atentie la modul cum introduceti textul in cîmpul corpul textului. Faptul că lăsați un rînd gol la început este greșit și păgubos. Deoarece site-ul interpretează de așa natură textul dvs. încît „teaser-ul” apare gol. „Teaser-ul” poate apare în diferite „view-uri” pe site și este atît inestetic dar și dezavantajos pentru textul dvs. Vă recomand să nu mai lăsați un rînd gol la începutul textelor și eventual să corectați textul acesta.
Un fel de 'dixit et salva anima mea' se vrea acest poem scris parca de un poet cu familie grea si facturi mari la curent si la supermarket. Umbra de suprarealism valoros din cele cateva versuri se pierde intr-o lumina intelectualista care prajeste carnea ideii mai ceva ca la un barbeque. Te pune pe ganduri, intr-adevar, de exemplu te intrebi oare de ce Poetul nu corecteaza de atata timp typo-ul 'vedict' iar mascariciul de Paul Blaj il mai si citeaza cu respectivul typo inclus in pretul gandirii sale nepretuite spunand ca portiunea asta i-a placut cel mai mult.
E un poem acceptabil, insa departe de Tipperary ca sa zic asa.
Si incetati sa va mai laudati sau sa va criticati ca prostii pe orgolii ca nu mai e funny, cel putin nu pentru un vizitator normal de site literar. Si mai terminati si cu Scriptura, mai ales tu Nicodeme, ca o sa arzi in flacarile Iadului, nu ti-e frica zau asa?
Virgile vreau sa te felicit pentru noua versiune de site desi nu as avea dupa mine suficiente motive sa o fac. Dar un efort ca acesta ramane un efort care trebuie salutat. Ce nu inteleg eu este puzderia asta de nou-veniti pe Hermeneia direct de la gradinita. Am o banuiala, dar nu ma impacientez, nici vorba de asa ceva. Succes in continuare iti doresc, eu o sa sterg multe texte sper sa nu te superi din aceasta cauza (oricum o sa si las destule) si te asigur de toata simpatia mea in continuare, citita atat pe romaneste cat si pe englezeste.
La multi ani!
Andu
partea cu aerobicul m-a făcut să zâmbesc, Margas. fiindcă eu sunt (cu amărăciune o spun) o leneșă. dar e bine de știut că măcar în poezie îți poți antrena musculatura.
mă-ntorc la Bacovia și-ți spun că da, Bacovia e asumat conștient și cu inima ușoară. iar „decadentul” acela tot de la el vine – „o, genii întristate, care mor/ în țara asta, plină de…”
,,o sfântă treime a copilăriei" şi ,,pata mov" ...iată cum trâim fiecare din noi poezia şi ne dăm seama târziu, sau poate nu :) Frumos poem, emoţionant! S-a scris mult despre copilărie şi parcă tot nu e destul. Am citit cu mare bucurie. Mulţumiri.
Le-am dat elevilor să citească și să interpreteze poemul. Nu i-am influențat deloc. Am fost surprinsă de varietatea răspunsurilor lor.
Din păcate, deocamdată, nu dispun de timpul necesar pentru a transcrie câteva răspunsuri. Poate peste câteva zile.
Modelul acesta de pahar are două capete, două conștiințe: cea individuală și cea colectivă. De fapt sînt două pahare unul gol și unul plin. Poate că cititorului îi este sete sau poate că nu îi este sete
"Pisici pe acoperisul fierbinte", cu Liz Taylor si Paul Newman. Andule, e grav, constat ca memoria de lunga durata imi functioneaza brici...da' noi despre ce vorbeam? :))
o declaratie sincera, dar lipsita de forma fermecatoarea a iluziei poetice. trezeste oarecum in cititor o placuta stare versul "am planeta luminii la mine-n pântec", dar urmatorul vers vine să explice taina acestuia, ceea ce face din poem doar o mare și sinceră mărtuire de iubire.
