Cindva ( cind deja nu mai credeam ca moartea poate fi trasa pe sfoara) am facut parte dintr-o comunitate , una din multele care incercau sa aduca bucurii si cumva consolare prin fericire, copiilor bolnavi de cancer in stadiu final. O fetita ,Svetlana o chema, venita-n tara din ucraina suferea de leucemie , era o fetita tacuta, unul din acei copii crescuti in lipsa de orice un copil ar putea sa vrea.Sau macar sa aiba Am intrebat-o ce si-ar dorii. S-a uitat la mine mirata. O pereche de pantofi de lac roz mi-a raspuns. A primit pantofii si, parca s-ar fi bucurat de ei. Nu stiu. Apoi a vrut un aparat mic de radio cu casti, dar sa prinda post rusesesc. de asta parca s-a bucurat mai mult. Apoi mi-a cerut o papusa Barbie, cind i-am dus-o Svetlana deja murise... Am stat asa nauca o vreme cu papusa inutila-n mina apoi am pus-o pe patul Svetlanei si-am plecat .Asa si cu avioanele tale..e o poezie care doare.viata doare.
dom'le, am impresia ca ori nu scriu eu romaneste, ori e mai greu sa ma fac inteles. nu cred ca cineva a preluat ceva pentru ca nu e nimic de preluat. iar luptele astea pentru intiietate mi se par pe cit de romanesti pe atit de penibile. eu locuiesc in America si nu mi-a fost dat sa vad "cocoșeli" din astea decit la mexicani care evident au niste orgolii latine undeva in zona anecdoticului. drept urmare eu zic sa ne racorim excesele astea "latine" si sa acceptam ca oricine poate gresi si ca o intiietate e o chestie atit de copilareasca in contextul acesta incit e mult mai inteligent sa o ignori. repet ce am mai scris, exegerarile de genul acesta strivesc curajul inovatiei in loc sa il stimuleze si nu cred ca e vreun concurs aici despre cine scoate primul sintagma cea mai focoasa
gata, prietene, te-au prins cu garzile, si acum au sa te poarte de la anna la caiafa. ci tu taci, crucea oricum e pusa, iar vina -prea evidenta- nu incape justificare: petrecania lui bobadil, petrecerea dreptilor judecatori. I hope we will meet somewhere, someday to a lightsome way. ovYus.
Da, domnule, sunteţi un pic cam prea meticulos! Dar asta nu înseamnă că nu aveţi dreptate. Dacă voi reuşi să elimin nişte ca-uri, atât cât să nu stric componenta narativă a poemului, textul ar avea de câştigat. Mulţumesc pentru observaţii! Voi ţine cont! Cu amiciţie,
Adriana, ar fi fost prea trist finalul dacă l-aș fi încheiat așa și eu nu sunt tristă acum, chiar dacă au fost perioade când eram. Tocmai asta am și vrut să se înțeleagă. Așa, i-am construit un final fericit, așa cum mă simt azi. Mulțumesc, mai vino și mai spune câte ceva. Mă bucură fiecare semn al tău.
astept pe toti care m-ati acuzat vreodata in viata ca EU sunt cea care va scriu si va deranjez sau CEI care aveti dubii in aceasta privinta sa imi scrieti. fiti curajosi! sa dam totul pe fata. sa nu incep sa vca numesc eu. sunt aici. astept sa va manifestati. altfel, ma gandesc ca o faceti special ca sa ma denigrati.
pe formă: punctuaţia ! ori există peste tot, ori deloc !
inutilă conjuncţia, aşezată şi total neinspirat, la început, „şi ce îmi recomanzi...”
nu prințesă (,)
nici lac plin cu vodcă (,)
nici măcar un motan castrat inutil
aici aş vedea în felul următor: ( desigur, pt. varianta fără punctuaţie)
„când ne îndepărtam părul
de prisos
împreună”
când ne îndepărtam
părul de prisos
împreună
pe fond:
exprimări greoaie, majoritatea nepoetice, ex: „să mă trezesc dis-de-dimineață/nu prințesă/nici lac plin cu vodcă/nici măcar un motan castrat inutil” ???
confuz de tot:
cum aș putea să arunc în apele acestea tulburi
o momeală adevărată
și vie pe deasupra?
Momeala o reprezintă, copiii ? Fie ei, chiar bastarzi?
