Ecaterina... e atat de greu sa remarci caracterul ironic al fotografiei, modificarea facuta si toate cele ? Vorba lui aalizeei pagina principala, subtitlul ? Incearca te rog sa fii mai ponderata, astfel vom putea comunica mult mai bine. Ialin
Alma, din cate inteleg eu asa mai pe romaneste, avea si poezia asta (daca o fi poezie) doua momente sugestive, si-acolo am dat chix?! :-) Am sa o iau cu transparenta: am incercat sa modific ceva, dar nu pot renunta la mai mult, cel putin nu acum. Tu vorbesti de forta, or acolo este un moment de aparent respiro... Referitor la final: cred ca nu e prima data cand ma pui in fata unei astfel de intrebari de cotitura (sau imi aduc eu aminte gresit, e si asta posibil): de ce trebuie o poezie sa aiba o anumita "conduita"?! De ce trebuie sa se muleze neaparat pe o anumita linie ideatica prestabilita? Pe langa faptul ca am vrut sa vorbesc intocmai de o noapte oarecum alba, eu cred ca cel care citeste, daca a reusit sa intre atat de mult in "atmosfera" unei poezii incat sa si-o insuseasca, va avea puterea la un moment dat sa se lase si in voia poetului... Lasa-ma, Alma, asadar, sa iti vorbesc despre o noapte in care nu se doarme. Daca forma are de suferit, in sensul ca este "urta" (dar ce-i urat in poezie?!), atunci aici da, se mai poate lucra. si imi sunt de folos (asta sigur nu e prima data cand o spun :-) trecerile tale. Ariana, parte din raspuns e cuprins si in raspunsul Almei. Vezi tu, am receptat, daca doi iti spun ca esti beat, e bine sa te duci sa te culci :-). Am schimbat forma pentru a da posibilitatea de respiratie si acolo, cred ca aveti dreptate si se cerea. Dar imi doresc acelasi lucru: in textele mele nu-i nimic lesne, si poate ca da... tind catre reinventare aproape de paradox si imposibil. Despre indicatiile de regie: ideea in sine (deloc noua) este ca putem construi, intr-o oarecare masura, realitatea. Chiar o facem, pentru ca realitatea nu este realitate decat prin prisma simturilor noastre limitate. Dar este aceeasi pentru ca de fapt o anume constanta exista: aceea a sufletului. Si, in plus, "aceeasi fereastra" mai face trimitere si la alte cateva poezii in care apare aceasta fereastra, cu simbol cred eu aproape evident. Alma, uitasem: este greu sa ma explic astfel. Aici nu este numai poezie, zic eu ca e si o scena, cu timpul in spirala (mai multe momente care se intrepatrund), mai multe personaje (sunt vreo 4-5 pe-aici...). Asta ca sa nu ma spun ca fereastra nu are nici o legatura cu casa sau acel "nu voi mai scrie niciodata" cu poezia. "I trust I make myself obscure"... enough :-) Amandorura, cu mari multumiri pentru atentia cu care v-ati aplecat peste ceea ce ramane, deocamdata, cum bine a ales Virgil, experiment.
Sunt foarte relaxata si nu sunt nici intimidata.
Eu am propus texte in comentariile mele. Si o voi mai face daca este nevoie.
Exista excelente carti de teorie, analize mai mult sau mai putin exhaustive, exegeze bine documentate. Dar asta este alta meserie.
Aici se scrie si publica poezie. Sa lasam teoria acelora care se pricep mai bine. Si sa ne aplecam asupra "obiectului muncii noastre".
In tot internetul de poezie romaneasca, si il urmaresc de cativa ani, toata lumea vorbeste despre estetica si valoare. Fiecare poet are impresia ca estetica si valoarea il priveste numai pe el. Adica numai el detine secretul lui Polichinelle. Eventual si cei cativa prieteni lingusitori pe care ii are.
Si dupa o vorba care nu imi apartine : cine nu iubeste pe nimeni este nevoit sa invete sa linguseasca. Iar lingusitul nu aude decat ceea ce vrea sa inteleaga.
