la masuri egale cu lumina Luminitei Suse! Felicitari!
pentru textul : Diminețile unei victime fericite. Livezile din noi deMulţumesc d-le Dorel, pentru consemnarea părerii dvs., din orice părerere se învaţă ceva.
pentru textul : Mi se pare că intră cuvintele în mine de- aș fi pus „ispita mușcăturii fără dragoste” - aș renunța la „o voce îmi spune că moartea și viața sunt partenerii perfecți de dans” sau aș înlocui cu altceva pare parca putin prea „declama” textul dar e bun mai ales cînd închizi ochii după ce îl citești
pentru textul : febra deTextul are nevoie de o corectură serioasă.
pentru textul : Viaţa la cămin în Cluj deDaniela, Ionuţ, totul este perfectibil, dar irepetabil. Vă mulţumesc pentru timpul vostru!
pentru textul : Ca un drum tăiat alb peste câmp către gară deDoar o notă asupra primului dintre ele, care m-a impresionat prin profunzime și conotații. Amintesc de asemenea pe al doilea și pe cel din urmă.
Am înțeles ideea înșiruirii lor aici, dar e un perfect exemplu că un haiku se citește de sine stătător, cere în jurul lui un spațiu de plutire și nu agreează compania altora, chiar dacă au subiect comun, tocmai pentru atmosfera creată, care poate diferi.
pentru textul : Postul Mare deAm zis eu că mi-i ruşine cu Basarabia mea? O iubesc enorm de mult. Da, economic poate ca e săracă, dar are ea o bogaţie enormă-oameni cu suflet cald, care mai ştiu ce e Neamul , Dorul , Daruirea etc, etc La acest subiect aş vorbi ore , dar nu e momentul potrivit . Nu am nimic împotriva Regulamentului . Ba mai mult- e chiar binegândit Peniţa am vrut s-o darui pentru merite si nici intr-un cazi pentru alte motive mai puţin artistice. Un lucru ,totusi, nu-mi place :principiul comentează dacă comentezi. Daca toţi tac vis-a- vis de poeziile mele ( indrăznesc să le numesc poezii) inseamnă asta ca sa-mi iau valiza si să plec?...şi tacerile vorbesc ...
pentru textul : nebunul se priveşte în oglindă deCinci secunde în care imaginația atinge limite maxime, într-un poem foarte vizual doar prin cuvinte, în special în versurile: "firesc ne umblăm prin palme. deschidem inocenți amintirile până la ultimul cerc." și în strofa de final. Poate revii cândva la "poarta vântului" și "fiul tempestelor", cu un suflu nou.
pentru textul : Five Seconds deNumai în aparenţă suntem intr-un mic dezacord, Daniela! Pentru că eu n-am vorbit (am crezut că măcar se subînţelege asta) despre chinul de-a exista al autoarei, ci al lumii pe care ea o contemplă şi o descrie/ trans-scrie.Sigur că, făcând si ea parte din lumea cu pricina...Dincolo de asta, important e ce rezulta: un obiect estetic, pe care eu il cred poezie.
pentru textul : casele cu acoperișuri roșii de:)) domnule Gorun, asta e forma mea de a protesta față de un 8 martie transformat în dulceață de trandafiri...ofiliți. când tot rumânu' se simte dator. din creștet până-n card. dar nu numai. textul are drept motto versurile unei poete a cărei viață a stat sub semnul tragicului. din păcate, prea, prea puțin cunoscută. și, ca să mă folosesc de pilda dvs., cheia nu-i sub felinar... mulțumiri. :)
pentru textul : concubinaj deDar tu ești un sonetist împătimit și descurci destul de bine. Sunt curioasă: de ce nu rimă albă? Sau nu am ajuns eu cu lectura până acolo?
pentru textul : Popas depoezia ta mi s-a parut desprinsa din "magicianul"
pentru textul : tabloul cu scoici ▒ demulţumesc Adrian, înţeleg şi apreciez percepţia ta -- pomelnicul de la adam şi eva l-am simţit necesar ca pe o aluzie religioasă, cred eu destul de discretă. Facebookul e poate inutil, mă mai gândesc. Mulţumesc pentru peniţă, deocamdată textul rămâne aşa.
