Medeea, da, am o pisica. Sfarsitul este sau nu este atat. Multumesc pentru trecere. Nedumerire: am primit notificare pe mail despre inca un comm apartinand se pare lui "punct si virgula", dar aici pe pagina nu e. A fost ori n-a fost? :))))) ;)
mi-a plăcut textul. ceva mai puțin ulimele două versuri care sună prea sentențios după părerea mea. e ca un fel de trecere din poetic în istoric-moralizator.
Alma, muțumesc. Într-o modestă compoziție, doresc să fiu autentică în ce scriu. Da, ai perfectă dreptate, e disonant acolo, voi schimba. Abia acum îmi dau seama. :) Francisc, înseamnă mult că l-ai remarcat.
Mi-a plăcut poezia, mai ales versurile:
,,în cameră e cald ca într-o piersică
ridic ochii şi las cartea pe genunchi
se deschide firesc
o altă dimensiune
o studiez atent
...........................
se instalează liniştea
creşte''
Restul poeziei mi se pare că distonează puţin cu această parte peste care pluteşte o atmosferă de reverie şi dolce farniente. Dar poate că tu ai urmărit special aceste treceri de la o stare poetică la alta, remarcate şi de comentatorii de mai sus. Aici e o problemă de viziune artistică, de estetică poetică. O estetică ce poate fi sau nu pe placul cititorilor. Se poate discuta foarte mult pe acest subiect, dar eu o să mă opresc aici. Cu stimă, Petru
sa tot citesti asa ceva intr-o dimineata cetoasa! scris fain de-a binelea. nu ma apuc de comentat toate alea, alea, dar per-totalu' a avut un efect de-mi tot vine sa iau textu si sa-l mut pe blog cu sau fara ghilimele! asa, de ciuda ca nu l-am scris eu, vorba unuia! zile bune, Alma si numa' de bine! si hai mai repede cu pensia aia ca sa ai timp de scris:)
Ioana, la începutul textului e un mini-video de pe site-ul Centrului Pompidou, despre creația lui Rogers. Despre acest Centru George Pompidou, considerat emblema lor în materie de arhitectură, am mai scris pe Hermeneia:"Acest centru a fost inaugurat de domnul Valéry Giscard d'Estaing, Președintele Republicii, în data de 31 ianuarie 1977. Arhitecții Centrului George Pompidou, Renzo Piano, Richard Rogers și Gianfranco Franchini au conceput această construcție ca pe o “diagramă spațială evolutivă”. Clădirea este compusă din două părți: infrastructura alcătuită din 3 niveluri în care sînt grupate zonele tehnice și de servicii și suprastructura alcătuită din sticlă și oțel ce se dezvoltă pe 7 niveluri incluzînd terasa și mezaninul. Semnificativ acestei arhitecturi originale este amplasarea circuitelor tehnice și a circulației între niveluri în exterior, fiind parte estetică integrantă a fațadelor, acest lucru fiind marcat prin patru culori: albastru – aer, climatizare; verde –fluidele, circuitele apei; galben – instalațiile electrice; rosu – ascensoarele, scările cît și accesul pompierilor. Această concepție a permis o deosebită mobilitate funcțională a spațiului interior fiind posibilă recompartimentarea variabilă funcție de specificul manifestărilor culturale ce se derulează permanent în cadrul centrului.Centrul George Pompidou est prevăzut cu o mare esplanadă ce constituie un loc de continuitate culturală între instituție și oraș." Și sigur pentru că erau italieni, Renzo Piano și Rogers au gândit și au integrat și Muzeul Constantin Brancusi (intrarea la acest muzeu e gratuită!) în stânga esplanadei. Voi mai aduce câteva fotografii din interiorul expoziției și le voi adăuga, dar ieri m-am întâlnit cu Nicole și cu toată familia ei care plecau pentru sărbători în Belgia și de unde vă trimite deja urările, citind cu plăcere volumul "Mirabile dictu".
