un tablou in ulei sau doar o acuarela despre luminile mediteranei si culorile leandrilor asa cum nici nu ne putem imagina citeodata. un poem ca o dimineata ce ar trebui sa ne coloreze gindurile pe sevaletul nostalgiei.
Cezar, știu că e greu... dacă ar fi ușor toată lumea ar face, nu?
Dar dacă zici că ai destui cititori eu urmez sfatul tău din finalul comm-ului și nu te voi mai citi că am ce citi crede-mă.
Dacă însă ai scris comm-ul la repezeală sau la modul sunt bărbat dar mă tratez, poate te mai citesc... însă nu fără specificații clare din partea ta în acest sens ca să nu îmi pierd timpul cu tine degeaba.
În rest... pe viitor nu te grăbi să faci afirmații mai ales în legătură cu oamenii care scriu de o vreme mai îndelungată, sunt și eu dar sunt mult mai mulți pe aici și mai importanți ca mine la toate capitolele crede-mă. Mai multă prudență nu strică niciodată. Cam ca atunci când faci dragoste și nu vrei să (te) termini prea repede.
Iar în rest, cel mai important lucru în viață e să nu rămâi prost.
Restul e un mizilic.
Andu
Interesant film BICOLOR, proiectat pe zid, cu mamă ținând copil de MÂNĂ. Cred că ai înțeles unde mai ai de finisat. Și care sunt cele două culori? Cerul are altă culoare, a treia, nu? Aș putea sta ore întregi cu ochii în zidul din fața ferestrei. Acolo apare uneori mama, ținându-mă de mână... În acest film în două culori ea ține ochii închiși, palmele îi sunt murdare, cearșafurile negre, și sârmele și cleștii... Numai cerul deasupra e altfel.
Textul îmi amintește de Blandiana, nu în sensul de contaminare ideatică, dar în acela, mai plăcut, de creare a unei atmosfere vagi, cețoase, de stări obnubilate de angoase, asezonate cu reminiscențele unui periplu lăuntric prin anotimpurile sufletului: tiparele de greieri, carnea ninsă, sămânța fricii. Regăsesc aceeași maturitate lirică strunită de la început în metaforele tale de debut șarjând obscurul, neprecizatul, muzicalitatea sugestiei: "cvadrige de ceață", insule topindu-se, etc. Mă miră că, deși ai atâtea expoziții, publici atât de puțin pe hârtie. Aș citi ceva S.F. din creația ta, sunt curios cum se descătușează liricul tău pe domeniile imaginației eliberate de daturi ontologice. Unde pot citi poezie sau proză S.F. scrisă de tine? Mă gândesc că trebuie să îți placă Ray Bradbury, cel mai liric scriitor de S.F. din istorie, poetul fantasticului modern. Am dreptate sau nu? :)
observ la amîndoi un fel de atitudine revanşadră de cocoşei fără creastă. Dacă voi confundaţi Hermeneia cu un turnir al testosteronului vă asigur că vă înşelaţi. Vă rog să va consideraţi avertizaţi, conform regulamentului, pentru comentarii (al căror scop este evident transparent) dar în principal pentru lipsă de conţinut legat de text. Am observat că o mai faceţi şi de aceea acesta este un avertisment. Toţi ne uităm "peste această poezie" cînd o citim. Dacă aveţi ceva de spus legat de text vă rog să o faceţi.
da, un text bun, cu multe formulări ingenioase însă mult prea încărcat cu adjective şi comparaţii care îngreunează la citire şi fac ca poemul să devină indescifrabil pe alocuri. sunt prea multe elemente care par a nu avea nici o legătură, dar sunt şi idei bune gen: "a urmat goana spre râu cu maşina de gunoi
în spate pianul legat fedeleş zornăia
din el sărind prin hârtoape sunete ca monedele aruncate peste umăr morţilor" sau " şi îmi amintesc brusc
dulapul aşezat pe uşa lipsă dintre camere
spatele lui dezmembrat prin care intram şi ieşeam
dintr-o lume în alta". Cred că ar trebui să mai simplifici limbajul şi să laşi ideile de bază, formulate clar şi frumos.