pentru textul : strada mântuleasa deDraga Gorun, acest text mai are nevoie de niște retușuri, sunt convins. dar m-a încântat ideea și l-am scris foarte repede. Titlul va fi schimbat de asemenea, a fost pus așa în repezeală... În altă ordine de idei mă bucur tare mult că ne-am "revăzut". Mulțumesc.
pentru textul : november time demultam de trecere si semne.
cred ca e destul de greu sa scapi de balast. poate am sa invat vreodata. pacat ca exercitiul asta imi pare o autocenzura pe care nu sunt chiar pregatita sa o practic.
pentru textul : În căutarea urșilor polari deboba cel zis și dilicăcade-n cap și se ridică (sau era altfel, totuna), văd că am atins un punct sensibil și știu că e ăla cu frustrarea. nu te înțeleg, dar mulți dezaxați nu am înțeles eu, după cum nu m-am străduit să pricep nici tulburările de personalitate & nici nu mi-am propus să socializez cu tomberoanele. astfel, am decis să îți las în subsol o replică de nivelul tău. tu, de la un timp ai ceva probleme serioase și te compătimesc atât cât poți compătimi un clown care nici de asta nu mai e bun. scrii aiureli și comentarii idioate, ca să citez pe cineva care ți-a tot dat șanse.
(așaaaa... să disecăm: expirat yester? nu ie boba dilică!; într-o balegă literară? nu ie ; spirit rigid? nu ie; handicapat? nu ie; suma per total: 4 nuie de la yester pentru boba dilică:)
pentru textul : doar urme de cauciuc pe asfalt deAr fi ceva de apreciat în această proză un pic cam lungă: răbdarea de a construi, încercarea de a schiţa psihologii, de a surprinde gânduri şi, mai ales, utilizarea procedeului salvator al alternării planurilor - interior-exterior - , care duce la construirea unor episoade mai expresive - cel al descrierii cazinoului, cu fetiţa care construieşte un castel de nisip, dar mai ales cel al apariţiei celor două "sirene" şi al celor partu voleibalişti.
pentru textul : Viaţa după Irina dePe de altă parte, e cam multă filosofare pe tema relaţiei erotice, amintind de reţetele de rezolvare a crizelor în cuplu oferite de duduile care susţin rubrici de dialog cu cititorii în unele tabloide. O anume superficialitate a analizei, ca şi apelul mai curând nepotrivit la unele simboluri livreşti - balena albă, Ahab.
O proză de începător (în ale iubirii, în ale înţelegerii vieţii, ca şi în ale literaturii), o etapă care ar putea fi depăşită prin aprofundarea analizei, sau ar putea fi permanentizată prin cantonarea într-o filosofare călduţă şi oarecum naivă. E ceva ce depinde de foarte mulţi factori (interiori şi exteriori).
Aş mai sesiza unele greşeli de gramatică (ex.: în două locuri apare "copii", în loc de "copiii", iar în altă parte "aceeaşi" în loc de "aceiaşi"). Deşi deranjează, acestea rămân totuşi simple detalii. Dar e de preferat să lipsească.
si totusi nu crezi ca tocmai acest "z" are zimtii lui care iti sugereaza izbiturile de realtatea zilei?
pentru textul : spleen II deVirgil, dacă am folosit persoana a II-a singular, a fost doar pentru că e poemul tău, doar nu crezi că am considerat că e vorba despre tine :P. Nu m-am gândit la defibrilatoare ca "aparate de înviat", poate pentru că mi se par prea cunoscute... iar uneori nu e chiar așa.
pentru textul : un alt fel de singurătate depoezia ta nu suferă de lipsa inspiratiei, ci de dorinta de a spune cat mai multe in cat mai putine cuvinte.
pentru textul : portretul meu din privirea ta (2) dealma, in primul rand ma bucur de vizita. textul e fragmentat. sau pare fragmentat. de fapt "actiunea" e dusa si urmarita pana la capat. taind drastic, am incercat sa elimin si balastul. ca sa diferentiez, am recurs la doua moduri de expunere. vei vedea ca de fapt sunt doua texte intrepatrunse, fiecare cu mesajul si actiunea lui. sunt impreuna insa pentru a pune laolalta personajele: fiul si mama. iar ideile sunt legate, inclusiv cronologic. e un fel de poem in zig zag. cu prietenie, kranich
pentru textul : mama demultumesc de semn, Vladimir...