Actaeon, uite vezi asta nu îmi place la unele persoane...nu au răbdare. Observ că tu mi-ai făcut un comentariu pertinent și chiar 'drăguț' dacă pot să spun astfel despre un comentariu. Așa că mă hotărâsem să îți las și eu ție un comentariu la un text scris de tine. Așteptam momentul să am timp să fac lucrul ăsta, să îți descifrez un text. Cât despre Profet..nu mă refer la atitudinea de pe acest site..doamne ferește..nu am nimic de obiectat. Ci despre cum m-a tratat dumnealui în alte momente și despre faptul că am încercat să spun 'ok, da, ai dreptate, încerc să fac din ce în ce mai bine', nu am sărit în sus ca Lory sau nu mai știu cine, iar el m-a tratat cu sictirul cuvenit. În loc să continue să comenteze 'pertinent'..pt că pe agonia comentariile lui nu au fost tocmai pertinente la un moment dat. el a început să se comporte...avem noi o vorbă..ca la piața chiliei. Dar asta e de domeniul trecutului. Eu oricum admir textele lui, dar și site-ul de față. Altfel nu mai trimiteam texte. iar despre nivel..repet, nu mă interesează că sunt 'novice'. Dar m-a deranjat puțin că eram singura de pe acest site, cu asemenea nivel, iar apoi a mai apărut o tipă ale cărei texte....mă rog. Dacă textele mele se compară cu ale ei, râd și spun ok, pentru că oricum nu o s+o cred pe asta. Citește și tu. Mulțumesc pt comment. la momentul cuvenit îți voi comenta și eu textele, deocamdată mă abțin.
pe hermeneia nu e necesara invitatia ptr a deveni membru, dupa cum stii. fiecare face dupa cuviintă sau dorintă. ma bucur ca ti-a placut acest poem de dragoste. uneori cuvintele, vazand iubirea umana, se iubesc si ele, uneori le iese mai bine chiar. e si bine si rau multumesc inca odata
ma bucura cuvintele tale, esti nu doar un poet pe care-l stimez si-l citesc cu placere, esti si un cititor atent, iti multumesc de trecere si de cuvintele bune! intr-un sens speculativ pot spune ca ai dreptate cu "cumintenia", uneori am impresia ca din prea multa "cumintenie", rotogolirea cuvintelor mele se face sau prea lin, sau prea abrupt, iar cand se intampla ca ele sa curga firesc si aproape de ceea ce voiam sa exprim, si cand altcineva percepe la fel curgerea lor, nu poate decat sa ma bucure! ganduri bune, Paul Blaj !
madim, textele tale sunt inepuizabile in privinta sensurilor ascunse sau nu. intotdeauna m-am intrebat care e secretul tau. daca e, intr-adevar, unul sau mai multe, cu siguranta cineva il/le cunoaste. te citesc in continuare cu mare incredere
Ioana, mare multam pentru capatul de jos al stiloului!:) semnul tau e o incurajare pentru mine!
Andu, nu am incercat sa iti explic textul, am vazut ca te pricepi la a vedea. cred ca am incercat sa imi explic mie ce si cum:) am fost cat se poate de simplu(simplu = scurt?) in descriere, la urma urmei asta a ramas: au venit alea doua si l-au tocat pe ala. dar as fi descris un efect fara sa ii redau cauza. obositor pana la plictis pentru unii, plictisitor de simplu pentru altii. eu i-am ales pe unii. nivelul de sugestie, precum spui. in ce priveste sustinatorii, te miri de unde rasar! da' e bine ca rasar:)
dinamo - steaua in poezie imi pare a fi o provocare! chiar daca la ora asta as urmari mai degraba un meci steaua-steaua:)
Nicholas, cheia e la locul ei. cand ai chef, deschizi usa si intri:)
Bună ziua, d-le Cristea! Mă întreb dacă m-am exprimat eu greşit ori v-aţi grăbit d-voastră să mă urecheaţi, neînţelegând că, de fapt, avem puncte de vedere comune. Reiau ce am spus:
"Any wey, nu în toate cazurile se scrie legat (în treacă fie spus, aici: "nici unul, nici altul", chiar şi după mofturile academiei (desi logică e destulă, zic eu), "nici unul" se scrie dezlegat. Etc şamede." - aşadar, am spus "chiar şi după mofturile academiei "nici unul, nici altul" se scrie dezlegat. Chiar şi după mofturile academiei, nu "în ciuda mofturilor academiei". Poate că peiorativul "mofturile" v-a dus în eroare... Mie im se pare c-am fost destul de clar.