Un poet nu trebuie sa placa tuturor si nu toata lumea trebuie sa se inchine la un poet. Este caraghios. Nu pricep cum nu sesizeaza poetii acest "simplu lucru mare".
Poezia este un divertisment, un joc, un mod de a amana gandurile grele.
Poezia nu este a 11-a porunca pe tablele lui Moise si nici un postulat fara replica.
Nu este teoria gravitatiei si nici ghilotina care ne pedepseste pentru incalcari doctrinare.
Poezia este o insotitoare dupa gustul si cultura fiecaruia. Si poetul care se ia prea in serios devine banal.
Cred ca nu ar strica o dezbatere pe texte. Si nu sesizari de lipsa virgulei sau a acordului gramatical, care sunt foarte bune dar nu spun nimic despre text.
Multi au pareri dar nu si le sustin fertil. Distrugerea, desfiintarea de text este cea mai simpla si rauvoitoare critica. Cititorii-poeti vor texte in oglinda cu ale lor, a caror receptie sa mearga pe scurtatura, iute, eficient, si in end-efect steril. Acelasi zum-zum-zum pe flori diferite.
Asa se explica de ce citesc sute de poezii contemporane si dupa ce am stins computerul nu mai stiu nimic. Mult prea rare sunt cele care se itesc timid din masa informa a asemanarii. Iar folosirea cuvintelor lubrice,obscene,licentioase s-a declarat a fi, cu ajutorul lui Mircea Dinescu si Catavencului, mult ravnita libertate a cuvantului si dezagazuirea creativitatii.
Daca ma straduiesc cateva zile va pot posta aici cel putin 50 de poezii care sunt croite la fabrica. Stofa, tiparul, foarfeca, masina de cusut si eticheta.
Sunt sigur ca mai trebuie lasate cateva lucruri si la indemana autorului... nu putem sa realizam un regulament exhaustiv si nu sunt de acord cu aplicarea bruta a legii fara a fi cantarite circumstantele... nu vreau sa ne ingradim singuri libertatea de creatie doar de dragul unei ordini excesive si sufocante... mai multa incredere in oameni chiar daca stim prea bine ca riscam. Personal cred ca o luna (hai sa zicem 30 de zile) ar fi de ajuns ca limita pentru postarea textelor... citesc poezii scrise de mine cu cateva luni inainte si le lucrez, le modific, le rearanjez etc... ca autor am tot dreptul sa va cer parerea asupra a ceea ce am realizat, acesta fiind pana la urma principalul scop al unui atelier literar.
Interesanta modalitatea prin care autorul exprima tensiunea mintii umane (nu a fiintei) concentrata sa caute raspunsuri la intrebari puse nepotrivit... lumea sugerata pare exterioara la o prima vedere dar eu cred ca de fapt cauzalitatea este inversa... in acest caz omul este bolnav, el imbolnaveste lumea proiectandu-si neputintele in afara sa, obiectivandu-se intr-o maniera sisifica... poate ca e ceva eroic aici sau poate ca nu.
Alma, mulţumesc pentru popas.
Paul, ai ales un pasaj la care ţin, alături de un altul, în mod deosebit.
Adriana, nu, nu te înşeli. Antenele tale fine au receptat corect ceea ce am vrut să sugerez, printr-o şfichiuire ironică, aşa cum ai spus.
Mircea, bine ai venit pe site! am reținut câteva imagini frumoase. mi-a plăcut mult acest vers: "negociez distanța cu ajutorul fumului". pe viitor, dacă ai folosi diacritice ar fi mult mai bine. cred că poți scrie o proză scurtă foarte reușită pornind de la imaginile poemului tău. încearcă! mult succes și inspirație. Madim
Mereu mi-a fost foarte greu sa formulez raspunsuri de multumire, nici cazul de fata nu este diferit. Nu pot spune decat ca ma bucur sincer mai ales de faptul ca poemul meu va starnit astfel de ganduri si apoi pentru semn.