Întîmplător sau nu (zilnic trebuie să vizualizez sute de imagini) tabloul din dreapta îmi e foarte cunoscut. Primul gînd mă duce către site-ul flickr. Mă întreb care e contribuția autorului, doar adăugarea unor manșete cu text? Unde este personalizarea de fapt, unde e vizual-literarul? Autorule, te invidiez pentru nonșalanța ta!
dom'le, pe bune că dacă nu spunea Bobadil chestia de mai sus poate că treceam fără să citesc textul de mai sus. dar cum de o vreme încoace îl pot bănui pe Bobadil cam de orice numai de lipsă de invidie nu, pot să spun cu siguranță că intervențiile lui au ajuns pentru mine semnale că întradevăr undeva pe Hermeneia s-a scris ceva semnificativ. așa că pot să îi spun autorului acestui text că a reușit indirect să îmi atragă (plăcut) atenția prin fapul că a reușit să genereze remarca asta la Bobadil. Bun venit autorului pe Hermeneia și sper să nu mă dezamăgească în texte viitoare.
Paul, dacă încerci să te pui în pielea personajului... ele nu gândesc cu ghilimele, dar am priceput eu unde bați, așa că m-am cam "comformat", alegând o soluție de compromis, atâta vreme cât citatul e citat și nu numai. Bucuria e de partea aceasta. Cum spuneam, reacționez mai bine la critică decât în fața aprecierii. Dar bucuria este: proza e mai ingrată... Virgil, mulțumesc de explicație, asta îmi și doresc să se întâmple...
Cât se poate de sincer, acest poem (care nu iese de altfel din tiparele autorului) pică fatal în câteva tipare blagiene 'cu câinele și cu săgețile ce mi-au rămas/ la rădăcinile tale mă-ngrop/ Dumnezeule, pom blestemat' desigur aceste versuri pe care le-am citat din memorie scuze de eventualele inexactități sunt esențialmente psalmodice, la fel ca și încercările acestui autor din păcate nereușind să-și găsească încă un 'caracater' liric (vorba unui antecomentator) suficient de puternic pentru a da 'bună-ziua' hârtiei poetice, fie ea și virtuală.
Vă recomand mai multă detașare domnule Eugen.
Margas
Cu riscul de-a mă repeta, orice text ţi-aş citi, am impresia că e unul şi acelaşi: acelaşi discurs, aceeaşi dinamică, aceleaşi mijloace de exprimare, aceleaşi cuvinte, aceleaşi idei, aceleaşi aceleaşi.
Serios, Celestin, mai schimbă! Dacă nu poţi de la sine, mai citeşte. Iar dacă citeşti, citeşte mai mult şi mai diversificat.
"în funcţie de dispoziţie" - o expresie, să-i spunem, prea tehnică.
"nu mai întâlnisem un astfel de bărbat /care să se laude că plânge /ori de câte ori doreşte" - fără să aibă prea mare valoare artistică, ideea din versurile acestea este foarte faină. Felicitări pentru ea!
Ioana dragă dragă, bine că mi-am luat o măsură de siguranță:"Tu ce crezi? Nu-i nimic, sunt mulți zidiți și mai toată lumea are ouă de piatră...!" Să-ți spun că n-o citisem ar fi (deja) în plus. Dar las că te mai citesc eu! Bisous!
această pagină exact așa cum arată acum, cu poezia și comentariile ei, ar trebui transmisă tuturor celorlalte site-uri literare românești pentru a dovedi că se poate...și pentru că nu știam la data comentariului meu cum e să te semnezi cu stiloul, iată
textul nu aduce nimic nou, poate doar in felul in care este spus. imagini nerevelante si un final slab, fortat. "peste inima" in al doilea vers mi se pare in plus. "imbracat intr-o biblioteca de aer" suna interesant si chiar original. cam atat ! aleks
Ela, am încercat să elimin și s-a dus tot ce era de dus. Tu știi cred că eu tai în general în carne vie, dacă aici nimic nu mai merge, în egală măsură nimic nu mai pleacă. e o lume închisă, așa cum bine ai sesizat. Poate șocant va fi să îți spun că a fost scris într-o tăcere deplină, fără nici un fond muzical. Și poate așa vei găsi și justificarea țipătului aceluia. Dacă nu mă înșel, cred că este prima - și cred că și ultima - dată când folosesc majuscule într-o poezie. Once in a life time, cred că se justifică :-). Păstrează-l, Ela, dar dă sonorul mai încet când ajungi la versul cu pricina... Mulțumesc de semne.
poemul reflecta circul la care ne supune viata, bineinteles nu aduc nimic nou.. toate au fost spuse, doar dezbrac realitatea de aprente... multumec frumos domnului hopernicus pentru comentarii , aprecieri si domnului Cozan pentru interventile facute sub acest text o seara frumoasa!
un poem de relatii binare cu interferente existentiale pe marginea Creatiei si a Creatorului ei, intr-o "Lume de mântuială. Amândoi" metamorfoza eterna a doua fiinte ce imi aduce aminte de un film The Fly (1986) - David Cronenberg. "că bărbatul și femeia din locul acesta se înghesuie unul în altul și devin – pentru totdeauna – un singur clovn."