Un sfat pe care esti libera sa mi-l urmezi sau nu: scoate reflexivul "lor" de la sfarsit, lasa textul sa respire astfel: "toaca inimilor/ s-o asculte". Ai "zugravit" liric un portret al reginei care iubea atat de mult poezia si artele in general. Iti multumesc ca mi-ai adus aminte de regina careia i se mai spunea de catre oamenii din popor si "Mama ranitilor. Violeta
un interviu care nu plictiseste, si pe care l-as fi dorit chiar mai lung... pentru frumusetea temelor, a textelor incluse si, nu in ultimul rand, pentru concluzia lui Y.Z. ("Intuiția e primul cuvânt...") las un semn auriu.
Cred că e un text care îşi propune doar să fie incipitul în cititor. Incipitul introspecţiei. Pare scris la prima mână şi fără prea mare miză intrinsec literară.
pi punct es: Nu ştiu de ce, dar aici m-am amuzat copios: "Azi noapte am avut febră și am văzut avioane."
probabil, iti sta mai bine cu proza, se simte, oricum, multa naratiune, prozaism, cind incerci sa creezi metafore te cam impiedici, te arunci "ca o armata persana".da,ar trebui sa te imprietenesti cu un poet !!!
egoismul tău e caracterizat prin dorința ta de a rămîne singur? dacă da, al patrulea distih îți infirmă crezul, cel puțin în mintea mea. mi-a plăcut comparația omului ce vorbea singur, "poate fi dumnezeu deprimat".
Gorune, să ştii că ai vrut sau nu dar ai atins un subiect care şi pe mine mă intrigă. Acum vreun an l-am abordat pe maestrul F şi l-am rugat să mai posteze câte ceva din fructele zemoase ale imaginaţiei sale extraordinare şi pe lithera, dar am fost refuzat fără drept de apel spunându-mi el cu mare hotărâre că el postează doar pe agonia. După care firesc eu l-am întrebat dacă ăia îl plătesc ceva de este aşa de dedicat, el mi-a răspuns ferm că nu, nici vorbă. Tare mirat am fost atunci şi mai sunt până şi în ziua de azi dar... asta e situaţia aşa că, Gorune expresia "îi iau pâinea de la gură" nu cred că este potrivită în acest caz, amândoi făcând în felul nostru muncă patriotică. Doar că eu, sincer, dacă m-ai ruga tu de exemplu să postez pe site-ul tău că ţi-a plăcut ce scriu (ceea ce am înţeles că nu e cazul, dau doar un exemplu conjunctural)... aş face-o, m-aş simţi chiar onorat.
Andu
azi n-am chef de scris comentarii, dar am chef de citit. si am citit. e interesant cum vezi tu dragostea ca un conflict permanent. cu el sau cu tine insati
ei uite că eu nu sînt neaparat de acord. este adevărat că textul nu se remarcă prin strălucire sau orice fel de "lucire". dar ceea ce observ este acea abilitate de a sugera inefabilul și alunecarea asta în diferite spații temporale. aș spune destul de ciudat acest lucru și poate chiar contrară filozofiei japoneze care admiră mirajul momentului. aici, în acest text nu există moment, nu există "acum". si asta este, mi se pare mie, demn de notat. probabil că dacă ar fi o pictură (japoneză..?), o simpla tușă roșie cu pensula ar schimba foarte mult. și poate că asta lipsește textului.