De ce momeală? Pt.cine? Ai putea arunca momeli false şi vii ? Sau momeli adevărate şi moarte?
o imagine cvasi- interesantă, abia aici:
ci doar oglinda murdară
în care ne-am privit
pentru ultima oară
prea puţin însă. Textul este doar un pretext poetic. Însăşi titlul: „Go fishing”, este total ratat. Mai mult, un titlul în „ingliş” cu un text fără acoperire în acest sens, este bazaconie curată, ca să nu spun altfel.
Domnule Virgil (sau Virgil dacă nu îndrăznesc prea mult), mă bucură mult aprecierea ta. Cred că parţial ai dreptate. Ai înţeles perfect ceea ce intenţionam să transmit. Iar această peniţă pentru care îţi mulţumesc mă obligă la mai mult. Sper să reuşesc într-un viitor apropiat să şlefuiesc puţin această scriere. Poate formulele laconice din loc în loc ar fi o soluţie. Mulţumesc şi pentru vibraţia emoţională.
... se pare că ai dreptate, Virgil, prin urmare pentru construcția nonconformistă și inedită din versurile: primiți cu spurcatul/ primiți cu spurcatul, pentru omogenitatea ideii de a renaște într-o altă personalitate prin iertare, pentru aceste versuri: va intra iarna și nu vei ști cum/ oasele tale vor scrie cu fum/ pletele oilor vor călțuni glezne păgâne/ degeaba mai bați la uluci ca un câne... cât și pentru rânduri ca: și dacă stelele stinse sunt pietre/ nu ne vom mai trezi:/ nimeni nu vede!/ și îmi izbesc fața de cuiburi/ și mă tai/ aprind apa în plămânii de cai...
D-le Dinu, am argumentat observaţiile alea, deci nu-s tocmai subiective. (repet: cel puţin "merge îndărăt ca racul" este o perlă. Ne-o spune logica cea de toate zilele, nu academia, pen' că racul mergând îndărăt, adverbul "îndărăt" nu mai suporta comparaţia fără să devină un pleonasm artistic). Nu mai insist. Mai spun doar că, dacă d-voastră consideraţi că acest text (inspirat!) este unul reuşit, atunci, personal, vă doresc neinspiraţie.
Referitor la pierderea d-voastră ca cititori, ce să spun - nu-i tocmai ceva fără de care să nu pot trăi. Eu am să continui să vă citesc. Consider că aţi făcut progrese destul de mari. Până la acest text. Seara bună!
tie e redundant sa-ti dau eu! penita, asa cum mi se pare aiurea sa dau si altora de pe aici. e pentru a remarca titlu in combinatie cu versurile alea doua, ansamblul ala mi s-a parut cumva foarte fin, chiar daca e posibil sa fie un amestec din vulnerabilitatea calcaiului meu si o intamplare. :o)
Nu orice aruncare cu metafore este poezie. oricît de spectacular ar suna.
De exemplu prima parte sună oarecum "împiedicat senzorial". Pentru că "cămaşă de jar" sugerează aprindere, pasiune, foc, etc. Dar cînd spui că "nimic nu mai zvîcneşte acolo" senzaţia pe care o generezi în cel ce citeşte este de confuzie. O primă confuzie. Iar confuzia nu este soră bună cu poezia decît dacă a fost intenţionată ca formă stilistică. Părerea mea.
Apoi, "gheară năpădită de stele" sună cel puţin bizar. Adică aiurea. Sună a sforţare metaforică de dragul de a scrie ceva nemaiscris. Dar nu reuşeşte decît să dezamăgească. Tot a mea e părerea.
Expresia "cenuşa e o boală/ decupată/ dintr-un spaţiu murdar" e aproape pleonastică. Oricine citeşte cuvîntul "cenuşă" îţi garantez că se gîndeşte la murdărie şi nu la curăţenie. În plus, folosirea virgulelor în textul tău generează şi mai multă confuzie. Nu prea ştii ce şi unde se termină sau începe şi cum anume ar trebui citit textul. Probabil că o editare mai exigentă a ceea ce scrii ar fi benefică.
e de bine ce prevesteşti tu, Nicholas, în poemul tău, dar eu aş rămâne "aşa cum aduc zorii fluturele la gura fântânii" - un vers deosebit care transmite tot ce e mai frumos, adică poezie!
de acord cu adrian. pacat de muzica si montaj. textul este submediocru. si problema este ca la urma urmei incercam sa facem poezie aici. mai bine scrii un singur cuvint cu implicatie in inefabil decit o insiruire de vorbe care zangane.
