nu prea vad legatura cu titlul (destul de bine determinat). in strofa a treia exista o cacofonie. strofa din mijloc aduce o imagine excelenta. pacat de restul
ma bucur sa stiu ca ti-a placut si da, am inceput sa-mi formez un stil, un pic mai greoi, se pare:). eh, multumesc! am sa revin asupra textului, vad eu cum schimb.
Ştiţi care e problema cu ironia, d-le Manolescu? Chiar şi atunci când sunt doi, ea, în mrejele-i adânci ca marea, se poate confunda (de unul dintre ironici), până la identitate, cu firescul, incoerenţa ori bufoneria fenomenologică. Filosofia este pentru proză, aşa cum lirismul este pentru poezie. În altă ordine de idei, nu gust "metafizicul". (Şi) Prin el, poezia a devenit religie. Icoană de neatins sub care se priveşte cu evlavie; sub care se tremură şi, bineînţeles, se tace neapărat. Icoană prin care toţi putem deveni nepoeţi.
Singura abordare care-mi pare rezonabilă, vizavi ŞI de contextul liric, e cea analitică.
Este vremea cînd se schimbă anotimpul. Conștiințele, chiar și cele mai puțin sensibile, percep această schimbare. Ce simte Eu, este că ne îndreptăm spre o finalitate, o stație, nu spre o finitate. Of, trebuie să las penița cu toate riscurile pe care această periculoasă acțiune le implică... pentru că, trebuie, marcată cu aur această piesă din sipetul de la bordul Hermeneei. Trebuie citit textul în profunzime, în întregime, cu răbdare, cu timp. Discuțiile vor urma, la nivel conștient, sau inconștient, vor fi, dar tu știi deja acest lucru.
Daniela, nu este corectă propoziţia, chiar dacă tu spui că se înţelege. Evident că se înţelege. Trebuie şi spus aici.Se impune, se cere. Se simte lipsa unui "ceva" Nu este loc de interpretare sau de imaginaţie aici. Este o simplă glugă de blană care în text nu o văd ca fiind personaj. Din propoziţie/vers se înţelege că Anna şi Gluga de blană (ele două) stau în faţa trenului, ori pentru mine este prea mult ( eu chiar am imaginaţie bogată şi îmi plac şi absurdităţile spuse bine) dar aci gluga de blană a Annei este chiar o glugă de blană şi, prin urmare, exprimarea este greşită, suferă.
“Anna stă în gară cu gluga de blană trasă pe ochi/faţă, cap, etc” aş sugera sau altfel după cum este voia autorului.
Apoi este păcat de poem pentru că versurile se repetă şi nu e vorba de confuzie voită ci de exprimare.
De exemplu, eu pot înlocui oricând gluga de blană cu gluga de coceni (expresie) că aşa vreau eu dar mai zic: Anna stă în gară cu gluga de coceni lângă ea/aşteaptă trenul ş.a.m.d
sufletul acelei femei e ca o plajă pustie într-un singur anotimp de îngeri depărtările au plânset de crini șapte trepte diatonice ninge acum prin arhipeleagul inocenței știai și nu ai adus cu tine decât mareele să-ți poarte numele
textul mi-a amintit de George Dickie cunoscut pentru teoria culturală a artei (iată "că întotdeauna rămâne un reziduu uşor de recunoscut în toate tipurile de artă, indiferent dacă ele au valoare estetică sau nu". în treacăt fie spus, cum aș raporta cuvîntul rezidual la o a doua citire a unei cărți?)
acum nu știu care este raportul intuiție/lectură în textul de față (mă refer la autor) dar putem presupune, eu chiar cred, că el, autorul, avea instrumentele necesare pentru o zicere mai rafinată.
la asta mă refeream Paul, tema este generoasă și merită o abordare atentă.
am avut și încă mai am dubii (rezerve) față de poemele lipsite de tropi, acele texte ce caută un loc comun cu lectorul fără a se depărta de poezie. în fine, ăsta sunt eu cu temerile mele cu angoasele de jucărie cu prejudecățile de rigoare. sper să fie doar aserțiuni.