"împăiate/noapte" este o rimă fonetică. Dacă mai punem şi faptul că ultimele 2 versuri sunt într-un perfect ritm amfibrahic, dpvd formal, avem o incheiere clasică. Personal, nu mă deranjează. O spun în caz că deranjează autorul ori că n-a observat.
respirare suavă. o singură observaţie: parcă nu sună bine rima (involuntară?) din final: "abia auzim/ cum murim". compară cu "abia auzim/ cum se moare...". sau cam aşa ceva.
mă bucur că îți plac, Cristina. problema acelui aparent dezacord din prima frază este ceva legat de exagerata (în opinia mea) prezență a genurilor în limba română. avem o cultură foarte „generificată”. și probabil moștenim asta din latină dar și din faptul că avem concepte și cuvinte cu rădăcini din atîtea limbi. evident, nu am cum formula altfel acolo, deși și eu cînd am scris prima dată am avut o vagă senzație de dezacord. dar asta este limba română. oamenii pot fi și bărbați și femei. asta dacă nu cădem în soluția pe care o folosea unul din profesorii mei de sociologie cînd ironic se referea la „oameni și oame”.
"De fapt tu nu faci decît să promovezi un fel de dictatură de tip iacobin în care viziunea ta (și numai a ta) asupra artelor, moralei, educației, literaturii, etc, etc, etc, este singura valabilă și trebuie musai implemetată. Tu chiar nu observi că prin brutalitatea și violența limbajului cît și prin atitudinea ta în general ești chiar mai tiranic decît mă acuzi pe mine că aș fi." virgile, si presupunand ca mi-as dori sa devin un tiran (ceea ce nu e cazul), chiar aici "acasa" la tine, unde tu astepti ca oaspetii sa depuna temenele si salamalecuri de multumire ca au fost "onorati" sa acceada pe "inaccesibilul, de elita site" Hermeneia, deci si presupunand ca as avea eu vise de proslavire, afla ca tiran nu poate deveni decat acela care are puterea, si inca intr-un grad absolut, neacceptand vreo forma de impotrivire ori critica. tiranii sunt absoluti, precum zeii. si isi impun opiniile cu forta, adica ceea ce faci tu mereu iar eu nu as putea face niciodata, aici, in "casa" ta ori altundeva. Poate tine si de firea omului, poate si de varsta: apartinem unor generatii diferite. Am oroarea de a subzista in Romania postcomunista, tu vei fi avut oroarea de a trai in Romania comunista; spatii diferite, patternuri diferite, idei diferite. Atata doar ca tu nu suferi critica ori impotrivire, si uzezi mereu de forta ca sa te impui. Dovada ca n-ai fost niciodata in pericol de a fi CST, si literatii de pe aici te trateaza cu manusi. Precum cu un patron de plantatie. Ma acuzi de proasta crestere...Deocamdata esti singurul, si eu, spre deosebire de tine, nu dau cu barda daca sunt criticat. Daca imi poti demonstra punctual aceasta aligatie, eu promit ca imi ameliorez imediat manierele. Pana atunci, in ochii mei, esti doar un tip care si-a tras site literar cu tot tacamul,are ceva talent poetic, comite abuzuri si marlanii la tot pasul si tine neaparat sa aiba mereu dreptate. Esti director de site, normal ca ai dreptate! Dar numai aici, si numai pentru unii.
dacă ai vrut să vorbești despre pierderea inocenței, atunci ți-a ieșit bine. și e mai mult de atât. mi-a plăcut ideea asta, de a scrie trei texte, pe diferite nuanțe... mă întreb dacă în general schimbările sunt majore sau nu. văd că la tine e doar o pierdere și o distanțare nevoită. și că eliberarea de spaime te face să nu te mai simți om. e un text frumos, lucrat în interior.