Dorin, mulțumesc, pentru aprecieri! Chiar mi-a fost teamă că e prea "încărcată" - deși nu cred că ar fi un lucru rău, la câtă diluare a poeticului asist de ceva vreme. Cu amiciție,
după cum cred din toată suflarea că autorul, amplificând un pic aici maniera soresciană, a reușit un text bun. dar eu aștept mai mult de la tine, Virgil. și cu toate acestea îmi place aici umorul care se vrea involuntar și amoros, discret, într-o romanță poate și existențială. citatul următor mi-a adus un rictus satisfăcut pe buze: dar m-am luat cu vorba și am uitat să îți spun că ești specială mai ales cînd parchezi lateral seara lîngă librăria din colț dintr-o singură încercare
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
atentie la modul cum introduceti textul in cîmpul corpul textului. Faptul că lăsați un rînd gol la început este greșit și păgubos. Deoarece site-ul interpretează de așa natură textul dvs. încît „teaser-ul” apare gol. „Teaser-ul” poate apare în diferite „view-uri” pe site și este atît inestetic dar și dezavantajos pentru textul dvs. Vă recomand să nu mai lăsați un rînd gol la începutul textelor și eventual să corectați textul acesta.
pentru textul : Despre trădare deaş fi adăugat un motiv pentru vărsarea paharelor de vin şi
pentru textul : luna în faze defăcută separarea de ideea precedentă.
Un fel de 'dixit et salva anima mea' se vrea acest poem scris parca de un poet cu familie grea si facturi mari la curent si la supermarket. Umbra de suprarealism valoros din cele cateva versuri se pierde intr-o lumina intelectualista care prajeste carnea ideii mai ceva ca la un barbeque. Te pune pe ganduri, intr-adevar, de exemplu te intrebi oare de ce Poetul nu corecteaza de atata timp typo-ul 'vedict' iar mascariciul de Paul Blaj il mai si citeaza cu respectivul typo inclus in pretul gandirii sale nepretuite spunand ca portiunea asta i-a placut cel mai mult.
pentru textul : secretele noastre împrumutate deE un poem acceptabil, insa departe de Tipperary ca sa zic asa.
Si incetati sa va mai laudati sau sa va criticati ca prostii pe orgolii ca nu mai e funny, cel putin nu pentru un vizitator normal de site literar. Si mai terminati si cu Scriptura, mai ales tu Nicodeme, ca o sa arzi in flacarile Iadului, nu ti-e frica zau asa?
Virgile vreau sa te felicit pentru noua versiune de site desi nu as avea dupa mine suficiente motive sa o fac. Dar un efort ca acesta ramane un efort care trebuie salutat. Ce nu inteleg eu este puzderia asta de nou-veniti pe Hermeneia direct de la gradinita. Am o banuiala, dar nu ma impacientez, nici vorba de asa ceva. Succes in continuare iti doresc, eu o sa sterg multe texte sper sa nu te superi din aceasta cauza (oricum o sa si las destule) si te asigur de toata simpatia mea in continuare, citita atat pe romaneste cat si pe englezeste.
pentru textul : Jurnal de nesomn 2.0 - I - deLa multi ani!
Andu
la buna venire. Condei Aprig !
pentru textul : Ines departea cu aerobicul m-a făcut să zâmbesc, Margas. fiindcă eu sunt (cu amărăciune o spun) o leneșă. dar e bine de știut că măcar în poezie îți poți antrena musculatura.
mă-ntorc la Bacovia și-ți spun că da, Bacovia e asumat conștient și cu inima ușoară. iar „decadentul” acela tot de la el vine – „o, genii întristate, care mor/ în țara asta, plină de…”
Mulțumesc.