Anumite clișee sunt intenționat puse. Chiar este pornit (experimentul) de la un clișeu. Poate te referi la altele, care au scăpat propriei vigilențe :-) Bine că nu ești intransigent până la capăt, ce altceva pot spune. Te mai aștept. Fiecare alegem un anumit limbaj al poeziei, dar cred că am înțeles ce vrei să spui.
Ioane, eu acord o penita acestui text, pentru filosofia profunda, transformata intr-un lirism autentic. Tot ceea ce impresioneaza aici e ideea, ceea ce nu e putin. M-ai dus cu gandul la filosofii germani, la dasein-ul acela complex imaginat de Heidegger. Nu pot decat sa te felicit si sustin concluzia din final, un adevar pe cat se poate de trist. felicitari petre
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
un poem frumos. a mai fost pus pe site la inceputuri, dar merita sa apara. frumos...
pentru textul : jasmine deMedeea, da, am o pisica. Sfarsitul este sau nu este atat. Multumesc pentru trecere. Nedumerire: am primit notificare pe mail despre inca un comm apartinand se pare lui "punct si virgula", dar aici pe pagina nu e. A fost ori n-a fost? :))))) ;)
pentru textul : Poem cu buzunare demi-a plăcut textul. ceva mai puțin ulimele două versuri care sună prea sentențios după părerea mea. e ca un fel de trecere din poetic în istoric-moralizator.
pentru textul : poem trupesc deAlma, muțumesc. Într-o modestă compoziție, doresc să fiu autentică în ce scriu. Da, ai perfectă dreptate, e disonant acolo, voi schimba. Abia acum îmi dau seama. :) Francisc, înseamnă mult că l-ai remarcat.
pentru textul : staccato pentru o iluzie deMi-a plăcut poezia, mai ales versurile:
,,în cameră e cald ca într-o piersică
ridic ochii şi las cartea pe genunchi
se deschide firesc
o altă dimensiune
o studiez atent
...........................
se instalează liniştea
creşte''
Restul poeziei mi se pare că distonează puţin cu această parte peste care pluteşte o atmosferă de reverie şi dolce farniente. Dar poate că tu ai urmărit special aceste treceri de la o stare poetică la alta, remarcate şi de comentatorii de mai sus. Aici e o problemă de viziune artistică, de estetică poetică. O estetică ce poate fi sau nu pe placul cititorilor. Se poate discuta foarte mult pe acest subiect, dar eu o să mă opresc aici. Cu stimă, Petru
pentru textul : tolănit într-o limbă străină desa tot citesti asa ceva intr-o dimineata cetoasa! scris fain de-a binelea. nu ma apuc de comentat toate alea, alea, dar per-totalu' a avut un efect de-mi tot vine sa iau textu si sa-l mut pe blog cu sau fara ghilimele! asa, de ciuda ca nu l-am scris eu, vorba unuia! zile bune, Alma si numa' de bine! si hai mai repede cu pensia aia ca sa ai timp de scris:)
pentru textul : a te întoarce în braţele cuiva dePt. Ela Multumesc G.M.