mi-am permis o încercare de variantă: mai târziu am deschis în gol o fereastră fără spre ce și spre unde dimensiunile unei schițe linii puncte un cod cafeaua mi-a dat în foc voi spăla aragazul de gânduri toate stațiile se opresc acolo în piața mare la fântâna arteziană se-agață de turn să vegheze orasul în fața muzeului mereu mă întâlneam cu cineva mai mult sau mai puțin dispus spre latura mea interioară cândva pasajul era inundat … bună seara bună seara ... mă bucur că ești bine și atît
Intervin, în calitate de editor pe acest site. Comentariul autorului Aranca, citez: Aranca - 2006-07-14 de multe ori, pare o obedienta usor maladiva, dorinta de "a place" publicului. draga mea Ela, astept intr-o zi sa fii tu. asta pentru ca nu mi-ai "demonstrat". nu mie. imi place sa vad o alta Ela. plina de ea insasi, cu personalitate. de multe ori ma intreb, care este adevarata Ela si nu am ajuns la o concluzie sa ma satisfaca. poate intr-o zi... nu văd să aibă nici o legătură cu textul (ba chiar se leagă de o presupusă latură a caracterului autorului Ela, în public, ceea ce mi se pare deplasat, mai ales pe un site de literatură). Ela nu a făcut decât să răspundă unui comentator care a lăsat un mesaj aici. Să încercăm a fi obiectivi, indiferent de simpatiile și antipatiile inerente într-o comunitate. Să încercăm a scrie bine, a comenta textele, în mod critic, fără să ne ascundem după cuvinte răsunătoare, dar goale în conținut. Vă mulțumesc pentru înțelegere.
La Perugia - nu doar soarele arzător, dar şi stilul poeziei italiene moderne (Quasimodo, Ungaretti, poate chiar Montale). Sigur, păstrând proporţiile...
E ciudat ca sub textul cu titlul Starea Hermeneia - 2013 - invitație la dialog să se discute despre alte platforme, chiar și sub forma asta lapidară (fapt nepermis de regulament sub orice fel de text). Iar invitația la dialog nu era pentru dialoguri care nu au nicio legătură cu Hermeneia, dimpotrivă. Nu strică să mai recitim Regulamentul H din când în când.
Uneori pornim noi înșine niște bulgări de zăpadă care se rostogolesc necontrolat... deci, mai multă atenție!
China e intradevar un stat foarte mare si cel mai populat in comparatie cu altele,cum si dragostea in comparatie cu alte sentimente este mult peste capacitatea omului de a puea fi explicata sau descrie. :) Frumos text Catalina.
Buna ziua ! Subscriu idee lui francisc in legatura cu imaginile uzitate. In plus cred ca trebuie sa va ganditi serios daca a scrie in vers clasic este alegerea corecta. De ce spun asta ? Pai ultimele texte ale dumneavoastra sufera foarte mult la prozodie. Textele sunt aritmice, masura este eronata (prima strofa 11-14-11-10). Atentie la constructii, cacofonia "Lumina naște" creaza un efect sonor nedorit. Ialin
Vă mulţumesc. Acesta este un poem ratat, după părerea mea. Din multe puncte de vedere. Dar îl păstrez ca document pentru mai târziu. Vă mulţumesc de trecere, comentarii şi vă mai aştept.
sunt comentarii care vin ca o salvare.
ce bine c-a ajuns la cineva poezia asta. nu la cineva, la tine. :o)
parca m-ai scos la mal.
poate ca si poezia ar trebui scrisa mai la rece, mai cu pudoare, mai fara asteptari. inca nu stiu, eu tremur de fiecare data. si n-as sti sa spun de ce, poate ca doar asa se faramiteaza unii.
multumesc, raluca.