Dudu, tu ești tare amabil cu acest text, vei observa că, atunci când lași garda jos, poezia este exact ce ești și tu. îți mulțumesc pentru semn.
...domnule Cernea (cu speranța că nu veți comenta cândva, în viitor, pe la 3 noaptea) sunteți extrem de galant cu ceea ce pot încă să mai trec în poeme. și nu, nu lipsește nimic nimănui. probabil subiectivismul e firesc să existe atât în comentarii cât și în poezii. un pic speriat de -liniștea adâncului- :) mulțumesc.
Alina, probabil că ai vrut să mă rogi frumos să pun anunțul cu Virtualia pe prima pagină.
Nu înțeleg cum adică să nu uit să îi dau nivel de autor lui Leonard. În rest cred că ți-a răspuns foarte bine Vlad.
În orice caz, dacă există cereri la adresa consiliului Hermeneia, toată lumea știe cum să se adreseze lui.
Nu am înțeles de ce este finalul ratat.
aveam nişte nelămuriri legate de peniţe, biografie dar m-am lămurit citintind comentariile, vă felicit pt tot ce faceţi domnule Virgil şi vă urez un an nou plin de bucurii, succese, inspiraţie în poezie şi la mulţi ani fericiţi alături de familie şi cei dragi.
trebuie să recunosc că mă simt măgulit să decopăr că mai sînt unii care citesc după atîția ani texte scrise de mine. să fiu sincer însă nu am prea înțeles ce vrei să spui și la ce te referi. vorbești folosind generalități și asta trădează ori superficialitate ori ignoranță. părerea mea.
De fapt, poezia lui Blaga o știu de la 12 ani...și e preferata mea. Nu mai zic de creația lui Feodor Mihailovici Dostoievski! Textul acesta vrea/încearcă să speculeze ceva, din păcate, nu reușește. Am constatat că ai multe texte diferite mult valoric, încât mă întreb dacă nu datează cumva unele din alte perioade, dacă nu sunt reactualizate acum mai mult sau mai puțin. Așa e?
îmi place poemul tău Silviu, în special cred că partea aceasta e mai deosebită:
e cald și miroase ciudat
în traista omului care m-a smuls
din ghearele unei veverițe nebune
acum e bine
cu spatele rezemat de mânerul albastru al unui clește
adorm fericit
poate chiar sunt o alună gustoasă
simt pe lângă tonul ghiduș, mucalit și fiorul trist de lângă clește. un poem frumos, proaspăt. și da, îl apreciez!
Mulțumesc pentru lectură și nu am nici de ce și mai ales nici cum să te iert și asta nu doar pentru că păcatele tale sunt nenumărate, ca și ale mele de altfel.
Îmi amintesc acum de o scenă din Nașul când Al Pacino (Michael Corleone) la confesional îi spune părintelui care îl îndemna să se spovedească ceva gen father I have sins beyond redemption...
Cam așa și noi tot scriind păcătuim în felul nostru și nu ne mai iartă nimeni nowadays.
Nici Virgil, nici Nicodem... nimeni!
Chiar nimeni
Cred ca Eugen a punctat foarte bine surplusul din acest text. Chiar si colac peste pupaza mi se pare in plus. Daca ar fi mult mai serioasa, aceasta poezie ar avea mai multa greutate.
textul e interesant. Prea multe cuvinte de legătură însă. Iar faptul că ne spui de două ori ce face frumusețea (personalizare nițeluș forțată aș zice eu) nu ajută neaparat textul
Gorune, m-a uns pe suflet răspunsul tău atât de mult încât voi încerca (nu promit nimic pe criza asta totuși) să ies și eu pe interval cu ceva similar. Iar răspunsul dat Cristinei... uite de ce sunt încă pe aici! Aș adăuga folosind o excluziune despre care sunt sigur că vom mai vorbi că existența lui Patapievici este tot atât de posibilă pe cât este de posibil ca un măgar să fie om.