pentru textul : Plansu-mi-s-a deIoana, la începutul textului e un mini-video de pe site-ul Centrului Pompidou, despre creația lui Rogers. Despre acest Centru George Pompidou, considerat emblema lor în materie de arhitectură, am mai scris pe Hermeneia:"Acest centru a fost inaugurat de domnul Valéry Giscard d'Estaing, Președintele Republicii, în data de 31 ianuarie 1977. Arhitecții Centrului George Pompidou, Renzo Piano, Richard Rogers și Gianfranco Franchini au conceput această construcție ca pe o “diagramă spațială evolutivă”. Clădirea este compusă din două părți: infrastructura alcătuită din 3 niveluri în care sînt grupate zonele tehnice și de servicii și suprastructura alcătuită din sticlă și oțel ce se dezvoltă pe 7 niveluri incluzînd terasa și mezaninul. Semnificativ acestei arhitecturi originale este amplasarea circuitelor tehnice și a circulației între niveluri în exterior, fiind parte estetică integrantă a fațadelor, acest lucru fiind marcat prin patru culori: albastru – aer, climatizare; verde –fluidele, circuitele apei; galben – instalațiile electrice; rosu – ascensoarele, scările cît și accesul pompierilor. Această concepție a permis o deosebită mobilitate funcțională a spațiului interior fiind posibilă recompartimentarea variabilă funcție de specificul manifestărilor culturale ce se derulează permanent în cadrul centrului.Centrul George Pompidou est prevăzut cu o mare esplanadă ce constituie un loc de continuitate culturală între instituție și oraș." Și sigur pentru că erau italieni, Renzo Piano și Rogers au gândit și au integrat și Muzeul Constantin Brancusi (intrarea la acest muzeu e gratuită!) în stânga esplanadei. Voi mai aduce câteva fotografii din interiorul expoziției și le voi adăuga, dar ieri m-am întâlnit cu Nicole și cu toată familia ei care plecau pentru sărbători în Belgia și de unde vă trimite deja urările, citind cu plăcere volumul "Mirabile dictu".
pentru textul : RICHARD ROGERS + ARCHITECTS deActaeon, uite vezi asta nu îmi place la unele persoane...nu au răbdare. Observ că tu mi-ai făcut un comentariu pertinent și chiar 'drăguț' dacă pot să spun astfel despre un comentariu. Așa că mă hotărâsem să îți las și eu ție un comentariu la un text scris de tine. Așteptam momentul să am timp să fac lucrul ăsta, să îți descifrez un text. Cât despre Profet..nu mă refer la atitudinea de pe acest site..doamne ferește..nu am nimic de obiectat. Ci despre cum m-a tratat dumnealui în alte momente și despre faptul că am încercat să spun 'ok, da, ai dreptate, încerc să fac din ce în ce mai bine', nu am sărit în sus ca Lory sau nu mai știu cine, iar el m-a tratat cu sictirul cuvenit. În loc să continue să comenteze 'pertinent'..pt că pe agonia comentariile lui nu au fost tocmai pertinente la un moment dat. el a început să se comporte...avem noi o vorbă..ca la piața chiliei. Dar asta e de domeniul trecutului. Eu oricum admir textele lui, dar și site-ul de față. Altfel nu mai trimiteam texte. iar despre nivel..repet, nu mă interesează că sunt 'novice'. Dar m-a deranjat puțin că eram singura de pe acest site, cu asemenea nivel, iar apoi a mai apărut o tipă ale cărei texte....mă rog. Dacă textele mele se compară cu ale ei, râd și spun ok, pentru că oricum nu o s+o cred pe asta. Citește și tu. Mulțumesc pt comment. la momentul cuvenit îți voi comenta și eu textele, deocamdată mă abțin.
pentru textul : Crepuscul deîntr-adevăr. am scos. despre peniţe, sper că nu va mai dura mult "postul" ăsta fără ele. mulţumesc
pentru textul : cambodian oud depe hermeneia nu e necesara invitatia ptr a deveni membru, dupa cum stii. fiecare face dupa cuviintă sau dorintă. ma bucur ca ti-a placut acest poem de dragoste. uneori cuvintele, vazand iubirea umana, se iubesc si ele, uneori le iese mai bine chiar. e si bine si rau multumesc inca odata
pentru textul : domnul salvează regina dema bucura cuvintele tale, esti nu doar un poet pe care-l stimez si-l citesc cu placere, esti si un cititor atent, iti multumesc de trecere si de cuvintele bune! intr-un sens speculativ pot spune ca ai dreptate cu "cumintenia", uneori am impresia ca din prea multa "cumintenie", rotogolirea cuvintelor mele se face sau prea lin, sau prea abrupt, iar cand se intampla ca ele sa curga firesc si aproape de ceea ce voiam sa exprim, si cand altcineva percepe la fel curgerea lor, nu poate decat sa ma bucure! ganduri bune, Paul Blaj !