ia uite dom'le cum a ajuns numele meu in fruntea s(t)atului s(t)atul pe ginduri eu tot n-am inteles daca e vorba de "parale" sau "paralele", ma mai gindesc sectiunea care imi place la nebunie si cred ca va ramine celebra in literatura: "Astazi am urcat o cruce mare de piatra in basculanta unui camion si mi-am zis trebuie sa ucid patetismul. Este antieconomic, antiecologic, cersetorie la drumul mare. M-am intrebat pe cine ar trebui sa intereseze cat de patetica este crucea aia din camion si pe ce mormant va fi asezata si cate ploi se vor zbate in aripile ei atat de curate precum lacrima vitei-de-vie." m-a intors pe dos textul si mi-a facut bine. mai ioana, da' tu chiar stii sa scrii. se pare ca tot ai invatat ceva la scoala aia de teatru sau ce ai facut tu pe acolo excelent textul, pentru prima data regret ca nu exista "stelute" pe hermeneia sau alte forme de evidentiere
cred ca ai fi un textier bun de muzica usoara. ai o usurinta in a rima si poate asta vine dintr-o deformatie profesionala sau cine stie? serios vorbind, ai incercat vreodata sa scrii carti cu versuri pentru copii?
1.generalul include particularul
2.o percepi oare înainte de a o vedea?
3.aici e vorba de idee
4.divergență de opinii, doar
5.licență
6.subiectivitatea nu poate fi controlată
mixtura e ca un drog recreativ, după mine
Uite aici un autor care evolueaza in scris si doua imagini ce merita evidentiate. Prima, a desprinderii de foaia de vartie, ca un zbor al zmeului caruia i s-au rupt firele subtiri, cu mentiunea ca versul 3 este cam explicit. Iar ultima strofa, o imagine deosebita a umbrei printre strigate, cu mentiunea ca geamurile pot fi inlocuite cu ferestre. Acest peom demonstreaza ca poti spune multe si poti impresiona si prin cuvinte putine. Cu cele doua modificari sugerate de mine, il poti trimite mai apoi la orice revista sau antologie.
Departe de aventurile lui Fane și Costel, Virgil ne aduce un text de o cu totul altă factură. Sper că v-ați dat cu toții seama ca nu e o simplă rețetă și că e un text literar; e o "disecție culinară", nu simplu culinară, e clar. Nu insist deci. Mie mi-e foame de proză scurtă, așa că am sărit imediat. Întotdeauna mi-a plăcut alunecarea această reflexivă dinspre lucrurile de rutină înspre lucrurile ultime,... sau, mă rog, aproape ultime. Asta dă greutate și importanță lucrurilor de zi cu zi. Să fii poet și când te duci la tăiat lemne, să râmâi prozator și când iei în mână cuțitul de bucătărie. Virgil dovedește asta aici. Neavând aliniat la capăt de rând și fiind un text atât compact, la citire ar ajuta cu siguranță cel puțin introducerea unui spațiu între pasaje. Cred. Permite-mi o întrebare glumeață, dar destul de la modă prin România: noi, mai nou, în țara candidată la U.E., nu mai avem voie să omorâm porcii cu cuțitul, voi, acolo, chiar schingiuți crabii în apă clocotită? Sau, probabil, asta pentru că nu poți să-i tai capul... Sau pentru că Americanii n-au avut Evul Mediu și recuperează acum?
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Ecaterina... e atat de greu sa remarci caracterul ironic al fotografiei, modificarea facuta si toate cele ? Vorba lui aalizeei pagina principala, subtitlul ? Incearca te rog sa fii mai ponderata, astfel vom putea comunica mult mai bine. Ialin
pentru textul : în căutarea timpului pierdut demultumesc Silvia. poate reusesti sa vezi si filmuletul:). Miha, mereu aproape de mine.multumesc.