...:) scuză-mi graba, (acum am văzut comentariul tău), deci pot să spun, cu mâna pe inimă și imnul european pe buze, că eu sunt patronul birjarului, nu vezi ce moacă năcăjită am?:))
mi-ar fi placut ca versurile sa fi fost altfel asezate in pagina. acest poem este o suflare. ai multe enumerari si aceea si aceea pentru ca sa intregesti imaginea. fotografia în care tu scrii toate acestea așteptând să pui punct sfarsitul e foarte fain. numai asezarea versurilor ma opreste cu palma in piept sa zic mai multe.e o pewrspectiva.
Nu am înțeles ce lucruri încurcă acest text. Poate îmi explici tu. Nu înțeleg de unde se înțelege că m-ar supăra ceva. Și nu înțeleg ce legătură are persoana mea sau viața mea cu acest text. În principiu, aici pe Hermeneia, noi descurajăm ca în comentarii să fie abordată sau atacată persoana autorului unui text sau comentariu. Cred că dacă ai urma acest simplu „precept” ar fi mai bine. Eu zic să ne oprim atenția la text și să lăsăm în pace persona sau localitatea unde locuiește autorul. Nu cred că este relevant decît în măsura în care autorul dorește să vadă așa lucrurile. Eu am menționat faptul că nu locuiesc în România doar ca o potențială cauză pentru o cunoaștere nu tocmai perfectă a ceea ce se întîmplă în România. Dar asta nu înseamnă că mă supără ceva sau că sînt necunoscător despre ce se petrece în România. Textul meu nu sugerează (nici confuz și nici altfel) ceea ce menționezi tu. Pentru simplul motiv că nu urmărește asta. De fapt nici nu cred că s-a ratat ceva. Cred că lucrurile se desfășoară normal. În contextul a ceea ce sînt și a modului în care funcționează și gîndesc românii. Textul meu nu a vrut (și cred că de acum mă repet) decît să se mire de această nevoie de dramatic și fantasmagoric în modul de a(-și) percepe/înțelege istoria la români. Și, din păcate, comentariul tău nu face decît să dovedească ceea ce scriam eu. Asta pe lîngă faptul că am impresia că nu înțelegi cum funcționează capitalismul. Dar cred că nu este spațiul ca să explic eu asta aici. În orice caz palate de potentați și conturi secrete sînt lucruri normale. Îmi vine și să rîd. Tu dacă ai avea un milion de dolari într-o bancă ne-ai spune nouă care este numărul de cont? Sau daca ai avea zece milioane nu ți-ai construi vilă, nu ți-ai cumpăra Ferrari și nu ți-ai cumpăra yacht în Delta Dunării. But, whatever. Se pare că ești blocat într-o anumită școală de gîndire și preferi să rămîi așa. Evident tot ce spui sună fascinant și cu siguranță sînt români care își explică realitatea prin astfel de fantasmagorii în loc să privească obiectiv la lucruri. Această tendință (stranie după părerea mea) a făcut obiectul textului meu. Și nu văd nimic haotic în asta.
Emil, sunt de acord cu tine. Dar, nu știu ce fel de altă încărcătură poți pune într-un pastel, alta decât o descriere sensibilă a unui mini-tablou din natură. Desigur că dacă răbdarea lectorilor nu va avea de suferit în ceea ce mă privește, va veni și vremea alcătuirilor cu mesaj.
