4. Vă mulțumesc pentru intervenție, Cristina, Adrian. Cam așa e cum spuneți voi, nu e nici o filosofie aici, doar un studiu observațional asupra realității... și virtuale. :)
hai
recunoaşte
ai recunoaşte picioarele astea oriunde
le-ai spălat în fiecare lector
sau ureche plină de predici
de nu-ţi mai simţi degetele amorţite
pe bucata soioasă de pânză
ce ţi-e şi cu devoţiunea asta
oarbă
fără întrebări şi fără răspunsuri
doar cu pereţi de pe care curg gânduri
decrepite ca orice religie
cu puţină vechime în câmpul muncii
hai
recunoaşte
ţi-a venit nu o dată să tragi cu ochiul
pe sub sau peste
oricum n-are importanţă cine
atâta vreme cât astăzi
te închini aceluiaşi coşmar din carne şi din sânge
dar de data asta fără chip
cioplit
Nu-mi vine să cred că se poate scrie așa de slab pe un site onorabil de literatură! Textul e de un enorm comic involuntar. Ne proiectează la începuturile literaturii române, dar la partea ei lipsită de orice valoare. Versurile mă duc, totuși, cu gândul la "Levantul" lui Mircea Cărtărescu (cartea pe care dl Băsescu pretindea mai acum câteva zile ca ar fi citit-o!!!). Acolo poetul postmodern imită, cu intenție și cu efecte ludice și umoristice, stilurile istorice ale poeziei noastre. Dar imită (și parodiază) poeți veritabili. În parodia involuntară postată aici, e ca și când novicele nostru ar încerca să imite poezia proastă de acum o sută optzeci de ani...Dar dumnealui se ia, pare-se, în serios, fiind convins că așa se poate scrie astăzi. Nu se poate așa (deși totul se poate).
Alina dragă, care este necazul? Cine te-a supărat așa rău? Dacă tu îți imaginezi că eu (sau absolut oricine altcineva) va avea răbdarea (probabil moldovenească) de a urmări 36 de minute de știri doar ca să audă un text scris de e Virgil Titarenco și recitat de Alina Manole timp de 2 minute te înșeli amarnic !!! Gestul este apreciat cu sinceritate dar tot cu sinceritate îți spun că soluția „telem” (era să scriu telemea, sorry !!!) este cel mult aiurea. Nimeni nu face nazuri. La ce să fac nazuri?! La ceva ce nu va avea răbdare să urmărească nimeni? Hai să fim serioși și nu o mai lua așa personal. Virtualia e ceva frumos, nu am spus niciodată altceva. Dar soluția asta video este o gafă. Nu înțeleg de ce le amesteci. Și nimeni nu este cîrcotaș. A fost lăudată Virtualia ad nauseam și s-au oferit penițe cu carul. Numai să poți să le duci acasă. Și nimeni nu s-a supărat și nu a zis nimic. Deci, nu înțeleg de ce trebuie să trîntești cu bîta în baltă cînd cineva face o observație care la urma urmei nici nu este vina Virtualiei. Da, din fața monitorului e simplu, dar nu este ușor. Tot la fel aș putea spune și eu că este ușor să faci un cenaclu o dată la 6 sau 10 luni dar este mai greu să faci și să întreții zilnic un site dinamic cu zeci de membri. Dar, crede-mă, ultimul lucru care mă interesează acum este să îmi flexez mușchii. Mai ales cu tine. Prefer să discutam calm.
Si eu cred ca poemul acesta ar trebuie incadrat ca experiment. E interesant ca lectura, insa la idee mai e de lucru. De exemplu la cadrare a lecturii, persoana intai plural e prea vaga, determinantii par aruncati din tramvai, "senzatia ACEASTA de echilibru" care senzatie de echilibru? Daca denumesti, trebuie sa si referi ceva, etc. Un poem scris la repezeala, parerea mea, Andu
m-am impiedicat usor aici: "termopanul e un fel de timpan. te scuteste de ceea ce nu vrei sa auzi" rolul timpanului este acela de a transmite undele sonore (vibratiile) spre urechea interna; fara el nu auzi. deci, comparatia mi se pare cladita de-a-ndoaselea.
Într-un cuvânt va veni o vreme când vom redescoperi filonul poeziei, când ne vom da seama că ne-am înşelat în viziunile noastre, când vom redescoperi frumosul în umbra lucrurilor. Eu asta am înţeles şi recunosc că citind poemul mă gândesc la câte bogăţii se găsesc în spatele fiecărui obiect ce ne înconjoară. Poemul acesta parcă e scris cu lacrimi - dar produce bucurie. E părerea mea.
foarte faina strofa. mie imi place. insa abia sustine dita-mai titlul, care sta sa o striveasca precum un balaur greu, chinezesc, umplut cu tot felul de câlți.