Andu
azi am citit mai multe poezii semnate de tine. am revenit cu drag la asta. inca o data felicitari pentru atmosfera de un suprarealism absurd (sau cel putin asta vad eu in ea). cu riscul de a fi trasa de urechi, iti dau o penita, intarziata ce-i drept. nu inteleg de ce nu e coada de penite in dreptul ei.
dacă tot ai început junghiada asta în trombă eu spun ca Junghi 0 – da junghi mare și dureros peste fire - să îl pui chiar în dreptul tău la această frază: „ca...Freud ce mi-a napastuit visul e care nu mi-a placut vreodat!” vezi tu ce/care/pe cine ce/unde cum
Te rog să corectezi textul! Punctuaţia, spaţiul de dupa semnele de punctuaţie + unele sintagme ortografiate dubios. După ce o faci, click pe "atenţie editor", pentru ca textul să fie scos din "şantier". Totodată, te rog ca de acum înainte să te rezumi la a posta, cel mult, un text pe zi. Mulţumesc!
Domnule Gorun Manolescu - Sixtus, mi-a plăcut chestia cu iepurașul și morcovul încât am povestit-o și altora. Cred că așa ceva căutam, așa că am primit. Fără supărare! Ne mai distrăm și noi, când lucrurile devin prea serioase. Mulțumesc, pentru dedicație! Am să citesc eseul. Despre text, ce pot să spun? E o reacție la, așa-zisa, "poezie nouă", nu, neaparăt, la post-modernism - concept care tinde să cuprindă totul, fără a cuprinde ceva. Până la urmă, textul nu e chiar rău - spun eu. Cu amiciție,
În altă parte cineva se plângea de al treilea haiku, cel cu umbrele, că vara umbrele nu sunt "reci". Însă eu, la mine în sat am avut frecvent veri în care am umblat tot timpul cu pulovăr din cauza frigului... "Aceleași", la broaștele din primul haiku, se referă la faptul ca-s aceleași broaște cu cele de ieri. Cel de al doilea, cu ceaiul, arată că greierii cântă sus (iar eu savurez jos, sub ramuri, ceaiul cu lună). Dacă greierii cântă și eu stau sub ramuri mute, e cumva o contradicție, pentru că dintre ramuri se aud greierii, nu apare nici o impresie că ramurile ar fi mute... Cel puțin asta e părerea mea. Cred că voi ajunge ca Nastratin Hogea. În una din poeziile lui Anton Pann despre el, Nastratin își făcuse un cuptor. Și vine un amic și-i spune: mai bine îl puneai dincolo. Îl strică și-l reconstruiește Nastratin și alt prieten îi spune că ar fi fost mai bine dincolo. Și tot așa, până când în final își face unul pe rotile și îl muta de câte ori unul din prietenii lui venea și nu era mulțumit de poziția lui. În final, cugetând, Nastratin a tras concluzia: "Am făcut un cuptor pe placul tuturor, dar nu și pe placul meu". Mulțumesc mult de critică și comentarii, o să mă gândesc la posibile schimbări, dar nu promit nimic, hehehe.
Corina, cum am mai spus de vreo două(zeci) [de] ori, nu-mi stă deloc în caracter să rescriu (în viziunea mea, fireşte) texte ale altor autori, dar aici, fiind vorba doar despre inadvertenţa timpurilor verbelor, şi nu a esenţei, îmi permit o încercare, fără pretenţia ca să ţi-o însuşeşti:
"
azi-noapte
ţi-am învelit uşor ochii.
adormiseşi cu ei deschişi
spre craterul Donna
şi-ntregul univers se strecura,
se foia
în ei după toate legile fizicii
în zori,
după ce ursa mare şi cea mică
îşi agăţaseră cuminţi roţile în cer,
i-am închis.
să nu dea în ei soarele
care în vis
se făcea că apune în altă parte".