pentru textul : Festivalul concurs de Teatru Brăila deansamblu*
pentru textul : eros și thanatos deAlma, din cate inteleg eu asa mai pe romaneste, avea si poezia asta (daca o fi poezie) doua momente sugestive, si-acolo am dat chix?! :-) Am sa o iau cu transparenta: am incercat sa modific ceva, dar nu pot renunta la mai mult, cel putin nu acum. Tu vorbesti de forta, or acolo este un moment de aparent respiro... Referitor la final: cred ca nu e prima data cand ma pui in fata unei astfel de intrebari de cotitura (sau imi aduc eu aminte gresit, e si asta posibil): de ce trebuie o poezie sa aiba o anumita "conduita"?! De ce trebuie sa se muleze neaparat pe o anumita linie ideatica prestabilita? Pe langa faptul ca am vrut sa vorbesc intocmai de o noapte oarecum alba, eu cred ca cel care citeste, daca a reusit sa intre atat de mult in "atmosfera" unei poezii incat sa si-o insuseasca, va avea puterea la un moment dat sa se lase si in voia poetului... Lasa-ma, Alma, asadar, sa iti vorbesc despre o noapte in care nu se doarme. Daca forma are de suferit, in sensul ca este "urta" (dar ce-i urat in poezie?!), atunci aici da, se mai poate lucra. si imi sunt de folos (asta sigur nu e prima data cand o spun :-) trecerile tale. Ariana, parte din raspuns e cuprins si in raspunsul Almei. Vezi tu, am receptat, daca doi iti spun ca esti beat, e bine sa te duci sa te culci :-). Am schimbat forma pentru a da posibilitatea de respiratie si acolo, cred ca aveti dreptate si se cerea. Dar imi doresc acelasi lucru: in textele mele nu-i nimic lesne, si poate ca da... tind catre reinventare aproape de paradox si imposibil. Despre indicatiile de regie: ideea in sine (deloc noua) este ca putem construi, intr-o oarecare masura, realitatea. Chiar o facem, pentru ca realitatea nu este realitate decat prin prisma simturilor noastre limitate. Dar este aceeasi pentru ca de fapt o anume constanta exista: aceea a sufletului. Si, in plus, "aceeasi fereastra" mai face trimitere si la alte cateva poezii in care apare aceasta fereastra, cu simbol cred eu aproape evident. Alma, uitasem: este greu sa ma explic astfel. Aici nu este numai poezie, zic eu ca e si o scena, cu timpul in spirala (mai multe momente care se intrepatrund), mai multe personaje (sunt vreo 4-5 pe-aici...). Asta ca sa nu ma spun ca fereastra nu are nici o legatura cu casa sau acel "nu voi mai scrie niciodata" cu poezia. "I trust I make myself obscure"... enough :-) Amandorura, cu mari multumiri pentru atentia cu care v-ati aplecat peste ceea ce ramane, deocamdata, cum bine a ales Virgil, experiment.
pentru textul : Cuvinte în repetiție deSunt foarte relaxata si nu sunt nici intimidata.
Eu am propus texte in comentariile mele. Si o voi mai face daca este nevoie.
Exista excelente carti de teorie, analize mai mult sau mai putin exhaustive, exegeze bine documentate. Dar asta este alta meserie.
Aici se scrie si publica poezie. Sa lasam teoria acelora care se pricep mai bine. Si sa ne aplecam asupra "obiectului muncii noastre".
In tot internetul de poezie romaneasca, si il urmaresc de cativa ani, toata lumea vorbeste despre estetica si valoare. Fiecare poet are impresia ca estetica si valoarea il priveste numai pe el. Adica numai el detine secretul lui Polichinelle. Eventual si cei cativa prieteni lingusitori pe care ii are.
Si dupa o vorba care nu imi apartine : cine nu iubeste pe nimeni este nevoit sa invete sa linguseasca. Iar lingusitul nu aude decat ceea ce vrea sa inteleaga.
Un poet nu trebuie sa placa tuturor si nu toata lumea trebuie sa se inchine la un poet. Este caraghios. Nu pricep cum nu sesizeaza poetii acest "simplu lucru mare".
Poezia este un divertisment, un joc, un mod de a amana gandurile grele.
Poezia nu este a 11-a porunca pe tablele lui Moise si nici un postulat fara replica.
Nu este teoria gravitatiei si nici ghilotina care ne pedepseste pentru incalcari doctrinare.
Poezia este o insotitoare dupa gustul si cultura fiecaruia. Si poetul care se ia prea in serios devine banal.
Cred ca nu ar strica o dezbatere pe texte. Si nu sesizari de lipsa virgulei sau a acordului gramatical, care sunt foarte bune dar nu spun nimic despre text.