Foarte bun text. Sunt de partea săritorului împotriva tuturor mâncătorilor de hamburgeri. dacă e să mă iau după dată, înțeleg că e un text nou, ce nu figurează în vreun volum? Ionuț, la modul sincer, dacă e să raportez textul de față la ceea ce postai pe rolit prin 2009, acesta e de departe preferatul meu. Nimic nu pare-a fi în plus aici, lipsesc cu desăvârșire figurile vechi de stil ce dădeau textelor tale un aer ușor romantic și desuet. Ai reușit aici să pui față în față efortul de creștere față-n față cu superficialitatea societății de azi, a unei societăți de consum...
Cu plăcerea lecturii,
Eugen.
Marina, Nu am cum sa vorbesc despre textul tau deoarece nu ii inteleg limbajul. Insa nu cred ca este contrar politicii de functionare a site-ului Hermeneia (a regulamentului) sa iti spui deschis parerea intr-un comentariu fara atac la persoana. Poate un moderator isi va spune parerea referitor la aceasta disputa care pe mine cel putin, incepe sa ma usor dezguste. Andu
Cred că strofa a doua e inutilă întrucât eu sincer m-aș lipsi pentru că are o tentă de diversiune scenică și nu îmi pregătește restul. Mai mult, schimbă valoric tonul grav al întregului poem. Mă refer la: "ascultăm muzică trecându-ne un deget peste minutul cărnos - hai să-i facem gropițe și zâmbet" Restul "funcționează". Aș evita "buze de piatră", îmi sună atât de cunoscut, a clișeu. Finalul l-aș fi concentrat, ca de exemplu: "mai bine tăcem - știi, îmi doresc o tăcere perfectă."
Otilia, cred ca doar cand ajungem "sa luam lucrurile asa cum sunt", doar atunci ele nu mai fac zgomot si probabil ca asta e directia buna, desi toamna simti ca te "incovoaie" toti pasii aceia, pe care pe cand sa-i numeri, constati ca deja i-ai trait, s-au dus ... si da, de la o vreme parca devine "dureros" ! :)
nu stiu cat il merit, dar iti multumesc de semnul stralucitor !
iata ca "amfetamina" aceasta reuseste sa-si duca misiunea pina la capat si sa fie o revelatie. deosebit finalul: "spune-mi tu ce e mai bine să fiu rădăcina unui copac seva lui sau inelul după care ghicești cît am trăit pînă acum". un semn de trecere scrijelit pe o frunza.
un poem care te duce acolo, în bucătărie adică.
acolo se nasc toate poemele noastre, să fim sinceri măcar cu noi înșine.
nu știu dacă treaba asta ar trebui să fie atât de evidentă în textul poemului, dacă e benefică adică pentru cititor.
în rest, mi-a plăcut, aproape am plâns pe final ca la filmele americane.
subiectul e interesant și ideea e măreață. textul însă e mediocru. păcat p.s. iar dacă ai să mă întrebi de ce spun asta am să îți spun că totul e bine cam pînă la rîndul patru. după aceea cam totul e previzibil și destul de plat.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
4. Vă mulțumesc pentru intervenție, Cristina, Adrian. Cam așa e cum spuneți voi, nu e nici o filosofie aici, doar un studiu observațional asupra realității... și virtuale. :)
pentru textul : flu & stuff deCristina, Sebi,
pentru textul : go fishing decred că ajunge.
hai
recunoaşte
ai recunoaşte picioarele astea oriunde
le-ai spălat în fiecare lector
sau ureche plină de predici
de nu-ţi mai simţi degetele amorţite
pe bucata soioasă de pânză
ce ţi-e şi cu devoţiunea asta
oarbă
fără întrebări şi fără răspunsuri
doar cu pereţi de pe care curg gânduri
decrepite ca orice religie
cu puţină vechime în câmpul muncii
hai
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 21 derecunoaşte
ţi-a venit nu o dată să tragi cu ochiul
pe sub sau peste
oricum n-are importanţă cine
atâta vreme cât astăzi
te închini aceluiaşi coşmar din carne şi din sânge
dar de data asta fără chip
cioplit
Nu-mi vine să cred că se poate scrie așa de slab pe un site onorabil de literatură! Textul e de un enorm comic involuntar. Ne proiectează la începuturile literaturii române, dar la partea ei lipsită de orice valoare. Versurile mă duc, totuși, cu gândul la "Levantul" lui Mircea Cărtărescu (cartea pe care dl Băsescu pretindea mai acum câteva zile ca ar fi citit-o!!!). Acolo poetul postmodern imită, cu intenție și cu efecte ludice și umoristice, stilurile istorice ale poeziei noastre. Dar imită (și parodiază) poeți veritabili. În parodia involuntară postată aici, e ca și când novicele nostru ar încerca să imite poezia proastă de acum o sută optzeci de ani...Dar dumnealui se ia, pare-se, în serios, fiind convins că așa se poate scrie astăzi. Nu se poate așa (deși totul se poate).