eu nu voiesc a fi la fel de frugal ca ioana, doar constat ca nu graba este cauza unui poem neimplinit, ci modul in care este gandit si construit. alcatuit fiind din spatii largi si idei atotcuprinzatoare, care nu se sustin una pe alta si nici nu urmaresc aceasi ideee - cea a titlului macar - poemul sufera prin dorinta autoarei de a surprinde, a cuprinde si a marturisi cat mai multe idei frumoase fara a urmari scopul pentru care pune aceste idei in acelasi poem. sper sa fiu inteles in sensul constructiv si deplin amical al sofisticatei mele explicatii.
well, Adriana, pe vremea cînd erai moderator aveai putere... politică. acum va trebui eu să îmi găsesc timp să analizez problema. am spus timp? nașpa, cum zboară....
...ca nu-mi permit sa ma adresez cu Dorel...cred ca printr-o jalba la directiune. :) doar ca nu inteleg de ce n-am intelege ca penitele sunt, pana la urma, un semnal subiectiv. iar expresia "data nemeritat" mi se pare destul de agresiva, sa ma scuzati. ca si cum, aluziv, ati spune ca cine stie ce obscure interese m-au determinat sa... nici vorba. imaginea auditiva de la inceput mi-a placut. si-mi cer scuze pentru lipsa calificarii critice - opinia mea este o biata opinie de cititor.
Un text comun structurat pe alternante bonome de afirmatii prin negatie si superlative mai mult sau mai putin stilistice. Mi-a placut ideea de a plange intr-o limba pe care n-o cunosti. Ialin
Admir aici contrastul, subliniat prin ironia fină din prima parte, dintre ceea ce e poezia fabricată, "poezia multilaterală și ușor venală", și poezia care vine ca o îngenunchere în fața artistului autentic. Felicitări, Vlad! Da, penița cu care scrii e de aur!
...
Mie îmi place recitarea! Este cât se poate de firească, şi asta este o calitate importantă, dacă nu cea mai... Nu mă-ncântă câtuşi de puţin acele voci care se umflă bombastic şi se dezumflă artistic; care încep să poetizeze, în loc să dea glas poeziei etc. Nu ştiu dacă pe asta (pe firesc) a mizat cel care recită (cine o face? apropo), dar a făcut bine. Cel puţin din punctul meu de vedere.
...Versurile sunt şi ele reuşite, împrăştie un parfum romantic, dar într-o cantitate echilibrată, uzând de instrumente sugestive fine.
...Imaginile parcă nu se ridică la înălţimea versurilor.
...Un alt punct foarte forte :) este acel zgomot ambiguu, de pe fundal - unii ar spune că-i făcut de-o inimă bătând, mie îmi place să cred că-i zgomotul unui tren...
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
un tablou in ulei sau doar o acuarela despre luminile mediteranei si culorile leandrilor asa cum nici nu ne putem imagina citeodata. un poem ca o dimineata ce ar trebui sa ne coloreze gindurile pe sevaletul nostalgiei.
pentru textul : dimineață la nice deCezar, știu că e greu... dacă ar fi ușor toată lumea ar face, nu?
pentru textul : 8 Martie deDar dacă zici că ai destui cititori eu urmez sfatul tău din finalul comm-ului și nu te voi mai citi că am ce citi crede-mă.
Dacă însă ai scris comm-ul la repezeală sau la modul sunt bărbat dar mă tratez, poate te mai citesc... însă nu fără specificații clare din partea ta în acest sens ca să nu îmi pierd timpul cu tine degeaba.
În rest... pe viitor nu te grăbi să faci afirmații mai ales în legătură cu oamenii care scriu de o vreme mai îndelungată, sunt și eu dar sunt mult mai mulți pe aici și mai importanți ca mine la toate capitolele crede-mă. Mai multă prudență nu strică niciodată. Cam ca atunci când faci dragoste și nu vrei să (te) termini prea repede.
Iar în rest, cel mai important lucru în viață e să nu rămâi prost.
Restul e un mizilic.