pentru textul : toamna, o santinelă ce-ţi păzeşte conştincioasă anii detrebuie ca se intampla ceva cu „copilul” zilele astea... La multi ani, omule! De fapt, ce multi ani: vesnic sa traiesti!
pentru textul : pentru că zilele nu se cunosc între ele deerata: a se citi anterior - Cert este că nu voi fi luată de valuri înnegurate. Scuze, voi fi atentă la typos, aici.
pentru textul : Piano e fragile deun text care m-a surprins. felicitari.
pentru textul : Arșiță deAm greșit ceva?
pentru textul : Miel la Proțap demadim, textele tale sunt inepuizabile in privinta sensurilor ascunse sau nu. intotdeauna m-am intrebat care e secretul tau. daca e, intr-adevar, unul sau mai multe, cu siguranta cineva il/le cunoaste. te citesc in continuare cu mare incredere
pentru textul : Jocul unui capriciu deIoana, mare multam pentru capatul de jos al stiloului!:) semnul tau e o incurajare pentru mine!
Andu, nu am incercat sa iti explic textul, am vazut ca te pricepi la a vedea. cred ca am incercat sa imi explic mie ce si cum:) am fost cat se poate de simplu(simplu = scurt?) in descriere, la urma urmei asta a ramas: au venit alea doua si l-au tocat pe ala. dar as fi descris un efect fara sa ii redau cauza. obositor pana la plictis pentru unii, plictisitor de simplu pentru altii. eu i-am ales pe unii. nivelul de sugestie, precum spui. in ce priveste sustinatorii, te miri de unde rasar! da' e bine ca rasar:)
dinamo - steaua in poezie imi pare a fi o provocare! chiar daca la ora asta as urmari mai degraba un meci steaua-steaua:)
Nicholas, cheia e la locul ei. cand ai chef, deschizi usa si intri:)
pentru textul : fiecare om deBună ziua, d-le Cristea! Mă întreb dacă m-am exprimat eu greşit ori v-aţi grăbit d-voastră să mă urecheaţi, neînţelegând că, de fapt, avem puncte de vedere comune. Reiau ce am spus:
"Any wey, nu în toate cazurile se scrie legat (în treacă fie spus, aici: "nici unul, nici altul", chiar şi după mofturile academiei (desi logică e destulă, zic eu), "nici unul" se scrie dezlegat. Etc şamede." - aşadar, am spus "chiar şi după mofturile academiei "nici unul, nici altul" se scrie dezlegat. Chiar şi după mofturile academiei, nu "în ciuda mofturilor academiei". Poate că peiorativul "mofturile" v-a dus în eroare... Mie im se pare c-am fost destul de clar.
O zi bună!
pentru textul : Jurnal de nesomn 2.0 - VIII – deUn sfat pe care esti libera sa mi-l urmezi sau nu: scoate reflexivul "lor" de la sfarsit, lasa textul sa respire astfel: "toaca inimilor/ s-o asculte". Ai "zugravit" liric un portret al reginei care iubea atat de mult poezia si artele in general. Iti multumesc ca mi-ai adus aminte de regina careia i se mai spunea de catre oamenii din popor si "Mama ranitilor. Violeta
pentru textul : Carmen Sylva deun interviu care nu plictiseste, si pe care l-as fi dorit chiar mai lung... pentru frumusetea temelor, a textelor incluse si, nu in ultimul rand, pentru concluzia lui Y.Z. ("Intuiția e primul cuvânt...") las un semn auriu.