pentru textul : Fericirea pământească deAlina dragă, care este necazul? Cine te-a supărat așa rău? Dacă tu îți imaginezi că eu (sau absolut oricine altcineva) va avea răbdarea (probabil moldovenească) de a urmări 36 de minute de știri doar ca să audă un text scris de e Virgil Titarenco și recitat de Alina Manole timp de 2 minute te înșeli amarnic !!! Gestul este apreciat cu sinceritate dar tot cu sinceritate îți spun că soluția „telem” (era să scriu telemea, sorry !!!) este cel mult aiurea. Nimeni nu face nazuri. La ce să fac nazuri?! La ceva ce nu va avea răbdare să urmărească nimeni? Hai să fim serioși și nu o mai lua așa personal. Virtualia e ceva frumos, nu am spus niciodată altceva. Dar soluția asta video este o gafă. Nu înțeleg de ce le amesteci. Și nimeni nu este cîrcotaș. A fost lăudată Virtualia ad nauseam și s-au oferit penițe cu carul. Numai să poți să le duci acasă. Și nimeni nu s-a supărat și nu a zis nimic. Deci, nu înțeleg de ce trebuie să trîntești cu bîta în baltă cînd cineva face o observație care la urma urmei nici nu este vina Virtualiei. Da, din fața monitorului e simplu, dar nu este ușor. Tot la fel aș putea spune și eu că este ușor să faci un cenaclu o dată la 6 sau 10 luni dar este mai greu să faci și să întreții zilnic un site dinamic cu zeci de membri. Dar, crede-mă, ultimul lucru care mă interesează acum este să îmi flexez mușchii. Mai ales cu tine. Prefer să discutam calm.
pentru textul : Virtualia XIII - mulţumiri, mirări şi poezie la Iaşi deMultam pentru cuvintele de apreciere, ma bucur ca te-am reintalnit si aici.
pentru textul : Aceeaşi vârstă deCu simpatie,
Iuri.
Si eu cred ca poemul acesta ar trebuie incadrat ca experiment. E interesant ca lectura, insa la idee mai e de lucru. De exemplu la cadrare a lecturii, persoana intai plural e prea vaga, determinantii par aruncati din tramvai, "senzatia ACEASTA de echilibru" care senzatie de echilibru? Daca denumesti, trebuie sa si referi ceva, etc. Un poem scris la repezeala, parerea mea, Andu
pentru textul : ars poetica I deuau...asta e extraordinar!
pentru textul : Tragedie & transcendență deaha, intensitatea asta ne omoară:)! btw, am scris eu că pleacă fotonii:))... în poezie totul e posibil, are logica ei...
pentru textul : miracolul e doar o lege demulțumesc frumos, Daniela!
m-am impiedicat usor aici: "termopanul e un fel de timpan. te scuteste de ceea ce nu vrei sa auzi" rolul timpanului este acela de a transmite undele sonore (vibratiile) spre urechea interna; fara el nu auzi. deci, comparatia mi se pare cladita de-a-ndoaselea.
pentru textul : balastiera de…şi uite aşa, din prea multă dragoste (pe internet)
pentru textul : profilaxie depoeţii au murit, nedemn şi-ncet…
Trăiască poeţii..
Într-un cuvânt va veni o vreme când vom redescoperi filonul poeziei, când ne vom da seama că ne-am înşelat în viziunile noastre, când vom redescoperi frumosul în umbra lucrurilor. Eu asta am înţeles şi recunosc că citind poemul mă gândesc la câte bogăţii se găsesc în spatele fiecărui obiect ce ne înconjoară. Poemul acesta parcă e scris cu lacrimi - dar produce bucurie. E părerea mea.
pentru textul : profeţie I ▒ derespect, carevasăzică.
pentru textul : Anul acesta are trei anotimpuri defoarte faina strofa. mie imi place. insa abia sustine dita-mai titlul, care sta sa o striveasca precum un balaur greu, chinezesc, umplut cu tot felul de câlți.
pentru textul : Aleșii noștri vor să ne asculte păsurile deFoarte bun text. Sunt de partea săritorului împotriva tuturor mâncătorilor de hamburgeri. dacă e să mă iau după dată, înțeleg că e un text nou, ce nu figurează în vreun volum? Ionuț, la modul sincer, dacă e să raportez textul de față la ceea ce postai pe rolit prin 2009, acesta e de departe preferatul meu. Nimic nu pare-a fi în plus aici, lipsesc cu desăvârșire figurile vechi de stil ce dădeau textelor tale un aer ușor romantic și desuet. Ai reușit aici să pui față în față efortul de creștere față-n față cu superficialitatea societății de azi, a unei societăți de consum...
pentru textul : Zbor deasupra unui cuib de hamburgeri deCu plăcerea lecturii,
Eugen.