Andu
in sistemul meu de valori, cel putin, libertatea nu inseamna deloc "a bate campii".
pentru textul : fals interviu despre menirea artei de:)
dar, cum zici tu, pas.
Interesant film BICOLOR, proiectat pe zid, cu mamă ținând copil de MÂNĂ. Cred că ai înțeles unde mai ai de finisat. Și care sunt cele două culori? Cerul are altă culoare, a treia, nu? Aș putea sta ore întregi cu ochii în zidul din fața ferestrei. Acolo apare uneori mama, ținându-mă de mână... În acest film în două culori ea ține ochii închiși, palmele îi sunt murdare, cearșafurile negre, și sârmele și cleștii... Numai cerul deasupra e altfel.
pentru textul : rem deAm spus de atunci DA! :)
pentru textul : Carpe Diem deTextul îmi amintește de Blandiana, nu în sensul de contaminare ideatică, dar în acela, mai plăcut, de creare a unei atmosfere vagi, cețoase, de stări obnubilate de angoase, asezonate cu reminiscențele unui periplu lăuntric prin anotimpurile sufletului: tiparele de greieri, carnea ninsă, sămânța fricii. Regăsesc aceeași maturitate lirică strunită de la început în metaforele tale de debut șarjând obscurul, neprecizatul, muzicalitatea sugestiei: "cvadrige de ceață", insule topindu-se, etc. Mă miră că, deși ai atâtea expoziții, publici atât de puțin pe hârtie. Aș citi ceva S.F. din creația ta, sunt curios cum se descătușează liricul tău pe domeniile imaginației eliberate de daturi ontologice. Unde pot citi poezie sau proză S.F. scrisă de tine? Mă gândesc că trebuie să îți placă Ray Bradbury, cel mai liric scriitor de S.F. din istorie, poetul fantasticului modern. Am dreptate sau nu? :)
pentru textul : De-a lungul jumătății mele de viață deobserv la amîndoi un fel de atitudine revanşadră de cocoşei fără creastă. Dacă voi confundaţi Hermeneia cu un turnir al testosteronului vă asigur că vă înşelaţi. Vă rog să va consideraţi avertizaţi, conform regulamentului, pentru comentarii (al căror scop este evident transparent) dar în principal pentru lipsă de conţinut legat de text. Am observat că o mai faceţi şi de aceea acesta este un avertisment. Toţi ne uităm "peste această poezie" cînd o citim. Dacă aveţi ceva de spus legat de text vă rog să o faceţi.
pentru textul : Într-o zi, într-o noapte... deerr: Corijabilă
pentru textul : Bacoviană deda, un text bun, cu multe formulări ingenioase însă mult prea încărcat cu adjective şi comparaţii care îngreunează la citire şi fac ca poemul să devină indescifrabil pe alocuri. sunt prea multe elemente care par a nu avea nici o legătură, dar sunt şi idei bune gen: "a urmat goana spre râu cu maşina de gunoi
pentru textul : karaoke deîn spate pianul legat fedeleş zornăia
din el sărind prin hârtoape sunete ca monedele aruncate peste umăr morţilor" sau " şi îmi amintesc brusc
dulapul aşezat pe uşa lipsă dintre camere
spatele lui dezmembrat prin care intram şi ieşeam
dintr-o lume în alta". Cred că ar trebui să mai simplifici limbajul şi să laşi ideile de bază, formulate clar şi frumos.