pentru textul : ploi în decembrie de"Lucrările care au mai fost publicate au fost depunctate." as vrea sa stiu si eu unde anume, in regulament, este specificat acest lucru? :)
pentru textul : Premiile Concursului Naţional de Literatură „Agatha Grigorescu Bacovia” - Mizil - 2012 de,,o sfântă treime a copilăriei" şi ,,pata mov" ...iată cum trâim fiecare din noi poezia şi ne dăm seama târziu, sau poate nu :) Frumos poem, emoţionant! S-a scris mult despre copilărie şi parcă tot nu e destul. Am citit cu mare bucurie. Mulţumiri.
pentru textul : mov deLe-am dat elevilor să citească și să interpreteze poemul. Nu i-am influențat deloc. Am fost surprinsă de varietatea răspunsurilor lor.
pentru textul : ceainicul deDin păcate, deocamdată, nu dispun de timpul necesar pentru a transcrie câteva răspunsuri. Poate peste câteva zile.
Modelul acesta de pahar are două capete, două conștiințe: cea individuală și cea colectivă. De fapt sînt două pahare unul gol și unul plin. Poate că cititorului îi este sete sau poate că nu îi este sete
pentru textul : Through a glass darkly de"Pisici pe acoperisul fierbinte", cu Liz Taylor si Paul Newman. Andule, e grav, constat ca memoria de lunga durata imi functioneaza brici...da' noi despre ce vorbeam? :))
pentru textul : un tramvai deo declaratie sincera, dar lipsita de forma fermecatoarea a iluziei poetice. trezeste oarecum in cititor o placuta stare versul "am planeta luminii la mine-n pântec", dar urmatorul vers vine să explice taina acestuia, ceea ce face din poem doar o mare și sinceră mărtuire de iubire.
pentru textul : Poem cu umbre deÎntîmplător sau nu (zilnic trebuie să vizualizez sute de imagini) tabloul din dreapta îmi e foarte cunoscut. Primul gînd mă duce către site-ul flickr. Mă întreb care e contribuția autorului, doar adăugarea unor manșete cu text? Unde este personalizarea de fapt, unde e vizual-literarul? Autorule, te invidiez pentru nonșalanța ta!
pentru textul : Șoarecele și Pisica dedom'le, pe bune că dacă nu spunea Bobadil chestia de mai sus poate că treceam fără să citesc textul de mai sus. dar cum de o vreme încoace îl pot bănui pe Bobadil cam de orice numai de lipsă de invidie nu, pot să spun cu siguranță că intervențiile lui au ajuns pentru mine semnale că întradevăr undeva pe Hermeneia s-a scris ceva semnificativ. așa că pot să îi spun autorului acestui text că a reușit indirect să îmi atragă (plăcut) atenția prin fapul că a reușit să genereze remarca asta la Bobadil. Bun venit autorului pe Hermeneia și sper să nu mă dezamăgească în texte viitoare.
pentru textul : Q Fever dePaul, dacă încerci să te pui în pielea personajului... ele nu gândesc cu ghilimele, dar am priceput eu unde bați, așa că m-am cam "comformat", alegând o soluție de compromis, atâta vreme cât citatul e citat și nu numai. Bucuria e de partea aceasta. Cum spuneam, reacționez mai bine la critică decât în fața aprecierii. Dar bucuria este: proza e mai ingrată... Virgil, mulțumesc de explicație, asta îmi și doresc să se întâmple...
pentru textul : Tunel de liniște deCât se poate de sincer, acest poem (care nu iese de altfel din tiparele autorului) pică fatal în câteva tipare blagiene 'cu câinele și cu săgețile ce mi-au rămas/ la rădăcinile tale mă-ngrop/ Dumnezeule, pom blestemat' desigur aceste versuri pe care le-am citat din memorie scuze de eventualele inexactități sunt esențialmente psalmodice, la fel ca și încercările acestui autor din păcate nereușind să-și găsească încă un 'caracater' liric (vorba unui antecomentator) suficient de puternic pentru a da 'bună-ziua' hârtiei poetice, fie ea și virtuală.
pentru textul : Simbioză deVă recomand mai multă detașare domnule Eugen.
Margas
Cu riscul de-a mă repeta, orice text ţi-aş citi, am impresia că e unul şi acelaşi: acelaşi discurs, aceeaşi dinamică, aceleaşi mijloace de exprimare, aceleaşi cuvinte, aceleaşi idei, aceleaşi aceleaşi.
Serios, Celestin, mai schimbă! Dacă nu poţi de la sine, mai citeşte. Iar dacă citeşti, citeşte mai mult şi mai diversificat.
pentru textul : Cerneală închisă la culoare de"în funcţie de dispoziţie" - o expresie, să-i spunem, prea tehnică.