,,cineva ne-a
proiectat la un festival pe care nu îl înțelegem"
Am gustat poemul cum gust dintr-o pâine caldă...sau dintr-o cană de must proaspăt...deşi mă dor zdrobirile şi decojirile...şi întrebările furioase :)
Cred că poemul e construit în jurul ideii din versul citat. Îmi amintesc spusele unei persoane dragi: ,,nu alegem ziua naşterii, nici familia..." dar ce mult ne bucurăm de acestea! Întrebările sunt legitime, iar imaginile sunt de acolo, de la ,,acasa" noastră. Mi-am amintit de: alimentări, boaba spartă de strugure, lanul de grâu secerat și plăcut mirositor, casa văruită în albastru gata să cadă cu un hambar putrezit. Simbolurile din partea a doua sunt foarte puternice: mieii, merele. Atmosfera caldă şi calmă din bucătărie alină zilele acrişoare. Mi-a plăcut mult fragmentul:
,, Îți cerem
îndurare Doamne al tuturor zilelor acrișoare și păstrăm un moment
de reculegere pentru toți mieii amintirea lor o voi înfășa cu aburul
din bucătărie și am să cobor în beci după mere nu pentru darul de
mâncare ci pentru că numai Tu știi ce simte un măr decojit iarna"
Îţi mulţumesc frumos pentru acest festin literar...şi mai ales pentru posibilitatea empatizării alături de El
elian, poate nu am sa fac exces de modestie si am sa iti spun ca eu cred ca textul acesta nu are numai zvic, cred ca exista un substrat nu foarte vizibil de prima data care necesita o atentie la semantica cailean, sau poate in cite feluri nu poti aranca, merci de comentariu
cu mai putine adjective, textul era si mai bun (parerea mea, evident) si se apropia prin minimalism mai mult de culturile est asiatice. dar, pe de alta parte, decriptat, textul ar fi devenit "lizibil" doar pentru un "ochi" mai experimentat
Frumos poem, mi-a plăcut mult. Scuze de exprimarea laconică, dar nu mă simt în stare să comentez mai mult, poate altădată... metafora sugestivă la maxim, o adevărată radiografie a vieții, na, uite-te și vezi ce ai ajuns!
Margas
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Cindva ( cind deja nu mai credeam ca moartea poate fi trasa pe sfoara) am facut parte dintr-o comunitate , una din multele care incercau sa aduca bucurii si cumva consolare prin fericire, copiilor bolnavi de cancer in stadiu final. O fetita ,Svetlana o chema, venita-n tara din ucraina suferea de leucemie , era o fetita tacuta, unul din acei copii crescuti in lipsa de orice un copil ar putea sa vrea.Sau macar sa aiba Am intrebat-o ce si-ar dorii. S-a uitat la mine mirata. O pereche de pantofi de lac roz mi-a raspuns. A primit pantofii si, parca s-ar fi bucurat de ei. Nu stiu. Apoi a vrut un aparat mic de radio cu casti, dar sa prinda post rusesesc. de asta parca s-a bucurat mai mult. Apoi mi-a cerut o papusa Barbie, cind i-am dus-o Svetlana deja murise... Am stat asa nauca o vreme cu papusa inutila-n mina apoi am pus-o pe patul Svetlanei si-am plecat .Asa si cu avioanele tale..e o poezie care doare.viata doare.
pentru textul : atașatul meu sexual dedom'le, am impresia ca ori nu scriu eu romaneste, ori e mai greu sa ma fac inteles. nu cred ca cineva a preluat ceva pentru ca nu e nimic de preluat. iar luptele astea pentru intiietate mi se par pe cit de romanesti pe atit de penibile. eu locuiesc in America si nu mi-a fost dat sa vad "cocoșeli" din astea decit la mexicani care evident au niste orgolii latine undeva in zona anecdoticului. drept urmare eu zic sa ne racorim excesele astea "latine" si sa acceptam ca oricine poate gresi si ca o intiietate e o chestie atit de copilareasca in contextul acesta incit e mult mai inteligent sa o ignori. repet ce am mai scris, exegerarile de genul acesta strivesc curajul inovatiei in loc sa il stimuleze si nu cred ca e vreun concurs aici despre cine scoate primul sintagma cea mai focoasa
pentru textul : bunica mea a fost o lebădă neagră demultumesc pentru rabdarea pe care o ai cu mine
pentru textul : detalii degata, prietene, te-au prins cu garzile, si acum au sa te poarte de la anna la caiafa. ci tu taci, crucea oricum e pusa, iar vina -prea evidenta- nu incape justificare: petrecania lui bobadil, petrecerea dreptilor judecatori. I hope we will meet somewhere, someday to a lightsome way. ovYus.
pentru textul : pești deDa, domnule, sunteţi un pic cam prea meticulos! Dar asta nu înseamnă că nu aveţi dreptate. Dacă voi reuşi să elimin nişte ca-uri, atât cât să nu stric componenta narativă a poemului, textul ar avea de câştigat. Mulţumesc pentru observaţii! Voi ţine cont! Cu amiciţie,
pentru textul : blue velvet depentru subtitlu "o matase ruginind a neatingere"... iti trebuie imaginatie ca sa scrii asa ceva
pentru textul : cântec pentru femeile singure debatori, Moebius te salută și apreciază gestul tău
pentru textul : moebius love for angels deAdriana, ar fi fost prea trist finalul dacă l-aș fi încheiat așa și eu nu sunt tristă acum, chiar dacă au fost perioade când eram. Tocmai asta am și vrut să se înțeleagă. Așa, i-am construit un final fericit, așa cum mă simt azi. Mulțumesc, mai vino și mai spune câte ceva. Mă bucură fiecare semn al tău.