Multi au pareri dar nu si le sustin fertil. Distrugerea, desfiintarea de text este cea mai simpla si rauvoitoare critica. Cititorii-poeti vor texte in oglinda cu ale lor, a caror receptie sa mearga pe scurtatura, iute, eficient, si in end-efect steril. Acelasi zum-zum-zum pe flori diferite.
Asa se explica de ce citesc sute de poezii contemporane si dupa ce am stins computerul nu mai stiu nimic. Mult prea rare sunt cele care se itesc timid din masa informa a asemanarii. Iar folosirea cuvintelor lubrice,obscene,licentioase s-a declarat a fi, cu ajutorul lui Mircea Dinescu si Catavencului, mult ravnita libertate a cuvantului si dezagazuirea creativitatii.
pentru textul : Devorah deDaca ma straduiesc cateva zile va pot posta aici cel putin 50 de poezii care sunt croite la fabrica. Stofa, tiparul, foarfeca, masina de cusut si eticheta.
Sunt sigur ca mai trebuie lasate cateva lucruri si la indemana autorului... nu putem sa realizam un regulament exhaustiv si nu sunt de acord cu aplicarea bruta a legii fara a fi cantarite circumstantele... nu vreau sa ne ingradim singuri libertatea de creatie doar de dragul unei ordini excesive si sufocante... mai multa incredere in oameni chiar daca stim prea bine ca riscam. Personal cred ca o luna (hai sa zicem 30 de zile) ar fi de ajuns ca limita pentru postarea textelor... citesc poezii scrise de mine cu cateva luni inainte si le lucrez, le modific, le rearanjez etc... ca autor am tot dreptul sa va cer parerea asupra a ceea ce am realizat, acesta fiind pana la urma principalul scop al unui atelier literar.
pentru textul : Texte vechi în pagini noi. Problemă? deInteresanta modalitatea prin care autorul exprima tensiunea mintii umane (nu a fiintei) concentrata sa caute raspunsuri la intrebari puse nepotrivit... lumea sugerata pare exterioara la o prima vedere dar eu cred ca de fapt cauzalitatea este inversa... in acest caz omul este bolnav, el imbolnaveste lumea proiectandu-si neputintele in afara sa, obiectivandu-se intr-o maniera sisifica... poate ca e ceva eroic aici sau poate ca nu.
pentru textul : Nu mai ai unde să fugi deAlma, mulţumesc pentru popas.
pentru textul : nu exist dar mă tratez dePaul, ai ales un pasaj la care ţin, alături de un altul, în mod deosebit.
Adriana, nu, nu te înşeli. Antenele tale fine au receptat corect ceea ce am vrut să sugerez, printr-o şfichiuire ironică, aşa cum ai spus.
pe buzele tuturor poeţilor. Inedit prezentat în textul de faţă. Bune rimele , ritmul, poemul în ansamblul.
pentru textul : când tu apari deMircea, bine ai venit pe site! am reținut câteva imagini frumoase. mi-a plăcut mult acest vers: "negociez distanța cu ajutorul fumului". pe viitor, dacă ai folosi diacritice ar fi mult mai bine. cred că poți scrie o proză scurtă foarte reușită pornind de la imaginile poemului tău. încearcă! mult succes și inspirație. Madim
pentru textul : ersuri deMereu mi-a fost foarte greu sa formulez raspunsuri de multumire, nici cazul de fata nu este diferit. Nu pot spune decat ca ma bucur sincer mai ales de faptul ca poemul meu va starnit astfel de ganduri si apoi pentru semn.
pentru textul : coliba mea de corali deÎn versul #7 cuvântul "somul" este "șomul", "somnul" sau "șoimul"?