pentru textul : din ce în ce mai galben deDahaar, nu separa "vîrstele copacilor" de "dinți de fierăstrău". Eu vad aici centrul de greutate al poeziei: dinții de fierăstrău sunt cei ce mușcă din inelele-vârste ale copacilor, și iată-i mușcând și din mine. De asemenea, cred că se poate renunța la întregul vers "o avalanșă de imagini", această avalanșă e clară din text. La fel, "pași" poate să fie suprimat și să rămână: "ca o pisică". Acesta ar fi gustul pe care l-aș simți eu pe limbă, dar, bine-nțeles, fiecare are gustul lui.
pentru textul : gust de timp dei-as sugera urmatoarea idee lui bobadil: sa dea un premiu cui citeste cap coada aceasta lunga versificatie. eu unul ma retrag din start. pt ca nu am nici o vina.... :)
pentru textul : A trecut amar de vreme desinteti un popor neasteptat :p...si ma bucura mult asta! va multumesc pt mesaje si aprecieri.
Adrian, acel "lumea e un demon rătăcit prin coridoarele raiului" are mai multe valente iar daca a fost interpretat ca aforism este probabil la fel de adevarat pe cit de neadevarat. cit despre imagini sa stii, le-am adaugat chiar inainte de a le posta...sa le scot? zici tu? Mie mi s-a parut ca ofera o oarecare ..logoree tipica diminetilor fara sens. Ceea ce spui tu pare logic si acum, ca se facu dupa-amiaza ...nu stiu cum e bine..damn!
Insa Mariana - o inviorare e buna, desi aceasta dimineata cu sau fara draperii trase aici a aratat la fel de gri. Sebi - titlul comului tau a prins esenta oarecum - textul a curs in fix 10 minute plus diacritice (juma de ora ).
iar Paul - you are such a tease! voi retine asta: "sa-ti amintesc ca tot ce scrii imi place si e frumos!"...but if I, by mistake, aim for perfection please, shoot me! :p
PS Adrian? Virgil? editors? nu stiu sa mi activez butonul de notificatie a comentariilor prin email. Can someone press it? eu nu stiu de care link la baza textului e vorba: I need a flow chart (and a brain scan :p)
PPS Kissinngtons to all!
pentru textul : a.m. deÎmi place aici părerea aceea de dincolo de lucruri , a umbrei "dinspre spatele soarelui" sau "dinspre frunze". O schimbare de optică, un fel de privire care tinde să fie omniscientă. E mare lucru să ai o asemenea privire, să poți să vezi totdeauna ce e dincolo sau de dincolo, dar cum poți fi sigur că ceea ce găsești acolo e realitate sau corespunde propriei proiecții, nu ne e dat încă să știm, decât dacă aflăm prin cuvinte. În rest, aceeași tonalitate, aceleași vibrații pe care le cunosc și care nu corespund cu...primăvara...care vine, vine, vine, trebuie doar s-o vezi.
pentru textul : Cai în livezi deunele formulări, asocieri de cuvinte la care se poate renunţa, fără să afecteze ideea textului. Ce spui de: “sunt o străină cu pielea fragedă, atinsă de săruri......înlocuiesc tot ceea ce ştiam despre insomnii, despre perne în formă de lebede....”. aş renunţa la acele “ca şi cum”.
pentru textul : Frânturi. Răgaz. Clipe deReţin, printre altele: “în fiecare noapte trec printr-o sită, ca dimineaţa să mă găsească (afle!!) curată.....cum de suntem atât de sălbatici prin atingeri de îngeri”. Mai mult nu îndrăznesc să spun. Am auzit “de la surse” că jurnaliştii, nu toţi, of course, dacă îi contrazici devin aprigi...la condei. Glumesc, nu-ţi face probleme. Cu respect, zapata
Am o mașină de tuns versuri la subsol. O folosesc rar ce-i drept și de aceea o pot împrumuta oricând, oricui... Francisc, mulțumesc pentru trecere. P.S. Socrate și Xantipa sunt împreună și acum.
pentru textul : miezul tău de nucă deda, simți omul foarte bine, Viorel. și cred la rândul meu că nu ești străin de ce simt eu, însă poate greșesc. nu vreau să mă aventurez în presupuneri. mă bucură popasul tău pentru care îți mulțumesc frumos! gând bun! om bun!
pentru textul : lullaby deRaluca... păi ce facem cu "aridul"?:)
Pagini