Şi aici "să nu dea în ei soarele", pentru firescul expresiei, aş spune "să nu dea soarele în ei".
Cu cele mai bune intenţii,
noroc,
sănătate,
bani,
horoscop,
ceas bun
etc
etc
Iată că spre rușinea mea, sunt departe de mesajul captat de Andu. Nu mi se pare deloc adulterin. Nu înțeleg de ce "imagine comercială". Văd doar cărarea întortocheată a existenței noastre, înlocuită cu o scurtătură (cum altfel!) spre singura certitudine. Ce rost ar avea risipa de cuvinte când strigi nimicnicia!? Zic și eu! E tot ce-a ajuns la mine. Cris
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
nu prea vad legatura cu titlul (destul de bine determinat). in strofa a treia exista o cacofonie. strofa din mijloc aduce o imagine excelenta. pacat de restul
pentru textul : strada mea cu pielea prăfuită dema bucur sa stiu ca ti-a placut si da, am inceput sa-mi formez un stil, un pic mai greoi, se pare:). eh, multumesc! am sa revin asupra textului, vad eu cum schimb.
pentru textul : Păsările fără pene mor la primul zbor deŞtiţi care e problema cu ironia, d-le Manolescu? Chiar şi atunci când sunt doi, ea, în mrejele-i adânci ca marea, se poate confunda (de unul dintre ironici), până la identitate, cu firescul, incoerenţa ori bufoneria fenomenologică. Filosofia este pentru proză, aşa cum lirismul este pentru poezie. În altă ordine de idei, nu gust "metafizicul". (Şi) Prin el, poezia a devenit religie. Icoană de neatins sub care se priveşte cu evlavie; sub care se tremură şi, bineînţeles, se tace neapărat. Icoană prin care toţi putem deveni nepoeţi.
Singura abordare care-mi pare rezonabilă, vizavi ŞI de contextul liric, e cea analitică.
pentru textul : Har şi talent deEste vremea cînd se schimbă anotimpul. Conștiințele, chiar și cele mai puțin sensibile, percep această schimbare. Ce simte Eu, este că ne îndreptăm spre o finalitate, o stație, nu spre o finitate. Of, trebuie să las penița cu toate riscurile pe care această periculoasă acțiune le implică... pentru că, trebuie, marcată cu aur această piesă din sipetul de la bordul Hermeneei. Trebuie citit textul în profunzime, în întregime, cu răbdare, cu timp. Discuțiile vor urma, la nivel conștient, sau inconștient, vor fi, dar tu știi deja acest lucru.
pentru textul : Încă ceva despre frumoasa, adânca și trista singurătate de“anna stă în gară
cu gluga de blană”
Daniela, nu este corectă propoziţia, chiar dacă tu spui că se înţelege. Evident că se înţelege. Trebuie şi spus aici.Se impune, se cere. Se simte lipsa unui "ceva" Nu este loc de interpretare sau de imaginaţie aici. Este o simplă glugă de blană care în text nu o văd ca fiind personaj. Din propoziţie/vers se înţelege că Anna şi Gluga de blană (ele două) stau în faţa trenului, ori pentru mine este prea mult ( eu chiar am imaginaţie bogată şi îmi plac şi absurdităţile spuse bine) dar aci gluga de blană a Annei este chiar o glugă de blană şi, prin urmare, exprimarea este greşită, suferă.
pentru textul : anna de“Anna stă în gară cu gluga de blană trasă pe ochi/faţă, cap, etc” aş sugera sau altfel după cum este voia autorului.
Apoi este păcat de poem pentru că versurile se repetă şi nu e vorba de confuzie voită ci de exprimare.