pentru textul : Starea de necesitate demi-am permis o încercare de variantă: mai târziu am deschis în gol o fereastră fără spre ce și spre unde dimensiunile unei schițe linii puncte un cod cafeaua mi-a dat în foc voi spăla aragazul de gânduri toate stațiile se opresc acolo în piața mare la fântâna arteziană se-agață de turn să vegheze orasul în fața muzeului mereu mă întâlneam cu cineva mai mult sau mai puțin dispus spre latura mea interioară cândva pasajul era inundat … bună seara bună seara ... mă bucur că ești bine și atît
pentru textul : gol spre fereastră deIntervin, în calitate de editor pe acest site. Comentariul autorului Aranca, citez: Aranca - 2006-07-14 de multe ori, pare o obedienta usor maladiva, dorinta de "a place" publicului. draga mea Ela, astept intr-o zi sa fii tu. asta pentru ca nu mi-ai "demonstrat". nu mie. imi place sa vad o alta Ela. plina de ea insasi, cu personalitate. de multe ori ma intreb, care este adevarata Ela si nu am ajuns la o concluzie sa ma satisfaca. poate intr-o zi... nu văd să aibă nici o legătură cu textul (ba chiar se leagă de o presupusă latură a caracterului autorului Ela, în public, ceea ce mi se pare deplasat, mai ales pe un site de literatură). Ela nu a făcut decât să răspundă unui comentator care a lăsat un mesaj aici. Să încercăm a fi obiectivi, indiferent de simpatiile și antipatiile inerente într-o comunitate. Să încercăm a scrie bine, a comenta textele, în mod critic, fără să ne ascundem după cuvinte răsunătoare, dar goale în conținut. Vă mulțumesc pentru înțelegere.
pentru textul : nu suport vara asta verde-gălbui deLa Perugia - nu doar soarele arzător, dar şi stilul poeziei italiene moderne (Quasimodo, Ungaretti, poate chiar Montale). Sigur, păstrând proporţiile...
pentru textul : Sub soarele Perugiei deD-l Dinu v-aţi supărat că am scris corect? :)) Şi de când aveţi aceste puteri paranormale de ştiţi ce a vrut să spună cineva?
Gizăs!
pentru textul : videoconferință cu îngeri depe langa finalul poeziei care pare intors cu cheita - foarte sugestiv :) mi-a placut foarte tare imaginea toamnei. mai precis:
"Şi vine toamna asta ca o
pentru textul : Plăci vinil peste ospicii deinfirmieră pistruiată cu
halatul vânăt"
E ciudat ca sub textul cu titlul Starea Hermeneia - 2013 - invitație la dialog să se discute despre alte platforme, chiar și sub forma asta lapidară (fapt nepermis de regulament sub orice fel de text). Iar invitația la dialog nu era pentru dialoguri care nu au nicio legătură cu Hermeneia, dimpotrivă. Nu strică să mai recitim Regulamentul H din când în când.
pentru textul : Starea Hermeneia - 2013 deUneori pornim noi înșine niște bulgări de zăpadă care se rostogolesc necontrolat... deci, mai multă atenție!
Am explicat mai sus ce eroare da la Editeaza. Acum am incercat de la alt computer si aceeasi eroare: Error: SQL Failed. [email protected]
pentru textul : femeia domnului Pa deChina e intradevar un stat foarte mare si cel mai populat in comparatie cu altele,cum si dragostea in comparatie cu alte sentimente este mult peste capacitatea omului de a puea fi explicata sau descrie. :) Frumos text Catalina.
pentru textul : de vorbă cu tine III deBuna ziua ! Subscriu idee lui francisc in legatura cu imaginile uzitate. In plus cred ca trebuie sa va ganditi serios daca a scrie in vers clasic este alegerea corecta. De ce spun asta ? Pai ultimele texte ale dumneavoastra sufera foarte mult la prozodie. Textele sunt aritmice, masura este eronata (prima strofa 11-14-11-10). Atentie la constructii, cacofonia "Lumina naște" creaza un efect sonor nedorit. Ialin
pentru textul : ...pre moarte călcând deVă mulţumesc. Acesta este un poem ratat, după părerea mea. Din multe puncte de vedere. Dar îl păstrez ca document pentru mai târziu. Vă mulţumesc de trecere, comentarii şi vă mai aştept.