pentru textul : rânduri pentru ea deastept pe toti care m-ati acuzat vreodata in viata ca EU sunt cea care va scriu si va deranjez sau CEI care aveti dubii in aceasta privinta sa imi scrieti. fiti curajosi! sa dam totul pe fata. sa nu incep sa vca numesc eu. sunt aici. astept sa va manifestati. altfel, ma gandesc ca o faceti special ca sa ma denigrati.
pentru textul : rugaminte importanta deO poezie unitară în care există imagini reușite. Mi-a plăcut în mod deosebit " Dumnezeu este o pernă pe care îmi adorm iluziile"
pentru textul : Perna depe formă: punctuaţia ! ori există peste tot, ori deloc !
inutilă conjuncţia, aşezată şi total neinspirat, la început, „şi ce îmi recomanzi...”
nu prințesă (,)
nici lac plin cu vodcă (,)
nici măcar un motan castrat inutil
aici aş vedea în felul următor: ( desigur, pt. varianta fără punctuaţie)
„când ne îndepărtam părul
de prisos
împreună”
când ne îndepărtam
părul de prisos
împreună
pe fond:
pentru textul : go fishing deexprimări greoaie, majoritatea nepoetice, ex: „să mă trezesc dis-de-dimineață/nu prințesă/nici lac plin cu vodcă/nici măcar un motan castrat inutil” ???
confuz de tot:
cum aș putea să arunc în apele acestea tulburi
o momeală adevărată
și vie pe deasupra?
Momeala o reprezintă, copiii ? Fie ei, chiar bastarzi?
De ce momeală? Pt.cine? Ai putea arunca momeli false şi vii ? Sau momeli adevărate şi moarte?
o imagine cvasi- interesantă, abia aici:
ci doar oglinda murdară
în care ne-am privit
pentru ultima oară
prea puţin însă. Textul este doar un pretext poetic. Însăşi titlul: „Go fishing”, este total ratat. Mai mult, un titlul în „ingliş” cu un text fără acoperire în acest sens, este bazaconie curată, ca să nu spun altfel.
un poem în care autorul se joacă cu creionul, cumva matematic și dezinvolt, pe hârtie. cu prețuire, mircea.
pentru textul : Un întreg fragmentat deDomnule Virgil (sau Virgil dacă nu îndrăznesc prea mult), mă bucură mult aprecierea ta. Cred că parţial ai dreptate. Ai înţeles perfect ceea ce intenţionam să transmit. Iar această peniţă pentru care îţi mulţumesc mă obligă la mai mult. Sper să reuşesc într-un viitor apropiat să şlefuiesc puţin această scriere. Poate formulele laconice din loc în loc ar fi o soluţie. Mulţumesc şi pentru vibraţia emoţională.
pentru textul : Barajul de... se pare că ai dreptate, Virgil, prin urmare pentru construcția nonconformistă și inedită din versurile: primiți cu spurcatul/ primiți cu spurcatul, pentru omogenitatea ideii de a renaște într-o altă personalitate prin iertare, pentru aceste versuri: va intra iarna și nu vei ști cum/ oasele tale vor scrie cu fum/ pletele oilor vor călțuni glezne păgâne/ degeaba mai bați la uluci ca un câne... cât și pentru rânduri ca: și dacă stelele stinse sunt pietre/ nu ne vom mai trezi:/ nimeni nu vede!/ și îmi izbesc fața de cuiburi/ și mă tai/ aprind apa în plămânii de cai...
pentru textul : delirum hristum deD-le Dinu, am argumentat observaţiile alea, deci nu-s tocmai subiective. (repet: cel puţin "merge îndărăt ca racul" este o perlă. Ne-o spune logica cea de toate zilele, nu academia, pen' că racul mergând îndărăt, adverbul "îndărăt" nu mai suporta comparaţia fără să devină un pleonasm artistic). Nu mai insist. Mai spun doar că, dacă d-voastră consideraţi că acest text (inspirat!) este unul reuşit, atunci, personal, vă doresc neinspiraţie.