Marina, Nu am cum sa vorbesc despre textul tau deoarece nu ii inteleg limbajul. Insa nu cred ca este contrar politicii de functionare a site-ului Hermeneia (a regulamentului) sa iti spui deschis parerea intr-un comentariu fara atac la persoana. Poate un moderator isi va spune parerea referitor la aceasta disputa care pe mine cel putin, incepe sa ma usor dezguste. Andu
pentru textul : adieu deCred că strofa a doua e inutilă întrucât eu sincer m-aș lipsi pentru că are o tentă de diversiune scenică și nu îmi pregătește restul. Mai mult, schimbă valoric tonul grav al întregului poem. Mă refer la: "ascultăm muzică trecându-ne un deget peste minutul cărnos - hai să-i facem gropițe și zâmbet" Restul "funcționează". Aș evita "buze de piatră", îmi sună atât de cunoscut, a clișeu. Finalul l-aș fi concentrat, ca de exemplu: "mai bine tăcem - știi, îmi doresc o tăcere perfectă."
pentru textul : Tăcere cu umeri rotunzi devulture, imi face bine pana ta de fier... multumesc de trecere, lectura si fulgii de porumb din cuvinte
pentru textul : permanganat la rege deOtilia, cred ca doar cand ajungem "sa luam lucrurile asa cum sunt", doar atunci ele nu mai fac zgomot si probabil ca asta e directia buna, desi toamna simti ca te "incovoaie" toti pasii aceia, pe care pe cand sa-i numeri, constati ca deja i-ai trait, s-au dus ... si da, de la o vreme parca devine "dureros" ! :)
pentru textul : toamna, o santinelă ce-ţi păzeşte conştincioasă anii denu stiu cat il merit, dar iti multumesc de semnul stralucitor !
daca tot e rost de scandal,
si nu am unde sa scriu in alta parte si pentru ca vreau sa fie public:
sa imi explice editorii acestui site de ce textul:
http://hermeneia.com/content/perpetuum_nobile
este text inacceptabil.
va e jena de cuvantul cu f? vai!
pentru textul : Viraj mult prea strâns deiata ca "amfetamina" aceasta reuseste sa-si duca misiunea pina la capat si sa fie o revelatie. deosebit finalul: "spune-mi tu ce e mai bine să fiu rădăcina unui copac seva lui sau inelul după care ghicești cît am trăit pînă acum". un semn de trecere scrijelit pe o frunza.
pentru textul : amfetamină deoricum apreciez ironia
pentru textul : Birjar așteptând veșnicia deun poem care te duce acolo, în bucătărie adică.
pentru textul : uneori|singurătate deacolo se nasc toate poemele noastre, să fim sinceri măcar cu noi înșine.
nu știu dacă treaba asta ar trebui să fie atât de evidentă în textul poemului, dacă e benefică adică pentru cititor.
în rest, mi-a plăcut, aproape am plâns pe final ca la filmele americane.
mai putin ultimele trei versuri. restul are o melancolie aparte pe care o remarc si as fi fost gata sa o auresc.
pentru textul : ...istoria scrumului desubiectul e interesant și ideea e măreață. textul însă e mediocru. păcat p.s. iar dacă ai să mă întrebi de ce spun asta am să îți spun că totul e bine cam pînă la rîndul patru. după aceea cam totul e previzibil și destul de plat.
pentru textul : nihil sine deo deAm incercat sa sterg un text si m-am trezit cu:
"Introducerea datelor pentru "Experiment literar" este obligatorie."
pentru textul : hermeneia 3.0-c deîn constrast
pentru textul : Trăiește capra vecinului demulțumesc pentru semn. cred că e foarte bine că ești cârcotaș.(-half kidding.)
pentru textul : magazinul cu piane de(personal, îmi pare o găselniţă bună acest "sieţi")
pentru textul : poem demulțumesc, Vlad. La fel ca și tine cred în emancipare:). cu gânduri bune, paul
pentru textul : absențele sunt o tristețe dePagini