De exemplu, eu pot înlocui oricând gluga de blană cu gluga de coceni (expresie) că aşa vreau eu dar mai zic: Anna stă în gară cu gluga de coceni lângă ea/aşteaptă trenul ş.a.m.d
sufletul acelei femei e ca o plajă pustie într-un singur anotimp de îngeri depărtările au plânset de crini șapte trepte diatonice ninge acum prin arhipeleagul inocenței știai și nu ai adus cu tine decât mareele să-ți poarte numele
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 8 detextul mi-a amintit de George Dickie cunoscut pentru teoria culturală a artei (iată "că întotdeauna rămâne un reziduu uşor de recunoscut în toate tipurile de artă, indiferent dacă ele au valoare estetică sau nu". în treacăt fie spus, cum aș raporta cuvîntul rezidual la o a doua citire a unei cărți?)
pentru textul : fals interviu despre menirea artei deacum nu știu care este raportul intuiție/lectură în textul de față (mă refer la autor) dar putem presupune, eu chiar cred, că el, autorul, avea instrumentele necesare pentru o zicere mai rafinată.
la asta mă refeream Paul, tema este generoasă și merită o abordare atentă.
Am retinut: N-am folosit nicicând transportul rutier – era mai odihnitor voiajul în capsule spațiale. In rest mi se pare cam fortat
pentru textul : Însemnările corăbierului fără mări deD-nă Suse, nu ştiam că a discuta critic sau pseudocritic un text, pe un site literar, înseamnă a da cu citez ouă-n uşa poeziei.
"Cred ca poezia trebuie simtita..." - asta-i problema pe la noi - prea mult simţim (şi atât) poezia asta.
pentru textul : animalul de pradă al resemnării deam avut și încă mai am dubii (rezerve) față de poemele lipsite de tropi, acele texte ce caută un loc comun cu lectorul fără a se depărta de poezie. în fine, ăsta sunt eu cu temerile mele cu angoasele de jucărie cu prejudecățile de rigoare. sper să fie doar aserțiuni.
Dudu, tu ești tare amabil cu acest text, vei observa că, atunci când lași garda jos, poezia este exact ce ești și tu. îți mulțumesc pentru semn.
pentru textul : de iarnă de...domnule Cernea (cu speranța că nu veți comenta cândva, în viitor, pe la 3 noaptea) sunteți extrem de galant cu ceea ce pot încă să mai trec în poeme. și nu, nu lipsește nimic nimănui. probabil subiectivismul e firesc să existe atât în comentarii cât și în poezii. un pic speriat de -liniștea adâncului- :) mulțumesc.
Mi-a plăcut compoziția ta în contextul graficii site-ului. Cred că albul poate fi o cale de terapie a destinului.
pentru textul : alb de femeie deAlina, probabil că ai vrut să mă rogi frumos să pun anunțul cu Virtualia pe prima pagină.
pentru textul : să nu îți faci prieteni deNu înțeleg cum adică să nu uit să îi dau nivel de autor lui Leonard. În rest cred că ți-a răspuns foarte bine Vlad.
În orice caz, dacă există cereri la adresa consiliului Hermeneia, toată lumea știe cum să se adreseze lui.
Nu am înțeles de ce este finalul ratat.
aveam nişte nelămuriri legate de peniţe, biografie dar m-am lămurit citintind comentariile, vă felicit pt tot ce faceţi domnule Virgil şi vă urez un an nou plin de bucurii, succese, inspiraţie în poezie şi la mulţi ani fericiţi alături de familie şi cei dragi.
la mulţi ani tuturor colegilor
pentru textul : Bun venit pe Hermeneia 2.0 detrebuie să recunosc că mă simt măgulit să decopăr că mai sînt unii care citesc după atîția ani texte scrise de mine. să fiu sincer însă nu am prea înțeles ce vrei să spui și la ce te referi. vorbești folosind generalități și asta trădează ori superficialitate ori ignoranță. părerea mea.