Referitor la pierderea d-voastră ca cititori, ce să spun - nu-i tocmai ceva fără de care să nu pot trăi. Eu am să continui să vă citesc. Consider că aţi făcut progrese destul de mari. Până la acest text. Seara bună!
pentru textul : fotografie din spaţiu detie e redundant sa-ti dau eu! penita, asa cum mi se pare aiurea sa dau si altora de pe aici. e pentru a remarca titlu in combinatie cu versurile alea doua, ansamblul ala mi s-a parut cumva foarte fin, chiar daca e posibil sa fie un amestec din vulnerabilitatea calcaiului meu si o intamplare. :o)
pentru textul : porumbeii și ninsorile știu deNu orice aruncare cu metafore este poezie. oricît de spectacular ar suna.
pentru textul : Cămașa de jar deDe exemplu prima parte sună oarecum "împiedicat senzorial". Pentru că "cămaşă de jar" sugerează aprindere, pasiune, foc, etc. Dar cînd spui că "nimic nu mai zvîcneşte acolo" senzaţia pe care o generezi în cel ce citeşte este de confuzie. O primă confuzie. Iar confuzia nu este soră bună cu poezia decît dacă a fost intenţionată ca formă stilistică. Părerea mea.
Apoi, "gheară năpădită de stele" sună cel puţin bizar. Adică aiurea. Sună a sforţare metaforică de dragul de a scrie ceva nemaiscris. Dar nu reuşeşte decît să dezamăgească. Tot a mea e părerea.
Expresia "cenuşa e o boală/ decupată/ dintr-un spaţiu murdar" e aproape pleonastică. Oricine citeşte cuvîntul "cenuşă" îţi garantez că se gîndeşte la murdărie şi nu la curăţenie. În plus, folosirea virgulelor în textul tău generează şi mai multă confuzie. Nu prea ştii ce şi unde se termină sau începe şi cum anume ar trebui citit textul. Probabil că o editare mai exigentă a ceea ce scrii ar fi benefică.
e de bine ce prevesteşti tu, Nicholas, în poemul tău, dar eu aş rămâne "aşa cum aduc zorii fluturele la gura fântânii" - un vers deosebit care transmite tot ce e mai frumos, adică poezie!
pentru textul : din cartea profeţilor dede acord cu adrian. pacat de muzica si montaj. textul este submediocru. si problema este ca la urma urmei incercam sa facem poezie aici. mai bine scrii un singur cuvint cu implicatie in inefabil decit o insiruire de vorbe care zangane.
pentru textul : ultimul poem despre tine de...:) scuză-mi graba, (acum am văzut comentariul tău), deci pot să spun, cu mâna pe inimă și imnul european pe buze, că eu sunt patronul birjarului, nu vezi ce moacă năcăjită am?:))
pentru textul : Totul despre Mine demi-ar fi placut ca versurile sa fi fost altfel asezate in pagina. acest poem este o suflare. ai multe enumerari si aceea si aceea pentru ca sa intregesti imaginea. fotografia în care tu scrii toate acestea așteptând să pui punct sfarsitul e foarte fain. numai asezarea versurilor ma opreste cu palma in piept sa zic mai multe.e o pewrspectiva.
pentru textul : Piața norilor deNu am înțeles ce lucruri încurcă acest text. Poate îmi explici tu. Nu înțeleg de unde se înțelege că m-ar supăra ceva. Și nu înțeleg ce legătură are persoana mea sau viața mea cu acest text. În principiu, aici pe Hermeneia, noi descurajăm ca în comentarii să fie abordată sau atacată persoana autorului unui text sau comentariu. Cred că dacă ai urma acest simplu „precept” ar fi mai bine. Eu zic să ne oprim atenția la text și să lăsăm în pace persona sau localitatea unde locuiește autorul. Nu cred că este relevant decît în măsura în care autorul dorește să vadă așa lucrurile. Eu am menționat faptul că nu locuiesc în România doar ca o potențială cauză pentru o cunoaștere nu tocmai perfectă a ceea ce se întîmplă în România. Dar asta nu înseamnă că mă supără ceva sau că sînt necunoscător despre ce se petrece în România. Textul meu nu sugerează (nici confuz și nici altfel) ceea ce menționezi tu. Pentru simplul motiv că nu urmărește asta. De fapt nici nu cred că s-a ratat ceva. Cred că lucrurile se desfășoară normal. În contextul a ceea ce sînt și a modului în care funcționează și gîndesc românii. Textul meu nu a vrut (și cred că de acum mă repet) decît să se mire de această nevoie de dramatic și fantasmagoric în modul de a(-și) percepe/înțelege istoria la români. Și, din păcate, comentariul tău nu face decît să dovedească ceea ce scriam eu. Asta pe lîngă faptul că am impresia că nu înțelegi cum funcționează capitalismul. Dar cred că nu este spațiul ca să explic eu asta aici. În orice caz palate de potentați și conturi secrete sînt lucruri normale. Îmi vine și să rîd. Tu dacă ai avea un milion de dolari într-o bancă ne-ai spune nouă care este numărul de cont? Sau daca ai avea zece milioane nu ți-ai construi vilă, nu ți-ai cumpăra Ferrari și nu ți-ai cumpăra yacht în Delta Dunării. But, whatever. Se pare că ești blocat într-o anumită școală de gîndire și preferi să rămîi așa. Evident tot ce spui sună fascinant și cu siguranță sînt români care își explică realitatea prin astfel de fantasmagorii în loc să privească obiectiv la lucruri. Această tendință (stranie după părerea mea) a făcut obiectul textului meu. Și nu văd nimic haotic în asta.