pentru textul : Yigru Zeltil sau farmecul insuportabil al avangardei. deCred că e un text care îşi propune doar să fie incipitul în cititor. Incipitul introspecţiei. Pare scris la prima mână şi fără prea mare miză intrinsec literară.
pi punct es: Nu ştiu de ce, dar aici m-am amuzat copios: "Azi noapte am avut febră și am văzut avioane."
pentru textul : ... căluții în flăcări deprobabil, iti sta mai bine cu proza, se simte, oricum, multa naratiune, prozaism, cind incerci sa creezi metafore te cam impiedici, te arunci "ca o armata persana".da,ar trebui sa te imprietenesti cu un poet !!!
pentru textul : cu o gaură mare pătrată în piept ▒ deegoismul tău e caracterizat prin dorința ta de a rămîne singur? dacă da, al patrulea distih îți infirmă crezul, cel puțin în mintea mea. mi-a plăcut comparația omului ce vorbea singur, "poate fi dumnezeu deprimat".
pentru textul : dragoste la periferie deMulțumesc tuturor, am afișat coperta
pentru textul : Lansare carte deGorune, să ştii că ai vrut sau nu dar ai atins un subiect care şi pe mine mă intrigă. Acum vreun an l-am abordat pe maestrul F şi l-am rugat să mai posteze câte ceva din fructele zemoase ale imaginaţiei sale extraordinare şi pe lithera, dar am fost refuzat fără drept de apel spunându-mi el cu mare hotărâre că el postează doar pe agonia. După care firesc eu l-am întrebat dacă ăia îl plătesc ceva de este aşa de dedicat, el mi-a răspuns ferm că nu, nici vorbă. Tare mirat am fost atunci şi mai sunt până şi în ziua de azi dar... asta e situaţia aşa că, Gorune expresia "îi iau pâinea de la gură" nu cred că este potrivită în acest caz, amândoi făcând în felul nostru muncă patriotică. Doar că eu, sincer, dacă m-ai ruga tu de exemplu să postez pe site-ul tău că ţi-a plăcut ce scriu (ceea ce am înţeles că nu e cazul, dau doar un exemplu conjunctural)... aş face-o, m-aş simţi chiar onorat.
pentru textul : prima doamnă deAndu
azi n-am chef de scris comentarii, dar am chef de citit. si am citit. e interesant cum vezi tu dragostea ca un conflict permanent. cu el sau cu tine insati
pentru textul : o suta grame de pâté de foie gras deei uite că eu nu sînt neaparat de acord. este adevărat că textul nu se remarcă prin strălucire sau orice fel de "lucire". dar ceea ce observ este acea abilitate de a sugera inefabilul și alunecarea asta în diferite spații temporale. aș spune destul de ciudat acest lucru și poate chiar contrară filozofiei japoneze care admiră mirajul momentului. aici, în acest text nu există moment, nu există "acum". si asta este, mi se pare mie, demn de notat. probabil că dacă ar fi o pictură (japoneză..?), o simpla tușă roșie cu pensula ar schimba foarte mult. și poate că asta lipsește textului.
pentru textul : Grădina japoneză deAnumite clișee sunt intenționat puse. Chiar este pornit (experimentul) de la un clișeu. Poate te referi la altele, care au scăpat propriei vigilențe :-) Bine că nu ești intransigent până la capăt, ce altceva pot spune. Te mai aștept. Fiecare alegem un anumit limbaj al poeziei, dar cred că am înțeles ce vrei să spui.
pentru textul : Magellan deIoane, eu acord o penita acestui text, pentru filosofia profunda, transformata intr-un lirism autentic. Tot ceea ce impresioneaza aici e ideea, ceea ce nu e putin. M-ai dus cu gandul la filosofii germani, la dasein-ul acela complex imaginat de Heidegger. Nu pot decat sa te felicit si sustin concluzia din final, un adevar pe cat se poate de trist. felicitari petre
pentru textul : necesitatea dePagini