pentru textul : boierismul sau nazismul literar deDe fapt, poezia lui Blaga o știu de la 12 ani...și e preferata mea. Nu mai zic de creația lui Feodor Mihailovici Dostoievski! Textul acesta vrea/încearcă să speculeze ceva, din păcate, nu reușește. Am constatat că ai multe texte diferite mult valoric, încât mă întreb dacă nu datează cumva unele din alte perioade, dacă nu sunt reactualizate acum mai mult sau mai puțin. Așa e?
pentru textul : poveste cu nuferi de...sau "perche" e din italiana. Ma perchè disturbano tanto?
pentru textul : uite-l pe unul foarte periculos deîmi place poemul tău Silviu, în special cred că partea aceasta e mai deosebită:
e cald și miroase ciudat
în traista omului care m-a smuls
din ghearele unei veverițe nebune
acum e bine
cu spatele rezemat de mânerul albastru al unui clește
adorm fericit
poate chiar sunt o alună gustoasă
simt pe lângă tonul ghiduș, mucalit și fiorul trist de lângă clește. un poem frumos, proaspăt. și da, îl apreciez!
pentru textul : prea scurt jurnal deMulțumesc pentru lectură și nu am nici de ce și mai ales nici cum să te iert și asta nu doar pentru că păcatele tale sunt nenumărate, ca și ale mele de altfel.
pentru textul : me and mr. tom waits deÎmi amintesc acum de o scenă din Nașul când Al Pacino (Michael Corleone) la confesional îi spune părintelui care îl îndemna să se spovedească ceva gen father I have sins beyond redemption...
Cam așa și noi tot scriind păcătuim în felul nostru și nu ne mai iartă nimeni nowadays.
Nici Virgil, nici Nicodem... nimeni!
Chiar nimeni
Cred ca Eugen a punctat foarte bine surplusul din acest text. Chiar si colac peste pupaza mi se pare in plus. Daca ar fi mult mai serioasa, aceasta poezie ar avea mai multa greutate.
pentru textul : colac peste pupăză deși aripile lui nichita creșteau până la cer...
pentru textul : Așteptând să-mi crească degetele detextul e interesant. Prea multe cuvinte de legătură însă. Iar faptul că ne spui de două ori ce face frumusețea (personalizare nițeluș forțată aș zice eu) nu ajută neaparat textul
pentru textul : Fiare deGorune, m-a uns pe suflet răspunsul tău atât de mult încât voi încerca (nu promit nimic pe criza asta totuși) să ies și eu pe interval cu ceva similar. Iar răspunsul dat Cristinei... uite de ce sunt încă pe aici! Aș adăuga folosind o excluziune despre care sunt sigur că vom mai vorbi că existența lui Patapievici este tot atât de posibilă pe cât este de posibil ca un măgar să fie om.
pentru textul : Săgeata 2 deAndu
azi am citit mai multe poezii semnate de tine. am revenit cu drag la asta. inca o data felicitari pentru atmosfera de un suprarealism absurd (sau cel putin asta vad eu in ea). cu riscul de a fi trasa de urechi, iti dau o penita, intarziata ce-i drept. nu inteleg de ce nu e coada de penite in dreptul ei.
pentru textul : amanta mea supraponderală dedacă tot ai început junghiada asta în trombă eu spun ca Junghi 0 – da junghi mare și dureros peste fire - să îl pui chiar în dreptul tău la această frază: „ca...Freud ce mi-a napastuit visul e care nu mi-a placut vreodat!” vezi tu ce/care/pe cine ce/unde cum
pentru textul : învățăturile Cristinei Ștefan. sensuri jung(h)iene deTe rog să corectezi textul! Punctuaţia, spaţiul de dupa semnele de punctuaţie + unele sintagme ortografiate dubios. După ce o faci, click pe "atenţie editor", pentru ca textul să fie scos din "şantier". Totodată, te rog ca de acum înainte să te rezumi la a posta, cel mult, un text pe zi. Mulţumesc!