Încă un lucru: iubiri împăiate/
trofee de noapte
"împăiate/noapte" este o rimă fonetică. Dacă mai punem şi faptul că ultimele 2 versuri sunt într-un perfect ritm amfibrahic, dpvd formal, avem o incheiere clasică. Personal, nu mă deranjează. O spun în caz că deranjează autorul ori că n-a observat.
pentru textul : vinovați demi se par reușite strofele 3 și 4
pentru textul : ranfluare derespirare suavă. o singură observaţie: parcă nu sună bine rima (involuntară?) din final: "abia auzim/ cum murim". compară cu "abia auzim/ cum se moare...". sau cam aşa ceva.
pentru textul : dragoste demă bucur că îți plac, Cristina. problema acelui aparent dezacord din prima frază este ceva legat de exagerata (în opinia mea) prezență a genurilor în limba română. avem o cultură foarte „generificată”. și probabil moștenim asta din latină dar și din faptul că avem concepte și cuvinte cu rădăcini din atîtea limbi. evident, nu am cum formula altfel acolo, deși și eu cînd am scris prima dată am avut o vagă senzație de dezacord. dar asta este limba română. oamenii pot fi și bărbați și femei. asta dacă nu cădem în soluția pe care o folosea unul din profesorii mei de sociologie cînd ironic se referea la „oameni și oame”.
pentru textul : jurnal pentru zile și cuvinte I de"De fapt tu nu faci decît să promovezi un fel de dictatură de tip iacobin în care viziunea ta (și numai a ta) asupra artelor, moralei, educației, literaturii, etc, etc, etc, este singura valabilă și trebuie musai implemetată. Tu chiar nu observi că prin brutalitatea și violența limbajului cît și prin atitudinea ta în general ești chiar mai tiranic decît mă acuzi pe mine că aș fi." virgile, si presupunand ca mi-as dori sa devin un tiran (ceea ce nu e cazul), chiar aici "acasa" la tine, unde tu astepti ca oaspetii sa depuna temenele si salamalecuri de multumire ca au fost "onorati" sa acceada pe "inaccesibilul, de elita site" Hermeneia, deci si presupunand ca as avea eu vise de proslavire, afla ca tiran nu poate deveni decat acela care are puterea, si inca intr-un grad absolut, neacceptand vreo forma de impotrivire ori critica. tiranii sunt absoluti, precum zeii. si isi impun opiniile cu forta, adica ceea ce faci tu mereu iar eu nu as putea face niciodata, aici, in "casa" ta ori altundeva. Poate tine si de firea omului, poate si de varsta: apartinem unor generatii diferite. Am oroarea de a subzista in Romania postcomunista, tu vei fi avut oroarea de a trai in Romania comunista; spatii diferite, patternuri diferite, idei diferite. Atata doar ca tu nu suferi critica ori impotrivire, si uzezi mereu de forta ca sa te impui. Dovada ca n-ai fost niciodata in pericol de a fi CST, si literatii de pe aici te trateaza cu manusi. Precum cu un patron de plantatie. Ma acuzi de proasta crestere...Deocamdata esti singurul, si eu, spre deosebire de tine, nu dau cu barda daca sunt criticat. Daca imi poti demonstra punctual aceasta aligatie, eu promit ca imi ameliorez imediat manierele. Pana atunci, in ochii mei, esti doar un tip care si-a tras site literar cu tot tacamul,are ceva talent poetic, comite abuzuri si marlanii la tot pasul si tine neaparat sa aiba mereu dreptate. Esti director de site, normal ca ai dreptate! Dar numai aici, si numai pentru unii.
pentru textul : nimic artificial deun text interesant. pe alocuri ritmul, care se vrea melodic, e uneori nereușit
pentru textul : Răvașe de laLiz (IV) dedacă ai vrut să vorbești despre pierderea inocenței, atunci ți-a ieșit bine. și e mai mult de atât. mi-a plăcut ideea asta, de a scrie trei texte, pe diferite nuanțe... mă întreb dacă în general schimbările sunt majore sau nu. văd că la tine e doar o pierdere și o distanțare nevoită. și că eliberarea de spaime te face să nu te mai simți om. e un text frumos, lucrat în interior.
pentru textul : viața mea demulţumesc.