pentru textul : după douăzeci de ani (V) deca aveti, ca mai intotdeauna, dreptate. multumesc pentru lectura si observatie! mai incercam.
pentru textul : moment deEmil, sunt de acord cu tine. Dar, nu știu ce fel de altă încărcătură poți pune într-un pastel, alta decât o descriere sensibilă a unui mini-tablou din natură. Desigur că dacă răbdarea lectorilor nu va avea de suferit în ceea ce mă privește, va veni și vremea alcătuirilor cu mesaj.
pentru textul : Își îngroapă iarna trecutul de,,cineva ne-a
proiectat la un festival pe care nu îl înțelegem"
Am gustat poemul cum gust dintr-o pâine caldă...sau dintr-o cană de must proaspăt...deşi mă dor zdrobirile şi decojirile...şi întrebările furioase :)
Cred că poemul e construit în jurul ideii din versul citat. Îmi amintesc spusele unei persoane dragi: ,,nu alegem ziua naşterii, nici familia..." dar ce mult ne bucurăm de acestea! Întrebările sunt legitime, iar imaginile sunt de acolo, de la ,,acasa" noastră. Mi-am amintit de: alimentări, boaba spartă de strugure, lanul de grâu secerat și plăcut mirositor, casa văruită în albastru gata să cadă cu un hambar putrezit. Simbolurile din partea a doua sunt foarte puternice: mieii, merele. Atmosfera caldă şi calmă din bucătărie alină zilele acrişoare. Mi-a plăcut mult fragmentul:
,, Îți cerem
îndurare Doamne al tuturor zilelor acrișoare și păstrăm un moment
de reculegere pentru toți mieii amintirea lor o voi înfășa cu aburul
din bucătărie și am să cobor în beci după mere nu pentru darul de
mâncare ci pentru că numai Tu știi ce simte un măr decojit iarna"
Îţi mulţumesc frumos pentru acest festin literar...şi mai ales pentru posibilitatea empatizării alături de El
pentru textul : de unde curg întrebările deE o idee; am o variantă cu urechea tăiată. ^_^ Mulțumesc.
pentru textul : Partaj deelian, poate nu am sa fac exces de modestie si am sa iti spun ca eu cred ca textul acesta nu are numai zvic, cred ca exista un substrat nu foarte vizibil de prima data care necesita o atentie la semantica cailean, sau poate in cite feluri nu poti aranca, merci de comentariu
pentru textul : fericirea I decu mai putine adjective, textul era si mai bun (parerea mea, evident) si se apropia prin minimalism mai mult de culturile est asiatice. dar, pe de alta parte, decriptat, textul ar fi devenit "lizibil" doar pentru un "ochi" mai experimentat
pentru textul : Neant deÎmi pare rău pentru mama ta. Acum înțeleg ținutul de mâini. Bănuiam că cerul cerul acela e alb, am vrut confirmare.Numai bine!
pentru textul : rem deFrumos poem, mi-a plăcut mult. Scuze de exprimarea laconică, dar nu mă simt în stare să comentez mai mult, poate altădată... metafora sugestivă la maxim, o adevărată radiografie a vieții, na, uite-te și vezi ce ai ajuns!
pentru textul : london here i come deMargas
Pagini