pentru textul : o singură umbră denu, eu nu am spus ce insinuezi
pentru textul : art nouveau deDomnule Gorun Manolescu - Sixtus, mi-a plăcut chestia cu iepurașul și morcovul încât am povestit-o și altora. Cred că așa ceva căutam, așa că am primit. Fără supărare! Ne mai distrăm și noi, când lucrurile devin prea serioase. Mulțumesc, pentru dedicație! Am să citesc eseul. Despre text, ce pot să spun? E o reacție la, așa-zisa, "poezie nouă", nu, neaparăt, la post-modernism - concept care tinde să cuprindă totul, fără a cuprinde ceva. Până la urmă, textul nu e chiar rău - spun eu. Cu amiciție,
pentru textul : scriu acest poem pentru câini deÎn altă parte cineva se plângea de al treilea haiku, cel cu umbrele, că vara umbrele nu sunt "reci". Însă eu, la mine în sat am avut frecvent veri în care am umblat tot timpul cu pulovăr din cauza frigului... "Aceleași", la broaștele din primul haiku, se referă la faptul ca-s aceleași broaște cu cele de ieri. Cel de al doilea, cu ceaiul, arată că greierii cântă sus (iar eu savurez jos, sub ramuri, ceaiul cu lună). Dacă greierii cântă și eu stau sub ramuri mute, e cumva o contradicție, pentru că dintre ramuri se aud greierii, nu apare nici o impresie că ramurile ar fi mute... Cel puțin asta e părerea mea. Cred că voi ajunge ca Nastratin Hogea. În una din poeziile lui Anton Pann despre el, Nastratin își făcuse un cuptor. Și vine un amic și-i spune: mai bine îl puneai dincolo. Îl strică și-l reconstruiește Nastratin și alt prieten îi spune că ar fi fost mai bine dincolo. Și tot așa, până când în final își face unul pe rotile și îl muta de câte ori unul din prietenii lui venea și nu era mulțumit de poziția lui. În final, cugetând, Nastratin a tras concluzia: "Am făcut un cuptor pe placul tuturor, dar nu și pe placul meu". Mulțumesc mult de critică și comentarii, o să mă gândesc la posibile schimbări, dar nu promit nimic, hehehe.
pentru textul : Trei haikuri în limba română deCorina, cum am mai spus de vreo două(zeci) [de] ori, nu-mi stă deloc în caracter să rescriu (în viziunea mea, fireşte) texte ale altor autori, dar aici, fiind vorba doar despre inadvertenţa timpurilor verbelor, şi nu a esenţei, îmi permit o încercare, fără pretenţia ca să ţi-o însuşeşti:
"
azi-noapte
ţi-am învelit uşor ochii.
adormiseşi cu ei deschişi
spre craterul Donna
şi-ntregul univers se strecura,
se foia
în ei după toate legile fizicii
în zori,
după ce ursa mare şi cea mică
îşi agăţaseră cuminţi roţile în cer,
i-am închis.
să nu dea în ei soarele
care în vis
se făcea că apune în altă parte".
Şi aici "să nu dea în ei soarele", pentru firescul expresiei, aş spune "să nu dea soarele în ei".
Cu cele mai bune intenţii,
noroc,
sănătate,
bani,
horoscop,
ceas bun
etc
etc
al d-voastră
pentru textul : Twilight desubsemnat.
Iată că spre rușinea mea, sunt departe de mesajul captat de Andu. Nu mi se pare deloc adulterin. Nu înțeleg de ce "imagine comercială". Văd doar cărarea întortocheată a existenței noastre, înlocuită cu o scurtătură (cum altfel!) spre singura certitudine. Ce rost ar avea risipa de cuvinte când strigi nimicnicia!? Zic și eu! E tot ce-a ajuns la mine. Cris
pentru textul : coborîrea din tablou dePagini