"nu mai întâlnisem un astfel de bărbat /care să se laude că plânge /ori de câte ori doreşte" - fără să aibă prea mare valoare artistică, ideea din versurile acestea este foarte faină. Felicitări pentru ea!
pentru textul : zugrav pentru inimă albă deIoana dragă dragă, bine că mi-am luat o măsură de siguranță:"Tu ce crezi? Nu-i nimic, sunt mulți zidiți și mai toată lumea are ouă de piatră...!" Să-ți spun că n-o citisem ar fi (deja) în plus. Dar las că te mai citesc eu! Bisous!
pentru textul : oul de piatră deaceastă pagină exact așa cum arată acum, cu poezia și comentariile ei, ar trebui transmisă tuturor celorlalte site-uri literare românești pentru a dovedi că se poate...și pentru că nu știam la data comentariului meu cum e să te semnezi cu stiloul, iată
pentru textul : cuvintelepecarevreausățilespun demi se pare destul de trista si condensata. ciudat, tocmai am revazut ultima parte din lord of the rings si m-ai adus aminte de anumite scene de acolo
pentru textul : impersonala detextul nu aduce nimic nou, poate doar in felul in care este spus. imagini nerevelante si un final slab, fortat. "peste inima" in al doilea vers mi se pare in plus. "imbracat intr-o biblioteca de aer" suna interesant si chiar original. cam atat ! aleks
pentru textul : și cînd mi-e somn deîncearcă să îți configurezi corect fusul orar în profilul personal și apoi spune-mi dacă mai observi eroarea.
pentru textul : clavier deEla, am încercat să elimin și s-a dus tot ce era de dus. Tu știi cred că eu tai în general în carne vie, dacă aici nimic nu mai merge, în egală măsură nimic nu mai pleacă. e o lume închisă, așa cum bine ai sesizat. Poate șocant va fi să îți spun că a fost scris într-o tăcere deplină, fără nici un fond muzical. Și poate așa vei găsi și justificarea țipătului aceluia. Dacă nu mă înșel, cred că este prima - și cred că și ultima - dată când folosesc majuscule într-o poezie. Once in a life time, cred că se justifică :-). Păstrează-l, Ela, dar dă sonorul mai încet când ajungi la versul cu pricina... Mulțumesc de semne.
pentru textul : Fără întoarcere depoemul reflecta circul la care ne supune viata, bineinteles nu aduc nimic nou.. toate au fost spuse, doar dezbrac realitatea de aprente... multumec frumos domnului hopernicus pentru comentarii , aprecieri si domnului Cozan pentru interventile facute sub acest text o seara frumoasa!
pentru textul : pas d'applaudissements, s 'il vous plaît! deun poem de relatii binare cu interferente existentiale pe marginea Creatiei si a Creatorului ei, intr-o "Lume de mântuială. Amândoi" metamorfoza eterna a doua fiinte ce imi aduce aminte de un film The Fly (1986) - David Cronenberg. "că bărbatul și femeia din locul acesta se înghesuie unul în altul și devin – pentru totdeauna – un singur clovn."
pentru textul : Lume de mantuiala. Amandoi depăcat de pește, mai bine sărea în tigaie...
pentru textul : dumitru compune un necrolog pentru el însuși deDorin, mulțumesc, pentru aprecieri! Chiar mi-a fost teamă că e prea "încărcată" - deși nu cred că ar fi un lucru rău, la câtă diluare a poeticului asist de ceva vreme. Cu amiciție,
pentru textul : Colind păgân deTe rog să editezi textul și dacă vrei să modifici forma caracterelor hermeneia are sistemul ei propriu.
pentru textul : Ce toamnă ciufută dedupă cum cred din toată suflarea că autorul, amplificând un pic aici maniera soresciană, a reușit un text bun. dar eu aștept mai mult de la tine, Virgil. și cu toate acestea îmi place aici umorul care se vrea involuntar și amoros, discret, într-o romanță poate și existențială. citatul următor mi-a adus un rictus satisfăcut pe buze: dar m-am luat cu vorba și am uitat să îți spun că ești specială mai ales cînd parchezi lateral seara lîngă librăria din colț dintr-o singură încercare
pentru textul : cioburi la modul general dePagini