pentru textul : spovedanie deeu nu voiesc a fi la fel de frugal ca ioana, doar constat ca nu graba este cauza unui poem neimplinit, ci modul in care este gandit si construit. alcatuit fiind din spatii largi si idei atotcuprinzatoare, care nu se sustin una pe alta si nici nu urmaresc aceasi ideee - cea a titlului macar - poemul sufera prin dorinta autoarei de a surprinde, a cuprinde si a marturisi cat mai multe idei frumoase fara a urmari scopul pentru care pune aceste idei in acelasi poem. sper sa fiu inteles in sensul constructiv si deplin amical al sofisticatei mele explicatii.
pentru textul : unei gardenii demulțumesc Adrian. Poate le poti pune intr-un articol si aici. Ma bucur sa va vad macar pe cei pe care nu v-am intilnit niciodata.
pentru textul : Virtualia XIII - mulţumiri, mirări şi poezie la Iaşi dewell, Adriana, pe vremea cînd erai moderator aveai putere... politică. acum va trebui eu să îmi găsesc timp să analizez problema. am spus timp? nașpa, cum zboară....
pentru textul : intersection decorecteaza titlul, te rog.
pentru textul : fiecare își lasă autograful și pleacă de...ca nu-mi permit sa ma adresez cu Dorel...cred ca printr-o jalba la directiune. :) doar ca nu inteleg de ce n-am intelege ca penitele sunt, pana la urma, un semnal subiectiv. iar expresia "data nemeritat" mi se pare destul de agresiva, sa ma scuzati. ca si cum, aluziv, ati spune ca cine stie ce obscure interese m-au determinat sa... nici vorba. imaginea auditiva de la inceput mi-a placut. si-mi cer scuze pentru lipsa calificarii critice - opinia mea este o biata opinie de cititor.
pentru textul : Dureri de ceară deImaginea culiselor tacute si pline de tensiune ale Golgotei e infioratoare. Merita mai mult decat o simpla penita sau un comentariu.
pentru textul : drumul crucii fără zgomote deUn text comun structurat pe alternante bonome de afirmatii prin negatie si superlative mai mult sau mai putin stilistice. Mi-a placut ideea de a plange intr-o limba pe care n-o cunosti. Ialin
pentru textul : rogatio deAdmir aici contrastul, subliniat prin ironia fină din prima parte, dintre ceea ce e poezia fabricată, "poezia multilaterală și ușor venală", și poezia care vine ca o îngenunchere în fața artistului autentic. Felicitări, Vlad! Da, penița cu care scrii e de aur!
pentru textul : poezie multilateral dezvoltată demulțumesc pentru opinii și recomandări. paul, e mult a spune și că aș fi un începător în proză. dar încerc.
pentru textul : cercul - episodul 3 de...
Mie îmi place recitarea! Este cât se poate de firească, şi asta este o calitate importantă, dacă nu cea mai... Nu mă-ncântă câtuşi de puţin acele voci care se umflă bombastic şi se dezumflă artistic; care încep să poetizeze, în loc să dea glas poeziei etc. Nu ştiu dacă pe asta (pe firesc) a mizat cel care recită (cine o face? apropo), dar a făcut bine. Cel puţin din punctul meu de vedere.
...Versurile sunt şi ele reuşite, împrăştie un parfum romantic, dar într-o cantitate echilibrată, uzând de instrumente sugestive fine.
...Imaginile parcă nu se ridică la înălţimea versurilor.
...Un alt punct foarte forte :) este acel zgomot ambiguu, de pe fundal - unii ar spune că-i făcut de-o inimă bătând, mie îmi place să cred că-i zgomotul unui tren...
Felicitări!
pentru textul : Bilet să te găsească defrancisc, multumesc de trecere! imi pare rau ca nu inteleg nimic din ceea ce ai scris cu referire la text.
pentru textul : Sfat pentru fiul meu deioana, am uitat să precizez dar atît tu cît și cîștigătorul premiului trei veți premiul menționat la profilul personal.
pentru textul : Concursul de Poezie „Astenie de primăvară - Hermeneia 2014” - rezultatele votului juriului deCand pisica neagra trece prin iarba nu inseamna altceva decat ca un biet animalut se indreapta spre un loc oarecare si atat. :)
pentru textul : Pisica neagră dePagini