Raul
pentru textul : mâinile mele muguri de moarte desunt comentarii care vin ca o salvare.
pentru textul : Geruită, de-altădată dece bine c-a ajuns la cineva poezia asta. nu la cineva, la tine. :o)
parca m-ai scos la mal.
poate ca si poezia ar trebui scrisa mai la rece, mai cu pudoare, mai fara asteptari. inca nu stiu, eu tremur de fiecare data. si n-as sti sa spun de ce, poate ca doar asa se faramiteaza unii.
multumesc, raluca.
as renunta la primul si ultimul vers. Are forta pumnului poemul si fara ele zic eu.
pentru textul : loveşte numai atunci când sunt la pământ deCorect „va ști” (la fel cu va privi, va fi, va citi etc).
pentru textul : poveste cu pasăre-zmee deia uite dom'le cum a ajuns numele meu in fruntea s(t)atului s(t)atul pe ginduri eu tot n-am inteles daca e vorba de "parale" sau "paralele", ma mai gindesc sectiunea care imi place la nebunie si cred ca va ramine celebra in literatura: "Astazi am urcat o cruce mare de piatra in basculanta unui camion si mi-am zis trebuie sa ucid patetismul. Este antieconomic, antiecologic, cersetorie la drumul mare. M-am intrebat pe cine ar trebui sa intereseze cat de patetica este crucea aia din camion si pe ce mormant va fi asezata si cate ploi se vor zbate in aripile ei atat de curate precum lacrima vitei-de-vie." m-a intors pe dos textul si mi-a facut bine. mai ioana, da' tu chiar stii sa scrii. se pare ca tot ai invatat ceva la scoala aia de teatru sau ce ai facut tu pe acolo excelent textul, pentru prima data regret ca nu exista "stelute" pe hermeneia sau alte forme de evidentiere
pentru textul : paraleli barbat/femeie la propunerea lui virgil decred ca ai fi un textier bun de muzica usoara. ai o usurinta in a rima si poate asta vine dintr-o deformatie profesionala sau cine stie? serios vorbind, ai incercat vreodata sa scrii carti cu versuri pentru copii?
pentru textul : Mă duc și mă duc de1.generalul include particularul
pentru textul : fals interviu despre menirea artei de2.o percepi oare înainte de a o vedea?
3.aici e vorba de idee
4.divergență de opinii, doar
5.licență
6.subiectivitatea nu poate fi controlată
mixtura e ca un drog recreativ, după mine
Uite aici un autor care evolueaza in scris si doua imagini ce merita evidentiate. Prima, a desprinderii de foaia de vartie, ca un zbor al zmeului caruia i s-au rupt firele subtiri, cu mentiunea ca versul 3 este cam explicit. Iar ultima strofa, o imagine deosebita a umbrei printre strigate, cu mentiunea ca geamurile pot fi inlocuite cu ferestre. Acest peom demonstreaza ca poti spune multe si poti impresiona si prin cuvinte putine. Cu cele doua modificari sugerate de mine, il poti trimite mai apoi la orice revista sau antologie.
pentru textul : învăţ să mor fără tine deDeparte de aventurile lui Fane și Costel, Virgil ne aduce un text de o cu totul altă factură. Sper că v-ați dat cu toții seama ca nu e o simplă rețetă și că e un text literar; e o "disecție culinară", nu simplu culinară, e clar. Nu insist deci. Mie mi-e foame de proză scurtă, așa că am sărit imediat. Întotdeauna mi-a plăcut alunecarea această reflexivă dinspre lucrurile de rutină înspre lucrurile ultime,... sau, mă rog, aproape ultime. Asta dă greutate și importanță lucrurilor de zi cu zi. Să fii poet și când te duci la tăiat lemne, să râmâi prozator și când iei în mână cuțitul de bucătărie. Virgil dovedește asta aici. Neavând aliniat la capăt de rând și fiind un text atât compact, la citire ar ajuta cu siguranță cel puțin introducerea unui spațiu între pasaje. Cred. Permite-mi o întrebare glumeață, dar destul de la modă prin România: noi, mai nou, în țara candidată la U.E., nu mai avem voie să omorâm porcii cu cuțitul, voi, acolo, chiar schingiuți crabii în apă clocotită? Sau, probabil, asta pentru că nu poți să-i tai capul... Sau pentru că Americanii n-au avut Evul Mediu și recuperează acum?
pentru textul : crabii dePagini